Jurisdicții pentru minori și familie

Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş

Departamentul de studii masterale
”Proceduri judiciare și profesii liberale”

JURISDICŢII PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

PROTECŢIA SPECIALĂ A COPILULUI

COORDONATOR:
Prof.univ.dr.:Teodor Bodoasca MASTERAND:

Târgu Mureş
2013

0
 Jurisdicții pentru minori și familie

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………….2

Capitolul 1.Drepturile Copilului …………………………………..…........…..3

Capitolul 2. . Măsurile de protecţie specială a copilului ……………………...5

Secţiunea 2.1.Plasamentul……………………………………………………………….…6

Secţiunea 2.2. Plasamentul copilului în regim de urgenţă…………………………….…8

Secţiunea 2.3. Supravegherea specializată……………………………………………….10

Secţiunea 2.4. Aspecte procedurale commune privind instituirea măsurilor de protecţie

specială a copilului……………………………………………………………………………10

Capitolul 3. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială a

copilului……………………………………………………………………...………………..12

Concluzii………………………………………………………………………………………16

Bibliografie……………………………………………………………………………………17

1
 Jurisdicții pentru minori și familie

INTRODUCERE

Reglementările juridice au ţinut intotdeauana seama de situaţia specială a

copilului determinată de vulnerabilitatea şi nevoia sa de ocrotire ,în trecut ,regimul legal
al minorităţii avea ca fundament concepţia potrivit căreia copiii trebuie supuşi protecţiei
exercitate de reprezentanţii lor legali.În mod tradiţional ,în dreptul privat ,această
protecţie a fost reglementata ,în principal,sub două aspecte principale:incapacitatea
minorului şi ocrotirea părintească.
În epoca modernă,ca efect al schimbării concepţiei cu privire la drepturile omului,copilul
încetează de a mai fi obiect de protecţie şi devine participant la viaţa socială ,inclusiv
cea juridică,copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului în aceeaşi măsură
ca şi adulterul.Bineînţeles că aceasta nu are încă gradul de maturitate necesar pentru a
participa la viaţa juridică pe poziţie de egalitate cu majorii,dar aceasta nu înseamnă
excluderea lui ,ci sprijinirea şi asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale
care îi aparţin .
Această nouă concepţie cu privire la protecţia copilului a fost exprimată la nivel
internaţional prin adoptarea Convenţiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului 1,iar în
dreptul intern a fost transpusa prin adoptarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului care are un conţinut complex cuprinzând dispoziţii
referitoare la următoarele aspecte:drepturile copilului(art. 8-49);protecţia specială az
copilului lipsit temporar,sau definitiv,de ocrotirea părinţilor săi (art. 50-71);protecţia
copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat(art. 72-79);protecţia
specială care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal(art. 80-81);protecţia
copilului împotriva exploatării(art. 85-99);instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia
copilului(art.100-112);organisme private(art.113);licenţierea şi inspecţia serviciilor de
prevenire a separării copilului de familia sa,precum şi a celor de protecţie specială a
copilului lipsit ,temporar sau definitiv ,de ocrotirea părinţilor săi (art.115-117);finanţarea
sistemului de protecţie a copilului(art.118-123);reguli speciale de procedura(art.124-
131); răspunderi şi sancţiuni (art.132-136).

1
Ratificata prin Legea nr.18/1990,republicata(Monitorul Oficial nr.314/13.6.2001).

2
 Jurisdicții pentru minori și familie

CAPITOLUL I. DREPTURILE COPILULUI

Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reprezintă

un adevărat „Cod al protecţiei copilului” care garantează drepturile acestuia şi libertăţi
civile,sănătatea şi bunăstarea copilului,educaţia,activităţi recreative şi culturale 2.
Această lege reprezintă o lege –cadru ,care devine norma generală în materia
protecţiei copilului,asigurând aplicarea principiilor acestei materii domeniilor în care
produce efecte.
Potrivit art.4 lit a) din Legea nr.272/2004,prin copil se înţelege persoană care nu
a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu,în condiţiile
legii,legea cu privire la drepturile copilului nu arata ,însă, din ce moment beneficiază
copilul de protecţie.Rezultă că ,în principiu ,el beneficiază de protecţie de la naştere.
De lege lată, în România ,ca şi în alte sisteme de drept,nu există încă dispoziţii
speciale având ca scop protejarea copilului înainte de naştere ,deşi în practică şi
doctrina de drept comparat s-au ridicat probleme legate de dreptul la avort ,de dreptul
de a realiza investigaţii medicale asupra fetusului sau de răspunderea părinţilor sau a
terţilor pentru prejudicii cauzate copilului înainte de naştere .
Copilul beneficiază de protecţia specială până la dobândirea capacităţii depline
de exerciţiu. La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de
exerciţiu, dacă îşi continua studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială
se acorda, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi
vârsta de 26 de ani.
Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o
măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continua studiile şi nu are posibilitatea
revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la
cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării
integrării sale sociale. Prin copil se înţelege persoană care nu a împlinit vârsta de 18
ani şi nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu,în condiţiile legii,de regulă ,minorul
nu are capacitate deplină de exerciţiu iar dacă minoră se căsătoreşte dobândeşte
capacitate deplină de exerciţiu ,dar nu devine majoră.
De aceea, legea prevede două condiţii:
a) persoană să fie minoră,adică nu a împlinit vârsta de 18 ani ;

2
Milena Tomescu ,Protectia copilului,editura All Beck,Bucuresti,2005,p.210.

3
 Jurisdicții pentru minori și familie

b) persoană să nu aibă capacitate deplină de exerciţiu, respectiv, minoră să nu fie

căsătorită.
Copiii au dreptul la protecţie şi asistentă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor
lor, în condiţiile Legii nr.272/2004.Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării
copilului revine în primul rând părinţilor,aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi
de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil,ţinând seama cu prioritate de interesul superior al
acestuia iar în subsidiar, responsabilitatea revine comunităţii locale din care fac parte
copilul şi familia sa.

4
 Jurisdicții pentru minori și familie

CAPITOLUL II. MĂSURILE DE PROTECŢIE SPECIALĂ A COPILULUI

Măsurile de protecţie specială a copilului se aplică în baza planului individualizat de

protecţie, întocmita în condiţiile art.53-55 din Legea nr.272/2004 de către Direcţia Generală
de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei raza teritorială se afla domiciliul
copilului.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a întocmi
planul individualizat de protecţie imediat după primirea cererii de instituire a unei măsuri de
protecţie specială sau imediat după ce s-a dispus plasamentul copilului în regim de
urgenţă, în art.54 alin.2 planul individualizat de protecţie nu se intomeste dacă s-a instituit
tutela. La stabilirea obiectivului planului individualizat de protecţie se va acorda prioritate
reintegrării copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în
familia extinsă potrivit art.4 lit c. din Legea nr.72/2004, copilul, părinţii şi rudele acestuia
până la gradul IV inclusiv.
Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu
de tip rezidential, numai dacă nu a putut fi instituită tutela, ori nu ar fi putut fi dispus
plasamentul copilului la o ală persoană sau familie, în condiţiile art.58 şi următoarele Cod
civil.
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor
săi sau a celor care în vederea protejării intereselor sale nu poate fi lăsat în grijă acestora
(art.50 alin.1).
Potrivit art.53 alin.3 din Legea nr.272/2004, măsurile de protecţie specială a copilului,
care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia, iar în cazul
în care copilul refuza să-şi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai
de către instanţă judecătorească care, în situaţii temeinic motivate, poate trece peste
refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsură propusă. Prin urmare,
copilul beneficiază de protecţia specială fie până la împlinirea vârstei de 18 ani, fie până la
încheierea căsătoriei de către femeia minoră, când ca efect al căsătoriei aceasta
3
dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu.
Potrivit art. 55 din Legea nr.272/2004, măsurile de protecţie specială sunt următoarele:
· plasamentul

3
Teodor Bodosca,Tratat de dreptul familiei,Rudenia,Editura Dimitrie Cantemir,Targu-Mures,2010,p.423.

5
 Jurisdicții pentru minori și familie

· plasamentul în regim de urgenţă

· supravegherea specializată
De măsurile de protecţie specială beneficiază:
· copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită
tutela;
· copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor
din motive neimputabile acestora;
· copilul abuzat sau neglijat;
· copilul găsit sau copilul abandonat de către mama în unităţi sanitare;
· copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
În temeiul art.3 din Legea nr.272/2004, de dispoziţiile acesteia, deci și de cele
referitoare la protecția specială, beneficiază următorii copii4:
a) copiii cetăţeni romani aflaţi pe teritoriul României;
b) copiii cetăţeni romani aflaţi în străinătate;
c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;
d)copiii care solicită sau beneficeaza de o formă de protecţie în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România
(respective,O.G.nr.102/2000,republicata)5
e) copii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență constatate, în
condițiile legii, de către autoritățile publice române competente.

2.1 Plasamentul

Plasamentul este una dintre măsurile de protecţie specială de care poate

beneficia copilul aflat în una din situaţiile prevăzute de art.56 din Legea nr. 272/2000.
Plasamentul copilului are caracter temporar şi poate fi dispusă, după caz:
· la o persoană sau o familie
· la un asistent maternal
4
Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, Dreptul familiei, Ediția a 2-a
conform Noului Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.592
5
Republicata in Monitorul Oficial .nr.1136/01.12.2004,in temeiul art V din O.G. nr.43/2004 pentru
modificarea si complementarea O.G.nr.102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
,publicata in Monitorul Oficial .nr.92/31.01.2004.Legea nr.122/2006 privind azilul in Romania .

6
 Jurisdicții pentru minori și familie

· la un serviciu de tip rezidenţial,adică la un centru de plasament sau la un centru

de primire a copilului în regim de urgenţă, licenţiate în condiţiile legii 6.
Persoană sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă
domiciliul în România şi sa fie evaluate de către direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să
le îndeplinească pentru a prin un copil în plasament.
Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la
familia extinsă7 sau substitutive,8fiind interzis plasamentul acestuia într-un serviciu de tip
rezidential.Cu titlu de excepţie,se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip
rezidential al copilului mai mic de 2 ani,în situaţia în care acesta prezintă handicapuri
grave ,cu dependenţa de îngrijiri în servicii de tip rezidential specializate.
La stabilirea măsurii de plasament se vă urmării:
1) plasarea copilului ,cu prioritate ,la familia extinsă sau la familia substitutive;
2) menţinerea fraţilor împreună;
3) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine
legătura cu acesta.
Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului ,în
situaţia în care există acordul părinţilor,pentru următoarele situaţii:copilul care ,în vederea
protejării intereselor sale ,nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile
acestora,copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde
penal9 .
Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţine pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Părinţii decăzuţi din
drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor.
Modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti cu
privire la persoană şi bunurile copilului se stabileşte de către instanţă judecătorească, în
următoarele cazuri:

6
Serviciile de tip residential sunt, potrivit art.110 din Legea nr.272/2004, acele sevicii prin care s easigura
protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitive de parintii sai, ca urmare a
stabilirii masurii plasamentului.
7
“Familia extinsa”include copilul ,parintii si rudele acestuia pana la gradul IV.
8
Prin “familie substitutive” intelegem persoanele ,altele decat cele care apartin familiei extinse ,care ,in
conditiile legii,asigura cresterea si ingrijirea copilului.
9
Dan Lupascu,Dreptul familiei,Editura Universul Juridic,Bucuresti,2009,p. 358.

7
 Jurisdicții pentru minori și familie

1) copilul care,în vederea protejării intereselor sale ,nu poate fi lăsat în grija
părinţilor din motive neimputabile acestora;
2) copilul abuzat sau neglijat;
3) copilul găsit sau copilul abandonat de către mama în unităţi sanitare;
4) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde
penal.
Pe toată durata plasamentului ,domiciliul copilului se afla, după caz, la persoană,
familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip residential care îl are în
îngrijire.Comisia pentru protecţia copilului său instanţă care a dispus plasamentul
copilului va stabili dacă este cazul şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la
întreţinere acestuia,în condiţiile Codului familiei. 10Evident ,vor fi incidente dispoziţiile
art.529 alin.2 din Codul civil care stabilesc cotele procentuale din câştigul din munca pe
care părinţii le datorează pentru întreţinerea copilului, adică:1/4 pentru un copil,1/3
pentru doi copii şi 1/2 pentru trei sau mai mulţi copii.

2.2 Plasamentul copilului în regim de urgenţă

Persoană sau familia care primeşte un copil în plasament în regim de urgenţă

trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe
care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament de urgenţă.
Plasamentul în regim de urgenţă al copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi
dispus numai la familia extinsă sau substitutiva, fiind interzis plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidential.
Ca excepţie, se poate dispune plasamentul în regim de urgenţă într-un serviciu
de tip rezidential al copilului mai mic în situaţia în care aceasta prezintă handicapuri grave,
cu dependenţa de îngrijiri în servicii de tip rezidential specializate. Şi plasamentul copilului
în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar care se
stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat precum şi în situaţia copilului găsit sau
acelui abandonat în unităţi sanitare.
Particularitatile plasamentului in regim de urgenta sunt date de situatia speciala in care se
gaseste copilul vizat,care face ca eficienta interventiei protectoare sa fie in relatie directa cu
promptitudinea infaptuirii ei.Sunt cauze de stricta interpretare ,ca atare nu poate fi primita o
10
Sumele astfel incasate constituie venit la bugetul judetului,respective cel al sectorului municipiului
Bucuresti,de unde provine copilul.

8
 Jurisdicții pentru minori și familie

cerere de plasament in regim de urgenta fondata pe temeiuri de fapt straine acestor

prevederi ,de pilda pe motiv ca ulterior decesului tatalui,minorul a ramas in grija efectiva a
matusii paterne.11
Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul
direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrative
teritorială în care se află copilul găsit sau cel abandonat de către mama în unităţi sanitare
ori copilul abuzat sau neglijat în situaţia în care nu se întâmpina opoziţie din partea
reprezentanţilor persoanelor juridce, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire său
asigură protecţia copilului respective. În regim de urgenţă se stabileşte de către instanţă,
măsură plasamentului în situaţia în care reprezentanţii persoanelor juridice şi fizice care au
în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuza sau împiedica în orice mod efectuarea
verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei
situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării. Direcţie generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţă judecătorească,solicitând
emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o
persoană, la o familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip residential, licenţiate
în condiţiile legii.
În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligate să sesizeze instanţă
judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.
Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de
către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa după caz
cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu
măsură plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa,
instanţă este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
Pe durata plasamentului în regim de urgenţă în temeiul art.64 alin.3 din Legea
nr.272/2004 se suspendă de drept exerciţiul dreptului părinteşti, chiar dacă măsură este
dispusă de directorul direcţie generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, defapt
această măsură constituie o excepţie de la regulă înscrisă în art.38 lit.c din Legea
nr.272/2004, conform căruia decăderea totală sau parţială din drepturile părinteşti se
dispune numai de către instanţă judecătorească.

11
Trib.Prahova,sectis civila,nr.130/2005,Jurisprudenta Nationala 2004-2005,Editura Brilliance,Piatra-
Neamt,2006,p.99.

9
 Jurisdicții pentru minori și familie

2.3 Supravegherea specializată

Această măsură are consecrate doar dispoziţiile art.67 din Legea nr.272/2004, măsură
se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală dar care nu răspunde penal.
Supravegherea specializată nu trebuie confundată cu măsură educativa a libertăţii
supravegheate prevăzută de art. 101 lit.b şi de art.103 cod penal, evident este o măsură de
protecţie specială a copilului iar măsura libertăţii supravegheate este o măsură educativă.
Supravegherea specializată se aplică de către Comisia protecţiei copilului dacă există
acordul părinţilor sau al reprezentantului legal ori de către tribună, în lipsa acestui acord, iar
libertatea supravegheată se aplica numai de către instanţă penală.
Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa sub
condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii cum ar fi:
· frecventarea cursurilor şcolare;
· utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
· urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
· interzicerea de frecvenţă anumite locuri sau de a avea legături cu anumite
persoane.

2.4 Aspecte procedurale commune privind instituirea măsurilor de protecţie

specială a copilului

În temeiul art 124 alin 1 din Legea nr.272/2004,cauzele referitoare la stabilirea

măsurilor de protecţie specială sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului.
Dacă domiciliul nu este cunoscut, competenta revine tribunalului în a cărei
circumscripţie teritorială a fost găsit copilul, astfel d ecauze se soluţionează în regim de
urgenţă.
La judecarea acestei cauze va fi citat reprezentantul legal al copilului şi direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului iar participarea procurorului este
obligatorie,prin derogare de la dreptul comun 12,partile sunt considerate legal citate,daca
citatia a fost inmanata cel putin cu o zi inaintea judecatii. Termenele de judecată nu pot
fi mai mari de 10 zile iar în situaţii deosebite pronunţarea poate fi amânată cel mult 2
zile.
12
Potrivit art.89 alin. 1 C. proc.civila,citatia,sub pedeapsa nulitatii,trebuie sa fie inmanata partii cu
cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata,in pricinile urgente termenul poate fi scurt,dupa aprecierea
instantei.

10
 Jurisdicții pentru minori și familie

În temeiul art. 130 alin.1 din Legea nr.272/2004 Direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului său în a cărei raza administrative
teritorială a fost găsit copilul,are obligaţia de a întocmi şi prezenţa instanţei un raport
referitor la copil.Acest raport trebuie să cuprindă următoarele date:
· personaliatatea,starea fizică şi mentală a copilului;
· antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului;
· condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;
· propuneri privind persoană ,familia sau serviciul de tip residential în care
ar putea fi plasat copilul;
· orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului ,care pot
servi la soluţionarea cauzei care pot servi la soluţionarea cauzei.
În cazul copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va
întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă
instanţă judecătorească .Audierea copilului care a împlinit 10 ani este,potrivit art 125
alin 2 din Legea nr.272/2004,obligatorie,şi se face cu respectarea dispoziţiilor art.24.
Ascultarea copilului abuzat sau neglijat se face cu respectarea dispoziţiilor
art.95 alin 3 din Legea nr.272/2004,adică audierea are loc în camera de consiliu,în
prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului .Hotărârea prin
care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile
fiind executorie şi definitive13.
Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii .Evident procedura
prevăzută de Legea nr.272/2004 pentru judecarea unor astfel de cauze,este o
procedură specială şi urgenţă.

