Sunteți pe pagina 1din 33

1.

Introducere

1.1. Memoriu justificativ


Am ales iaurtul deaorece este un aliment ce se preteaza la orice ora din zi si din noapte, fara
nicio repercusiune asupra organismului. Si ce mai pui ca il poti transforma in oricare dintre cele 3
mese ale zilei, nu numai la micul dejun. Pentru mine a fost si va fi cea mai buna alegere pentru un
pranz pe fuga sau o cina atunci cand nu am chef de nimic altceva.

Este un ingredient foarte folositor pentru prepararea unei mari varietati de mancaruri
delicioase. Pornind de la un simplu iaurt, poti crea cele mai interesante retete , plus de asta il poti
combina cu tot felul de ingrediente, de la cereale la fructe proaspete, miere, gem, nuci sau fistic.

1.2 Prezentarea scucinta a produsului

Povestea Danone începe în 1919

Povestea Danone începe în Barcelona, Spania, când visul lui Isaac Carasso prinde contur
odată cu crearea și vânzarea primului iaurt Danone.

Chiar dacă iaurtul Danone a fost vândut pentru prima data în 1919, de abia zece ani mai
târziu, în 1929, Daniel Carasso înființează Societatea Pariziană a Iaurtului Danone în Franța. Între
1937-1940, Danone lansează primul iaurt cu fructe – Dany – de pe piață. În 1958, Danone semnează
primul acord cu Charles Gervais pentru distribuția de produse lactate proaspete în toată Franța.

În 1966, Antoine Riboud înființează și conduce BSN, o companie franțuzească de sticlă și


ambalaje. Antoine Riboud a rămas în istorie ca un lider vizionar, care a promovat cu putere, în
premieră, ideea că responsabilitatea întreprinderii se întinde dincolo de poarta fabricii: nevoia de
contribuție socială a business-ului, de a lua decizii cu mintea și cu inima, în interes social, nu doar
economic. El este cel care a pus bazele modelului dual, socio-economic, pe care Danone îl aplică
până în ziua de azi.

Danone în România

Compania a ajuns în România în anul 1996, prin achiziția activelor unei foste fabrici de
lactate din București. Din 1997 își începe operațiunile în România, prin distribuția de produse
importate din Polonia și Ungaria. În anul 1999 Danone începe producția de iaurt în România.

CREMOSSO
Iaurturile sunt disponibile în nenumărate combinaţii de ingrediente inspirate, cum sunt
piersică şi fructul pasiunii, vişine, căpşuni sau stracciatella care completează iaurtul natur Cremosso.

1.3 Etapele elaborari unui ambalaj

Etapă zero

Obiectivul: Determinarea conceptului produsului.

Sarcini:

 Formarea ipotezelor cu privire la consum


 Examinarea dorințelor conștiente și subconștiente ale consumatorului cu privire la
produs.
 Studiul produselor concurenților.

Sursă: Rezultatele cercetărilor proprii și a cercetărilor din domeniul activitătii companiei în


cauză.

Prima etapă

Obiectivul: Crearea presupusei imagini a produsului.

Sarcini:

 Examinarea percepției emoționale a produsului de către consumatorul potențial.


 Analiză imaginii necesare a producătorului, în percepția consumatorului.

Sursă: Rezultatele cercetărilor proprii și ipoteze.

Etapă a două

Obiectivul: Stabilirea prioritătilor.

Sarcini:

 Alegerea conceptului de design, luarea în considerație a tradițiilor și legăturii cu


designul ambalajului anterior.

Sursă: Rezultatele cercetărilor proprii și ipoteze.

Etapă a treia

Obiectivul: Determinarea posibilitătilor de vizualizare.

Sarcini:

 Selectarea percepției asociative a consumatorului potențial.


 Selectarea imaginilor pentru vizualizarea asteptărilor, asociațiilor și dorințelor
consumatorului.

Sursă: Analiză percepției culorilor, formelor și volumelor.

Etapă a patra

Obiectivul: Prelucrarea și analiză materialului colectat.

Sarcini:

 Examinarea culorilor și a tonalitătilor, ce vor fi utilizate în elaborarea ambalajului.


 Scoaterea în evidentă a elementelor fundamentale, care vor asigură transmiterea
dorințelor, emoțiilor consumatorului potențial.-
 Generalizarea mijloacelor disponibile, pe care dorim să le utilizăm în elaborarea
designului de ambalaj.

Sursă: Teoria clasică a contrastelor de culori, contraste și compozită.

Etapă a cincea

Obiectivul: Trasarea sarcinii tehnice.

Sarcini:

 Stabilirea obiectivelor și prioritătilor de proiectare.


 Formularea limitelor estetice și tehnice.
 Identificarea informațiilor ce vor fi plasate pe ambalaj.
 Prezentarea materialelor și sarcinilor designerului.

Sursă: Teoria clasică a contrastelor de culori, contraste și compozită.

Etapă a șasea

Obiectivul: Evaluarea machetei ambalajului și selectarea variantei optime.

Sarcini:

 Evaluarea individuală a ambalajului (din punctul de vedere al consumatorului).


 Evaluarea desegnului de ambalaj, de către personalul companiei, care a făcut
comandă.
 Evaluarea designului vizavi de produsele concurenților.

Sursă: Metode de evaluare în condițiile sălii de vânzare: iluminarea posibilă, amplasarea


Capitolul 2. Designul de produs

2.1. Caracteristicile produsului. Proprietati igienice. Proprietati alimentare (organoleptice,


fizico-chimice, valoare nutritiva)

 Proprietati igienice

Așa cum există standarde pentru a defini calitatea unor alimente (spre exemplu: făină cu
patru zerouri), calitatea igienică a laptelui se poate determina măsurând numărul de bacterii la
mililitru, înainte de pasteurizare: cu cât este mai redus numărul de bacterii, cu atât mai ridicată este
calitatea igienică laptelui.

Odată descărcat în fabrică, laptele circulă doar printr-un circuit închis de țevi de inox, fără a
intra în contact cu mâna omului sau cu aerul, asigurându-se astfel cele mai înalte standarde de
siguranţă alimentară. Toate operaţiile de procesare, de spălare şi de dezinfecţie a echipamentelor
implicate în producție sunt de asemenea conduse şi controlate prin calculatoare.

Astfel, iaurtul produs în fabrica Danone beneficiază de calitatea controlată a materiei prime
şi de condiții deosebite de igienă, fiind preparat în echipamente etanșe, spălate și dezinfectate,
ambalat în pahare de unică folosință, închise ermetic și menținut în lanț de frig (între +2 si +8˚C), ca
să nu își modifice aspectul și gustul. Pentru că este fermentat și igienic preparat, iaurtul „de fabrică”
poate fi păstrat în frigider mai multe săptămâni, în timp ce, spre exemplu, laptele fermentat în casă
trebuie consumat cât mai curând, înainte ca bacteriile de alterare să îi modifice gustul, mirosul și
aspectul.

 Proprietati alimentare

Iaurtul se obţine din lapte de vacă, bivoliţă sau amestec de lapte de vacă cu lapte de bivoliţă.
Clasificarea iaurtului se face după:

Conţinutul de grăsime:

1. foarte gras: iaurt special cu 6% grăsime şi iaurt extra cu 4% grăsime;

2. gras cu 2,8% grăsime;

3. dietetic cu 0,1% grăsime.

Ingredientele adăugate:

 cu fructe: proaspete, congelate, praf, piure de fructe, pulpă de fructe, sirop de fructe;

 stimulente de cacao, cafea, ciocolată;

 glucide pentru iaurturile dulci.


Caracteristicile organoleptice ale iaurtului sunt date în tabelul următor:

Defectele ce pot să apară la fabricarea iaurtului sunt menţionate în tabelul următor:


Proprietati fizico-chimice:
- grasimi, % - tip Extra cu 4 - 0.1 % grasime
- tip I Sana cu 3.6 - 0.1 % grasime
- tip II cu 2.0 - 0.1 % grasime
- tip III cu max 0.1 % grasime
-aciditate, grade Thorner max. 120
-densitate, g/cmc, minim
-substante proteice (%) min. 3,2
-Temperatura de livrare (gr. C): max. 8

Valoare nutritivă

Ingrediente : lapte pasturizat , smântână protein din lapte , fermenți de iaurt .

Valori medii nutriționale Pentru 100 g de produs


Valoare energetică 330kj
79 kcal
Grăsimi (g) ,din care 5.3
Acizi grași saturați 3.4
Glucide (g) din care 3.6
Zaharuri (g) 3.6
Proteine (g) 4.3
Sare (g) 0.13

2.2 Beneficii

BENEFICIILE IAURTULUI

Dacă s-ar elimina factorii de risc corespunzători modului de viață, între care și cei legați de
regimul alimentar, aproximativ 80% din cazurile de boli cardiace, de accidente vasculare cerebrale
și de diabet de tip II, precum și 40% din tipurile de cancer ar putea fi evitate, menționează o
recomandare a Comisiei Europene*. Astfel de cifre vorbesc de la sine despre cât de importante sunt
alegerile alimentare pe care le facem zi de zi.

Conform studiilor de specialitate, iaurtul este plasat în categoria alimentelor sănătoase,


alături de legume și de fructe, pentru că are un conținut semnificativ de nutrienți esențiali pentru
organism și o valoare calorică mică.

La fel ca laptele din care este făcut, iaurtul este o sursă valoroasă de minerale (în principal
calciu), conține grăsimi pe bază de acizi grași cu lanţ scurt, glucide specifice (lactoză) și
unele vitamine. Iaurtul joacă un rol important în dezvoltarea și menținerea țesuturilor (musculatura,
organe vitale), deoarece este o sursă de proteine cu valoare nutritivă înaltă, care asigură
organismului toți cei 9 aminoacizi esențiali. Este astfel un aliment valoros, atât prin nutrienții
esențiali pe care îi conține, cât și prin proporția în care aceștia se găsesc în iaurt.
O mențiune specială se cuvine bacteriilor lactice, tocmai cele care au fermentat laptele,
transformându-l în iaurt: acestea ajung în flora intestinală, contribuind la funcțiile multiple pe care
aceasta le are în organism. În plus, bacteriile lactice din iaurt consumă o parte din lactoza din lapte și
îmbunătățesc digestia lactozei, la persoanele care au o toleranță mai redusă la aceasta. De regulă,
astfel de persoane nu pot consuma lapte, dar se împacă bine cu iaurtul, și, în acest mod, își pot
completa aportul zilnic necesar de calciu.

Datorită acestor beneficii, iaurtul poate fi ușor integrat în orice dietă, adaptată oricăror nevoi
nutriționale sau patologii, la orice vârstă. De altfel, iaurtul este prima recomandare a pediatrilor
pentru diversificarea alimentației bebelușilor.

Pentru un aport optim de calciu, ar trebui să consumăm zilnic minim 700 ml de lapte sau altă
combinaţie , de produse lactate, cum ar fi o cană de lapte (cca 250 ml), 250 g de iaurt și 50 g de
brânză sau caşcaval. La vârsta adolescenţei şi după 50 de ani, nevoile de calciu sunt încă şi mai
mari, fiind necesar consumul zilnic al unui litru de lapte sau echivalentului în alte produse lactate.

Iaurtul este și un factor de re-echilibrare a dietei, în raport cu excesul de grăsimi şi glucide


din alte categorii de alimente.

În concluzie, consumul zilnic de iaurt contribuie la asigurarea unei alimentaţii sănătoase şi


echilibrate, în toate etapele vieţii.

2.3 Tehnologia de fabricare a iaurtului

Recepția cantitativă si calitativă

Recepția cantitativă și calitativă se face prin cântărire sau măsurarea volumului. Laptele
adunat de la punctele de colectare, centrele de colectare sau unități zootehnice de creștere a
animalelor producătoare de lapte este transportat cu ajutorul cisternelor la unitatea de prelucrare a sa
în vederea obținerii laptelui concentrat .
Curatirea laptelui

Dupa receptia calitativa, inainte ca laptele sa intre in circuitul tehnologic de fabricare, sa face
curatirea laptelui in vederea indepartarii impuritatilor mecanice pe care le contine.

Procedeul cel mai eficient pentru indepartarea impuritatilor din lapte si care se foloseste in
mod curent in industrie este curatarea centrifuga a laptelui. Efectul de curatire se asigura prin
separarea impuritatilor cu greutate specifica diferita de cea a laptelui, sub actiunea fortelor
centrifuge .

Racirea laptelui

Un factor limitator de o extrema importanta il constituie temperatura, cea mai raspandita


metoda de tratament primar al laptelui este racirea lui imediata dupa mulgere la temperaturi cuprinse
intre 2 si 5O C . Rezultatele bune obtinute prin racire imediat dupa mulgere explica tendinta actuala
de a se renunta la centrele de racire la care se transporta si se raceste laptele de la mai multi
producatori. Aceasta metoda permite, de asemenea, rationalizarea transportului, ridicarea laptelui de
la producator putandu-se face la intervale de timp pana la 48 h .

Prin pastrarea mai indelungata a laptelui crud la temperaturi cuprinse intre 2 O C si 5O C


se dezvolta in lapte unele microorganisme care secreta enzime proteolitice si o lipaza foarte
termorezistenta. Datorita activitatii acestor enzime laptele crud pastrat peste 48 h la temperaturi
joase poate prezenta modificari de gust, miros si chiar de culoare.

Racirea profunda a laptelui crud are perspective de aplicare si in fabrici, tinand seama de
tendinta de a stoca laptele colectat in zilele de repaus legal.

Normalizarea laptelui

Normalizarea laptelui este operatiunea prin care laptele este adus la un anumit continut
degrasime. Normalizarea laptelui poate fi efectuata prin : adaugarea de smantana proaspata in lapte ;
amestecarea unui lapte ce contine putina grasime cu lapte mai bogat in grasimi. In vederea scaderii
cantitatii de grasime se poate proceda in urmatoarele feluri :

-extragerea unei parti de grasimi din lapte ;

-amestecarea de lapte bogat in grasimi cu lapte mai sarac in grasime ;

-amestecarea laptelui integral cu lapte smantanit

. De aceea pentru operatia de normalizare totdeauna trebuie sa se determine mai intai


continutul in grasime al laptelui. Printre procedeele folosite la normalizarea laptelui se utilizeaza si
patratul Person. Metoda poate fi aplicata in doua situatii: cand cantitatea de lapte normalizat este
mai mare decat cantitatea de lapte materie prima; cand cantitatea de lapte normalizat este egala cu
cantitatea de lapte materie prima.
Pasteurizarea laptelui

Pasteurizarea laptelui se realizeaza la temperaturi ridicate cu mentinerea la aceasta


temperatura timp de 25 - 30 minute avand ca scopuri:

· imbunatatirea calitatii igienice a laptelui prin distrugerea formelor vegetative a microorganismelor;

· imbunatatirea mediului pentru dezvoltarea bacteriilor lactice, prin eliminarea oxigenului,


distrugerea sistemului lactoperoxidazic (inactivarea lactat-peroxidazei) si formarea unor compusi cu
actiune reducatoare;

· imbunatatirea consistentei iaurtului, deoarece prin incalzirea laptelui la temperaturi mai mari de
85° C are loc o denaturare a proteinelor serice si asocierea lor cu K-cazeine micelelor de cazeina,
ceea ce determina obtinerea unui coagul mai fin care retine mai bine zerul(hidratarea proteinelor mai
buna);

· cresterea gradului de hidratare a cazeinei, prin trecerea partiala a fosfatilor si citratilor coloidali in
saruri insolubile.

Pasteurizarea se realizeaza in vase cu pereti dubli sau in instalatii de pasteurizare .

Racirea laplelui pasteurizat

Racirea laplelui pasteurizat se practica imediat dupa pasteurizare sau concentrare,


urmarindu-se ca temperatura laptelui sa fie cel putin cu circa 2°C deasupra temperaturii optime de
dezvoltare a culturii starter adaugate. Aceasta mica depasire de temperatura este necesara ca sa
acopere pierderile termice in timpul pregatirii laptelui, in vederea insamantarii si pe durata
manipularilor pana la termostatare.Racirea se executa in aceeasi vana in care s-a facut pasteurizarea
sau mentinerea laptelui la 85-95°C si dureaza 15-30 min pana la atingerea temperaturii de 45-48°C .

Insamantarea (inocularea) laptelui

Insamantarea laptelui se face cu cultura starter de productie formata din doua specii de
microorganisme: Streptococcus thermophilus si Lactobacilus bulgaricus. In acest sens, cultura se
omogenizeaza, se dilueaza cu lapte in raport de 1:0.5 si se introduce in laptele destinat productiei de
iaurt, care trebuie sa fie agitat puternic, in vederea repartizarii uniforme a culturii, in caz contrar,
particulele de coagul (grunji) de cultura starter vor constitui centri de fermentatie puternica,
determinand aparitia in coagul a golurilor de fermentare (spatii umplute cu zer).

Proportia de cultura starter variaza intre 0,5-2%, depinzand de calitatea laptelui, activitatea culturii
si temperatura de termostatare, astfel incat sa asigure un proces de fermentare a iaurtului care sa nu
depaseasca 3ore.
Ambalarea

Ambalajele folosite (recipiente din plastic, recipiente din carton parafinat etc.) trebuie sa fie
bine igienizate. Repartizarea in ambalajele de desfacere se face in instalatii automate. In timpul
turnarii laptelui insamantat din vana din care se preia, laptele trebuie sa fie sub agitare .

Termostatarea

Produsele ambalate se termostateaza in camera termostat la temperatura de 42-45 C pe o durata de


2,5-3 ore. Respectarea stricta a temperaturii de termostatare este obligatorie deoarece:

- o temperatura mai mare forteaza dezvoltarea lactobacililor. avand drept consecinta obtinerea unui
iaurt cu aciditatea ridicata, gust acru si cu aroma slaba;

- o temperatura mai mica favorizeaza dezvoltarea streptococilor, obtinandu-se un iaurt cu aroma


buna, dar cu aciditate redusa, deci fara gust specific.

Momentul final al intreruperii fermentatiei se poate stabili:

- organoleptic, prin aprecierea coagulului care trebuie sa fie bine format, fara eliminare de zer, iar
la inclinarea ambalajului coagulul nu trebuie sa se desprinda de peretii acestuia si sa elimine zer;

- chimic, prin determinarea aciditatii titrabile care trebuie sa fie 80°-9O°C, sau determinarea pH-
ului care trebuie sa fie de 4,65-4,70 .

Racirea iaurtului

Dupa terminarea termostatarii, se trece la racirea iaurtului, care se realizeaza in doua etape:

- preracirea pana la temperatura de 20oC, timp de 3 – 4 ore, avand scop intarirea coagulului si
prevenirea separarii zerului;

- racirea propriu-zisa la temperatura de 10oC, faza in care coagulul devine mai compact, aroma se
accentueaza si gustul devine mai placut.

Depozitarea iaurtului

Depozitarea iaurtului reprezinta ultima faza a procesului tehnologic la iaurt. In conditii de


temperatura scazuta, coagulul devine mai compact, aroma se accentueaza si gustul devine mai
placut. Timpul minim de mentinere la temperatura de depozitare este de 6 ore, iar optim de 12 ore
la 2 – 6oC .
2.4. Materii prime si ingrediente pentru realizarea produsului

Laptele . Prin laptele crud integral se intelege produsul obtinut de la animalele sanatoase,
prin mulgerea in conditii igienice, netratate termic (nefiert si neincalzit), din compozitia caruia nu s-
a sustras nimic si nu s-au adaugat substante straine. Laptele contine apa in porportie de 88 %. In
aceasta apa se gasesc raspandite, in particule mici, o serie se substante. Daca se indeparteaza prin
evaporare totala apa din lapte, substantele care mai raman formeaza substanta uscata sau extractul
total al laptelui.

Substantele proteice sunt reprezentate de cazeina in proportie de circa 80-85 %,


lactoalbumina 10-12 % si lactoglobulina 5-8 %.

Culturile pure de bacterii lactice .Culturile pure de bacterii lactice se prepara in laboratoare
speciale si apoi se livreaza fabricilor sub forma lichida sau uscata, ambalate in sticlute sau
fiole. Culturile pure se insamanteaza zilnic in lapte, obtinandu-se prin fermentare un lapte
coagulat cunoscut sub denumirea de maia. Dupa cateva insamantari, maiaua verificata de laborator
se pot folosi in productie. Maielele contin una sau mai multe specii de microorganisme, avand un rol
deosebit in fabricarea unui numar mare de produse lactate:

- determina obtinerea produselor acide fermentate prin fermentarea laptelui pana la o anumita
aciditate, la care are loc coagularea lui;

- in functie de microorganismele pe care le contin, maielele asigura gustul, aroma si consistenta


specifica diverselor produse.

Laptele, care se foloseste la prepararea maielelor, trebuie sa fie de buna calitate si selectionat in
acest scop.
Stabilizatorii .Stabilizatorii sunt considerati de Codex Alimentarius ingrediente alimentare si nu
aditivi. In productia diverselor tipuri de iaurturi se folosesc ingrediente care trebuie sa prezinte un
gust si o aroma placuta, dar care sa nu mascheze aroma specifica iaurtului.

Stabilizatorii sunt utilizati pentru imbunatatirea structurii iaurtului deoarece, fiind coloizi hidrofili,
sunt capabili sa lege apa. Ei maresc vascozitatea si contribuie la prevenirea separarii zerului din
iaurt. Tipul de stabilizator si proportia in care este adaugat trebuie sa fie determinate experimental
pentru conditiile concrete de fabricatie. Daca se foloseste un stabilizator nepotrivit sau intr-o doza
prea mare, produsul poate prezenta o consistenta si o structura tare, cauciucoasa. Ca stabilizator pe
scara relativ larga este utilizata gelatina obtinuta din piele de porc prin prelucrare acida (tip A) sau
din piele si oase de bovine prin prelucrare alcalina (tip B).

Capitolul 3. Ambalajul şi designul de ambalaj

3.1. Analiza morfologică a soluțiilor de ambalare posibile și tipuri de ambalaje pentru


produsul specificat.Alegerea produsului optim

Ambalajul este o componentă esenţială a activităţii comerciale, fiind subordonat mărfii şi


deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou apărute pe piaţă, modernizarea concepţiei şi a
tehnicilor comerciale aduc în discuţie diversificarea ambalajelor în paralel cu creşterea exigenţelor
faţă de acesta.

Pentru ca ambalajul să îndeplinească funcţiile sale, la alegerea lui trebuie să se ţină cont de
urmãtoarele aspecte :

 proprietăţile produsului care trebuie ambalat:

 natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numărul de unităţi de produs dintr-un


ambalaj;

 interacţiunile de ordin fizic şi chimic ce pot apare între produs şi ambalaj (respectiv
incompatibilităţile);

 fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici şi de mediu (prin miros, agenţi


chimici, umiditate);

 importanţa şi valoarea produsului, care determină măsuri de siguranţă în plus împotriva


unor posibile furturi sau deteriorări intenţionate.

 condiţii de transport, manipulare şi depozitare:

 numărul operaţiilor de încărcare-descărcare;

 tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;

 durata operaţiilor de manipulare;


 durata stocării;

 locul vânzării. - metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor;

- valorificarea economică a ambalajului.

Materialele plastice prezintă o puternică ascensiune în ponderea ambalajelor, cîştigînd din ce în ce


mai mult teren prin preluarea locului ambalajelor tradiţionale. Ele se găsesc într-o mare diversitate şi
au proprietăţi deosebite ce conferă ambalajelor greutate foarte redusă, supleţe sau rigiditate,
opacitate sau transparenţă, forme foarte diferite, posibilităţi de reutilizare sau reciclare naturală sau
artificială, proprietăţi igienico-sanitare corespunzătoare. Materialul plastic este un produs sintetic de
natură organică, anorganică sau mixtă, care se poate modela uşor, la cald sau rece, cu sau fără
presiune; în alcătuirea sa intră compuşi macromoleculari obţinuţi prin polimerizare, policondensare
sau alte procedee similare.

Ambalajele folosite la ambalarea iaurtului sunt:

a) Paharele din material plastic se execută din polipropilenă şi polistiren, prin termosudare
sau injecţie. La paharele din plastic închiderea se face prin termosudare cu folie de aluminiu.

Forma paharelor este cilindrică , cu o uşoară conicitate spre partea inferioară, uniformă pe toată
înălţimea sau cu o mică porţiune dreaptă la partea superioară. Paharele din material plastic trebuie
să aibă suprafaţa perfect netedă, uniformă, fără cute, fisuri, pete sau perfotaţii. Livrarea acestora se
face în lăzi de carton.

b) Găletuţele sunt executate din polipropilenă, prin injecţie în matriţă. Găletuţile au formă

cilindrică, uniformă pe toată înălţimea, cu o uşoară conicitate spre partea inferioară. La partea

superioară au prevăzută pe toată circumferinţa, o bordură ce se tremină cu o muchie pe care se

introduce capacul. Tot pe această bordură este fixat, în două puncte un mâner flexibil din

material plastic, cu ajutorul căruia se face manipularea găletuţei.

c) Flacoanele din material plastic se execută din preforme PET din polietilenă, prin

procedeul de suflare la cald în matriţe. Flacoanele au un orificiu de umplere-golire, cu diametrul

de 35 mm, ce se închide prin înfiletare, cu capac din material plastic alb sau colorat. Capacul

asigură o închidere etanşă, sigilabilă a flacoanelor.

Dintre principalii factori care trebuie avuţi în vedere pentru alegerea ambalajului
optim menţionăm:
 caracteristicile produsului care se ambalează;

 condiţiile de transport şi manipulare, cu influenţele şi solicitările care intervin;

 caracteristicile şi aptitudinile materialelor de ambalaj;

 metoda de ambalare;

 cheltuielile ocazionate de realizarea şi transportul ambalajelor.

3.2. Materiale folosite la fabricarea ambalajului

Ambalajele folosite la iaurt sunt confecționate din următoarele materiale

Polietilena - are cea mai largă răspăndire datorită preţului său scăzut. Poate fi:

 de înaltă presiune, utilizată la realizarea de pungi, folii, saci şi alte ambalaje suple sau
semirigide, precum şi dopuri, capace, pahare etc.

 de joasă presiune, care, datorită rezistenţei mecanice ridicate (la sfîşiere, străpungere etc.) şi
a unei permeabilităţi reduse (este adecvată etanşărilor dificile), se utilizează pentru
confecţionarea recipienţilor cu o capacitate de pînă la 400 kg, a lăzilor, navetelor, foliei
foarte subţiri

Policlorura de vinil (Polyvinylchloride - PVC) moale sau dură, se foloseşte în industria alimentară
preponderent sub formă de folii sau butelii.

Polistirenul (PS) este netoxic şi insolubil, fiind frecvent utilizat la ambalarea produselor alimentare
proaspete (iaurt, smîntînă, brînză etc.), a celor congelate, la preambalarea fructelor şi legumelor etc.
Polistirenul expandat "îmbracă" produsul ce necesită a fi protejat, creînd în jurul său un strat
antişoc, uşoară şi flexibilă; de asemenea, are bune proprietăţi fonoizolante dar şi termice, fiind
utilizat în camerele frigorifice.

Polipropilena (PP) se utilizează la confecţionarea recipientelor alimentare pentru dulciuri, gustări, a


lăzilor pentru transportul produselor calde de panificaţie, a legumelor, fructelor, peştelui congelat
etc, a lăzilor cu pereţi despărţitori pentru transportul buteliilor cu băuturi spirtoase, vin, bere, lapte,
băuturi răcoritoare etc.

Principalele proprietăţi ale polipropilenei, care o recomandă pentru confecţionarea ambalajelor


folosite în scopurile menţionate, sunt: sudabilitate bună, rezistenţă la grăsimi şi uleiuri,
impermeabilitate bună la mirosuri, rezistenţă chimică etc.

Polietilentereftalat-ul (PET) se utilizează la confecţionarea buteliilor cu strat de acoperire din latex


care împiedică (în foarte mare măsură) pătrunderea oxigenului în băuturile carbogazoase şi
evacuarea bioxidului de carbon, contribuind astfel la prelungirea termenului de valabilitate.
Ambalajele de tip PET au început să se folosească pe scară largă în industria uleiului, a apei
minerale, băuturilor răcoritoare, oţetului, băuturilor alcoolice etc.
Mai pot fi menţionate materialele plastice compozite (complexe) obţinute prin asamblarea mai
multor tipuri de materiale (tot de natură plastică, sau şi de altă natură). Materialele compozite au
caracteristici superioare (rezultate din cumularea proprietăţilor materialelor componente) fiind
capabile să răspundă unor nevoi specifice precum ambalarea în vid, ambalarea în gaz inert,
ambalarea produselor supracongelate etc.; sunt utilizate frecvent la ambalarea băuturilor alimentare.

Costul ambalajelor din materiale plastice rămîne încă destul de ridicat datorită materiei prime
(petrolul şi derivatele sale) utilizate la confecţionarea lor. Astfel, în cazul unor produse precum
margarina, lactatele, muştarul etc., ambalajul reprezintă 20% din costul de producţie, putînd ajunge
însă şi la 70% în cazul apei minerale.

