GHID
VALORIZAREA PATRIMONIULUI PE PIAȚA MUNCII
DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Realizat,
Expert științific valorizarea patrimoniului
Dr. Bogdan Lucian Jora

1  
 
  

METODOLOGIE DE CERCETARE

Studiul implica:
Documentare: baze de date on line, pagini si siteuri web din Uniunea Europeana (se vor specifica
punctual in raportul de cercetare).
Realizare interviuri: cu persoane din mediul academic, potentiali angajatori, studenti (se vor
specifica punctual numele, pozitia, persoanlor, tipul intrebarilor deschise in raportul de cercetare)
Aplicarea si interpretarea datelor din C1 (aplicat angajatorilor potentiali) si C2 (Aplicat
studentilor).

Se va urmari in raportul de cercetare:

Relevanta programului pentru traseele de cariera identificate ca viabile pentru absolventii

viitorului program masteral.
industrii culturale, turism cultural, diplomatie culturala, management de patrimoniu,marketing
de patrimoniu, comunicare culturala, promovare imagine/branding prin utilizarea valorilor de
patrimoniu istoric material si imaterial, consultant accesare fonduri europene pentru protejarea,
valorizarea, reprezentarea, promovarea patrimonului cultural istoric, consilier guvernamental,
consilier european angajat al structurilor nationale sau ale Uniunii Europene

Se vor investiga programele de masterat cu denumirea/titulatura ca atare cît si programele

de masterat cu titulatura diferita dar care au ca domeniu de studiu materii/specializari relevante
pentru Valorizarea patrimoniului (management de patrimoniu, marketing de patrimoniu, industrii
culturale, turism cultural).
Se va nota, tara, universitatea, departamentul, anul initierii, numarul de studenti, numarul si
specializarea cadrelor, traseele de cariera/oportunitatile de angajare prezentate c aposibile
absolventilor, structura curriculei (si daca este disponibil Silabusul disciplinelor).

Se vor cauta referinte cu privire la respectivul program (de preferat din surse independente)
In afara acestor informatii Raportul de studiu va mai face referinta la:

2  
 
  

Oportunitatea programului pentru necesitatile identificate pentru fiecare domeniu de activitatea

posibil in Romania (dpv al angajatorilor potentiali)
Oportunitatea programului
Indicatori de oportunitate:
a) Necesitatile identificate de angajatorii potentiali
b) Necesitatile si intentiile de cariera ale studentilor de la nivel licenta
c) Strategiile de dezvoltare ale Universitatii
d) Documentele si strategiile de dezvoltare nationale
e) Documentele si strategiile de dezvoltare UE
f) Interesele de dezvoltare ale Universitatii
g) Capacitatea universitatii USH in materie de expertiza umana si materiala in domeniu.

Indicatorii de relevanţă se construiesc pornind de la evaluarea nevoilor pe care programul

intenţionează să le acopere.
Indicatorii de sustenabilitate se referă la măsura în care programul sau proiectul
supravieţuieşte după încheierea finanţării prin care a fost înfiinţat. Spre exemplu, perioada de
timp, de după încheierea finanţării, în care serviciile continuă să fie livrate. Mare parte din
programe de M.A nu supravietuiesc incetarii finantarii mai mult de 2 generatii. Un semn clar al
eecului poate sa fie numarul mic de cursanti (si acestia beneficiind de burse guvernamentatle)
raportat la numarul de cadre.
Indicatorii de impact net cuantifica efectele nete ale programulu asupra absolventilor. Un
exemplu este numărul absolventilor care au fost angajaţi ca efect direct al unui program. Este
foarte greu de cuantificat impactul net al unui program, pentru că, uneori, este dificil dacă nu
imposibil de măsurat în ce măsură rezultatele programului sunt afectate de elemente ale
contextului socio-economic. În ce măsură o creştere economică generală este responsabilă pentru
angajarea unor absolventi? În ce măsură s-au angajat ei datorită programului? Uneori este greu
de spus. Alteori este însă posibil, cu ajutorul interviului sau a altor metode de cercetare specifice
ştiinţelor socio-umane.

3  
 
  

Efecte perverse ale indicatorilor

Uneori indicatorii pot provoca efecte negative, chiar în contradicţie cu scopul lor. Principalele
efecte nedorite pe care le poate cauza un sistem de indicatori sunt
1. selectarea cazurilor cu potenţial de succes
2. convergenţa spre medie
3. subordonarea faţă de sistemul de indicatori

Impactul probabil
Impactul probabil poate fi dedus din indicatorii care reflectă situaţia actuală a programelor şi din
analiza evoluţiei unor parcuri similare în România.
1. Creşterea numărului de societăţi comerciale active în România in domeniul valorizării
patrimoniului.
2. Creşterea calităţii procesului de invatamant la nivelul Buc-Ifov, printr-un grad mai mare de
ocupare a forţei de muncă.

ARGUMENT
Breasla istoricilor si a expertilor implicati in valorizarea si promovarea patrimoniului
(arheologi, muzeografi, arhitecti, jurnalisti, experti in marketing si promovarea imaginii, oameni
de curlutra) în general are şansa de a-şi promova interesele profesionale şi sociale specifice
ataşănd cercetarea şi reprezentarea istoriei, valorizarea patrimoniului de o agendă europeană a
dezvoltarii. Domeniul culturii caruia îi este aferentă şi valorizarea patrimoniului este recunoscut
ca factor în realizarea de obiective esenţiale ale UE precum “ocuparea forţei de muncă”,
“coeziune socială”, “dezvoltare regională”, “societate informaţională”, “turism cultural”,
“dezvoltare sustinută”, “societate a cunoasterii” etc. Este un indicator în plus a calităţii
transversale a culturii, de interconectare cu aproape orice aspect al vieţii contemporane.

4  
 
  

Ce esteValorizarea patrimoniului?

Dezvoltarea durabilă – şi patrimoniul istoric - domenii de interes pentru studenți (istorie,

arhitectură, marketing, jurnalism-comunicare).

Pentru toate specializarile avem în vedere relevanţa şi integrarea promovării/protejării

patrimoniului istoric conceptului de Dezvoltare Durabilă. Acest concept îl regăsim în toate
programele de dezvoltare ale Uniunii Europene, fiind considerat ca dimensiune a securităţii, şi
obiectiv/instrument de predilecţie în acţiunile diplomatice ale Uniunii Europene si corpului
diplomatic comun al UE (EEAS European External Action Service). Trecutul este o parte a
prezentului şi un element constitutiv al modului în care ne construim viitorul. Managementul
acestui trecut prin reprezentare într-o anumită manieră si într-un anumit mediu de reprezentare
este parte integrantă a conceptului de dezvoltare durabilă de facilitare a coeziunii sociale şi
economice intracomunitare la nivel naţional şi UE. Proiectul propune argumentarea şi testarea în
România a unei noi paradigme în care interesele dezvoltării şi cele ale conservării patrimoniului
istoric nu sunt antitetice, respectiv conservarea siturilor arheologice sau a clădirilor monument şi
dezvoltarea urbană nu se exclud reciproc.

Reprezentarea istoriei/valorizare a patrimoniului istoric prin Industrii culturale/Turism

cultural ca dimensiune a dezvoltarii
Se constată o relaţie de dependenţă directă între:
- atenţia acordată patrimoniului istoric şi dezvoltarea economică aferentă zonei respective.
- atenţia acordată patrimoniului istoric şi calitatea vieţii.
- atenţia acordată patrimoniului istoric şi regenerarea urbană.

Programul şi-a calibrat activitatea de pregatire pe convingerea ca discursul academic de

promovare a acţiunilor în domeniul cercetării istorice în toate dimensiunile sale (inclusiv
arheologie) trebuie conectat cu discursul aferent economicului, politicului şi mass-mediei
altminteri riscă să fie ignorat în procesul de luare a deciziilor. Se constată o relaţie de dependenţă
5  
 
  

directă între atenţia acordată patrimoniului istoric şi dezvoltarea economică aferentă unei zone.
Investiţiile culturale inclusiv cele în valorizarea patrimoniului istoric sunt aducatoare de prestigiu
si îmbunătăţesc climatul general de afaceri şi fluxul investiţiilor fiind metoda curentă aplicată în
mari oraşe ca Paris, Barcelona, Frankfurt, Bilbao. Afirmarea externă a valorilor patrimoniale
locale se poate face fie prin participarea la evenimentele cultural naţionale şi internaţionale fie
prin înscrierea patrimoniului cultural-istoric al regiunii într-un circuit de factură academică sau
comercială (turistică). Toate exemplele de success in domeniu au presupus comunicarea activa şi
deschidere reciprocă între practicienii din domeniu (funcţionari publici, oameni de afaceri etc) cu
mediul academic, în acest trend înscriindu-se şi proiectul. Legătura dintre aceste proiecte
aferente portofoliului de expertiză al absolventului de istorie şi dezvoltarea regională este
evidentă: infrastructura culturală va atrage nu doar vizitatori dar va determina şi creşterea
calitaţii vieţii făcând o anumită alocaţie mai atractivă pentru investiţii care la randul lor vor crea
locuri de muncă şi vor stimula dinamica economică a unei zone.
Tot în ultimii ani avem de-a face şi cu un nou trend de măsurare a dezvoltarii regiunilor, o grila
în virtutea căreia PIB-ul nu mai este indicator esenţial ci alături de acesta, anumiţi indicatori ai
calităţii vieţii, in care viaţa culturală (aici incluzând valorizarea patrimoniului istoric), este unul
dintre ele. Legatura dintre valorizarea patrimoniului/calitatea vieţii/dezvoltare
economică/coeziune socială permite experţilor ce ştiu sa argumenteze credibil acest algoritm al
dezvoltării, un acces crescut pentru proiectele de valorizare a patrimoniului la finanţare din
fonduri structurale ce constituie 80% din asistenţa UE pentru dezvoltare pentru noile state
membre. Astfel cultura iar in cadrul ei patrimoniul cultural ce include reprezentarea istoriei poate
să fie finanţată ca parte integrantă a unui proiect de dezvoltare locală sau regională, iar modul de
argumentare/structurare al unui asemenea proiect face parte din structura programului masteral
in pregătire.

6  
 
  

IMPACTUL ECONOMIC SI SOCIETAL AL VALORIZARII

PATRIMONIULUI

Concluziile raportului The Economy of Culture in Europe conturează realitatea a 30 de

state europene prin evaluarea impactului economic și social al culturii1. Ca elemente de inovație
semnalăm importanța unor abordări visavis de cultură transformate în politici și strategii la
nivelul celei mai mari structuri economice mondiale, Uniunea Europeană. Cultura ca și concept
este poziţionată în la punctul de intersectare al sferelor politice şi economice ale proiectului
european ca și construcție în devenire. Cultura valorizată în industrii culturale nu este doar
mijloc de creare de plus valoare ci şi un instrument de comunicare a valorilor şi de promovare a
obiectivelor de interes public. Avem de-a face cu teoretic cel puțin o abordare integrată a culturii
în politicile UE. Cele mai recente politici europene în domeniul culturii, inovării şi coeziunii
acceptă această abordare şi indică modul în care interconexiunile dintre diferitele dimensiuni
ale culturii pot să contribuie la diverse aspecte ale vieţii economice şi sociale:

- cultura ca instrument de susţinere a dialogului intercultural, a creativităţii şi a relaţiilor

internaţionale (Agenda pentru cultură, 2007);

- o abordare mai largă a culturii, inclusiv investiţii în design şi în industriile creative

(Uniunea inovării 2010);

- cultura definită ca un factor de atractivitate în oraşe şi regiuni, iar industriile creative

sunt considerate drept cele mai nimerite pentru a asigura legătura între creativitate şi
inovare (Regiunile contribuie la creşterea inteligentă, 2010);

- regiunile şi oraşele, care deţin competenţe în domeniul culturii, şi-au asumat această
schimbare de paradigmă politică a UE.

                                                                                                               
1
The Economy of Culture in Europe, Study prepared for the European Commission (Directorate-General for
Education and Culture),October 2006 diponibil http://www.keanet.eu/ecoculture/studynew.pdf
7  
 
  

Cum însă de la teorie la practică a fost și este o distanța apreciabilă am remarcat cu că

abordarea de mai sus nu a fost inclusă într-un document strategic fundamental menit să
materializeze o abordare în acces prin access la fonduri destinate proiectelor culturale în sine.
Astfel, Cadrul de reglementare al politicii de coeziune pe 2007- 2013 raportează în principal
cultura la turism (turismul cultural), la renovarea/construirea de infrastructuri culturale, la
furnizarea de servicii culturale şi la conservarea şi dezvoltarea bunurilor culturale şi a
patrimoniului. Cadrul nu face referinţă la potenţialul culturii ca sursă de inovare non-
tehnologică sau socială per se sau la contribuţia culturii la reabilitarea oraşelor şi nici la
impactul sectoarelor cultural şi creativ asupra economiei ecologice ceea ce privează multe
proiecte de la finanțare din fonduri structurale (care reprezintă aproximativ 80% din finanțarea
nerambursabilă pentru dezvoltare acordată de UE pe obiectivul Coeziune). Pentru a ilustra acest
lucru amintim că întradevăr fondurile destintate nominal programelor culturale au crescut, dar
mult prea puțin pentru a face o diferență reală în măsură să materializeze în fapte o schimbare de
paradigmă strategică. De exemplu, prin programul comunitar Cultura 2007 – 2013, fondurile
europene nominal destinate proiectelor culturale per se au crescut la circa 1 euro pe locuitor.Prin
comparație subventia agricola UE acordata pentru o vita este de două ori mai mare pentru că este
finanțată din alte programe atașate obiectivului Coeziune sau Politicii Agricole Comune.

Scopul multor initiative și programe academice din ultimii ani este de a forma
profesioniştii în măsură să opereze în sectorul turismului cultural printr-o abordare în care
patrimoniul cultural face parte dintr-o strategie integrată de sprijinire a proceselor de creştere
socială iar o valoare istorică devine o valoare economica, creatoare de resurse nu doar
consumatoare de resurse. Manifestări gen TIF Transilvania Interantional Flim Festival din Cluj
sau Festivalul de Jazz de la Sibiu dezvoltă an de an profilul international al comunitatilor locale
repective iar acest lucru se vede în numarul crescut de turiști și relativa prosperitate economică
chiar în condiții de criză. Reorientarea spre turismul cultural prin ridicarea Muzeului
Guggenheim, de catre arhitectul Frank O. Gehry, a avut rolul său în revitalizarea economică a
capitalei Tarii Basce respectiv este unul din motivele principale ce determină 2 din 3 turisti să
aleagă această destinație. Exemplele spaniole sunt cel mai adesea citate în exemplele de sucess
ale strategiei de culturalizare a economeiei și economizare a culturii.

8  
 
  

Modernizarea inteligent promovată celor mai renumite muzee din Madrid si a altor
muzee de interes mondial - Muzeul Picasso din Malaga si Muzeul de Arte Contemporane Es
Baluard din Palma de Mallorca - au atras un număr record de turiști. Experiența celorlalte orașe
culturale europene , precum Graz (2003), Lille (2004) sau Sibiu și Luxemburg (2007) adaugă noi
argumente pentru conștientizarea rolului economico-social al valorizării patrimoniului cultural
istoric. Sibiul apare în topul celor mai vizitate oraşe pentru turismul cultural, devansând locaţii
mult mai sonore, ca Bruxelles, Stockholm, Liverpool şi Copenhaga. Topul este dominat în
continuare de capitala Italiei, Roma. Unul dintre cele mai vechi portaluri de ştiri de călătorie din
lume, Travel Daily News, a dat publicităţii un top al celor mai vizitate oraşe pentru turismul
cultural. Sibiul figurează pe un onorant loc 19, într-un clasament în care primele 5 locuri sunt
ocupate, în ordine, de Roma, Paris, Florenţa, Atena şi Londra.Clasamentul a fost realizat pe baza
unui sondaj efectuat în 8 ţări, iar cifrele arată o creştere a turismului cultural, de la 17% în urmă
cu 10 ani, la 31%, în 2007. Parisul şi Roma şi-au consolidat poziţiile în top, fiind declarate de
majoritatea respondenţilor destinaţii culturale favorite. Potrivit portalului de călătorie, "Sibiu, din
România, a cunoscut o creştere a notorietăţii datorită statutului de Capitală Culturală Europeană
2007". Niciun alt oraş din România nu mai figurează în top. Un studiu efectuat pe mai mult de
5.000 de turişti veniţi la Sibiu în ultimii zece ani relevă faptul că aproape trei sferturi din
musafirii oraşului au studii superioare2.

Direct legate de valorizarea patrimoniului prin turism cultural și de “industriile culturale”

au aparut discipline relativ noi.

Arheologia industrială este o disciplină relativ nouă, care interacţionează cu economia,

urbanismul şi istoria artei. Pe de o parte sunt concentrate interesele care se ocupă de conservarea
şi protejarea spaţiilor productive abandonate, pe de altă parte, edificiul industrial este privit ca un
document neintenţionat pentru studiul interdisciplinar sau pentru o experiență interesantă și
inedită într-un traseu turistic tematic dedicat. Obiectul de patrimoniu industrial, ca document,
poate oferi răspunsul la o serie de întrebări privitor la condiţiile de lucru, inovaţie tehnică, mod
de producţie etc. Cele mai cunoscute și mai citate exemple de success din lume ar fi: Oraşul

                                                                                                               
2
Studiul a fost coordonat de profesorul Ilie Rotariu, din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu,
principiile de bază ale cercetării fiind implementate de britanicul Greg Richards, de la Asociaţia ATLAS
(European Association for Leisure and Tourism Studies).
9  
 
  

bumbacului Lowell -Massachussetts, Satul-fabrică Grand Hornu - Belgia, reutilizarea

stabilimentului Fiat în Torino, recuperarea complexului de morărit Stucky în Veneţia și în sfârșit
exemplul de cea mai mare notorietate Docurile Londoneze.
Tot în ultimi ani aferent industriilor culturale si turismului cultural sunt în vogă acțiunile
de reenactment, (punerea în scenă a unor evenimente istorice cu acuratețe sau programele de
arheologie experimentală). În România am asistat la inițiative interesante de de recreare a unei
așezări de cultură Cucuteni (și implicit amaneajare în scop turistic), sau o inițiativă româno –
bulgară de reconstituire a bataliei de la Turtucaia. În vara lui 2012 la Roma în muzeul amenajat
în Forul lui Traian era în vogă programul de arheologie experimentală de popularizare Una
giornata con Traiano compus din mai multe ateliere tematice: Modă și cosmetică romană, (in
care vizitatorii contra 5 euro puteau să probeze diverse produse cosmetice, creme și parfumuri,
să învețe să croiască obiecte de vestimentație tipic romane documentate pentru secolul I AD. Alt
atelier (probabil cel mai fregventat) era dedicat bucătăriei romane, rețete degustări etc. Alt atelier
era dedicat refacerii atmosferei și condițiilor dintr-o școală romană, modul de predare, scris pe
tăblițe cerate sau papirus. Ultimul atelier era dedicat tehnicilor de construcție tipice romane, cu
demonstrații concrete de realizare a mortarului sau utilizare a tehnicilor de măsurat ale timpului.
Toate atelierele promiteau conta unei sume modice între 3 și 5 euro o experiență autentică
realizată în urma unei documentări riguroase. Avem de-a face cu un produs tipic de turism
cultural/industrie culturală bine realizat inovativ și aplicabil în centrul Romei, zona care primește
zilnic zeci de mii de turiști.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei - este parteneră într-un proiect interesant de valorizare a
patrimoniului arhitectural al regimului totalitar comunist alături de alte 18 instituții din Europa
de Sud-Est începând cu luna ianuarie 2011. Prin proiect se dorește definirea și promovarea unui
traseu cultural având la bază construcții reprezentative specifice arhitecturii regimului totalitar
din secolul al XX-lea. Initiativa se va finaliza prin întocmirea unui dosar care va fi transmis către
Consiliul Europei pentru crearea unui itinerariu cultural european și introducerea acestuia în
Atlasul de Itinerarii Culturale Europene. Conform celor declarate presei de initiatorii proiectului,
se va pregăti un manual transnațional de valorificare economică a patrimoniului architectural şi
identificarea și catalogarea în format digital a fotografiilor de arhivă, a filmelor, obiectelor
aparținând perioadei regimului totalitar. În respectivul proiect fiecare partener contribuie cu un
număr de cel putin şase studii de caz în care alături de aspecte tipice operațiunilor de inventariere

10  
 
  

(locația clădirilor, perioada proiectării, numele proiectanților și arhitecților) se iau în calcul și

aspecte sofisticate de imagistică, imaginar social, influența clădirilor asupra societății în
perioada respectivă (dar și în ziua de azi), felul în care au fost privite atunci și acum etc. Au fost
elaborate și şase studii de caz în cadrul proiectului ATRIUM prin selectarea a ceea ce experții
consideră a fi cele mai reprezentative exemple de arhitectură comunistă din România: Palatul
Parlamentului, Casa Scânteii, Monumentul Eroilor Neamului, Amsamblul Piața 21 Decembrie
1989, Teatrul Național "Ion Luca Caragiale" localizate în București, Casa de Cultură a
Sindicatelor din Suceava și Ansamblul Piața Unirii cu Hotel Unirea din Iași. Genul acesta de
arhitectură “exotică” reprezentativă pentru însăși “exotismul” comunismului românesc în
variantele sale stalinistă și ceaușistă este în măsură să ofere un aspect de inovație față de alte
oferte de turism cultural și să permită valorizarea culturală și economica si , “umanizarea”
acestor obiective care ne place sau nu fac parte din istoria noastră și patrimoniul cultural istoric
național și de câtiva ani “european”. Fiind vorba de patrimoniul arhitectural specific regimurilor
dictatoriale/totalitare probabil că ar fi de dorit includerea pe această rută și a celor câtorva clădiri
din București inspirate de arhitectura musoliniană, sau de național socialismul german.
Înainte de a vorbi de produsul final al programelor de turism cultural avem nevoie de o
infrastructură corespunzătoare, majoritatea obiectivelor integrabile circuitelor turistice fiind într-
o stare avansată de degradare și nu doar în România. Sursele de finanțare sunt mereu o problemă.
Conform profesorului Caludio Modeno de la Universitatea din Padova o soluție practică și
funcțională pentru salvarea și ulterior integrarea patrimoniului imobil în circuitul economic
cultural de calitate este privatizarea acestui patrimoniu3. Și pentru români se pare că cea mai
bună strategie e să mizeze pe investitorii autohtoni sau străini. Pentru reabilitarea și conservarea
clădirilor este nevoie de multe resurse economice pe care statul nu are resurse să le suporte de
unul singur. Mereu se vor găsi voci care să blameze implicarea mediului privat în orice ține de
patrimoniu istoric dar a se vedea că inclusiv în Italia (a șaptea putere economică a lumii) în ciuda
polemicilor până la urmă s-a instituit varianta valorificării bunurilor. Ideea este de a da o valoare
comercială oricărei clădiri istorice, de a găsi resurse economice pentru a valorifica bunul
respectiv dar, nu oricum ci cu respectarea stricta a unor norme. În România mai ales această
soluție în multe locuri unde a fost practicată în ultimele doua decenii a sfârșit în acțiuni
                                                                                                               
3
Caludio Modeno, Interviu susținut în cadrul Conferinței Conservarea arhitecturii istorice cu consideratii despre
realitatea din România Aula Bibliotecii, Universitatea De Vest din Timisoara 04.04.2011.
11  
 
  

regretabile (fie s-a dat unor clădiri patrimoniale o destinație improprie, fie renovarea, restaurarea
a însemnat de fapt distrugerea artefactelor originale, fie datorită lipsei implicării specialistilor s-a
ajuns la soluții kitch ce transformă turismul cultural prin valorizarea istoriei într-un fel de
mascaradă. Produsul de turism cultural integrat și de calitate este esențial pentru succesul acestei
strategii. În cazul Italiei avem experiența de success din ultimii ani a centrelor minore foarte bine
conservate, deşi au fost abandonate mult timp, după aplicarea unor programe de restaurare,
amenajare profesională și valorizare multi atrag mulți turişti care vor traiască experiența unui
burg medieval european (un numar mare de turisti asiatici mai ales). Un exemplu de iniţiativă în
burguri istorice este Sextantio, unde casele ţărăneşti au devenit hoteluri care ofera tot confortul
în accepțiunea actuală dar fără a afecta patina rustică și originalitatea, ceea ce desigur nu este la
îndemâna oricui. În Italia privatizarea clădirilor de patrimoniu se face în baza unor contracte în
care se pun condiţii clare, clauze severe care sunt în general respectate, garanții respectarii
acestor clauze fiind oameni calificaţi care urmăresc cum se desfăşoară intervenţiile de reabilitare
la aceste clădiri. Chiar și așa expertul italian citat consideră că Italia nu e cel mai bun exemplu în
acest domeniu intervențiile invazive nefind deloc puține.
Contrar opiniei expertului italian care consideră că în România există o cultură a protejării
bunului istoric dar lipsesc banii, noi considerăm că dimpotrivă, bani s-ar mai găsi dar, lipsește o
cultură a protejării și valorizării bunului de patrimoniu, expertiza în domeniu etc. În ultimii 20 de
ani la nivel național au fost reabilitate profesionist doar câteva clădiri, și acelea cu experți aduși
din afară. Nu avem de pildă școli sau ofertanți de cursuri de calificare pentru meserii esențiale
(tâmplar restaurator, pietrar restaurator, zidar restaurator, deși în ultimii ani au apărut câteva
cursuri de specializare...dar, care nu pot sa ofere o calificare completă).
Când vorbim de dimensiune economică automat trebuie să avem pus la punct si un sistem de
quantificare a beneficiilor economice ale industriilor culturale, ori aceasta este una din marile
provocări atunci când avem de-a face cu orice act de cultura autentic. Indicatori specifici pentru
turismul cultural prin valorizarea patrimoniului istoric ar fi: numărul de vizitatori anual, existenţa
muzeelor de sit, numărul de evenimente, numărul vizitelor educaţionale şi de acţiuni, care să
poată cuantifica nivelul de implicare al comunităţii. La acestea se pot adăuga în ultimii ani mai
ales indicatori specifici diplomației culturale și dimensiunii de “conflict prevention” mai ales în
cazul unor proiecte de valorizare a patrimoniului cu valențe multietnice în zone post conflict.
Cazul Clujului este binecunoscut și poate fi considerat un exemplu școala în acest sens.

12  
 
  

Reprezentarea și valorizarea patrimoniului istoric prin programe de turism cultural, comemorări,

festivaluri, emisiuni/documentare TV, este domeniul care face posibilă prezentarea felului în
care zone de fractură şi conflict pot fi prezentate nu doar sub aspectul unei istorii conflictuale
dar şi sub aspectul contribuţiei la identitatea comună a unei regiuni europene locuite de națiuni
diferite (Europa Centrală sau Balcani, Mediterana sau spațiul Marii Negre).
Reprezentarea patrimoniului istoric prin programe de turism cultural poate sa fie considerata
ca act de diplomatie culturala. Chiar dacă conceptul în sine este de dată recentă (postbelic)
diplomația culturală a fost practica curentă de-a lungul istoriei. Exploratori, călători,
comercianți, artiști pot să fie considerați ambasadorii unei anumite civilizații și culturi (ex Marco
Polo sau Milescu Spătaru pot să fie considerați ambasadori culturali ai civilizației europene în
orientul îndepărtat). În accepțiune mai largă considerăm că de facto orice persoană care
facilitează cunoașterea într-un mediu străin a unei alte culturi și schimbul de idei, practică
diplomația culturală. Interacțiunea dintre indivizi este cel mai bun facilitator al cunoașterii
limbii, culturii, tradițiilor și civilizației proprii iar în acest context turismul cultural, expozițiile
cu tematică istorică, emisiunile documentare, site-urile web dedicate au un rol important.
O definiție comun acceptată și relevantă pentru importanța turismului cultural în această
paradigmă, este dată de politologul american Milton C. Cummings, care descrie Diplomația
culturală ca “schimbul de idei, informații, valori sisteme, tradiții, credințe, și alte aspecte ale
culturii și civilizației proprii cu scopul de a facilita întelegerea și cunoașterea reciprocă”4.
În legătură directă atât cu diplomația culturală cât și cu turismul cultural si dimensiunea
economică a valorizării patrimoniului istoric ar fi esența brandului pentru turismul cultural.
Pentru România e un aspect căruia aproximativ un deceniu și multe miloane de dolari cheltuite
încă nu au reușit să-i dea un raspuns satisfăcător. Se lasă așteptată în continuare identificată şi
formulată esenţa brandului România: un concept clar, puternic, diferenţiator, universal acceptat
de români şi capabil să acţioneze ca o „umbrelă“ pentru domenii şi circumstanţe de aplicare
diverse. În alte țări care au un brand consacrat au fost alese în general domeniil forte ale ţării
(industrii, competenţe, personalităţi şi trăsături de caracter, monumente ale naturii, evenimente
istorice etc.) care sunt familiare sau prin care intr-un fel sau altul cei carora le este adresat

                                                                                                               
4
Milton C. Cummings, Jr. Cultural Diplomacy and the United States Government: A Survey, Washington,
D.C: Center for Arts and Culture, 2003, 1 citat în, Cultural Diplomacy The Linchpin of Public Diplomacy,
Report of the Advisory Committee on Cultural Diplomacy U.S. Department of State, September 2005.
13  
 
  

mesajul identifică un popor, o cultură. Se poate realiza o selecție a imaginilor pozitive și

atractive visavis de un anumit public țintă dar adesea cei care vor face subiectul brandului
cultural în sine nu se vor regăsi în imaginea creată, pentru ca au despre sine în mentalul colectiv
o imagine conștientizată diferit. Brandingul prin turism cultural ar avea multe în comun cu
imaginea de brand construită pentru exporturile industriale sau pentru atragerea de investitii dupa
cum alte detalii vor fi diferite. Implementarea strategiei este momentul adevarului pentru orice
considerații teoretice, iar aici responsabilitatea revine în mica parte strategiilor guvernamentale,
atașaților culturali sau institutelor culturale din strainatate. Ni se repetă continuu de către
consultanți renumiți că sunt necesare atitudini şi acţiuni, menite să arate lumii de jos in sus care
este noul brand al României (dar care este vechiul brand cunoscut si inveterat, am intreba noi?).
„Publicitatea este poluare, iar marketingul este o pierdere de timp când avem de-a face cu o
naţiune“, ne spune Simon Anholt dar adaugă imediat contrazicăndu-se: „Numai acţiuni selectate
cu atenţie şi executate cu multă îndemânare pot schimba percepţiile oamenilor asupra unei ţări“.
Imaginea naţională este creata mai mult sau mai putin de toţi cei care reprezintă un punct de
contact cu exteriorul (prin ei înşişi, prin produsele, serviciile sau activităţile lor). Respectivii
trebuie să introducă în comportamentul propriu, in vestimentatie, in atitudini, in strategiile de
afaceri şi de brand ale companiilor lor elementele-cheie ale strategiei de branding naţional.

Un motiv în plus l-ar reprezenta și faptul că prin branding cultural și diplomație culturală
se pot recupera anumite decalaje și arde etape ale dezvoltarii. Dacă din punct de vedere
economic se pot delimita ţările bogate de cele sărace, din punct de vedere cultural, raportul
energiilor creative este diferit, echilibrul fiind deplasat în favoarea ţărilor din aşa zisa "lume a
treia", literatura sud-americană fiind un caz exemplar în acest sens.

14  
 
  

Industiile culturale și valorizarea economică a patrimoniului cultural istoric

material și imaterial

Ce sunt Industriile culturale?

Noţiunea este de dată recentă şi desemnează afacerile legate de: arta spectacolului, artele
vizuale, promovarea patrimoniului cultural istoric, industria cinematografică, televiziune şi
radio, publicaţii, noile mijloace media, muzică, jocurile video, arhitectură şi design, creaţia de
modă şi publicitate. Industriile culturale şi creative au luat o amploare deosebită în societatea
post industrială, a cărei putere este dată de tehnologiile informaţionale şi de comunicare, dar şi
de sectorul serviciilor. Sub impactul IT&C, vechea industrie a loisir-ului, a timpului liber s-a
diversificat şi s-a democratizat, ieşind tot mai mult de sub dominaţia marilor companii, pentru a
fi acaparată de IMM-uri. Procesul a condus la eliberarea creativităţii şi ingeniozităţii, la
spargerea multor tipare, la naşterea de afaceri noi, legate de interesele culturale, de cunoaştere,
informare şi de timp liber ale indivizilor umani. Potrivit Comisiei Europene, industriile culturale
şi creative contribuie, la competitivitatea şi coeziunea socială a oraşelor şi regiunilor comunitare.
Exemplul capitalelor culturale europene arată că investiţiile în acest sector creează locuri de
muncă şi contribuie la transformarea imaginii oraşelor.
Industriile culturale şi creative contribuie într-o mare măsură la dezvoltarea locală, regională şi
urbană, deoarece fac mai atractive oraşele şi regiunile europene, favorizând dezvoltarea
turismului durabil şi creând posibilităţi noi de ocupare a forţei de muncă. Aceste industrii capătă
o importanţă crucială pentru o economie de piaţă competitivă şi inovatoare în Europa5; Studiul
privind economia culturii în Europene, elaborat în 2006 de Societatea KEA European Affairs la
cererea Comisiei Europene, arată că industria culturală este în sine foarte dinamică în ceea ce
priveşte activitatea economică şi de creare a locurilor de muncă în UE. În 2004, numărul
persoanelor angajate în acest sector se ridica la 5,8 milioane, adică 3,1% din totalul populaţiei
active a UE-25. În plus, în 2003, industria culturală a contribuit cu 2,6% la PIB-ul UE, iar între

                                                                                                               
5
Concluziile Consiliului privin contribuţia culturii la dezvoltarea locală şi regională, 10 mai 2010.

15  
 
  

1999 şi 2003 creşterea a fost sensibil mai accentuată decât în alte sectoare economice. Unul
dintre principalele obiective ale preşedinţiei spaniole a Consiliului UE în domeniul culturii este
tocmai întărirea rolului industriilor culturale şi creative drept surse de locuri de muncă,
dezvoltând totodată identitatea culturală europeană, mai ales în ceea ce priveşte conţinutul
digital, circulaţia culturii pe internet, cinematografia şi accesul la patrimoniul cultural european.
Reuniunea celui de al II-lea For european al industriilor culturale, organizat de Ministerul
spaniol al Culturii, în colaborare cu Camera de comerţ din Barcelona. Aici s-a atras atenţia
asupra locurilor de muncă pe care le generează industria culturală în UE - 5 milioane, 2,6% din
PIB-ul tuturor ţărilor Uniunii.

Acelasi studiu pentru prima data, forta economica a culturii si a sectoarelor creative (design,
arhitectura si creatie in marketing), la solicitarea Directoratului General pentru Educatie si
Cultura. Concluziile raportului The Economy of Culture in Europe contureaz a realitatea a 30 de
state europene prin evaluarea impactului economic si social al culturii. Ignoranta manifestata de
decidentii politicieni romani fata de aceste sectoare poate fi surmontata de cateva cifre relevante
la nivel european:• Sectoarele creative si culturale au generat o cifra de afaceri de peste 650
miliarde de euro, in anul 2003 , de peste doua ori mai mult decat industria de automobile; cele
mai mari cinci tari europene - Marea Britanie, Germania, Franta, Italia si Spania - cumuleaza
aproape 3 sferturi din productia sectoarelor culturale si creative la nivel european, similar insa
fortei lor economice totale de 74% din PIB-ul UE-25. • Contributia acestora la PIB-ul Uniunii
Europene a fost de 2,6% in acelasi an, comparativ cu 2,3% in cazul industriei chimice, de
cauciuc si plastic, 2,1% in cazul sectorului imobiliar, 1,9% in cazul industriei alimentare,
bauturilor si tutunului sau 0,5% in cazul industriei textile; • Viteza de dezvoltare a sectoarelor
creative si culturale a fost de aproape 20% in termenii valorii adaugate, intre 1999-2003 , adica
de peste 12 ori mai mare decat cea a intregii economii europene; • Nu in ultimul rand, 5,8
milioane persoane erau angajate in anul 2004 in aceste sectoare , adica 3,1% din totalul fortei de
munca active in UE-25.Am evidentiat, asadar, doar cateva efecte directe si cuantificabile ale
rolului culturii in dezvoltarea unei economii competitive, rezultate in urma unor eforturi de apro-
ximativ zece ani de tentative fragmentare de cuantificare statistica la nivel european.Asupra
efectelor indirecte - precum interdependentele cu sectorul tehnologiei informatiilor si
comunicatiilor, cu atragerea investitiilor si dezvoltarea turismului - s-au aplecat si rapoarte

16  
 
  

recente ale OECD, pe care nu le voi prezenta insa in detaliu:• Culture and Local Development -
elaborat in cadrul Programului LEED (2006), de catre profesor Xavier Greffe (Universitatea
Sorbona), profesor Sylvie Pflieger (Universitatea "René Descartes"), in colaborare cu Antonella
Noya (specialist al OECD);• International Measurement of the Economic and Social Importance
of Culture - publicat la sfarsitul anului 2006 de catre John C. Gordon si Helen Beilby-Orrin, in
cadrul Directoratului de Statistica al OECD (Paris); In acest peisaj nu lipsesc, desigur, rapoartele
anuale ale UNESCO, precum World Report on cultural diversity sau cele din cadrul
Departamentului de Statistica Culturala si Comunicare si al Diviziei de Politici Culturale si
Dialog Intercultural.

Prin Industriile Culturale cultura devine un motor al dezvoltarii locale

Atractivitatea festivalurilor de muzica de la Sziget, a celor de teatru de la Avignon sau de

film de la Cannes potenteaza an de an profilul international al comunitatilor locale. Reorientarea
spre turismul cultural prin ridicarea Muzeului Guggenheim, de catre arhitectul american Frank
O. Gehry, se regaseste ca un capitol esential al povestii de succes economic in revitalizarea Tarii
Basce. Exemplele spaniole curg snur: modernizarea demarata in anul 2004 a celor mai renumite
trei muzee din Madrid si a altor doua noi muzee de interes mondial - Muzeul Picasso din Malaga
si Muzeul de Arte Contemporane Es Baluard din Palma de Mallorca - au atras un volum al
turistilor din toata lumea, fara precedent.Orasul german Kassel, dupa ce a fost distrus in
proportie de 80% in timpul bombardamentelor celui de-al doilea razboi mondial, a castigat in
notorietate prin promovarea uneia dintre cele mai renumite expozitii de arta moderna din lume -
Documenta, care are loc din cinci in cinci ani. Acesta este si argumentul principal care-i sustine
aplicatia pentru a deveni "Capitala Culturala Europeana in anul 2010". Experienta celorlalte
orase culturale europene , precum Graz din Austria (2003), Lille din Franta (2004) sau Sibiu si
Luxemburg (2007) adauga noi argumente pentru constientizarea rolului economico-social al
culturii asupra dezvoltarii locale si invita orasele si celelalte administratii publice locale din
Romania sa promoveze astfel de initiative.

E domeniul în care pe de o parte mediul academic iar pe de alta operatorii fie se ignoră
reciproc fie intră în conflict aceştia din urmă fiind interesaţi în primul rând de aspectele
comerciale ale culturii. E genul de evoluţie afiliată trendului general de tranziţie de la o uniune

17  
 
  

economică la o uniune politică fiind în mod special legată de aspectele ce ţin de “integrare”
propriu zisă. Un alt aspect legat de politica culturală dar motivat economic a fost stabilirea de
politici şi strategii cu referinţă la “bunuri şi servicii culturale” în cadrul pieţei comune. În ambele
aspecte dezbaterile şi argumentaţia se axează pe idea promovării şi păstrării “diversităţii
culturale” în UE principii susţinute de o varietate de documente. Dintre iniţiativele de remarcat
ale statelor membre se numără cele din domeniul fiscalităţii. Comitetul cultural al Euro-oraselor
în 2002 susţinea: “cultura şi industriile creative sunt recunoscute ca bază a societăţii cunoaşterii
pentru că încurajează inovaţia, participarea şi dezvoltarea a ceea ce ar putea fi definit ca
acceptare a riscului”6. Procedura de întocmire a unora dintre aceste rapoarte în unele cazuri este
discutabilă.

Hibridizarea structurilor este un alt fenomen de remarcat: în Olanda multe muzee au devenit
fundaţii în acelaşi timp colecţiile păstrându-şi statutul de proprietate publică. Acest gen de
structuri hibride lipsesc în ţările din sud estul Europei în mare parte din motive obiective. Orice
evoluţii în domeniu presupun în primul rând o relaxare a cadrului legislativ existent. O altă
tehnică de dinamizare a instituţiilor culturale ar presupune împărţirea responsabilităţilor,
respectiv administrarea în comun de către diferite structuri de stat şi private, fiecare având
atribuţii clar definite, măsurate şi evaluate. Sunt scheme care nu funcţionează însă la aceeaşi
parametrii în orice societate, contează foarte mult cultura locală, eficienţa sistemelor
administrative etc.

Organizaţiile din sectorul cultural ar trebui să se considere eligibile pentru suportul financiar
acordat în general micilor oportunităţi de afaceri prin studierea posibilităţii de a converti o
anumită activitate culturală în activitate generatoare de profit. În acest sens se impune ajustarea
programelor de pregătire ale facultăţilor de profil cu direcţii de pregătire managerială specifică.
Finanţare hibridă a instituţiilor culturale prezintă dificultăţi de aplicare practică în orice societate,
izvorâte în primul rând din conflictul de interese generat de natura compozită a finanţatorilor
(sponsori publici sau privaţi, corporaţii, etc). Există pericolul de monopolizare a unei instituţii
culturale de anumite interese private de natură politică sau comercială. Modalitatea de aplicare
ideală pentru fiecare caz în parte trebuie să fie studiată din punct de vedere administrativ şi legal

                                                                                                               
6
Legătura dintre promovarea culturii şi dezvoltare nu a fost înca studiată pe măsura potenţialului; Delgano (2001) şi
Mercer (2002) au pus la punct fundamentul unei agende de cercetare pe acest subiect.
18  
 
  

de către consorţii de expertiză reprezentând institute economice, centre de cercetare şi

universităţi.

Bunurile culturale în contextul proiectului Clio includ toate bunurile mobile și imobile cu
valoare istorică după cum urmează:
Patrimoniu material Patrimoniu istoric Evenimente de reprezentare a
imaterial patrimoniului istoric
• Monumente ;
• Ansambluri • Obiceiuri • Festivaluri
• Situri • Tradiţii • Galerii
• Muzee • Legende • Parcuri, grădini, peisaje
• Case • Gastronomie • Manifestari de tip “living history”
memoriale • Manifestari de arheologie
experimentala

19  
 
  

Turism Cultural

Siturile istorice, arhitecturale și arheologice stau la baza unui anumit tip de turism, turismul
cultural sau de patrimoniu, un segment al pieţei turistice în plin avânt în Europa, dar şi locul
unde există o acerbă concurenţă și care poate să degenereze cu ușurință în kitch cu efecte
regretabile nu doar în plan economic. Ca și caracteristică a perioadei postmoderne patrimoniul
istoric reprezentat si promovat corespunzător de profesioniști devine o resursă considerabilă
căreia multe zone și orașe în declin din Europa, îi datorează revirimentul economic. Față de
abrutizarea prin muncă de la începuturile erei industriale, postindustrialul reduce programatic
timpul de muncă și expandează timpul liber care nu mai poate fi valorificat superior și
recuperator decât prin loisir7. Creșterea speranței medii de viață în paralel cu diversificarea si
ieftinirea mijloacelor de transport internațional (nemaivorbind de libera circulație a persoanelor,
abolirea controalelor la frontieră, moneda unică etc) facilitează creșterea numărului de turiști în
căutare de noi experiențe cu precădere culturale. În egală măsură cu precadere în Europa
destinațiile turistice estivale nu pot sa concureze din punctul de vedere al raportului preț calitate
locațiile sud mediteraneene si nord africane (Maroc, Tunisia, Egipt) și se axeaza într-o masură
mai mare pe oferte în care motivația experienței culturale de calitate devine esențială.
Numărul în creștere de pensionari din SUA, Canada, Israel si alte tari occidentale molți
dintre ei plecați sau cu radăcini în Europa Centrală și de Est, sunt potențial interesați de
experiențe turistice culturale de calitate ce le permit să-și descopere rădăcinile într-un mod
autentic, subtil și discret.
Peste tot în țările dezvoltate prosperă produsele de turism cultural ce valorifică vechi rute
comerciale, trasee de pelerinaj, vechi obiceiuri, vechi rețete culinare, un anumit mod de
organizare a timpului și stil de viață. Prin produsele turismului cultural/turismului de patrimoniu
prin reprezentarea istoriei este posibilă reimplantarea unor imagini urbane și configurații
arhitecturale, care să ofere noi experiențe de viață apreciate de consumatorul actual de turism. În

                                                                                                               
7
Idee exprimată de Mircea Moldovan în articolul Turismul cultural evreiesc finanțat din proiectul Crearea unui
sistem modern multimedia de inventariere și informatizare privind patrimoniul cultural al comunităților
evreiești din România, în contextul european al multietnicității și diversității patrimoniale
http://www.jewish-romania.ro/turism.php/turismul-cultural-evreiesc/ accesat 28.09.2012.
20  
 
  

Uniunea Europeană sectorul industriilor și serviciilor culturale (incluzând turismul cultural sau
de patrimoniu) a avut o creștere de peste 60% în ultimul deceniu cu un potențial de creștere
dublu față de cel al altor sectoare8. Domeniul industriilor culturale este nou și încă deficitar nu
doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană, unde se estimează ca acest sector de servicii
beneficiază de un potențial de creștere superior altor sectoare9. Într-o “Economie a cunoașterii”
pentru România ca stat membru al Uniunii Europene se deschid oportunități de dezvoltare și
investiții deosebite și în acest sector, care poate să contribuie la îmbunătățirea imaginii de țară a
României în ansamblul ei și sporirea atractivității acesteia ca destinație de investiții. Până în
prezent în România nu au existat decât puţine premise de dezvoltare a turismului cultural şi
industriilor culturale în varianta lor autentica și nevulgarizantă. Există de mult timp agenţii de
turism care includ în ofertele lor circuite, vizite ghidate la monumente şi situri istorice cum sunt
bisericile pictate din nordul Moldovei, ansamblul sculpturilor lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu sau
ruinele dacice de la Sarmisegetuza, dar acestea nu sunt proiecte culturale veritabile, ci servicii.
Serviciile turistice în sine pot fi de calitate dar tot rămân la stadiul unui produs comercial gol de
substanță culturală autentică. Pentru ca prudusul de turism cultural să facă saltul calitativ de la
serviciu la cel de experiență culturală autentică de calitate, el trebuie rafinat prin intervenția
profesionistului cu studii academice de specialitate menite să ofere valoare adaugată acestui gen
de produse. La ora actuală serviciile de turism cultural cu tangență penru valorificarea
patrimoniului istoric nu generează decât în mică măsură valori adăugate economice iar sociale
sau cultural/academice cu atât mai puțin pentru ca nu provoacă schimbări de atitudine în spaţiul
colectivităţilor locale și nu au consecinţe directe în dezvoltarea unui posibil dialog cultural.
Turismul cultural ca initiativă și în România are nevoie de instituționalizarea unui dialog
permanent al mediului academic cu mediul privat. Acest lucru implică mai întâi depășirea a
numeroase obstacole mentale de ambele părți. Sunt obstacole generate de prăpastia care separă
în general cultura și mentalul mediului academic de cultura și mentalul anteprenorial cu intenția
de a găsi compromisul necesar între dimensiunea economică și dimensiunea științifică,
academică a reprezentării patrimoniului și a integrării sale prin acțiuni și intervenții profesionale
de bun gust care să-i asigure la un nivel corespunzător sustenabilitatea pentru generațiile viitoare.

