Sunteți pe pagina 1din 4

ARMATA ROMANA

ORGANIZAREA ARMATEI
Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte, fiecare cohortă fiind
formată din 480 de oameni, care la rândul lor erau împărțiți în 6 centurii(grup de o suta de
cetateni in Vechea Roma), fiecare comandată de un centurion. Centurionii purtau titluri după
vechime: pilus prior, pilus posterior,princeps prior, princeps posterior, hastatus prior, hastatus
posterior. De asemenea, erau și 120 de cavaleriști, o legiune totalizând în jur de 5500 de soldați.
O centurie era formată din 80 de oameni împărțiți în zece grupuri, numite contubernia.
După aceea urmează cinci tribuni augusticlavi sau tribuni ecveștri. În partea de sfârșit a grilei se
aflau milites gregarii, soldații obișnuiți. După înrolare, ei petreceau câteva luni în tabără. Apoi
intrau într-o legiune unde își petreceau primele luni ca recruți. Prima oară erau promovați ca
sesquiplicarius, exact ca tesserarius sau cornicen, etc. Urma apoi postul plătit de două ori
(duplicarii), la fel ca optio, signifer, sau aquilifer.
Diferențele între armata romană din secolul IV d.H. și armata romană din
perioada Principatului constau în existența unei armate de câmp mobil, organizarea cavaleriei în
organisme independente față de infanterie și dimensiuni mai mici ale unităților legionare.
DISCIPLINA
O altă caracteristică aparte a armatei romane era disciplina de fier. Soldatul se angaja în
faţa statului printr-un ”sacramentum” că va respecta condiţiile impuse de armată. Un soldat
roman trebuia să-şi păstreze cu sfinţenie locul în formaţia de luptă, să execute întocmai ordinele
superiorilor şi să-şi îndeplinească obligaţiile trastate. Disciplina era atât de mare, încât inclusiv
pe timp de pace erau ţinute evidenţe clare ale fiecărui soldat. Practic, tot ceea ce făcea fiecare
legionar în timpul unei zile era consemnat. Iar acesta nu trebuia să se abată de la ordine.
Totodată, trebuia să-şi menţină echipamentul bine întreţinut, iar armele - gata pentru luptă.
Inclusiv taberele militare temporare sau permanente ilustrau această disciplină militară romană.
Erau organizate pe străzi, care duceau către centrul taberei, acolo unde se afla întreaga
administraţie a legiunii şi unde avea loc, se pare, şi apelul. Totodată soldaţii aveau locul lor bine
stabilit în barăci sau în corturi. Fiecare îşi cunoştea perfect locul şi responsabilităţile. În timpul
luptei niciun soldat nu avea voie să ezite.

DECORATIILE
Romanii aveau obiceiul de a crea și purta coroane și jertfe pentru a semnifica o onoare primită,
un eveniment sărbătorit, sau un ritual observat.
Unul dintre premiile primite de armata romană era scutul rotund, clipei sau clupei.
Corona civica era un premiu care se acorda soldaților care-și salvau camarazii de la moarte și era
făcut din frunze de stejari și ghinde. Alte premii puteau fi:
-Corona Longa, mai mult un cearșaf, decât o coroană, se folosea la obiecte de decorat, cum ar fi
ușile și scaunele
-Corona Etrusca, era formată din frunze de stejar, decorate cu pietre prețioase și cu panglici de
aur
-torta sau Corona Pactilis, era făcută din materiale flexibile, precum flori, lână sau ierburi
-Corona Radiata, reprezintă raze de lumină ca și cum ar veni de la natură, era rezervat zeilor,
eroilor zeificați și împăraților să facă publicitate zeificării lor
COIFURILE
Romanii foloseau o varietate de coifuri|
-coiful de tip Coolus, acesta a fost folosit, în perioada secolelor III î.H.- I d.H.Acesta avea
apărători pentru ceafă și pentru obraji și era întărit în față pentru a rezista la lovituri frontale. A
devenit mai popular decât modelul Montefortino încă din secolul I î.H.
-coiful de tip Ribchester, a fost categorisit de H. Russell Robisnon ca fiind un „cavaler sportiv de
tip B”
Coif roman de tip Ribchester

ARMURA
Despre armura (lorica) din armata romană se știe că existau mai multe tipuri (acestea fiind
împărțite la rândul lor în alte categorii), dintre care se pot enumera:
 lorica segmentata
 lorica hamata
 lorica plumata
 lorica musculata
 lorica squamata

LORICA PLUMATA LORICA HAMATA

LORICA HAMATA
- armura de zale (lorica hamata) era folosită de majoritatea legionarilor și mulți au continuat să o
folosească chiar și după apariția loricăi segmentata. Unele lorica hamata erau confecționate dintr-
un aliaj din cupru, însă majoritatea erau făcute din inele de fier cu o grosime de
un milimetru și diametrul de șapte milimetri. Un inel putea fi legat de alte patru sau sudat în
întregime. Lorica hamata cântărea între 10 și 15 kilograme.
Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica
hamata.
Structura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu
catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de piele pe dedesubt.

Lorica Segmentata

ÎMBRĂCĂMINTEA
Tunica
În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi,
purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați obiect de îmbrăcăminte al barbarilor
Modelul tunicii era în esență simplu: două bucăți pătrate identice de material, de obicei din lână
sau in. Unele tunici aveau mânecile destul de scurte, deși unele sculpturi în care apar cavaleriști
sugerează că acestea aveau mânecile lungi. Cel puțin unele dintre tunicile infanteriștilor puteau fi
purtate cu umărul și brațele dezgolite.
Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii.