Ce este o echipă?

Care sunt asociaţiile care vă vin în minte atunci când auziţi cuvântul ”echipă”? Probabil
vă trec prin minte o mulţime de idei inclusiv pozitive precum a lucra împreună cu cineva,
obţinerea scopurilor comune şi distracţii. Pe de altă parte pot veni şi gânduri mai puţin pozitive
precum conflicte, dificultăţi de comunicare şi adunări lungi.
Pe parcursul vieţii noi facem parte din diferite echipe precum în familie, şcoală, gaşca de
prieteni sau la serviciu. Unele din aceste grupuri creează echipe adevărate altele nu.

O echipă este un grup de oameni care depind unul de altul în obţinerea scopului.

Avantajele lucrului în echipă

1. Diversitatea ideilor contribuie la decizii mai bune.

2. Lucrul în echipă poate creşte calitatea muncii efectuate.
3. Este mai uşor să obţii scopul.
4. Lărgeşte cercul de comunicare.
5. Posibilitatea de a învăţa din experienţa altora.
6. Capacitatea de a compensa pentru slăbiciunile individuale
7. Dezvoltarea relaţiilor interpersonale.

Dezavantajele lucrului în echipă

1. Necesită mai mult timp.

2. Poate duce la prea multe adunări.
3. Frecvent dificil de sincronizat.
4. Solicită implicare individuală mai mare.
5. Luarea deciziei poate fi negociată prea mult.
6. Poate fi utilizată ca o scuză pentru lipsa performanţei individuale.
7. Conflictele personale pot fi amplificate.
8. Există posibilitatea de a se forma subgrupuri.
9. Poate duce la roluri neclare.

Lucru în echipă: Ce părere aveţi?

A F
1. O echipă are nevoie de un lider puternic, chiar dacă liderul intimidează unii
membri de echipă.
2. Echipa trebuie să organizeze/înceapă adunările doar dacă toţi membrii
sunt şi/sau au posibilitatea de a participa la adunare.
3. Frecvent sunt situaţii când unul dintre membrii echipei trebuie să facă ceea
ce consideră el/ea că este bine, chiar dacă aceasta contrazice cu decizia luată
de grup.
4. Este bine când membrii echipei vorbesc în acelaşi timp, acest lucru arată
cât de energică şi entuziastă este echipa.
5. Echipa ar trebui să-şi programeze timp pentru a stabili rolurile pentru fiecare
membru.
6. Este dificil pentru o echipă să reuşească dacă nu are scopurile clare.
7. Echipele sunt eficiente atunci când reuşesc să evite conflictul.
8. Într-o echipă bună membrii se plac reciproc.
9. În momentul în care o echipă stabileşte cel mai bun mod de a lucra este
neproductiv să schimbi mersul lucrurilor.

Explorarea convingerilor grupului

Noi avem idei şi facem presupunem aproape despre orice. Sunteţi conştienţi de
presupunerile care formează filosofia echipei Dvs.? Răspunsurile la toate întrebările din
chestionar este depinde. Deci, dacă sunteţi absolut sigur în ceea ce vă priveşte s-ar putea să vă fie
interesant să aflaţi şi alte păreri. Acest depinde poate face lucrul în echipă destul de dificil. Să
vedem de ce depinde.

1. Bineînţeles că liderul echipei este bine să nu intimideze membrii echipei! Însă, indiferent cât
de greşit ar părea, există şi o altă parte a monedei. Aţi întâlnit vre-o dată pe cineva care ar fi
intimidat de toată lumea - în special dacă acest cineva poartă numele de „lider”? Persoanele ce
sunt uşor de intimidat ar fi bine să înveţe de a se simţi confortabil cu discuţiile deschise.
Al doilea cuvânt în această afirmaţie care poate fi interpretat în multe feluri este
„puternic”. Sensul cuvântului „puternic” depinde de bază şi experienţă. Unii văd „puternic” ca
un atribut pozitiv a liderului, de exemplu cineva care pare a fi capabil de a face faţă cu uşurinţă
oricărei probleme sau care acceptă toată responsabilitatea când ceva nu merge bine. Alţii văd
„puternic”ca o calitate negativă, de exemplu cineva care preia sarcinile atunci când echipa
singură ar trebui să se implice. Echipa are nevoie de un lider „puternic” ca în primul caz, nu al
doilea.

