Cunosc foarte bine situația de la Capidava după 2015.

Cercetările arheologice
sistematice s-au desfășurat cu frecvență anuală și în intervalul 2016-2019, iar cele
preventive (termele c​ astellum-​ului și spații extramurane afectate de proiect),
solicitate prin proiect, le-am făcut împreună cu colaboratorii mei în 2017, apoi în mai
multe rânduri în 2019. 

Mingea este în curtea arhitecților, a proiectantului. Situația a rămas, pe fond,

neschimbată față de momentul observațiilor critice pe care le-am formulat public în
2016 – personal și împreună cu Comisia LIMES – despre calitatea lucrărilor și mai
ales a celor despre intervenții nefundamentate științific corespunzător pe curtine,
turnuri și în portul cetății. Proiectantul nu le-a putut da nici până acum răspunsuri și,
de fapt, ce interesează în mod real, rezolvări pe măsura importanței monumentului.
Portul cetății este expresia cea mai clară a acestei neputințe. 

Proiectul avizat inițial nu a mai fost ”îmbunătățit” pe parcurs și adaptat la ceea ce a

fost descoperit în teren, atunci când zidurile cetății au fost curățate de șapa de
protecție pusă de Grigore Florescu acum mai bine de jumătate de secol, pentru a
pune în operă noua intervenție. Ne-a fost mereu invocată în schimb nevoia de a
respecta fără abatere proiectul avizat!!! În asemenea situații, practica curentă este
cea a dispozițiilor de șantier, care corectează, adaptează proiectul din aproape în
aproape la nevoile monumentului. Asta nu s-a întâmplat. Iar la punctele în dispută
între arheologi și arhitecți proiectantul nu a prezentat nici până azi argumente
decisive (fotografii, planuri, probe de mortar, analogii, motivație tehnică etc.) pentru
a-și fundamenta acțiunile într-un sens sau altul în teren. Fără aceste argumente
profesioniste, deciziile exprimate în aspectul actual al zidurilor stau sub zodia
arbitrarului, iar pe alocuri capătă accente comice. În concluzie, axioma legitimă este
următoarea: monumentul subsumează proiectul, iar nu proiectul subordonează
monumentul. Ar trebui să nu uităm această ordine a lucrurilor! 

Cred, însă, că blocarea proiectului și o Capidava părăsită, un șantier abandonat ar fi

fost cea mai nefericită dintre toate soluțiile. 

Întrebarea dumneavoastră despre calitatea restaurării de la Capidava trebuie

negreșit adresată și (sau în primul rând) proiectantului, specialiștilor restauratori,
altor confrați arhitecți, membrilor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice care
au avizat proiectul, Ministerului Culturii, deopotrivă. 

În ceea ce mă privește, am să vă răspund astfel: proiectului nu îi lipsesc avizele

legale necesare, inclusiv pentru utilizarea masivă a betonului. Personal nu îmbrățișez
această formulă legală, pentru că vine în contradicție cu principii fundamentale ale
restaurării, cum sunt integritatea și autenticitatea, reversibilitatea intervenției. Iar
betonul nu se pretează la așa ceva. Sunt principii ale organismelor internaționale de
profil – carte, convenții, recomandări sau declarații ale UNESCO, Consiliului Europei,
ICOMOS, sunt principii la care și România a aderat oficial în ultimele decenii.
Principiile acestea nu sunt necunoscute, ci doar ”nepracticate”, ignorate. Capidava a
fost premiată la Trienala de Restaurare a Uniunii Naționale a Restauratorilor de
Monumente Istorice – 2019 pentru c​ ercetări privind compoziția mortarelor romane și
bizantine​, însă​ restaurarea s-a făcut ​doar c​ u beton. Nu prea deslușesc sensul
premiului, despre care am aflat din presă. 

Cred că a venit momentul ca o întreagă generație de restauratori seniori care

domină în acest moment piața de profil să lase locul unor tineri mai deschiși
principiilor, metodelor și materialelor momentului în materie de restaurare. Unora
care circulă mai mult prin lume, văd și înțeleg să se inspire subtil din proiectele
frumoase pe care le întâlnesc aiurea. Altfel, nu poate fi vorba despre dezvoltare
durabilă și transmiterea unui patrimoniu autentic urmașilor noștri. În acest moment
pregătim lista monumentelor romane dobrogene de pe limesul dunărean pentru
înscriere în World Heritage List - Lista Patrimoniului Mondial. Proiectul se regăsește
neîntrerupt în toate programele de guvernare din 2016 începând. Este unul
transfrontalier, pentru că reunește monumentele de gen din România, Bulgaria,
Serbia și Croația. Celelalte țări riverane din amonte au încheiat de multă vreme
documentația, depusă deja la UNESCO. A venit în sfârșit timpul și pentru România să
pună în acord teoria domeniului cu practica națională a intervențiilor pe monumente. 

Toți partenerii legali sunt la curent cu punctul de vedere al colectivului de la

Capidava – MINAC, care a și participat major la lucrările arheologice aferente
proiectului, Direcția Județeană de Cultură, Ministerul Culturii și Identității Naționale,
Comisia Națională de Arheologie și Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Cu
toți acești actori legali și față de care am răspundere profesională am relaționat în
scris. Consiliul Județean Constanța este la curent, fie ca urmare a unor comunicări
directe, fie prin intermediul instituției subordonate, MINAC. Mărturisesc că nu înțeleg
de ce, bunăoară anul acesta, când s-au reluat lucrările la Capidava, unde m-am tot
deplasat pentru discuții și unde am rămas neîntrerupt în lunile iulie-august, nu am
primit niciun apel telefonic și nici o vizită a celor responsabili din partea CJC pentru
încheierea cât mai bine a proiectului. CJC nu prea are de ales, trebuie să asigure
inclusiv monitorizare și control a lucrărilor de la Capidava, pentru că lucrările nu se
fac de la sine. Nu este suficient să câștigi proiecte, ele trebuie urmărite de la un
capăt la altul. Asta se cheamă în limba de lemn ”implementarea proiectului”. Mai
multe proiecte legate de arheologie ale Consiliului Județean Constanța așteaptă să
fie puse în operă și vor avea succes doar în măsura în care vor fi tratate profesionist
de toate părțile implicate. Până una alta, cercetările arheologice dobrogene au
dezvelit în ultima sută de ani și mai bine monumente excepționale, care așteaptă
cuminți soluții de protejare și valorificare culturală de aceeași valoare.

conf.dr Ioan Carol Opriș/ Universitatea din București 

coordonator științific - șantier arheologic Capidava 

Comisia Națională de Arheologie, președinte  

Comisia Națională LIMES, membru 

fost președinte al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Dobrogea, fost membru
al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice