Trombofilia in sarcina: 10 intrebari frecvente

Dr. Gabriela Borsaru, medic primar hematolog in cadrul Policlinicii Enescu raspunde la cele mai
frecvente intrebari despre trombofilia in sarcina: ce este, cand apare, ce riscuri implica si ce
analize sunt necesare.

1. Ce este trombofilia si cat de des este intalnita la femeile insarcinate?

Trombofilia este o stare dobandita sau cel mai frecvent, mostenita, care creste coagulabilitatea
sangelui, putand duce la formare de cheaguri care pot avea consecinte importante asupra
sarcinii.

In tara noastra nu exista statistici publicate la femeile insarcinate, cu atat mai putin cu cat
mijloacele de investigare performante ale acestor patologii sunt accesibile de relativ putin timpde
aproximativ 5 ani. Din experienta mea si a colegilor mei, atat hematologi cat si ginecologi,
incidenta acestor afectiuni este neasteptat de mare, sarcina fiind un prilej de a diagnostica
trombofilia deoarece apar modificari, unele semnificative, care atrag atentia si determina
pacientele sa se adreseze medicului ginecolog si hematolog.

2. Care sunt simptomele trombofiliei in sarcina?

Exista mai multe tipuri de modificari incadrate ca trombofilii, iar o femeie insarcinata poate
asocia mai multe modificari trombofilice.

De cele mai multe ori, simptomele sunt modeste. Rareori femeia insarcinata dezvolta tromboze
severe amenintatoare de viata care sa determine gravida sa se adreseze intr-un serviciu de
urgenta–

 Tromboze venoase profunde –tromboflebite la nivelul membrelor, in special membrelor

inferioare, care se manifesta clinic cu cresterea in volum a gambei si/ sau a coapsei cu
impotenta functionala, pacienta avand dificultati de a se deplasa
 Tulburari de respiratie moderat-severe datorita trombozelor in circulatia pulmonara
 Manifestari neurologice datorita unui accident vascular cerebral trombotic

De cele mai multe ori femeile insarcinate sunt investigate pentru trombofilie daca se
diagnosticheaza: intarzieri de crestere a fatului, modificari ale circulatiei uterine cu cresterea
tensiunii in circulatia uterina la examinarea ecografica Doppler, cresterea tensiunii arteriale pana
la manifestari extreme de eclampsie – preeclampsie si patologie a placentei decelata ecografic cu
„imbatranirea placentei”.

3. Ce riscuri implica trombofilia pentru femeia insarcinata si pentru fat?

Pentru mama: aceasta poate dezvolta, asa cum am amintit mai sus, tromboze diverse al caror
prognostic depinde de localizare si extensie si cresterea tensiunii arteriale in timpul sarcinii
(eclampsie, preeclampsie ).
Pentru fat: intarziere de crestere, oprirea sarcinii in evolutie, nastere prematura. Frecvent,
femeile cu trombofilie au mai multe sarcini pierdute in antecedente.

Desi intrebarea de mai sus se refera la repercusiunile pe care aceste afectiuni le au in timpul
sarcinii, ar fi de amintit ca aceste afectiuni se asociaza frecvent cu infertilitatea. De foarte multe
ori ne intalnim in clinica cu femei cu infertilitate primara la care nu s-a gasit o cauza, atat la ele,
cat si la partener, iar un screening de trombofilie evidentiaza prezenta unor patologii
trombofilice, de cele mai multe ori complexe.

4. Cat de amanuntita trebuie sa fie montiorizarea de catre medic a unei

gravide diagnosticata cu trombofilie?

Depinde de tipul de trombofilie si de gravitatea manifestarilor: la femeile la care s-au pus in

evidenta forme severe de trombofilie este necesara monitorizarea lunara sau chiar la 2 saptamani
atat ecografic, cat si prin analize de sange. La gravidele la care s-a evidentiat o astfel de
patologie dar nu in forma grava, acestea pot fi monitorizate la 6-8 saptamani.

5. Exista situatii in care, in absenta unor simptome clare ale bolii, medicul ii
poate recomanda unei gravide sa efectueze teste de diagnosticare a
trombofiliei? Care sunt motivele pentru aceste recomandari?

Este foarte importanta anamneza medicala sau discutia cu pacienta care la inceput este efectuata
frecvent de catre medicului ginecolog.