3.2.1. Modul de ambalare inchidere si etansare a produsului

Echipamente de ambalare a iaurturilor

Masina de etanseizare HTL 8000

Echipament performant, complet automatizat, prevazut cudispozitiv de sterilizare UV si senzor cu


laser pentru etansare, taiere si imprimare. In functie de setari, poate etanseiza pana la 8 recipiente,
concomitent.
Construit din otel, otel inoxidabil si avand o structura simpla, este deosebit de usor de intretinut,
fiind optim la ambalarea iaurturilor dar si a iaurtului de baut, a laptelui, jeleu etc.
Capacitatea de etanseizare este de 6.720, pna la 8.640 de bucati pe ora. Volumul de umplere exte de
maxim 350 ml. Presiunea aerului: 0,5-0l75 Mpa, cu un consum maxim de aer de 0,45 mc/m.
Masina de umplere HTL 4000

Echipament de umplere si sigilare a iaurtului in cupe de hartie sau plastic, putand fi setata in functie
de forma cupelor: rotunda, patrata sau dreptunghiulara, sigiland pelicula de hartie sau aluminiu in
flux liniar.
Echipamentul este prevazut cu sistem de sterilizare a spatiului de umplere.
Volumul de umplere este de 50- 300 ml in sistem CIP.
Poate fi utilizat cu succes in ambalarea laptelui, laptelui de soia, bauturi, inghetata. Capacitatea de
lucru este de 2000- 4000 de cupe pe ora, la un nivel de zgomot de pana la 80 dB

Masina rotativa de umplere HRV 200

Masina rotativa de ambalare a iaurturilor in cupe de carton sau plastic de forme rotunde, patrate sau
triunghiulare. Etanseizarea se poate efectua cu folie de hartie aluminizata sau pelicula-film.
Supapa special conceputa aplica o forta minima de taiere, mentinand astfel vascozitatea produsului.
Cerintele de siguranta sunt asigurate de sistemulde umplere CIP.
Capacitatea de umplere este de 200 ml/cupa.

Echipament liniar de umplere si etanseizare HL 12000

Echipament de mare productivitate prevazut cu o interfata computerizata programabila, control al


temperaturii, a proceselor fotoelectrice si a actiunii pneumatice. Procedurile de functionare au un
inalt grad de automatizare.
Echipamentul se preteaza perfect umplerii si ambalarii iaurturilor in cupe, dar si a alimentelor de
mare vascozitate.
Volumul de umplere este de 100- 500 ml, cu o capacitate de productie de 5.000, 9.000 sau 12.000 de
cupe pe ora.

Masina de ambalare DGE 2800

Utilajul este proiectat pentru ambalarea iaurtului in cupe de plastic cu diametrul de 65 sau 95 mm.
Sigilarea cupelor se efectueaza cu folii de aluminiu pre-taiate.

Echipamentul este prevazut cu statie de umplere prin picurare, punct de plasare a foliei, punct de
etanseizare si evacuare a cupelor pe conveier.
Capacitatea de umplere este de maxim 500 de grame, la un randament de 2.800 de cupe pe ora.
Realizat complet din otel inoxidabil, utilajul prezinta o mare fiabilitate si usurinta in exploatare si
curatare.

Echipament de ambalare DGE 6000

DGE 6000 este un echipament special conceput pentru ambalarea iaurtului natural, a iaurturilor cu
fructe, dar si alimentelor de mare vascozitate precum smantana, margarina, cremele de branza,
marmelada, mierea etc.
Utilajul poate ambala in cupe cu diametrul de 75 sau 95 de mm, cu un volum cuprins intre 100 si
500 ml, etanseizate cu folie de aluminiu.
Pot fi introduse in fluxul de ambalare doua dimensiuni de cupa, echipamentul fiind prevazut cu
unitate de flux de laminare HEPA. Utilajul dispune de doua statii de alimentare, unitate de taiere ti
etansare tip rulou si flux de lumina UV pentru sterilizarea cupei si a capacului.
Capacitatea de productie este de 6.000 de bucati pe ora, cu o capacitate de umplere de maxim 500 de
grame. Utilajul este contruit intergal din otel inoxidabil.

3.2.2. Etichetare și transport

Etichetare și transport

În cadrul industriei alimentare, operatorii economici sunt obligați să respecte reguli referitoare la
etichetarea produselor alimentare, conform Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

Etichetarea este ultima faza a procesului tehnologic de ambalare înainte de receptia produselor
ambalate si introducerea lor în cutii sau ambalaje colective. Majoritatea masinilor de ambalat sunt
automate având caracteristicile corelate cu ale celorlalte masini ce intervin pe fluxul tehnologic al
ambalarii.

Potrivit regulamentului, lista informatiilor obligatorii care trebuie sa figureze pe etichetele


produselor preambalate include urmatoarele:

 denumirea produsului alimentar;


 lista ingredientelor;
 orice ingredient sau adjuvant tehnologic care provoaca alergii sau intoleranta, utilizat in
fabricarea

sau prepararea unui produs alimentar si inca prezent in produsul finit, chiar si intr-o forma
modificata;

 cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;


 cantitatea neta de produs alimentar;
 data durabilitatii minimale sau data limita de consum;
 conditiile speciale de pastrare si/sau conditiile de utilizare;
 numele sau denumirea comerciala si adresa operatorului din sectorul alimentar responsabil
cu informarea consumatorilor;
 tara de origine sau locul de provenienta (in anumite cazuri);
 instructiuni de utilizare, in cazul in care omiterea lor ar ingreuna utilizarea corecta a
produsulualimentar;
 pentru bauturile care contin mai mult de 1,2 % de alcool in volum, concentratia alcoolica
dobandita.
Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu: denumirea sub care este vandut
alimentul; lista ingredientelor; cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea neta pentru alimentele preambalate; data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor
care din punct de vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, data limita de consum;
conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale; denumirea
sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; in cazul
produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in
Romania; locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa
creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;
instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a
alimentelor; o mentiune care sa permita identificarea lotului; mentiuni suplimentare de etichetare pe
grupe de produse .

Produsele lactate se vor transporta cu respectarea principiilor generale de igienă, cu următoarele


specificaţii:

- toate produsele lactate se vor transporta numai în ambalaje curate şi astfel condiţionate încât să
nu permită contaminarea sau degradarea produselor;

Vehiculele care transportă produse lactate trebuie să aibă pe foaia de parcurs sau pe o dovadă
(etichetă) certificarea că vehiculul a fost spălat şi dezinfectat, purtând data şi semnătura celui care a
efectuat dezinfecţia şi ştampila cu inscripţia "DEZINFECTAT";

Conducătorii vehiculelor care transportă produse lactate răspund de încărcarea corectă a


produselor, de starea de curăţenie a vehiculelor, cât şi de existenţa documentelor de dezinfecţie şi
vor fi instruiţi în vederea cunoaşterii normelor de igienă în vigoare;

Transportul produselor lactate se realizează la temperaturile stabilite de către producător şi


specificate pe eticheta produsului.

Iaurtul se depozitează în încăperi frigorifice curate,dezinfectate, fără miros străin la temperatura


de + 2ºC până la +8 ºC.

Transportul iaurtului se face cu mijloace de transport frigorifice sau izoterme, curate, fără miros
străin, cu menținerea temperaturii de depozitare .
3.3. Sistemul bicomponent produs-ambalaj

3.4. Proiectarea propriu-zisa a ambalajului

3.4.1. Proiectarea semifabricatului

Proiectarea ambalajelor

Prin forma si dimensiunile sale, ambalajul trebuie sa faciliteze operatiile de manipulare, sa protejeze
produsul ambalat si sa contribuie la comercializarea usoara a acestuia. Este necesar ca prin calitatile
estetice pe care le confera ambalajul, acesta sa determine impulsul de cumparare a produsului.

Proiectarea ambalajelor este unul dintre cele mai importante elemente ale comercializarii
produselor. Ea trebuie integrata procesului de productie a produsului de ambalat, doar asa fiind
satisfacute functiile ambalajului de protectie, manipulare, informare si prezentare.

Pe baza conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca ambalajul se poate trece la determinarea


ambalajului optim si apoi la alegerea metodei de ambalare. Ambalajul optim este acela care, pe
langa indeplinirea rolului functional, implica un consum minim de material si manopera, iar pentru
operatiile de umplere, manipulare, închidere, etc necesita utilaje cat mai putin constisitoare, cu efort
minim (eventual sa permita automatizarea procesului) si este evident economic.

Etapele generale ale proiectarii ambalajelor sunt:

 exploatarea preliminara in timpul careia se aduna idei si se fac schite cu privire la


dimensiunile si aspectul exterior al ambalajului;
 alegerea variantei optime de ambalaj si punerea la punct a elementelor grafice;
 modificarile finale,cu includerea specificatiilor tipografice,a ilustratiilor si a altor
implementari grafice;
 finalizarea din punct de vedere al productiei si pregatirea imprimarii;

Indicatorii de calitate ai unui ambalaj se impart in doua categorii:

-indicatori tehnico-economici: caracteristicile functionale si tehnico-constructive, materialele,


economicitatea;

- indicatori de ordin estetic: raport-forma-finalitate, forma-material, grafica, compozitie, influenta


psihologica;

Estetica ambalajului este subordonata economicitatii; obiectivul nu este de a obtine ambalaje


frumoase, ci ambalaje care sa raspunda optim cerintelor activitatii practice, protectia produsului dar
si vanzarea acestuia.

Cercetarile pe care trebuie sã le întreprinda proiectantul pentru proiectarea unui ambalaj sunt:

- caracterul produsului ce se va ambala (produse noi, modificate, traditionale);


- principalele caracteristici ale produsului (forma, dimensiuni, perisabilitate, toxicitate, grad de
valabilitate, comportare fata de variatii de temperatura, fata de oxigen sau alte gaze etc.);
- conditii de desfacere, utilizare, consum (organizarea desfacerii, mod de desfacere, durata
ciclului de desfacere, mod de prezentare);
- operatii de manipulare, transport, depozitare;
- tipul, functiile si caracteristicile ambalajului ce se va realiza;
- posibilitatea înlaturarii ambalajului dupa utilizare;
- procedee de ambalare oferite de noul ambalaj;
- elemente de identificare a produsului si ambalajului, semne avertizoare;
- posibilitati de asigurare a inviolabilitatii produsului ambalat.

3.4.2. Alegerea formei ambalajului

Forma de prezentare a marfii are aproape aceeasi importanta ca si produsul în sine, deci
caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca si elemente strategice ale societatilor
producatoare cu o importanta din ce în ce mai mare. Ambalajul trebuie sa convinga consumatorul de
calitatea produsului. Forma, culoarea si grafica ambalajului, realizate în conditii optime au influente
psihologice deosebite asupra potentialilor cumparatori. O culoare poate atrage atentia
cumparatorului, grafica conduce la o identificare usoara a produselor si la o popularizare a
caracteristicilor merceologice a marfurilor, pe când forma contribuie la eliminarea uniformismului si
monotonia sortimntala. De asemenea, apare ca o cerinta la ambalaje si comoditatea în utilizare,
determinata de forma lor care permit o mânuire usoara, sa poata fi deschis cu usurinta, de cantitatea
de produs continuta, de raportul dintre masa ambalajului si a continutului.

Factorii care determină alegerea ambalajului sunt:

-proprietăţile produsului care trebuie ambalat:

• natura, dimensiunea, masa, forma produsului,numărul de unităţi de produs dintr-un ambalaj;


• interacţiunile de ordin fizic şi chimic ce pot apare întreprodus şi ambalaj (respectiv
incompatibilităţile);

• fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanicişi de mediu (prin miros, agenţi chimici,
umiditate);

- condiţii de transport, manipulare şi depozitare:

• numărul operaţiilor de încărcare-descărcare;

• tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar,naval;

• durata operaţiilor de manipulare;

• durata stocării;

• locul vânzării.

- metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor:

• în funcţie de modul de vânzare: autoservire sauservire de către personalul angajat;

• în funcţie de scopul ambalării: pentru transport saudesfacere;

• modul de închidere;

• modalitatea şi tipul inscripţionării.

• materialul de ambalaj folosit (caracteristici,proprietăţi);

• rezistenţă la şocuri termice;

• rezistenţă la presiuni mari;

• posibilitatea de protejare contra prafului.

- valorificarea economică a ambalajului:

• costul ambalajului;

• existenţa posibilităţii de recuperare a ambalajului şieventual refolosire;

• valoarea de recuperare.

Alegerea liniei de ambalare depinde de:

• utilajul folosit la ambalare;

• producţia care trebuie realizată;

• dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;


• frecvenţa schimbărilor ambalajului;

• spaţiul necesar montării liniei.

• modificările probabile ale produsului, influenţeazã alegerea materialuluide ambalare folosit (de
exemplu, produsul trebuie ambalat în materiale cu ridicate proprietăţi de barieră la arome, grăsimi
etc.).

Importanţa ambalajului este evidenţiată de principiile pe care acesta trebuie

să le îndeplinească pe parcursul circuitului străbătut de produs între furnizor

(producător) - distribuitor - reţeaua comercială en detail - consumator final. Ambalajul are o


importanţă majoră în cazul produselor alimentare.

Ambalarea trebuie analizată sub două aspecte:

- fizic – ca protecţie a produsului;

- psihologic – ca instrument promoţional.

3.4.3 Schita ambalajului si designul acestuia

Design-ul are ca principală semnificaţie procesul de concepere şi proiectare a


formelor produselor legate de utilitatea şi funcţionalitatea lor. Când noţiunea se referă produsele
industriale seutilizează termenul design industrial “termen contemporan ce desemnează ansamblul
de concepţiişi procedee vizând proiectarea estetică a obiectelor de uz practic”. (Dicţionarul de artă,
1995)

Caracteristicile obiectelor realizate în urma unui proces de design industrial:

• Logica formei să corespundă întrebuinţării produsului

• Materialele şi structurile formei să fie alese având în vedere solicitările la care va fi


supus produsul în timpul funcţionării lui normale

• Realizarea obiectului să nu implice eforturi economice prea mari

• Obiectul realizat prin design industrial să fie mai uşor de folosit, manipulat, manevrat

•Obiectul să ofere maxim de confort

•Obiectul să necesite un minim de cheltuieli pentru întreţinere sau funcţionare

Pentru executarea desenului de execuţie a piesei se vor avea în vedere :


- schiţa semifabricatului economic
- dimensiunile semifabricatului şi abaterile acestora
Desenul de execuţie a semifabricatului se va realiza conform normelor de desen tehnic în
vigoare, pe acesta trebuind să fie evidenţiate :
- caracteristicile geometrice ale semifabricatului (de material şi geometrice),
- condiţiile tehnice prescrise (clasă de execuţie, tratament termic, alte condiţii).

Calitatea produselor este influenţată de calitatea ambalajului. Un ambalaj necorespunzător


poate conduce la deprecierea produsului.
Un ambalaj ideal trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:
 să protejeze produsul;
 să prezinte caracteristicile tehnice care să favorizeze operaţiile decirculaţie tehnică;
 să fie uşor, comod şi totodată prin modul în care este conceput să fie
 uşor de recunoscut;
 să atragă atenţia cumpărătorului în mod spontan;
 să sugereze o idee precisă despre produs;
 să prezinte calităţile produsului.
Funcţiile ambalajelor sunt corelate cu produsele ce se ambalează, metodelede ambalare şi
transport, de locul de depozitare etc. Conservarea şi protecţia proprietăţilor produselor însă, este
considerată funcţia de bază a unui ambalaj şi se referă la menţinerea în parametrii calitativi iniţiali a
produsului ambalat.
3.4.4 Alegerea culorilor si ampalsarea elementelor caracteristice ale ambalajului

Culoarea reprezinta un mijloc eficace de atragere a atentiei. Se apreciaza ca pentru realizarea


unei armonii este necesara folosirea a trei culori, deoarece intotdeauna doua culori o solicita si pe a
treia, chiar daca aceasta este numai culoarea de fond pe care se detaseaza primele doua.
Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Culoarea daca estefolosită
adecvat este un element esenţial ce defineşte valoarea estetică a produselor industriale. Privită din
punct de vedere estetic, culoarea este o caracteristică de mareimportanţă in cadrul procesului de
innoire şi diversificare a gamei sortimentale deambalaje. Acest lucru se datorează efectelor
fiziologice şi psihologice pe care culorile leau asupra oamenilor.
Alegerea culorilor

Senzatia de culoare fiind subiectiv preferintele si aprecierea diferentiat a combinatiilor coloristice


este determinat de gustul si personalitatea fiecarui individ.

Cercetrile au scos în evidenta faptul ca oamenii manifest , în majoritatea cazurilor, aceleasi


preferinte pentru unele culori sau combinatii ale acestora. Nu existînsa o explicatie fiziologic clar,
presupunându-se ca armonia si caracteristicile subiective ale culorilor sunt influentate de structura
retinei, compus din cele dou tipuri de influxuri nervoase, între care exist rapoarte bine determinate.

Armonia este o stare psiho-fiziologic de echilibru în care asimilarea si regenerarea substantei optice
se produce astfel încât sa se asigure permanent o cantitate constant din culoarea perceput initial.

S-au stabilit niste principii care constituie indicatii de baz în elaborarea unor reguli a caror
cunoastere este nu numai o problema de gust sau culoare, dar si o necesitate pentru cei care concep
diferite produse.
Culoarea folosita in cazul iautului de baut Danone Cremosso

Aproape tuturor ne place aceasta culoare. Prin urmare, nu-i de mirare ca denota incredere si este una
din culorile preferate ale instiutiilor financiare. De asemenea, albastrul ne face sa
devenim clienti fideli: clientii se intorc cu 15 la suta mai des in magazine care au aceasta culoare
inclusa.

Albastrul intens este folosit pentru produsele cu o calitate superioara , cu un gust intens

3.5. Modul de indeplinire a funcţiiolor ambalajelor de catre ambalajul proiectat

Importanţa ambalajului este evidenţiată de principiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească pe


parcursul circuitului străbătut de produs între furnizor (producător) - distribuitor - reţeaua
comercială en detail - consumator final.

Ambalajul poate avea o importanţă minoră, cum este în cazul materialelor de construcţii sau
oimportanţă majoră, cum este în cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.

Ambalajul este o componentă esenţială a activităţii comerciale, fiind subordonat mărfii şi deservind
consumatorul.

Sortimentele de produse nou apărute pe piaţă, modernizarea concepţiei şi a tehnicilor comerciale


aduc în discuţie diversificarea ambalajelor în paralel cu creşterea exigenţelor faţă de acesta.

Pentru produsul ales funcţiile pe care ambalajul acestuia le îndeplineşte sunt următoarele:

1. Funcţia de protecţie şi conservare:

- este cea mai importantă funcţie pe care trebuie sa o îndeplinească ambalajele;

-ambalajul trebuie sa protejeze conţinutul de efectele mediului înconjurător (incidenţa aerului,


prafului, microorganismelor etc).
Protecţia poate fi:

-chimică - materializată prin alegerea adecvată a materialului din care este confecţionat ambalajul

(materiale inerte din punct de vedere chimic sau electrochimic – ex. sticla, materiale plastice) sau
prin protecţia produsului faţă de eventualele reacţii ce pot avea loc la suprafaţa de contact a
produsului cu aerul, vaporii de apă, praf etc.;

- microbiologică – materializată prin realizarea etanşeităţii perfecte;

- biologică – presupune protecţia produsului de insecte, rozătoare utilizându-se ambalaje


confecţionate din sticlă, carton, lemn, materiale textile;

-mecanică – presupune alegerea materialului care sa protejeze produsul în timpul transportului,


depozitării şi desfacerii (ex. lemn, carton, materiale plastice);

- protecţia faţă de lumina şi radiaţiile UV – presupune utilizarea unor material care să asigure o
protective optimă a produselor (ex. sticla brună sau verde).

2. Funcţia de comunicare şi de marketing

Ambalajul are o importantă funcţie de comunicare la prezentarea şi desfacerea produselor. Întrucât


majoritatea produselor se vând ambalate, este evident că ambalajul are şi un dublu rol de promotor
al vânzării şi de purtător al informaţiei către consumator.

Ambalajul reprezintă o interfaţă cu care consumatorul vine în contact direct, de aceea ambalajul
trebuie gândit pentru a atrage cumpărătorii şi pentru a declanşa actul de cumpărare. De aceea,
ambalajul a fost denumit şi "vânzător mut" al produsului, pornind de la următoarele considerente:

• identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;

• stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;

• informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale produsului;

• comunică date legate de modul de utilizare a produsului şi a naturii ambalajului.

Ambalajul trebuie să atragă atenţia consumatorilor şi să prezinte clar produsul şi modul lui de
întrebuinţare, închiderea ambalajului, să prezinte modul de înlăturare a ambalajului după utilizarea
produsului (se returnează, se reciclează). Acesta trebuie să asigure consumatorului posibilitatea de a
identifica produsul şi de a-l recunoaşte, chiar fără a-i citi numele. Această funcţie este asigurată prin
folosirea unor coduri de culori sau a unor elemente distinctive de grafică. Este importanta
identificarea şi recunoaşterea produsului, deoarece adeseori mărcile de prestigiu sunt obiectul
imitării sau al contrafacerii.

Forma de prezentare a mărfii are aproape aceeaşi importanţă ca şi produsul în sine,deci


caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca şi elemente strategice ale societăţilor
producătoare cu o importanţă din ce în ce mai mare. Ambalajul trebuie să convingă consumatorul de
calitatea produsului. Forma, culoarea şi grafica ambalajului, realizate în condiţii optime au influenţe
psihologice deosebite asupra potenţialilor cumpărători. O culoare poate atrage atenţia
cumpărătorului, grafica conduce la o identificare uşoară a produselor şi la o popularizare a
caracteristicilor merceologice a mărfurilor, pe când forma contribuie la eliminarea uniformismului şi
monotonia sortimntală.

3. Funcţia de raţionalizare

Aceasta are rolul de a dozare a produsului în cantităţi mai mici sau mai mari, în funcţie de mărimea
ambalajului ţinând cont de preferinţele consumatorilor .

3.6. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare


Etichetarea nu este altceva decât înscrierea elementelor de identificare pe produs, pe ambalajul de
vânzare cu amănuntul, pe dispozitivul de ambalat, ce însoţesc produsul alimentar pus în vânzare şi
se referă la acesta. Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor
la informaţii complete cu privire la conţinutul şi compoziţia produselor, pentru a proteja sănătatea şi
interesele acestora.

Potrivit normelor internationale, eticheta pentru produsele alimentare trebuie să conţină următoarele
menţiuni: denumirea produsului; ţara de origine; numele şi adresa producătorului, distribuitorului,
importatorului sau exportatorului; lista ingredientelor (materii prime şi auxiliare, aditivi); conţinutul
net;elemente de identificare a lotului şi data fabricaţiei; termenul limită de consum; valoarea
nutritivă (în special pentru produsele dietetice, pentru alimentaţia copiilor de vârstă mică).

Pe langa eticheta clasic, ce ne da informatii sumare despre produs, vine eticheta nutritionala, care
are tendinta sa ocupe spatiul de pe ambalaj; se refera la valoarea energetica a produselor exprimata
in kcal/kj, la cantitatea de proteine, glucide, lipide exprimate in % la 100 g produs; valoarea
biologica a produselor, care se refera la cantitatea fiecarei vitamine sau element mineral raportata la
100 g produs; acizi grasi saturati si prezenta fibrelor alimentare.

O eticheta cuprinde bande colorate de diferite dimensiuni in functie de component:

- proteinele - portocaliu - rosu;

- grasimea - galben;

- glucidele - verde;

- valoarea energetica - fondul alb.


Tot eticheta nutritionala ne va informa in functie de varsta, sex, activitatea fizica sau intelectuala pe
zi de cate glucide, lipide, proteine, minerale avem nevoie.

Un element de siguranţă îl reprezintă codul de bare care însoţeşte fiecare produs, acesta fiind o
reprezentare de date, destinat a fi citit pe cale optică şi care poate fi folosit în orice societate şi în
toate industriile producătoare sau de desfacere. Aceste bare negre pe un spaţiu alb sunt citite şi
decodate cu ajutorul scanner-elor care măsoară reflexia luminii şi interpretează codurile în numere şi
litere şi le trimit spre gestionare unui calculator.

Codificarea produselor şi structura codului sunt realizate la nivel internaţional de către EAN-UCC
(Asociaţia Internaţională de Numerotare a Articolelor): primele trei cifre reprezintă prefixul ţării de
provenienţă, următoarele patru cifre - numărul producătorului, în continuarea lor alte cinci cifre
reprezintă numărul de identificare al produsului, iar ultima este denumită cifra de control.

Majoritatea produselor sunt marcate cu un număr format din 13 cifre, însă întâlnim produse cu opt
sau mai puţine cifre.

Schema de codificare a produselor ambulate


Capitolul 4. Calitatea de prezentare a produsului în comparaţie cu alte produse similare

4.1. Date principale despre producator

Grupul Danone deține primul loc în lume pentru producția de lactate proaspete, acumulând
o experiență de aproape 100 de ani în producerea iaurturilor.

Peste jumătate din vânzările Grupului, care s-au ridicat la peste 21 miliarde euro în 2013, sunt
generate de divizia de lactate proaspete. Danone activează în industria mondială a alimentelor şi
băuturilor în alte trei domenii de activitate: nutriție infantilă, apă minerală îmbuteliată, nutriție
medicală. Grupul are peste 100.000 de angajaţi în aproximativ 80 de țări și a câștigat încrederea a
peste 900 milioane consumatori din întreaga lume.

În mai puțin de un an și jumătate de la deschiderea fabricii, în anul 2000, Danone România devine
lider de piață, având atunci o cota de 31,7%. Danone a rămas lider pe piața românească și unul din
două iaurturi consumate de români e produs în fabrica sa din București.
Compania comercializează 10 mărci în România și are peste 100 de sortimente în portofoliul său,
realizate în principal in fabrica din Bucureşti, folosind lapte proaspăt de la fermierii români.
Astazi,500 de angajați români lucrează cu pasiune pentru producerea și distribuirea zilnică a peste 1
milion de iaurturi, o parte dintre acestea fiind exportate și în alte țări europene.Se combina astfel
expertiza de aproape 100 de ani a Grupului Danone în realizarea celor mai bune iaurturi cu resursele
și preferințele locale, reușind să fie lideri de piață pentru lactatele proaspete – iaurturi și deserturi pe
bază de lapte .
4.2. Calitatea de prezentare a produsului

Iaurtul Danone, lider în topul calității in Romania

Primul studiu de piață realizat de QUDAL – QUality meDAL în România arată că cetățenii acestei
țări situează iaurturile Danone incontestabil pe primul loc în topul calității iaurturilor de pe piața
locală.

Bunătatea iaurturilor Danone vine din calitatea excelentă a laptelui produs de fermele partenere,
niciun proces de fabricație, oricât de avansat ar fi, neputând îmbunătăți calitatea ingredientelor
utilizate.

Obținerea unui lapte de cea mai bună calitate presupune văcuțe de rasă, bine hrănite și îngrijite,
condiții de igienă foarte bune în fermă și sala de muls. De aceea, de aproape 10 ani, Danone a lucrat
împreună cu fermierii parteneri pentru a îmbunătăți continuu calitatea laptelui colectat și a alocat
peste 25 milioane lei în acest scop. Datorită calității superioare a laptelui care acum este mai bogat
în proteine, Danone îți poate oferi astăzi o formulă simplă de iaurt, doar cu lapte și fermenti,
ingrediente naturale care se află de altfel la baza tuturor produselor Danone.

În prezent compania are peste 30 ferme partenere, dintre care opt livrează lapte pentru Danone de
peste 10 ani, iar două de 15 ani. Aproximativ 1 milion de iaurturi ies zilnic pe poarta fabricii Danone
din București și iau drumul a nouă țări europene.

4.3. Elementele de noutate

Noile pahare KISS de la Danone

Noul pahar de iaurt beneficiază de un format deosebit, unic pe piața din România, brevetat de
Danone, care este acum mult mai ergonomic, mai colorat și mai atractiv, fiind mai ușor de
identificat și diferențiat la raft de către consumatori. Noul pahar are o bază rotundă care îl face mai
prietenos și mai ușor de folosit, astfel încât consumatorii să se poată bucura de produs până la ultima
linguriță.

Relansarea portofoliului Danone a presupus o investiție de 10 milioane de lei și a avut la bază


modernizarea și implementarea unei tehnologii unice în fabrica Danone din București. Proiectul de
relansare a portofoliului Danone a fost unul complex, implementarea acestuia derulându-se pe
parcursul a 8 luni și implicând o echipă de 50 de oameni din zona de producție și zona tehnică.

Proiectul de relansare a portofoliului Danone a fost unul complex, implementarea acestuia


derulandu-se pe parcursul a 8 luni si implicand o echipa de 50 de oameni din zona de productie si
zona tehnica.
4.4. Promovarea produsului.Fisa de promovare

Fișa de promovare

1. Marca:Cremosso

2. Anunţătorul: DANONE PRODUCTIE SI DISTRIBUTIE DE PRODUSE ALIMENTARE SRL

3. Perioada de desfăşurare a promoţiei: nespecificată (până la epuizarea stocului).

4. Locul observării: Hypermarketuri

5. Tehnica de promovare a vânzărilor: oferta “produs în plus”(3+1 gratis sau 7+1 gratis)

6. Elemente definitorii ale operaţiunii:

a. Obiectivele comunicării:

- încercarea produsului pentru prima dată;

- atragerea cererii pentru produse la preţ redus;

- creşterea cantităţilor cumpărate.

b. Publicul ţintă: familii cu copii mici, care cumpără produsul pentru gustare, tineri consumatori de
iaurt, cu venituri medii și mici, mediul urban.

c. Avantajul oferit publicului ţintă: o cantitate suplimentară de produs la acelaşi preţ.

d. Beneficiul perceput de către consumator: satisfacerea curiozităţii prin încercarea unui produs cu o
prezentare originală şi cu un gust deosebit.

e. Mediile de comunicare:prin intermediul ambalajului, pe care este ataşat o etichetă cu menţiunea


„3+1 gratis”sau „7+1 gratis”,prin spoturi publicitare,prin diverse camapnii de identificare a
beneficiilor iaurtului.

Desenul 3D al ambalajului