Grupa montană aflată încă în studiu este situată în partea central-vestică a țării, constituind

sectorul nordic al Carpatiilor Occidentali.

Limita în partea de sud este dată de Valea Mureșului , iar în est de contactul cu Depresiunea
Colinară a Transilvaniei prin intermediul depresiunilor submontane (Alba-Iulia-Turda, Iara , Almaș
care se deschide în culoarul Someșului la Jibou) și al Podișului Someșelor. În partea de vest,
limita este realizată de contactul cu Dealurile Vestice și o mică porțiune cu Câmpia de Vest ,
limită cu profunde iregularități datorită penetrării spre zona montană a Câmpiei și Dealurilor
Vestice sub form unor depresiuni golfuri. Limita nordică este dată de contactul cu Dealurile
Sălajului și Crasinei și în continuare de valea Barcăului.
Evoluția paleogeografică a acestui sector montan este strâns legată de evoluția Carpaților
Occidentali și , în general , de evoluția întregului lanț carpatic. Încă din precambrian are loc
individualizarea șisturilor cristaline , fiind mult mai bine conturate în silurian , în urma orogenezei
caledoniene și mai ales în carbonifer ca urmare a mișcărilor hercinice care au afectat întreaga
catenă carpatică și munții din Europa Centrală până în Dobrogea de Nord. Din carbonifer , până
la sfârșitul mezozoicului, Carpații au fost supuși succesiv mișcărilor orogenetice , proceselor
vulcanice și metamorfice cu implicații asupra zăcămintelor naturale. Înălțarea acestei zone , ca
de altfel a Carpaților , se produce în cretacic (mezozoic) în urma orogenezei alpine , având loc ,
totodată , mișcări de prăbușire , formându-se o serie de depresiuni ( Gurahonț , Brad) , care au
funcționat ca domenii lacustre , în care râurile carpatice au depus sedimente. După cretacic ,
Carpații Apuseni sunt supuși proceselor de modelare , formându-se platformele de eroziune , cu
altitudini mai mici decât cele din Carpații Meridionali (Borăscu- 2000 m; Râu-Șes- 1200 m - 1600
m; Gornovița sau a Predealului- 1000 m) , datorită înălțării mai puțin spectaculoase a Carpațiilor
Occidentali față de cei Meridionali. În paleogen au loc numeroase transgresiuni și regresiuni
marine în bazinele depresionare precum și consolidarea maselor de orogen carpatic. Datorită
erupțiilor vulcanice din a doua jumătate a neogenului s-au înălțat Munții vulcanici Metaliferi.
Definitivarea înălțării Carpațiilor Apuseni se realizează la începutul cuaternarului. În această
perioadă are loc retragerea apelor din depresiuni și formarea rețelei hidrografice. Tot în
cuaternar are loc diferențierea speciilor vegetale pe trepte de altitudine și tot acum apare omul ,
care va contribui activ la modelarea mediului geografic.