                                                                                                               
8
EC GREEN PAPER Unlocking the potential of cultural and creative industries Brussels,
COM(2010) 183, pp 1-16.
9
ibidem
21  
 
  

Ce sunt rutele culturale

VALORIZAREA PATRIMONIULUI ISTORIC PRIN TURISM CULTURAL

RUTELE CULTURALE

INSITUTUL EUROPEAN AL RUTELOR CULTURALE

http://www.culture-routes.lu/php/fo_index.php?lng=en

Cultural routes of Eurasia

http://idp.bl.uk/idp_crea/index.htm
Olive tree route
http://www.olivetreeroute.gr/en/fondation_en.php

CERTES European Cultural Routes Centre

http://www.salzburgresearch.at/en/projekt/certess_en/

Jewish Heritage Cutural Routes

http://www.jewisheritage.org/jh/contents.php?lang=1&s=2

Via Regia Cutural Route

http://www.via-regia.org/eng/

TransRomanica Cutural Route

http://www.transromanica.com/en/major-cultural-routes/

The Fenicians Route

http://www.rottadeifenici.it/

Santiago de Compostela Cutural Route

http://www.chemins-compostelle.com/

Hanseatic Cultural Route

http://www.hanse.org/de/

Henri Ksikhart Cutltural Route

http://www.heinrich-schickhardt-kulturstrasse.de/

Andalous Cultural Routes

http://www.legadoandalusi.es/

22  
 
  

Europe Mozart Ways Cultural Routes

http://www.mozartways.com/index.php

Via Regia Cultural route

http://www.via-regia.org/

Cluniac Cutural Routes

http://www.sitesclunisiens.org/

Wine Cutural Routes

http://www.itervitis.eu/

Preistoric Art Cultural Route

http://www.prehistour.eu/

Cemeteries Cultural Route

http://cemeteriesroute.eu/european-cemeteries-route.aspx

Cistercian Cultural Route

http://www.cister.net/

Saint Olaf Cultural Route

http://pilegrimsleden.no/

Route of Historic Thermal Towns

http://www.ehtta.eu/

Jewish Cultural Heritage Cultural Routes

http://www.jewisheritage.org/jh/index.php

European Ceramics Culturla Routes

European Cultural Route of Megalites
http://www.megalithicroutes.eu/

The Hugenot Cultural Route

http://www.hugenotten-waldenserpfad.eu/

Spain Cultural Routes

http://www.culturalroutes.com/index.php?cPath=45

23  
 
  

Roma Cultural Herritage

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/routes/roma_en.asp

Ruta europeana a arhitecturii totalitare

http://www.doxologia.ro/societate/reportaj/arhitectura-totalitara-tema-unei-noi-rute-culturale-
europene-realizata-prin

Swiss Cultural Routes

http://www.kulturwege-schweiz.ch/en.html

Gasronomic Herritage of Cultural Routes

http://www.culture-routes.lu/php/fo_index.php?lng=en&dest=bd_pa_det&rub=83

24  
 
  

Valorizarea patrimoniului ca domeniu de interes pe agenda eurpeană

Comunitatea Europeană, ulterior Uniunea Europeană, a apărut, a evoluat şi va rămăne

esenţialmente un organism de factură economică. Implicarea crescăndă în domeniul culturii în
general evoluează mănă în mănă cu evoluţia instituţională de la un organism cu o identiate strict
economică la un organism ce işi constuieşte o identiate politică. Treptat organismele
comunitare europene intervin în domenii considerate pînă nu demult de competenţa exclusivă a
statelor naţionale. Organismele comunitare europene nu se pot substitui însa statelor naţionale.
Perspectiva de abordare rămăne legată de domeniul de compentenţă al organismelor comunitare
europene, respectiv de aspecte economice şi sociale. In aceste evoluţii, cultura este tratată ca şi
un instrument: un instrument menit a favoriza dezvoltarea locală şi regională, pentru crearea de
locuri de muncă, coeziune socială, pentru imbunatatirea calităţii vieţii în general. In ce priveşte
domeniul nostru de interes constatăm o relaţie de dependenţă între atenţia acordată patrimoniului
istoric şi dezvoltarea economică aferentă zonei respective. Se poate vorbi de două evolutii
adiacente. Pe de o parte o “economizare a culturii” iar pe de alta o “culturalizare a economiei”10.
Numitorul comun al politicilor şi acţiunilor culturale cu rezonanţă pentru reprezentarea
istoriei indiferent de tipul de operator, este posibilitatea de interpretare a patrimoniului istoric
local în termeni europeni11. Daca avem rapoarte cantitative în ceea ce priveste numarul şi
tipologia actiunilor, nu avem analize ale conţinutului în termeni profesional, academici.
Un exemplu reprezentativ despre felul în care institutiile UE concep interpretarea
europeană a patrimoniului cultural local regional sau national (care este esenţa însesi a acţiunii
comunitare în domeniul culturii) este felul în care orasul Gratz s-a pregatit pentru a fi Capitală

                                                                                                               
10
MKW Wirtschaftsforschung GmbH, Exploitation and development of the job potential in the cultural sector in the age of digitalisation
(Brussels: Directorate-General for Employment and Social Affairs – European Commission, 2001).
11
 Dintre   subiectele   de   rezonanţă   pentru   patrimoniul   istoric   european   comun   un   subiect   interesant   cel   al  
arhitecturii   fortificate   a   fost   ales   de   pildă   de   Franta   şi   Luxemburg   ca   modalitate   ideală   a   cooperării  
transfrontaliere   în   domeniu.   Subiectul   se   pretează   şi   unei   reprezentări   a   istoriei   în   care   faptul   istoric   este  
prezentat   nu   doar   în   autenticitate   istorică   nu   de   puţine   ori   dramatică   ci   şi   în   termenii   contribuţiei   la  
identitatea   unei   regiuni   europene   şi   europenilor   în   general.   Un   alt   exemplu   de   bun   augur   este   oferit   de  
cooperarea   pentru   menţinerea   şi   interpretarea   fortificaţiilor   dintre   municipalităţile   oraşelor   europene:  
Strasbourg,  Brussels,  Bois-­‐le-­‐Duc,  Lucques,  Sibiu  si  Alba-­‐Iulia;  seminariile  on  site  pentru  interpretarea  rutelor  
urbane  medievale  Wenzel  si  Vauban  organizate  de  municipalitatea  orasului  Luxembourg.    

25  
 
  

europeana a culturii în anul 2003. Organizatorii nu şi-au propus a face în 2003 din Gratz “cel mai
bun program”, “cel mai frumos oraş din Austria”, sau “cel mai frumos oraş al Europei” ci un de
a oferi un exemplu de loc specific pentru civilizaţia europeană, şi o poartă a Europei occidentale
spre Europa de sud est.
Si la acest capitol ţările Europei centrale şi de est se prezintă cu propria specificitate.
Majoritatea operatorilor non-guvernamentali acţioneaza pe scheme orientate evenimenţial fără o
viziune de termen mediu sau lung, prea dependente de finanţare bugetară şi stăngace în
generarea propriilor venituri. In ţările occidentale o soluţie practică a fost crearea de profesionişti
prin intermediul unor programe speciale în cadrul curiculelor universitare în facultăţile cu profil
umanist şi în facultăţile cu profil socio-economic (ştiinţe politice, economie). In condiţiile în care
într-o ţară ca Romania pentru absolvenţii facultăţilor de istorie cariera didactica în prezent şi în
viitorul pe termen mediu devine opţiune pentru un procent din ce în ce mai redus de absolvenţi
iar cercetarea în institute sau muzee nu acoperă cererea de locuri de muncă, industriile culturale
reprezintă o opţiune alternativă. Este domeniul cel mai dinamic în Europa occidentala cu
potenţialul de a oferi soluţii alternative viabile şi din punct de vedere economic si din punct de
vedere profesional. Se vorbeste de o apropiere si adaptare a cercetării şi programelor academice
de spiritul şi strategia cerută de industriile culturale pe de o parte iar pe de alta o apropiere a
acestora de spiritul reprezentării academice ne-vulgarizatoare a istoriei. Aceasta presupune însă
existenta de programe specifice de pregatire în sectoarele aferente fiecarui domeniu în parte,
legislaţii şi indicatori precişi pentru fiecare produs cultural (de factura academica sau
comercială) şi o structură institutională capabilă să implementeze la modul real aceste criterii. E
o evolutie necesară în condiţiile în care cel mai adesea această “hibridizare” a tematicii culturale
aferente mediului academic cu mediul comercial este producătoare de khitch, care explică
reţinerea profesionistilor de a se implica.

26  
 
  

Interpretarea patrimoniului cultural istoric local in termeni europeni

Esential, aceasta consta în subliniera diversităţii culturale europene ca fundament al

iniţiativelor de cooperare prin scoaterea în evidenţă a contextului comun în care diversele
societăţi europene provin şi evoluează în continuare (fiind supuse aceloraşi oportunităţi dar şi
pericole). S-a ajuns şi la formule exagerate, uneori ridicole (ce fac deliciul criticii) care în
anumite situatii, la un moment dat ar putea genera reactii cu consecinţe greu de calculat, dar
oricum subsumabile unei “întoarceri la istorie” cu tot ce presupune ea în context european.

Tentativa de dezvoltare a unei identitati nationale prin istorie si valorizarea patrimoniului

presupune accentul pe acele elemente de unicitate care separa respectiva natiune de vecinii
sai si in general de alte natiuni, de cele mai multe ori experiente regionale sau globale sunt
prezentate drept particularitati nationale.

Intr-o tentativa de a evita interpretarile dintr-o perspectiva nationala, in 1989

Ferdinand Delouche a luat initiativa de a crea un colectiv de 12 istorici din fiecare dintre
cele 12 tari membre ale UE de atunci in tentativa de a scrie si publica o istorie “uniforma”
a Europei. Rezultatul sub forma unei “Istorii ilustrate a Europei” a fost publicat in 1992 in
franceza, care ulterior tradusa in alte 15 limbi incluzand rusa si poloneza12. Intrebarea
care se pune este, in ca masura autorii au reusit sa evite prisma nationala in interpretarea
capitolelor aferente fiecaruia, asa numita “oglinda a mandriei si durerii”. Raportorii CE
se plang de faptul ca “Traducerile succesive au modificat textul initial sau au omis sau
adaugat animite capitole pentru prezentarea propriului punct de vedere”13.

In 1999 chestionarul Euroclio referitor la pozitia identitatii nationale in educatia de

factura istorica nu a promis pentru viitorul apropiat o perspectiva diferita. Profesorii de istorie in
majoritatea tarilor din Europa cared ca istoria nationala trebuie sa fie inima invatamantului
istoric in scoli. O ordine fireasca am spune noi, local-regional-national-european fara de care
reactiile adverse pot sa fie impredictibile. Din pacate in Europa de est in general si in Romania in
                                                                                                               
12
 Au  fost  publicate  doua  editii:  Frederic  Delouche,  Histoire  de  l'Europe,  Hachette,  Paris  1992.  
 Frederic  Delouche,  Illustrated  History  of  Europe,  George  Weidenfeld  and  Nicolsen  Ltd,  London  1993.  
13
citate din raport sunt publicate pe: www.gei.de

27  
 
  

particular daca perspectiva europeana nu a lipsit, se fac eforturi de implemetare a acesteia in

noile manuale, perspectiva locala si regionala este aproape inexisenta. Elevii din Oradea de pilda
invata despre rafinaria de la Brazi, dar practic nimic depre propriul oras, cu propria istorie, si
patrimoniu ce trebuie, cunoscut apreciat si pretuit. O perspectiva locala (asa cum am inteles-o
noi) a istoriei europene ar presupune ca elevii mai intai sa stie cate ceva despre muncitorii care in
propriul oras cu doua secole inainte au facutpietruit o strada si au facut un lucru atat de bun incat
si astazi este in stare perfecta, pentru ca mai apoi putand sa aprecieze critic propriul univers in
care traiesc zi de zii sa il raporteze la un palier regional, national si european.
Manualele au cunoscut schimbari dupa 1990, dar nu neaparat semnificative. In anumite
cazuri in timpul respectivei perioade anumiti profesori faceau abstractie de litera textului oficial
pentru a prezenta o versiune neapartinand propagandei oficiale, reversul medaliei fiind simtit pe
de alta parte si astazi printr-o anumita neancredere fata de textele din manuale. Schimbarea
fregventa a acestora ca si diferitele scandaluri unele rasunatoare legate de continutul unora noi a
determinat o accentuare a tendintei. In consecinta, multi profesori prefera manualele
conservatoare cu care sunt mai familiarizati si care din punctul de vedere al considerntelor
didactice se prezinta mai bine. Fenomenul a avut impact direct asupra productiilor de noi
manuale scolare autorii fiind nevoiti sa cedeze la presiunile editurilor care se orienteaza dupa
solicitarile “pietei”. Eliminarea ideologiei brute nu inseamna ca au fost efectuate schimbari
majore in continutul in sine al textelor care se mentine pe filiera traditiei istorice a secolului
XIX.
In general se dau doua exemple. Cea a imaginii Imperiului Otoman, fie ignorat ca factor
de influenta materiala si culturala fie privit printr-o aura exclusiv negativa. Imperiului Otoman ii
este inca creionata in manuale imaginea inamicului traditional formata in contextul crearii
natiunii. Punctul de vedere etnocentric este central. Luptele antiotomane au un element central in
dezbateri, sunt pomenite sporadic, momentele de coperare a sa cum a fost cazul dupa cucerirea
independentei in 1877. Imperiul Habsburgic este in general tratat din acelasi punct de vedere
angajat.

Alt proiect intitulat Europa de sud est- ca regiune istorica si semnificatia ei reflectata in
lucrarile didactice occidentale si din europa de sud est-dimensiune comparata e un proiect in
desfasurare ce si propune documentarea situatiei curente, si formularea de propuneri
28  
 
  

documentate pentru reglementarea situatiei curente mai ales al modului in care aceasta regiune
apare in materialele de factura didactica din Germania. Andreas Helmedach este responsabil
pentru acest proiect in cadrul Institutului Georg Eckert. Am putea deduce de aici o atitudine noua
si realista a Consiliului Europei car in ultimii ani comanda prin institutii specializate gen
Euroclio sau Georg Eckert Institute, studii regionale in masura sa-i permita schitarea de
recomandari si politici specifice fiecarei regiuni avuta in vedere, intrucat o anumita situatie cere
si masuri specifice.

Pentru a permite o comparatie a rezultatelor diferitelor tentative de abordare a chestiunii

expertii GEI au fost elaborat un catalog cu intrebari de felul urmator:

• Cat spatiu (pagini si ilustratii) este atribuit subiectului stat – natiune in manualele de
scoala respectiv in curricula ca atare? Care este relatia intre istoria nationala si istoria
universala. In ce masura termenul natiune este definit si revizuit critic?
• In ce masura factori precum etnicitatea, limba, religia sunt considerate preconditii ale
formarii si definirii natiunii
• Este conceptul de natiune istoricizat (analizat in contextul de epoca) sau notiunea in
acceptiune actuala este proiectata in trecut
• In ce masura asa numitele nationes medievale si natiunile moderne sunt distinse
• Sunt tematizate perioadele pre-nationale? La ce punct este teritoriu definit etnic
• In ce masura autorii incearca sa explice realizarile istorice ale statului national
• Este statul natiune judecat moral, demonizat sau admirat?
• In ce masura construirea statului national este vazuta in context european sau
international?
• In ce masura formarea statului natiune este vazuta ca o evolutie ce urmeaza o anumita
tipologie prestabilita.
• In ce masura statul national este percepput in termeni biologici organicisti (ca sens al
unui proces natural)
• Este contributia statului natiune la cultura globala vazuta intr-o manierea legitimizatoare
(darwiniana)?
• Sunt indivizii din anumite preioade istorice integrati unor sabloane prestabilite de si acest
lucru nu se justifica dintr-un punct de vedere istoric obiectiv?
29  
 
  

• Sunt tendintele exclusiviste ale statului natiune discutate? Sunt ele vazute ca elemente
constitutive esentiale si inevitabile sau ca evitabile si regretabile?
• Sunt punctele de vedere ale minoritatilor descrise si explicate?
• Este purificarea etnica vazuta ca si consecinta logica a ideologiei nationale
• Ce tip de auto-stereotipe si stereotipe sunt utilizate?
• In ce masura natiunea este asociata cu un discurs al victimizarii si martirajului?
• Cum este construita simbolistica statului natiune?
• In ce masura memorialele sunt descrise si /sau analizate critic in texte?
• In ce consta si cum este construita iconografia statului natiune?
• Ce fel de mituri sunt uzate?
• In ce masura formele alternative de identificare sunt incluse, chiar daca acestea intra in
conflict cu modelul national?
• In ce masura autori folosesc pronume precum “noi” sau “nostru” exclusiv in sens
national?

In ce masura contemplatii si perspective ce transced statul natiune sunt incluse in text?

Se concluzioneaza intr-o maniera interesanta si am spune noi realista. “Germaniii si cehii isi
percep propria natiune ca urmare a unei experiente istorice proprii distincte. Punctele de vedere
divregente trebuie sa fie respectate, nefiind in sine un deficit, atata timp cat sunt mutual
cunoscute si discutate”14.

Recomandarea din 2001 adaugă mai multe precizari concrete cu privire la “dimensiunea
europeana a predarii istoriei” spre deosebire de Recomandarea 1283 care se limiteaza la cateva
declaratii. Dimensiunea europeana ca imbinare dintre o realitate istorica si o decizie liber
consimtita a cetatenilor; promovarea pozitiv discriminatorie a evolutiilor a căror dimensiune
europeană este evidentă, folosirea mijloacelor de comunicare puse la dispozitie de evolutia
tehnologiei informaţiei din ultimii ani pentru promovarea cooperarii si schimbului de proiecte
intre scoli din tari diferite, pe teme istorice cu relevanţă pentru istoria regionala şi europeană.
Element de noutate sunt şi măsurile privind diseminarea si implementarea recomandarilor

                                                                                                               
14
www.gei.de/english/projekte/projekte.shtml

30  
 
  

prezente. Spre deosebire de recomandarea din 1996 acum sunt identificate zonele in care
implementarea recomandărilor trebuie asistată cu prioritate (ţările din Balcani, Caucaz, Bazinul
Mării Negre, Federaţia Rusă). In ce priveşte conţinutul programelor şcolare noua recomandare
subliniază necesitatea unei metodologii a predarii care faciliteză analiza critica individuală şi
prin aceasta rezistenţa la manipulare; prezentarea in continutul programelor a unor studii de caz
privind deformarea, prezentarea trunchiata a evenimentelor istorice pentru scopuri
propagandistice, cu un accent pe metodologia folosita (omisiune, trunchiere, falsificare etc);
studiul unor probelele controversate prin prezentarea in spirit neutru a diferitelor fapte si puncte
de vedere. Remarcăm un capitol special cu privire la metodologia de predare in functie de
specificitatea fiecarei zone. Pentru Europa centrala si de est se pune in vedere importanta
folosirii constructive a informatiei provenite din deschiderea unor fonduri de arhiva la care pana
acum nu s-a avut acces.

31  
 
  

CAPITOL 2

VARIABILE ÎN VALORIZAREA PATRIMONIULUI

Peisajul istoric urban

Peisajul istoric urban este zona urbană rezultată din sedimentarea istorică a valorilor şi
caracteristicilor naturale, care depăşeşte noţiunea de „centru istoric” sau „ansamblu”, incluzând
un context urban mai larg, care cuprinde şi vecinătatea sa geografică.

- Acest context mai larg include topografia, geomorfologia, hidrologia şi caracteristicile

naturale ale aşezării; mediul construit al acesteia, atât cel istoric, cât şi cel contemporan;
infrastructura subterană şi supraterană, spaţiile deschise şi grădinile, modelele de
folosinţă a terenului şi organizarea spaţială, relaţiile perceptuale şi vizuale, precum şi alte
elemente ale structurii urbane. De asemenea, cuprinde practici şi valori sociale şi
culturale, procese economice şi dimensiunile intangibile ale patrimoniului, în corelaţie cu
diversitatea şi identitatea. Această definiţie furnizează fundamentul pentru o abordare
comprehensivă şi integrată, necesară pentru identificarea, evaluarea, conservarea şi
managementul peisajelor istorice urbane în cadrul dezvoltării durabile globale.
- Politicile de abordare a peisajului istoric urban au ca scop păstrarea calităţii mediului
uman, intensificând folosirea productivă şi durabilă a spaţiilor, recunoscând, în acelaşi
timp, caracterul dinamic al acestora şi promovând diversitatea socială şi funcţională.
Această abordare integrează obiectivele conservării patrimoniului urban şi pe cele ale
dezvoltării economice şi sociale. Ea îşi are sursa în crearea unei relaţii durabile

32  
 
  

echilibrate între mediul urban şi cel natural, între necesităţile generaţiilor prezente şi
viitoare şi moştenirea trecutului.
- Politicile de abordare a peisajului istoric urban subliniază că diversitatea culturală şi
creativitatea sunt valori esenţiale ale dezvoltării sociale şi economice umane, furnizând
mijloacele de gestionare a transformărilor fizice şi sociale şi de asigurare a integrării
armonioase a intervenţiilor contemporane în patrimoniul existent într-o aşezare istorică,
cu respectarea contextelor regionale.
- Politicile în domeniul peisajului istoric urban se inspiră din tradiţiile şi percepţiile
comunităţilor locale, respectând, în acelaşi timp, valorile comunităţilor naţionale şi
internaţionale.
- Recomandările UNESCO existente recunosc rolul important al zonelor istorice în
societăţile moderne. De asemenea, ele identifică o serie de pericole specifice privind
conservarea zonelor istorice, furnizând principiile, politicile şi orientările necesare pentru
a face faţă unor astfel de provocări.
- Abordarea peisajului istoric urban reflectă faptul că disciplina şi practica conservării
patrimoniului urban au evoluat semnificativ în ultimele decenii, permiţând celor care
stabilesc politicile, precum şi managerilor, să se ocupe mai eficient de noile provocări şi
oportunităţi. Aceste politici în domeniul peisajului istoric urban ajută comunităţile în
eforturile lor de dezvoltare şi adaptare, menţinând, în acelaşi timp, caracteristicile şi
valorile legate de istoria şi de memoria lor colectivă, precum şi de mediu.
- În ultimele decenii, datorită creşterii importante a populaţiei mondiale urbane, a
proporţiilor şi vitezei de dezvoltare şi a schimbărilor economice, în numeroase regiuni ale
lumii, aşezările urbane şi zonele istorice ale acestora au devenit centre şi motoare ale
creşterii economice şi şi-au asumat un rol nou în viaţa socială şi culturală.

33  
 
  

Valorizarea patrimoniului istoric în arhitectura contemporană

Reprezentanţii Muzeului Astra din Dumbrava Sibiului desfăşoară un program prin care îi sprijină
pe cei care vor să reabiliteze sau să ridice din temelii case tradiţionale. Interiorul caselor
tradiţionale poate fi păstrat întocmai sau poate fi adaptat vieţii moderne, cu geamuri termopan şi
calorifere în cameră.

Casele de poveste de la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra, din Dumbrava Sibiului,
cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, pot deveni cu succes locuinţe pentru familiile
moderne. De altfel, mai multe familii din ţară au ales să-şi construiască locuinţele în stil
tradiţional, apelând la specialiştii de la Muzeul Astra pentru consultanţă. De ce? Pentru că o
astfel de casă păstrează elementele tradiţionale, îmbinate însă cu nevoile cetăţeanului de secol
XXI şi este mult mai „sănătoasă“ decât una cu materiale moderne, după cum subliniază Ciprian
Ştefan, directorul Complexului Naţional Muzeal Astra.

„Casa are piatră, lut, paie de cereale tăiate, var şi nisip. Elevaţia este din lemn de diferite
esenţe - brad, stejar, fag, pin, molid şi gorun. Pereţii sunt cercuiţi cu nuiele de alun, acestea sunt
suportul pentru tencuială, dar sunt şi elemente de rezistenţă, iar tencuiala e din pământ galben
amestecat cu var, paie, nisip şi uneori şi cu balegă. Tot ca element de izolaţie avem şi muşchiul
de pădure uscat şi pus între bârne. Podeaua şi tavanul sunt de obicei din dulapi (n.r. –scânduri
late şi groase) de răşinoase sau chiar din pământ bătut pus peste un suport de lemn. Tavanul
este din scândură cu model, iar acoperişul e din şindrilă şi din paie sau stuf, în funcţie de cum
vrea omul. Cele mai eficiente sunt cele din şindrilă“, descrie o astfel de locuinţă Ciprian Ştefan.

Elemente de modernitate in arhitectura traditionala

Funcţionalitatea spaţiilor e aproximativ similară într-o casă tradiţională şi într-o casă modernă cu
aceeaşi amprentă la sol, spune directorul Astra. „Baza e de două camere, o bucătărie şi o
pivniţă, iar în pivniţă poate fi amenajată fără probleme baia. E OK şi înăuntru, în interiorul
caselor, dar dacă sunt scurgeri, pot degrada lemnul, că duşmanul cel mai mare al lemnului e

34  
 
  

apa“, precizează Ciprian Ştefan. Dacă iubiţi autenticul până la cele mai mici detalii, puteţi păstra
fără probleme soba tradiţională. Iar aceasta poate fi adaptată, poate fi pus un cazan în interior
care să asigure şi apa caldă de care familia are nevoie. Cu cazan înăuntru pot fi puse inclusiv
calorifere în camere, e practic o centrală tradiţională pe lemne. Iar costurile sunt reduse. La o
casă cu două camere, soba cu cazan costă aproximativ 2.500 de lei cu material şi manoperă.

Un element de modernitate, adaptat însă specificului, este sistemul de iluminat. Casele

tradiţionale au ferestrele destul de mici, tocmai pentru a conserva căldura în interior.

Dacă acestea sunt mărite, există riscul de a strica oarecum esteticul, şi atunci, pentru iluminat
artificial, merg de minune lămpile cu lanţuri care încă se mai găsesc în magazinele de
specialitate.
În plus, în mobilier vă puteţi pune foarte bine şi un televizor LCD. „Sunt dulapuri în camera
bună care aveau în zona mediană un spaţiu gol, unde sunt stâlpişorii de susţinere a părţii de sus.
Acolo intră foarte bine şi un televizor dacă ai nevoie“, recomandă Ciprian Ştefan.

Un alt element modern care poate fi adaptat stilului tradiţional îl reprezintă ferestrele. Ele pot fi
cu geam termopan, „dar e indicat să fie cu ramă din lemn de esenţă tare şi să respecte tipul de
geam tradiţional cu un singur ochi, cu două ochiuri, cu patru ochiuri, cu şase ochiuri,
depinde“, spune specialistul.

El recomandă ca uşile să fie din lemn, pentru că sunt cele mai eficiente şi mai sănătoase. Iar la
baie, se pot aduce elemente care să amintească de vremurile de demult: chiuveta poate fi făcută
foarte bine într-o troacă de lemn, cada poate fi realizată dintr-o jumătate de butoi, cadă de lemn.

„Patul poate fi cu trăgaci: în timpul zilei ca o canapea, o replică de mobilier tradiţional“,

completează Ciprian Ştefan.

Case traditionale din pamant

O astfel de casă, în varianta cu amprenta la sol de 60 de metri pătraţi şi care include două
camere, o baie, fără pivniţă, cu varianta de mansardare a podului, costă aproximativ 22.000 de

35  
 
  

euro. Preţul nu include instalaţiile sanitare şi electrice. Practic, acesta este preţul unei garsoniere
în multe oraşe ale ţării. Una mult mai mare, cu o amprentă la sol de 300 de metri pătraţi, poate
ajunge la 300.000 de euro, preţ care include materialul şi manopera, proiectul la nivel de avizare
pentru autorizaţia de construcţie şi finisajele interioare. O casă cu amprentă la sol de 100 de
metri pătraţi costă între 25.000 şi 29.000 de euro.

Beneficiari posibili

„Beneficiarii pot fi grupaţi în mai multe categorii. Avem, în primul rând, persoane fizice care vor
o casă de vacanţă într-un sat. Pot fi foarte bine construite acolo fără să duci zidării, betoane şi
alte materiale care degradează peisajul natural sau peisajul cultural al zonei respective. E cumva
respectul faţă de locul respectiv, faţă de natură“,

A doua categorie sunt cei care vor să dezvolte afaceri în domeniul turismului, dar ei trebuie
încurajaţi să dezvolte afaceri în domeniul turismului cultural. Orice casă din muzeu poate fi
redimensionată ca să facă faţă şi cerinţelor legislaţiei în vigoare vizavi de o pensiune sau o
agropensiune. Specialiştii de la Muzeul Astra pot oferi consultanţă dezvoltatorilor despre cum
să-şi valorifice programe în aşa fel încât să atragă turiştii culturali.

„Omul trebuie să valorifice resursa pe care o are în sat. Eu identific în sat resursa, îi dau dogarul
care ştie să facă un ciubăr, îi spun cum să facă un atelier cu dogarul respectiv în care să-şi
implice turiştii cazaţi la el la pensiune, turistul să-şi poată face în cele câteva zile în care stă
acolo un ciubăr pe care să îl ia acasă ca suvenir. Pot să identific un tâmplar, un olar, un ţesător, el
trebuie să ştie doar cum să gestioneze toate lucrurile astea“, completează directorul muzeului din
Sibiu.

Al treilea tip de beneficiar sunt tinerii care vor să se mute la 10-15-20 de kilometri de oraş şi vor
o locuinţă pasivă. Ciprian Ştefan spune că acesta este cel mai bun exemplu – costuri reduse
pentru construirea unei case şi punerea ei în funcţiune şi apoi costuri minime pentru întreţinere,
care satisfac nevoile din ziua de astăzi: poţi să-i faci o baie fără probleme, poţi să-i amenajezi
camera copilului şi aşa mai departe.

36  
 
  

Clienţii de până acum sunt în general oameni de vârsta a doua, persoane care vor să-şi facă o
casă la ţară, au un teren moştenit de la părinţi şi vor să-şi ridice ceva tradiţional, micuţ, modest.
Sunt însă şi tineri care au venit înspre cei de la muzeu şi au solicitat informaţii, au luat broşurile
şi au primit prin e-mail planuri, relevee (schiţe în care sunt reprezentate la scară elementele
construcţiei).

Au fost, de asemenea, şi situaţii în care dezvoltatori de turism le-au cerut specialiştilor de la

muzeu să le ofere consultanţă în vederea construirii unei pensiuni sau valorificării unui spaţiu cu
elemente tradiţionale specifice locului, o încăpere care să reprezinte într-o oarecare măsură
valorile locale tradiţionale. Veniturile muzeului, anul trecut, pe partea de case tradiţionale, au
fost de aproximativ 100.000 de lei.

Specialişti din Franţa, Ungaria şi Rusia

Ideea programului de reabilitare şi de ridicare din temelii a unor case tradiţionale româneşti a
început în anul 2009, odată cu organizarea în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului a
primului târg de case tradiţionale.

„Nu s-au vândut case sau materiale rezultate din demontarea unor case, ci s-au scos câteva
planuri cu cele mai reprezentative monumente din muzeu, care puteau şi pot deveni oricând
model pentru diverse zone ale ţării. În 2010 proiectul s-a dezvoltat în sensul că a avut şi
participare internaţională, au fost specialişti din Franţa, Ungaria, Rusia, specialişti care vor să
construiască un astfel de program în România prin care să fie salvate monumentele astea de
arhitectură şi valorificate cumva, să devină construcţii trainice, pentru viaţa de zi cu zi. Am
pornit ideea nu numai să salvăm patrimoniul, ci şi să demonstrăm omului de la ţară şi nu numai,
şi celui de la oraş, că o astfel de casă poate aduce şi beneficii financiare“, explică Ciprian Ştefan,
directorul Complexului Naţional Muzeal Astra.

“Casa are piatră, lut, paie de cereale tăiate, var şi nisip. Elevaţia este din lemn de diferite esenţe –
brad, stejar, fag, pin, molid şi gorun“ Ciprian Ştefan, directorul Muzeului Astra

37  
 
  

Proiectul şi consultanţa costă între 200 şi 2.000 de lei

Cei care vor fie să ridice, fie să reabiliteze o casă tradiţională primesc de la specialiştii Muzeului
Astra o broşură în care sunt prezentate succint peste 20 de case reprezentative din toate zonele
ţării, construcţii din lemn în special. Primesc, de asemenea, relevee şi, dacă doresc, devize
estimative pe capitole de lucrări. Specialiştii de la muzeu pot recomanda şi echipe de meşteri
pentru care pot garanta că sunt abilitaţi să reconstruiască sau să facă o casă nouă după tehnica
tradiţională, la roşu, fără finisajele interioare care depind de gustul fiecărui client. Fiecare
monument are un dosar întreg cu tot proiectul de arhitectură, pe care doritorii îl primesc contra
unei sume modice, între 200 şi 2.000 de lei, bani care includ proiectul şi consultanţa.

O casă părăsită care a fost transformată în obiectiv cultural

Un exemplu de reabilitare tradiţională făcută cu succes cu ajutorul celor de la Muzeul Astra este
cel al Casei Colda din comuna Bucium, judeţul Alba. Casa era abandonată şi aflată într-o stare
critică, iar reprezentanţii fundaţiei „Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie“ (organizaţie
non-profit care urmăreşte punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural românesc, ca
parte a patrimoniului european) au încheiat un acord cu proprietarii pentru reabilitarea casei pe
locul său.

Apoi, fundaţia a încheiat un contract cu o firmă specializată, cu experienţă în restaurarea

patrimoniului Muzeului Civilizaţiei Tradiţionale Astra, pentru reabilitarea Casei Colda, în tehnici
tradiţionale. Lucrările au durat aproape un an, casa urmând să aibă destinaţia de obiectiv cultural
şi de turism rural. Această casă a fost aleasă pentru reabilitare datorită vechimii ei. „Am dorit să
oferim un exemplu de restaurare pentru cursanţii noştri de la Bucium, dar şi pentru populaţia
locală care nu conştientizează valoarea acestor case“, precizează Ştefana Bianu presesintele
asociatiei pentru restaurarea si valorizare apatrimoniului cultural din România..

Pe lângă restaurare, s-a realizat şi o modernizare, în sensul că locuinţa are apă curentă, grup
sanitar în interior şi un sistem de încălzire pe timp de iarnă. Are două camere şi o bucătărie care
vor fi mobilate în mod tradiţional.

38  
 
  

„Acest lucru se va întâmpla pe parcursul verii. Ulterior, vom discuta cu Primăria Bucium, pentru
că scopul nostru este de a oferi casa pentru amenajarea unui centru de informare turistică şi
pentru includerea sa într-un circuit turistic local“, a încheiat Ştefana Bianu.

La patru kilometri de Tilişca, un sat din Mărginimea Sibiului, în inima muntelui, câţiva ciobani
autentici aşteaptă turişti pentru o vacanţă în colibe vechi de mai bine de 100 de ani, cu mâncare
tradiţională de la stână.

Galeş, satul unde roata morii se-nvârteşte de 130 de ani

Trăsăturile satului autentic din Mărginimea Sibiului sunt conservate aproape intacte în localitatea
Galeş, aflată la circa 20 de kilometri de Sibiu. O moară de apă funcţionează aici de la 1884, iar
obiceiuri unice în ţară se ţin într-o biserică veche de 300 de ani.

Tezaurul săsesc din podul bisericii de la Brădeni. Comoara unică în România a fost reabilitată de
studenţi nemţi
Brădeniul este o comună aflată la aproximativ 80 de kilometri de Sibiu, cu foarte mulţi oameni
săraci, case vechi şi un primar celebru în toată România după ce, proaspăt ales pe listele PP-DD,
a vopsit în mov, culoarea partidului, o parte din casele din localitate. Tot în Brădeni însă, în
podul bisericii fortificate din localitate, zace nepromovat un tezaur de o uriaşă valoare, unic în
România: 120 de lăzi vechi, săseşti, cele mai vechi datând încă din secolul XV.

La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară.

În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni
care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.

39  
 
  

Evolutia managementului de patrimoniu cultural istoric

În pofida dezacordurilor ce au existat de-a lungul timpului între cultura si management,

începând cu anii 80 literatura de specialitate abunda în lucrari care scot în relief dimensiunea
economica a culturii, dar si interfata culturala a economicului în general si a managementului, în
special. Concomitent se releva tot mai pregnant, tendinta unitatilor culturale de a-si organiza
activitatile proprii pe baze asemanatoare cu cele din economie. Chiar daca orientarea de baza a
acestor entitati vizeaza realizarea de valori în sens cultural, în plan secund obtinerea de venituri
financiare si gestionarea problematicii proprii, de exemplu, constituie preocupari pe cât de
necesare pe atât de stimulative.

Prin natura lor problemele conducerii institutiilor culturale, tarâm de intersectie intima a
managementului si culturii, demonstreaza ca aceste unitati, 616f519g dincolo de finalitatile
specifice, sunt în linii mari, asemenea tuturor organizatiilor. Ele au o structura organizatorica
distincta, un proces intern specific, foloseste resurse proprii si atrase (input -uri) realizeaza
"produse" si "servicii" culturale (outout - uri) în promovarea carora sunt ele interesate si
specializate etc.

Sistemul institutional construit si dezvoltat în cultura constituie un instrument complex,

utilizat de catre o comunitate umana data, pentru rezolvarea unor probleme concrete si specifice,
determinate de necesitatile de ordin spiritual.

Asa dar unitatea culturala nu poate ignora, decât cu grave riscuri, conceptele,
paradigmele simbolice si rationamentele calitative care alcatuiesc corpus-ul stiintei
managementului. Într-o cultura organizata institutional managementul devine o cerinta
functionala, o conditie indispensabila pentru ca cel sistem sa poata supravietui si sa poata sa
functioneze.

Iata astazi de ce managementul este reprezentat tot mai adesea, ca un proces complex "de
pilotare" a organizatiei în ansamblul sau catre o finalitate care sa minimalizeze efortul si
maximizeze rezultatul.

40  
 
  

Rolul sau de vector al actiunii umane si în plan mai larg al dezvoltarii si prosperitatii
generale este astazi pe deplin validat si recunoscut.1

În esenta managementul este conducerea stiintifica în realitate însa, el înseamna mult mai
mult, si de aceea depaseste întelesul restrâns de administrare, de îndrumare, antrenare etc. si
poate chiar suma tuturor acestor notiuni. El a devenit, si va ramâne pentru multa vreme,
evenimentul esential al istoriei omenirii2, institutia dominata care defineste reperele dezvoltarii
economico - sociale viitoare.

Cresterea gradului de profesionalism în conducere indiferent de câmpul socio - economic

unde acesta este chemat sa se manifeste, reprezinta una din liniile de forta ale dezvoltarii
generale, actuale.

Peter F. Drucker sublinia "Managementul în forma sa actuala, a aparut într-adevar mai

întâi în marile organizatii economice. Ne-am dat însa curând seama ca managementul este
necesar în toate organizatiile moderne, indiferent daca acestea sunt sau nu economice. De fapt,
am realizat ca acesta este mai necesar, cu atât mai mult în organizatiile care nu au un caracter
economic, precum cele care nu urmaresc profilul financiar (asa - zisul sector social, sau în
institutiile de stat. Ele au nevoie de management tocmai pentru faptul ca nu sunt supuse
disciplinei impuse de câstig si pierdere.

Relatia management - cultura

Din punct de vedere social, dar si sub aspect managerial, fiecare cultura îsi defineste în
timp, propriul sau mod de structurare institutionala, ea îsi formeaza un ansamblu original de
unelte culturale, legat între ele prin relatii specifice, guvernamentale, legate între ele prin relatii
specifice, guvernate de scopuri si principii organizatorice proprii alcatuind "directii de
valoarizare asa cum le numeste Dimitrie Gusti.

În rândul specialistilor exista aprecierea cvasi unanima potrivit careia managementul

este, înainte de toate, o disciplina economica de sinteza. Totusi în ultimele decenii el se
angajeaza tot mai pregnant, în domenii de activitate situate dincolo de limitele economicului. Pe
acest fond este vizibila intersectiunea managementului cu fenomenul cultural fie în cadrul
41  
 
  

corporatie trannationale (organizatie cu profil economic ce are filiale în alte tari) adica în culturi
diferite, fie în cadrul institutiei culturale (unitate producatoare de valori culturale si sau
specializate în difuzarea acestora).

Managementul institutiei culturale consta în directionarea organizatiei de profil cultural

catre o anume finalitate - producerea de valori în sens estetic, artistic, moral, spiritual, difuzarea,
promovarea acestor valori, protejarea si punerea în circulatie a patrimoniului cultural. Astfel spus
aflat în slujba cetateanului managementul se angajeaza în domeniul unei creativitati sistematice
si în atingerea unor obiective de cu o totul alta natura, diferite de cele prezente în sfera
economicului. El devine astfel un determinant în timp ce cultura apare ca produs al actiunii.

Aflate în complementaritati, o infuzie de management stiintific în cultura organizata

institutional poate induce la o serie de influente precum:

a) Cresterea gradului de rationalitate a unor decizii

b) Ordonarea si disciplinarea efortului solidar

c) Asigurarea unui climat organizational performant

d) Descatusarea fortelor creatoare latente

e) Impulsionarea dezvoltarii fenomenului cultural

f) Alocarea judicioasa a resurselor

Managementul cultural, nu este la noi înca o disciplina stiintific de prestigiu care sa

contribuie la dezvoltarea si extinderea practicilor artistice si culturale. Veritabila afirmare a
domeniului în spatiul nostru abia începe sa se impuna.

Managementul cultural ca parte a culturologiei, dar si a managementului contemporan,

pleaca de la premisa ca discutam despre el atunci când avem un sistem în interiorul caruia,
printr-o activitate umana constienta, putem organiza, educa, orienta dezvoltarea spirituala. El

42  
 
  

defineste spatiul, în interiorul caruia se pot realiza conditiile creatiei culturale, si îndeosebi,
artistice formele implementarii acesteia si ale receptarii de catre publicul larg.

Obiectul managementul cultural sau al stiintei privind organizarea activitatilor culturale,

cum s-a numit înainte aceasta disciplina - stiintifica aplicata este studiul tuturor metodelor
(formelor, modelelor) de organizare ce apar în diverse societati si în diverse perioade istorice în
interiorul manifestarilor culturale în totalitatea lor si în unele sectoare ale culturii (teatru,
cinematografie, radiodifuziune). Cum obiectivul managementului în sfera culturii si artei este
descoperirea solutiilor (a metodelor) organizatorice corespunzatoare, care în cea mai mare
masura, sa determine o cât mai eficace activitate culturala în domeniul social si al economiei de
piata, rezulta ca aceasta stiinta are doua dimensiuni de baza:

a) analitic descriptiva (descrierea si cercetarea formelor si metodelor existente de

organizare)

b) de proiectare modelare (dezvoltarea si descoperirea unor noi forme si modalitati, mai

adecvate de organizare)

Aceste doua dimensiuni ale managementului cultural se întrepatrund si se completeaza.

Principalele obiective ale managementului cultural sunt urmatoarele:

conceperea sistemului vietii culturale, care pleaca de la o anumita politica culturala, modelarea
organizatorica a sistemului în interiorul unei tari sau a unei comunitati;

planificarea dezvoltarii culturale ce presupune stabilirea telurilor, prioritatilor si a metodelor de

realizare a politicii culturale;

conceperea sistemelor de parteneriat;

realizarea infrastructurilor unor institutii de cultura, precum si coordonarea si organizarea

activitatilor din interiorul acestora managementul institutiilor.

43  
 
  

organizarea procesului de productie (managementul proiectelor a unei opere de arta, în interiorul

institutiei de cultura sau independent).

organizarea procesului de difuzare a culturii.

managementul produsului

în plan general institutia formelor si metodelor de colaborare culturala internationala.

Aceste opt obiective ale managerului în domeniul cultural presupune diverse grade de
instruire si competenta ale managerului.

Managementul patrimoniului istoric si Dreptul la cultura - drept inalienabil al omului.

Definirea "dreptului la cultura" ca unul dintre drepturile inalienabile ale omului apare în
câmpul reflectiei teoretice abia dupa cel de-al doilea razboi mondial. În diferitele societati lupta
pentru realizarea dreptului la cultura a dobândit un cu totul alt înteles si o alta forma de a lupta
pentru o educatie general - culturala si dreptul elementar la educatie mai ales pentru femei în
tarile africane si asiatice, continuând cu cea privind crearea posibilitatilor de exprimare în limba
propriului grup etnic si în granitele propriei traditiei culturale pâna la lupta pentru o libera
exprimare creativa, neîngradite de canoane, de bariere ideologice, de idei religioase. Aceasta din
urma se refera mai ales la tarile înca socialiste, în care artisti au fost supusi la cea mai drastica
cenzura si autocenzura. În tarile vestice lupta pentru realizarea dreptului la cultura a presupus
ameliorarea presiunilor exercitate de factori economici, care împiedicau participarea la viata
culturala.

Dreptul la cultura, desi prevazut în Constitutiile statelor si în alte documente

internationale precum O.N.U. în conventiile UNESCO, nu este pus în totalitate în practica în nici
una din tarile lumi si întotdeauna se vor gasi solutii juridice mai adecvate si instrumente mai
bune ale politici culturale prin care se vor diminua inegalitatile iar diversitatile se vor aprofunda.
44  
 
  

Politica culturala a unei tari trebuie sa tina cont de toate aceste aspecte ale vietii sociale si
sa gaseasca instrumente adecvate care, prin strategii potrivite si o implementare eficienta, sa
asigure dreptul la cultura tuturor cetatenilor. Institutia culturala este principalul agent cultural
care actioneaza în cadrul marilor comunitati socio - umane moderne, este "organismul" ce
materializeaza forma specifica de structurare a unor raporturi sociale de factura deosebita
reprezinta o entitate organizatorica relativ simpla, de regula specializata în combinarea
"factorilor de productie culturala" si are ca principala functie realizarea si /sau propagarea de
bunuri si servicii (valori) destinate satisfacerii necesitatilor de ordin cultural - artistic.

Reperele definitorii ale unei organizatii culturale sunt:

a) grupul de oameni, împreuna cu sistemul tehnico - material si cu întreg mecanismul de finantare

b) ansamblul scopurilor relative sau finalitatea spirituala artistica, estetica...

c) statutul juridic prin care i se stabileste rolul si cadrul esential

prin prisma teoriilor cunoscute pâna în prezent institutia de cultura ca orice organizatie de altfel
poate fi analizata în diferite variante6:

Posibila ca un sistem socio - uman deschis ce se dezvolta în cadrul unui ansamblu de

relatii cu numeroase alte entitati mediul sau: esalonul superior si unitatile socio- culturale cu care
se afla în contact, ....., sponsori, furnizori, clienti, publicul, mediile culturale, elitele, mass media
etc. Între organizatie si mediul sau are loc un intens si permanent schimb de oameni, idei,
fonduri, bunuri materiale etc. Dimensiunea preponderent operationala a unitatii de cultura
determina, înainte de toate o conduita flexibila si adaptabila, iar în al doilea rând, o continua
preocupare pentru autoreglare întregului sistem în functie de finalitatea sa principala -
valoarea de ordin spiritual, estetic, artistic si circulatia acesteia în societate.

Privita ca structura organizatorica - institutia de cultura prinde contur în functie de

obiectul sau de activitate si de natura proceselor sale interne. Functionalitatea unei institutii de
cultura este profund influentata de configuratia sa organizatorica de relatiile stabilite între
compartimente si nu în ultimul rând de calitatea managementului.

45  
 
  

Nevoia acuta de flexibilitate impune deseori proiectarea unor interventii organizationale,

menite sa sprijine procesul intern si /sau pe cel de adaptare la mediu. Structura organizatorica
reprezinta "anatomia" interna a unei entitati culturale, "arhitectura" sa interioara si totodata unul
din principalele instrumente manageriale, menit sa sustina efortul convergent care vizeaza
atingerea obiectivelor prestabilite.

Privita ca agent dat fiind caracterul operativ al activitatilor curente, unitatea de cultura
reprezinta un instrument de realizare a scopurilor social - culturale care îi compun misiunea,
ratiunea, existentei sale. Orientata catre o finalitate, organizatia culturala este profund interesata
în a selecta, prin forul sau decizional si volitiv, managementul, cele mai judicioase si mai
adecvate mijloace pentru atingerea telurilor sale.

Oricare agent cultural este în o "inventie" sociala care permite omului de cultura sa-si
exprime vocatia si creativitatea în mod plenar, contribuind la îmbogatirea patrimoniului de valori
spirituale si la circulatia acestora în societate.

Scopurile institutiei de cultura sunt marcate de o bipolaritate evidenta. Pe de o parte,

finalitatea sa preponderent estetica, artistica, spirituala, morala etc. si pe de alta parte aspectele
de ordin material ce tin de supravietuirea organizatiei ca entitate, de realizarea unor venituri
de gestionarea resurselor etc. Din acest unghi organizatia de cultura reprezinta un hibrid în care
se împletesc preocuparile de ordin estetic, artistic, spiritual etc. Cu cele de natura economica.
Prin specificul sau aceasta simbioza solicita un management bicefal, "dominat de cele doua mari
categorii de comandamente" (scopuri principale).

Cine sunt agentii culturali

În sens larg toate persoanele sau grupurile de persoane, fie ele oficiale sau nu, cu
existenta recunoscuta si reale contributii de viata culturala a comunitatii pot fi considerati agenti
culturali.

În sens restrâns sunt agenti culturali, entitati, de regula institutionalizate (teatre,

muzee, organizatii de creatori, fundatii, asociatii culturale, televiziuni, ziare etc.) având ca

46  
 
  

principala menire producerea de valori culturale difuzarea, circulatia acestora în societate si în

lume precum si protectia, finantarea si sustinerea culturii.

Altfel spus agentul cultural reprezinta veriga de baza a macrosistemului cultural existent
în cadrul unei entitati national - statale.

O clasificare a gentilor culturali ar fi în functie de contributia fiecaruia la edificarea

fenomenului cultural.

a) Producatori de bunuri si servicii culturale (biblioteci, teatre, muzee...)

b) Consumatori de cultura (publicul, mediile culturale...)

c) Difuzorii (furnizorii) de cultura (scolile, librariile, institutiile de spectacol,

radioul, cinematograful, televiziunea)

d) Furnizorii de fonduri pentru cultura (statul, sponsorii, organizatiile

internationale specializate)

e) Administratiile culturale (ministerul, inspectoratul, oficiile)

f) Agentii culturali extrateritoriali (cei care promoveaza în afara spatiului

geografic specific culturii respective)

Un alt criteriu de clasificare ar fi cel în functie de sfera culturala în care se desfasoara

activitatile interne ale organizatiei:

a) Cultura scrisa (editura, tipografie, difuzori de carte...)

b) Artele vizuale (expozitiile, galeriile de arta, casele de productie cinematografica

etc.)

c) Institutiile de spectacol 8teatrul, opera, filarmonica...)

