CONCEPTUL DE LENE SOCIALĂ

Crețu Alexandra
Universitatea Alexandru Ioan Cuza,
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Psihopedagogie Specială ,
Anul: II, Grupa: a II-a
Am ales sa dezvolt conceptul de Lene socială deoarece mi s-a părut că, lenea este omniprezentă
atât in context particular cât si social la nivel de grupuri și organizații. Cu toții resimțim acest
fenomen , fie că îl conștientizăm sau nu el face parte din viața noastră mai mult sau mai puțin.
Pentru mine ,lenea este asociată cu pierderea chefului de muncă, cu lipsa de motivație si cu o
delăsare repetată. M-a interesat acest concept mai intâi la nivel de individ , apoi am realizat că
oamenii sunt fiinte sociale care interacționează cu semenii lor, împrumuta și dispersează
caracteristici , influențează și se lasă influențați. Gândindu-mă și la acest factor și anume cel
social, am realizat că lenea este un fenomen circular ce se propagă de la individ la societate iar
apoi de la societate la individ , având urmari nefavorabile evoluției.Într-un mod sau altul lenea
este precum un bug in software-ul fiecăruia, care pereclitează atingerea performanței maxime.
Lenea este un concept slab studiat, mai ales in România, din aceasta cauză am încercat sa aflu
cât mai multe despre ea și despre impactul său. In urmatorele pagini am să definesc atât
termenul de lene cat si de lene socială, am să identific posibilele cauze , sa explic ce impact are
la nivel social, să identific instrumentele de măsurare folosite până acum de cercetători și să
găsesc solutii .
Lene este denumită înclinația unei persoane căreia nu-i place , care nu dorește , nu vrea
să muncească , căreia îi place să stea fără să muncească, precum și faptul de a se complăcea în
inactivitate .(p 199, 1995) Plecând de la această premisă putem spune ca lenea reprezintă
dorința unei persoane de a sta in repaos cât mai mult timp , fugind de responsabilitați. La nivel
de individ lenea este o cauză a insuccesului personal care duce la demoralizare , in timp acest
insucces este preluat de individ ca făcând parte din soartă. Individul preferă sa caute cauze
externe pentru eșecul său personal. Acest obicei este traspus de la individ la familie , iar apoi la
munca. Oamenii sunt fințe sociale codependete care se ghideaza dupa spiritul de grup. Daca la
nivel de individ lenea are repercusiuni care il afecteaza doar pe el ca subiect unitar, la nivel de
grup lenea se dispersează cu repeziciune de la un individ la altul si poate avea rezultate nefaste
pentru intreaga societate.

Acest fenomen a fost aprofundat de cercetătorul francez Max Ringelmann. La inceputul

secolului XX , Ringelmann a fost un profesor de inginerie agricolă si a fost interesat să vadă
care este eficiența unor grupuri de mărimi diferite la realizarea sarcinilor din agricultură.
Agronomul a executat un numar de experimente pe baza cărora a făcut studii Sudiile sale au
fost valorificate mai târziu , când au fost descoperite de psihologii sociali in anul 1970. S-a
constatat că cercetările lui Ringleman ascund date prețioase cu vedere la fenomenul de
influența din grupuri. In experimentul său Ringlemann a pus un numar de muncitori să traga
de o funie măsurândule cu un dinamometru forța exercitată de fiecare muncitor in parte. Apoi a
realizat că muncitorii trag de funie cu mai multa forță când trag singuri decât când trag mai
mulți și că forța descrește invers proporțional cu numarul de subiecți. Cercetătorii au numit acest
fenomen: ,, Efectul Ringlemann ” sau ,, Lenea Socială” ( social loafting) . Acest fenomen are
doua explicații posibile :

1. Lipsa de coordonare - în conduita de grup , subiecții se pot încurca unii pe alți trăgând de
aceiași funie . Ei nu pot, din cauza celorlanți , să tragă la fel de tare ca atunci când realizează
singuri sarcina.
2. Pierderea motivației- evident , explicația aceasta implică mecanisme psihologice. Potrivit ei ,
subiecții sunt mai puțin motivați sa traga cât de tare pot de funiein situația de grup, pur si simplu
, ei nu încearcă să tragă mai tare. Din cauze care rămân a fi elucidate, grupul determină o
diminuare a motivatiei .(p 137, 2002)

Acest experiment a fost reluat de cei de la Yale University, coordonat de M. Ingham .