2. Este o întrebare capcană, deoarece pot apărea o mulţime de întrebări. Cât de des sunt
organizate adunările? Care este scopul adunărilor? Va lua echipa o decizie critică? De ce cineva
lipseşte? Dacă scopul adunării este de a lua o decizie critică, echipa este bine să ia în considerare
dacă decizia trebuie să fie luată chiar acum, dacă se cunoaşte opinia colegului lipsă şi dacă luarea
deciziei îl va afecta.
Nu, nu poţi aştepta până ce toată lumea se va aduna pentru fiecare adunare, astfel s-ar
putea să nu vă mai întâlniți niciodată. Oricum este bine de planificat de la început, înainte de
adunare, ce ar putea interveni în timpul întâlnirii şi cum aceasta va afecta persoana lipsă. De
asemenea trebuie găsită o modalitate de a comunica celor ce lipsesc care au fost deciziile luate în
timpul adunării. O modalitate excelentă de comunicare ar fi de a stabili cine va fi persoana,
dintre cei prezenţi, care va comunica celor ce lipsesc. Echipa ar trebui să găsească chiar la
începutul adunării un voluntar care-şi va asuma această responsabilitate. Astfel voluntarul va fi
mai atent, va lua notiţe pentru a comunica cât mai detailat celor ce lipsesc.
3. La prima vedere, probabil veţi spune „Fals!”. Bineînţeles membrii echipei nu pot face ceia ce
vor ei în cazul când aceasta contrazice decizia echipei. Dacă membrii echipe fac aşa ceva atunci
nu aveţi nici o echipă!
Dar, ce se întâmplă atunci când un individ are dreptate doar că nu reuşeşte să convingă
restul echipei? Ce dacă echipa ea o decizie incorectă, ilegală sau chiar periculoasă? Ar trebui acel
membru a echipei să-şi sacrifice valorile? Aceasta este o întrebare dificilă şi un exemplu un care
ilustrează cât de dificilă poate fi munca în echipă.

4. Bineînţeles că o mulţime de oameni care vorbesc în același timp vorbeşte despre energia şi
entuziasmul acestora. Dar ce se întâmplă atunci când 5 persoane dintr-o echipă sunt entuziasmate
iar al şaselea se simte blocat? Regula vorbirii pe rând pare a fi de bun simţ şi foarte practică.
Cum poţi asculta informaţia livrată de o persoană dacă în acelaşi timp altul vorbeşte? Poate fi
luată o decizie bună dacă persoanele nu au auzit acelaşi mesaj?
Din nou depinde, fiecare vorbitor poate arăta entuziasm dar sunt şi momente când este
bine de abţinut. Sincronizarea timpului este crucială.

5. Stabilirea rolurilor pentru toţi membrii echipei poate consuma mult timp. Chiar dacă toată
lumea ştie ce are de făcut este important de a stabili clar atribuţiile fiecăruia. Acest lucru poate
preveni dublarea efectuării aceloraşi sarcini sau invers neefectuarea acestora. Stabilirea clară a
rolurilor în echipă este o investiţie bună de timp deoarece oferă o mai bună organizare a
timpului. Chiar dacă iniţial în echipă sunt distribuite clar rolurile, este bine de ţinut cont că
acestea evoluează în timp. Atât membrii echipei cât şi liderul este bine să atragă atenţie acestor
lucruri.
Majoritatea echipelor au roluri precum: persoana ce monitorizează procesul, timpul,
consultant etc. Toate dintre aceste roluri sunt funcţional importante. Echipa de asemenea este
bine să ţină cont de rolurile naturale aduse de membrii echipei. Unii sunt buni organizatori, alţii
creativi, iar alţii sunt buni soluţionatori de probleme. Echipa ar fi bine nu doar să ţină cont de
aceste resurse personale dar să şi le utilizeze.

6. În general este bine când echipa are scopuri clare. Dar ce părere aveţi despre echipa care încă
decide ce şi cum trebuie să facă? Sau echipa a cărei scop este în continuă schimbare? O echipă
va reuşi mult mai eficient dacă va avea scopurile cât mai explicit formulate. În majoritatea
echipelor oamenii au aceiaşi direcţie generală asupra căreia lucrează, dar s-ar putea ca direcţia
specifică să difere. Astfel putem ajunge la Chișinău luând diferite rute, aceasta poate cauza ca
unii să se trezească la Botanica, alţii la Râșcani etc. De aceea este bine de discutat cât mai
specific scopurile generale şi modalităţile de a le atinge. Scopurile sunt mai eficiente atunci când
scopul organizaţiei, cel al echipei şi cel al individului coincid.

7. Evitarea conflictelor este ideală dar rareori posibilă. Chiar şi în echipa unde totul merge bine,
din când în când apar diferenţe de opinii. Dacă o echipă susţine că nu are probleme, probabil că
au reuşit să înveţe să rezolve eficient conflictele, şi în loc de a zice „conflict” consideră că au o
discuţie bună. Acest lucru poate fi interpretat ca evitarea conflictelor. A evita în contextul dat nu
înseamnă „a fugi de” deoarece acest lucru poate duce la agravarea situaţiei. Conflictul atunci
când este controlat oferă echipei multe oportunităţi. Frecvent conflictul duce la soluţii excelente,
idei noi, şi satisfacție pentru toţi membrii echipei.