47  
 
  

d) Agentii din sfera protectiei puneri în valoare a patrimoniului cultural (muzee,

restauratorii de opere de arta).

Se poate spune ca agentii culturali întrunesc o serie de trasaturi definitorii ca de pilda:

a) sunt profund interesati, în urma actiunilor si deciziilor lor de o finalitate

preponderent spirituala, estetica, artistica.

b) sunt dependenti de calitatea si structura resurselor culturale de care dispun.

c) au un "dialog" consistent cu comunitatea umana din care fac parte si cu

reprezentanti ai altor culturi.

d) Sunt specializati în realizarea, promovarea si difuzarea produselor si serviciilor

culturale proprii.

Bibliografie

Vasile Zacheru - Management si cultura, Lutera, Buc. 2002

Drucker, Managing for the Future, Dutton, New-York, 1992

Drucker, Managing the Non Profit Organization Bullerwork - Heinemann, 1990

Gusti D. - Opere, vol. III, partea I, Editura Academie Bue 1970

Vasile Zacheru - Managementul în cultura - Ed. Lutera Bucuresti, 2002

Vasile Zacheru Management în cultura, Ed. Lutera International Bucuresti

Variabile in Managementul proiectelor de patrimoniu istoric

Anii postdecembrişti au pus din ce în ce mai acut problema “rentabilizării” culturii, indiferent de
formele de manifestare ale acesteia. Şi dacă pentru organizaţiile non-guvernamentale, pentru
artiştii independenţi sau pentru micii meşteşugari organizaţi sau nu în forme asociative, aceasta
48  
 
  

este forma definitorie a existenţei lor, în cazul majorităţii instituţiilor bugetare care îşi primesc,
cel mai adesea, în mod ritmic resursele necesare (prin bugetele aprobate de ordonatorul principal
de credite), ideea de “rentabilizare” a actului cultural şi-a găsit mai greu adepţi. Trecerea de la
finanţarea sigură la căutarea unor resurse alternative alocaţiilor bugetare s-a făcut treptat, sub
acţiunea simultană a trei factori principali:

- publicul, care a devenit din ce în ce mai familiarizat cu ce se întâmplă în acest sector

(datorită presei, a Internet-ului, a cărţilor apărute, a ofertei culturale din ce în ce mai diversificate
şi mai bine prezentate etc.) şi, prin urmare, mai pretenţios;

- presiunea factorilor politici şi administrativi de decizie (şi, în fond, a comunităţii

căreia organizaţiile culturale i se adresează) care au impus ca sumele cheltuite pentru a obţine
produse şi servicii culturale să fie cât mai mici, cu efecte cât mai “vizibile”;

- apariţia organizaţiilor non-guvernamentale, ce au dinamizat piaţa culturală

românească, determinând dezvoltarea concurenţei şi în acest domeniu. Competiţia pentru
atragerea de fonduri interne şi, mai ales, internaţionale a devenit din ce în ce mai acerbă iar un
efect pozitiv al acestei stări de fapt a fost lărgirea segmentului cultural al societăţii. Iar fără
cultură, dezvoltarea unei ţări nu poate avea loc. Nu întâmplător, există analişti care afirmă despre
acest sector că este “cheia secolului al XXI-lea”. Pe plan internaţional, independent de eforturile
individuale făcute de fiecare ţară, se observă că semnalul cel mai recent şi cel mai evident
pentru cei care decid vine dintr-o nouă structură, guvernată de o autoritate recunoscută
universal şi care afirmă în legătură cu dezvoltarea: cultura este cheia secolului al XXI-lea
(s.n.).15

În acest context, managerii culturali nu mai au în vedere doar ideea de a scoate pe piaţa
culturală un nou produs ori serviciu, indiferent de costurile realizării acestuia. Devin reale
preocupările pentru a găsi răspunsurile la întrebări de tipul: “Produsul sau serviciul cultural pe

                                                                                                               
15
Marcel   GARRIDOU,   La   Synergie   économie-­‐culture   au   delà   du   mécénat,   cent   deux   propositions,   Cépaduès-­‐
Éditions,  Toulouse,  1994,  p.  22.  

49  
 
  

care vreau să-l realizez este aşteptat de publicul–ţintă?”, “Cum pot fi reduse termenul şi
cheltuielile de realizare?”, “Se pot îmbunătăţi calitatea, fiabilitatea precum şi promovarea
actului final?”. Răspunzând unor astfel de întrebări, managerii culturali nu fac decât să
“rentabilizeze” actul cultural, înţelegându-se prin aceasta, folosirea de minime resurse
materiale, financiare şi umane pentru realizarea produsului/serviciului final, cu maxim de efect
pozitiv. Cât despre condiţiile pe care produsul final trebuie să le îndeplinescă, acestea diferă de
la caz la caz, existând totuşi trei reguli pe care le socotesc de bază:

- să fie diversificat – pentru că astăzi consumatorul de cultură, supus unui bombardament de

informaţii venite din toate mediile, îşi schimbă rapid gusturile şi, în consecinţă, produsele şi
serviciile culturale se perimează mai repede.
Un festival de teatru care prezintă aceleaşi piese timp de mai mulţi ani, o expoziţie muzeală
organizată în fiecare an cu exact aceleaşi exponate ca şi în anii precedenţi etc., nu pot fi atractive
pentru public;
- să fie inovator - pentru că utilizatorul din biblioteci, spectatorul din sălile de spectacol, din
galerii şi din muzee, cititorul din librării şi anticariate etc. aşteaptă produse şi servicii perfect
adaptate noilor sale nevoi manifeste sau latente. Uneori, consumatorul de cultură nici nu este
conştient de necesitatea unui anume produs cultural decât atunci când se află în faţa acestuia,
când se simte atras de ceea ce vede sau aude. Este rolul managerului cultural de a identifica
dorinţele neexprimate ale publicului şi de a ieşi în întâmpinarea acestora cu produse culturale de
calitate, inovatoare.
Un rol important în acest sens îl au astăzi efectele vizuale şi auditive multimedia şi
suporturile electronice folosite în prezentarea produsului sau serviciului final obţinut precum şi
calitatea actului de promovare publicitară a acestuia. Cu cât promovarea este mai “agresivă”, cu
atât produsul final este mai căutat şi mai apreciat.

Exemplu: Galele anuale UNITER, prezentate de postul de televiziune cu cea mai largă
audienţă, TVR 1, care aduce prestigiu şi credibilitate instituţiei organizatoare. Unei astfel de
instituţii îi va fi apoi mai uşor în atragerea (prin sponsorizare sau mecenat cultural) fondurilor
necesare viitoarelor proiecte;

50  
 
  

să fie obţinute cu un preţ rezonabil pentru că, în general, cultura este subvenţionată de
stat sau de colectivităţile locale. Chiar şi în cazul proiectelor culturale finanţate de organismele
internaţionale sau de sponsori, analiza bugetului este hotărâtoare. Pentru organizaţiile culturale,
depăşirea unui anumit buget rezonabil, impune identificarea unor surse suplimentare de atragere
de fondurilor necesare. Nici organizaţiilor neguvernamentale, care trebuie să-şi câştige existenţa
pe baza proiectelor sau a sponsorizărilor, ori artiştilor independenţi sau meşteşugarilor, nu le este
deloc indiferent cu ce costuri îşi realizează producţiile, pentru că trebuie să fie competitivi pe o
piaţă aflată în continuă mişcare.

Toate aceste elemente conduc la concluzia că este dificil de conceput ca administrarea

organizaţiilor culturale prezente şi viitoare, care să fie active într-un mediu concurenţial şi
dinamic, să poată avea loc în absenţa unui instrument eficient de gestionare a relaţiei: costuri–
timp de realizare–satisfacţia publicului. Acest instrument care presupune realizarea de obiective
culturale clare, bine definite, prin alocarea unor resurse materiale, financiare şi umane, pe o
durată limitată de timp este PROIECTUL CULTURAL. O definiţie mai suplă propun autorii
lucrării A guide to the Projects Management Body of Knowledge: Proiectul reprezintă un efort
temporar depus pentru a crea, cu resurse limitate, un produs unic sau un serviciu unic.16

Care sunt trăsăturile caracteristice proiectului cultural? Pornind de la definiţiile de mai

sus, se pot alcătui zeci de alte caracterizări ale proiectelor culturale, rămânând însă definitorii
cele trei elemente aflate într-o strânsă relaţie de interdependenţă:

- obiectiv clar delimitat, încă din faza de concepere a ideii de proiect;

- durată de timp limitată (proiectul nu se poate întinde pe o perioadă nedefinită de timp);
- resurse materiale, financiare şi umane bine identificate şi acoperite, care să conducă la
realizarea obiectivului propus.

Altfel spus, un proiect cultural este drumul parcurs de la o idee la realizarea

produsului/serviciului cultural final aşteptat.

                                                                                                               
16
Project Management Institute, A guide to the Projects Management Body of Knowledge, 2000 Edition, p. 4.

51  
 
  

17
Caracteristicile esenţiale ale unui proiect cultural sunt (după Bruno BARJOU) :

 are un obiectiv precis, cuantificabil sau precizat sub forma unor caracteristici ale necesităţilor
consumatorului de cultură avut în vedere;
 se desfăşoară într-un anumit interval de timp: are un început şi un sfârşit bine precizate, în
funcţie de atingerea obiectivului;
 este “singular” în sensul în care niciun proiect nu reprezintă reproducerea exactă a unuia care
există deja;
 este o micro-organizare nepermanentă: echipă constituită temporar pentru a realiza
ansamblul de acţiuni necesare atingerii obiectivelor.

Această modalitate de regândire a gestiunii organizaţiilor culturale, pe baza proiectelor

provoacă, fireşte, schimbări profunde din punct de vedere managerial şi organizaţional. De
aceea, se constată că gestionarea proiectelor culturale revine din ce în ce mai mult
profesioniştilor în domeniu, dar, din păcate, este vorba de o situaţie relativ recentă în România,
date fiind preocupările relativ târzii de abordare atât teoretică, dar şi aplicată, pragmatică, a
fenomenului. De aici, practicile oarecum empirice de realizare a proiectelor culturale în anii
anteriori.
Conducerea proiectelor culturale este o temă care i-a inspirat destul de puţin pe
teoreticienii fenomenului cultural din ţara noastră. Ea a apărut târziu în planurile de învăţământ
ale facultăţilor româneşti şi doar în puţine universităţi din ţară: în cadrul studiilor universitare de
teatralogie/management cultural (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu), a masteratelor de
management cultural (Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Studii Europene;
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti, Facultatea de Comunicare18) şi
de administrare a resurselor instituţiilor culturale (Universitatea Bucureşti, Facultatea de
Administraţie şi Afaceri precum şi la Departamentul de Învăţământ la distanţă CREDIS). La

                                                                                                               
17  Bruno   BARJOU,   Manager  par  projet.  Méthodes  et  comportament  pour  animer  hors  statut  hiérarchique,   ESF  
Éditeur,  Paris,  1998,  p.  134.  
18
Deşi are meritul de a fi printre primele forme de învăţământ postuniversitar în domeniu de după 1989, masteratul în cauză a dispărut deja din
planurile de învăţământ ale Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti;

52  
 
  

acestea, se mai poate adăuga şi masteratul în turism cultural, organizat de Facultatea de Istorie a
Universităţii Bucureşti.
În mod paradoxal, cursul de managementul proiectelor culturale lipseşte din programa de
studiu a specializării Managementul resurselor culturale (studii aprofundate) din cadrul
Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Litere şi Istorie19.

Cât priveşte literatura de profil, cercetarea lucrărilor dedicate subiectului în cauză se

dovedeşte decepţionantă. Practic, se poate lua în considerare ca lucrare dedicată exclusiv
managementului proiectelor culturale doar cea omonimă a doamnei Aura Corbeanu20. Pe lângă
aceasta, mai există doar o serie de alte volume ce au ca temă de cercetare managementul de
proiecte, indiferent de domeniul lor de aplicare.
Se pot aminti in acest context urmatoarele lucrări: Mariana MOCANU şi Carmen
SCHUSTER, Managementul proiectelor. Cale spre creşterea competivităţii (Bucureşti, Editura
ALL BECK, 2001), Mircea COVRIG şi Constantin OPRAN, Managementul proiectelor
(Bucureşti, Editura Printech, 2002), Jean-Félix FIEHL, Cum să ne realizăm proiectele (Iaşi,
Editura Polirom, 2000), Corneliu NEAGU şi Lucia Violeta MELNIC, Managementul
operaţional al proiectelor (Constanţa, Ovidius University Press, 2001) ca şi excelenta traducere
din limba engleză a consistentului volum a lui Denis LOCK, Management de proiect (Bucureşti,
Editura CODECS, 2000) ce prezintă interes prin prisma expunerii algoritmului de realizare a
proiectelor. O enciclopedie completă a domeniului consider a fi Manualul Gower de
Management de Proiect, ediţia îngrijită de J. Rodney Turner şi Stephen J. Simister (Bucureşti,
Editura Codecs, 2004).
Dincolo de această relativă indiferenţă a teoreticienilor faţă de subiectul în cauză, mai
există şi o idee destul de răspândită în rândul celor care lucrează în domeniul cultural, mărturisită
uneori, că managementul proiectelor culturale nu ar implica anumite practici sau competenţe
profesionale, ci mai degrabă un ansamblu de atitudini sau de comportamente.
Aceasta face ca cei ce se ocupă de proiecte în sfera noastră de interes să nu fie atraşi de o
formă superioară de pregătire în domeniu, ci, mai degrabă, de cursuri de scurtă durată. Or,
                                                                                                               
19
Conform www.litere.uvt.ro/studii_spec_management_cultural.htm;
20
Dr. Aura CORBEANU, Managementul proiectului cultural. Noţiuni şi instrumente, Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrul pentru Formare,
Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii, Bucureşti, 2005.

53  
 
  

conform mecanismelor economiei de piaţă, neexistând cerere pentru o astfel de pregătire de înalt
nivel, nu există nici ofertă consistentă.

Managementului proiectelor culturale, poate sa fie văzut ca o modalitate de a

regândi viitorul cultural al României. Proiectele culturale trebuie implementate în forma
teoretică impusă de nivelul de dezvoltare a domeniului atât în cadrul marilor organizaţii
culturale, care au “istorie”, cât şi pentru cele nou create, de dimensiuni mici (fundaţii şi asociaţii
culturale diverse). De aceea, am găsit de cuviinţă să analizez în studiul de faţă atât problemele
celor care au experienţa unor proiecte reuşite (care au găsit sursele de finanţare şi apreciate de
public), cu o echipă mare de proiect, cu resurse şi aplecare către domeniul în cauză, cât şi cele
ale organizaţiilor la început de drum, astfel încât cercetarea să poată acoperi un spectru cât mai
larg al posibilelor situaţii problematice care pot interveni.
Am plecat în lungul drum de cercetare a problematicii în discuţie, drum deseori plin de
obstacole datorate mentalităţilor societăţii româneşti sau neseriozităţii unora dintre partenerii de
21
dialog, de la concluziile unui chestionar aplicat în perioada iulie, august 2014. Pentru a obţine
informaţii cât mai complete, am utilizat de asemenea în cazul unor operatori culturali, interviul
direct (interviu în profunzime, interviu structurat) ca instrument sociologic de colectare a datelor.
Nu ascund că am pornit în demersul meu cu o oarecare neîncredere, conştient fiind că voi
întâmpina numeroase dificultăţi în a identifica pe cei care vor dori să răspundă corect şi obiectiv
la întrebările destul de tranşant formulate. Într-adevăr, aplicarea acestuia a fost o piatră de
încercare a cercetării, ajungând chiar să propun, prin contactarea directă sau pe listele electronice
de discuţii o formă de premiere a celor care vor oferi informaţiile necesare. Am identificat astfel
27 de manageri sau membri ai unei echipe de proiect care au avut amabilitatea să răspundă
apelului. Aceştia fac parte din diferite organizaţii culturale, de dimensiuni diverse şi activând în
sectoare culturale cât mai variate cu putinţă. Astfel, au răspuns apelului meu reprezentanţi din:
- 14 organizaţii nonguvernamentale;
- 6 centre culturale;
- 5 muzee;
- 2 instituţii de învăţământ.

                                                                                                               
21
Forma completă a CHESTIONARULUI este prezentată în ANEXA 1 a studiului de faţă, p. 251;

54  
 
  

Sursele interne cele mai importante au fost:

- administraţia locală - 8 cazuri (Consiliile locale – 4, Consiliile Judeţene - 4);
- sursele proprii ale organizaţiei - în 5 cazuri;
- Administraţia Fondului Cultural Naţional - 3 cazuri;
- fundaţii – 2 cazuri;
- Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării
profesionale – 2 cazuri;
- Departamentul pentru Relaţii Interetnice – 2 cazuri;
- Autoritatea Naţională pentru Tineret – 1 caz
- Institutul Cultural Roman
- Ministerlul Culturii prin diversele sale agentii

Sursele externe cele mai importante au fost:

- Uniunea Europeană, prin programele Phare/Cultura 2000 – 5;
- Administraţii centrale ale unor state: 3
- Organizaţii non-guvernamentale internaţionale: 2;
- Ambasade
Din punctul de vedere al repartiţiei geografice, au fost reprezentate: Elveţia, Franţa,
Italia, Olanda, Japonia, Ungaria.

Am utilizat în demersul meu şi unele informaţii regăsibile în format electronic, în

paginile web de prezentare a unor organizaţii culturale sau a unor proiecte derulate, cu
menţionarea, în capitolul destinat resurselor bibliografice, a adreselor electronice
corespunzătoare. Aceste informaţii nu au însă în economia studiului o importanţă decisivă, atât
din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ (în sensul în care nu am folosit aceste resurse în
argumentarea unor idei de bază ale cercetării), pentru că intenţia mea nu a fost aceea de a
prezenta o ”culegere” de proiecte culturale reuşite, ci de a identifica probleme specifice derulării
proiectelor culturale, de a prezenta principii de lucru şi metode în cadrul echipei care a muncit
pentru a se ajunge la un produs sau serviciu cultural apreciat. Am urmărit, de asemenea, prin

55  
 
  

acest instrument de lucru să studiez mentalităţile, resursele umane folosite, relaţiile între
partenerii de echipă, raporturile ierarhice etc. Or, astfel de informaţii dorite nu apar în format
electronic. Cel puţin, eu nu am reuşit să le identific.

Ideea de pornire a demersului meu a fost aceea de a evalua situaţia practică a

managementului proiectului cultural, evitând a priori focalizarea pe un anumit “actor” cultural.
Uneori, chiar la solicitarea partenerilor mei, nu am deconspirat organizaţia culturală din care fac
parte sau alte detalii de identificare. M-am abţinut de la această regulă autoimpusă în puţine
situaţii determinate de corecta înţelegere a argumentaţiei mele.

Pentru a evita dezavantajele prezentării numai din punct de vedere statistic a aspectelor
urmărite în cadrul studiului, am simţit nevoia totuşi ca, pe lângă sondajul în cauză, gândit ca
element de susţinere a unor puncte de vedere, să prezint şi unele idei, aspecte, mentalităţi
identificate în bibliografia de specialitate, în special cea franceză, pe care am studiat-o în
original. Am ales spaţiul cultural francez, pentru că, pe de o parte, este cu siguranţă mult mai
bogat în experienţe în acest domeniu decât cel autohton iar pe de altă parte, am avut un motiv
sentimental pentru a o face: graţie unui stagiu de pregătire desfăşurat în Franţa, intitulat
Conducerea proiectelor în biblioteci, am descoperit interesul pentru acest domeniu. Ulterior,
acest interes a fost consolidat prin masteratul în managementul organizaţiilor culturale pe care l-
am urmat la Universitatea Paris IX Dauphine, chiar în perioada cercetării pentru studiul de faţă.
Nu am neglijat nici literatura anglo-saxonă de profil, managementul britanic şi mai cu
seamă cel american fiind de referinţă.
Pe lângă literatura de specialitate în limba franceză şi engleză, am studiat cu atenţie, de
asemenea, şi lucrările în domeniu scrise de specialişti români, dar şi de autori străini, în traducere
românească. Lista completă a documentelor consultate se află în spaţiul destinat Resurselor
Bibliografice, din finalul fiecărui capitol al studiului.

Chiar dacă, prin concluziile studiului au fost spuse anumite adevăruri incomode pentru
unii manageri, care se vor simţi, poate, lezaţi direct de aspectele negative semnalate, este locul să
spun că nu am dorit câtuşi de puţin rănirea sensibilităţii sau a orgoliilor acestora, ci prezentarea
sinceră, deschisă, a realităţii româneşti în domeniul proiectelor culturale, cu faptele bune, dar şi

56  
 
  

cu cele mai puţin vizibile ale problematicii în cauză. Am omis totuşi, cu bună ştiinţă, să dau
numele managerilor în cauză din simplul motiv că studiul nu îşi propune să critice oameni, ci să
analizeze situaţii cu privire la subiectul specificat prin titlu.

Consumul cultural - indicator in managementul de patrimoniu cultural istoric

În noiembrie 2013, a fost dat publicității un Eurobarometru special, dedicat deprinderilor

culturale ale europenilor.

Prima parte a Eurobarometrului indică gradul de interes și de participare la activități

culturale al cetățenilor europeni, în general și al cetățenilor fiecărei țări UE, în special:
lectură, vizitare de muzee și galerii, mers la teatru, operă, balet, cinema, frecventat biblioteci
etc. Așadar, europenii, separat pe țări și apoi de-a valma, răspund unor întrebări de genul
”cîte cărți ați citit anul trecut?” sau ”de cîte ori ați fost la balet/dans/operă anul trecut?”, ”dar
la teatru?”, ”de cîte ori ați fost la muzee sau galerii anul trecut?” ș.a.m.d. În partea a doua a
studiului, sînt identificate obstacolele care îi împiedică pe oameni să aibă asemenea
obișnuințe – mai exact, cei care nu o fac, de ce nu o fac și cei care o fac foarte rar, de ce nu o
fac mai des.
Un Eurobarometru similar a mai fost realizat în 2007, așa că a fost posibilă comparația. În
absolut toate aspectele, ponderea europenilor care frecventează cultura în raport cu cei care
nu o fac deloc a scăzut ușor, abia perceptibil, în ultimii 7 ani. Zic ”ușor” pentru că aceste
scăderi sînt în marja de eroare a sondajelor (de pildă, în 2007, 54% dintre europeni au spus
că vizitaseră măcar o dată un monument istoric de genul biserică, cetate, castel, grădini cu un
an înainte, în vreme ce în 2013, 52% au răspuns pozitiv aceleiași întrebări). Interesant este că
cel mai accentuat declin se înregistrează în frecventarea programelor culturale radio și tv
(72% în 2013, față de 78% în 2007), deși acesta este cel mai ieftin mijloc de acces la cultură
și are, în continuare, cea mai mare popularitate printre toate celelalte. Așadar, să nu ne
grăbim să spunem că lipsa banilor este cauza pentru care oamenii nu frecventează cultura.

57  
 
  

De altfel, între toate motivele care îi fac pe oameni să evite orice contact cu lumea
culturii, lipsa de interes pur și simplu este de departe cel mai frecvent invocat, apoi
lipsa de timp, și abia apoi lipsa de bani și lipsa accesului la ”instrumentele” culturale.

Dacă, per ansamblu, apetitul europenilor pentru cultură nu s-a schimbat în ultimii șapte ani,
se abservă limpede o veritabilă crevasă în corpul Europei. Diferențele dintre Nord și Sud sînt
semnificative, mai semnificative decît cele dintre Vest și Est, care par a fi estompate.
Specialiștii Eurobarometrului au sintetizat toate rezultatele studiului într-un indicator
compozit numit ”Index of cultural practice” (ICP) pentru a stabili gradul general de
implicare în activități culturale, indiferent de natura acestora. Astfel, a rezultat
că cetățenii țărilor nordice( Suedia, Finlanda, Olanda, Danemarca) sînt cei mai
”culturali”, în vreme ce cetățenii sudici (Grecia, Cipru, Portugalia, Italia) sînt cel mai
puțin activi din acest punct de vedere, gradul lor de culturalizare și de interes pentru
fneomenul cultural fiind foarte scăzut.

Ca să ilustrez: 90% dintre suedezi și 86% dintre olandezi citiseră măcar o carte (oricare!) pe
parcursul anului anterior; doar 40% dintre portughezi și 50% dintre greci făcuseră același
lucru.

La fel, 34% dintre suedezi fuseseră măcar la un spectacol de balet/operă/dans cu un an

înainte și doar 9% dintre greci frecventaseră aceste arte măcar o dată în 2012. Pe de altă
parte, este greu să găsești diferențe semnificative pe dimensiunea Est/Vest, de vreme ce țările
care stau cel mai bine (Suedia) și cel mai prost (Portugalia) aparțin Vestlui, și țările imediat
următoare, adică a doua cea mai bună clasare (Danemarca) și penultima clasată (Grecia) nu
aparțin nici ele grupului țărilor fost comuniste.

In opinia Ralucai Nagy pentru o introducere “atractiva” a datelor despre patrimoniu, as începe cu
întrebari de tipul: “cat de des merg romanii la muzeu?”. In . Adica la ei acasa. Sau: “care muzee
sunt cele mai vizitate? Ne valorizam monumentele?”. Datele referitoare la interesul locuitorilor
pentru patrimoniul cultural nu sunt neaparat inexistente, cat disparate. Unele muzee au propriile
statistici referitoare la frecventa vizitatorilor, dar date la nivel national/regional sau tipologii ale
vizitatorilor sunt greu de gasit.

58  
 
  

Inainte de analiza efectiva, trebuie sa clarific notiunea de patrimoniu, asa cum a fost gandita în
aceasta cercetare; fiecare întrebare legata de obiectivele de patrimoniu a facut referire explicita la
monumente, manastiri istorice, situri arheologice si cetati. Muzeele au fost tratate într-o sectiune
separata, pentru o analiza detaliata. Voi prezenta pe rand situatia muzeelor si a obiectivelor de
patrimoniu.

Nu cred ca este o surpriza pentru nimeni faptul ca frecventa de vizitare a muzeelor este
relativ redusa; 65,5% dintre persoanele intervievate au declarat ca nu viziteaza niciodata muzee
si/sau case memoriale. Raportat la regiunile istorice, cel mai putin merg la muzee locuitorii din
Dobrogea, informatie care trebuie însa interpretata în contextul raportarii la si preferintei pentru
obiectivele de patrimoniu cultural, dar la aceasta voi reveni în a doua parte a textului.

In ceea ce priveste tipurile de muzee vizitate, în general sunt preferate muzeele de istorie, urmate
la o distanta considerabila de cele de etnografie si de arta. Daca am face o cartografiere a
preferintelor pe regiuni, muzeele de istorie si cele de stiinte naturale sunt vizitate cel mai mult de
locuitorii Moldovei, cele de arta, etnografice si tehnice de locuitorii Transilvaniei. Dintre cei care
nu au un muzeu în localitate, 20% spun ca au vizitat un muzeu din apropiere.

Cel mai vizitat muzeu din Bucuresti, atat de locuitorii orasului, cat si de cei din afara, este
Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa” (18%), urmat îndeaproape de Muzeul
National de Istorie (16%), Muzeul Satului (16%) si Muzeul Taranului Roman (12%). Cum
spunea Madalina Georgescu, intr-un articol mai vechi din revista Dilema: “Muzeul Satului, al
Taranului Roman sau Antipa... le-ai cam vazut”.

Profilul vizitatorului de muzee este urmatorul: salariata, cu varsta intre 21 si 30 de ani, cu studii
postuniversitare, din mediul urban, procentul cel mai mare fiind din Moldova, urmat de
Transilvania si Bucuresti. Ar mai fi de adaugat ca, in cazul muzeelor etnografice, varsta
“vizitatoarei-tip” creste la 41-50 de ani.

In cazul obiectivelor de patrimoniu cultural, cercetarea a urmarit nu doar frecventarea acestora

de catre locuitori, ci si potentialul acestora pentru dezvoltarea economica. Ne interesau, pe de o
parte, valorile noncomerciale, care trebuie întelese si estimate dincolo de castigul economic
vizibil: relatia între participarea culturala si sentimentul apartenentei la o comunitate-identitate
culturala; preferintele locale; întelegerea prezentei patrimoniului asupra bunastarii locale. La fel
de importanta este implicarea la nivel local în mentinerea si/sau restaurarea acestor resurse si

59  
 
  

dispozitia oamenilor de a investi în conservarea si mentinerea patrimoniului cultural din

vecinatatea lor.

Jumatate dintre cei întrebati au vizitat cel putin o data un obiectiv de patrimoniu cultural din
zona, în conditiile în care doar 65% au declarat ca exista asa ceva în vecinatatea lor. O treime
considera acest obiectiv (sit arheologic, monument etc.) potrivit pentru recreere sau divertisment.

Din chestionar reiese ca cele mai multe obiective de patrimoniu cultural “la indemana”, in
vecinatate, se afla în Dobrogea (87%), iar locuitorii de aici sunt si cei care le “apreciaza” cel mai
mult: diferenta dintre cei care au numit un obiectiv din apropiere si cei care l-au si vizitat este de
doar 8 procente. La extrema cealalta se afla regiunea Crisana-Maramures, unde aceeasi diferenta
este de 18 procente, desi obiective ar fi multe (70% dintre cei întrebati sunt aproape de un
monument, manastire etc.). Cele mai putine obiective din vecinatate sunt în Muntenia (43%)
si Banat (47%). Cu toate acestea, aprecierea locuitorilor din Banat este egala cu a celor din
Dobrogea, diferenta de care vorbeam mai sus fiind tot de aproximativ 8 procente. Numarul
obiectivelor si aprecierea acestora nu pot fi deci corelate in nici un fel, cu alte cuvinte, nu putem
spune ca exista o “cultura a aprecierii” monumentelor in zonele in care acestea sunt mai
“abundente” sau, dimpotriva, acolo unde ele sunt mai rare.

In ce masura comunitatile se implica activ în problema patrimoniului cultural? Una dintre

problemele institutiilor care lucreaza în domeniul ocrotirii patrimoniului este implicarea activa a
comunitatilor în cunoasterea si pastrarea mostenirii culturale. Intrebati despre o eventuala
contributie materiala la restaurarea unui obiectiv de patrimoniu din zona, 60% dintre respondenti
au considerat ca aceasta este o idee buna, doar 7% crezand ca este o idee proasta. Datele sunt
surprinzatoare si contrazic convingerea generala ca populatia este dezinteresata de patrimoniul
cultural. Dispusi sa plateasca taxe suplimentare, pe parcursul unui singur an, pentru reamenajare
sau întretinere, n-au mai fost decat 26,24%. Cu toate acestea, cifrele raman îmbucuratoare, la fel
ca si suma medie aproximativa declarata de respondenti: 60 RON.

Atribuirea responsabilitatii confirma si ea dispozitia locuitorilor de a se implica in sustinerea

patrimoniului. Intr-o lista cu actorii sau institutiile posibile care ar trebui sa se ocupe de aceste
obiective, pe primul loc sunt plasati locuitorii, urmati de autoritatile locale.

Locuitorii se considera deci responsabili si sunt dispusi sa se implice activ si financiar în

sustinerea patrimoniului cultural. Interesul pentru acesta trebuie considerat in functie de alte

60  
 
  

“atractii” culturale care sunt la dispozitia oamenilor. Daca, in cazul muzeelor, rezultatele sunt
cele pe care le intuiam, cu exceptia diferentierilor regionale, în cazul obiectivelor de patrimoniu,
lucrurile stau mult mai bine decat ne-am fi asteptat.

Referitor la piata, competitie, evaluare, definirea sociala a valorii. Una dintre

opiniile destul de curente e opozitia intre cultura si economie. Ca prima se opreste acolo
unde incepe cea de-a doua. Ce se poate spune despre aceasta?

La diverse foruri internationale a fost reluata o idee mai veche potrivit careia bunurile si
serviciile culturale nu pot sa fie considerate ca o simpla marfa, ca au in plus valente care le
disting de celelalte bunuri si servicii. Aceste valente sunt cele care sunt date de continutul lor, de
semnificatie, de faptul ca ele reprezinta identitati culturale, ca ele reprezinta creatie intelectuala,
efort creator propriu, ca ele reprezinta mod de viata si traditii ale unor grupuri sociale, socio-
profesionale. Ca atare, necesita un tratament diferentiat din punct de vedere al comertului
national si international. Nu exista o opozitie. Creatorul, ca sa poata sa traiasca, trebuie sa
castige. Bunurile pe care el le produce si care au un continut important de semnificatie trebuie sa
fie consumate, trebuie sa intre intr-un circuit, hai sa-i spunem de natura comerciala, care sa-i
permita creatorului sa traiasca de pe urma utilizarii creatiilor sale. Intr-un fel, pana la urma, tot la
bani ajungem. Sigur ca, in foarte multe situatii, la anumite bunuri si servicii nu se pot recupera
sumele investite din consumul de natura comerciala. Sau, intr-o alta varianta, daca ar trebui sa se
recupereze in totalitate sumele investite, atunci pretul acestor bunuri si servicii culturale ar
deveni prohibitiv pentru majoritatea consumatorilor. Si atunci, si asta este foarte important, se
pot imagina diverse scheme care in limbajul european se numesc scheme de ajutor de stat.
Ajutorul de stat in plan european este acceptat pentru serviciile si bunurile culturale tocmai
pentru ca ele reprezinta identitatile noastre culturale si pentru ca au aceasta incarcatura de
semnificatie pe care alte bunuri nu le au. Iar aceste scheme de ajutor de stat vin sa suplineasca
deficientele pietei.

In concluzie, Barometrul de consum cultural se va dovedi un instrument util si necesar

tuturor celor care opereaza pe aceasta piata. Fundamentarea si aplicarea unor politici culturale
eficiente nu se pot realiza in lipsa unor informatii si a unor date concrete, coerente si sustinute pe
termen lung despre consumul, participarea si exigentele culturale ale romanilor.

61  
 
  

Abordare intersectorială ca necesitate in valorizarea patrimoniului istoric

Strategia în domeniul patrimoniului cultural naţional urmăreşte, inventarierea, cercetarea,

protejarea, conservarea şi restaurarea bunurilor care constituie moştenirea culturală a României,
inclusiv patrimoniul arheologic. Direcţiile strategice vizate de Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional pornesc de la instrumentele juridice internaţionale în domeniu, care
configurează şi cadrul normativ specific din România. Şi în acest domeniu se urmăreşte
actualizarea şi îmbunătăţirea permanentă a reglementărilor şi metodologiilor de aplicare a
diverselor acte normative precum şi crearea şi dezvoltarea unui cadru normativ şi legislativ
specific, compatibil cu cel european şi internaţional. Domeniul patrimoniului cultural naţional
istoric impune o abordare intersectorială şi derularea unor activităţi de cercetare ştiinţifică care
să fundamenteze diversele decizii şi proiecte culturale. Realizarea strategiei în domeniul
patrimoniului cultural naţional presupune, ca o condiţie sine qua non, promovarea
parteneriatelor între autorităţile centrale şi cele locale precum şi a unor forme diversificate de
parteneriate public – privat. De asemenea, îndeplinirea obiectivelor strategice presupune
modernizarea instituţiilor de tezaurizare instituţională şi regândirea funcţiilor acestora,
în vederea asigurării accesului unui public cât mai larg la bunurile de patrimoniu. Rigoarea pe
care o presupune activitatea instituţiilor din domeniul patrimoniului cultural naţional este
indisolubil legată de realizarea evidenţei informatizate a tuturor bunurilor mobile şi imobile
clasate, a proiectelor sectoriale, a stadiului de realizare a programelor, a costurilor şi a tuturor
surselor de finanţare. Acest deziderat se regăseşte în programe naţionale cu caracter inter-
sectorial precum„Programul naţional de implementare a unui sistem informaţional geografic
pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice) -
eGISPAT” sau „Programul naţional de evidenţă a patrimoniului cultural mobil”, ceea ce
demonstrează faptul că exigenţa acurateţei inventarierii bunurilor clasate trebuie să fie asumată
de toţi specialiştii din domeniu. Prin caracterul său structural interdisciplinar, problematica
arheologiei va fi cuprinsă în toate programele derulate în domeniul patrimoniului cultural
naţional:

62  
 
  

Sunt de avut in vedere urmatoarele programe in derulare de catre Guvernul Romaniei cu

sprijinul UE, in functie de care si cercetatorii post-doctorali isi pot valoriza activitatea de
cercetare specifica.

- Programul de achiziţii publice, a cărui finalitate este achiziţia de imobile clasate ca

monumente istorice, de cărţi şi documente, documentaţii şi publicaţii de specialitate etc.,
din România şi din alte ţări .

- Programul de formare, perfecţionare şi atestare a specialiştilor şi

experţilor evidenţiază preocuparea pentru calitatea resurselor umane implicate în acest
tip de activităţi.

- Corelarea cu domeniul patrimoniului mobil Un set consistent de programe se referă la

bunurile culturale mobile clasate, inclusiv cele din patrimoniul arheologic. Cele mai
importante programe derulate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi
preconizate a fi continuate sunt:

- Programul „Protecţia patrimoniului cultural mobil”, având ca obiectiv protejarea

durabilă a bunurilor clasate în această categorie.

- Programul naţional de susţinere şi dezvoltare a patrimoniului cultural mobil, având

ca principale proiecte îmbogăţirea patrimoniului mobil prin noi achiziţii şi punerea în
valoare a patrimoniului muzeal.

- Programul „Stimularea expresiei naţionale şi promovarea valorilor”, axat pe

promovarea capodoperelor, a operelor de valoare, ca şi a unor personalităţi reprezentative
şi concretizat prin proiecte care urmăresc participarea la evenimente internaţionale de
anvergură, organizarea unor evenimente de interes naţional, ca şi organizarea de sesiuni
ştiinţifice naţionale şi de conferinţe ale specialiştilor din domeniu.

63  
 
  

A se avea in vedere in mod prioritar !

- Programul naţional de turism cultural, program cu dimensiuni inter-sectoriale şi cu
obiective complexe, precum: promovarea muzeelor, a parcurilor muzeale, a siturilor
arheologice, istorice şi naturale, organizarea de evenimente social – culturale în reţelele
de turism cultural.

64  
 
  

Studiu de caz valorizarea patrimoniului de Institutii private/ONG-uri

Asociația Industrii Creative este o organizație non-guvernamentală care promovează și
sprijină industriile creative și culturale din România.
http://www.industriicreative.ro/proiecte/

PROIECTE RELEVANTE

Atelierul Produselor Creative

2012—
Atelierul Produselor Creative este un program de training și mentorat de cinci zile, prin care maxim 20 de tineri
creativi învață cum să își dezvolte ideile în produse de succes. Prima ediție a avut loc în mai 2012. Cea de-a doua
ediție a în octombrie 2012.

HITECH Iași
Noiembrie 2011–
Demarat în noiembrie 2011, proiectul urmărește elaborarea și implementarea unei strategii de dezvoltare a Iașului
prin atragerea de investiții în industriile IT&C. O componentă importantă a proiectului este reprezentată de aducerea
la aceeași masă de discuții a tuturor actorilor implicați—mediul de afaceri, universități, autorități locale și
guvernamentale.

Creative Footprints
Octombrie 2011–
În 2012 a fost publicat (în limbile română și engleză) un ghid cu exemple de succes de afaceri creative din
România, scris împreună cu David Parrish, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți și traineri din domeniu la nivel
internațional.

Cartea Verde a industriilor creative

Iulie 2010
Ca urmare a lansării de către Comisia Europeană a unei consultări publice privind potențialul industriilor creative și
culturale, Asociația Industrii Creative a analizat aspectele specifice economiei creative a României. Expunerea
acestora în raportul asociației către Comisia Europeană va fi luată în considerare în formularea strategiei europene
pentru industriile creative.

Alte proiecte

365X Iași: Next

2012
Creșterea numărului și duratei vizitelor turistice sunt în directă legătură cu numărul și calitatea experiențelor pe care
65  
 
  

aceștia le pot trăi într-un loc. 365X Iași este un ghid turistic care va prezenta 365 de experiențe care pot fi trăite în
Iași (culturale, sociale, gastronomice etc.) și care va deveni de referință în creșterea turismului în Iași (proiect în curs
de dezvoltare).

Creative Dashboard
2012
Este o aplicație online destinată IMM-urilor creative mici, care analizează parametrii de business (vânzări, facturări,
încasări, situația proiectelor etc.) și oferă posibilitatea înțelegerii mecanismelor și oportunităților de dezvoltare,
similar unui ERP (proiect în curs de dezvoltare).

Cucuteni: Next
2012–2013
Un proiect care își propune să revitalizeze potențialul cultural al ceramicii Cucuteni și să îl transforme într-o
manifestare artistică și economică, care să individualizeze și să promoveze brandul Iași la nivel național și
internațional (proiect în curs de dezvoltare).

- Centrul pentru pregătire profesională în cultură (www.cppc.ro)

- Centrul de cercetare și consultanță în cultură (www.culturadata.ro)

- Comunitatea Anteprenor in Industrii Creative- Networking și dezvoltare pentru tinerii

interesați de antreprenoriat în industrii creative: www.crestetalente.ro

Cursuri FPC in domeniul Valorizarea patrimoniului cultural Istoric

Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală.

Activitatea sa se desfășoară pe două paliere, asemenea unei instituții academice, subordonată

Ministerului Culturii:

- formare profesională în domeniul culturii (oferă cursuri certificate și atestate de Ministerul

Culturii și Autoritatea Națională a Calificărilor)

- cercetare ( radiografiază piața românească de cultură este Barometrul de Consum Cultural, unul
dintre studiile pe care le realizează)

66  
 
  

Management Cultural

Durata 80 ore Atestat de manager cultural

Cursanți: managerii instituțiilor publice de cultură și cei care își doresc o carieră în
managementul cultural și să cunoască mecanismele acestei industrii a spectacolului și cum poate
deveni una de succes. Cerință: studii superioare

Sylabus (Tematică):

- Politici publice în cultură

- Management general versus management cultural
- Management strategic
- Legislație generală (drept administrativ, drept financiar, dreptul muncii) și legislatie specifica
(patrimoniul cultural, muzeologie, biblioteconomie, artele spectacolului, așezăminte culturale,
managementul instituției publice de cultură)
- Management operațional & Leadership
- Dreptul de autor și drepturile conexe
- Marketingul serviciilor și produselor cultural
- Raportare & Evaluare.
- Comunicare
Structură: două module, o evaluarea intermediară și o evaluare finală
Durata: 80 de ore
Atestat de manager cultural

Despre curs
Modulul I
Cursanții vor învăța despre structura politicilor publice în cultură, cum se face comunicarea cu
publicul țintă și ce presupune, care este tipologia managementului cultural. Vor afla cum se
elaborează o strategie în organizațiile culturale, cum se operaționalizează procesele de
67  
 
  

management, toate în contextual prevederilor legislative care reglementează funcționarea

instituțiilor.
Primul modul se încheie cu redactarea unei lucrări de către fiecare cursant pe baza căreia va
putea participa la modulul al II-lea al acestui curs.
Modulul I, pe scurt: Management cultural, Management operațional, Comunicarea
organizațională, Politici culturale, Management strategic.
Modulul II
Cursanții vor intra în profunzimea domeniului și vor discuta mult mai specializat despre dreptul
financiar și prevederile dreptului muncii, specificul contractelor de drept de autor, detalierea
Hotărârii Guvernului nr.1301/2009, a Ordonanței nr.1301/2009 și a Ordonanței nr.189/2008
privind strategiile de marketing specific domeniului cultural, articolele noului sistem al codului
civil. Modulul se va încheia cu redactarea de către fiecare cursant a unei lucrări.
Modulul II, pe scurt: Marketing Cultural, Dreptul de autor, Evaluarea și raportare, Motivarea
personalului, Aspecte de drept financiar și dreptul muncii, Noul sistem al Codului Civil.

Evaluare: pe baza celor două lucrări redactate după fiecare modul, lectorii vor da calificative pe
baza cărora se va emite “Atestatul de Manager Cultural”.

Formatori:

Prof. univ. dr. Delia Mucică – este consultant media și cultural și predă la Universitatea
Națională de Artă Teatrală și Film din București. Este și professor asociat la Universitatea de
Arte din Belgrad, Serbia. A fost cercetător științific la Institutul de Economie și expert în cadrul
Comisiei pentru Cultură, Artă și Mass-Media a Camerei Deputaților.

Marketingul produselor şi serviciilor culturale

Cursanți: personalul din organizaţiile culturale publice şi private, dar şi persoanelor interesate de

68  
 
  

aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor de marketing în contextele specifice artelor şi culturii

Despre

Printre provocările curente în domeniul marketingului cu care se confruntă organizaţiile culturale se

numără identificarea corectă a segmentelor de public, dar şi promovarea produselor culturale sub forma
unor pachete de beneficii oferite spectatorilor şi/sau vizitatorilor. Operatorii culturali nu găsesc
întotdeauna calea potrivită între necesitatea de a-şi adapta produsele, preţurile şi canalele de distribuţie la
nevoile şi beneficiile aşteptate de către public şi cea de a rămâne fideli misiunii culturale sau artistice
asumate. Este nevoie ca organizaţiile culturale să facă mai mult decât să înveţe tehnici de marketing.
Marketingul trebuie să fie parte din strategia de dezvoltare a organizaţiei.
În marketingul contemporan accentul se pune într-o măsură mai mică pe abilităţile şi instrumentele
folosite şi tot mai mult pe relaţia dintre organizaţie şi public, pe crearea unei legături de la egal la egal
între organizaţie şi publicul ei. Aceasta este lecţia pe care o oferim în cadrul programului nostru, derulat
pe parcursul a cinci zile şi cu o tematică diversă: specificul produselor şi serviciilor culturale, tehnici de
cercetare a comportamentului publicului, strategii pentru atragerea diverselor categorii de public,
marketingul online, legătura dintre marketing şi sursele de venit ale organizaţiei culturale, campanii de
comunicare în mediul online şi offline.

Cursul are o manieră dinamică de desfăşurare, iar discuţiile şi exerciţiile se concentrează pe ofertele
culturale şi contextele organizaţiilor din care provin participanţii.

Tematica

1. Specificul produselor şi serviciilor culturale

-mediul de marketing;
-planul de marketing;
-publicul produselor şi serviciilor culturale;
-concurenţii şi produsele de înlocuire.

2. Strategii pentru atragerea diverselor tipuri de public

- cercetarea de marketing

69  
 
  

- marketingul ţintit
- dezvoltarea surselor de venit
- campanii special

3. Marketing şi servicii culturale online

- web 2.0 – tendinţe şi caracteristici în comunicare şi servicii
- interactivitatea în mediul electronic şi tipurile de public
- instrumente şi canale de comunicare online
- campanii online

Locul de desfășurare: Sinaia

Taxă: 1000 lei (include cazarea pentru cinci nopți în camere cu două sau trei locuri)

Conservator bunuri culturale

--
Durata 280ore Certificat de absolvire

Cursanți: absolvenţii de studii medii finalizate cu diplomă de Bacalaureat care îşi desfăşoară
activitatea în muzee, case memoriale, biblioteci şi au atribuţii privind conservarea preventivă a
bunurilor culturale mobile.

Tematică:
- Legislație;
- Muzeologie generală;
- Noţiuni de chimie generală și conservarea preventivă a bunurilor culturale mobile (factori
de degradare, tipuri de degradări, parametrii microclimatici, rolul investigaţiilor fizico-chimice
în activitatea de conservare-restaurare, modalităţi de protejare a bunurilor culturale mobile
expuse, depozitate sau itinerate, manipularea, ambalarea şi transportarea bunurilor culturale
mobile, documentaţia specifică, fișe de conservare, etc)
70  
 
  

Despre curs:

Cursul de Conservator bunuri culturale le oferă beneficiarilor șansa de a afla cum este pusă în
practică teoria acumulată. Astfel, vor participa la vizite documentare efectuate în expoziţiile
temporare şi permanente, depozite şi îndeosebi în laboratoarele de conservare-restaurare ale
instituţiilor (muzee, biblioteci) şi atelierelor private partenere contribuie la rândul lor la
conturarea specificului ştiinţific şi interdisciplinar al ştiinţei conservării şi restaurării. Vor afla în
acest mod care este rolul Conservatorului de bunuri culturale ca factor primordial în misiunea
oricărui muzeu şi a oricărei biblioteci deţinătoare de bunuri culturale mobile.

Cursul este autorizat de Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) şi este recunoscut de către
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei
Naţionale.

Evaluare: examen de absolvire (lucrare scrisă și examen oral de susținere a lucrării de absolvire)
Certificat de absolvire program Conservator bunuri culturale și Supliment descriptiv, document
însoţitor în care sunt stipulate competenţele profesionale dobândite pe parcursul programului,
conform Standardului ocupaţional în vigoare.

Formatori: traineri certificaţi ANC (fost CNFPA), conservatori şi/sau restauratori atestati,
experţi ai Ministerului Culturii, specialişti cu o bogată experienţă atât în domeniul conservării-
restaurării, desfășurându-și activitatea în muzee bucureştene de renume şi ateliere private de
restaurare.

Structură: trei module

Durată: 280 de ore (112 ore de pregătire teoretică şi 168 ore de pregătire practică).

71  
 
  

Organizator de spectacole
--
Cursanți: persoane care provin din lumea spectacolului, dar și cele care doresc să acceadă sau
sunt puşi in situaţia de a-şi forma competenţele în domeniul organizării spectacolelor. Cerințe:
studii medii.

Despre

Organizarea de spectacole este o activitate aflată în continuă dezvoltare, ca urmare a deschiderii

create de pătrunderea în spaţiul european a României. Prin urmare şi programul de formare pe
care vi-l propunem dorim să se ridice la nivelul cerinţelor actuale şi să permită participanţilor
formarea şi aplicarea competenţelor necesare organizatorului de spectacole profesionist.
Organizatorul de spectacole este specialistul care se ocupă de organizarea spectacolelor în cadrul
unei instituţii de spectacole (teatru, operă, filarmonică, ateneu etc.) sau în cadrul unei firme/
agenţii specializate în organizarea de spectacole pentru diverşi beneficiari. El poate, de
asemenea, lucra pe cont propriu sau poate fi angajat de o companie / instituţie, pentru a se ocupa
exclusiv de organizarea spectacolelor/ evenimentelor.
Organizatorul de spectacole elaborarează proiectului de spectacol, stabileşte caracteristicile
generale, conţinutul spectacolului, planul de organizare şi necesarul de resurse, în funcţie de
cerinţele beneficiarilor, preferinţele şi caracteristicile publicului ţintă şi potenţialul artistic
existent, ţinând cont de caracteristicile pieţei spectacolelor.
Programul de formare profesională se derulează din 2007, încă din momentul apariţiei
contextului legal, adică al standardul ocupaţional, fapt care ne-a permis includerea
organizatorului de spectacole pe lista ocupaţiilor ce pot fi dezvoltate de compartimentul „Artele
Spectacolului”.
Formatori specialişti din domeniul artelor spectacolului, a căror experienţă şi valoare este
demonstrată de portofoliu extrem de bogat, fiind personalităţi cunoscute din lumea showbiz-ului
românesc şi chiar internaţional.

La finalul cursului, absolvenții vor ști să elaboreze proiectele de spectacol, să încheie contracte
72  
 
  

cu artiştii, impresarii, prestatorii de servicii, să elaboreze programul spectacolului, să coordoneze

activităţile de pregătire ale spectacolului, să promoveze spectacolul, să coordoneze desfăşurarea
spectacolului și să gestioneze activităţile post-spectacol.

Structură: trei module

Durata: 64 de ore

Tematică:

Noţiuni juridice – drept şi legislaţie

Legislaţia specifică – O.G. 21/ 2007, Standardul Ocupational şi alte reglementări legislative care
privesc organizarea de spectacole şi evenimente;
Aspecte fiscale ale activităţii (taxe şi impozite specifice);
Noţiuni de drept intelectual (dreptul de autor şi drepturile conexe) – Legea 8/1996 cu
modificările şi completările ulterioare;
Marketing;
Comunicare/ Relaţii publice.

Certificat de competeţe pentru ocupaţia de Organizator Spectacole, ocupaţia reglemetată şi

recunoscută pe piaţa muncii; codurile CAEN corespunzătoare sunt: 9001, 9002, 9003, 9004.
Evaluare: examen

73  
 
  

A4.6 Valorizarea patrimoniului si piata muncii din UE

Abilitati generale

22
COMPETENŢELE NECESARE MANAGERULUI DE PROIECT CULTURAL
Competenţe metodice
- experienţă în domeniul managementului proiectelor
- familiaritate cu instrumentele managementului proiectelor;
- aptitudini organizatorice;
- concentrarea pe obiectiv (gândire strategică);
- concentrarea pe esenţial (nu se pierde în detalii);
- aptitudini didactice;
- experienţă în activitatea pe bază de proiecte.

Competenţe de specialitate
- cunoaşterea aprofundată a specificului întreprinderii şi a unui domeniu de specialitate;
- cunoştinţe generale despre conţinutul specific al proiectului;
- know-how în domeniul economic.

Competenţe ale personalităţii

- maturitate şi stabilitate psihică;
- capacitatea de a se impune;
- conduită corectă, incoruptibilă;
- autocontrol;
- deschidere spre nou;
- rezistenţă la stres;
- rezistenţă la frustrări;

                                                                                                               
22
Mariana MOCANU şi Carmen SCHUSTER, Managementul proiectelor. Cale spre creşterea competivităţii, Editura ALL BECK, Bucureşti,
2001, pp. 59 - 60.

74  
 
  

- iniţiativă şi răspundere;
- creativitate şi iscusinţă în soluţionarea problemelor;
- loialitate faţă de persoana care a dat sarcina de lucru.
Competenţe sociale
- experienţă şi capacitate de conducere, de motivare a angajaţilor şi de delegare de
competenţe;
- experienţă şi aptitudini pentru munca în echipă;
- capacitatea de motivare a colaboratorilor;
- capacitatea de soluţionare a conflictelor.
Competenţe comunicaţionale
- experienţă şi aptitudini de negociere şi comunicare;
- siguranţă în prezentare;
- aptitudini de exprimare verbală şi în scris.”

Abilitati de stapanire corespunzătoare si adaptate situațional a formelor de comunicare:

vorbită; scrisă; ascultarea; comunicarea non-verbala:
♦ aspect;
♦ gestică;
♦ distanţa între interlocutori;
♦ intonaţiile vocii;
♦ aspect scris.

Abilitati de stapanire a unor cerinte specifice in Comunicarea verbală- Condiţii:

• bun timbru vocal (unoeri compensat de un bun sistem de amplificare audio)
• folosirea atentă a vocabularului;
• ţinuta potrivită în timp ce gândeşti;
• limpezimea gândirii – formulari simple și usor de inteles chiar daca sunt exprimate intr-un
limbaj mai sofiticat;
Alte aptitudini importante pentru conversaţie.
1. să nu aibă un puternic accent regional (aici exista unele excepții pt ca exista accente care
75  
 
  

favorizeaza intr-un anumit context, de regula regional);

2. să folosească numai forme corecte gramatical;
3. să se evidenţieze prin lipsa limbajului trivial;
4. să pronunţe toate cuvintele corect;
6. să nu folosească fraze ca: ”Nu este aşa că...”, “ştii ?”;
7. să nu folosească argoul: să înceapă fiecare propoziţie cu “aşa”, să nu numească banii
“parale” ori “biştari”;
8. să nu folosească exprimări ca: îhî, aha, na, iuhu;
9. Să evite pe cat posibil folosirea sintagmei OK la exprimarea in limba romăna (si orice alta
limbă cu excepția limbii engleze).
10 Să fiie natural: nu citi sau memoriza;
11. Să nu facă pe actorul: arată entuziasm faţă de subiect şi faţă de cei cu care se vorbeşte;

Abilități de a dezvolta si menține relații cu presa

• Încă de la interviul de angajare candidatul pentru un job in domeniul valorizarii
patrimoniului/ marketing de patrimoniu este util să aiba o lista de presă. Aceasta este o listă cu
publicaţiile, posturile de radio şi TV şi persoanele de contact ce sunt interesate de subiecte pe
domeniul de activitate al organizației. În condițiile in care fluctuaţiile de personal în mass
media sunt foarte mari lista de personal de presă trebuie actualizată de cel puţin două ori pe
an! Este importanta cunoasterea personala a redactorilor si reporterilor cheie pentru un anumit
domeniu.

Abilitatea de a stabili un mesaj unitar pentru o întreagă campanie de Advocacy

Sloganul campaniei de marketizare a patrimoniului va apărea de regulă pe toate documentele,
de la cele oficiale, la corespondenţă şi în toate materialele care se vor folosi în procesul de
conştientizare (pliante, broşuri, afişe, rapoarte, spot radio, spot TV, web-site etc.). Acest mesaj
daca este ales in mod inspirat va face cunoscută instituția și va fi esențial pentru ecoul
campaniei de marketing de patrimoniu.

76  
 
  

Abilitati de stabilirea grupului ţintă şi a canalelor media cele mai potrivite pentru acesta:
În funcţie de grupul ţintă căruia se adreseaza campania de marketing de patrimoniu, se pot
identifica anumite canale de comunicare mai potrivite. Ex: radio comercial pentru tineri
(„Radio ProFM, Radio KissFM, Radio Guerrilla” / radio de stat pentru persoane de vârsta a
treia („Radio România Actualităţi”, „Radio Cultural”), website-uri şi trimiterea de email-uri
(„spamming”, „chain mailing”) pentru oameni de afaceri sau amestecarea acestora, după un
plan bine pus la punct, în cazul unei campanii care vizează o categorie generală (ex: întreaga
societate).

Abilitati intelectuale:

- Abilitati de largire radicala a intregului concept de cultura,

- Abilitati de stergere sau estomparea distinctiei traditionale dintre cultura inaltă si

divertismentul popular (preconditie pentru succesul practicilor de reconversie a spatiilor
industriale in proiectele de regenerare urbană),

- Abilitati de cunoastere si abordare a modelelor de cultura alterantiva. Nu se stie cu

exactitate ce este cultura alternativa si ce sunt priectele culturale alternative, dar exista
exemple de bune practici in marile metropole occidentale unele putand fi replicate (ca
idee macar) in marile orase din Romania (in care exista fie aflux de turisti) fie un numar
suficient de mare de consumatori de cultura datorită faptulu ca sunt si centre universitae
cu traditioe (Sibiu, Cluj, Timisoara, Iasi).

- Abilitati de argumentare a unor solutii functionale de utilizare a spatiilor industriale

dezafectate in Bucuresti si alte orase ale tarii deoarece nimeni nu stie cu exactitate care le
este utilizarea. In cazul celor abandonate, daca sunt in cladiri cu valoare istorica
patrimoniala sunt necesare proiecte de reabilitare si reconversie in conditii de
sustenabilitate economica in domeniul industriilor culturale (strategie posibila in marile
77  
 
  

metropole urbane care beneficiaza de afluxuri de turisti si de investitii dar greu aplicabilă
in orasele mici, fantoma dezurbanizate.

- Abilitati de creare si recreare a peisajului istoric urban ca zona urbană rezultată din
sedimentarea istorică a valorilor şi caracteristicilor naturale, care depăşeşte noţiunea de
„centru istoric” sau „ansamblu”, incluzând un context urban mai larg, care cuprinde şi
vecinătatea sa geografică.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material si imaterial in

consonanta si armonie cu contextul mai larg care include topografia, geomorfologia,
hidrologia şi caracteristicile naturale ale orasului; mediul construit al acesteia, atât cel
istoric, cât şi cel contemporan; infrastructura subterană şi supraterană, spaţiile deschise şi
grădinile, modelele de folosinţă a terenului şi organizarea spaţială, relaţiile perceptuale şi
vizuale, precum şi alte elemente ale structurii urbane.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material si imaterial in

consonanta si armonie cu practici şi valori sociale şi culturale, procese economice şi
dimensiunile intangibile ale patrimoniului, în corelaţie cu diversitatea şi identitatea
(markerii identitari ai unui oras),

- Abilitati de abordare pentru o abordare comprehensivă şi integrată, necesară pentru

identificarea, evaluarea, conservarea şi managementul peisajelor istorice urbane în cadrul
dezvoltării durabile globale (cunoasterea exemplelor de bune practici si a cazuisticii
modelelor nereusite de valorizare a patrimoniului, inclusiv a modelelor de afaceri si
marketizare neviabila fie ca model de valorizare fie ca model de afacere auto-
sustenabilă).

- Cunoasterea politicilor uzitate in state membre UE cu traditie de abordare a peisajului

istoric urban au ca scop păstrarea calităţii mediului uman,

78  
 
  

- Cunosterea modelelor de bune practici de intensificare folosirii cladirilor cu valoare

istorica patrimoniala (aici se includ cladirile industriale dezafectate) in mod productiv şi
durabil, recunoscând, în acelaşi timp, caracterul dinamic al acestora şi promovând
diversitatea socială şi funcţională.

- Abilitatea de a argumenta si implementa in mod profesional si credibil un echilibru

funcțional care integrează obiectivele conservării patrimoniului urban şi pe cele ale
dezvoltării economice şi sociale. Ea îşi are sursa în crearea unei relaţii durabile
echilibrate între mediul urban şi cel natural, între necesităţile generaţiilor prezente şi
viitoare şi moştenirea trecutului.

- Abilitati de abordare a peisajului istoric urban pornind de la cunoasterea si promovarea

diversitatii culturale şi creativitatii ca valori esenţiale ale dezvoltării sociale şi economice
umane23,

- Cunoasterea mijloacele de gestionare a transformărilor fizice şi sociale (incluiv a

exemoplelor de bune rpactici) şi de asigurare a integrării armonioase a intervenţiilor
contemporane în patrimoniul existent într-o aşezare/cartier cu valoare istorică, cu
respectarea contextelor regionale.

- Cunoasterea in domeniul peisajului istoric urban a solutiilor care se inspiră din tradiţiile
şi percepţiile comunităţilor locale, respectând, în acelaşi timp, valorile comunităţilor
naţionale şi internaţionale.

- Cunoasterea nu doar a Recomandărilor UNESCO dar si a modalitatilor adaptate si

realiste de implementare a acesotra intr-o anumita locatie si context. Aceste recomandari
recunosc rolul important al zonelor istorice în societăţile moderne. De asemenea, ele

                                                                                                               
23
 Peisajul   istoric   urban   este   zona   urbană   rezultată   din   sedimentarea   istorică   a   valorilor   şi   caracteristicilor  
naturale,   care   depăşeşte   noţiunea   de   „centru   istoric”   sau   „ansamblu”,   incluzând   un   context   urban   mai   larg,  
care  cuprinde  şi  vecinătatea  sa  geografică.  

79  
 
  

identifică o serie de pericole specifice privind conservarea zonelor istorice, furnizând

principiile, politicile şi orientările necesare pentru a face faţă unor astfel de provocări.

- Cunoasterea disciplinei şi practicii conservării patrimoniului urban in evolutia sa (pentru

a nu se repeta greselile altora). Se stie ca aceste practici au evoluat semnificativ în
ultimele decenii, permiţând celor care stabilesc politicile, precum şi managerilor, să se
ocupe mai eficient de noile provocări şi oportunităţi. Aceste politici în domeniul
peisajului istoric urban ajută comunităţile în eforturile lor de dezvoltare şi adaptare,
menţinând, în acelaşi timp, caracteristicile şi valorile legate de istoria şi de memoria lor
colectivă, precum şi de mediu.

- Cunoasterea si abilitatea de argumentare a modului in care in societatile post-industriale

aşezările urbane şi zonele istorice ale acestora au devenit centre şi motoare ale creşterii
economice şi şi-au asumat un rol nou în viaţa socială şi culturală. Capacitatea de a oferi
solutii viabile si argumentate cu date micro-si macro-economice (nu fanteziste) a
posibilitatilor de replicare a acestor experiente in Romania.

- Abilitati de cunoastere a principalelor probleme privind implementarea proiectelor

culturale

-a) Tipologia programelor şi proiectelor culturale;

b) Etapele proiectului cultural;
c) Managementul echipei de proiect;
d) Calitatea proiectului cultural.

In general organizaţiile culturale doresc să deruleze proiecte iar majoritatea repondenţilor declară că au avut în
vedere o politică de dezvoltare a proiectelor culturale menita sa suplimenteze bugetul institutiei, gradul de expertiza,
o serie de activitati pentru care nu exista finantare sau sa cresca gradul de vizibilitate al institutiei, numarul si
calitatea relatiilor externe etc. Daca intentia si poltiica activa exista totusi se observa ca peste jumatate din institutiile
publice romanesti participa totusi rar la competitii pentru proiecte cu finantare nationala sau european
anerambursabila (1-5 participari).

80  
 
  

- Cunoasterea tipologiei programelor şi proiectelor culturale. Implica cunoasterea aspectelor

caracter conceptual, propunând o clasificare a principalelor tipuri de proiecte şi programe
culturale. Majoritatea angajatorilor potentiali enumera patru criterii esenţiale în stabilirea
proiectelor şi programelor culturale:

a) după domeniul cultural de referinţă (proiecte din zona culturii scrise, a artelor vizuale şi arhitecturii,
artelor spectacolului, proiecte de patrimoniu, muzeale, de turism cultural şi de formare profesională în domeniul
culturii);
b) după aria de interes (programe/proiecte culturale de interes local, regional, naţional şi internaţional);
c) după tipul de produs/serviciu cultural obţinut (proiect de obţinere a unui produs cultural-economic,
proiect de conservare/restaurare);
d) după tipul de finanţare (cu finanţare naţională şi cu finanţare internaţională).

-Abilitati de analiza a mediului în care organizaţia culturală îşi desfăşoară activitatea.

Aceasta abilitate este importantă pentru managementul de proiect cultural. Este nevoie ca
principalele caracteristici ale organizaţiei să fie foarte bine cunoscute, precum şi datele
preliminare despre proiect: (titlu, buget, sursa principală de finanţare, numele managerului de
proiect şi datele sale de contact: adresă, telefon, fax, mail, messenger).

- Cunoasterea informaţiilor despre poziţionarea organizaţiei în raport cu elementele sociale

(interesul pentru cultură în zona de activitate) cu celelalte organizaţii culturale, de regula
organizatiile culturale a caror activitate este complementara cu activitatea proprie. A se avea in
vedere cresterea exponentiala a paletei de organizatii cu preocupari adiacente utilizabile in
domeniul valorizarii patrimoniului direct proportională cu noile valente acordate domeniului si
actului cultural in sine ca si implicarea mediului de afaceri in domeniu Organizaţia poate sa fie
dependentă de anumiţi factori externi: finanţare externă, concurenţa în sectorul său de activitate,
mediul politic sau social defavorabil etc.

- Cunoasterea surselor definanţare a proiectelor, acestea sunt atât interne, cât şi externe.
Între acestea din urmă, Uniunea Europeană ocupă primul loc, în principal prin programul
CULTURA 2000 şi continuarea acestuia, CULTURA 2007, dar şi prin programele mai vechi,

81  
 
  

încheiate deja (Rafael, Ariana, Caleidoscop) care au propria arhitectura de continuitate in

peropada de alocare financiara 2014-2021. Programul MEDIA- 2007-2013 si MEDIA 2014-
2021, Programul Leonardo da Vinci II, Interreg şi URBAN. Cea mai importantă sursă internă de
finanţare este Fondul Cultural Naţional, prin licitaţiile anuale organizate de administraţia
Fondului. Mai nou, programele Cantemir (al Institutului Cultural Român), de finanţare a
proiectelor şi programelor româneşti derulate în străinătate şi Promocult (al Ministerului Culturii
şi Cultelor) devin alternative viabile şi interesante la cea mai importantă sursă internă.

- Cunoasterea surselor de finantare care nu sunt nominal destinate culturii si valorizarii

patrimoniului dar implica alte politici publice precum:

a) Educatia: programul POSDRU (perfectionarea cadreor si a expertilor, programe

doctorale si post-doctorale specifice, crearea d enoi standarde ocupationale sau
modificarea celor existente (inclusiv standardul ocupational aferent meseriei de manager
de patrinoniu care la ora actuala nu esista in COR), programe de practica pentru studenti,
noi programe de licenta si masterat in domenii relevante pentru valorizarea patrimoniului
etc.
b) Formarea profesionala Continua: Programul POSDRU,

c) Incluziunea Sociala: Programul POSDRU – proiecte in care valorizarea patrimoniului

cultural istoric al anumitor comunitati ajuta la cresterea coonstiintei de sine, a demnitatii
si respectului fata de propria cultura. De asemenea acesul in sine la cultura al
comunitatilor dezavantajate are un rol incluziv foarte important demonstrat.

d) Dezvoltarea regionala: Programul POR si REGIO are si componente de reabilitare a

monumentelor, reabilitare a infrastructurii de acces, reabilitare cladiri care adapostesc
muzee, creare infrastructura pentru noi rute de turism cultural, promovarea patrimoniului
cultural istoric material si imaterial ca modalitate de dezvoltare regionala etc.

e) Dezvoltare IMM-uri- POS CCE- cu precadere institutii implicate in valorizarea

patrimoniului prin industrii culturale (firme de turism, firme de IT care se ocupa cu

82  
 
  

digitalizarea patrimoniului, firme din sectorul fashin industy, restautrante cu specific

traditional, firme de restaurarre, firme de arhitecturra si decoratiuni interioare, firme de
formare etc, firme de constructii, agentii imobiliare implicate, firme de consultanta, firme
care produc piatra de constructie, materiale de constructie utilizate in lucrarile de
reabilitare si restaurare etc.

f) Politica vecinatății și politica externă- Programele transfrontaliere (Romania-Ungaria,

Romania-Bulgaria, Romania –Rep Moldova) includ o componenta de reabilitare a
patrimoniului cultural istoric trans-frontalier si infrastructurii adiacente, organizarea de
evenimente de promovare si valorizare a patrimoniului cultural istoric comun, realizarea
d enoi manuale scolare in care istoria sa fie reprezentata intr-o maniera
multiperspectivala etc.

g) Diplomatia culturala –Institutul Cultural Roman – este finantator a unor initative si

institutii a caror activitate este relevanta pentru valorizarea patrimoniului cultural istoric
romanesc in lume (la ora actuala exista 19 filiale ICR in Europa, SUA, Orientul Mijlociu
si Asia).

h) Diplomatia culturală a Uniunii Europene- ERASMUS Mundus sau programul MEDA

finanteaza proiecte culturale care vizeaza festionarea, valorizarea, schimburile de experti,
etc a patrimoniului cultural istoric comun cu tari sud si est mediteraneene, inclusiv ca
parte a dialogului Occident Islam.

i) Promovarea multiculturalitatii/interculturalitatii in tarile UE – Exista programe

specifice finantate direct de CE care vizeaza educatia prin cultura, promovarea
multiperspectivitatii in reprezentarea trecutului istoric (noi manuale scolare, tabere
tematice, material didactic, documentare scolare, filme artistice etc).

j) Cercetarea in domeniul valorizarii patrimoniului – Programele de cercetare finantate

de CE prin intermediul FP 7 sunt cei mai consistenti finantatori ai acestor proiecte
dedicate institutiilor culturale consacrate, dar surse de finantare pot sa fie obtinute si prn
programe EEA (fondurile norvegiene) sau programe ale Academiei Romane.

83  
 
  

k) Proiectele Fundaţiei Europene pentru Tineret (European Youth Foundation – EYF)

l) Proiectele Euroregiunilor – sunt constituite, de obicei, pe baza unui acord de cooperare

(cu caracter de lege) între membrii din reţea. De exemplu: euroregiunea Carpatica, ce
cuprinde zone din România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina.

În relaţia cu Bulgaria, există 4 euroregiuni: « Dunărea 21 » (cuprinzând oraşele Vidin, Montana şi Vrata
din Bulgaria precum şi oraşul Calafat din ţara noastră), « Dunărea de Jos » (regiunile bulgăreşti Dobrici şi
Silistra şi judeţele Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa), « Dunărea de Sud » (Svistov – Bulgaria şi Zimnicea –
România), « Euroregiunea Giurgiu- Ruse ».

- Comunităţile de lucru (Working community; Communauté de travail) – nu au personalitate juridică);

- Consiliile regionale (Regionalrat) – au un preşedinte şi un secretariat prin rotaţie;
- Înfrăţirea – fără a avea o caracteristică eminamente transfrontalieră, ci transnaţională, este o structură care
poate fi folosită şi în colaborarea de-a lungul unei frontiere comune, mai ales pentru obiective culturale.

m) Proiectele finantate de Fundaţia Robert Bosch24 - îşi are sediul în Germania, la Berlin şi
îşi propune să-i sprijine prin burse pe autorii străini care doresc să realizeze o lucrare în
limba germană despre Europa Centrală şi de Est ori una de cercetare asupra aceleiaşi
regiuni. Domeniul avut în vedere de finanţatori este legat mai cu seamă de literatură
(proză literară, eseuri, scenarii), dar sunt eligibile şi reportajele radio sau producţiile
similare.

n) Proiectele finantate de Fundaţia Japonia – instituţie nonprofit ce promovează

schimburile culturale între Japonia şi alte ţări, prin programe anuale. Sunt favorizate
programele de schimburi în domeniile editorial, audiovizual şi artelor plastice. Iniţiativele
culturale trebuie să conţină activităţi legate de Japonia
http://www.jpf.go.jp/e/about/program/index.html.

                                                                                                               
24
Sursa: http://www.lcb.de/autoren/grenzgaenger/.

84  
 
  

o) Proiectele finantate de KulturKontact Austria – este o asociaţie cu sediul la Viena, având

o experienţă de aproximativ un deceniu în derularea proiectelor şi programelor culturale
internaţionale. programul de rezidenţă Artists-in-residence, pentru artisţi din Europa
Centrală şi de Sud-Est. KulturKontact este, de asemenea, partenerul Henkel Central
Eastern Europe (Henkel CEE) în proiectul: Premiul Henkel CEE pentru Artă, destinat
creatorilor de artă comtemporană (desen, fotografie şi design) din 28 de state, printre care
şi România.

p) Proiectele finantate de Programul Cultural Elveţian Pro Helveţia/SDC – se bazează pe

colaborarea a doi parteneri: Art Council of Swintzerland PRO HELVETIA (o fundaţie de
interes public înfiinţată în 1939) şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare
SDC (face parte din Departamentul Federal pentru Relaţii Externe).

q) Proiectele finantate prin Programul de granturi mici MATRA – este finanţat de Ministerul
Afacerilor Externe din Olanda şi sprijină procesul de transformare socială din Europa
Centrală şi de Est. În România, programul este implementat prin intermediul Ambasadei
Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti25

r) Institutii publice dedicate

De exemplu ARCUB (Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti), instituţie publică înfiinţată
în anul 1996 şi aflată în subordinea Consiliului General al Capitalei. Instituţia poate oferi o finanţare de
maxim 40% din valoarea proiectului, restul fiind acoperit de solicitant.

s) Organizaţiile private - sunt o categorie importantă de finanţatori, sprijinind realizarea

proiectelor culturale în special sub forma sponsorizărilor.

                                                                                                               
25
www.netherlandsemb.ro.

85  
 
  

La buna organizare şi finanţare a Festivalului Internaţional de Film Transilvania - ediţia I (2002) au

contribuit, alături de autorităţile naţionale (Ministerul Informaţiilor Publice - 8.000 $; Centrul Naţional al
Cinematografiei - 3.000 €, contravaloarea marelui premiu), următoarele organizaţii26:
NESTLE ROMÂNIA (28.000 € - prestări servicii);
S.C. Cosmetics Oriflame Rom SRL (5.000 € - contract de sponsorizare);
GRAFFITI BBDO (20.000$ - contract de sponsorizare);
KODAK CINELABS ROMÂNIA (8151 $ - contract de sponsorizare)
Cosmote-Vodafone-Orange

- Abilitati de management de proiect, o abilitate esentiala si foarte cautata mai ales in

ultimii ani, in conditiile in care castigarea proiectelor este partea cea mai simpla. Odata castigate
aceste proiecte trebuie implementate judicios ceea ce implica cunoasterea legislatiei specifice
(achizitii publice, angajari, contracte etc), a metodologiilor, a procedurilor si abilitatea de up-
datare permanenta a acestora. De regula putine institutii dispune de personal specializat in
management de proiect. Managementul de proiect a existat si in Romania intr-un fel sau altul
decand exista institutii culturale dar in acceptunea sa de azi a aparut relativ recent in vocabularul
si practicile institutiilor culturale din Romania fiind abordat azi inclusiv ca instrument strategic
al organizării, prin intermediul caruia se poate raspunde rapid schimbarilor si provocarilor pe
care le implica viata culturala si noile forme de valorizare a patrimoniului prin acte de cultura
menite să răspundă schimbărilor rapide ale pieţii culturale. Managementul de proiect este la ora
actuala si un eficient instrument de motivare proesionala si financiara a celor care participa.
Pentru institutiil epublice culturale din Romania adoptarea managementului de proiect in
acceptiunea sa occidentala de azi marcheaza multiple schimbari de paradigma a organizarii
institutionale si in primul rand o trecere dela obiective pe termen lung institutionale la obiective
pe termen scurt cu rezultate si livrabile imediate- proiectele.

-Cunoasterea tehnicilor care permit punerea la punct a unei echipe de proiect competitive,
viabile, eficiente. Managementul prin proiecte reprezintă o nouă manieră în sistemul conducerii
unei organizaţii culturale, bazată în primul rând pe calităţile profesioniştilor care lucrează în
echipă.
                                                                                                               
26
www.galapsc.ro.

86  
 
  

-Abilitati de coordonare (gestionarea, managementul, organizarea etc.) echipei de proiect.

Echipa are în orice proiect dar in mediul cultural mai ales rolul cel mai important. Fără oameni
de cea mai bună calitate, resursele materiale şi financiare alocate devin inutile sua se risipesc
pentru resultate sub-standard (proiecte implementate din hartii). O buna exhipa de proiect poate s
aasigure nu doar rezultate de calitate dar si depasirea multiplelor probleme de organizare, de
lucru cu parteneriis și mai ales financiare cu care se confrunta majoritatea celor care
implementeaza proiecte (tactul, abnegaţia şi munca celor care alcătuiesc echipa de proiect face
diferenta).
Cunostintele care se solicita de obicei pot sa fie sumarizate:
a) Cum se alcătuieşte o echipă de proiect cultural?
b) Cum se gestioneaza si cum se asigura functionalitateao echipa multidisciplinara- cu
experti din mai multe domenii?
c) Cum se organizeaza un ThinkThank eficient?
d) Care sunt calităţile necesare membrilor echipei?
e) Care sunt sarcinile managerului de proiect?
f) Ce modalităţi are acesta la îndemână pentru a organiza, anima şi motiva echipa?
g) Cum se obţin rezultatele cele mai bune?
h) Care sunt dificultăţile întâlnite în managementul echipei de proiect?
i) Cum pot fi evitate acestea?
j) Ce criterii sunt aplicate în analiza activităţii echipei?

-Abilitati de evaluare si control permanent al activităţilor, eliminarea abaterilor de la

programarea iniţială şi evitarea greşelilor si erorilor care se fac de obicei (documentare de slaba
calitate, reciclarea unor studii sau materiale mai vechi etc) . Oricare dintre elementele implicate
în derularea proiectului poate afecta negativ rezultatele finale.

-Abilitati de asigurare a calitatii proiectului cultural – in acest domeniu nu orice initiativa

sau premiera este neaparat un succes iar adesea rezultatele sunt discutabile si esecurile greu de
demonstrat. Calitatea finală a proiectului, depinde de calitatea fiecărui element implicat de ideea
iniţială, modul de implementare al activitatilor, calitatea monitorizarii, calitatea expertizei,

87  
 
  

calitatea contractorilor, calitatea partenerilor. Managementul calităţii proiectelor culturale este o

temă noua sau neabordata in Romania. Evaluarea in sine a politicilor publice in Romania (dar si
in alte tari UE) se afla intr-un stadiu incipient.

a) Abilitatea de a defini Calitatea intr-un proiect de valorizare a patrimoniului. De regula

prin apel la experti de marca din domeniu respectiv prin apel la exemple de bune practici
din domeniu. A se vedea recentele scandaluri in legatura cu o serie de proiecte culturale
finantate de Institutul Cultural Roman, scandal pornit de la moduri extrem de diferite de
definire si intelegere a calitatii actului cultural si proiectului cultural.

b) Abilitati de definire credibila a parametriilor care definesc si caracterizeaza Calitatea in

proiectele culturale de un anumit tip

c) Abilitati de definire si argumentare a avantajelor, dezavantajelor, eforturilor, si resurselor

umane, materiale si financiare pe care le implica normele sau paramatrii de calitate
stabiliti pentru un anume proiect.
-Abilitati de definire si stabilire a parametrilor calitatii proiectului cultural/de valorizare a
patrimoniului din perspectiva cerintelor finantatorilor si ale celor direct interesati, ai comunitatii
careia proiectul se adreseaza. Este in general principala provocare adresata managerilro de
proiecte in domeniu, a face arta in alta si in acelasi timp in care publicul, comunitatea sa se
regaseasca sa o intelega si sa se considere reprezentata.
-Abilitati de definire si abordare a obstacolelor concrete din calea implementarii
proiectelor culturale- de regula fac diferenta dintre managerul cultural cu experienta si expertiza
si teoretician, de multe ori la interviuri sunt abordate de catre candidati aspectele teoretice ale
implementarii proiectelor de valorizare a patrimonului si asigurare a calitatii actului cultural.

-Abilitati de asigurare a formarii in domeniu/abilitati de formator in management de

proiect cultural/valorizare a patrimoniului. Sunt necesare in absenta atat a lucrarilor cat mai
ales a timpului si disponibilitatii angajatilor unei institutii de a cauta informatii in domeniu.
Oameniilor dintr-o institutie trebuie sa li se explice concret si profesionist ce au de făcut pentru a

88  
 
  

accesa, a ajunge la fondurile puse la dispoziţie de către organismele interne sau internaţionale în
domeniul culturii iar ulterior pentru a implementa in mod corect activitatile finantate.

- Abilitati de formator, multe institutii au nevoie de pesonal cu abilitai de organizare si

susținere ateleiere de formare pentru personalul organizatiei implicat in designul si
sustinerea anumitor campanii,

- Abilitațile de management a cunostintelor sunt foarte importante in conditiile in care

funcţionarea eficienta a organizaţiei depinde de aplicarea unui sistem de management al
cunoştinţelor și informatiilor Instituţia trebuie organizata şi ţinută la curent cu ultimele
evoluţii iar acest lucru este posibil doar daca se păstrează contactele, precedentele
judiciare, alte baze de date relevante, precum cercetările realizate sau in curs de realizare
a diferiţilor indivizi care lucrează in organizaţie. De asemenea este importanta capacitatea
de a schimba si împărtăşi contacte sau alte informaţii cu alte părţi.

- Abilitati de comunicare specifice in sensul capacitatii de a oferi pentru o anumită temă

specifică răspunsuri la întrebări şi explicaţii detaliate pentru anumiţi termeni, întocmirea
listei de indicatori pentru analiza cazuisticii specifice, furnizarea oricărui tip de
informaţie solicitat relativ la analiza cazurilor relevante pentru respectiva tematică. In
acest caz diferenta dintre profesionist si diletant se observa imediat. Diletantul tinde sa
ofere raspunsuri generale fara detalii tehnice specifice.

- Abilitati generale si specifice pentru organizarea de campanii. Campaniile de regulă au

in vedere politicienii, autorităţile locale sau alţi factori de decizie. ONG-urile sau
Institutiile ca parte a activitatii de Advocacy trebuie sa informeze ministerele asupra
realităţilor din jurul temei pentru care pledează, trebuie sa îşi facă cunoscute opiniile cu
privire la proiectele de legi sau legile in vigoare si sa solicite autorităţilor si agenţiilor
guvernamentale sa îşi facă datoria in functie de anumiti parametrii.

89  
 
  

- Abilitati de a oferi consultanță sprijin tehnic/recomandări, sugestii, informaţii utile pentru

iniţiativele de advocacy ale altor organizații publice sau private, naționale sau europene
furnizarea de informaţii şi instrumente de lucru (organizare evenimente etc.).

- Abilitati de a oferi suport tehnic specific pentru dezvoltarea organizationala adiferitelor

institutii cu activitate relevant apentru un anumit domeniu important pt campania de
advocacy, si dezvoltarea de retele Institutional Networking, atat in Romania cat si la
nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Abilitatile de Institutional Networking pan
–european sunt esentiale avand in vedere ca mare parte din politicile publice nationale in
ziua de azi sunt formulate sua modificate la nivelul Comisiei Europene, ori lobismul si
actiunile de advocacy au la Bruxelless pentru a avea sanse de succes au nevoie si de
expertiza si de presiune sustinuta din partea reprezentantilor cat mai multor state
membre. In egala masura majoritatea proiectelor eligibile pentru finantare
nerambursabila implica participarea a 5 sau 12 parteneri din diverse state membre UE
care să actioneze in retea. Multe entitiati interesate nu pot accesa aceste fonduri tocami
datorita inabilitatii de a gasi 12 parteneri viabili in 12 state membre diferite in timp util.
Institutional Networkingul implica si invitarea altor organizaţii care lucrează in domenii
similare la „mese rotunde” unde se pot pune de acord asupra obiectivelor comune in
realizarea unor campanii si in activităţi de lobby sau pot sa schimbe informaţii despre
proiectele in care sunt implicaţi. Astfel se poate evita duplicarea eforturilor (si a
costurilor) în acelaşi domeniu, un aspect important mai ales in cazul in care organizaţiilor
care sunt in competiţie pentru aceleaşi fonduri. Beneficiile economice ale muncii in
comun si ale împărţirii cheltuielilor si cunoştinţelor duce de asemenea la eliberarea unor
fonduri care pot fi folosite in alte scopuri. Instituțional Networkingul sau construirea de
alianţe cu instituții din alte sectoare de activitate asigura un mai bun schimb de
informaţii, o mai buna coordonare a strategiilor si face posibila mobilizarea unei mase
mai mari de persoane care susţin o anumită agenda de politici publice. In acelasi timp

90  
 
  

aceasta retea de colaborare amplifica posibilitatea institutiei de iniţiere a unor seminarii

proprii si participarea la alte evenimente sau conferinţe, care sunt tot atatea ocazii prin
care organizaţia îşi îmbunătăţeşte propria imagine, îşi transmite mesajele si îşi
îmbunătăţeşte baza de date cu contacte. Construirea de alianţe cu alte grupuri din
societatea civila poate merge pana la sindicate, universităţi sau think tanks, organizaţii ale
consumatorilor, media etc.

- Abilitati de monitorizare a presei scrise –video si audio-de selectare si sintetizare a

informatiei relevante si utile.

- Abilitati de comunicare specifice in sensul capacitatii de a oferi pentru o anumită temă

specifică răspunsuri la întrebări şi explicaţii detaliate pentru anumiţi termeni, întocmirea
listei de indicatori pentru analiza cazuisticii specifice, furnizarea oricărui tip de

- informaţie solicitat relativ la analiza cazurilor relevante pentru respectiva tematică. In

acest caz diferenta dintre profesionist si diletant se observa imediat. Diletantul tinde sa
ofere raspunsuri generale fara detalii tehnice specifice.

- Abilitati generale si specifice pentru organizarea de campanii. Campaniile de regulă au

in vedere politicienii, autorităţile locale sau alţi factori de decizie. ONG-urile sau
Institutiile ca parte a activitatii de Advocacy trebuie sa informeze ministerele asupra
realităţilor din jurul temei pentru care pledează, trebuie sa îşi facă cunoscute opiniile cu
privire la proiectele de legi sau legile in vigoare si sa solicite autorităţilor si agenţiilor
guvernamentale sa îşi facă datoria in functie de anumiti parametrii.

- Abilitati de a oferi consultanță sprijin tehnic/recomandări, sugestii, informaţii utile pentru

iniţiativele de advocacy ale altor organizații publice sau private, naționale sau europene
furnizarea de informaţii şi instrumente de lucru (organizare evenimente etc.).

91  
 
  

- Abilitati de a oferi suport tehnic specific pentru dezvoltarea organizationala adiferitelor

institutii cu activitate relevant apentru un anumit domeniu important pt campania de
advocacy, si dezvoltarea de retele Institutional Networking, atat in Romania cat si la
nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Abilitatile de Institutional Networking pan
–european sunt esentiale avand in vedere ca mare parte din politicile publice nationale in
ziua de azi sunt formulate sua modificate la nivelul Comisiei Europene, ori lobismul si
actiunile de advocacy au la Bruxelless pentru a avea sanse de succes au nevoie si de
expertiza si de presiune sustinuta din partea reprezentantilor cat mai multor state
membre. In egala masura majoritatea proiectelor eligibile pentru finantare
nerambursabila implica participarea a 5 sau 12 parteneri din diverse state membre UE
care să actioneze in retea. Multe entitiati interesate nu pot accesa aceste fonduri tocami
datorita inabilitatii de a gasi 12 parteneri viabili in 12 state membre diferite in timp util.
Institutional Networkingul implica si invitarea altor organizaţii care lucrează in domenii
similare la „mese rotunde” unde e pot pune de acord asupra obiectivelor comune in
realizarea unor campanii si in activităţi de lobby sau pot sa schimbe informaţii despre
proiectele in care sunt implicaţi. Astfel se poate evita duplicarea eforturilor (si a
costurilor) în acelaşi domeniu, un aspect important mai ales in cazul in care organizaţiilor
care sunt in competiţie pentru aceleaşi fonduri. Beneficiile economice ale muncii in
comun si ale împărţirii cheltuielilor si cunoştinţelor duce de asemenea la eliberarea unor
fonduri care pot fi folosite in alte scopuri. Instituțional Networkingul sau construirea de
alianţe cu instituții din alte sectoare de activitate asigura un mai bun schimb de
informaţii, o mai buna coordonare a strategiilor si face posibila mobilizarea unei mase
mai mari de persoane care susţin o anumită agenda de politici publice. In acelasi timp
aceasta retea de colaborare amplifica posibilitatea institutiei de iniţiere a unor seminarii
proprii si participarea la alte evenimente sau conferinţe, care sunt tot atatea ocazii prin
care organizaţia îşi îmbunătăţeşte propria imagine, îşi transmite mesajele si îşi
îmbunătăţeşte baza de date cu contacte. Construirea de alianţe cu alte grupuri din
societatea civila poate merge pana la sindicate, universităţi sau think tanks, organizaţii ale
consumatorilor, media etc.

92  
 
  

- Abilitati de analiza a legislatiei si politicilor publice la nivel național si al Uniunii

Europene cu tangență pentru valorizarea patrimoniului, o abilitate considerată importanta
în condițiie în care primul pas în analizarea şi influenţarea legislaţiei sau politicii este
înţelegerea exactă a prevederilor cuprinse într-o lege şi a felului în care ar putea fi
îmbunătăţite. Acest gen de abilități pot sa fie testate pe un eventual candidat la angajare
punândui-se urmatoarele intrebari pe o speță specifică:

a. Cine beneficiază de aceste prevederi legale cu tangență pentru valorizarea

patrimoniului (dacă e cazul)?

b. Cine are de suferit cu tangență pentru valorizarea patrimoniului (dacă e cazul)?

c. Care vor fi consecinţele intrării în vigoare a acestei legi în următorii 5 ani?

d. Cum sunt afectate diversele categorii de profesionisti, oameni de afaceri, experti de

această lege/politică?

e. Este ceva uşor de înţeles de către oamenii obişnuiţi?

f. sprijină această lege/politică şi de ce?

g. Cum a fost adusă la cunoştinţa factorilor de decizie?

h. Care sunt costurile?

i. Poate fi impusă? Dacă da, de cine şi cum?

j. Care sunt pedepsele pentru încălcarea acestei legi/politici?

k. Această lege/politică încalcă Legislația nationala sau UE sau UNSECO sau altă
convenţie internaţională semnată de Romania sau alte state membre UE?

l. Respectă Constituţia respectiv Aquis Communitaire?

m. Ce prevede această lege/politică/tradiţie "nescrisă"?

- Cum să folosiţi această analiză pentru a influenţa legislaţia şi hotărârile politice

93  
 
  

Cunoașterea tehnicilor si strategiilor de valorizare a patrimoniului prin

digitalizare/informatizare.

Din practicile deja considerate vechi se pot enumera:

- arhivele digitale,
- stocarea pe CD-ROM,
- reprezentarile si reconstructile ideale ale diverselor asezari medievale sau antice,
-colectii de fotografii digitale cu colectii de artefacte stocate in format CD/DVD,
- prezentarile on line,
-hartile interactive,
-fisierele audio/video pe CD/DVD,
-reprezentarile virtuale in 3 D.

Abilitati tehnice:

- WYSIWYG-HTML-editor
- Adobe Dreamweaver
- Programe de stocare si analiza a datelor:
- Structured Query Language-(SQL),
- Extensible Markup Language-(XML).
- GIS Information SystemsGeographic Information Systems
- Platforma SMILE (The Semantic Interoperability of Metadata and Information)
- Sitemul Exhibit
- Sistemul TokenX
94  
 
  

- Sistemul TAPoR (Text Analysis Portal for Research)

- Softul Catia
- GENESYS System
- Tehnici de scanare
- Tehnici de comprimare fisiere
- Manipulare fisiere: Principalele formate de fişier utilizate sunt: Imagine: TIFF, GIF,
JPG, JPG-2000, PNG, PDF, Text: HTML, XML, PDF, UTF-8, ASCII, Audio, Video:
WAVE, MPEG, AVI, WMA, OGG, Arhivare: RAR, ZIP.

Alte abilitati (nominalizate ca atare de angajatori potentiali)

- Cunoasterea legaturii dintre Digitalizarea patrimoniului si Cultura Vizuala

- Cunoastera modalitatilor si tehnicilor de manipulare a textelor in format digital
- Cunoasterea principiilor si tehnicilor de programare utilizate in digitalizarea
patrimoniului.
- Cunoastera si aplicare aprincipiilor de web design utilizate in Digital Humanities (care
include si Istoria digitala)
- Critical Design
- Critical Making
- Reflexive Making
- Crowd sourcing (crearea si mobilizarea de comunitati de profesionisti on line in context
academic si in context de bussines).
- Crearea de harti dinamice,
- Crearea de Screen Cast ( cunoasterea softurilor Camtasia, Captivate,
CamStudio,Caputure Fox, Jing),
Abilitati colectare de date,
- Abilitati de brainstorming (creare si dezvoltare idei in domeniul specific-idei realiste si
aplicabile).

- Cunoasterea programelor de analiza date si analiza text: Alpheios, ANNISS, AntConc,

AntWordProffiler, Atlas.ti, BITTEXT.
95  
 
  

- Cunoasterea programelor de analiza date: 140Bit, Anayse-it, ANNIS,AnSWR,

Arheosurveyor, ANTHROPAC.

- Cunoastera programelor de creare si popularizare colectii on line: 960 GridSystem,

Adobe Dreamweaver.

- Abilitati de utilizare a programelor de creare lucrari de cercetare in colective on line:

Annotation Studio, Bamboo HUBzero Work Space, Basecamp, Dropbox

- Abilități specifice pentru Marketing şi servicii culturale online

a) web 2.0 – tendinţe şi caracteristici în comunicare şi servicii
b) interactivitatea în mediul electronic şi tipurile de public
c) instrumente şi canale de comunicare online
d) campanii online

- Dezvoltarea unor procedurii si modalitati eficiente si credibile de a determina

autenticitatea artefactelor respective autoritatea stiintifica/academica a celor care le
expun (pe diverse siteuri).

- Crearea de suporturi de stocare in format digital mai sigure si mai stabile (trecerea prea
brusca de la metode consacrate si relativ eficiente de arhivare media, la pastrarea in
artefactelor in format digital care este adesea instabil, ca format si standard este
considerata de multi riscanta).
- Cresterea capacitatii profesorilor de istorie de a-i ajuta pe elevi in devoltarea de abilitati
analitice si a unui sens al compexitatii propriei istorii. Cu alte cuvinte nu atat capacitatea
de memorare si reproducere cat capacitatea de analiza, capacitatea de a pune intrebari
pertinente in legatura cu propria istorie. Desigur cresterea capacitatilor de analiza merg
mana in mana cu cresterea capacitatilor de memorare a modului de desfasurare a unor
evenimente, intr-un mod mult mai eficient si mai util decat sistemul de memorare
mecanic (tocit) practicat si binecunoscut de elevii și studenții din Romania.
96  
 
  

Standarde ocupationale de cautat pe domenii in Romania si in alte tări din Uniunea

Europeană

- Domeniul marketing, domeniul turism/turism cultural, industrii culturale

- Domeniul organizare evenimente, promovare, jurnalistica, branding
- Domeniul digitalizare
- Domeniul administrativ /institutii publice
- Domeniul ONG-experti/consultanti
- Domeniul RI Diplomatie/Diplomatie culturala- Expertii din ICR pe ce domeniu-ce
standard ocupational lucreaza
- Domeniul arhitectura/ amenajari

A se lua in consideratie :

CAEN: Secţiunea Activităţi de spectacole, culturale şi recreative: activităţi de creaţie şi interpretare

artistică (creaţie,execuţie grafică, organizator spectacole)- Pot fi folosite și denumiri generice, cum ar fi
„managerde proiect” (COR, 2419 19), care poate fi folosit pentru o plajălargă din profesiile enunțate mai sus.
Antreprenoriatul este o altă opțiune a viitorilor absolvenți ai unui program masteral in valorizarea
patrimoniului. Se vorbește destul de frecvent în ultimii 5 ani înRomânia despre industrii
creative în contextul recunoașterii,pe plan global, a importantei crescânde pe care au dobândit-o acestea, în
calitatea lor de componen te ale economiilor moderne postindustriale

Într-un studiu din 2009, „Măsurarea Economiei Creative – Studiu de caz România”, autorii
sintetizează o serie decaracteristici ale industriilor creative:-reprezintă un set de activităţi
intensive în cunoştinţe,parte a economiei bazate pe cunoaştere;-includ activităţi de concepere, producţie şi
distribuţie abunurilor şi serviciilor intensive în creativitate artistică sau ştiinţifică, respectiv în active
intangibile culturale sau infor-maţionale / codificabile (ca proprietate intelectuală); -au capacitatea de a genera
venituri din comercializareaproduselor şi a serviciilor creative, precum şi din exploatareadrepturilor de proprietate
intelectuală;- au potenţialul de a genera creştere economică sustena-bilă, promovând incluziunea socială,
diversitatea culturalăşi dezvoltarea umană.

Tinerii absolvenți pot lua în considerare opțiunea de adezvolta o afacere proprie ca galerist, dealer de artă,
propri-etar casă de licitație, prin atragerea unor fonduri care săle sprijine demersul
( ex. în 2010 a apărut primul fond de investiții în artă din România iar în Italia există practica frec-ventă ca
galeriile start-up să finanțate și refinanțate anualde fonduri de investiții specifice).

În acest sens este esențială conectarea tinerilor cu exemple depractică și tutoring /îndrumare din partea
unor specialiștiactivi pe piața de artă din România.

97  
 
  

Până în 1990, piaţa de artă românească era reglementată de comerţul de stat, prin aşa-
numitele „consignaţii“ respectiv Galarii de Artă cu vanzare. Astăzi există case de licitaţii, galerii,
tîrguri de artă şi anticariate. La 24 de ani de la evenimente încă nu există norme clare ale
funcţionării acestei pieţe. În 2014 în discuţie se află un proiect (înițiat de ACOAR, Asociaţia
Comercianţilor de Opere de Artă din România).

Ocupații pe piața patrimoniului/piața de artă din România

Experţi, Evaluatori, Consultanţi, Dealeri

In domeniul valorizarii patrimoniului pe piata de profil a consumatorilor de artă

Se vorbeşte depre experţi, evaluatori, consultanţi şi dealeri. Despre expert şi evaluator se

aminteşte în cîteva paragrafe şi se pedalează pe calitatea de evaluator. Consultantul şi dealerul
sînt doar elemente de decor, în propusul proiect de lege.
Expertul de artă cere un statut bine definit. El este atestat de către o comisie formată din 21 de
persoane, numite printr-un Ordin al ministrului Culturii. Comisia analizează dosarul
respectivului candidat, care trebuie să îndeplinească anumite criterii, pentru a i se primi
respectivul dosar. Actele depuse trebuie să ateste o activitate susţinută în domeniu, studii de
specialitate, organizare de expoziţii, conferinţe, cursuri, cărţi, simpozioane, la care se adaugă o
bună reputaţie în rîndul celor care sînt interesaţi de artă.
Expertul de artă – sau cum este caracterizat: „expert în bunuri cu semnificaţie artistică“ – are
un domeniu prioritar, cum ar fi pictura religioasă, pictura românească modernă, sculptura, arta
românească în secolul al XIX-lea, pictura monumentală, arta decorativă a secolului al XX-lea.
El este autorizat să elibereze certificate de autenticitate, pe care le va semna şi ştampila, parafa
purtînd numele său şi numărul de cod cu care este înregistrat în registrul experţilor.
Expertul este responsabil de actul pe care îl eliberează şi există o etică a expertizei, nimeni
nepermiţîndu-şi să-şi pună apostila pe un obiect care nu este autentic şi care îi poate atrage
mari neplăceri pe multe planuri, în special opropriul breslei. Expertul, în urma unei analize a
respectivei piese de artă, poate elibera un certificat din care să rezulte autenticitatea piesei. În
egală măsură, expertul poate constata lipsa de originalitate a unei lucrări. Expertiza trebuie să
fie clară şi să cuprindă concluzia „original“ şi „autentic“.

98  
 
  

Evaluatorul de artă a obţinut un card de evaluator şi o ştampilă, cu numele şi cardul său

înregistrat la UNEVAR (Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România), unde sînt
„însilozaţi“ toţi evaluatorii, din toate domeniile. Poţi deveni evaluator pe baza unor acte civile
şi a unei cereri, neexistînd condiţii prealabile şi nici bariera unei argumentări temeinice de
activitate în domeniul artei27.
Aflam din același articol ca in grupul evaluatorilor s-a intrat – şi se va intra şi mai repede,
conform noii legi – pe principiul „intră cine vrea“. Din acest motiv, ca să zădărnicească
cooptarea unor neaveniţi, Asociaţia Experţilor de Artă a propus introducerea a trei paliere:
a. evaluator-expert, în care intră experţii care au titluri universitare sau ştiinţifice sau experţi cu
o mare experienţă în domeniu, autori de monografii;
b. evaluatori – în care intră şi experţii;
c. evaluatori consultanţi, în care sînt acceptaţi debutanţii în domeniul artei. De la o categorie la
alta, trecerea ar urma să se facă prin cursuri şi, eventual, prin examene.
În proiectul de lege mai apare si „consilierul de artă“.
Exista o serie de cursuri de FPC de initiere, derulate de firma ArtMark la sfîrşit de săptămînă,
destinate celor care doreau să capete noi cunoştinţe în artă şi, eventual, să-şi alcătuiască o
colecţie de pictură. Acele cursuri din initiere au devenit pachete de cursuri destinate
managementul artei şi iar în Palatul Cesianu-Racoviţă a luat fiinţă un institut cu un astfel de
profil. Din sesiunile de curs putem să cităm câteva denumir ilustrative:
-­‐ „Arta ca marfă şi mecanismele pieţei de artă“,
-­‐ „Produse culturale româneşti“,
-­‐ „Valoarea financiară a operei de artă“,
-­‐ „Arta şi banii“

Desigur, industriile, culturale sunt parte a valorizarii patrimoniului dar misiunea mediului
academic si al unui program masteral in domeniu este de a mai tempera din avantul
mercantil al genului acesta de intreprinderi cu o serie de abordari vizand arta pentru arta,
valoarea sociala a artei, valoarea educativa a artei, arta ca stil de viață etc.

                                                                                                               
27
Florin Colonas, Piata de arta in tre eperti si evaluatori, in Observator Cultural nr735 din 17.08.2014, accesabil on line
http://www.observatorcultural.ro/Piata-de-arta-intre-experti-si-evaluatori*articleID_28828-articles_details.html.

99  
 
  

Abilitati generale si specifice necesare pentru profesionistii activi in valorizarea

patrimoniului prim branding, comunicare externă activități de diplomație publică.

Abilități intelectuale:

1. Lărgirea radicală a întregului concept de cultură,

2. Stergerea sau estomparea distinctiei traditionale dintre cultura inaltă si divertismentul

popular (preconditie pentru succesul practicilor de reconversie a spatiilor industriale in
proiectele de regenerare urbană),

3. Nu se stie cu exactitate ce este cultura alternativa si ce sunt priectele culturale alternative,

dar exista exemple de bune practici in marile metropole occidentale unele putand fi
replicate (ca idee macar) in marile orase din Romania (in care exista fie aflux de turisti)
fie un numar suficient de mare de consumatori de cultura datorită faptulu ca sunt si centre
universitae cu traditioe (Sibiu, Cluj, Timisoara, Iasi).

4. Sunt necesare cercetari studii specifice, ... teme de cercetare doctorala ar putea fi alocate
pe cercetarea utilizarii spatiilor industriale dezafectate in Bucuresti si alte orase ale tarii
deoarece nimeni nu stie cu exactitate care le este utilizarea. In cazul celor abandonate,
daca sunt in cladiri cu valoare istorica patrimoniala sunt necesare proiecte de reabilitare
si reconversie in conditii de sustenabilitate economica in domeniul industriilor culturale
(strategie posibila in marile metropole urbane care beneficiaza de afluxuri de turisti si de
investitii dar greu aplicabilă in orasele mici, fantoma dezurbanizate.

5. Abilități specifice de investigare și cunoaștere a canalelor de difuzie optimã a produselor

culturale românești în spațiul european. Ce tipuri de canale de difuzie sunt cele mai
adaptate?

100  
 
  

6. Abilități de cunoaștere a predispoziției locuitorilor unor țãri europene pentru specificul

participãrii culturale a locuitorilor din țãrile anumite segmente ale ofertei culturale.

7. Abilități de caracterizare cât mai exactã a gusturilor culturale pentru cât mai multe dintre
țãrile europene, pentru a „plasa” produsele culturale.

8. Abilitatea de a formula observații și comentarii pertinente in legatura cu comunitãțile cele

mai receptive/ principalele activitãți/servicii culturale și modul lor de permeabile la
schimburi interculturale (aprecieri de receptare/frecventare în țãrile europene).

9. Abilități de ajustare a modului de transmitere a produselor culturale.

Abilitati specifice necesare pentru profesionistii activi in valorizarea patrimoniului prim

branding, comunicare externă activități de diplomație publică.

1. Familiarizarea cu aplicarea tehnicilor experimentale precum jocuri de rol sau exercitii

situationale in masura sa ajute practicienii sa faca fata unor situatii de comunicare
internatională si interculturală speciale pentru care majoritatea practicienilor si
functionarilor publici nu sunt pregatiti.

2. Cunoasterea capacitatilor reale de persuasiune si potentare a influentei (valorizarii)

propriei culturi. La fel de importanta este si capacitatea de detasare de viziunea
etnocentrica care implica de regula crearea de etaloane ale culturii altora din perspectiva
unica a propriei culturi. Etnocentrismul cultural al tarilor occidentale este o permanență și
nu fară temei un subiect de lamentare continua din partea tărilor cu alte repere culturale
(țările din Orientul Mijlociu, Africa, Asia).

3. Capacitatea de a intelege, discerne, aplica si utiliza in diverse situatii si pentru diverse

proiecte de diplomație publică capacitatea culturii de a se modifica, transforma, adapta
sub influenta diversilor stimuli interni si externi si vice versa, respectiv tehnicile si
strategiile prin care acest lucru este posibil.

101  
 
  

4. Abilitati de exploatare a abilitatii culturii (expusa prin modalitati adecvate) de

modificare a atitudinilor si comportamentelor.

5. Abilitati de persuasiune culturala in cele trei dimensiuni importante – comportament

verbal, non-verbal si perceptual.

6. Capacitatile lingvistice specifice care operatorilor DP pot sa ofere avantaje comparative

indiscutabile prin capacitatea de imersiune in societatea unei anumite tari si accesul la
forme mai subtile de manifestare a fenomenului cultural. Desigur intre competenta
lingvistica si competenta culturala exista o diferenta semnificativa de care trebuie sa se
tina cont in procedurile de selectie a personalului.

7. Trebuie schimbate paradigmele in sine de invatare a limbilor straine, care la ora actuală
sunt axate in sistemele educationale europene pe competentele gramaticale si mai putin
pe competentele conversationale. Sunt multi experti care realizeaza că desi vorbesc fluent
o anumita limba au dificultati de comunicare si relationare cu nativii. Cunoasterii
gramaticii unei limbi straine din perspectiva abilitatilor DP trebuie sa i se adauge
cunoasterea gramaticii culturii singura care asigura interactiunea sociala reala.

8. Abilitatile de comunicare non-verbală in general nu sunt abordate in programele de

pregatire. Comportamentul non-verbal sau limbajul tăcut (incluzand privirea, postura ,
gesturile, atingerile, modul de utilizare al spatiului si timpului) este apreciat ca
semnificativ mai ales pentru dimensiunea emoțională non verbală a limbajului uneori in
mateire de rezultate si efect de comunicare mai importanta chiar decat comunicarea
verbala. In cel mai elementar discurs, tonul vocii, privirea, gesturile pot sa faca diferenta
dintre succes si esec cu efecte amplificate in functie de circumstante (aparitii in public,
interviuri in mass media etc).

9. Un aspect avut in vedere intr-o masura crescanda pentru care inca nu exista nici expertiza
si nici programe de formare specifica se refera la impactul cultural in comunicarea
vizuala. Designul elementelor de identitate culturală ale siteurilor web este un act de
diplomatie publica avand in vedere rolul si importanța pe care comunicarea on line il are

102  
 
  

in era informationala. De exemplu siteurile guvernamentale ale Australiei, Noii Zeelande

pornesc toate de la un discurs vizual coerent cu elementele de culoare design si artifacte
cu care publicul strain identifica inclusiv la nivelul subconstientului aceste tari. Siteurile
guvernamentale ale unor state membre UE precum si siteurile Comisiei Europene,
Parlamentului si agentiilor tin si ele cont de acest algoritm al comunicarii vizuale.

10. Cunoasterea mediilor de comunicare preferate de anumite culturi. Cultura locală

influentează preferințele pentru anumite medii si instrumente de comunicare. In
societatile deschise mass media poate sa fie alegerea fireasca dupa cum in alte locuri
comunicarea inter-personală este considerată mai de incredere (cazul țărilor arabe și in
general al societatilor inchise). Cunoasterea realitatilor specifice din fiecare tara si a
mediilor de comunicare preferate si considerate de incredere la un moment dat este deci o
abilitate importanta.

11. Cunoasterea contextului istoric are o importanta deosebita in contextul comunicarii

interculturale cu opinia publica din tari de pe continentul asiatic (și nu numai). De regula,
campaniile si strategiile de comunicare dau atentie exclusiv contextului actual. Este o
tehnica mai comoda dar superficiala, demonii trecutului recent (atitudinea fata de foste
puteri coloniale de pilda) pot sa fie resurcitati oricand de un gest sau o declaratie
nepotrivită. Pentru acelasi context asiatic cuvinte si valori au o semnificatie diferita fata
de cultura occidentala. De exemplu conceptul de armonie central in cultura si diplomatia
publica chineza (unde implica diversitate) nu este echivalentul conceptului armonie din
cultura occidentala (care implica o doza de conformitate).

12. Abiliati de a integra in discurs perspective diferite (implica o cultura generala solida si
abilitati narative si de comunicare pe masura). Aceasta include abilitati analitice de
documentare pentru cunoaserea diferitelor modele si exemple de bune practici. Desigur,
bune practici aplicatte contextului pentru ca ceea ce este buna practica intr-un anumit
context poate sa fie neinspirată in alt context.

13. Cunoasterea diferitelor paliere identiare si modul de aplicare al acestora in discursul

public. Orice tip de comunicare are o dimensiune identitara. Discrepantele dintre

103  
 
  

identitatea propriu zisa auto-perceputa si imaginea acestei identitati constituie obiectivul

principal al campaniilor de diplomatie publica (armonizarea diferentei dintre auto-
perceptie si perceptia externă). În articularea a cestei imagini identitare in discursul
pentru mediul extern promotorii aleg modalitati de expresie specifice propriei culturi care
adesea nu au tangenta cu orizontul de asteptare al publicului tinta. Modalitati de
exprimare incisive si apreciate ca inspirate intr-o anumita cultura pot sa fie percepute ca
arogante, stridente, de prost gust si agresive de catre alta cultura. Si vice versa este
valabila, limbajul modest si retinut dintr-o anumita cultura poate sa fie perceput ca semn
de slabiciune si umilintă.

14. Capacitatea de a aprecia si aplica strategii de DP pentru publicul extern in functie de

numarul participantilor (individual, institutii, comunitati) in functei de modalitatile de
coordonare cu diverse entitati si cu alte actiuni de comunicare din tara mama si desigur in
functie de scop (un singur obiectiv, mai multe, un obiectiv cu multipe fatete) si in functie
de durata (efect imediat, efect pe termen lung sau timpul avut la dispozitie).

15. Cunoastere a metodelor de cercetare si mai ales de interpretare corecta a datelor. Adesea
rezultatele oferite de metodele de cercetare cantitativa (sondaje de opinie publica de
pildă) s-au demonstrat a nu fi viabile aplicate pe o audienta extreme de diversa. Cele mai
multe erori provin nu din modul in care se raspunde la intrebarile dintr-un chestionar ci
de la modul in care sunt formulate intrebarile in sine. Metodologia de cercetare care
implica diplomatia publica de la modul de design pana la modul de colectare si
interpretare a datelor este vulenrabilă în fața filtrelor culturale ale indivizilor.

16. Constientizarea provocarilor contemporane ale diplomatiei publice si abilitatea de a oferii

solutii pentru fiecare. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt provocarile determinate de
noile medii de informare si tehnologia comunicarii. Impactul noilor medii de comunicare
inca surprinde prin reactii si scenarii la care parciticenii DP nu sunt pregatiti.

17. Cunoasterea diferitelor paliere identiare si modul de aplicare al acestora in discursul

public. Orice tip de comunicare are o dimensiune identitara. Discrepantele dintre
identitatea propriu zisa auto-perceputa si imaginea acestei identitati constituie obiectivul

104  
 
  

principal al campaniilor de diplomatie publica (armonizarea diferentei dintre auto-

perceptie si perceptia externă). O problem de functionalitate consta in facptul ca in
articulare acestei imagini identitare in discursul pt mediul extern promotorii aleg
modalitati de expresie specifice propriei culturi care adesea nu au tangenta cu orizontul
de asteptare al publicului tinta. Modalitati de exprimare incisive si inspirate intr-o
anumita cultura pot sa fie percepute ca arogante, stridente, de prost gust si agresive de
catre alta cultura. SI vice versa este valabila, limbajul modest si retinut dintr-o anumita
cultura poate sa fie perceput ca semn de slabiciune si umilinta in alta cultura.

18. Cunoaserea diferitelor modele si exemple de bune practici de diplomatie publica (implica
abilitati de documentare).

Abilități tehnice solicitate de angajatorii potențiali firme și instituții care au ca obiect de

activitate diplomația publică/promovarea imaginii prin Branding

19. Abilitati manageriale. Creare aunei echipe nucleu de preferat multidisciplinare

(specialisti in marketing, specialisti in studii de piata, specialisti in comunicare,
specialisti in patrimoniu).

20. Abilitati deosebite de documentare cu precadere:

- fixarea conceptului de branding de ţară, definirea sa;
- fixarea celor mai bune practici mondiale în domeniu;
- o primă evaluare a sectoarelor care pot constitui vectorii activi de branding pentru a crea
tabloul general;
- evaluarea iniţiativelor de branding de până acum în diverse sectoare;
- inventarierea constrângerilor care împiedică modificarea de imagine;
- definirea unui scop strategic;
- evaluarea resurselor necesare pentru acţiune;
- stabilirea direcţiilor de acţiune de viitor;
- abordarea instituţională: ce instituţii se implică şi cum se pot crea retele de cooperare
interinstitutionale.

105  
 
  

21. Abilitati de realizare a auditului de imagine şi identificarea percepţiilor existente;

- Evaluarea punctelor forte şi a punctelor slabe ale imaginii ţării şi consultarea liderilor de
opinie;
- Crearea unei idei centrale, a unei propuneri de brand pe care să se bazeze strategia de
branding.
- Sincronizarea mesajelor pentru a fi adecvate fiecărei audienţe în parte

22. Abilitati de creare echipe de lucru, pe domeniile forţă, vectori de imagine precum:

- export, inclusiv turism, axat pe marketing de ramură;

- investiţii străine;
- cultură şi artă;
- diversitate regională, etnică;
- biodiversitate;
- inovare, cercetare ş.a.

23. Alte abilitati tehnice cerute:

- stabilirea viziunii strategice (unde vrem să ajungem?);

- stabilirea perspectivelor şi opţiunilor strategice;
- stabilirea obiectivelor (ce vrem să obţinem?);
- stabilirea măsurilor (cum ştiu că ating obiectivele?);
- stabilirea unor ţinte cantitative şi calitative;
- stabilirea iniţiativelor (cum intenţionez să intervin, cine, cum, când?);
- stabilirea monitorizării şi evaluării impactului (cum ştiu că strategia are
efecte?).

106  
 
  

24. Managementul strategic al imaginii unei ţǎri sau a unui oras presupune abilitati de
analizare a următoarele aspecte:

- Ce determină imaginea unei ţǎri?

- Cum poate fi evaluată imaginea unei ţǎri?
- Ce principii directoare există pentru conceperea unei imagini de ţarǎ?
- Ce instrumente pot fi utilizate pentru difuzarea unei imagini de ţarǎ?
- Cum poate o ţarǎ să-şi corecteze o imagine negativă?
- Abilitati de comunicare a brandului/imaginii odata construite/create.
-Abilitati de comunicare a propunerii de brand în mod susţinut atât în interiorul ţării,cât şi în
afara ei;
-Abilitati de identificare a unor sectoare de afaceri – nişă;
-Abilitati de identificare a sistemelor şi infrastructurii necesare transmiterii mesajelor de brand.

Pentru Advocacy

25. Abilități de implicare în proiectele de advocacy desfăşurate și oferirea de consiliere

juridica organizaţiilor neguvernamentale.

26. Abilități de comunicarea de criză

27. Abilități de evaluare a riscurilor

28. Abilitați de planificare a comunicării de criză

29. Stăpânirea tehnicilor sugestive (care se încadrează în larga sferă a fenomenelor care au
drept scop schimbarea atitudinală prin influenţarea trăirilor, credinţelor şi
comportamentelor unor persoane.

107  
 
  

Alte abilitati specifice profesionistului în valorizarea patrimoniului

30. Abilitati de evitare a comercializării excesive a industriior creatoare de imagine, a

turismului cultural, al spectacolelor etc, (o abordare care face parte din politica identitară
europeană şi este fundament al avantajului comparativ cultural calitativ european visavis
de industriile culturale asociate de regulă SUA).

31. Abilităti cunoastere si promovare măsuri speciale de protecţie şi subvenţionare (necesare

pentru menţinerea calităţii actului de comunicare si reprezentare publică ca și a actului
cultural) dar în contradicitie cu trendul general de liberalizare economică pe care îl
presupune globalizarea.

32. Cunoșterea actorilor activi in DP a Uniunii Europene (de facto si de jure).

33. Cunoasterea actorilor activi in DP a Romaniei (de facto si de jure).

34. Cunoastera actorilor non-guvernamentali al căror domeniu de activitate are relevanță

pentru comunicarea publică intra-europeană și transnațională.

35. Familiarea cu formele de comunicare și reprezentare culturală post-moderne dar

inteligibile și accesibile publlicului larg.

36. Abilitati specifice de Instituțional networking. Instituţiile aflate direct sub controlul UE
(reprezentantele Comisiei Europene şi Centrele Europene de informare) și care au
misiunea de a promova imaginea şi valorile comune UE nu sunt principalii vectori ai
diplomaţiei publice de facto a UE. Diplomaţia publică implică interactivitate şi dialog cu
un interlocutor iar prin natura lor aceste instituţii oficiale doar afişează informaţii şi
promovează structura care le finanţează acţiuni care de regulă din punctul de vedere al
diplomaţiei publice au un efect redus.

37. Cunoasterea tehnicilor comunicarii interculturale

38. Posibilitatea de practicare a Empatiei in tehnicile de comunicare si in realizarea

materialelor de comunicare

108  
 
  

39. Atenţia pe acţiunile de informare şi promovare este explicabilă prin natura inedită, puţin
cunoscută, complexă şi confuză a instituţiilor sale atât în ochii publicului intra-european
cât şi extra-european.

-­‐ Este necesară crearea de experti in Branding de tară/Branding institutional?

Brandingul este parte a tehniclor de valorizare a patrimoniului cultura istoric

pentru crearea si promovarea de imagine si se manifestă ca extrapolare a unor tehnici
comerciale şi de marketing la zona politicii internaţionale, a creării de imagine şi
comunicării publice. Printre termenii înrudiţi și complementari se numără: Relaţii publice
internaţionale, Imagologie, Diplomaţie publică,Diplomație culturală, Promovare,
Advocacy, Lobism cultural, Comunicare publică externă, Marketing de patrimoniu,
Management de patrimoniu. Brandingul este folosit de actorii statali care precum
brandurile comerciale concurează în sistemul economic şi politic global pentru cucerirea
admirației a minţilor şi inimilor oamenilor. Prin branding se încearcă nu doar o
prezentare explicată a chintesenţei unei ţări dar într-o anumită măsură şi reinterpretarea
identităţii naţionale în termeni vandabili “marketizati”.

Ceea ce distinge noţiunea de branding de alte forme de reprezentare este

motivaţia comercială, într-o logică care transforma spaţiul civic într-un spaţiu calculat
logistic în funcţie de coordonate de marketing. În sfera comercială consumatorii
cumpără adesea în baza imaginii brandului şi nu a realităţii produsului, valoarea
brandului (a imaginii) fiind de multe ori mai valoroasă decât produsul în sine.
Corespunzător în sfera relațiilor internaționale, capacitatea de proiectare a puterii şi
influenţei este direct proporţională cu imaginea percepută de ţară a cărei expresie în
formula sintetică, schematica este brandul de ţară. În unele situaţii, imaginea unei ţări
este principalul capital politic al acesteia în sfera relațiilor internaționale.

109  
 
  

În aceste condiții este necesară:

-­‐ Pregatirea unor profesionsiti in comunicare publică externă pornind de la valorizarea

patrimoniului nu se rezumă doar la modalităţile de adresare publicului extern ci şi
contribuţia propriului public la formarea discursului specific comunicarii externe şi mai
recent contribuţia publicului ca şi comunitate sau chiar că şi entităţi individuale la efortul
colectiv mai mult sau mai puţin coerent de creare a imaginii externe în ochii opiniei
publice internaţionale în mod direct, neintermediat de filtrele guvernamentale. Crearea
unui corp de specialisti cu pregatire specifica este esenţială în era reţelelor de socializare
şi face parte din democratizarea procesului de politică externă.

-­‐ Abilitatile profesionistului in domeniu se reflecta in noile exigente de construire a

imaginii externe a unei entitati fie ca este vorba de o tara fie ca este vorba de un oras,
comună sau regiune. La modul general, avem „povestea” unei naţiuni, transmisă formal
prin școală sau informal prin tradiţii la care se adaugă rolul unor instituții simbolice ale
statului, (religia de stat monedă, drapelul, imnul național, elemente de modă şi design
asociate cu tradiția și cultura unei națiuni, gastronomie specifică, sporturi naționale etc).
Alteritatea ca mod de autodefinire prin raportare la naţiunile vecine este și ea importantă.
Ideea de vecinătate nu se exprima neapărat în termeni geografici ci în termeni de interese
şi grad de interacţiune (pentru Noua Zeelandă sau Australia de pildă Marea Britanie este
mai aproape, mai vecina cultural decât Indonezia, sau Papua-Noua Guinee tări vecine
geografic).

110  
 
  

Întrebări la care trebuie să raspundă profesionistul in comunicare publică externă

prin valorizarea patrimoniului.

Dezbaterea cu privire la identitatea culturală europeană trebuie să facă parte din

portofoliul de expertiza minimal al absolventului unui program masteral in domeniule Stiinte
politice, Rellatii internationale, Istorie, Geografie, Jurnalism care este specializat in comunicare
publică externă pornind d ela valorizarea patrimoniului istoric, a valorilor culturale ale unei
comunitati (de la o comunitate rurala locala, la natiune si in cel edin urma la comunitatea de
natiuni reprezentata de Uniunea Europeana).
Va veti da seama daca sunteti pregatiti sau nu pentru un post si o cariera in domeniu
răspunzând la întrebări simple dar esenţiale precum:

De ce trebuie noi cetăţenii europeni să trăim împreună într-o comunitate de state, ce se

înţelege şi în ce constă o comunitate a valorilor?
Care sunt aceste valori?
De ce sunt ele europene şi de ce sunt fundamentale pentru UE? De ce este importantă
participarea cetăţenilor la acest proces?
De ce şi în ce mod fiecare cetăţean european poate să fie un ambasador, un factor
constitutiv al diplomaţiei publice naţionale şi europene în spaţiul extra-european?
De ce UE trebuie să aibă o politică culturală externă, în ce constă această, ce costuri şi ce
beneficii politice şi economice implica?
Care este diferenţa dintre această diplomaţie bublică şi diplomaţia publică a statelor
membre?

111  
 
  

Ce caută ONG-urile ca angajatori potențiali la experti in varlorizarea patrimoniului prin

actiuni de reprezentare externa?

- ONG-urile de calibru au nevoie de experți, de profesioniști. Nu orice ONG ajunge să fie

finanţat de Comisia Europenă pentru acţiuni de comunicare, informare, promovare.
Există câteva ONG-uri care au dezvoltat nu neapărat relaţii privilegiate cu structurile UE
(aşa cum sunt acuzate adesea) cât mai ales o infrastructură instituţională, expertiza şi
know how. Un număr mare de ONG-uri care nu ajung la finanţare UE (adesea fondate cu
scopul de a ajunge la această finanţare şi nu pentru obiective idealiste) uită că misiunea
UE atât în activităţi de comunicare cât şi în activităţi sociale etc nu are ca obiectiv
finanţarea unor structuri asociative ci rezolvarea unor probleme. În consecinţă (de regulă)
UE va oferi finanţare, acelor structuri pe care le considera capabile şi cu capacitate
administrativă şi experienţa demonstrată de a duce la bun sfârşit proiecte de promovare,
advocacy, comunicare externă etc.

- Comunicarea si crearea de imagine favorabila pe plan extern de facto eficientă şi

credibilă ( care este in masura sa aduca turisti si investitii) se făce adesea prin asociaţii
private, fondate de entuziaşti şi finanţate privat. Recomandările pentru o Agenţie
Culturală a Uniunii Europene descentralizată şi nepolitizată nu sunt uşor de îndeplinit
atunci când avem în vedere agenţii finanţate din fonduri publice totuşi există exemple de
bune practici ale unor agenţii în care priorităţile de reprezentare sunt fixate de anteprenori
culturali (oameni de cultură cunoscuţi şi respectaţi în ţara de origine) şi experţi (de
asemenea personalităţi recunoscute în fiecare domeniu).

- Majoritatea agenţiilor implicate comunicarea, reprezentarea culturală externă,

marketingul de imagine prin valorizarea patrimoniului considerate a fi de success
încearcă să se îndepărteze cât mai mult de aspectele susceptibile a fi propagandă, de
formele de reprezentare percepute a fi artă de stat, sau discurs cultural cuminte şi corect
politic.

112  
 
  

- Este nevoie de experți care să faciliteze utilizarea diasporei pentru acţiunile de diplomaţie
publică a statelor naţionale este cunoscută şi utilizată de mult timp. Se pune întrebarea în
ce măsură diaspora masivă a României creată în ultimii 25 de ani poate să catalizeze
diplomaţia publică a statului român.

- O bună parte din prezenţa culturală neinstituţionalizată parte integrantă a diplomației

publice a fost și este creată de diaspora (fie prin simpla prezenţă) fie prin activităţi
culturale. Oare în ce măsură diplomaţia publică instituţionalizată a statelor membre este
dedicată diasporei şi în ce masură este un export de cultură dedicat publicului străin?

- Are România suficiente fundamente identitare cunoscute sau marketizabile pentru

construirea unei identităţi competitive văzută ca atare pe plan extern? Diversele aspecte,
paliere şi mesaje ale diplomaţiei publice românești nu formează la ora actuală un mesaj
coerent ci mai degrabî contradictoriu? Este necesară crearea de specialiști care să asigure
o anumită coerențî între nivelul local, regional naţional şi cel supranaţional al
diplomaţiei publice în cazul Romăniei.

- Fondurile investite in imagine și diplomație publică asigură o anumită imagine externă şi

un mesaj de diplomaţie publică (dificil de evaluat ca putere și eficiență) dar întrebarea
este dacă acest mesaj şi această imagine este corectă, dacă reflecta imaginea şi interesele
tuturor actorilor regiunilor și comunităților locale, respectiv dacă este pe măsură
potenţialului economic, politic şi cultural al Romăniei.

- Majoritatea experților consultați identifică discrepanța dintre ceea ce România este şi a

realizat în ultimii ani şi capacitatea de proiectare a realităţii imaginii sale pe plan extern
către opinia publică europeană și internaţională.

- Diplomaţia publică presupune cunoaşterea realităţilor şi prin ele a orizontului de

aşteptare şi nevoilor societăţii dintr-o anumită căreia trebuie să i se iasă în întâmpinare
prin acţiuni şi iniţiative având la baza interese comune. Cunoasterea constanta a acestor
realitati si a acestui orizont de asteptare implica existenta de experti cu abilitati de
documentare constante.

113  
 
  

- Diplomaţia publică trebuie să fie actuală, în linie cu cu preocupările intelectuale ale

timpului. Chiar dacă abordează subiecte clasice, modul de reprezentare al acestora
trebuie să îmbrace haina contemporaneităţii. Prezența ataşatului de presă sau a atașatului
cultural trebuie înţeleasă azi şi din perspectiva capacităţilor tehnologice de transmitere a
informaţiei care este într-o mai mică măsură intermediată de terţi. Unele lucruri nu s-au
schimbat. Şi azi că şi în trecut cel mai mare succes în reprezentare nu îl au expunerile
pretenţioase ci istoriile simple din viaţa de zi cu zi în care auditoriul se regăsește într-un
fel sau altul. Arta culinară, jovialitatea umană, anumite atribute de comportament sau
vestimentație au asigurat şi asigură o vizibilitate mai mare (inclusiv la expoziţiile
universale) decât expunerile oficiale (discursuri, comunicate etc).

- Comunicare strategică a unui mesaj identitar nu diferă prea mult de cea din campanile
electorale cu excepția mediului adesea puţin cunoscut. Aceasta presupune dezvoltarea
unui set de mesaje, imagini şi idei simbolice, iar ulterior căutarea de oportunităţi pentru a
le pune în valoare şi repeta. Cum oamenii sunt expuşi zilnic unui număr mare de mesaje
din variate surse, conţinutul mesajului e de preferat a avea o formulă simplă.

- În strategiile publicitare comerciale se investeşte mult timp în a decompune în câteva

cuvinte sau imagini simple idei şi mesaje complexe, care apoi sunt repetate obsesiv,
mizându-se pe particularităţi ale subconştientului indivizilor. O tehnică care însă nu poate
să fie transpusă în diplomaţia publică decât poate parţial în condiţiile deoarece
complexitatea aspectelor identitare nu poate să fie tratată ca un produs de firmă.
Încercările de a o face s-au soldat toate cu tot atâtea eşecuri (a se vedea campania SUA în
perioada post 9/11 destinată ţărilor musulmane care s-a soldat cu un răsunător eşec,
tocmai datorită tehnicilor publicitare utilizate care au fost etichetate de auditoriu drept o
propagandă ieftină).

- O dimensiune importantă a diplomaţiei publice se desfăşoară la nivel individual şi

consista în dezvoltarea de relaţii cu personalităţi cheie prin intermediul schimburilor
culturale, seminariilor, conferinţelor, care diferă de practica evenimentelor mondene ce

114  
 
  

se organizează prin ambasade, sunt genul de relaţii care se construiesc între intelectuali
cu preocupări aproximativ similare.

- Majoritatea eşecurilor în acţiuni de diplomaţie publică nu se datorează incapacităţii de a

oferi informaţii în legătură cu propriul punct de vedere. Publicarea de materiale, broşuri
sau organizarea de evenimente este partea simplă a lucrurilor pentru că presupune doar
manipularea unor fonduri. Adevărată provocare constă în a oferi un mesaj convingător
care să nu fie ignorant. Mesajele declamatorii au mai puţin şanse de a fi luate în
considerare comparativ cu mesajele care găsesc modalitatea de a angaja un dialog.

- Auditoriul acordă atenţie şi receptează doar ceea ce doreşte să audă, ceea ce reclamă
tehnici mai sofisticate de a compune sau ambala un mesaj vizând o imagine identitară. În
acelaşi timp a spune auditoriului extern doar ceea ce doreşte să audă denotă o doză mare
de oportunism şi caracterizează propaganda. Este de preferat angajarea unui dialog real în
care se expune şi argumentează un punct de vedere, se cunoaşte punctul de vedere al
auditoriului extern şi se găsesc formule de compromis sau măcar de comunicare
civilizată.

- De obicei se invocă ca necesară rezolvarea a patru probleme potenţiale: a) Înţelegerea

orizontului de aşteptare specific publicului din ţara gazdă, b) acceptarea eventualei
ostilităţi vizavi de propria cultură şi identificarea elementelor componente ale acesteia.
La acestea se adaugă necesitatea de a realiza acea atașare afectivă pe care cultura și arta
în general o presupun. Apelul la acest gen de sensibilităţi, ce trebuie identificate pentru a
fi folosite într-un mod credibil într-un discurs care să nu devină patetic. O ultimă
provocare majoră petru un actor internațional constă în a reuși să creeze un mod de
comunicare relevant pentru publicul căruia i se adresează şi din perspectiva lucrurilor
care îi sunt familiare acestuia dar fără a adresa publicului neapărat acel mesaj pe care
acesta doreşte să îl audă pentru că acest mesaj s-ar transforma instantaneu în propagandă.

- Este invocată necesitatea de evitare a senzaţiei de invazie culturală şi a discursului

paternalist care crează instinctiv o audienţă ostilă. Lărgirea audienţei presupune găsirea
115  
 
  

acelor formule de limbaj care evită teoretizarea excesivă. O exprimare simplă directă
poate să fie accesibilă şi în acelaşi timp elegantă şi academică.

- Succesul discursului de reprezentare identitar nu rezidă doar în calitatea mesajului ci şi în

credibilitatea sursei care îl transmite. Mesaje sensibile sunt cel mai bine receptate atunci
când sunt făcute de persoane publice cunoscute, care au ceva în comun cu ţara gazdă
(personalităţi ale vieţii culturale în general).

- În egală măsură trebuie evitate formulele sterile ale discursului oficial pentru că acest
discurs oficial prin monotonia și predictibilul său reduce orice tip de reprezentare
culturală și orice tip de comunicare la un simplu zgomot de fond al cărui efect este
practic nul. Cultura înseamnă provocare, comunicare și dialog iar pentru acest lucru este
nevoie de experți oameni de cultură pe care adesea reprezentanțele diplomatice nu îi au.
Manifestările culturale și de comunicare externe ale Comisiei Europene eșueză adesea în
acel formalism cenușiu colorat cu accese de sentimentalism ce caracterizează îndeobște
funcționărimea (fie ea și europeană).

- Care ar fi publicul ? În bună măsură mapamondul nu a avut niciodată atăția consumatori

de cultură în același timp și în egală măsură un public atăt de potențial informat cu acces
la atât de multe surse alternative de informare dar și de loisir. Ar fi de dezbătut și ce
reprezintă cultura (înaltă sau de divertisment) în tot acest peisaj pentru public, ce fel de
cultură și manifestări se transformă în stil de viață și devin element al socializării într-o
anumită țară (cum este cazul multor produse culturale americane).

- Problemele de comunicare ale României în țările din vecinătatea apropiată (Republica

Moldova în mod special) nu constau mereu în lipsa de vizibilitate ci în diferența dintre
efectul aspirațional creat de această prezență și capacitatea de a satisface așteptările
generate de acest efect aspirațional.

- În societatea contemporană este important a cui poveste de success câştigă, ce model de

devoltare este mai convingător ca model de urmat iar aici capacitatea de a transmite
mesajul şi imaginea corectă prin practici de diplomaţie publică este importantă. E o
întreagă evoluţie în modul în care se ia decizia politică, o evoluţie în care rolul opiniei
116  
 
  

publice este în creştere, opiniea publică fiind mai informată că niciodată datorită
accesului facil la surse de informative alternative.

- Adesea diplomația publică va miza nu neapărat pe imaginea reală obținută în urma

contactului direct fie cu o țară și poporul ei fie cu produsele exportate de această țară.
Imaginea de țară este un produs creat pe baza efectului aspirațional identificat de experții
în branding, care construiesc si vand o imagine care corespunde realitatii percepute a
autohtonilor despre ei insisi dar mai ales anumitor fantasme dorite de potentialii
cumparatori. Identitatea Romăniei, a unui oras, sau regiuni, sau firme, sau instituții
devine un produs care dacă este necunoscut, sau are o imagine negativa trebuie asociat
unor apiratii identificate in mentalul potentialilor clienti (care nu au intotdeauna legatură
cu realitatea materiala ci cu o piață simbolică facilitată de expansiunea mediului virtual).
Imaginile sunt importante într-o lume în care cunoașterea și comunicarea se bazeaza pe
imagini, TV, Internet.

- Diplomaţia publică spre deosebire de propagandă fiind un process de dialog mutual, este
esenţială cunoaşterea şi înţelegerea modului de a gândi şi de a percepe lucrurile al
interlocutorului. Mai ales atunci când este vorba de medii culturale diferite (ţările cu o
cultură islamică de pildă) pregătirea culturală și de comunicare specifică a funcţionarilor
implicaţi în acţiuni de diplomaţie publică este o necesitate.

- Dezbaterea în sine a problemei comunicării și reprezentării culturale externe naționale și

europene condusă de intelectuali, universitari sau politicieni și reflectată în documente
programatice, nu se poate replica în adâncime la nivelul aparatului funcționăresc cu
rapiditatea și în forma dorită de inițiatori. Redactarea programelor a regulamentelor de
funcționare, a ghidurilor solicitantului pentru programe culturale, evaluarea, selecția și
monitorizarea implementării acestor programe este în sarcina funcționărimii care nu se
poate nici schimba și nici adapta peste noapte. Există ca peste tot aspecte procedurale,
protocolare, metodologice care grupează, obstrucționează orice inițiativă entuziastă,
aspecte pe care intelectualii și universitarii inițiatori ai programelor nu le cunosc sau nu le
înțeleg. În aceste condiții o soluție ar fi constituirea des tructuri specializate în diplomașie
publică cu personal contractual specializat oferit de instituții de respectabile în paralel cu
117  
 
  

o continuare a descentralizării serviciilor de reprezentare culturală si de comunicare

destinate publicului extern.

- O altă problemă este legată de mentalitatea păguboasă existentă în unele state membre
din Europa Centrală și de Est mai ales în virtutea căreia arta și cultura de calitate
reprezintă un domeniu elitist (parte o reacție la populismul artei și culturii de stat pre
1989, parte o prelungire a elitismului de secol XIX manifest și în atitudinea față de istoria
națională). În aceste condiții ermetismul limbajului și manifestărilor sunt considerate
virtuți obligatorii ale manifestărilor. În aceleași cercuri popularizarea culturii are în aceste
state membre un rol peiorativ fiind echivalentul vulgarizări, asta în condițiile în care în
Occident (și în SUA America) e complementul superlativ al consacrării.

- Este la mare preț capacitatea instituțiilor publice,private românești de a amplifica pe plan

intern și extern un discurs de diplomație publică europenizat (popularizarea politicilor
Uniunii Europene). Simpla comunicare externă nu implică existenţa unui mesaj politic
sau cultural europenizat (care să promoveze valorile şi punctul de vedere comun al
Uniunii Europene şi identităţii sale politice). La ora actuală Dimensiunea Europeană
(înţeleasă ca nominalizare specifică a Uniunii Europene și instituțiilor sale) este scoasă în
evidenţă şi este vizibilă arareori cu excepţia evenimentelor şi acţiunilor specific finanţate
de diverse programe UE (promovarea legăturilor academice, schimburile de studenţi,
lucrări de infrastructură în care există şi finanţare UE etc). Este relevant şi felul în care
arată de regulă acest mesajele europenizate din discursuri şi materiale destinate
informării/comunicării. Adesea în statisticile şi rapoartele experţilor CE este bifată o
acţiune a unui stat membru drept comunicare publică UE dacă pe parcursul sau la
sfârşitul unui discurs sau material de prezentare se specifică faptul că statul membru
respectiv susţine prin acţiunile sale poziţia UE, sau ca UE este finanţator sau cofinanţator
al unei anumite acţiuni. Simpla menţionare adesea într-o formulă de complezenţă şi într-
un limbaj de lemn a numelui UE nu înseamnă discurs europenizat de diplomaţie publică.
Inclusiv concentrarea eforturilor de comunicare pe audiența europeană a altor state
membre nu implică neapărat promovarea idealului european şi a obiectivelor sale.

118  
 
  

- O altă problemă discutată datorită implicaţiilor sale majore este impactul mega extinderii
UE din 2004-2007. Influenţa politică, culturală şi imagistica a mega extinderii este de
aşteptat să afecteze în timp conţinutul, şi substanţa comunicării pubice externe, a
diplomaţiei culturale şi a diplomaţiei publice în general a Uniunii Europene. Până de
curând UE era de facto un bloc de state occidentale. Cele 13 noi state membre dintre care
11 sunt state din Europa Centrală şi de Est vor afecta imaginea UE de bloc occidental,
reprezentând civilizaţia vestică. Şocul mega extinderii a fost atenuat în parte de dialogul
politic din perioada de preaderare care a contribuit la familiarizarea ţărilor candidate cu
procedurile PESC iar ţările candidate s-au aliniat într-o măsură mai mare poziţiilor
comune ale UE dar şi de fervoarea cu care statele candidate şi au asumat o identitate
culturală de membrii ai clubului occidental.

Schimbări în natura practicienilor care justifică nevoia de experți

- La nivel instituţional constatăm că ataşaţii culturali ai ambasadelor odinioară cu rol cheie

în relaţiile intra europene bilaterale în ţările UE au în ultimii 10-15 ani în primul rând
funcţii legate de relaţiile cu publicul decât de intermediere a cooperării
interguvernamentale. E un fapt confirmat de transferul tacit de competenţe şi proceduri
de la cele diplomatice bazate pe protocoale bilaterale la cele desfăşurate uzual de diverşi
operatori culturali, care confirmă impunerea spaţiului cultural european comun ca parte a
procesului de integrare menită să asigure substanţa reală pentru comunicarea publică
externă a Uniunii Europene. Din cadrul aceloraşi evoluţii prezenţa culturală și în general
de comunicarea externă nu mai este monopol al guvernelor naţionale şi agenţiilor lor. Are
loc frecvent prin intermediul unor acţiuni generate de interese transnaţionale ale
sectorului economic, educaţie, ştiinţa, cultură şi societăţii civile într-o varietate de
schimburi şi forme colaborative ce ocolesc culoarele diplomatice.

- Interesele de comunicare publica în Europa pot să fie asigurate mai bine prin intermediul
unor acţiuni mai ieftine mai puţin birocratice şi mai profesionale faţă de scopul propus,
prin stimularea cooperării directe între instituţiile interesate. E un fapt confirmat de
transferul tacit de competenţe şi proceduri de la cele diplomatice bazate pe protocoale

119  
 
  

bilaterale la cele desfăşurate uzual de diverşi operatori culturali, care confirmă impunerea
spaţiului cultural european comun ca parte a procesului de integrare. Problemele apar în
momentul recunoaşterii efective a statutului şi conţinutului programelor iniţiate de actori
alţii decât cei guvernamentali. Este încurajată de programele UE, munca independentă
de instituţiile guvernamentale a unor reţele bazate pe experienţa cumulată a mii de
organizaţii şi liber profesionişti este subevaluată sau nerecunoscută.

- Asistăm și la o reviziuire a definiţiilor tradiţionale date comunicarii in general,

schimburilor inter-academice, si schimburilor culturale cu noi definiții menite să includă
noi fenomene culturale apărute în ultimii ani ca urmare a evoluţiilor tehnologice şi
sociale.

- Se constată şi existenţa unei relaţii de cauzalitate directă între dimensiunea culturală a

cooperării internaţionale, numărul operatorilor independenţi şi amploarea programelor în
desfăşurare, cu locul pe care pregătirea de profil îl are în curricula programelor
academice şi a departamentelor ce pregătesc funcţionari publici, diplomaţi sau experţi
contractuali (angajati de regulă pe baza contractuale de ONG-uri sau firme private care
au castigat diverse contracte de prestari servicii specifice Marea Britanie, Finlanda,
Germania). Schimbări în producţia şi distribuţia programelor şi produselor de factură
culturală şi oportunităţile extinse de cooperare internaţională implică un răspuns pe
măsură prin organizarea de programe de pregătire a funcţionarilor publici, corpului
diplomatic și absolvenților de știinte socio-umane (care au ca traseu de carieră potenția
reprezentarea externă) în vederea clarificării şi utilizării oportunităţilor rezultate din
interconexiunea dintre acţiuni politice şi acţiuni culturale pe arena internaţională în
general şi pe cea europeană în mod particular. Acțiunile politice instituționalizate de
reprezentare culturală în sine de pe plan intern a Uniunii Europene (teoretic) ar putea să
devină în Europa unită inutile în momentul prevalării spaţiului cultural european comun
în care organizaţiile de resort ajung să-şi integreze activităţile într-o structură
complementară pan-europeană ce ţine de rutină si pentru care exista experti de
specialitate pregatiti prin programe ca atare.

120  
 
  

- În România exista foarte putin experti in management cultural (valorizarea economică a

patrimoniului cultura istoric in diverse domenii). Crearea acestora prin programe de
pregătire universitara si post-universitara este o necesitate deoarece s-a demonstrat faptic
că discursul academic de promovare a acţiunilor în domeniul culturii trebuie conectat cu
discursul aferent economicului, politicului şi mass-mediei altminteri riscă să fie ignorat
de cei care iau decizii. La nivelul tuturor statelor membre UE se constată o relaţie de
dependenţă între atenţia acordată capacităților de comunicare, reprezentare culturală
externă şi dezvoltarea economică aferentă unei anumite zone (această evoluţie de la
scopuri politice spre scopuri de factură promoţional economică are ca efect o diluare a
liniei de demarcaţie dintre cooperare şi promovare).

- Sunt necesari profesioniști atat in mediul public cat si in mediul privat in masura sa
asigure o exploatare a industriilor culturale (in masura in care exista intr-o anumita
locatie) sau a imaginii generate de o anumită personalitate sau eveniment cultural de
către guverne sau autoritati locale cu scopul obţinerii de avantaje pe piaţa europeană în
contextual unei logici în care interesele economice prevalează. Participarea
profesionistului format prin programe academice solide este esențială întrucât pentru
succesul reprezentării abilitatea de a negocia în structura participării intereselor
economice cu etica profesional academică face diferenta dintre succes si insucces
respectiv dintre valoare si bun gust versus kitch. Este una din principalele provocări
adresate industriilor culturale si valorizarii patrimoniului in scop de promovare externă.
Pentru a evita amatorismul şi degradarea în kitsch este nevoie de profesioniști în domeniu
care pot să fie creaţi doar în timp prin intermediul unor programe academice.

- Existența fizică a operatorilor de comunicare, creare si marketizare imagine viabili nu

rezolvă însă în sine problema cooperării și comunicării internaționale. Guvernele ţărilor
A şi B pot să aibă un interes politic reciproc de a se angaja în acțiuni de cooperare
culturală bilaterală dar operatorii publici sau privati din respectivele ţări să rămână
indiferenţi unii faţă de alţii datorită diferenţelor de percepţie de preocupări, de sisteme de
organizare sau simplu dintr-o confortabilă ignoranţă. De aici putem deduce că necesităţile

121  
 
  

cooperării pentru acţiuni de reprezentare și diplomație publică în Europa nu sunt

asigurate de acţiunile interguvernamentale, de către UE sau de către actori privaţi în mod
separat, ci de către acţiunea concertată a acestora care este direct proporțională cu
existența resurselor umane necesare cu expertiza in ceea ce s-ar numi Instituțional
Networking, creare de rețele de informare si comunicare trans-europene in fiecare
domeniu în parte.

- Continuarea procesului de inegrare europeană în sine implică o definire mai exactă a

raportului dintre interesul naţional şi cel european şi o popularizare pe măsură a
răspunsului în rândul cetăţenilor care implica insa existenta insa a unei infrastructuri
organizationale deservita de comunicatori profesioniști și de formatori de opinie cu
expertiza necesară (jurnalisti, cadre didactice etc).

- S-a constatat in ultimii ani ca “social media”, in evaluarea occidentala ar trebui sa

reprezinte o suma si o chintesenta a tuturor insrumentelor de soft power folosite anterior,
Twitter si Facebook trebuind tina loc de vector de influenta precum Radio Europa Libera
sau Vocea Americii. Diferenta dintre cele doua tipuri de instrumente utilizate larg in
public diplomacy si soft power este aceea ca Twitter scoate informatii din zona de
conflict (informeaza in timp real media occidentala fara costuri prea mari), ori
mobilizeaza intr-o oarecare masura si cu anumite limite fortele combatante care in cele
mai multe cazuri nu au alte mijloace de comunicare si coordonare, in vreme ce vectorii
conventionali (precum posturile de radio sau tv internationale si transnationale
functioneaza in regim bidirectional (adica pot introduce in astfel de spatii inputuri de
tipul celor transmise de radiourile amintite in perioada Razboiului Rece). In mod cert,
cunoscandu-se deja deznodamantul actiunilor din Republica Moldova si mai recent din
Ucraina, cele doua categorii de vectori de soft power nu se exclud, ci mai mult, se
completeaza – lipsa uneia dintre aceste categorii provocand disfunctiuni si costuri de
toate tipurile.

- Practicienii de branding (experti in creare imagine pornind inclusiv de la valorizarea

patrimoniului) se orientează pe rezultate imediate, sunt stimulaţi financiar pt rezultate

122  
 
  

imediate, spre deosebire de practicienii diplomaţiei publice instituţionalizate care au

poziţii fixe şi salariu fix (nu sunt dispuşi să-şi asume riscuri), de unde rezultă din partea
primilor mai mult dinamism, sistem de luare a deciziilor mai simplu şi mai flexibil,
capacitate de reacţie mai bună etc.

- Abilitați de lucru si management a conceptului de Identitate Competitivă – ( o sinteză

între managementul de brand şi diplomaţia publică la care se adaugă elemente de turism
cultural, comerţ, investiţii şi campanii de promovare a exporturilor). A se avea in vedere
aici ca inclusiv produseel tehnologice industriale incorporeaza o anumta identitate
culturală. Se cumpara automobile BMW si pentru ca incorporeaza cultura tehnica si
persoanlitatea germana, automobile Rover pentru ca incorporeaza identitatea si cultura
britanică (noii proprietari de al BMW au facut tot posibilul sa pastreze linia si
indentitatea britanica a noilor modele si după reluarea pachetului majoritat de actiuni),
produsele SONY incorporeaza si identitatea culturala japoneză etc.

- Profesionistii in domeniu sunt necesari mai ales pentru ca in Romania avem de-a face cu
o piata dominata de oportunisti fara expertiza necesara iar acest lucru se vede inclusiv din
încurajarea impactului imediat dar adesea fără profunzime reală şi perspective.
Aşteptările de impact imediat mai ales în acest domeniu sunt cel mai adesea nerealiste şi
formale.

- Este necesara crearea de expertiza pe plan național si local si pentru ca importul de

expertiza de pe plan extern necesită resurse financiare suplimentare adesea exorbitante in
conditiile in care efectele şi eficacitatea campaniei de branding este greu sau imposibil de
evaluat iar opinia publică de regulă cere rezultate imediate.

- Este necesara crearea de expertiza pe plan național și local și pentru că în cazul

importului de expertiză externă pe lângă prețurile exorbitante se mai pot adăuga și alte
neajusuri. Partea de design de campanie de branding importata din exterior este făcută de
consultanţi în birouri din Londra sau NY, iar partea de implementare propriu zisă lăsată
la îndemâna autorităţilor naţionale, cu toate sincopele care provin de aici. Lipsa de
înţelegere, dificultăţi sau imposibilitatea de aplicare în practică a strategiei propuse.

123  
 
  

- A se avea in vedere nevoia de profesionisti cu portofoliu de expertiza specific pentru

fiecare domeniu al valorizarii patrimoniului, care sa aiba abilități de a lucra în colective
de lucru trans si inter-dsciplinare. Multi experții in branding sunt absolventi de marketing
nu de științe socio-umane (calificarea potrivită pentru valorizarea patrimoniului).
Brandingul este legat de ideea de a vinde, ori nu se poate vinde chiar orice, aplicarea
mecanică a unor tehnici de marketing pe concepte sofisticate precum identitatea
naţională, specificul naţional etc poate să ducă la pierderea credibilităţii şi demonetizarea,
devalorizarea imaginii, adică efecte opuse celor scontate. Marketizarea identităţii
naţionale precum un bun de consum, şi construirea întregului discurs pe principii
mercantile calculate prezintă riscuri de imagine. Aspectele manipulative ale discursului şi
tehnicilor de marketing sunt uşor identificabile chiar şi de publicul neavizat, se simt, şi
adesea sunt instinctiv respinse.

- Brandingul si in general comunicarea externă politizată implică schematizarea şi ultra

simplificarea a ceea ce s-ar putea numi specific naţional. Nu toţi cetăţenii se pot regăsi
într-un slogan sau câteva simboluri grafice cu excepția notabilă a puținelor situații cand
acestea sunt create de profesioniști ai domeniului care lucrează fie individual (beneficiind
si de un talent respectiv de o inspiratie ieșită din comun) fie de colective de experți.

- Brandingul realizat neprofesionist pentru o comunitate înseamnă publicitate care adesea

se reduce la vânzarea de iluzii. A vinde o imagine, sau un slogan şi nu o realitate efectivă
poate să aibă ca rezultat efecte contraproductive pe termen lung inclusiv afectarea
imaginii de ţara şi a credibilităţii.

- O campanie de branding neprofesionist făcută, prea strident sau adresând mesaje

nepotrivite unui anumit context cultural poate să fie percepută ca propagandă si in cel
mai bun caz ignorată (de regulă creaza reacții contrare de ostilitate, cel mai cunoscut caz
fiind al campaniei de brand Shared Values cumpărata de cuvernul SUA pentru
ameliorarea imaginii si ostilitatii visavis de valorile SUA in tarile cu populatie majoritar
islamică).

- Lipsa de continuitate guvernamentală face ca adesea odată cu schimbarea guvernelor

noile guverne să îşi dorească o schimbare a ideii de brand şi modului de prezentare a

124  
 
  

markerilor identitari, ceea ce crează probleme de coerenta şi credibilitate. O serie de

campanii de branding naţional/branding de ţară fac o campanie mai mult sau mai puţin
mascata partidelor din arcul guvernamental care a asigurat finanţarea acestor campanii,
fapt care le afectează credibilitatea atât în ochii publicului extern cât şi ai publicului
intern.

- Țările in curs de dezvoltare cu probleme de imagine și credibilitate au nevoie de experți

în publicitate negativă. Este mai puțin cunoscut faptul că o serie de neajunsuri sau
dezavantaje în mainile unor profesionisti pot sa fie transformate in atuuri și avantaje.
Saracia si lipsa investițiilor pot sa denote oportunitați si o piata care asteapta sa fie
cucerită. Lipsa infrastructurii sau autarhia unor comunitati poate sa denote exotism si o
tara care merita sa fie descoperită etc. Ideea de exotic şi misterios poate să fie lucrativă
pentru că se bazează o imagine deja existentă şi porneşte de la fundamente reale România
dispune de cei mai sălbatici munţi care adăpostesc 60% din populaţia de mamifere mari
din Europa, zone necunoscute care nu fac parte din portofoliul turistic al niciunei agenţii
etc, la care s-ar adăuga acele elemente de autenticitate şi rusticism care sunt rare în
Europa. Imaginea de ţară, nu este monopolul guvernelor naţionale, adesea grupuri de
media, grupuri de presiune sau chiar actori privaţi pot să aibă efecte răsunătoare şi nu
neapărat plăcute sau dorite de guvernele naţionale. Filmul Borat, pt Kazahstan, filmul 7
ani în Tibet pt China, remarci mai puţin flatante din seriale cu succes răsunător, în
materie de imagine pot să aibă în ochii publicului extern efecte nebănuite şi mult
amplificate faţă de campaniile de branding guvernamentale. Publicitatea inclusiv
negativă, nu este neapărat un lucru rău deoarece stârneşte curiozitatea şi atenţia.
Kazahstanul s-a bucurat de o creştere fără precedent a numărului de turişti străini dar şi a
atentei faţă de patrimoniul sau cultural după difuzarea filmului Borat (filmat nu într-un
decor de studio ci într-o colonie de romi de lângă Bucureşti, capitală de stat membru
UE).

- Sunt necesari profesioniști cu abilitati de documentare și evaluare a eficienței

programelor de comunicare externă și promovare a imaginii prin intermediul
expunerii/valorizării patrimoniului. Majoritatea studiilor din domeniu suferă de
generalizare, analizele documentare efective şi studiile de caz sunt încă rare. Atunci când

125  
 
  

acestea există, nu aveam de-a face cu analize propriu zise ci cu o înşiruire de evenimente
sau proiecte derulate sau în derulare. Cu excepţia campaniei derulate în 2004 de Charlotte
Beer pentru SUA care a beneficiat deja de analize ample, de regulă se dau puţine detalii
sau deloc în legătură cu aspectele funcţionale legate de implementarea respectivelor
proiecte, evaluarea efectelor etc. Organizarea evenimentelor de genul Capitala Culturală
Europeană cu un impact aferent deosebit atat economic cat si pentru valorizarea
patrimoniului istoric s-a bucurat în ultimii ani de o atenţie mai mare. În condiţiile în care
statutul în sine de Capitala Culturală Europeană s-a transformat într-o mega afacere cu
precădere pentru oraşele mici (vezi Sibiu) pregătirea candidaturii şi finalizarea
evenimentului a implicat realizarea de studii de impact. Impactul economic al genului
acesta de evenimente exprimat în investiţiile de infrastructură, apariţia de noi ONG-uri,
creşterea uneori de zeci de ori a numărului de evenimente artistice şi a intrărilor de turişti
străini, dezvoltara unităţilor de cazare, explozia preţurilor şi a oportunităţilor de angajare
etc este evident dar inclusiv aici lipsesc datele si studiile de impact efectiv. Pe urmă sa nu
uitam ca in conditiile UE cu 28 de state membre Romania poate desemna o Capitala
culturala Europeana cam o data la 20 de ani, ceea ce face ca acest gen de evenimente sa
aiba un caracte rcu totul exceptional. In aceste conditii trebuie sa stim sau sa avem
profesionisti capabili sa demonstreze si sa quantifice impactul economic al investitiilor in
infrastructura culturala a fiecarui oras, conform unui algoritm credibil si acceptabil. În
ultimii ani au apărut și platforme specializate în domeniu precum Place Branding and
Public Diplomacy, sau publicaţii specializate precum Journal of Place Management and
Developement. Titlul în sine al publicaţiei indică orientarea şi importanța valorizarii si
promovarii patrimoniului pentru problemele dezvoltării locale, respectiv tendinţa de
transfer a atributelor de reprezentare externă ale comunităţilor şi entităţilor locale dinspre
sfera strict guvernamentală în sfera locală care poate să antreneze pentru activităţi de
reprezentare externă şi promovare a intereselor şi imaginii expertiza privată in masura in
care aceasta expertiza există (ideal ar fi sa existe pe plan local cel putin in orasele mari
resedinta de judet).

- Specialistii din domeniu inclusiv Ollins insita pe nevoia de profesioniști capabili să

ilustreze prin programe de promovare specifice multiplele faţete ale personalităţii şi
modului de definire şi exprimare a ceea ce s-ar numi „stil naţional” care să fie utilizat de
126  
 
  

diferite comunităţi interesate în dezvoltarea unei strategii de comunicare cu mediul

extern. Este important ca acest mod de definire şi exprimare a identităţii naţionale sau
locale să fie consonant cu nevoile audienței cărora li se adresează (comunitatea de afaceri
va reacţiona altfel decât comunitatea de artişti, sau amatorii de turism la rândul lor de
diverse categorii). Pentru România cel observăm că majoritatea experţilor angajaţi să
realizeze brandul naţional nu sunt mari şi erudiţi cunoscători ai ţării. Adesea nu au decât
cunoştinţe vagi despre ţara al cărui brand sunt plătiţi să îl creeze. Aplică studii
sociologice bazate pe chestionare menite să identifice efectul aspiraţional la nivelul sursei
(cetăţenii ţării respective) şi al destinatarilor finali, publicul extern. Rezultatul este o
combinaţie mai mult sau mai puţin inspirată între ceea ce crede publicul autohton că este
şi ceea ce îşi imaginează publicul străin despre o anumită țară, oamenii şi cultura sa.

- Este nevoie de experți care prin abordare și expertiză să contribuie la depasirea

Etnocentrismul imagologic de care sufera majoritatea programelor de promovare a
valorilor patrimoniale istorice (nu doar din România). Acest etnocentrism este confirmat
de Eurobarometre care ne arată că cetăţenii statelor Uniunii Europene sunt centrați pe
propria ţară şi încă ştiu puţin despre noile state membre si cu atat mai putin de elementele
care ii leaga si le sunt comune cu acestia. Bulgarii, maltezii, slovenii, slovacii, lituanienii,
estonienii identifica ca problemă majoră vizibilitatea scăzută şi distorsionată a ţării lor în
Europa de Vest. Poziţionarea pe harta în imaginarul europeanului de rând este esenţială
în condiţiile în care poziţionarea noilor state membre este o cvasi necunoscută pentru
majoritatea acestora. Confuzia des întâlnită intre Budapest şi Bucharest (inclusiv la
nivelul însoţitorilor de zbor ai companiilor aeriene) este de notorietate confirmată şi de
episodul comic din 2012 când 400 de suporteri ai echipei Atletico de Bilbao au confundat
Budapesta cu Bucureştiul aterizând în capitala Ungariei deşi finala campionatului
European de Fotbal la care participa echipa favorită avea loc în România.

Atenția de care se bucură in ultimii ani aspectele de imagine si promovare este

demonstrată și de implicarea mediului privat în acest algoritm mai ales odata cu existenta unor
oportunitati de finantare nerambursabila fie națională fie din fonduri structurale ale Uniunii
Europene (POR mai ales). Aici este interesant de urmărit modul in care mediul privat, mas

127  
 
  

media şi diverse fundaţii în România s-au alăturat efortului de definire/redefinire a brandului

România. Este de amintit Campania „De ce iubesc România” derulată de Pro Tv, Gândul, Pro
sport, Ziarul Financiar, Agenţia Mediafax prin care romanii erau invitaţi să enunţe şi să descrie
on line (dar şi la emisiunea de ştiri a ProTv) motivele pentru care îşi iubesc şi apreciază ţară.
Campania Visit România Small Country, Great People derulată de Asociaţia De ce iubesc
România s-a axat în mediul on line pe promovarea personalităţilor romaneşti din ştiinţa, tehnică,
arte, sport. O altă campanie interesantă a fost „Romanii sunt deştepţi” legată de un produs
alimentar apreciat de mai multe generaţii ale perioadei ante 1989, şi anume ciocolata Rom. Nu în
ultimul rând este demnă de amintit campania desfăşurată de postul de televiziune Antena 3
„Romandria” (pornind de la investigarea motivelor de bucurie pentru calitatea de a fi român),
campania „10 pentru România” (axată pe cunoaşterea personalităţilor) sau campania „Dear
World/Dear România (axată pe publicarea de fotografii relevante).

Așa cum imaginea Uniunii Europene utilizată în articularea imaginii sale este constituită
şi din suma capitalului de imagine a statelor membre, imaginea României poate să fie constituită
şi din suma campaniilor de imagine ale regiunilor şi autorităţilor locale, oraşelor cu condiția ca
aceste să dispună de expertiza necesară. Ceea ce într-adevăr lipseşte majorităţii oraşelor din
România este o strategie de brand cu care să iasă în mod individual în lume promovându-şi
identitatea. În România sunt la ora actuală trei oraşe care au reuşit această performanţă (Sibiul în
contextul Capitalei Culturale Europene 2007, Clujul în contextul participării la competiţia pentru
titlul de capitala culturală europeană 2021 dar şi în contextul competiţiei pentru menţinerea
statutului de leader regional, -Festivalul TIFF, Capitala Eurpeană a Tinerilor 2015- și Bucureștiul
cu avantajul de capitală.). Din categoria oraşelor mici probabil că singurul oraş din România care
beneficiază de un brand de facto este Sighişoara, parte datorită Festivalului Medieval, parte
datorită unicităţii cetăţii locuite şi asocierii cu personajul Vlad Ţepeş alias Dracula. Alte oraşe
din România au acest potenţial dar le lipseşte în primul rand know howul – expertiza şi motorul
reprezentat fie de investiţii străine directe masive fie de o viaţă universitară puternică şi de
calitate în care numărul studenţilor şi al diplomelor eliberate să fie dublat de institute de
cercetare performante şi industrii de vârf. Brandurile locale, campaniile de imagine locale mai
uşor de realizat, de gestionat şi de acceptat pot împreună să suplinească cu succes un brand
naţional.

128  
 
  

Transferul de competenţe şi tehnici din mediul privat în mediul public în probleme

de promovare/branding prin valorizarea patrimoniului istoric.

Aplicarea tehnicilor şi strategiilor de comunicare publică internaţională şi branding ale

marilor corporaţii internaţionale pentru statele naţionale sau structuri politice supranaţionale este
tentantă, dar a cunoscut şi numeroase eşecuri. Creativitatea, flexibilitatea viteza, succesul
imediat şi capacitatea de reinventare continuă pe care îl înregistrează în materie de imagine o
serie de mari corporaţii nu poate să nu stârnească admiraţia şi dorinţa de imitare din partea
instituţiilor publice. Transferul de competenţe şi tehnici din mediul privat în mediul public în
general nu se poate face însă mecanic având în vedere diferenţele fundamentale dintre serviciul
public şi instituţiile private. Firmele private nu sunt democraţii, iar nivelul de protecţie al
angajaţilor din corporaţii nu este termen de comparaţie cu statutul funcţionarilor publici. Nivelul
de presiune şi motivaţie existent la nivelul corporaţiilor care se lupta zilnic să supravieţuiască pe
o piaţă concurenţială nu este termen de comparaţie cu confortul unei poziţii în sistemul public. În
ultimele decenii peisajului corporatist în domeniul promovarii de imagine prin valorizarea
patrimoniului cultural istoric i s-a adăugat organizaţiile non guvernamentale, multe dintre acestea
cu o activitatea transnaţională activă. Lipsa de resurse în cazul ONG-urilor redutabile a fost
compensată de ataşament faţă de ideile promovate, activitate intensă, apel la voluntariat şi
angajaţi sau voluntari foarte activi şi talentaţi în promovarea mesajelor cheie în mas media sau
chiar de la o persoană la alta. De aici ar rezulta rolul și importanța voluntariatului ca prim pas
spre o viitoare carieră intr-un domeniu relevant pentru valorizarea patrimoniului.
Nevoia de profesioniști în domeniu este demonstrată și de încercările naive și stângace
ale unor guverne de a promova imaginea de țară și brandul național prin tehnici de marketing
comercial primitive și fără efectul scontat, prin raportare la costuri. Concluzionăm că noile forme
de valorizare a patrimoniului prinpractici de comunicare publică externă și modalități mai
sofisticate de transmitere a mesajului de reprezentare pot să ajute deopotrivă competitivitatea
economică și relațiile internaționale.

129  
 
  

În concluzie, nevoia de profesioniști in domeniul promovării de imagine prin

valorizarea patrimoniului cultural istoric poate să fie sintetizată în câteva idei forţă:

- Dimensiunea fondurilor disponibile contează dar, o idee bună pusă în aplicare cu bani puţini
are mai multe şanse să aibă succes şi să producă rezultate decât o investiţie mare, într-o idee
extravaganta dar prost concepută şi prost implementată. Pentru o idee bună pusă în aplicare cu
bani puțini profesioniștii dedicați sunt indispensabili.

- Mesajul de brand trebuie conceput şi aplicat pe diverse paliere de sofisticare, în conformitate

cu efectul aspiraţional şi fantasmele publicului țintă căruia i se adresează.

- Media externă si angajarea ca experti in trusturile de presa internationale este a

unor preofesionisti romani este esenţială în crearea si mentinerea brandului
romanesc de nivel national regional sau local. Acest lucru este posibil in Uniunea
Europeana in contitiile pietei muncii liberalizate. Participarea constantă a unor
experti romani la crearea editorilelor de specialitate ar elimina senzationalul de
regulă negativ din presa externă. Cel mai adesea imaginea preluată şi promovată de
mas media media nu este echilibrată căutând să surprindă doar aspectele
senzaţionale (în sens pozitiv sau negativ). Publicitatea negativă mai ales în anumite
ţări este gustata de public. Clişeele negative, informaţiile distorsionate şi
stereotipurile fac parte din ingredientele limbajului cinic rezervat de ziarişti
anumitor tari şi zone. În situaţii de criză imagini de genul “se poate şi mai rău decât
la noi” asigură auditoriu.

- Pentru România o serie de personalităţi sau vedete de emisiuni TV au făcut

probabil mai mult decât fondurile alocate de statul roman. Prin extrapolare acelasi
rol il pot avea cateva sute de profesionistii cu activitate constantă în domeniul
promovarii si valorizării patrimoniului. Prinţul Charles a fost fermecat de pitorescul
satelor transilvane, trezind şi în rândul publicului britanic o curiozitate suficient de
mare încât să justifice documentare BBC despre Transilvania. Emisiunea Top Gear

130  
 
  

a făcut cea mai răsunătoare reclama posibil a Transfăgărăşeanului definit ca cea mai
spectaculoasă sosea montana din lume.

- Sunt țări necunoscute şi ignorate care trebuie să-şi creeze un brand, după cum sunt
şi ţări cărora le crează alţii brandul. Imaginea unei ţări se formează oricum, cu sau fără
voia celor de la putere sau a oamenilor de rând, atât timp cât informaţiile despre ea sunt vizibile
în spaţiul alterităţii. Se poate însă interveni în aşa fel încât prezenţa în spaţiul public să fie
definită şi de acei markeri identitari care avantajează. Ideea este de a se interveni cu un mesaj
alternativ celui deja disponibil pe piaţa în cazul în care este purtător de conotaţii negative. Toate
cele 4 scenarii implică însă existența expertizei și a personalului specializat daca nu in toate
valentele promovarii patrimoniului istoric si creerii de imagine macar in amorsarea pe un anumit
canal productiv a expertizei oamenilor de cultura din muzee, biblioteci, institute de cercetare etc.

- Mass-media digitală schimba paradigmele tradiţionale de comunicare cu publicul caracterizate

prin asimetrie si ceaza necesitatea unor noi abordari pentru care este nevoie de profesionisti cu
expertiza specifică. Accesul la surse alternative de informaţie, multiplicarea fără precedent a
surselor (multe reprezentate de persoane fizice a căror activitate concurează agenţiile publice ca
audienţă şi credibilitate) şi mai ales interactivitatea au schimbat radical datele problemei in c
epriveste comunicarea publică externă, crearea de imagine, promovarea unor locații ca destinații
de investiții etc. Înainte de apariţia forumurilor, a blogurilor şi a platformelor de socializare
globale Facebook şi Flickr în 2004), YouTube în 2005, Twitter în 2006 (împreună cu tehnologia
necesară amplificării fenomenului, tableta şi smartphonul) transmiterea ideilor era filtrată de un
editor, de o redacţie, de un producător. Interacţiunii intermediate i s-a adăugat interacţiunea
directă a diverselor agenţii guvernamentale şi/sau ONG-urilor (mai mult sau mai puţin
sponsorizate de acestea) cu publicul din diverse zone ale lumii.

- Legătura dintre tehnologie si expertiza din saptele tehnolociei, formele comunicării si expertiza
specifica si relaţiile internaţionale a fost puţin sau deloc teoretizată. Influenţa opiniei publice în
decizia politică este mai mare ca niciodată. Internetul reprezintă şi o primă formă de mas media
de socializare prin intermediul cărora guvernele au posibilitatea să intre în contact direct cu
publicul străin la nivel de indivizi. Vechile trucuri şi mijloace de manipulare a opiniei publice
interne şi internaţionale prin intermediul mas mediei nu mai funcţionează la fel în mas media on
line, în mas media interactivă. Mai mult chiar, se pot întoarce cu un efect de bumerang împotriva
131  
 
  

iniţiatorilor. Articole mincinoase care în urmă cu două decenii erau menite şi reuşeau să creeze
un curent de opinie favorabil unei decizii politice, pe internet nu ar mai avea acelaşi succes parte
datorită blogurilor şi comentariilor publicului, parte datorită accesului fără precedent la surse de
informare alternative. Încă de acum 40 de ani guvernul SUA a luat în evoluţia intervenţiei din
Vietnam decizii sub presiunea opiniei publice interne puternic influenţată de reportajele TV nu
întotdeauna sub controlul guvernului. Mediile de informare tradiţionale sunt într-o măsură
crescândă înlocuite de internet în primul rând datorită credibilităţii. Blogurilor moderate sau nu li
s-a u adăugat în ultimul deceniu reţelele de socializare cu un rol esenţial în mobilizare cetăţenilor
din Tunisia, Libia şi Egipt. Creşterea exponenţială a importanței comunicării în mediul virtual
pune problema capacităţii instituţionale a UE şi a statelor membre de a utiliza noile medii de
comunicare în mod transparent şi eficient. Nici Romania si nici UE nu au deocamdată
capacitatea administrativă exprimată în număr de angajaţi cu pregătirea necesară pentru a
participa la o comunicare activă cu cetăţenii statelor membre.

Abilitati specifice solicitate in valorizarea patrimoniului pe piată (case de licitatie, marketing de

patrimoniu etc)

P r e g ă t i r e a d o c u m e n t a ț i e i ( c e r t i f i c a d e a u t e n t i c i tate, certificat de expertiză, fișă tehnică,

certificat de resta-urare, contracte de reprezentare, contracte de vânzare-cumpărare,
asigurare, transport, proces verbal de custodieși predare-primire);

Cum se expune(muzee,galerii comerciale și non-

comerciale, spații alternative, spații deturnate), cum se acecomunicarea (parteneriate, partneriate media,
diseminare,rețele sociale);

Cum se aplică pentru fonduri nerambursabile pentru R o m â n i a ș i p e n t r u s t r ă i n ă t a t e , c u m

s e a p l i c ă l a b i e n a l e , târguri, muzee, spații expoziționale din străinătate;

Ce sunt rezidențele artistice și curatoriale și cum se aplică;

132  
 
  

Cine cumpără și cine vinde (curator, galerist, dealer d e a r t ă , c a s ă d e l i c i t a ț i e ,

c o l e c ț i o n a r i , i n v e s t i t o r i , b ă n c i , fonduri de investiții);

Ce este cota artistului și cum crește aceasta –reguli ale pieței de artă.

Abilitati de PR cultural, PR piața de artă, PR instituții de artă,

curricula univers itară nu deține o puternică componentă practică,

p r i n p r e z e n ț a c o n s t a n t ă a u n o r l u c r ă t o r i a c t i v i î n i n s t i t u ț i i l e d e p r o f i l (manager
de instituție de artă sau de companie avand caobiect de activitate bunuri artistice,
manager de proiecte

Oferta actuală de cursuri de nivel licenta sau masterat este forte slab reprezentata teoretic in domeniu
pieței de artă. UNARTE are la Facultatea de Pedagocia artei un curs de un semestru Noțiuni de
ambientare conventionala si neconventionala in spații sociale si culturale și un curs opțional de
Marketing (probabil cultural-nu am avut acces la curs) iar Universitatea din Bucuresti Facultate de
Istorie are de curănd un program masteral Master de Management al bunurilor culturale care se rferă
in mod special la valorizarea patrimoniului prin programe de turism cultural.

Un modul de educație in domeniul pieșei de artă poate ajuta la comple-tarea informațiilor academice obtinute in cadrul
unui program masteral in valorizarea patrimoniului și la un avantaj competitiv pe piața de muncă de profil, prin
diminuarea diferențelor socialeși informaționale dintre școală (studiile absolvite) și muncă(activitatea profesională).

- relația artistului cu instrumentele pieței de artă

- relații profesionale: artist / curator / galerist / art dealer / reprezentan tcasă de licitație / colecționar

- materiale și tehnici individuale de creație

- circulația operelor de artă modernă și contemporană

133  
 
  

- circulația artistului și influențele diferitelor spații culturale parcurse

- susținerea financiară a activității creative și a atelierului

- importanța susteaabilității muncii creative și a proiectelor artistice

- activitatea unei case de licitații

- tipurile de relații contractuale cu artiștii și reprezentanții lor

- volum de lucrări, segmentarea pieței

- cerere / creștere, ring bursier

- instrumente specifice: index, fonduri de investiții

- rezultate și randamente acuale ale pieței de artă românească

- dimensiunile financiare ale pieței de artă contemporană

- topul românesc al vânzărilor, 2009 – 2012

- piața de artă contemporană românească

- piața de fotografie contemporană românească

- cele mai bine vândute opere de artă vreodată

- cele mai bine vândute opere de artă în 2012 la nivel mondial

- TAP – timbrul artelor plastice, colectarea și folosirea taxei artelorplastice pentru desfășurarea proiectelor UAP
134  
 
  

atelierele de creație ale UAP ca spații culturale creative pentru caretrebuie găsită o politică corectă de arondare

- Campanii de recrutare de noi membri in UAP și Atelier 35 (dedicatartiștilor sub 35 d eani)

- Combinatul Fondului Artiștilor Plastici, un posibil mall cultural, situat înnordul Bucureștiului, aproape de
Pavilionul Romexpo

- Spațiile de galerii ale UAP și proiectele curatoriale pe care acestea lepot găzdui proiectele de cercetare artistică
și academică și structura lore xpoziționalăun model de spațiu expozițional: Victoria Art Center

- cum se aplică pentru fonduri nerambursabile pentru România și pentrustrăinătate

- cum se aplică la bienale, târguri, muzee, spații expoziționale dinstrăinătate

- cum se fac bugetele

- cum se fac cererile de finanțare

- cum se cointeresează sponsorii

- tipuri de relații profesionale cu colecționarii ca resursă sustenabilă definanțare a proiectelor culturale

- multinaționalele și CSR-ul (responsabilitate socială corporativă) caresurse de acoperire de linii de buget

- timeline-ul unui proiect cultural; concept, selectare artiști și lucrări,scop, obiective, public țintă, activități,
comunicare și campanii media, eve-nimente de desc idere și networking, follow-up, monitorizare,
evaluare,raportare, sustenabilitate

- beneficii și rezultate pe termen lung

- deschiderea unui nou spațiu cultural artistic independent, privat

135  
 
  

- sinergia domeniilor și genurilor artistice, artele vizuale și noile medii:pictură, sculptură, ar itectură, design,
ilustrație, advertising, artă video,instalație

- creșterea și cultivarea publicului artelor contemporane

- vânzările și produsele secundare ale comerțului cu artă

- valoarea culturală a gadget-urilor artistice

- definirea unei piețe a gadget-urilor artistice: magneți, postcards, DVD-uri etc.

- valoarea de divertisment a artei contemporane

- spațiul Galeriei ca și sapțiu de lounge și concept store•

- metode de sustenabilitate: vânzare de obiecte de artă și design,produse secundare, servicii de divertisment și

servicii educaționale (trai-ning-uri etc.)

- autentificarea operei de artă și tipurile de falsificare

- falsurile de artă privite ca istorie a receptării unui artist și a operelorsale în epocă și exemplificări

- expertiza și evaluarea ca instrumente de valorizare a operei de artă relația obiectelor de artă cu muzeele și
casele de licitații

- valoarea comercială și valoarea simbolică a operelor de artă

- descrierea Asociației Experților și Evaluatorilor de artă din România șia activităților sale

- necesitatea reevaluării operelor de artă aflate în muzee

136  
 
  

- importanța evaluării cu noile instrumente și cote ale pieței de artă apatrimoniului muzeal din România

- colecționari și colecții din România

- relația unei picturi / desen cu rama și passpartout-ul și exemplificări

- relația obiectului sculptural cu spațiul de expunere și exemplificări

- legislația privind obiectele de artă și și exemplificări de decizii judecătorești

- tehnici de restaurare și conservare a obiectelor de artă

- recuperare morală și prejudiciile fizice și morale ale obiectelor de artădin perioada modernă din România

- necesitatea alcătuirii unui muzeu de artă modernă românească ca oetapă firească a înțelegerii și conservării
identității naționale

COMPETENŢELE GENERALE NECESARE

MANAGERULUI DE PROIECT CULTURAL

Competenţe metodice

- experienţă în domeniul managementului proiectelor

- familiaritate cu instrumentele managementului proiectelor;
- aptitudini organizatorice;
- concentrarea pe obiectiv (gândire strategică);
- concentrarea pe esenţial (nu se pierde în detalii);

137  
 
  

- aptitudini didactice;
- experienţă în activitatea pe bază de proiecte.

Competenţe generale de specialitate

- cunoaşterea aprofundată a specificului întreprinderii cu activitte in domeniul industriilor

culturale şi a unui domeniu de specialitate;
- cunoştinţe generale despre conţinutul specific al proiectului;
- know-how în domeniul economic.

Competenţe ale personalităţii

- maturitate şi stabilitate psihică;

- capacitatea de a se impune;
- conduită corectă, incoruptibilă;
- autocontrol;
- deschidere spre nou;
- rezistenţă la stres;
- rezistenţă la frustrări;
- iniţiativă şi răspundere;
- creativitate şi iscusinţă în soluţionarea problemelor;
- loialitate faţă de persoana care a dat sarcina de lucru.

Competenţe sociale

- experienţă şi capacitate de conducere, de motivare a angajaţilor şi de delegare de

competenţe;
- experienţă şi aptitudini pentru munca în echipă;
- capacitatea de motivare a colaboratorilor;
- capacitatea de soluţionare a conflictelor.

138  
 
  

Competenţe comunicaţionale

- experienţă şi aptitudini de negociere şi comunicare;

- siguranţă în prezentare;
- aptitudini de exprimare verbală şi în scris.”

139  
 
  

Ghid Valorizarea patrimoniului cultural si piata muncii din UE

Propunere curricula pentru pilotarea programului masteral in Valorizarea patrimoniului

Domeniul de acreditare Marketing
Se pune acent pe aspectele relevante cu tangență pentru
Marketing-Management de patrimoniu
Posibilă profesie acreditata in COR Manager de patrimoniu

- Managementul organizatiilor culturale

Particularitati ale managementului adaptat la cultura/Evolutia managementului in cultura/Relatia Management-Cultura

Organizaţiile culturale din sfera publică vs Organizaţiile culturale din sfera privată
Tendinţele moderne ale managementului în cultură
Comunicare si promovare in organizatiile culturale
Indicatori de performanta in managementul organizatiilor culturale
Promovare si Institutional Networking pentru organizatiile culturale

- Marketingul organizatiilor culturale

Stragetii de marketing pentru muzee
Strategii demarketing pt obiective arheologice
Strategii de marketing pentru centre istorice
Strategii de marketing pentru arhive culturale
Strategii de marketing pentru turism cultural
Noi modele de marketing pentru organizatiile culturale

- Marketingul proiectelor culturale

Piata serviciilor de marketink cultural
Comportamentul consumatorului de cultura
Sociologia consumatorului de cultura
Tipologia industriilor culturale.
Cererea de bunuri ale industriilor culturale.
Industrii creative si Programe de dezvoltare
Planul de afaceri in Industriile creative/culturale
Planificarea financiar ain industriile culturale

- Marketing teritorial prin valorizarea patrimoniului

Valorizarea patrimoniului ca strategie a dezvoltarii
Valoirizarea patrimoniului-cultura si atragerea investitiilor
Studii de caz: Sibiu Capitala culturala Europeana, Bilbao, Gratz, Liverpool. Bruges, Istambul,
Strategii de valorizare a patrimoniului in Ununea Europeana (Napoli, Roma, Palermo, Dublin etc)
Strategii parteneriale pentru valorizarea patrimoniului (Institutional Networking)

140  
 
  

- Marketing de imagine prin valorizarea patrimoniului

Strategii de branding prin valorizarea patrimoniului
Strategii de diplomatie culturala prin valorizarea patrimoniului
Practici de Advocacy prin valorizarea patrimoniului
Identificarea markerilor identitari ai Romaniei si ai Uniunii Europene
Diplomatie culturala versus Propaganda culturala prin valorizarea patrimoniului

-­‐ Digitalizarea patrimoniului – Marketing on line E-Business and E-Commerce

Marketing on line pentru valorizarea patrimoniului

Tehnici de digitalizare a patrimoniului/platforme de vanzari/magazine on line
Exemple de bune practici/ Network institutional/rute culturale/turism cultural
Muzee virtuale si strategi de marketing on line

-­‐ Evaluarea patrimoniului cultural/Evaluarea politicilor publice de valorizare a

patrimoniului

Valoarea economică a bunurilor culturale/ Conceptul de valoare in domeniul culturii

Rolul UNESCO – tehnici de evaluare
Economia culturii – evaluarea in arta – piețe ale artei-/Infrastructura instituțională a evaluarii patrimoniului
Analiza Cost/ Beneficiu – in domeniul patrimoniului cultural
Evaluarea politicilor publice în domeniul patrimoniului

-­‐ Mecanismele si marketingul pieţei de artă

Definitii ale piatei de arta/pietei culturii

Analiza pietei patrimoniului (bunurile culturale/ beneficiarii potentiali/cleintii potentiali)
Factori Interni /Factori externi
Programarea promovarii
Analiza si programarea costuilor in domeniul patrimoniului
Responsabilitatea sociala in marketingul de patrimoniu/marketingul pitței de artă

-­‐ Fundraising-strategii de sponsorizare - Managementul Ciclului de proiecte de

patrimoniu
Tehnici de fundraising/
Identificarea surselor de finantare
Identificarea partenerilor si crearea de retele – Network –Institutional
Design de proiect cu finantare nationala si UE
Implementarea proectelor de patrimoniu/Evaluarea impactului proiectelor de patrimoniu

Practica de specialitate (pilotarea acestui modul nu se poate finanta din proiect, dar este
necesara pentru dosarul de acreditare ARACIS)

141  
 
  

Cele 10 module propuse sunt relevante pentru:

1. Tematica Valorizarii patrimoniului cultural istoric material si imaterial

2. Prezinta aspecte de inovare si valoare adaugată – nu exista masterate in valorizarea

patrimoniului atasate domeniului Marketing in Romania (cu exceptia unor cursuri).

3. USH are capacitatea si institutionala si de expertiza pentru implementarea acestor cursuri

4. Cursurile si abiilitatile oferite de acestea corespund nevoilor tehnice identificate la nivelul

angajatorilor potențiali

5. Cursurile si abiltiatile oferite corespund intereselor si planurilor de cariera ale studentilor de

la nivel licenta, care ar fi interesesai de aspectele de management si marketing ale valorizarii
patrimoniului. A se avea in vedere si fapul ca o mare parte a absolventilor de nivel licenta
sunt absolventi de marketing si alete domenii cu tangenta pentru domeniul economic.

Exemple de programe masterale cu structura/curriculă si obiective relevante din Uniunea

Europeana

- University of St Andrews

Masters Degree: MLitt in Managing in the Creative Industries

- ESCP Europe Business School

MSc in Marketing & Creativity

- Kings Colege London

Cultural & Creative Industries

- Erasmus School of History Culture and Communication

Master Cultural Economics and Cultural Entrepreneurship

- Bocconi School of Management

Master in Management per lo Spettacolo

- Université Paris-Dauphine

Master 2 Management des organisations culturelles

- Universidat Pompeu Fabra –Barcelona

142  
 
  

Master in Management of Companies in the Cultural and Creative Industry

- Amsterdam Bussiness Scholl

M.A in Entrepreneurship and Management in the Creative Industries

DESCRIEREA MODULELOR PROPUSE

Managementul organizatiilor culturale

Acest curs porneste de la dimensiunea economica a culturii, si interfata culturala a economicului

în general si a managementului, în special. Cursul expune si argumenteaza tendinta unitatilor
culturale de a-si organiza activitatile proprii pe baze asemanatoare cu cele din economie. Chiar
daca orientarea de baza a acestor entitati vizeaza realizarea de valori în sens cultural, în plan
secund obtinerea de venituri financiare si gestionarea problematicii proprii, de exemplu,
constituie preocupari pe cât de necesare pe atât de stimulative. Cursul prin tematica si continut
expune si argumenteaza modul in care prin natura lor problemele conducerii institutiilor
culturale, tarâm de intersectie intima a managementului si culturii, aceste unitati, dincolo de
finalitatile specifice, sunt în linii mari, asemenea tuturor organizatiilor. Ele au
o structura organizatorica distincta, un proces intern specific, foloseste resurse proprii si atrase
(input -uri) realizeaza "produse" si "servicii" culturale (outout - uri) în promovarea carora sunt
ele interesate si specializate etc. Se explica si se argumenteaza modul in care sistemul
institutional construit si dezvoltat în cultura constituie un instrument complex, utilizat de catre o
comunitate umana data, pentru rezolvarea unor probleme concrete si specifice, determinate de
necesitatile de ordin spiritual. Se argumenteaza cum si de ce unitatea culturala nu poate ignora,
decât cu grave riscuri, conceptele, paradigmele simbolice si rationamentele calitative care
alcatuiesc corpus-ul stiintei managementului. Într-o cultura organizata institutional
managementul devine o cerinta functionala, o conditie indispensabila pentru ca cel sistem sa
poata supravietui si sa poata sa functioneze.

Teme ale cursului propuse:

- Particularitati ale managementului adaptat la cultura/Evolutia managementului in
cultura/Relatia Management-Cultura

- Organizaţiile culturale din sfera publică vs Organizaţiile culturale din sfera privată

- Tendinţele moderne ale managementului în cultură

- Comunicare si promovare in organizatiile culturale

- Indicatori de performanta in managementul organizatiilor culturale

- Promovare si Institutional Networking pentru organizatiile culturale

143  
 
  

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și diversificarea
sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent pe transparență, acces
egal și nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate și evaluare specializată, cu
scopul de a promova diversitatea, calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme
alternative de expresie artistică;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare policy papers pentru dezvoltarea unor politici
comune între cultură și educație, atât în ceea ce privește educarea publicului tânăr
pentru consumul cultural și dezvoltarea abilităților lor creative, cât și în ceea ce
privește educația artistică specializată, precum și pentru formarea profesională
continua și reconversia profesională;

-­‐ Abilitati de cunoastere teoretica dar si a mteodologiilor de aplicare pe teren in diverse

spete a:

1. Cadrului normativ pentru protejarea patrimoniului cultural naţional imobil.

2. Reglementările secundare şi a metodologiilor de aplicare a legislaţiei în domeniu.
3. Sistemul unitar (in devenire) de atestare/avizare/acreditare și atestarea majorităţii specialiştilor şi
experţilor care realizează lucrări de proiectare, conservare, restaurare la monumentele istorice şi
avizarea agenţilor economici din domeniu, cu respectarea acquis-ului european în materia serviciilor.
4. Ofertelor de furnizare de servicii de formare profesională și de reconversie profesională pentru unele
din meseriile necesare pentru protejarea monumentelor istorice, inclusiv prin ”ateliere-școală” în
cadrul șantierelor de restaurare.
5. Competitivitatii reduse în sectorul restaurărilor de monumente istorice, ceea ce determină distorsiuni
ale pieţei şi facilitează apariţia de poziţii de monopol ale agenţilor economic.

144  
 
  

Marketingul proiectelor culturale

Acest curs expune modalitatile de incorporare a opticii si metodelor specifice de actiune ale
marketingului de catre organizatiile culturale, adaptarea si diferentierea metodelor de marketing
in raport cu problemele specifice pietei serviciilor culturale din diferite domenii de actiune si
adaptate tipologiei specifice a fiecarei institutii.
Este expusa si motivata incrdrarea tehnicilor de marketing a proiectlor culturale intre tehnicile de
marketing social si tehnicile de marketing ale serviciilor.
Cursu expune principalele paradigme ale relatiei dintre marketingul cultural si marketingul
comercial respectiv modul in care la cel din urma produsele sunt realizate dupa nevoile
consumatorilor, astfel marketerii asigurandu-se ca acestea vor fi vandute iar in priml caz ceea ce
priveste artistul, acesta creeaza independent, rolul marketingului fiind nu sa influenteze arta ci
sa-i gaseasca un public tinta adecvat.
Este expusa dezbaterea om legatura cu principiile de marketing in actul cultural modul in care
acestea sunt integrate, daca sau pot sa influenteze procesul creator. Prezentarea diverselor opinii
in legatura cu aceste aspecte este cuciala fiind una din marile dileme si dezbateri ale raportului
dintre economie si cultra. Hirschman (1993) si Colbert (1994) au introdus conceptul de
independenta produsului in arta fata de tendintele pietei, ca trasatura distinctiva a marketingului
cultural. De la aceste considerente marketingul in cultura este un caz special iar marketerii
trebuie sa porneasca cu produsul si sa gaseasca persoane dispuse sa beneficieze de serviciile
culturale, sau in cazul bunurilor sa le cumpere, decat sa reactioneze la cererea pietei.

Dintre temele propuse:

-­‐ Piata serviciilor de marketing cultural

-­‐ Comportamentul consumatorului de cultura

-­‐ Sociologia consumatorului de cultura

-­‐ Tipologia industriilor culturale.

-­‐ Cererea de bunuri ale industriilor culturale.

-­‐ Industrii creative si Programe de dezvoltare

-­‐ Planul de afaceri in Industriile creative/culturale

-­‐ Planificarea financiar in industriile culturale

145  
 
  

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare şi reinserţia
monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de revitalizare şi

valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora la organizarea de
manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing susceptibile să

determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei avuţii naţionale.

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor istorice în

turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea monumentelor istorice

(turism, culte, industrie hotelieră, transporturi, construcţii civile, alte servicii).

-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea

monumentelor

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor pentru

restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

-­‐ Abilitați de rezolvare constructiva a unei multitudini de probleme privind conservarea

si valorizarea parimoniului in contexte situationale specifice determinate de:

146  
 
  

1. Perpetuarea unor mentalităţi depăşite ale autorităţilor locale cu privire la rolul şi

responsabilităţile lor în ce priveşte protejarea monumentelor istorice, precum şi
în susţinerea materială a restaurării, conservării şi revitalizării acestora.

2. Neaplicarea de către autorităţile centrale şi locale a reglementărilor

internaţionale privind protecţia patrimoniului cultural în caz de conflict armat,
prin realizarea de planuri de apărare locală.

3. Slaba capacitate de organizare și de punere în aplicare a legislației în domeniu,

mai ales în ceea ce privește controlul și sancționarea agresiunilor asupra
monumentelor istorice.

4. Schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi al clădirilor, dintre care

unele nefinalizate încă, ceea ce generează incertitudini cu privire la
responsabilitățile deținătorilor.

5. Presiunea imobiliară mai ales în zonele centrale sau rezidențiale, combinată cu

lipsa de resurse a foștilor proprietari repuși în drepturi, pe de o parte, și cu
tentația înnavuțirii rapide, prin utilizarea maximală a terenului sau chiar a clădirii
(demolări ale monumentelor, supraetajări, extinderi, modificări ale fațadelor
etc.).