Sunt foarte importante:

 Antecedentele heredocolaterale –prezenta la rudele de gradul I a unor manifestari trombotice

(ex: accident vascular cerebral, infarct acut de miocard mai ales la varste tinere, morti
subite sau infertilitate, nasteri premature, boala abortiva)
 Antecedentele personale ale pacientei atat obstetricale – nastere prematura, avorturi frecvente,
feti subponderali, infertilitate, cat si cele neobstetricale - cele amintite anterior sau chiar
manifestari care la prima vedere par a nu avea legatura –ex prezenta migrenelor (stiind ca
aceste patologii asociaza frecvent stari trombofilice), daca au luat anticonceptionale si cum au
tolerat aceasta medicatie.

Aceste date pot ridica suspiciunea de trombofilie care impune investigarea pacientelor.

Avand in vedere cresterea accesibiltatii investigatiilor pentru diagnosticul acestor afectiuni si

a mijloacelor de informare, ne confruntam nu de rare ori cu situatii in care pacientele se
adreseaza medicului hematolog pentru investigarea unei trombofilii sau medicul ginecolog
solicita screeningul de trombofilie la inceputul unei sarcini.
6. Unde se pot efectua testele de diagnosticare a trombofiliei

Aceste teste sunt destul de performante si trebuie realizate in laboratoare de referinta cu

experienta in domeniu. Analizele de sange implica initial un screening care orienteaza asupra
diagnosticului; ulterior, aceste teste sunt completate cu investigatii mai aprofundate la nivelul
ADN-ului. Diviza de laborator REGINA MARIA iti pune la dispozitie o gama de teste
pentru investigarea trombofiliei.

Trebuie clar mentionat ca trombofiliile nu sunt evidentiate ca urmare a unor analize uzuale – o
coagulograma normala nu exclude prezenta unei trombofilii care poate fii severa.

7. Ce metode de tratament exista in cazul trombofiliei?

Tratamentul trebuie individualizat in functie de pacienta si tipul sau tipurile de trombofilie

diagnosticate.

In cazul accidentelor trombotice severe este necesara internarea cu administrarea de heparine in

doze terapeutice.

In cazul gravidelor cu trombofilie, in urma unui bilant, mijloacele terapeutice sunt:

 Antiagregantele plachetare: Aspirina in diverse doze –acesta este formal contraindicata dupa
saptamana 28 de sarcina si total contraindicata postpartum
 Anticoagulante – in aceasta clasa intra numai anticoagulante injectabile de tip Heparina si
heparine cu greutate moleculara mica.

Se administreaza in doze profilactice in special seara inainte de culcare. Acestea nu trec bariera
placentara si nu au repercusiuni asupra fatului, spre deosebire de anticoagulantele orale de tip
cumarinic care trec bariera placentara si determina malformatii severe ale fatului Trebuie
subliniat ca nu toate trombofiliile necesita tratament - nu trebuie amplificate lucrurile, dar nici
ignorate.

8. In ce masura poate afecta trombofilia modalitatea de nastere? Care este

recomandarea medicilor in acest caz?

Este de preferat - daca nu exista containdicatii si copilul are greutate corespunzatoare varstei
sarcinii, in functie de evolutia cazului, sa se ia in discutie de comun acord cu medicul ginecolog
nasterea naturala sau prin operatia de cezariana dupa saptamana 38. Tratamentul injectabil cu
heparine se intrerupe cu mai mult de 12 ore inaintea nasterii.

Prezenta unei trombofilii nu contraindica nasterea naturala, dar cu precautii de urmarire.

Deoarece de cele mai multe ori aceste sarcini sunt foarte pretioase, obtinute cu greu, cu
tratamente care creeaza cel putin disconfort, de cele mai multe ori se ia decizia de cezariana
deoarece eventualele evenimente nedorite atat pentru mama, cat si pentru copil sunt relativ mai
usor de controlat.
9. Care este procedura post-partum de ingrijire medicala a unei proaspete
mame care a suferit de trombofilie in timpul sarcinii, dar a nou-nascutului?

Este dovedit statistic ca trombozele, in special cu risc vital, sunt mai frecvente postpartum in
primele saptamani, astfel femeile cu trombofilii majore si care au necesitat heparine o mare parte
a sarcinii trebuie sa urmeze tratamentul cu heparine inca 4-6 saptamani postpartum, chiar daca
alapteaza. Asa cum am aratat anterior, sunt contraindicate antiagregantele plachetare postpartum.

10. Trombofilia poate fi prevenita?

Nu se poate vorbi de o prevenire a trombofiliilor, cu atat mai putin a celor mostenite, dar exista
recomandari generale, astfel incat manifestarile trombotice- care sunt de fapt consecintele
acestor patologii – sa nu apara.

Este foarte important diagnosticul trombofiliilor, mai ales la femeile insarcinate, precum si
monitorizarea acestor cazuri pentru a preintampina evenimetele nedorite, unele putand pune
viata in pericol atat a mamei, cat si a copilului. Este interzis fumatul, repausul prelungit si este
necesara o urmarire a sarcinii atat de catre medicul ginecolog, ecografist, cat si de hematolog.

Alimentaţia şi suplimentele naturiste pot

influenţa valorile INR-ului
Atunci când urmaţi un tratament cu Sintrom sau Trombostop, valorile INR pot fi influenţate de
alimentaţia zilnică - legume, fructe, alcool în exces, de anumite ceaiuri sau suplimente naturale
sau de alte medicamente care interferează cu acţiunea anticoagulantelor. Aflaţi din articolul
următor care sunt recomandările privind regimul alimentar şi stilul de viaţă pentru pacienţii care
urmează un tratament cu acest tip de anticoagulant.

Foarte mulţi pacienţi urmează în prezent tratament cu anticoagulante orale, cel mai frecvent
recomandat fiind acenocumarolul ( nota redacţiei - se găseşte în farmacii sub denumirea
comercială de Sintrom sau Trombostop). Tratamentul cu acest anticoagulant împiedică formarea
nedorită de cheaguri sangvine, cheaguri care odată formate pot migra şi determina un eveniment
embolic care poate duce la infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Cel mai
important aspect al tratamentului cu Sintrom sau Trombostop este ca nivelul coagulării să fie
menţinut într-un anumit interval terapeutic. Ceea ce înseamnă că nivelul coagulării măsurat prin
acel test cunoscut de paciení sub denumirea de INR trebuise să se menţină în intervalul 2-3 sau,
în cazul pacienţilor cu proteze valvulare, în intervalul 2,5-3,5. Dacă valoarea INR coboară prea
jos, sunteţi în pericol să faceţi cheaguri, iar dacă creşte prea mult aveţi risc de sângerare. Atunci
când urmaţi un tratament cu Sintrom sau Trombostop, valorile INR pot fi influenţate de
alimentaţia zilnică - legume, fructe, alcool, de anumite ceaiuri sau suplimente naturale sau de alte
medicamente care interferează cu acţiunea anticoagulantelor.

De ce este atât de importantă vitamina K?

Din Vitamina K ficatul produce o serie de factori implicaţi în procesul coagulare.
Anticoagulantul oral acenocumarol (Sintrom sau Trombostop) realizează o scădere a coagulării
sângelui împiedicând sinteza normală a factorilor coagulării dependenţi de vitamina K. Astfel,
scade capacitatea de coagulare a sângelui, ajutând la prevenirea formării cheagurilor de sânge în
vasele sanguine. Deoarece acest tratament anticoagulant oral la domiciliu acţionează anti-
vitamina K, efectul medicamentelor este influenţat foarte mult de alimentaţie. Mesele cu
alimente alimente bogate în vitamina K pot scade eficacitatea anticoagulantelor de tip Sintrom
sau Trombostop. Asta nu înseamnă că pacientul nu trebuie să consume deloc alimente care
conţin vitamina K, ci doar că anumite alimente trebuie consumate cu atenţie, în mod constant, o
dată pe zi, în cantităţi moderate.

„Pentru menţinerea INR în limite convenabile este important să nu consumaţi mai mult de o
masă cu alimente bogate în vitamina K sau mai mult de trei mese pe zi cu alimente care au un
conţinut moderat în vitamina K. Atenţie sporită trebuie acordată legumelor verzi (spanacul,
broccoli, varză, salată) dar şi anumitor fructe (grapefruit), ceaiuri şi suplimente naturale. De
precizat că toate tipurile de carne au un conţinut redus de vitamina K cu excepţia scoicilor şi a
unor tipuri de peşte prăjit în ulei“, subliniază prof. dr. Florin Mitu, şeful Clinicii de Recuperare
Cardiovasculară din cadrul Spitalul de Recuperare Iaşi.

Consumul de alcool care poate duce la fluctuaţii importante ale INR-ului

De asemenea, există o serie de reguli importante pe care trebuie să le cunoască pacientul care
urmează un astfel de tratament: trebuie să evite pe cât posibil consumul de alcool care poate duce
la fluctuaţii importante ale INR-ului.

„INR-ul trebuie monitorizat constant, ceea ce înseamnă ca pacientul să-şi facă această
analiză măcar o dată pe lună. Trebuie consultat medicul curant dacă apar sângerări sau dacă
pacientul aluat o doză prea mare de anticoagulant. Doza de anticoagulant nu trebuie
modificată din proprie iniţiativă. Se recomandă administrarea tratamentului la aceeaşi oră, în
fiecare zi. De asemenea, în situaţia extracţiilor dentare sau a altor intervenţii chirurgicale
trebuie consultat medicul. În general se opreşte coagularea cu 72 de ore înainte de intervenţie
şi se reia după aceasta. De asemenea, este bine ca pacientul să cunoască care sunt
medicamentele ce pot interfera cu aceste anticoagulante şi să precizeze medicului curant tipul
de medicamente sau suplimente naturiste pe care le ia. De exemplu, este foarte important
consultul medical înaintea iniţierii tratamentului cu coenzima Q10 care poate interfera cu
eficacitatea tratamentului anticoagulant“, a mai adăugat prof. dr. Florin Mitu.

Acesta a mai precizat că acestor pacienţi le sunt interzise injecţiile intramusculare şi trebuie să
evite activităţile fizice sau sporturile cu risc crescut de lovituri.

Valorile INR

INR<2: anticoagulare insuficientă, risc de formare de cheaguri de sânge.

INR este între 2-3: anticoagulare eficientă. Atenţie: la pacienţii cu proteze valvulare, intervalul
diferă:INR trebuie să se afle în intervalul terapeutic 2,5-3,5.
INR>4-5: valoare periculoasă (pot apărea hemoragii spontane).

Ce trebuie să evite un pacient care urmează un tratament cu anticoagulante orale clasice

Merişoarele (cresc INR, cresc riscul de sângerare);

Grapefruit-ul;

Ceaiul verde (scade INR, cresc riscul de producere de cheaguri)

Suplimentele naturale pe bază de arnică, afine ghimbir, ginko, anghinare, lemn dulce, sulfina,
trifoi roşu, turmeric, scoarţă de salcie;

Schimbările majore în ceea ce priveşte dieta;

Ierburi aromatice de evitat: cimbru, coriandru, măghiran uscat, busuioc proaspăt.

Medicamente care interferă cu administrarea anticoagulantelor orale

Allopurinol - creşte efectul anticoagulant;

Amiodarona - creşte efectul anticoagulant;

AINS (brufen, nurofen,) plus antinflamatoare steroidiene - cresc efectul anticoagulant şi riscul de
sângerare;

Beta blocantele - în general nu au efect asupra tratamentului anticoagulant;

Coenzima Q10 - scade efectul anticoagulant;

Dexametazona - poate creşte sau scădea efectul anticoagulant; dozele crescute potenţează efectul
anticoagulantelor;

Indometacin - creşte timpul de sângerare;

Omeprazol, Lansoprazol - pot creşte riscul de sângerare;

Paracetamol - creşte efectul anticoagulant în cazul administrării prelungite de doze crescute;

Propafenona - poate creşte riscul de sângerare;

Tramadol - creşte efectul anticoagulant;

Vitamina C- poate scădea efectul anticoagulant;

Vitamina E - poate creşte efectul anticoagulant.

Alimente cu conţinut crescut de vitamina K - se recomandă o singură gustare pe zi

Varză;

Varză kale fiartă;

Spanac fiert;

Nap verde fiert;

Pătrunjel verde;

Busuioc uscat;

Legume verzi.

Alimente cu conţinut moderat de vitamina K - sunt permise 3 gustări pe zi

Varză de Bruxelles;

Spanac crud;

Nap verde crud;

Frunze de salată verde;

Broccoli crud;

Andive;

Ridiche, ţelină verde.