Experimentul presupunea grupuri de diferite mărimi care trăgeu de funie si pseudo-grupuri ,
compuse dintr-un subiect naiv și din complici ai experimentatorilor. In acest caz, complicii
trebuiau doar să se prefacă ca trag de funie. Subiectul se afla in fața șirului si nu știa că cei din
spate doar se prefac. Experimentul a demonstrat o diminuare a perfomanței individuale in
pseudo-grupuri. Cercetătorii au observat că scăderea performanței nu se datorează lipsei de
coordonare intre indivizi , ci scăderii motivației.

Așadar, lenea sociala reprezintă reducerea efortului individual atunci când se lucrează în grup
deoarece , eforturile fiecăruia se confundă cu eforturile celorlalți , in comparație cu situația când
individul lucrează singur. Realizăm ca acest efect, nu apare decât in cazul anumitor sarcini
colective. (p 76. 2002)

Deasemenea subiectu de lene socială a fost adoptat și dezbătut și de Cercetătorul Benjamin

Walker, specialist in cadrul Australian School of Business de la University Of New South

Wales, cercetari efectuate in ultimul timp au demonstrat că o singură persoană leneșă , cu o

productivitate redusă in activitatea pe care o desfășoară, poate 'trage in jos' întreaga echipă din

care face parte, reducând peformanțele si scăzând gradul de satisfacție a membrilor acesteia. -

Walker a analizat nivelul de conștiință al unor persoane care activau in cadrul unor echipe mici.

Cercetatorul a apelat la un eșantion format din 158 de studenți, pe care i-a imparțit in grupe ce

cuprindeau intre 3 si 5 membri . El a măsurat capacitatea grupurilor de a îndeplini o sarcina ce

presupunea prezența tuturor mâinilor pe birou.

Fiecarui membru i s-a solicitat sa îsi caracterizeze personalitatea prin aprecieri favorabile sau

defavorabile. Echipele mici care conțineau chiar și o singură persoană deficitară la capitolul

'constiința obiectivului urmarit' desfașurau o activitate mai slaba decat cele ale caror membri iși

executau constiincios sarcinile pe care le aveau de indeplinit. Studii anterioare au incercat sa sta-

bileasca modul in care diferitele tipuri de personalitate ale membrilor unei echipe influențau

activitatea grupului. Pentru a obține rezultatele dorite, specialiștii au calculat o valoare medie a

personalitații componenților și au raportat-o la performanțele obținute. Savantul australian a

analizat persoanlitațile individuale ale membrilor grupului si contributia acestora la rezultatul

final.

Interdependentå

Trasaturile negative ale personalitații unei persoane, precum indiferența fața de activitatea

desfașuratș , afectează nu doar propria productivitate, ci și pe cea a celorlalți membri ai

colectivului in care lucrează . In mod paradoxal, aceștia nu pot ignora comportamentul colegului

mai leneș, ci dimpotrivă , sunt direct afectați. Walker sugereaza angajatorilor ca, pe baza

rezultatelor studiului si a activitatii desfasurate de angajați, sa elimine leneșii, pentru a proteja

ceilalți membri ai colectivului de influență negativă a acestora si a asigura un randament sporit.

Astfel incat, pe baza studierii trasaturilor de personalitate, dr. Michael Cavanagh, de la

Australian School of Business at the University Of New South Wales, recomandă o intensificare
și o diversificare a activității firmelor de recrutare de personal. Indivizii care fac parte dintr-un

grup influențează, prin propria activitate, pe cea a întregului colectiv și, implicit, calitatea

rezultatelor obținute de acesta. Persoanele cu un randament scazut îsi pot 'molipsi' colegii de

muncă, periclitând obținerea unor rezultate bune in activitatea desfășurată.

În concluzie, lenea socială este reprezentată de lipsa motivației din cauza efectului de
unifomizare care este prezent in grupuri. Angajații ne fiind motivați sau urmariți si recompensați
preferă sa iși conseve energia .
Bibliografie:

Boncu, Ş. – Psihologia influenţei sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

Bourhis, R. Y.; Leyens, J. P. (eds.) – Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupuri, Polirom, Iaşi, 1997

C,Robert Liden: Social Loafing: A Field Investigation, Department of Managerial Studies, MC 243,
University of Illinois at Chicago, 2002

De Visscher, P., Neculau, A (eds.) – Dinamica grupurilor. Texte de bază, Polirom, Iaşi, 2001.

Ion-Ovidiu Pânișoară, Georgeta Pânișoară- Motivarea Eficientă, Polirom 2005

Steven Karau and Kipling D. Williams-Social Loafing: A Meta-Analytic Review and Theoretical
Integration, Journal of Personality and Social Psychology, 1993