Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRINT Fiziologia Respiratiei
PRINT Fiziologia Respiratiei
1211 1
Fiziologia Respiraţiei
Etapele respiraţiei
Respiraţia este totalitatea proceselor care asigură
consumul O2 şi eliminarea CO2 de către organism.
Etapele respiraţiei:
1. Ventilaţia pulmonară – schimbul de gaze între aerul
atmosferic şi aerul alveolar
2. Schimbul de gaze în alveole – difuzia O2 în sînge şi
CO2 în direcţie opusă
3. Transportul gazelor prin sînge
4. Schimbul de gaze între sînge şi ţesut
5. Respiraţia tisulară
Respiraţia ca proces mecanic include inspiraţia şi
expiraţia
Biomecanismul inspiraţiei
Inspiraţia – creşterea în volum a cutiei toracice şi a plămînilor cauzată de:
1. Contracţia muşchilor intercostali externi – care sunt înseraţi oblic (sus-jos; posterior-anterior) şi ridică
coastele → măresc volumul cutiei toracice antero-posterior. Coastele sunt pîrghii de gradul doi,
momentul forţei în locul inserţiei inferioare a muşchilor > ca în cel superior
2. Contracţia diafragmului – aplatizarea diafragmului cu mărirea volumului cutiei toracice în direcţie
verticală
La inspiraţia forţată participă muşchii inspiratori suplimentari ca intercostali interni, pectorali, scaleni,
sternocleidomastoidieni
Biomecanismul expiraţiei
Expiraţia – micşorarea în volum a cutiei
toracice şi a plămînilor cauzată de:
1. Forţa de elasticitate a cartilajelor costale şi a plămînilor
2. Coborîrea coastelor în direcţia forţei de greutate
3. Relaxarea diafragmului – revine la forma de cupolă
Expiraţia forţată este activă din cauza includerii contracţiei muşchilor: intercostali interni (inseraţi
opus celor externi) şi abdominali
INSPIRUL EXPIRUL
Marcoci Cristina gr.1211 2
CAVITATEA PLEURALĂ
Surfactantul
Volumele respiratorii
Marcoci Cristina gr.1211 3
Spirometria – măsurarea V respiratorii (spirograma)
VC - volum curent, aerul inspirat şi expirat în timpul respiraţiei
normale
VRIn – volum inspirator de rezervă, V aer suplimentar inspirat
după inspiraţie obişnuită
VREx - volum expirator de rezervă, V aer suplimentar expirat
după expiraţie obişnuită
CPV - Capacitatea pulmonară vitală = VC+VRIn+VREx
VR - volum rezidual, V de aer din plămîni după o expiraţie
forţată
Capacitatea pulmonară totală = CPV + volumul rezidual
VSM – volumul spaţiului mort = aerul din căile respirat.+ alveole neperfuzate
CIns - capacitatea inspiratorie
o CIns = VC+VRIn = 3,5 l
CRF – capacitatea rezidual funcţională (aerul alveolar), aerul
o din alveole după expiraţie obişnuită
o CRF = VREx + VR = 2,3 l
MVR – minut volumul respiraţiei (debitul respirator), cantitatea de aer ce trece prin
plămîni timp de un minut
MVR = VC x Fr Resp = 6 l/min
Fr / adult = 12-16/min; Fr / n-nascut = 40-60/min
MVVP – minut volumul ventilaţiei pulmonare (ventilaţia alveolară sau randamentul
respirator), cantitatea de aer ce participă la schimbul de gaze /min
o MVVP = (VC-VSM) x Fr Resp =4,2 l/min
Volumul de colaps – V aer eliminat din plămîni în rezultatul pneumotoraxului în cazul
atelectaziei complete = 1 l
Marcoci Cristina gr.1211 4
Schimbul de gaze în plămîni
Cantitatea de sînge ce irigă plămînii este egală cu cea din circulaţia sistemică
Oxigenarea sîngelui are loc numai în alveolele funcţionale perfuzate de sînge şi este afectată din cauza:
1. Colapsului capilar în alveolele funcţionale
2. Colapsului alveolar (alveolele fiind normal perfuzate cu sînge)
Schimbul de lichide în capilarele pulmonare este calitativ identic celui din ţesuturi, cantitativ are unele
particularităţi:
1. P hidrostatică medie capilar pulmonar = 7mmHg (ţesut = 17 mmHg) – asigură filtrarea
2. P coloid osmotică a plasmei = 28 mmHg – asigură reabsorbţia (contra filtrării)
3. P hidrostatică lichid interstiţial pulmonar = -8 mmHg (ţesut = -3 mmHg) Valoarea negativa a acesteia
asigură filtrarea lichidului
4. P coloid osmotică a lichidului interstiţial pulmonar = 14 mmHg (ţesut = 7 mmHg) – asigură filtrarea
Forţa netă de filtrare Ffiltrare = (7+8+14)-28 = +1mmHg
Aceste particularităţi împiedică apariţia edemului pulmonar
Difuziunea gazelor
Transportul CO2
Fizic dizolvat în plasma sangvină -7%
Marcoci Cristina gr.1211 6
Chimic fixat: carbhemoglobină HbCO2 - 15-25%
săruri ale H2 CO3 – 70%
Din ţesut CO2 → plasma sangvină → eritrocit →
CO2 + H2 O → H2 CO3 (anhidraza carbonică)
H2 CO3 → H+ + HCO3- (↓pH → ↓afinitatea Hb faţă de O2)
HbO2 → Hb + O2; Hb + H+ → HHb (sis. tampon Hb)
Disocierea HbO2 măreşte afinitatea Hb faţă de CO2 – efectul Holdane
HHb + CO2 → HHbCO2 (carbaminhemoglobina)
HCO3 – + K+ / Na+ → K (Na) HCO3 (monocarbonat K/Na,
aceste săruri funcţionează ca sistem tampon şi menţin pH)
La nivelul alveolelor au loc procese opuse
Din alveole O2 → plasma sangvină → eritrocit → afinitatea Hb faţă de CO2 ↓ şi ↑ respectiv faţă de O2
HHbCO2 → HHb + CO2; HHb → Hb + H+
Hb + O2 → HbO2 (oxihemoglobina)
Ionii H+ substituie K+ / Na+ din monocarbonaţi
K (Na) HCO3 → HCO3– + K+ / Na+ (eritrocit / plasmă;
HCO3– din plasmă difuzează în eritrocit )
H+ + HCO3- → H2 CO3 (sistemul tampon monocarbonat menţin pH)
H2 CO3 → CO2 + H2 O (anhidraza carbonică)
CO2 format difuzează spre aerul alveolar
Capacitatea de CO2 : Sînge venos–58V/%;
Sînge arterial–2V/%
CONTROLUL NERVOS
o Chemoreceptorii periferici
Sunt localizaţi în:
Marcoci Cristina gr.1211 9
Corpusculii carotidieni (bifurcaţia arterelor carotidiene) – transmit impulsuri aferente
prin n. glosofaringian ( ramura Hering) → grupul respirator dorsal
Corpusculii aortici (arcul aortei) - transmit impulsuri aferente prin n. vag (ramura
respiratorie) → grupul respirator dorsal
Sunt sensibili la ↑pCO2 în sînge, ↓ concentraţiei O2 şi H+
Sunt expuşi tot timpul la sînge arterial şi nu venos deoarece pO2 arterial = pO2 tisular,
astfel sîngele arterial informează aceşti receptori despre conţinutul O2 în ţesuturi
Debitul sangvin prin aceşti corpusculi este de 20 ori mai mare decît greutatea lor
Hipercapnie – creşterea pCO2 în sînge. În hipercapnie impulsurile aferente de la
chemoreceptori stimulează centrul respirator → creşterea ventilaţiei pulmonare
(eliminarea CO2 din organism). Semnalele de la chemoreceptorii periferici sunt de 7 ori
mai puternice decît de la cei centrali.