Alimente cu conţinut scăzut de vitamina K

Sfeclă;

Porumb;

Ceapă;

Hrean;

Dovleac copt;

Cartofi prăjiţi;
Cartofi dulci;

Vinete gătite;

Ciuperci;

Roşii crude;

Roşii gătite;

Castraveţi;

Salată iceberg;

Anghinare;

Muguri de bambus.

Fructe cu conţinut scăzut de vitamina K

Portocale;

Pepene verde;

Ananas;

Mere;

Căpşuni;

Piersici;

Nectarine.

Cereale cu conţinut scăzut de vitamina K

Orez alb şi orez brun;

Couscous;

Mălai;

Orz;

Paste;
O felie de pâine albă;

Hrişcă;

Mei.

Foarte mulţi pacienţi urmează în prezent tratament cu anticoagulante orale, cel mai frecvent
recomandat fiind acenocumarolul ( nota redacţiei - se găseşte în farmacii sub denumirea
comercială de Sintrom sau Trombostop). Tratamentul cu acest anticoagulant împiedică formarea
nedorită de cheaguri sangvine, cheaguri care odată formate pot migra şi determina un eveniment
embolic care poate duce la infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Cel mai
important aspect al tratamentului cu Sintrom sau Trombostop este ca nivelul coagulării să fie
menţinut într-un anumit interval terapeutic. Ceea ce înseamnă că nivelul coagulării măsurat prin
acel test cunoscut de paciení sub denumirea de INR trebuise să se menţină în intervalul 2-3 sau,
în cazul pacienţilor cu proteze valvulare, în intervalul 2,5-3,5. Dacă valoarea INR coboară prea
jos, sunteţi în pericol să faceţi cheaguri, iar dacă creşte prea mult aveţi risc de sângerare. Atunci
când urmaţi un tratament cu Sintrom sau Trombostop, valorile INR pot fi influenţate de
alimentaţia zilnică - legume, fructe, alcool, de anumite ceaiuri sau suplimente naturale sau de alte
medicamente care interferează cu acţiunea anticoagulantelor.

De ce este atât de importantă vitamina K?

Din Vitamina K ficatul produce o serie de factori implicaţi în procesul coagulare.

Anticoagulantul oral acenocumarol (Sintrom sau Trombostop) realizează o scădere a coagulării
sângelui împiedicând sinteza normală a factorilor coagulării dependenţi de vitamina K. Astfel,
scade capacitatea de coagulare a sângelui, ajutând la prevenirea formării cheagurilor de sânge în
vasele sanguine. Deoarece acest tratament anticoagulant oral la domiciliu acţionează anti-
vitamina K, efectul medicamentelor este influenţat foarte mult de alimentaţie. Mesele cu
alimente alimente bogate în vitamina K pot scade eficacitatea anticoagulantelor de tip Sintrom
sau Trombostop. Asta nu înseamnă că pacientul nu trebuie să consume deloc alimente care
conţin vitamina K, ci doar că anumite alimente trebuie consumate cu atenţie, în mod constant, o
dată pe zi, în cantităţi moderate.

„Pentru menţinerea INR în limite convenabile este important să nu consumaţi mai mult de o
masă cu alimente bogate în vitamina K sau mai mult de trei mese pe zi cu alimente care au un
conţinut moderat în vitamina K. Atenţie sporită trebuie acordată legumelor verzi (spanacul,
broccoli, varză, salată) dar şi anumitor fructe (grapefruit), ceaiuri şi suplimente naturale. De
precizat că toate tipurile de carne au un conţinut redus de vitamina K cu excepţia scoicilor şi a
unor tipuri de peşte prăjit în ulei“, subliniază prof. dr. Florin Mitu, şeful Clinicii de Recuperare
Cardiovasculară din cadrul Spitalul de Recuperare Iaşi.