8. Răspunsul la această întrebare depinde de modul în care definim conceptul de a place. „A

place” poate fi văzut în mai multe feluri, în sensul că a-ţi invita această persoană acasă pentru
cină, a-ţi programa vacanţele împreună sau „a place” în sensul de a te înţelege bine cu acea
persoană.
Nu este necesar să ai o relaţie în afara serviciului cu o persoană pentru a forma o echipă
bună cu aceasta. Important este să existe respectul reciproc. Este indicat să se accepte
diversitatea fiecărei persoane care formează echipa. De asemenea este bine de recunoscut că nu
este nimic greşit când cineva este diferit. O echipă are nevoie de aceste diferenţe.

9. Este mult mai simplu şi eficient să nu schimbi ceia ce deja funcţionează. Schimbările de obicei
sunt acompaniate de rezistenţă. Dar indiferent cât de bine ar merge lucrurile tot timpul este loc
pentru şi mai bine.

Munca în echipă nu este naturala pentru majoritatea dintre noi. De ce? Deoarece
majoritatea au apărut pe lume ca indivizi programaţi să facă ce ştiu ei mai bine individual. Chiar
şi în prezent când reuşiţi ceva, sunteţi recompensat ca individ, nu ca membru bun a echipei.

Dimensiunile diversităţii

Dimensiunile primare a diversităţii

Dimensiunile primare a diversităţii sunt acele caracteristici de bază care sunt înnăscute şi
influenţează în mare măsură modul în care ne dezvoltăm. Aceste dimensiuni influenţează
imaginea de sine, felul în care vedem lumea şi cum alţii ne văd pe noi. Fiind la baza identităţii
noastre şi a experienţei de viaţă, acestea au o influenţă majoră de-a lungul întregii vieţi.
Vârsta: Numărul anilor şi generaţia din care faceţi parte.
Rasă: se referă la forma trăsăturilor feţei, culoarea pielii. Rasa determină 0.012 dintre diferenţele
în fonul genetic individual.
Etnie: Identificarea cu un grup cultural cu care sunt împărtăşite tradiţiile, ritualurile, precum şi
naţionalitatea, limba, religia, mâncarea, etc. Unii oameni foarte puternic se identifică cu aceste
rădăcini, alţii mai puţin.
Gender: sexul biologic determinat de cromozomii XX (femei) sau XY (bărbaţi).
Posibilităţi fizice: O mulţime de caracteristici, cum ar fi forma corpului, mărimile, trăsăturile
feţei, posibilităţile sau imposibilităţile specifice, talentele fizice/ mentale vizibile şi invizibile sau
limitele.
Orientarea sexuală: sentimentul de atracţie sexuală faţă de membrii aceluiaşi sex sau opus
genderului, cum ar fi nheterosexualii sau gey/ lesbiene sau bisexuali.
Dimensiunile secundare a diversităţii
Dimensiunile secundare sunt caracteristicile care le dobândim şi care pot fi modificate pe
parcursul vieţii. Factori precum venitul, religia, locaţia geografică pot influenţa înm mare măsură
copilăria, restul factorilor sun mai puţin determinanţi pentru dimensiunile de bază. Oricum, toate
aceste caracteristici influenţează felul în care ne vedem pe noi înşine şi pot influenţa puternic
experienţele de viaţă.
Educaţia: se referă la educaţia formală şi informală, cursurile la care participă un individ.
Experienţa de muncă: poziţia de angajat sau stagiar, şirul organizaţiilor în care un individ a
lucrat.
Statutul marital: situaţia de căsătorit, divorţat sau niciodată căsătorit.
Experienţa militară: servicii în organele militare.
Convingeri religioase. Educaţia şi experienţa ce vizează convingerile şi practicile religioase.
Locaţia geografică: locul în care a fost crescută o persoană, sau a petrecut mult timp, inclusiv în
comunităţi, arii urbane sau rurale etc.
Statut parental: prezenţa sau absenţa copiilor, circumstanţele în care sunt crescuţi copiii (părinte
singur, doi părinţi etc)
Foaie de lucru: 14 dimensiuni a diversităţii

Revizuiţi dimensiunile diagramei Dimensiunile diversităţii, apoi completaţi spaţiile libere din
diagrama de mai sus, răspunzând la următoarele întrebări:
1. Care din dimensiunile diversităţii sunt parte importantă a identităţii dvs.? Cu alte cuvinte, care dintre
cele 14 dimensiuni sunt în cercul primar pentru Dvs.? Plasaţi 3 dintre cele mai importante aspecte în
partea de sus a cercului interior.Ce va face să plasaţi aceste 3 dimensiuni drept cele mai importante
pentru identitatea Dvs.?

2. Pentru multă lume, în timp, aspectele identităţii se modifică. Ce părere aveţi acum 10 ani în urmă aţi
fi selectat aceleaşi 3 dimensiuni sau altele? Dacă aţi fi selectat altele, ce s-a schimbat?

3. Gândiţivă la persoana Dvs. în cadrul organizaţiei unde activaţi. Care sunt două sau trei contribuţii
speciale cu care veniţi la locul de muncă, contribuţii speciale deoarece Dvs. sunteţi unic? Gândiţi în
termenii celor 14 dimensiuni a diversităţii.