CAPITOLUL III. MONITORIZAREA APLICĂRII MĂSURILOR DE PROTECŢIE

SPECIALĂ A COPILULUI

Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecţie specială, dispune

de Comisia pentru protecţia copilului său de instanta judecatoreasca, trebuie verficate
trimestrial de către Direcţie generală de asistenţă socială şi de protecţia copilului şi,
dacă se constată modificarea stării de fapt avută în vedere la instituirea măsurii, este
obligatorie sesizarea de îndată a Comisiei pentru protecţia copilului respective a

13
A se vedea: Dan Lupascu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p.359.

11
 Jurisdicții pentru minori și familie

instanţei judecătoreşti în vederea modificării sau după caz a încetării măsurii. Acelaşi
drept de sesizare este recunoscut părinţilor sau altui reprezentant legal precum şi
copilul (art.68)14.
Modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială precum şi
evoluţia copilului dezvoltarea sa, felul în care este îngrijit sunt urmărite pe toată
perioada aplicării măsurii de către direcţia generală sau de catre organismul privat
autorizat care va întocmi trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune
acest lucru, raportate cu privire la starea dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale,
morale, sau sociale şi a modului în care este îngrijit. Constatându-se pe baza raportului
întocmit necesitatea modificării sau a încetării măsurii, Direcţie generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului este obligate să sesizeze de îndată Comisia pentru
protecţia copilului său instanţă de judecată care va adopta protecţia copilului la starea
de fapt nou create (art.69).15
La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia
sa, serviciul public de asistenţă socială organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor,
persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale
comunale, precum şi Direcţia generală de asitenta socială şi protecţia copilului în cazul
sectoarelor municipiului Bucureşti de la domiciliul sau după caz, de la reşedinţa
părinţilor au obligaţia de a urmării evoluţia dezvoltării copilului precum şi modul în care
părinţii îşi exercita drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil.
Ca regulă generală, în temeiul art.71 din Legea 272/2004, copilul faţă de care a
fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu alte
persoane dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale. Astfel, copilul care a fost separat de ambii
părinţi sau de unul dintre aceştia, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul
de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în
care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

14
Emese Florian, Protectia drepturilor copilului, Editura C.H.Beck, Bucuresti,2006,p.204.
15
Imprejurarea ca minorul aflat in plasament de urgenta a parasit centrul de plasament fara acordul
sefului de centru(adica a fugit)nu constituie un motiv care sa justifice incetarea de plin drept a masurii de
protectie,cata vreme nu s-au schimbat circumstantele care au determinat luarea acesteia
C.A.Bucuresti,sectia a-III-a civila si pentru cauze cu minori si familiei,decizia nr.915/2005,Curtea de Apel
Bucuresti ,Culegere de practica judiciara in materie civila.Curtea de Apel Bucuresti,2005,Editura
Universul Juridic,2006,p 475.

12
 Jurisdicții pentru minori și familie

Ca şi instituţii şi servicii cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului fac parte

următoarele:
a) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
Aceasta autoritate este organ central al administraţiei publice centrale aflate în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale. Principala atribuţie a
Autorităţii Naţionale pentru Protecţie Drepturilor Copilului constă în monitorizarea
respectării principiilor şi drepturilor stabilite de Legea nr.272/2004 şi de Convenţia
Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin
Legea nr. 18/1990, de asemenea, Autoritatea Naţională asigura coordonarea şi
controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului.
Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului, în raporturile acestuia cu autorităţile
publice, cu scopul de a promova şi îmbunătăţii condiţia copilului se realizează şi prin
institutea Avocatul Poporului.
b) Comisia pentru protecţia copilului16
Aceasta comisie funcţionează în subordinea consiliului judeţean şi, respectiv a
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Comisia pentru protecţia copilului, potrivit art.104 din Legea nr. 272/2004, are
următoarele atribuţii:
- stabileşte încadrarea în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;
- se pronunţa, în condiţiile legii, cu privire la propunerile referitoare la
stabilirea unor măsuri de protecţie specială a copilului;
- soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
- îndeplineşte alte atribuţii stabilite de lege.
c) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
Direcţia funcţionează în subordinea consiliului judeţean, respective a consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, această direcţie generală a rezultat din
reorganizarea, potrivit art.105 alin.1 din Legea nr.27/2004, a Serviciului public
specializat pentru protecţia copilului, existent, până la intrarea în vigoare a acestei legi,
în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti.