6. Dezindustrializarea, închiderea unor obiective industriale combinată cu diverse

privatizări în care valoarea monumentului este anihilată de valoarea imobiliară a
terenului pe care se află acesta.

7. Lipsa de interes, de implicare și de cunoaștere de către autoritățile locale a

valorilor multiple pe care le poartă și le poate genera un monument istoric, cu
consecințe directe și vizibile asupra stării de întreținere și conservare și chiar
asupra existenței fizice a unor monumente istorice, atât în mediul urban cât și în
mediul rural.

8. Lipsa de educaţie pentru patrimoniu şi de informare a publicului (și a

autorităților) care de regulă nu relaționează cu monumentele aflate în zona
proprie de rezidență.

9. Lipsa de programe de intervenție/ animație culturală care să valorizeze

monumentele istorice și să ofere în același timp forme alternative de comunicare
artistică.

10. Neimplicarea autorităţilor locale şi slaba comunicare între persoanele şi

organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea şi punerea în valoare a
patrimoniului cultural.

147  
 
  

- Marketingul organizatiilor culturale

Cursul descrie modul in care in ultimele decenii marketingul a pãtruns şi în alte domenii situate
dincolo de frontiera activitãţii economice propriu-zise cum ar fi educaţie, sãnãtate sau culturã. În
aceste domenii marketingul are o dublã finalitate: economicã şi socialã, cu accent pe latura
socialã. Cursul descrie sistemul instituţional de promovare a culturii la nivelul colectivitãţilor
umane: bibliotecã, muzee, instituţie teatralã, filarmonicã/operã, casã de culturã, agenţii
specializate în turism cultural. La acestea se adauga prezentarea si descrierea domeniului
comunicaţiilor de masã care împreunã cu mijloacele tehnice de receptare, redactare şi difuzare a
mesajelor: presã scrisã, radio, televiziune, agenţii de presã, studiouri, redacţii, reţele de
difuzare.Cursul descrie si argumenteaza modul de diferentiere al serviciilor culturale dupa
criterii aditionale precum: pieţele, distribuţia, rentabilitatea, inteligibilitatea standardelor
valorice, capacitatea de persuasiune. Sunt de asemenea descrise si argumentate modul in care
difertele institutii prin natura mijloacelor utilizate,oferã informaţii, cunoştinţe, valori, simboluri,
modele şi idealuri menite sã satisfacã o diversitate de nevoi umane: nevoia de cunoaştere/de
informare; nevoia de acţiune şi de participare;nevoia de control asupra contextului; nevoia de
relevare a propriei identitãţi, de afirmare şi prestigiu în societate; nevoia de justiţie;nevoia de
securitate alte nevoi psihice cum sunt nevoia de imaginar, de evadare din mediul cotidian etc.

Dintre temele propuse:

- Strategii de marketing pentru muzee

- Strategii demarketing pt obiective arheologice

- Strategii de marketing pentru centre istorice

- Strategii de marketing pentru arhive culturale

- Strategii de marketing pentru turism cultural

- Noi modele de marketing pentru organizatiile culturale

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;

148  
 
  

-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile

actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare şi reinserţia
monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de revitalizare şi

valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora la organizarea de
manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing susceptibile să

determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei avuţii naţionale.

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor istorice în

turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea monumentelor istorice

(turism, culte, industrie hotelieră, transporturi, construcţii civile, alte servicii).

-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea

monumentelor

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor pentru

restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

-­‐ Abilitați de rezolvare constructiva a unei multitudini de probleme privind conservarea

si valorizarea parimoniului in contexte situationale specifice determinate de:

-­‐ Abilitati de identificare si corectare a situatiilor de intelegere gresita a patrimoniului

cultural imaterial, prin extensia domeniului asupra unor elemente care au aparența
patrimoniului imaterial, dar cărora le lipsește valoarea culturală.

-­‐ Abilitati de contracarare a Influenței negative a unor mijloace de informare în masă,

care propagă false valori, sub eticheta de valori tradiționale, elemente constitutive ale
patrimoniului cultural imaterial.

-­‐ Abilitati de identificare, argumentare si introducere in COR a unor noi ocupatii,

meserii aferente valorizarii patrimoniului impreuna cu standardele ocupationale
aferente.

-­‐ Abilitati de dezvoltare a competențelor culturale și creative prin parteneriate cu

149  
 
  

sistemul de educație, cu furnizorii de servicii educative formale și cu furnizorii de

servicii deformare profesională și de educație permanentă.

-­‐ articularea nevoilor de pe piața muncii în domeniul culturii cu dimensiunea ofertei;

-­‐ programe educative formale și configurarea de oferte de educație permanentă;
-­‐ reconversia profesională adaptată nevoilor din sectorul instituțiilor publice de
cultură sau din sectorul independent.
-­‐ Întărirea parteneriatelor cu sistemul de învățământ și extinderea organizării de
ateliere de creație, de tehnici teatrale, de scriere creativă și altele pe lângă formele
de învățământ artistic existente.

- Marketing teritorial prin valorizarea patrimoniului

Cursul expune si argumenteaza Marketingul teritorial prin valorizarea patrimoniului ca strategie

care are drept obiectiv dezvoltarea unei anumite regiuni modul in care integrează activități de
dezvoltare a resurselor și valorilor culturale specifice unei zone, precum și de promovare a
acestora în exterior. Principalele rezultate sunt atragerea investițiilor (nu doar în turism sau alte
activități comerciale, ci și în domenii culturale și sociale), dezvoltarea unei imagini atractive,
precum și o creștere a coeziunii interne și a funcționalității economice. Proiectarea și
implementarea strategiei de marketing teritorial presupune un set complex de inițiative, care
implică un mare număr de actori publici și privați, reuniți într-un sistem de tip rețea, care se
coagulează treptat. Cadrul general poate varia de la regiune la regiune, ținând cont de anumite
variabile locale, cum ar fi nivelul de dezvoltare, tipurile și caracteristicile actorilor, implicarea
comunităților locale, contextele politic și cultural etc. Toate aceste aspecte trebuie luate în
considerare când se planifică o strategie de marketing teritorial. Aceasta se bazează pe politici
locale, dar, pentru a avea succes, este recomandată includerea unei dimensiuni inovatoare a
guvernării.

Dintre temele propuse:

- Valorizarea patrimoniului ca strategie a dezvoltarii

- Valoirizarea patrimoniului-cultura si atragerea investitiilor
- Studii de caz: Sibiu Capitala culturala Europeana, Bilbao, Gratz, Liverpool. Bruges,
Istambul,
- Strategii de valorizare a patrimoniului in Ununea Europeana (Napoli, Roma, Palermo,
Dublin etc)
- Strategii parteneriale pentru valorizarea patrimoniului (Institutional Networking)

150  
 
  

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

- Abilitati de argumentare Cultura ca sector de activitate economică: cultura

este în majoritatea Statelor membre ale UE, ca și în România, o forță
economică cu o evoluție dinamică, de natură să genereze creștere
economică, contribuție semnificativă la PIB, ocupare precum și numeroase
efecte pozitive de spill-over etc.
- Abilitati de argumentare Cultura ca set de resurse care adaugă valoare
intervențiilor de dezvoltare și care le maximizează impactul: abordările
transversale specifice culturii sunt de natură să crească relevanța,
sustenabilitatea, impactul și eficacitatea intervențiilor, legându-le de, și
folosind, valorile și tradițiile comunitare.
- Abilitati de argumentare Cultura ca un cadru sustenabil pentru coeziune
socială și pace, esențial pentru a putea ”trăi împreună”, pentru dezvoltarea
umană, participând inclusiv la generarea sentimentului de bunăstare, de
înțelegere și respect pentru diversitate, pentru alteritate, de încredere
socială și incluziune.

-­‐ Modul in care sectorul cultural și creativ este un sector socio-economic

inconturnabil în formularea și implementarea unei strategii complete de
dezvoltare, datorită valorilor spirituale și semnificanților al căror unic
creator și purtător este.

-­‐ Modul in care cultura reprezintă un domeniu strategic de investiții pe

termen lung, cu efecte care în timp se generalizează, pătrund și
influențează majoritatea subsectoarelor socio-economice.

-­‐ Modul in care sectoarele culturale și creative au un loc special în strategiile

de dezvoltare durabilă și de coeziune socială și se constituie astăzi într-un
element important pentru atingerea obiectivelor strategiei UE 2020.

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între

sectorul culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic,
educațional, al ocupării și protecției sociale, și elaborarea unor politici
publice trans-sectoriale reprezintă o necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul
culturii, managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua
instituțiilor și așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele
și evoluțiile actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale,
pentru fundamentarea politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor
151  
 
  

publice de cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și

asumarea de către acestea a misiunii de centre de acces universal la
informație și de educare continuă pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și
diversificarea sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent
pe transparență, acces egal și nediscriminatoriu la fondurile publice,
eficacitate și evaluare specializată, cu scopul de a promova diversitatea,
calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme alternative de expresie
artistică;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare policy papers pentru dezvoltarea
unor politici comune între cultură și educație, atât în ceea ce privește
educarea publicului tânăr pentru consumul cultural și dezvoltarea
abilităților lor creative, cât și în ceea ce privește educația artistică
specializată, precum și pentru formarea profesională continua și
reconversia profesională;
-­‐ Abilitati de elaborarea, argumentare și implementare, într-o primă fază
prin proiecte-pilot, a unor politici publice pentru dezvoltarea prioritară a
turismului cultural, bază a dezvoltării durabile.

-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare

şi reinserţia monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de

revitalizare şi valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora
la organizarea de manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului
și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing

susceptibile să determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei
avuţii naţionale.

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor

istorice în turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra
monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea

monumentelor istorice (turism, culte, industrie hotelieră, transporturi,
construcţii civile, alte servicii).
-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea
monumentelor istorice ca nuclee de dezvoltare durabilă și tratarea acestuia
ca o resursă economică, nu ca un consumator de bani publici.

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor

pentru restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

152  
 
  

- Abilitati de stabilire si argumentare pertinenta a priorităţilor, criteriile

cultural-științifice privind importanța, unicitate etc, prin coj Abilitati de
creare si recreare a peisajului istoric urban ca zona urbană rezultată din
sedimentarea istorică a valorilor şi caracteristicilor naturale, care depăşeşte
noţiunea de „centru istoric” sau „ansamblu”, incluzând un context urban
mai larg, care cuprinde şi vecinătatea sa geografică.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu contextul mai larg care include
topografia, geomorfologia, hidrologia şi caracteristicile naturale ale
orasului; mediul construit al acesteia, atât cel istoric, cât şi cel
contemporan; infrastructura subterană şi supraterană, spaţiile deschise şi
grădinile, modelele de folosinţă a terenului şi organizarea spaţială, relaţiile
perceptuale şi vizuale, precum şi alte elemente ale structurii urbane.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu practici şi valori sociale şi
culturale, procese economice şi dimensiunile intangibile ale patrimoniului,
în corelaţie cu diversitatea şi identitatea (markerii identitari ai unui oras),

- Abilitati de abordare pentru o abordare comprehensivă şi integrată,

necesară pentru identificarea, evaluarea, conservarea şi managementul
peisajelor istorice urbane în cadrul dezvoltării durabile globale
(cunoasterea exemplelor de bune practici si a cazuisticii modelelor
nereusite de valorizare a patrimoniului, inclusiv a modelelor de afaceri si
marketizare neviabila fie ca model de valorizare fie ca model de afacere
auto-sustenabilă).

- Cunoasterea politicilor uzitate in state membre UE cu traditie de abordare a

peisajului istoric urban au ca scop păstrarea calităţii mediului uman,

- Cunosterea modelelor de bune practici de intensificare folosirii cladirilor

cu valoare istorica patrimoniala (aici se includ cladirile industriale

153  
 
  

dezafectate) in mod productiv şi durabil, recunoscând, în acelaşi timp,

caracterul dinamic al acestora şi promovând diversitatea socială şi
funcţională.

- Abilitatea de a argumenta si implementa in mod profesional si credibil un

echilibru funcțional care integrează obiectivele conservării patrimoniului
urban şi pe cele ale dezvoltării economice şi sociale. Ea îşi are sursa în
crearea unei relaţii durabile echilibrate între mediul urban şi cel natural,
între necesităţile generaţiilor prezente şi viitoare şi moştenirea trecutului.

- Abilitati de abordare a peisajului istoric urban pornind de la cunoasterea si

promovarea diversitatii culturale şi creativitatii ca valori esenţiale ale
dezvoltării sociale şi economice umane,

-­‐ ugarea pertinenta a unor criterii precum:

-­‐ Utilizarea/destinația monumentelor restaurate.

-­‐ viabilitatea utilizării lor.
-­‐ durabilitatea supravieţuirii lor.
-­‐ avantajul competitiv faţă de alte monumente / resurse culturale.
-­‐ potenţialul de infrastructură din vecinătate.
-­‐ potenţialul sinergetic.
-­‐ serviciile oferite - specifice monumentului și de
acompaniament;
-­‐ capacitatea de autofinanțare.
-­‐ capacitatea de a genera plus-valoare, și deci creștere economică.
-­‐ efectele de spill-over etc.

154  
 
  

- Marketing de imagine prin valorizarea patrimoniului

Acest modul de curs introduce studentii in imagologie ca ştiinţa, care studiază reprezentarea
mentală a realităţii. Are o componentă de psihologie socială pentru că orice actor social
individual sau colectiv are o reprezentare socială. Despre rolul imaginilor sociale ale
organizaţiilor s-a analizat în contextul prim, în care se consideră că imaginea unei organizaţii
este obiect de patrimoniu. O imagine pozitivă a organizaţiilor conduce la influenţarea reuşitei
lor, cum o imagine negativă poate să diminueze performanţele obţinute, în sensul de
credibilizare a acestora. In contextul specific al valorizarii patrimoniului cursul se va concentra
pe strategiile de Branding ca modalitate de promovare a imaginii. Prin branding se incearca nu
doar o prezentare explicate a chintesentei unei tari dar intr-o anumita masura si reinterpretarea
identitatii nationale in termini vandabili “marketizati”. Ceea ce distinge notiunea de branding de
alte forme de reprezentare incadrabile diplomatie culturale este motivatia sa comerciala, intr-o
logica care transforma spatiul civic intr-un spatiu calculate logistic in fnctie de coorodnate de
marketing. Diplomatia culturala are ca scop reprezentarea natiunii in toata complexistatea ei,
reflectarea complexitatii si a multiplelor fatete si paliere sociale si culturale fiind o adevarata
provocare. Marketingul imaginii de tara sau Brandingul de tara este dimpotriva , o practica ce
presupune simplificarea si schematizarea , restrangerea mesajului imagistic la cateva notiuni de
effect. Intr-o lume postmoderna rorul imaginii este intarit de revolutia informationala, de faptul
ca produsul in sine nu trebuie sa fie ceva tangibil. Experii sustin ca imaginea”valoarea
brandului” reprezinta intre 40 si 60% din valoarea firmei respective. Aceasta logica valabila
pietei internationale este transpusa sistemului international, cu temei am spune noi atata timp cat
se recunosc limitele comparatismului iar transpunerea paradigmei de investigare si analiza in
sina pastreaza regulile decentei in ce priveste flexibilitatea si complexitatea variabilelor ce le
implica imaginea de tara sau prin extrapolare imagine unui oras sau imaginea unei institutii

Dintre temele propuse:

- Strategii de branding prin valorizarea patrimoniului

- Strategii de diplomatie culturala prin valorizarea patrimoniului
- Practici de Advocacy prin valorizarea patrimoniului
- Identificarea markerilor identitari ai Romaniei si ai Uniunii Europene
- Diplomatie culturala versus Propaganda culturala prin valorizarea patrimoniului

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

10. Stergerea sau estomparea distinctiei traditionale dintre cultura inaltă si

divertismentul popular (preconditie pentru succesul practicilor de reconversie a
spatiilor industriale in proiectele de regenerare urbană),

155  
 
  

11. Nu se stie cu exactitate ce este cultura alternativa si ce sunt priectele culturale

alternative, dar exista exemple de bune practici in marile metropole occidentale
unele putand fi replicate (ca idee macar) in marile orase din Romania (in care exista
fie aflux de turisti) fie un numar suficient de mare de consumatori de cultura
datorită faptulu ca sunt si centre universitae cu traditioe (Sibiu, Cluj, Timisoara,
Iasi).

12. Sunt necesare cercetari studii specifice, ... teme de cercetare doctorala ar putea fi
alocate pe cercetarea utilizarii spatiilor industriale dezafectate in Bucuresti si alte
orase ale tarii deoarece nimeni nu stie cu exactitate care le este utilizarea. In cazul
celor abandonate, daca sunt in cladiri cu valoare istorica patrimoniala sunt necesare
proiecte de reabilitare si reconversie in conditii de sustenabilitate economica in
domeniul industriilor culturale (strategie posibila in marile metropole urbane care
beneficiaza de afluxuri de turisti si de investitii dar greu aplicabilă in orasele mici,
fantoma dezurbanizate.

- Abilități specifice de investigare și cunoaștere a canalelor de difuzie optimã a

produselor culturale românești în spațiul european. Ce tipuri de canale de difuzie
sunt cele mai adaptate?

- Abilități de cunoaștere a predispoziției locuitorilor unor țãri europene pentru

specificul participãrii culturale a locuitorilor din țãrile anumite segmente ale ofertei
culturale.

- Abilități de caracterizare cât mai exactã a gusturilor culturale pentru cât mai multe
dintre țãrile europene, pentru a „plasa” produsele culturale.

- Abilitatea de a formula observații și comentarii pertinente in legatura cu

comunitãțile cele mai receptive/ principalele activitãți/servicii culturale și modul lor
de permeabile la schimburi interculturale (aprecieri de receptare/frecventare în
țãrile europene).

- Abilități de ajustare a modului de transmitere a produselor culturale

156  
 
  

Alte abilitati specifice:

40. Familiarizarea cu aplicarea tehnicilor experimentale precum jocuri de rol sau
exercitii situationale in masura sa ajute practicienii sa faca fata unor situatii de
comunicare internatională si interculturală speciale pentru care majoritatea
practicienilor si functionarilor publici nu sunt pregatiti.
41. Cunoasterea capacitatilor reale de persuasiune si potentare a influentei (valorizarii)
propriei culturi. La fel de importanta este si capacitatea de detasare de viziunea
etnocentrica care implica de regula crearea de etaloane ale culturii altora din
perspectiva unica a propriei culturi. Etnocentrismul cultural al tarilor occidentale
este o permanență și nu fară temei un subiect de lamentare continua din partea
tărilor cu alte repere culturale (țările din Orientul Mijlociu, Africa, Asia).
42. Capacitatea de a intelege, discerne, aplica si utiliza in diverse situatii si pentru
diverse proiecte de diplomație publică capacitatea culturii de a se modifica,
transforma, adapta sub influenta diversilor stimuli interni si externi si vice versa,
respectiv tehnicile si strategiile prin care acest lucru este posibil.
43. Abilitati de exploatare a abilitatii culturii (expusa prin modalitati adecvate) de
modificare a atitudinilor si comportamentelor.
44. Abilitati de persuasiune culturala in cele trei dimensiuni importante –
comportament verbal, non-verbal si perceptual.
45. Capacitatile lingvistice specifice care operatorilor DP pot sa ofere avantaje
comparative indiscutabile prin capacitatea de imersiune in societatea unei anumite
tari si accesul la forme mai subtile de manifestare a fenomenului cultural. Desigur
intre competenta lingvistica si competenta culturala exista o diferenta semnificativa
de care trebuie sa se tina cont in procedurile de selectie a personalului.
46. Trebuie schimbate paradigmele in sine de invatare a limbilor straine, care la ora
actuală sunt axate in sistemele educationale europene pe competentele gramaticale
si mai putin pe competentele conversationale. Sunt multi experti care realizeaza că
desi vorbesc fluent o anumita limba au dificultati de comunicare si relationare cu
nativii. Cunoasterii gramaticii unei limbi straine din perspectiva abilitatilor DP
trebuie sa i se adauge cunoasterea gramaticii culturii singura care asigura
interactiunea sociala reala.
157  
 
  

47. Abilitatile de comunicare non-verbală in general nu sunt abordate in programele de

pregatire. Comportamentul non-verbal sau limbajul tăcut (incluzand privirea,
postura , gesturile, atingerile, modul de utilizare al spatiului si timpului) este
apreciat ca semnificativ mai ales pentru dimensiunea emoțională non verbală a
limbajului uneori in mateire de rezultate si efect de comunicare mai importanta
chiar decat comunicarea verbala. In cel mai elementar discurs, tonul vocii, privirea,
gesturile pot sa faca diferenta dintre succes si esec cu efecte amplificate in functie
de circumstante (aparitii in public, interviuri in mass media etc).

48. Un aspect avut in vedere intr-o masura crescanda pentru care inca nu exista nici
expertiza si nici programe de formare specifica se refera la impactul cultural in
comunicarea vizuala. Designul elementelor de identitate culturală ale siteurilor web
este un act de diplomatie publica avand in vedere rolul si importanța pe care
comunicarea on line il are in era informationala. De exemplu siteurile
guvernamentale ale Australiei, Noii Zeelande pornesc toate de la un discurs vizual
coerent cu elementele de culoare design si artifacte cu care publicul strain identifica
inclusiv la nivelul subconstientului aceste tari. Siteurile guvernamentale ale unor
state membre UE precum si siteurile Comisiei Europene, Parlamentului si
agentiilor tin si ele cont de acest algoritm al comunicarii vizuale.

- Cunoasterea mediilor de comunicare preferate de anumite culturi. Cultura locală

influentează preferințele pentru anumite medii si instrumente de comunicare. In
societatile deschise mass media poate sa fie alegerea fireasca dupa cum in alte
locuri comunicarea inter-personală este considerată mai de incredere (cazul țărilor
arabe și in general al societatilor inchise). Cunoasterea realitatilor specifice din
fiecare tara si a mediilor de comunicare preferate si considerate de incredere la un
moment dat este deci o abilitate importanta.

158  
 
  

-­‐ Digitalizarea patrimoniului – Marketing on line E-Business and E-Commerce

Cursul ofera repere in ce priveste digitalizarea patrimoniului – din punctul de vedere al

valorizarii sociale pentre ca ulterior sa se insiste asupra aspectelord emarketing on line –
dimensiunea economica. Sunt descrise si argumentate principalele caracteristici ale Istoriei
Digitale: Democratizarea accesului la istorie, practic oricine are acces la internet poate sa
acceseze marile colectii dupa cum poate sa isi expuna rezultatele cercetarii, incluzand aici
grupurile marginalizate, subiectele marginalizate care adesea nu si-au gasit loc in marile
enciclopedii, Caracterul non liniar si interactiv al textului digitalizat care incurajeaza
participarea, dialogul si adaptarea continua, Costurile reduse de mentenanta completare accesare
si updatare continua a lucrarilor de tip compendiu, enciclopedie, colectiile de izvoare istorice etc,
Metodele de digitalizare/informatizare aplicate in cercetarea istorica ofera noi modalitati de a
inregista, comunica, pastra/arhiva documente, informatii si interpretari despre trecut. Alte
capitole se ocupa de aspectele tehnice de IT ale digitalizarii patrimoniului. A doua parte a
cursului se ocupa in mod special de tehnicile de marketing on line, aspecte specifice
precumTraficul – ce fel e, cum il obtinem si de ce avem nevoie de el?Gratis vs Platit,Tipuri de
trafic, Content Marketing Optimizarea conversiilor – care conversii, ce instrumente sa
folosim si la ce ne ajuta?, Intelegerea psihologiei utilizatorilor, Instrumente pentru A/B split
testing, Landing pages si Analytics Content marketing – ce este, cum il cream si ce beneficii
ne ofera?, Tipurile de content marketing, Resursele alocate materialelor produse, Obiective si
target-uri, Marketing funnel depth PPC – ce este, cat costa, cum se masoara?, Google
AdWords, Facebook Ads, Retargeting, Alte canale PPC Email Marketing – ce inseamna, cum
se foloseste si la ce e util?, Drip marketing, Personalizare + automatizare, Cum sa ajungi mereu
in Inbox etc.

Dintre temele propuse

Marketing on line pentru valorizarea patrimoniului

Tehnici de digitalizare a patrimoniului/platforme de vanzari/magazine on line
Exemple de bune practici/ Network institutional/rute culturale/turism cultural
Muzee virtuale si strategi de marketing on line

159  
 
  

Dintre abilitatile tehnice oferite:

Cunoașterea tehnicilor si strategiilor de valorizare a patrimoniului prin

digitalizare/informatizare.

Din practicile deja considerate vechi se pot enumera:

- arhivele digitale,
- stocarea pe CD-ROM,
- reprezentarile si reconstructile ideale ale diverselor asezari medievale sau
antice,
-colectii de fotografii digitale cu colectii de artefacte stocate in format CD/DVD,
- prezentarile on line,
-hartile interactive,
-fisierele audio/video pe CD/DVD,
-reprezentarile virtuale in 3 D

Abilitati tehnice:

- WYSIWYG-HTML-editor
- Adobe Dreamweaver
- Programe de stocare si analiza a datelor:
- Structured Query Language-(SQL),
- Extensible Markup Language-(XML).
- GIS Information SystemsGeographic Information Systems
- Platforma SMILE (The Semantic Interoperability of Metadata and

160  
 
  

Information)
- Sitemul Exhibit
- Sistemul TokenX
- Sistemul TAPoR (Text Analysis Portal for Research)
- Softul Catia
- GENESYS System
- Tehnici de scanare
- Tehnici de comprimare fisiere
- Manipulare fisiere: Principalele formate de fişier utilizate sunt: Imagine:
TIFF, GIF, JPG, JPG-2000, PNG, PDF, Text: HTML, XML, PDF, UTF-8,
ASCII, Audio, Video: WAVE, MPEG, AVI, WMA, OGG, Arhivare: RAR,
ZIP.

Alte abilitati (nominalizate ca atare de angajatori potentiali)

- Cunoasterea legaturii dintre Digitalizarea patrimoniului si Cultura Vizuala
- Cunoastera modalitatilor si tehnicilor de manipulare a textelor in format
digital
- Cunoasterea principiilor si tehnicilor de programare utilizate in digitalizarea
patrimoniului.
- Cunoastera si aplicare aprincipiilor de web design utilizate in Digital
Humanities (care include si Istoria digitala)
- Critical Design
- Critical Making
- Reflexive Making
- Crowd sourcing (crearea si mobilizarea de comunitati de profesionisti on line
in context academic si in context de bussines).
- Crearea de harti dinamice,
- Crearea de Screen Cast ( cunoasterea softurilor Camtasia, Captivate,
CamStudio,Caputure Fox, Jing),
Abilitati colectare de date,
- Abilitati de brainstorming (creare si dezvoltare idei in domeniul specific-idei
161  
 
  

realiste si aplicabile).
- Cunoasterea programelor de analiza date si analiza text: Alpheios, ANNISS,
AntConc, AntWordProffiler, Atlas.ti, BITTEXT.
- Cunoasterea programelor de analiza date: 140Bit, Anayse-it,
ANNIS,AnSWR, Arheosurveyor, ANTHROPAC.
- Cunoastera programelor de creare si popularizare colectii on line: 960
GridSystem, Adobe Dreamweaver.
- Abilitati de utilizare a programelor de creare lucrari de cercetare in colective
on line: Annotation Studio, Bamboo HUBzero Work Space, Basecamp,
Dropbox
- Abilități specifice pentru Marketing şi servicii culturale online
a) web 2.0 – tendinţe şi caracteristici în comunicare şi servicii
b) interactivitatea în mediul electronic şi tipurile de public
c) instrumente şi canale de comunicare online
d) campanii online

-­‐ Evaluarea patrimoniului cultural/Evaluarea politicilor publice de valorizare a

patrimoniului

Acest curs îşi propune să construiască in mintea cursantilor tabloul sinoptic al faţetelor
categoriei economice „valoare” cu aplicabilitate în materia patrimoniului cultural tangibil si
intangibile, din perspectiva unei abordări specifice, în mod tradiţional, economiştilor:
preocuparea pentru sustenabilitatea financiară a oricărei decizii. În acelaşi timp, abordările din
literatura economică privind valenţele conceptului „valoare culturală” demonstrează caducitatea
opiniei comune conform căreia perspectiva economică este preponderent interesată de
măsurători financiare. Deoarece scopul final al demersului ştiinţific îl reprezintă identificarea
celor mai eficiente metode de conservare şi valorificare a patrimoniului cultural, studiul reflectă
şi interferenţa public-privat în domeniu. Opinia comună care tinde să considere că economiştii se
concentrează prea mult pe măsurători financiare, trecând astfel cu vederea adevărata
semnificaţie culturală a activelor de patrimoniu (ce duc cu gândul la percepţia identităţii sau a
continuităţii, fiind o punte între trecut şi prezent), se dovedeşte, în realitate, inadecvată stadiului
actual al abordărilor subiectului în literatura economică. Un examen succint al acestora
demonstrează că există, în fapt, elemente comune între abordările economice şi culturale privind
evaluarea patrimoniului, în condiţiile în care o evaluare economică corectă a unui proiect de
patrimoniu are, sau se cuvine să aibă, un cuvânt greu de spus în luarea deciziilor în acest
162  
 
  

domeniu. Orice decizie cu privire la restaurarea, renovarea sau reutilizarea, de exemplu, a unei
clădiri vechi, încărcată de simboluri, necesită resurse limitate, trebuind, în consecinţă, să se facă
o ierarhizare a nevoilor de satisfăcut. Odată folosite pentru întreţinerea şi conservarea
patrimoniului, nu mai pot fi folosite pentru alte utilizări, de unde rezultă un cost de oportunitate.

Dintre temele propuse:

Valoarea economică a bunurilor culturale/ Conceptul de valoare in domeniul culturii

Rolul UNESCO – tehnici de evaluare
Economia culturii – evaluarea in arta – piețe ale artei-/Infrastructura instituțională a evaluarii
patrimoniului
Analiza Cost/ Beneficiu – in domeniul patrimoniului cultural
Evaluarea politicilor publice în domeniul patrimoniului

Abilitati tehnice specifice oferite de curs

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul
culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și diversificarea
sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent pe transparență, acces
egal și nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate și evaluare specializată, cu
scopul de a promova diversitatea, calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme
alternative de expresie artistică;
-­‐ Abilitati de analiza si evaluare specifica pentru valorizarea patrimoniului ex-ante
si ex-post.

1. Matricea valorilor presupune o analiză calitativă în termeni de obiective culturale şi alte

obiective de intervenţie publică, precum democratizarea culturii, protecţia mediului,
conservarea valorii artistice etc.
2. Matricea economică care presupune evidenţierea efectelor unor decizii în funcţie de
repere economice ca: preţul terenului, costul locuirii, capacităţile de cazare existente şi
preţul lor, valoarea restaurării, valoarea investițiilor adiacente, etc.
3. Matricea grupurilor ţintă care vizează efectele strategiei în raport cu grupurile vizate ca
163  
 
  

beneficiari direcți și/sau indirecți.

4. Matricea resurselor financiare este semnificativă pentru efectele strategiei în raport cu
nivelul și starea finanţelor publice, inclusiv celor locale (împrumuturi, impozite,
sponsorizări etc.) și a resurselor atrase din fonduri structurale și din programe comunitare.

-­‐ Mecanismele si marketingul pieţei de artă

Cine şi ce artă se cumpără în România? Ce pot face factorii de decizie pentru artişti? O parte
dintre aceste teme vor fi prezentare în cadrul cursului. Afacerile cu arta, diferite modele de
business, cunostintele temeinice necesare in domeniu. Se vor aborda relatiile generate de
actele de vanzare-cumparare in domeniul piatei de arta si al pietei de patrimoniu impreuna cu
fenomenele legate de manifestare in timp si spatiu a cererii si ofertei de bunuri in domeniul
artei. Este analizata piata de arta si bunuri culturale ca:
-­‐ locul de intalnire a dorintelor cumparatorilor cu dorintele producatorilor
-­‐ locul de manifestare a concurentei;
-­‐ sfera rivalitatii concurentiale
-­‐ piata ca mechanism de reglare in domeniul artei si patrimoniului – diferente fata de
bunurile comerciale-specificul pietei de arta;
-­‐ Criterii de rationalitate in alocarea resurselor in piata de arta si piata bunurilor culturale –
economic versus cultural.
-­‐ Posibilitati de anticipare a evoluiilor in piata de arta si posibilitati de interventie.
-­‐ Mecanismul cerere /oferta – specificitati in cardrul pietei de arta

Dintre temele abordate

Definitii ale piatei de arta/pietei culturii
Analiza pietei patrimoniului (bunurile culturale/ beneficiarii potentiali/cleintii potentiali)
Factori Interni /Factori externi
Programarea promovarii
Analiza si programarea costuilor in domeniul patrimoniului
Responsabilitatea sociala in marketingul de patrimoniu/marketingul pitței de artă

Abilitati tehnice specifice

-­‐ Abilitati de identificare si corectare a situatiilor de intelegere gresita a

patrimoniului cultural imaterial, prin extensia domeniului asupra unor elemente
care au aparența patrimoniului imaterial, dar cărora le lipsește valoarea culturală.

-­‐ Abilitati de contracarare a Influenței negative a unor mijloace de informare în

masă, care propagă false valori, sub eticheta de valori tradiționale, elemente
constitutive ale patrimoniului cultural imaterial.

164  
 
  

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al
ocupării și protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale
reprezintă o necesitate strategică.

-­‐ Abilitati de definire si stabilire a parametrilor calitatii proiectului cultural/de

valorizare a patrimoniului din perspectiva cerintelor finantatorilor si ale celor
direct interesati, ai comunitatii careia proiectul se adreseaza. Este in general
principala provocare adresata managerilro de proiecte in domeniu, a face arta in
alta si in acelasi timp in care publicul, comunitatea sa se regaseasca sa o intelega
si sa se considere reprezentata.

Cunostinte tehnice specifice necesare in casele de licitatii

arta:

-­‐ P r e g ă t i r e a d o c u m e n t a ț i e i ( c e r t i f i c a d e a u t e n t i c i tate,
certificat de expertiză, fișă tehnică, certificat de resta-urare,
contracte de reprezentare, contracte de vânzare-
cumpărare, asigurare, transport, proces verbal de custodieși
predare-primire);

-­‐ Cum se expune(muzee,galerii comerciale și non-

comerciale, spații alternative, spații deturnate), cum se acecomunicarea
(parteneriate, partneriate media, diseminare,rețele sociale);

-­‐ c u m s e a p l i c ă l a b i e n a l e , târguri, muzee, spații

expoziționale din străinătate;

-­‐ Ce sunt rezidențele artistice și curatoriale și cum se

aplică;

-­‐ Cine cumpără și cine vinde (curator, galerist, dealer d e

artă, casă de licitație, colecționari, investitori,
b ă n c i , fonduri de investiții);

-­‐ Ce este cota artistului și cum crește aceasta –reguli ale

pieței de artă.

-­‐ Abilitati de PR cultural, PR piața de artă, PR instituții

de artă,

-­‐ Abilitati de ambientare conventionala si neconventionala in

spații sociale si culturale

-­‐ relația artistului cu instrumentele pieței de artă

165  
 
  

-­‐ relații profesionale: artist / curator / galerist / art dealer / reprezentan tcasă de
licitație / colecționar

-­‐ materiale și tehnici individuale de creație

-­‐ circulația operelor de artă modernă și contemporană

-­‐ circulația artistului și influențele diferitelor spații culturale parcurse

-­‐ susținerea financiară a activității creative și a atelierului

-­‐ importanța susteaabilității muncii creative și a proiectelor artistice

-­‐ activitatea unei case de licitații

-­‐ tipurile de relații contractuale cu artiștii și reprezentanții lor

-­‐ volum de lucrări, segmentarea pieței

-­‐ cerere / creștere, ring bursier

-­‐ instrumente specifice: index, fonduri de investiții

-­‐ rezultate și randamente acuale ale pieței de artă românească

-­‐ dimensiunile financiare ale pieței de artă contemporană

-­‐ topul românesc al vânzărilor, 2000 – 2014

-­‐ piața de artă contemporană românească

-­‐ piața de fotografie contemporană românească

-­‐ cele mai bine vândute opere de artă vreodată

-­‐ cele mai bine vândute opere de artă în 2012 la nivel mondial

-­‐ TAP – timbrul artelor plastice, colectarea și folosirea taxei artelorplastice

pentru desfășurarea proiectelor UAP

-­‐ Atelierele de creație ale UAP ca spații culturale creative pentru caretrebuie
găsită o politică corectă de arondare/ spațiile de galerii ale UAP și proiectele
curatoriale pe care acestea lepot găzdui/ proiectele de cercetare artistică și
academică și structura lorexpozițională

166  
 
  

-­‐ Fundraising-strategii de sponsorizare - Managementul Ciclului de proiecte de

patrimoniu

Prima parte a cursului analizeaza diferite tehnici de fundtaising si sponsorizare in

cultura"Sponsorizarea in cultura respectiv Atitudinea comunitatii de afaceri din Romania viavis
de actul de sponsorizare ca diferit de actul de donatie. In momentul in care o companie ofera
sponsorizare pentru o activitate culturala, stiintifica sau sportiva, se asteapta deci automat la
anumite beneficii de imagine de pe urma acesteia din urma, iar amplificarea acestor beneficii
este direct proportionala cu maestria expertilor. Toata lumea asteapta ceva si asta inseamna fie
efecte de natura publicitara, fie o imbunatatire a imaginii companiei care sponsorizeaza. Cursul
prezinta elementele dosarului de sponsorizare viziunea diferitelor companii in acest domeniu,
domeniile de implicare, tipuri de proiecte ce nu pot fi sponsorizate, criterii privind implicarea sau
neimplicarea, tipuri de implicare, atitudinea fata de implicarea altor sponsori. Ce ar trebui sa
contina, prin urmare, un dosar de sponsorizare si cui ar trebui sa fie el prezentat pentru a fi luat
in seama. De asemenea sunt prezentate Principalele modalitati de evaluare a eficientei
sponsorizarii sunt monitorizarea presei, observarea directa, cercetarile si studiile de perceptie,
analiza audientei, monitorizarea vanzarilor sau chiar feedback-ul direct.

Partea a doua a cursului abordeaza problematica managementului de proiect si ofera resurse

interesante bazate pe experienta si competente de identificare surse, scriere proiecte ,
coordonare, monitorizare si raportare. Aplicatiile practice au fost selectate cu atentie si au ca
scop elaborarea documentelor cheie din dosarul managerului de proiect. Cursul este orientat pe
aspecte practice precum: identificarea surselor de finantare specifice proiectelor de valorizare a
patrimoniului, identificarea partenerilor relevanti si viabili (din punctul de vedere al expertizei si
din punctul de vedere al capacitatii administrative si financiare, planificarea activitatilor
proiectului; verificare eligibilitate, corelare cu ghidul, activitati si subactivitati; elaborarea
graficului Gantt conform activitatilor proiectului;verificare si corelare cu activitati, buget,
termene de raportare; intocmirea bugetului proiectului;corelare cu prevederile ghidului, perioada
de implementare, experti; redactarea sustenabilitatii proiectelor;estimarea si simularea
impactului financiar, social, organizational, economic.

Dintre temele abordate:

Tehnici de fundraising/
Identificarea surselor de finantare
Identificarea partenerilor si crearea de retele – Network –Institutional
Design de proiect cu finantare nationala si UE
Implementarea proectelor de patrimoniu/Evaluarea impactului proiectelor de patrimoniu

Dintre abilitatile tehnice specifice oferite mentionam:

Abilitati de cunoastere a principalelor probleme privind implementarea

proiectelor culturale
-a) Tipologia programelor şi proiectelor culturale;

167  
 
  

b) Etapele proiectului cultural;

c) Managementul echipei de proiect;
d) Calitatea proiectului cultural.

In general organizaţiile culturale doresc să deruleze proiecte iar majoritatea repondenţilor declară că
au avut în vedere o politică de dezvoltare a proiectelor culturale menita sa suplimenteze bugetul
institutiei, gradul de expertiza, o serie de activitati pentru care nu exista finantare sau sa cresca
gradul de vizibilitate al institutiei, numarul si calitatea relatiilor externe etc. Daca intentia si poltiica
activa exista totusi se observa ca peste jumatate din institutiile publice romanesti participa totusi rar
la competitii pentru proiecte cu finantare nationala sau european anerambursabila (1-5 participari)

- Cunoasterea tipologiei programelor şi proiectelor culturale. Implica cunoasterea aspectelor

caracter conceptual, propunând o clasificare a principalelor tipuri de proiecte şi programe culturale.
Majoritatea angajatorilor potentiali enumera patru criterii esenţiale în stabilirea proiectelor şi
programelor culturale:
a) după domeniul cultural de referinţă (proiecte din zona culturii scrise, a artelor vizuale şi
arhitecturii, artelor spectacolului, proiecte de patrimoniu, muzeale, de turism cultural şi de formare
profesională în domeniul culturii);
b) după aria de interes (programe/proiecte culturale de interes local, regional, naţional şi
internaţional);
c) după tipul de produs/serviciu cultural obţinut (proiect de obţinere a unui produs cultural-
economic, proiect de conservare/restaurare);
d) după tipul de finanţare (cu finanţare naţională şi cu finanţare internaţională).
Abilitati de analiza a mediului în care organizaţia culturală îşi desfăşoară activitatea. Aceasta
abilitate este importantă pentru managementul de proiect cultural. Este nevoie ca principalele
caracteristici ale organizaţiei să fie foarte bine cunoscute, precum şi datele preliminare despre proiect:
(titlu, buget, sursa principală de finanţare, numele managerului de proiect şi datele sale de contact:
adresă, telefon, fax, mail, messenger).
- Cunoasterea informaţiilor despre poziţionarea organizaţiei în raport cu elementele sociale
(interesul pentru cultură în zona de activitate) cu celelalte organizaţii culturale, de regula
organizatiile culturale a caror activitate este complementara cu activitatea proprie. A se avea in vedere
cresterea exponentiala a paletei de organizatii cu preocupari adiacente utilizabile in domeniul valorizarii
patrimoniului direct proportională cu noile valente acordate domeniului si actului cultural in sine ca si
implicarea mediului de afaceri in domeniu Organizaţia poate sa fie dependentă de anumiţi factori
externi: finanţare externă, concurenţa în sectorul său de activitate, mediul politic sau social defavorabil
etc.
- Cunoasterea surselor definanţare a proiectelor, acestea sunt atât interne, cât şi externe. Între

168  
 
  

acestea din urmă, Uniunea Europeană ocupă primul loc, în principal prin programul CULTURA 2000 şi
continuarea acestuia, CULTURA 2007, dar şi prin programele mai vechi, încheiate deja (Rafael,
Ariana, Caleidoscop) care au propria arhitectura de continuitate in peropada de alocare financiara 2014-
2021. Programul MEDIA- 2007-2013 si MEDIA 2014-2021, Programul Leonardo da Vinci II, Interreg
şi URBAN. Cea mai importantă sursă internă de finanţare este Fondul Cultural Naţional, prin licitaţiile
anuale organizate de administraţia Fondului. Mai nou, programele Cantemir (al Institutului Cultural
Român), de finanţare a proiectelor şi programelor româneşti derulate în străinătate şi Promocult (al
Ministerului Culturii şi Cultelor) devin alternative viabile şi interesante la cea mai importantă sursă
internă.

- Cunoasterea surselor de finantare care nu sunt nominal destinate culturii si valorizarii

patrimoniului dar implica alte politici publice precum:

t) Educatia: programul POSDRU (perfectionarea cadreor si a expertilor, programe doctorale si

post-doctorale specifice, crearea d enoi standarde ocupationale sau modificarea celor existente
(inclusiv standardul ocupational aferent meseriei de manager de patrinoniu care la ora actuala
nu esista in COR), programe de practica pentru studenti, noi programe de licenta si masterat in
domenii relevante pentru valorizarea patrimoniului etc.
u) Formarea profesionala Continua: Programul POSDRU,
v) Incluziunea Sociala: Programul POSDRU – proiecte in care valorizarea patrimoniului
cultural istoric al anumitor comunitati ajuta la cresterea coonstiintei de sine, a demnitatii si
respectului fata de propria cultura. De asemenea acesul in sine la cultura al comunitatilor
dezavantajate are un rol incluziv foarte important demonstrat.

w) Dezvoltarea regionala: Programul POR si REGIO are si componente de reabilitare a

monumentelor, reabilitare a infrastructurii de acces, reabilitare cladiri care adapostesc muzee,
creare infrastructura pentru noi rute de turism cultural, promovarea patrimoniului cultural
istoric material si imaterial ca modalitate de dezvoltare regionala etc.

x) Dezvoltare IMM-uri- POS CCE- cu precadere institutii implicate in valorizarea patrimoniului

prin industrii culturale (firme de turism, firme de IT care se ocupa cu digitalizarea
patrimoniului, firme din sectorul fashin industy, restautrante cu specific traditional, firme de
restaurarre, firme de arhitecturra si decoratiuni interioare, firme de formare etc, firme de
constructii, agentii imobiliare implicate, firme de consultanta, firme care produc piatra de
constructie, materiale de constructie utilizate in lucrarile de reabilitare si restaurare etc.

169  
 
  

y) Politica vecinatății și politica externă- Programele transfrontaliere (Romania-Ungaria,

Romania-Bulgaria, Romania –Rep Moldova) includ o componenta de reabilitare a
patrimoniului cultural istoric trans-frontalier si infrastructurii adiacente, organizarea de
evenimente de promovare si valorizare a patrimoniului cultural istoric comun, realizarea d enoi
manuale scolare in care istoria sa fie reprezentata intr-o maniera multiperspectivala etc.

z) Diplomatia culturala –Institutul Cultural Roman – este finantator a unor initative si

institutii a caror activitate este relevanta pentru valorizarea patrimoniului cultural istoric
romanesc in lume (la ora actuala exista 19 filiale ICR in Europa, SUA, Orientul Mijlociu si
Asia).

aa) Diplomatia culturală a Uniunii Europene- ERASMUS Mundus sau programul MEDA
finanteaza proiecte culturale care vizeaza festionarea, valorizarea, schimburile de experti, etc a
patrimoniului cultural istoric comun cu tari sud si est mediteraneene, inclusiv ca parte a
dialogului Occident Islam.

bb) Promovarea multiculturalitatii/interculturalitatii in tarile UE – Exista programe specifice

finantate direct de CE care vizeaza educatia prin cultura, promovarea multiperspectivitatii in
reprezentarea trecutului istoric (noi manuale scolare, tabere tematice, material didactic,
documentare scolare, filme artistice etc).

cc) Cercetarea in domeniul valorizarii patrimoniului – Programele de cercetare finantate de

CE prin intermediul FP 7 sunt cei mai consistenti finantatori ai acestor proiecte dedicate
institutiilor culturale consacrate, dar surse de finantare pot sa fie obtinute si prn programe EEA
(fondurile norvegiene) sau programe ale Academiei Romane.

dd) Proiectele Fundaţiei Europene pentru Tineret (European Youth Foundation –

EYF)

ee) Proiectele Euroregiunilor – sunt constituite, de obicei, pe baza unui acord de cooperare (cu
caracter de lege) între membrii din reţea. De exemplu: euroregiunea Carpatica, ce cuprinde
zone din România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina.

În relaţia cu Bulgaria, există 4 euroregiuni: « Dunărea 21 » (cuprinzând oraşele Vidin,

Montana şi Vrata din Bulgaria precum şi oraşul Calafat din ţara noastră), « Dunărea de
Jos » (regiunile bulgăreşti Dobrici şi Silistra şi judeţele Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa),
« Dunărea de Sud » (Svistov – Bulgaria şi Zimnicea – România), « Euroregiunea Giurgiu-
Ruse ».