Consumul de alcool care poate duce la fluctuaţii importante ale INR-ului

De asemenea, există o serie de reguli importante pe care trebuie să le cunoască pacientul care
urmează un astfel de tratament: trebuie să evite pe cât posibil consumul de alcool care poate duce
la fluctuaţii importante ale INR-ului.
„INR-ul trebuie monitorizat constant, ceea ce înseamnă ca pacientul să-şi facă această
analiză măcar o dată pe lună. Trebuie consultat medicul curant dacă apar sângerări sau dacă
pacientul aluat o doză prea mare de anticoagulant. Doza de anticoagulant nu trebuie
modificată din proprie iniţiativă. Se recomandă administrarea tratamentului la aceeaşi oră, în
fiecare zi. De asemenea, în situaţia extracţiilor dentare sau a altor intervenţii chirurgicale
trebuie consultat medicul. În general se opreşte coagularea cu 72 de ore înainte de intervenţie
şi se reia după aceasta. De asemenea, este bine ca pacientul să cunoască care sunt
medicamentele ce pot interfera cu aceste anticoagulante şi să precizeze medicului curant tipul
de medicamente sau suplimente naturiste pe care le ia. De exemplu, este foarte important
consultul medical înaintea iniţierii tratamentului cu coenzima Q10 care poate interfera cu
eficacitatea tratamentului anticoagulant“, a mai adăugat prof. dr. Florin Mitu.

Acesta a mai precizat că acestor pacienţi le sunt interzise injecţiile intramusculare şi trebuie să
evite activităţile fizice sau sporturile cu risc crescut de lovituri.

Valorile INR

INR<2: anticoagulare insuficientă, risc de formare de cheaguri de sânge.

INR este între 2-3: anticoagulare eficientă. Atenţie: la pacienţii cu proteze valvulare, intervalul
diferă:INR trebuie să se afle în intervalul terapeutic 2,5-3,5.

INR>4-5: valoare periculoasă (pot apărea hemoragii spontane).

Ce trebuie să evite un pacient care urmează un tratament cu anticoagulante orale clasice

Merişoarele (cresc INR, cresc riscul de sângerare);

Grapefruit-ul;

Ceaiul verde (scade INR, cresc riscul de producere de cheaguri)

Suplimentele naturale pe bază de arnică, afine ghimbir, ginko, anghinare, lemn dulce, sulfina,
trifoi roşu, turmeric, scoarţă de salcie;

Schimbările majore în ceea ce priveşte dieta;

Ierburi aromatice de evitat: cimbru, coriandru, măghiran uscat, busuioc proaspăt.

Medicamente care interferă cu administrarea anticoagulantelor orale

Allopurinol - creşte efectul anticoagulant;

Amiodarona - creşte efectul anticoagulant;

AINS (brufen, nurofen,) plus antinflamatoare steroidiene - cresc efectul anticoagulant şi riscul de
sângerare;

Beta blocantele - în general nu au efect asupra tratamentului anticoagulant;

Coenzima Q10 - scade efectul anticoagulant;

Dexametazona - poate creşte sau scădea efectul anticoagulant; dozele crescute potenţează efectul
anticoagulantelor;

Indometacin - creşte timpul de sângerare;

Omeprazol, Lansoprazol - pot creşte riscul de sângerare;

Paracetamol - creşte efectul anticoagulant în cazul administrării prelungite de doze crescute;

Propafenona - poate creşte riscul de sângerare;

Tramadol - creşte efectul anticoagulant;

Vitamina C- poate scădea efectul anticoagulant;

Vitamina E - poate creşte efectul anticoagulant.

Alimente cu conţinut crescut de vitamina K - se recomandă o singură gustare pe zi

Varză;

Varză kale fiartă;

Spanac fiert;

Nap verde fiert;

Pătrunjel verde;

Busuioc uscat;

Legume verzi.

Alimente cu conţinut moderat de vitamina K - sunt permise 3 gustări pe zi

Varză de Bruxelles;

Spanac crud;
Nap verde crud;

Frunze de salată verde;

Broccoli crud;

Andive;

Ridiche, ţelină verde.

Alimente cu conţinut scăzut de vitamina K

Sfeclă;

Porumb;

Ceapă;

Hrean;

Dovleac copt;

Cartofi prăjiţi;

Cartofi dulci;

Vinete gătite;

Ciuperci;

Roşii crude;

Roşii gătite;

Castraveţi;

Salată iceberg;

Anghinare;

Muguri de bambus.

Fructe cu conţinut scăzut de vitamina K

Portocale;
Pepene verde;

Ananas;

Mere;

Căpşuni;

Piersici;

Nectarine.

Cereale cu conţinut scăzut de vitamina K

Orez alb şi orez brun;

Couscous;

Mălai;

Orz;

Paste;

O felie de pâine albă;

Hrişcă;

Mei.