16
Comisia pentru protectia copilului a fost organizata de Ordinanta de Urgenta a Guvernului nr.26/1997
privind protectia copilului aflat in dificultate si reorganizata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului
nr.123/2001 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.643 din15 oct. 2001, aprobata cu
modificari prin Legea nr.71/2002)

13
 Jurisdicții pentru minori și familie

d) Serviciile publice de asistenţă socială. Aceste servicii sunt organizate la nivelul

municipiilor şi oraşelor, iar la nivelul comunelor, atribuţiile lor sunt indeplinte de
persoanele desemnate din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.
Aceste servicii îndeplinesc următoarele atribuţii:
- monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrative-
teritoriala, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor
- realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa
- asigura consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra
drepturilor şi obligaţiilor acestora
- vizitează periodic la domiciliul familieii şi copii care beneficiază de servicii şi
prestaţii
e) Servicii pentru protecţia copilului
Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi precum şi pentru realizarea
protecţiei speciale a copilului separate temporar sau definitive de părinţii săi, în temeiul
art.107 din Legea nr.272/2004, sunt organizate următoarele tipuri de servicii:
- servicii pe zi, sunt acele servicii prin care se asigura menţinerea, refacerea
şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi a părinţilor săi pentru depăşirea
situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa
- servicii de tip familial, sunt acele servicii prin care se asigura, al domiciliul
unei persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separate
temporar sau definitive de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii
plasamenului.
- servicii de tip rezidential, sunt acele servicii care asigură protecţia, creşterea
şi îngrijirea copilului separate temporar sau definitive de părinţii săi, ca
urmare a stabilirii măsurii plasamentului.

f) Organismele private

Aceste organisme private se pot organiza că persoane juridice de drept privat ,

fără scop patrimonial, cu condiţia să fie acreditate conform Legii nr.272/2004. În
desfăşurarea activităţii lor, aceste servicii pot întreprinde activităţi în domeniul protecţiei
dreturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia 17. Acestea pot organiza şi dezvolta
servicii de prevenire a separării copilului de familie, precum şi de protecţie specială a
copilului.
17
A se vedea: Teodor Bodoasca, Op. cit., p.438.

14
Jurisdicții pentru minori și familie

CONCLUZII

15
 Jurisdicții pentru minori și familie

Copiilor aflaţi în dificultate procentul cel mai mare este ocupat de copiii neglijaţi ,
abuzaţi în propriile medii familiale,factorii de risc ce conduc la apariţia şi menţinerea
stării de dificultate la copil sunt cu precădere neîndeplinirea rolului de părinte şi
neexercitarea responsabilităţilor parentale.
Sărăcia este factor favorizant, care în corelaţie cu factorii de risc, poate conduce
la plasarea unui copil în stare de dificultate sau în situaţie de abandon,măsurile de
protecţie frecvent utilizate pentru copiii aflaţi în dificultate sunt centrate pe familie dar şi
pe internarea în centre de plasament cu caracter temporar .
Copilul trebuie să se bucure de o protecţie specială ,care să permită garantarea
interesului sau superior, art 46 din Constituţia României dispune: „ copiii şi tinerii se
bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor”.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Constitutia Romaniei

Codul penal. Codul de procedura penala

Noul Codul civil. Noul Cod de procedura civila

16
 Jurisdicții pentru minori și familie

Codul familiei

Legea nr.18/1990

Legea nr.272/2004

Doctrina:

Bodoașcă Teodor, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, Dreptul familiei,
Ediția a 2-a conform Noului Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013;

Bodoasca Teodor, Tratat de dreptul familiei. Rudenia, Editura Dimitrie Cantemir,

Târgu Mureş, 2010;

Florian Emese, Protecţia drepturilor copilului, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010;

Filipescu I.P, Filipescu A.I, Adopţia, protecţia şi promovarea drepturilor copilului,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005;

Lupaşcu Dan, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009;

Tomescu Milena, Protecţia copilului, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

17