170  
 
  

- Comunităţile de lucru (Working community; Communauté de travail) – nu au

personalitate juridică);
- Consiliile regionale (Regionalrat) – au un preşedinte şi un secretariat prin rotaţie;
- Înfrăţirea – fără a avea o caracteristică eminamente transfrontalieră, ci transnaţională, este
o structură care poate fi folosită şi în colaborarea de-a lungul unei frontiere comune, mai
ales pentru obiective culturale.

ff) Proiectele finantate de Fundaţia Robert Bosch28 - îşi are sediul în Germania, la Berlin şi îşi
propune să-i sprijine prin burse pe autorii străini care doresc să realizeze o lucrare în limba
germană despre Europa Centrală şi de Est ori una de cercetare asupra aceleiaşi regiuni.
Domeniul avut în vedere de finanţatori este legat mai cu seamă de literatură (proză literară,
eseuri, scenarii), dar sunt eligibile şi reportajele radio sau producţiile similare.

gg) Proiectele finantate de Fundaţia Japonia – instituţie nonprofit ce promovează schimburile

culturale între Japonia şi alte ţări, prin programe anuale. Sunt favorizate programele de
schimburi în domeniile editorial, audiovizual şi artelor plastice. Iniţiativele culturale trebuie să
conţină activităţi legate de Japonia http://www.jpf.go.jp/e/about/program/index.html.

hh) Proiectele finantate de KulturKontact Austria – este o asociaţie cu sediul la Viena, având o
experienţă de aproximativ un deceniu în derularea proiectelor şi programelor culturale
internaţionale. programul de rezidenţă Artists-in-residence, pentru artisţi din Europa Centrală
şi de Sud-Est. KulturKontact este, de asemenea, partenerul Henkel Central Eastern Europe
(Henkel CEE) în proiectul: Premiul Henkel CEE pentru Artă, destinat creatorilor de artă
comtemporană (desen, fotografie şi design) din 28 de state, printre care şi România.
ii) Proiectele finantate de Programul Cultural Elveţian Pro Helveţia/SDC – se bazează pe
colaborarea a doi parteneri: Art Council of Swintzerland PRO HELVETIA (o fundaţie de
interes public înfiinţată în 1939) şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare SDC
(face parte din Departamentul Federal pentru Relaţii Externe).

jj) Proiectele finantate prin Programul de granturi mici MATRA – este finanţat de Ministerul
Afacerilor Externe din Olanda şi sprijină procesul de transformare socială din Europa Centrală
şi de Est. În România, programul este implementat prin intermediul Ambasadei Regatului
Ţărilor de Jos la Bucureşti

                                                                                                               
28
Sursa: http://www.lcb.de/autoren/grenzgaenger/.

171  
 
  

Ghid Valorizarea patrimoniului cultural si piata muncii din UE

Propunere curricula pentru pilotarea programului masteral in Valorizarea patrimoniului

Domeniul de acreditare ISTORIE
Se pune acent pe aspectele relevante cu tangență pentru
Management de patrimoniu istoric (material și imaterial)
Posibilă profesie acreditată în COR Manager de patrimoniu

- Managementul instituților care valorizeaza patrimoniu istoric (muzee, arhive,

ONG-uri, firme de turism cultural)
Particularitati ale managementului adaptat patrimoniului istoric/Evolutia managementului patrimoniului istoric/Relatia Management-
Cultura
Organizaţiile culturale din sfera publică /muzee, arhive, directii de patrimoniu
Organizaţiile culturale din sfera privată / ONG-uri, Firme implicate in turism cultural, firme implicate in conservare/restaurare,
Firme implicate in Industrii culturale/digitalizarea patrimoniului istoric, organizare de comemorari, festivaluri etc
Tendinţele moderne ale managementului în cultură
Comunicare si promovare in institutii de valorizare a patrimoniului istoric
Indicatori de performanta in managementul patrimoniului istoric
Institutional Networking in managementul patrimoniului istoric

- Promovarea si valorizarea patrimoniului istoric

Strategii de promovare pentru muzee
Strategii de promovare pt obiective arheologice
Strategii de promovare pentru centre istorice
Strategii de promovare pentru arhive istorice
Strategii de promovare pentru turism cultural prin valorizarea patrimoniului istoric
Noi modele de promovare muzeală- muzee de istorie/arhive/directiid e patrimoniu

- Patrimoniul istoric si industrii culturale

Turismul cultural si patrimoniul istoric (material si imaterial)

Piata serviciilor de marketink cultural prin valorizarea patrimoniului istoric
Comportamentul consumatorului de cultura prin valorizarea patrimoniului istoric
Sociologia consumatorului de cultura prin valorizarea aptrimoniului istoric
Tipologia industriilor cultural cu relevant penttru patrimonial istoric
Cererea de bunuri ale industriilor culturale.

- Valorizarea patrimoniului istoric ca strategie a dezvoltarii

Integrarea urbana a patrimoniului istoric construit si siteurilor arheologice
Valoirizarea patrimoniului istoric si atragerea investitiilor
Studii de caz: Sibiu Capitala culturala Europeana, Bilbao, Gratz, Liverpool. Bruges, Istambul,
Strategii de valorizare a patrimoniului istoric in Ununea Europeana (Napoli, Roma, Palermo, Dublin etc)
Strategii parteneriale pentru valorizarea patrimoniului istoric (Institutional Networking)

- Valorizarea patrimoniului istoric si diplomatia culturala

Strategii de promovare a imaginii prin valorizarea patrimoniului istoric
Strategii de diplomatie culturala prin valorizarea patrimoniului istoric
Practici de Advocacy prin valorizarea patrimoniului
Diplomatie culturala versus Propaganda culturala prin valorizarea patrimoniului istoric

172  
 
  

- Valorizarea patrimoniului istoric si prevenirea conflictelor

Multiperspectivitatea in valorizarea patrimoniului istoric in comunitati multi-etnice
Valorizarea multiperspectivala a patrimoniului istoric in manuale scoalre
Valorizarea multiperspectivala patrimoniului istoric in expozitii
Valorizarea multiperspectivala a patrimoniului istoric in comemorari/monumente, restaurari
Valorizarea trans-frontaliera a patrimoniului istoric Central European/Otoman, Mediteranean,
-­‐ Digitalizarea patrimoniului istoric
Tehnici de digitalizare a patrimoniului
Muzee virtuale
Arhive virtuale
Digitalizarea patrimoniului si noile metode de cercetare in istorie
Exemple de bune practici/ Network institutional/rute culturale/turism cultural

-­‐ Evaluarea patrimoniului istoric/Evaluarea politicilor publice de valorizare a

patrimoniului istoric

Valoarea economică a bunurilor culturale/ Conceptul de valoare in domeniul culturii

Rolul UNESCO – tehnici de evaluare
Infrastructura instituțională a evaluarii , protejarii, valorizarii patrimoniului istoric
Analiza Cost/ Beneficiu – in domeniul patrimoniului cultural istoric
Evaluarea politicilor publice în domeniul patrimoniului istoric
Responsabilitatea social in domeniul valorizarii patrimoniului istoric

-­‐ Fundraising-strategii de sponsorizare pentru patrimoniul istoric- Managementul

Ciclului de proiecte de patrimoniu istoric
Tehnici de fundraising/
Identificarea surselor de finantare
Identificarea partenerilor si crearea de retele – Network –Institutional
Design de proiect cu finantare nationala si UE
Implementarea proectelor de patrimoniu/Evaluarea impactului proiectelor de patrimoniu istoric

Practica de specialitate (pilotarea acestui modul nu se poate finanta din proiect, dar este
necesara pentru dosarul de acreditare ARACIS)

Cele 10 module propuse sunt relevante pentru:

6. Tematica Valorizarii patrimoniului cultural istoric material si imaterial

7. USH are capacitatea si institutionala si de expertiza pentru implementarea acestor cursuri

8. Cursurile si abiilitatile oferite de acestea corespund nevoilor tehnice identificate la nivelul

angajatorilor potențiali

9. Cursurile si abiltiatile oferite corespund intereselor si planurilor de cariera ale studentilor de

la nivel licenta, de la diverse specializari care ar fi interesesati de aspectele vizand
valorizarea aptrimoniului cultural istoric material si imaterial pentru trasee de cariera

173  
 
  

alternative si complementare carierei didactice. Vorbind de trasee de cariera alternative

carierei didactice avem in vedere domeniul industriilor culturale turism cultural), domeniul
proiectelor de dezvoltare teritoriala prin valorizarea aptrimoniului, domeniul crearii si
promovarii de imagine prin valorizarea aptrimoniului (branding teritorial), domeniul
Diplomatiei Culturale prin valorizarea patrimoniului etc.

Exemple de programe masterale cu structura/curriculă si obiective relevante din Uniunea

Europeana

- M.A in Cultural Studies Sofia University

Italia

- Universitatea la Sapienza Roma- Masterato in valutazione del patrimonio storicco

- Lumsia Universita Gestione, progettazione e promozione del patrimonio storico, artistico

e culturale dei beni ecclesiastici

- Master in Conservazione e Restauro dei Beni Storico-Artistic Firenze Instituto per Arte e
Restauro.

- L'Università Politecnica di Valencia Master in "Conservazione del Patrimonio

Architettonico", Master in "Ingegneria della Stima e Valutazione".

- Universita Roma Tre Master Restauro architettonico e cultura del patrimonio.

Master in “Economia e Tecniche della Conservazione del Patrimonio Architettonico

ed Ambientale la:
- University of Nova Gorica

- University IUAV di Venezia

- Universita degli Studii di Udine

- Universita degli Studi di Napoli Federico II

- Universita degli Studi di Parma- Metodologie di rilievo e rappresentazione per la

valutazione strutturale del patrimonio storico-architettonico.

174  
 
  

- Universita Catolica di Sacro Cuore

Master in Servizi educativi per il patrimonio artistico, dei musei storici e di arti
visive.

- Università Cattolica - Milano

Master universitario in museologia, museografia e gestione dei beni culturali

- Master În Gestionarea Patrimoniului, Bath Spa University, Marea Britanie

M.A in Media and Cultural Studies- cu relevanta pentru valorizarea patrimoniului

cultural istoric material si imaterial.

- Master universitario in comunicazione del patrimonio culturale - Università di

Firenze – Firenze.

- Master universitario in politiche dell'incontro e mediazione culturale Università

Roma Tre – Roma

- Master universitario in beni culturali e territorio: analisi, restauro, valorizzazione, sistemi

informatici e politiche di gestione Università degli Studi di Roma Tor Vergata

- Master universitario in economia e gestione dei beni culturali - Università degli Studi di
Roma Tor Vergata

- Master universitario in conservazione e gestione dei beni culturali Università degli Studi
di Siena

- Master universitario in catalogazione informatica di beni culturali Università di Trieste –

Trieste

- Master universitario in storia, cultura e turismo in area mediterranea Università di Pisa -

Marsala

Marea Britanie

• Birkbeck, University of London (Media and Cultural Studies)

• Birmingham City University (Media and Cultural Research)
• Canterbury Christ Church University
• Cardiff University
• Coventry University (Communication, Culture and Media)

175  
 
  

• Goldsmiths, University of London

• Kingston University
• Lancaster University
• Leeds Metropolitan University (Media, Communication, Cultures)
• Liverpool John Moores
• London College of Communication
• Manchester Metropolitan University
• Middlesex University
• Newcastle University
• Northumbria University
• Nottingham Trent University
• Oxford Brookes University (Communication, Media and Culture)
• Queen's University Belfast
• Roehampton University
• Royal Holloway, University of London
• St. Mary's University College (Twickenham)
• Swansea University
• University of Aberdeen (Film and Visual Culture)
• University of Abertay Dundee (Media, Culture & Society)
• University of the Arts, London (Media and Cultural Studies)
• University of Brighton (History, Philosophy, Culture and Politics)
• University of Central Lancashire (Journalism, Media and Communication)
• University of East Anglia
• University of East London
• University of Edinburgh
• University of Essex
• University of Exeter (Visual Culture)
• University of Glamorgan (Creative and Cultural Industries)
• University of Greenwich (Media and Communications)
• University of Hertfordshire (Journalism and Media Cultures)
• University of the Highlands and Islands
• University of Huddersfield (Media and Popular Culture)
• University of Hull (Media, Culture & Society)
• University of Kent

176  
 
  

- Kings Colege London

Cultural & Creative Industries

- Erasmus School of History Culture and Communication

Master Cultural Economics and Cultural Entrepreneurship

- Université Paris-Dauphine

Master 2 Management des organisations culturelles

177  
 
  

DESCRIEREA MODULELOR PROPUSE

- Managementul instituților care valorizeaza patrimoniu istoric (muzee, arhive,

ONG-uri, firme de turism cultural)

Acest curs porneste de la posibila dimensiune economica a patrimoniului istoric parte integranta
a interfeței culturale a economicului în general si a managementului de patrimoniu istoric.
Cursul expune si argumenteaza tendinta instituțiiilor care care gestioneaza patrimoniu istoric
(material si imaterial) de a-si organiza activitatile proprii pe considerente de eficienta. Chiar daca
orientarea de baza a acestor entitati vizeaza realizarea de valori în sens cultural, în plan secund
obtinerea de venituri financiare si gestionarea problematicii proprii, de exemplu, constituie
preocupari pe cât de necesare pe atât de stimulative. Cursul prin tematica si continut expune si
argumenteaza modul in care prin natura lor problemele conducerii institutiilor culturale, tarâm de
intersectie intima a managementului si culturii, aceste unitati, dincolo de finalitatile specifice,
sunt în linii mari, asemenea tuturor organizatiilor. Ele au o structura organizatorica distincta,
un proces intern specific, foloseste resurse proprii si atrase (input -uri) realizeaza "produse" si
"servicii" culturale (outout - uri) în promovarea carora sunt ele interesate si specializate etc. Se
explica si se argumenteaza modul in care sistemul institutional construit si dezvoltat în cultura
constituie un instrument complex, utilizat de catre o comunitate umana data, pentru rezolvarea
unor probleme concrete si specifice, determinate de necesitatile de ordin spiritual. Se
argumenteaza cum si de ce unitatea culturala nu poate ignora, decât cu grave riscuri, conceptele,
paradigmele simbolice si rationamentele calitative care alcatuiesc corpus-ul stiintei
managementului. Într-o cultura organizata institutional managementul devine o cerinta
functionala, o conditie indispensabila pentru ca cel sistem sa poata supravietui si sa poata sa
functioneze.

Teme ale cursului propuse:

- Particularitati ale managementului adaptat patrimoniului istoric/Evolutia

managementului patrimoniului istoric/Relatia Management-Cultură

- Organizaţiile culturale din sfera publică /muzee, arhive, directii de patrimoniu

- Organizaţiile culturale din sfera privată / ONG-uri, Firme implicate in turism cultural,
firme implicate in conservare/restaurare,

- Firme implicate in Industrii culturale/digitalizarea patrimoniului istoric, organizare de

comemorari, festivaluri etc

- Tendinţele moderne ale managementului în cultură

- Comunicare si promovare in institutii de valorizare a patrimoniului istoric

- Indicatori de performanta in managementul patrimoniului istoric

178  
 
  

- Institutional Networking in managementul patrimoniului istoric

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și diversificarea
sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent pe transparență, acces
egal și nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate și evaluare specializată, cu
scopul de a promova diversitatea, calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme
alternative de expresie artistică;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare policy papers pentru dezvoltarea unor politici
comune între cultură și educație, atât în ceea ce privește educarea publicului tânăr
pentru consumul cultural și dezvoltarea abilităților lor creative, cât și în ceea ce
privește educația artistică specializată, precum și pentru formarea profesională
continua și reconversia profesională;

-­‐ Abilitati de cunoastere teoretica dar si a mteodologiilor de aplicare pe teren in diverse

spete a:

6. Cadrului normativ pentru protejarea patrimoniului istoric naţional imobil.

7. Reglementările secundare şi a metodologiilor de aplicare a legislaţiei în domeniu.
8. Sistemul unitar (in devenire) de atestare/avizare/acreditare și atestarea majorităţii specialiştilor şi
experţilor care realizează lucrări de proiectare, conservare, restaurare la monumentele istorice şi
avizarea agenţilor economici din domeniu, cu respectarea acquis-ului european în materia serviciilor.
9. Ofertelor de furnizare de servicii de formare profesională și de reconversie profesională pentru unele
din meseriile necesare pentru protejarea monumentelor istorice, inclusiv prin ”ateliere-școală” în
cadrul șantierelor de restaurare.
10. Competitivitatii reduse în sectorul restaurărilor de monumente istorice, ceea ce determină distorsiuni
ale pieţei şi facilitează apariţia de poziţii de monopol ale agenţilor economic.

179  
 
  

- Promovarea si valorizarea patrimoniului istoric

Acest curs expune modalitatile de incorporare a opticii si metodelor specifice de actiune ale
marketingului de catre organizatiile culturale, adaptarea si diferentierea metodelor de marketing
in raport cu problemele specifice pietei serviciilor culturale din diferite domenii de actiune si
adaptate tipologiei specifice a fiecarei institutii.
Este expusa si motivata incrdrarea tehnicilor de marketing a proiectlor culturale intre tehnicile de
marketing social si tehnicile de marketing ale serviciilor.
Cursu expune principalele paradigme ale relatiei dintre marketingul cultural si marketingul
comercial respectiv modul in care la cel din urma produsele sunt realizate dupa nevoile
consumatorilor, astfel marketerii asigurandu-se ca acestea vor fi vandute iar in priml caz ceea ce
priveste artistul, acesta creeaza independent, rolul marketingului fiind nu sa influenteze arta ci
sa-i gaseasca un public tinta adecvat.
Este expusa dezbaterea om legatura cu principiile de marketing in actul cultural modul in care
acestea sunt integrate, daca sau pot sa influenteze procesul creator. Prezentarea diverselor opinii
in legatura cu aceste aspecte este cuciala fiind una din marile dileme si dezbateri ale raportului
dintre economie si cultra. Hirschman (1993) si Colbert (1994) au introdus conceptul de
independenta produsului in arta fata de tendintele pietei, ca trasatura distinctiva a marketingului
cultural. De la aceste considerente marketingul in cultura este un caz special iar marketerii
trebuie sa porneasca cu produsul si sa gaseasca persoane dispuse sa beneficieze de serviciile
culturale, sau in cazul bunurilor sa le cumpere, decat sa reactioneze la cererea pietei.

Dintre temele propuse:

- Strategii de promovare pentru muzee

- Strategii de promovare pt obiective arheologice

- Strategii de promovare pentru centre istorice

- Strategii de promovare pentru arhive istorice

- Strategii de promovare pentru turism cultural prin valorizarea patrimoniului istoric

- Noi modele de promovare muzeală- muzee de istorie/arhive/directii de patrimoniu

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul

culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.

180  
 
  

-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către
acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare şi reinserţia
monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de revitalizare şi

valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora la organizarea de
manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing susceptibile să

determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei avuţii naţionale.

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor istorice în

turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea monumentelor istorice

(turism, culte, industrie hotelieră, transporturi, construcţii civile, alte servicii).

-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea

monumentelor

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor pentru

restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

-­‐ Abilitați de rezolvare constructiva a unei multitudini de probleme privind conservarea

si valorizarea parimoniului in contexte situationale specifice determinate de:

181  
 
  

11. Perpetuarea unor mentalităţi depăşite ale autorităţilor locale cu privire la rolul şi
responsabilităţile lor în ce priveşte protejarea monumentelor istorice, precum şi
în susţinerea materială a restaurării, conservării şi revitalizării acestora.

12. Neaplicarea de către autorităţile centrale şi locale a reglementărilor

internaţionale privind protecţia patrimoniului cultural în caz de conflict armat,
prin realizarea de planuri de apărare locală.

13. Slaba capacitate de organizare și de punere în aplicare a legislației în domeniu,

mai ales în ceea ce privește controlul și sancționarea agresiunilor asupra
monumentelor istorice.

14. Schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi al clădirilor, dintre care

unele nefinalizate încă, ceea ce generează incertitudini cu privire la
responsabilitățile deținătorilor.

15. Presiunea imobiliară mai ales în zonele centrale sau rezidențiale, combinată cu
lipsa de resurse a foștilor proprietari repuși în drepturi, pe de o parte, și cu
tentația înnavuțirii rapide, prin utilizarea maximală a terenului sau chiar a clădirii
(demolări ale monumentelor, supraetajări, extinderi, modificări ale fațadelor
etc.).

16. Dezindustrializarea, închiderea unor obiective industriale combinată cu diverse

privatizări în care valoarea monumentului este anihilată de valoarea imobiliară a
terenului pe care se află acesta.

17. Lipsa de interes, de implicare și de cunoaștere de către autoritățile locale a

valorilor multiple pe care le poartă și le poate genera un monument istoric, cu
consecințe directe și vizibile asupra stării de întreținere și conservare și chiar
asupra existenței fizice a unor monumente istorice, atât în mediul urban cât și în
mediul rural.

18. Lipsa de educaţie pentru patrimoniu şi de informare a publicului (și a

autorităților) care de regulă nu relaționează cu monumentele aflate în zona
proprie de rezidență.

19. Lipsa de programe de intervenție/ animație culturală care să valorizeze

monumentele istorice și să ofere în același timp forme alternative de comunicare
artistică.

20. Neimplicarea autorităţilor locale şi slaba comunicare între persoanele şi

organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea şi punerea în valoare a
patrimoniului cultural.

182  
 
  

- Patrimoniul istoric si industrii culturale

În Uniunea Europeană sectorul industriilor și serviciilor culturale (incluzând turismul cultural

sau de patrimoniu) a avut o creștere de peste 60% în ultimul deceniu cu un potențial de creștere
dublu față de cel al altor sectoare. Domeniul industriilor culturale este un domeniu nou și încă
deficitar nu doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană, unde se estimează ca acest sector
de servicii beneficiază de un potențial de creștere mult superior altor sectoare (un potențial
estimat cu 60% mai mare). Într-o “Economie a cunoașterii” pentru România ca stat membru al
Uniunii Europene se deschid oportunități de dezvoltare și investiții deosebite și în acest sector,
care poate să contribuie la îmbunătățirea imaginii de țară a României în ansamblul ei și sporirea
atractivității acesteia ca destinație de investiții. Până în prezent în România nu au existat decât
puţine premise de dezvoltare a turismului cultural şi industriilor culturale. Există agenţii de
turism care includ în ofertele lor circuite, vizite ghidate la monumente şi situri istorice cum sunt
bisericile pictate din nordul Moldovei, ansamblul sculpturilor lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu sau
ruinele dacice de la Sarmisegetuza, dar acestea nu sunt proiecte culturale veritabile, ci servicii.
Ele pot fi chiar de calitate dar tot rămân la stadiul unui produs comercial care trebuie rafinat prin
intervenția profesionistului cu studii academice de specialitate menite să ofere valoare adaugată
acestui gen de produse. La ora actuală serviciile de turism cultural cu tangență penru
valorificarea patrimoniului istoric nu generează decât în mică măsură valori adăugate economice
iar sociale sau cultural/academice cu atât mai puțin pentru ca nu provoacă schimbări de atitudine
în spaţiul colectivităţilor locale, nu au consecinţe directe în dezvoltarea unui posibil dialog
cultural.

Dintre temele abordate:

- Turismul cultural si patrimoniul istoric (material si imaterial)

- Piata serviciilor de marketink cultural prin valorizarea patrimoniului istoric

- Comportamentul consumatorului de cultura prin valorizarea patrimoniului istoric

- Sociologia consumatorului de cultura prin valorizarea patrimoniului istoric

- Tipologia industriilor cultural cu relevant penttru patrimonial istoric

- Cererea de bunuri ale industriilor culturale.

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

- Abilitati de argumentare Cultura ca sector de activitate economică: cultura

este în majoritatea Statelor membre ale UE, ca și în România, o forță
economică cu o evoluție dinamică, de natură să genereze creștere
economică, contribuție semnificativă la PIB, ocupare precum și numeroase
efecte pozitive de spill-over etc.
183  
 
  

- Abilitati de argumentare Cultura ca set de resurse care adaugă valoare

intervențiilor de dezvoltare și care le maximizează impactul: abordările
transversale specifice culturii sunt de natură să crească relevanța,
sustenabilitatea, impactul și eficacitatea intervențiilor, legându-le de, și
folosind, valorile și tradițiile comunitare.
- Abilitati de argumentare Cultura ca un cadru sustenabil pentru coeziune
socială și pace, esențial pentru a putea ”trăi împreună”, pentru dezvoltarea
umană, participând inclusiv la generarea sentimentului de bunăstare, de
înțelegere și respect pentru diversitate, pentru alteritate, de încredere
socială și incluziune.

-­‐ Modul in care sectorul cultural și creativ este un sector socio-economic

inconturnabil în formularea și implementarea unei strategii complete de
dezvoltare, datorită valorilor spirituale și semnificanților al căror unic
creator și purtător este.

-­‐ Modul in care cultura reprezintă un domeniu strategic de investiții pe

termen lung, cu efecte care în timp se generalizează, pătrund și
influențează majoritatea subsectoarelor socio-economice.

-­‐ Modul in care sectoarele culturale și creative au un loc special în strategiile

de dezvoltare durabilă și de coeziune socială și se constituie astăzi într-un
element important pentru atingerea obiectivelor strategiei UE 2020.

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între

sectorul culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic,
educațional, al ocupării și protecției sociale, și elaborarea unor politici
publice trans-sectoriale reprezintă o necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul
culturii, managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua
instituțiilor și așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele
și evoluțiile actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale,
pentru fundamentarea politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor
publice de cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și
asumarea de către acestea a misiunii de centre de acces universal la
informație și de educare continuă pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și
diversificarea sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent
pe transparență, acces egal și nediscriminatoriu la fondurile publice,
eficacitate și evaluare specializată, cu scopul de a promova diversitatea,
calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme alternative de expresie
artistică;
184  
 
  

-­‐ Abilitati de formulare si argumentare policy papers pentru dezvoltarea

unor politici comune între cultură și educație, atât în ceea ce privește
educarea publicului tânăr pentru consumul cultural și dezvoltarea
abilităților lor creative, cât și în ceea ce privește educația artistică
specializată, precum și pentru formarea profesională continua și
reconversia profesională;
-­‐ Abilitati de elaborarea, argumentare și implementare, într-o primă fază
prin proiecte-pilot, a unor politici publice pentru dezvoltarea prioritară a
turismului cultural, bază a dezvoltării durabile.

-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare

şi reinserţia monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de

revitalizare şi valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora
la organizarea de manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului
și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing

susceptibile să determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei
avuţii naţionale.

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor

istorice în turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra
monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea

monumentelor istorice (turism, culte, industrie hotelieră, transporturi,
construcţii civile, alte servicii).
-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea
monumentelor istorice ca nuclee de dezvoltare durabilă și tratarea acestuia
ca o resursă economică, nu ca un consumator de bani publici.

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor

pentru restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

- Abilitati de stabilire si argumentare pertinenta a priorităţilor, criteriile

cultural-științifice privind importanța, unicitate etc, prin coj Abilitati de
creare si recreare a peisajului istoric urban ca zona urbană rezultată din
sedimentarea istorică a valorilor şi caracteristicilor naturale, care depăşeşte
noţiunea de „centru istoric” sau „ansamblu”, incluzând un context urban
mai larg, care cuprinde şi vecinătatea sa geografică.

185  
 
  

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu contextul mai larg care include
topografia, geomorfologia, hidrologia şi caracteristicile naturale ale
orasului; mediul construit al acesteia, atât cel istoric, cât şi cel
contemporan; infrastructura subterană şi supraterană, spaţiile deschise şi
grădinile, modelele de folosinţă a terenului şi organizarea spaţială, relaţiile
perceptuale şi vizuale, precum şi alte elemente ale structurii urbane.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu practici şi valori sociale şi
culturale, procese economice şi dimensiunile intangibile ale patrimoniului,
în corelaţie cu diversitatea şi identitatea (markerii identitari ai unui oras),

- Abilitati de abordare pentru o abordare comprehensivă şi integrată,

necesară pentru identificarea, evaluarea, conservarea şi managementul
peisajelor istorice urbane în cadrul dezvoltării durabile globale
(cunoasterea exemplelor de bune practici si a cazuisticii modelelor
nereusite de valorizare a patrimoniului, inclusiv a modelelor de afaceri si
marketizare neviabila fie ca model de valorizare fie ca model de afacere
auto-sustenabilă).

- Cunoasterea politicilor uzitate in state membre UE cu traditie de abordare a

peisajului istoric urban au ca scop păstrarea calităţii mediului uman,

- Cunosterea modelelor de bune practici de intensificare folosirii cladirilor

cu valoare istorica patrimoniala (aici se includ cladirile industriale
dezafectate) in mod productiv şi durabil, recunoscând, în acelaşi timp,
caracterul dinamic al acestora şi promovând diversitatea socială şi
funcţională.

- Abilitatea de a argumenta si implementa in mod profesional si credibil un

echilibru funcțional care integrează obiectivele conservării patrimoniului
urban şi pe cele ale dezvoltării economice şi sociale. Ea îşi are sursa în

186  
 
  

crearea unei relaţii durabile echilibrate între mediul urban şi cel natural,
între necesităţile generaţiilor prezente şi viitoare şi moştenirea trecutului.

- Abilitati de abordare a peisajului istoric urban pornind de la cunoasterea si

promovarea diversitatii culturale şi creativitatii ca valori esenţiale ale
dezvoltării sociale şi economice umane,

-­‐ Argumentarea pertinenta a unor criterii precum:

-­‐ Utilizarea/destinația monumentelor restaurate.

-­‐ viabilitatea utilizării lor.
-­‐ durabilitatea supravieţuirii lor.
-­‐ avantajul competitiv faţă de alte monumente / resurse culturale.
-­‐ potenţialul de infrastructură din vecinătate.
-­‐ potenţialul sinergetic.
-­‐ serviciile oferite - specifice monumentului și de acompaniament;
-­‐ capacitatea de autofinanțare.
-­‐ capacitatea de a genera plus-valoare, și deci creștere economică.
-­‐ efectele de spill-over etc.

- Valorizarea patrimoniului istoric ca strategie a dezvoltarii

Cursul expune si argumenteaza posibilitatile de promovare a unei locatii/zone,regiuni prin

valorizarea patrimoniului istoric ca strategie care are drept obiectiv dezvoltarea unei anumite
regiuni modul in care integrează activități de dezvoltare a resurselor și valorilor culturale
specifice unei zone, precum și de promovare a acestora în exterior. Principalele rezultate sunt
atragerea investițiilor (nu doar în turism sau alte activități comerciale, ci și în domenii culturale
și sociale), dezvoltarea unei imagini atractive, precum și o creștere a coeziunii interne și a
funcționalității economice. Proiectarea și implementarea strategiei de marketing teritorial
presupune un set complex de inițiative, care implică un mare număr de actori publici și privați,
reuniți într-un sistem de tip rețea, care se coagulează treptat. Cadrul general poate varia de la
regiune la regiune, ținând cont de anumite variabile locale, cum ar fi nivelul de dezvoltare,
tipurile și caracteristicile actorilor, implicarea comunităților locale, contextele politic și cultural
etc. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerare când se planifică o strategie de marketing
teritorial. Aceasta se bazează pe politici locale, dar, pentru a avea succes, este recomandată
includerea unei dimensiuni inovatoare a guvernării.

187  
 
  

Dintre temele propuse:

- Integrarea urbana a patrimoniului istoric construit si siteurilor arheologice

- Valoirizarea patrimoniului istoric si atragerea investitiilor

- Studii de caz: Sibiu Capitala culturala Europeana, Bilbao, Gratz, Liverpool. Bruges,
Istambul,

- Strategii de valorizare a patrimoniului istoric in Ununea Europeana (Napoli, Roma,

Palermo, Dublin etc)

- Strategii parteneriale pentru valorizarea patrimoniului istoric (Institutional

Networking)

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

- Abilitati de argumentare Cultura ca sector de activitate economică: cultura

este în majoritatea Statelor membre ale UE, ca și în România, o forță
economică cu o evoluție dinamică, de natură să genereze creștere
economică, contribuție semnificativă la PIB, ocupare precum și numeroase
efecte pozitive de spill-over etc.
- Abilitati de argumentare Cultura ca set de resurse care adaugă valoare
intervențiilor de dezvoltare și care le maximizează impactul: abordările
transversale specifice culturii sunt de natură să crească relevanța,
sustenabilitatea, impactul și eficacitatea intervențiilor, legându-le de, și
folosind, valorile și tradițiile comunitare.
- Abilitati de argumentare Cultura ca un cadru sustenabil pentru coeziune
socială și pace, esențial pentru a putea ”trăi împreună”, pentru dezvoltarea
umană, participând inclusiv la generarea sentimentului de bunăstare, de
înțelegere și respect pentru diversitate, pentru alteritate, de încredere
socială și incluziune.

-­‐ Modul in care sectorul cultural și creativ este un sector socio-economic

inconturnabil în formularea și implementarea unei strategii complete de
dezvoltare, datorită valorilor spirituale și semnificanților al căror unic
creator și purtător este.

-­‐ Modul in care cultura reprezintă un domeniu strategic de investiții pe

termen lung, cu efecte care în timp se generalizează, pătrund și
influențează majoritatea subsectoarelor socio-economice.

-­‐ Modul in care sectoarele culturale și creative au un loc special în strategiile

188  
 
  

de dezvoltare durabilă și de coeziune socială și se constituie astăzi într-un

element important pentru atingerea obiectivelor strategiei UE 2020.

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între

sectorul culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic,
educațional, al ocupării și protecției sociale, și elaborarea unor politici
publice trans-sectoriale reprezintă o necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul
culturii, managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua
instituțiilor și așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele
și evoluțiile actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale,
pentru fundamentarea politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor
publice de cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și
asumarea de către acestea a misiunii de centre de acces universal la
informație și de educare continuă pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și
diversificarea sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent
pe transparență, acces egal și nediscriminatoriu la fondurile publice,
eficacitate și evaluare specializată, cu scopul de a promova diversitatea,
calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme alternative de expresie
artistică;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare policy papers pentru dezvoltarea
unor politici comune între cultură și educație, atât în ceea ce privește
educarea publicului tânăr pentru consumul cultural și dezvoltarea
abilităților lor creative, cât și în ceea ce privește educația artistică
specializată, precum și pentru formarea profesională continua și
reconversia profesională;
-­‐ Abilitati de elaborarea, argumentare și implementare, într-o primă fază
prin proiecte-pilot, a unor politici publice pentru dezvoltarea prioritară a
turismului cultural, bază a dezvoltării durabile.

-­‐ Abilitatea unei concepţii integratoare privind animarea, punerea în valoare

şi reinserţia monumentelor istorice în spaţiul comunitar.

-­‐ Viziunea extinsa ( si realista in acelasi timp) asupra modalităţilor de

revitalizare şi valorizare a monumentelor istorice, prin reducerea acestora
la organizarea de manifestări ocazionale fără rezonanţă în rândul publicului
și mai ales fără continuitate.

-­‐ Cunoasterea si abilitatea de utilizare a instrumentelor de marketing

susceptibile să determine interesul utilizatorilor şi promovarea acestei
avuţii naţionale.
189  
 
  

-­‐ Abilitatea de argumentare a impactul generat de includerea monumentelor

istorice în turism asupra spaţiului socio-uman circumscris lor şi asupra
monumentelor.

-­‐ Abilitati de abordare inter-sectoriale în legătură cu valorizarea

monumentelor istorice (turism, culte, industrie hotelieră, transporturi,
construcţii civile, alte servicii).
-­‐ Abilitati de argumentare si dezvoltarea abordărilor integrate și valorizarea
monumentelor istorice ca nuclee de dezvoltare durabilă și tratarea acestuia
ca o resursă economică, nu ca un consumator de bani publici.

-­‐ Abilitatea de a argumenta si determina apariţia unui interes al investitorilor

pentru restaurarea, reabilitarea şi animarea de monumente istorice.

- Abilitati de stabilire si argumentare pertinenta a priorităţilor, criteriile

cultural-științifice privind importanța, unicitate etc, prin coj Abilitati de
creare si recreare a peisajului istoric urban ca zona urbană rezultată din
sedimentarea istorică a valorilor şi caracteristicilor naturale, care depăşeşte
noţiunea de „centru istoric” sau „ansamblu”, incluzând un context urban
mai larg, care cuprinde şi vecinătatea sa geografică.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu contextul mai larg care include
topografia, geomorfologia, hidrologia şi caracteristicile naturale ale
orasului; mediul construit al acesteia, atât cel istoric, cât şi cel
contemporan; infrastructura subterană şi supraterană, spaţiile deschise şi
grădinile, modelele de folosinţă a terenului şi organizarea spaţială, relaţiile
perceptuale şi vizuale, precum şi alte elemente ale structurii urbane.

- Abilitati de reabiltiare si valorizare a patrimoniului cultural istoric material

si imaterial in consonanta si armonie cu practici şi valori sociale şi
culturale, procese economice şi dimensiunile intangibile ale patrimoniului,
în corelaţie cu diversitatea şi identitatea (markerii identitari ai unui oras),

- Abilitati de abordare pentru o abordare comprehensivă şi integrată,

necesară pentru identificarea, evaluarea, conservarea şi managementul

190  
 
  

peisajelor istorice urbane în cadrul dezvoltării durabile globale

(cunoasterea exemplelor de bune practici si a cazuisticii modelelor
nereusite de valorizare a patrimoniului, inclusiv a modelelor de afaceri si
marketizare neviabila fie ca model de valorizare fie ca model de afacere
auto-sustenabilă).

- Cunoasterea politicilor uzitate in state membre UE cu traditie de abordare a

peisajului istoric urban au ca scop păstrarea calităţii mediului uman,

- Cunosterea modelelor de bune practici de intensificare folosirii cladirilor

cu valoare istorica patrimoniala (aici se includ cladirile industriale
dezafectate) in mod productiv şi durabil, recunoscând, în acelaşi timp,
caracterul dinamic al acestora şi promovând diversitatea socială şi
funcţională.

- Abilitatea de a argumenta si implementa in mod profesional si credibil un

echilibru funcțional care integrează obiectivele conservării patrimoniului
urban şi pe cele ale dezvoltării economice şi sociale. Ea îşi are sursa în
crearea unei relaţii durabile echilibrate între mediul urban şi cel natural,
între necesităţile generaţiilor prezente şi viitoare şi moştenirea trecutului.

- Abilitati de abordare a peisajului istoric urban pornind de la cunoasterea si

promovarea diversitatii culturale şi creativitatii ca valori esenţiale ale
dezvoltării sociale şi economice umane,

-­‐ ugarea pertinenta a unor criterii precum:

-­‐ Utilizarea/destinația monumentelor restaurate.

-­‐ viabilitatea utilizării lor.
-­‐ durabilitatea supravieţuirii lor.
-­‐ avantajul competitiv faţă de alte monumente / resurse culturale.
-­‐ potenţialul de infrastructură din vecinătate.
-­‐ potenţialul sinergetic.
-­‐ serviciile oferite - specifice monumentului și de
acompaniament;
-­‐ capacitatea de autofinanțare.
191  
 
  

-­‐ capacitatea de a genera plus-valoare, și deci creștere economică.

-­‐ efectele de spill-over etc.

- Valorizarea patrimoniului istoric si diplomatia culturala

Domeniul diplomatiei culturale este o directie de cercetare inca necunoscuta si prea putin
nedezbatuta. Metodologia de cercetare, conceptele folosite, toate sunt subiecte de dezbatere. Este
un subiect actual legat de problema reprezentarii care este legata la randul ei de imagistica si
circulatia informatiei, toate actuale si prea putin dezbatute. Vorbind de reprezentare ne referim si
la o dimeniune a puterii in relatiile internationale, crearea si promovarea imaginii unei tari sau se
numeste “Soft Power”i (abilitatea de a obtine influenta prin intermediul puterii valorilor culturale
si ideilor)ii.
E un domeniu de studiu dominat de confuzie. Diplomatia Culturala este identificata
adesea cu Propaganda Culturala si integrata ulterior mai ales in conditiile Razboiului Rece
conceptului de “Soft Power” cu o importanta deosebita ca “arma” alternativa conflictului
conventional sau nuclear.
Pornind de la persuasiunea prin cultura legata la randul ei de “Soft Power” unii
cercetatori merg mai departe vorbind de creionarea unui nou concept al identitatii nationale,
natiunea fiind exprimata aici intr-o mai mica masura ca entitate politica si intr-o mai mare
masura ca entitate culturala. Am incercat sa raspundem la doua intrebari in investigatie. Cum se
creaza o prezenta culturala in afara tarii, in diferite medii? Cum se adapteaza aceasta prezenta
culturala mediului si scopului final pentru care este construita?
Diplomatia culturala si propaganda culturala sunt la fel de vechi precum relatiile
internationale. Grecia, Persia sau Roma au utilizat propaganda prin cultura in scopuri politice.
Beneficiile civilizatiei romane, ordinea, arhitectura limba etc, toate au fost folosite ca mijloace
de peruasiune. In democratia ateniana si la Roma propaganda capata insa o conotatie diferita. Ea
nu mai trebuie sa impresioneze prin frica ci prin puterea de convingere si argumentatie.

192  
 
  

Orice activitate de reprezentare culturală externă este eligibilă pentru reprezentarea

istoriei ca subiect de cercetare. În Italia ţara pentru care avem cel mai mare şi mai reprezentativ
fond documentar aferent diplomaţiei culturale romaneşti în perioada interbelică, majoritatea
lectoratelor, prelegerilor etc sunt de “limba, cultura şi civilizaţie românească” domenii de studiu
în care apelul la dimensiunea istorică este inevitabilă. Discursul oficial, punctele forte ale
argumentaţie sunt toate construite prin apelul la istorie, aşa cum era ea înţeleasă la momentul
respectiv, o istorie mai mult sau mai puţin mitizata în funcţie de mediu, şi scopul politic urmărit.
Reprezentarea istoriei e şi o dimeniune a politicilor publice ale unui stat şi se oglindeşte în conţinutul propagandei/diplomaţiei
culturale. În contextul interbelic promovarea imaginii ţării prin reprezentarea într-o anumită factura istoriei şi a culturii sale este instrument de
propagandă sau diplomaţie culturală (în funcţie de obiectiv şi conţinut).
Reprezentarea istoriei nu se face doar prin discurs istoriografic. Expoziţiile, comemorările, stilurile arhitecturale, valorizarea
patrimoniului prin broşuri, turism cultural, cinematograf etc sunt medii de reprezentare ale discursului istoriografic încă insuficient cercetate sau
teoretizate metodologic. În ce priveşte noile medii de reprezentare a discursului istoriografic academic, în SUA mai ales în ultimii ani în
American Historical Review (publicaţie de prestigiu patronata de Universitatea din Indiana) s-a lansat o dezbatere în legatură cu tehnicile vizuale
(documentare, filme etc) de reprezentare a discursului istoriografic. Teoretic, 15 minute de film (imagine si text) pot sa transmită informaţia
pentru care ar fi necesare aproximativ 50 de pagini de text. Se pune insa problema atenţiei distributive şi a capacitatii creierului uman mediu
dezvoltat de a percepe şi procesa această cantitate de informaţie intr-un mod satisfăcător. Analize şi experimente sofisticate de laborator sunt în
derulare în diferite centre din SUA şi Japonia (în legatura directa şi cu industria publicitară) rezultatele fiind încă neconcludente, cel puţin în ce
priveşte capacitatea respectivelor tehnici de a compensa şi eventual înlocui mediile de reprezentare tradiţionale.
În perioada ante şi interbelică prin intermediul reprezentării istoriei se încearcă generarea unui sens al identităţii comune sau după caz
separate. E un discurs istoriografic justificativ la adresa apartenenţei la familia popoarelor europene occidentale în general şi a celor neolatine în
mod special.

Dintre temele abordate:

- Strategii de promovare a imaginii prin valorizarea patrimoniului istoric

- Strategii de diplomatie culturala prin valorizarea patrimoniului istoric

- Practici de Advocacy prin valorizarea patrimoniului

- Diplomatie culturala versus Propaganda culturala prin valorizarea patrimoniului

istoric
Abilitati tehnice specifice:
Abilitatea de a raspunde al intrebari esentiale precum :
- Ce fel de istorie trebuie promovata in manifestarile de Diplomatie
Culturala promovată;
- Care sunt simbolurile cu semnificatie istorică,
cum sunt selectate şi construite;
- În ce măsură un discurs de reprezentare a istoriei în scopul reprezentării
externe este o selecţie creativă de fundaluri şi tradiţii istorice,
- Ce fel de trecut se află pe piedestalul reprezentării.

193  
 
  

- Valorizarea patrimoniului istoric si prevenirea conflictelor

Instituţiile şi organizaţiile internaţionale (cum sunt Consiliul Europei, UNESCO,

Uniunea Europeană, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est) au recunoscut, toate, rolul
potenţial important pe care educaţia istorică ar putea să-l joace în promovarea reconcilierii în
estul şi sud-estul Europei. Reprezentarea istoriei care promoveazxa multiperspecivitatea nu intra
neaparat în conflict cu o reprezentare a istoriei traditionala în aceasta parte de Europa ce viza
crearea unui sentiment public de identitate şi de loialitate naţională. Prezentată în acest fel,
multiperspectivitatea, multiculturalitatea şi abordările pluraliste asupra predării istoriei constituie
o provocare importantă la adresa stării de lucru din majoritatea ţărilor europene. A argumenta în
favoarea includerii unei pluralităţi de voci şi de perspective în naraţiunea istorică naţională duce
în mod obişnuit la controversă politică. În cartea sa, Robert Stardling prezintă dezbaterile cu
privire la această temă printre politicieni, istorici, specialişti în educaţie, profesori de istorie şi în
mass-media declanşate atunci când s-a propus, în anii 1990, introducerea unei abordări mult mai
multiculturale a istoriei în curriculum-ul naţional pentru Anglia şi Ţara Galilor dezbateri care
diferă mult ca forma nu şi conţinut de cele din România anului 1999 prilejuite de "scandalul
manualelor de istorie".15

Termeni precum “multiperspectivitate” şi alte concepte asociate acestuia (cum ar fi

“multiculturalitate”) pot să însemne lucruri foarte diferite pentru oameni diferiţi şi că sunt adesea
supuse redefinirii pentru a corespunde unor poziţii politice şi ideologice diferite.
Multiperspectivitatea în dezbaterea istorică e un concept mult utilizat şi puţin definit. K. Peter-
Fritsche considera că aceasta reprezintă un proces, “o strategie pentru a înţelege”, în care luăm
în considerare – alături de propria noastră perspectivă – şi perspectiva altuia (sau perspectivele
altora)16. Adică avem o perspectivă care a fost filtrată prin propriul nostru context cultural,
reflectă propriul nostru punct de vedere şi propria interpretarea a ceea ce s-a întâmplat şi de ce,
propria noastră perspectivă a ceea ce este relevant sau nu poate reflecta şi propriile prejudicii
inclusive idei preconcepute. Din acest punct de vedere, multiperspectivitatea este predispozitia
“de a privi situaţia din perspective diferite”17. Condiţia pentru aceasta este, voinţa de a accepta şi
194  
 
  

alte moduri de a vedea lumea decât propria perspectivă şi că acestea pot fi la fel de valide sau
parţiale. La aceasta se adaugă practica de a te plasa în postura altcuiva şi a încerca să vezi lumea
aşa cum o vede celălalt. Multiperspectivitatea în istorie şi în predarea istoriei a mai fost descrisă
de Ann Low-Beer ca fiind procesul “de analiză a evenimentelor istorice din mai multe
perspective”18.

Multiperspectivitatea nu este un obiectiv în sine ci un mijloc prin care se poate asigura o

imagine mai completă şi mai onestă. Aici prezentăm două teme care au fost alese pentru a ilustra
cum ar putea fi realizată aceasta.

Abordarea multiperspectivală poate să ilustreze modul în care presupunerile şi

aşteptările oamenilor – care adesea îşi au rădăcinile în evenimente şi relaţii istorice anterioare,
dar sunt influenţate de propaganda contemporană şi prezentările din mass-media – pot structura
reacţiile lor faţă de evenimente.

Multiperspectivitatea este, ca intenţie, mai pluralistă, inclusivă, integrativă şi

comprehensivă decât abordările mai tradiţionale ale educaţiei istorice, care au fost caracterizate
de Gita Steiner-Khamsi drept ‘mono-culturale, etnocratice şi universaliste’. Aceasta înseamnă că
istoricii, profesorii de istorie şi elevii trebuie să evalueze dacă o descriere care se bazează pe o
sertie mai largă de surse, incluzând surse care poate au fost ignorate de majoritatea istoriciloreste
onest (deci, dă mai multă dreptate perspectivelor tuturor acelora implicaţi în şi afectaţi de un
eveniment dat) şi mai completiii.

Dar aceasta nu înseamnă neaparat că cu cât este mai multiperspectivală o descriere

istorică, cu atât va fi mai obiectivă. Este puţin probabil ca toate perspectivele incluse într-o
anumită descriere vor fi de greutate şi valoare egală. În al doilea rând, trebuie să ţinem minte
sensul cuvântului “perspectivă” în acest context, deci un punct de vedere limitat de poziţia
persoanei care îl exprimă, fie că acea persoană este un participant, martor ocular, jurnalist sau
istoric, fie că sunt limite fizice, de atitudine, culturale, tehnice sau profesionale. Aceste limitări
sau constrângeri asupra punctelor de vedere exprimate nu vor dispare doar fiindcă o anumită
naraţiune istorică incorporează mai multe perspective decât alta. O abordare multiperspectivală,
în special aplicată conflictelor politice şi sociale, ar putea foarte bine să demonstreze cât de

195  
 
  

dificil este să ajungi la concluzii ferme atunci când diferitele tabere implicate în conflict percep
acţiunile, obiectivele, motivele şi răspunsurile celorlalte în feluri foarte diferite, chiar
contradictorii, bazate pe interpretări, presupuneri, preconcepţii şi prejudecăţi diferite.

Predarea istoriei poate fi făcută mult mai multiperspectivală şi mai puţin mono-culturală,
exclusivă şi universalistă prin crearea unui conţinut mult mai divers, utilizând o gamă mai largă
de surse, asigurându-ne că elevii au posibilitatea să citească descrieri contradictorii ale
evenimentelor istorice. Multiperspectivitatea nu este numai o problemă de schimbare a
conţinuturilor curriculum-ului de istorie şi de utilizare a unei game mai largi de surse; este
legată de suţinerea elevilor de a gândi în termeni istorici asupra trecutului. În cadrul contextului
specific al educaţiei istorice, multiperspectivitate intenţionează să-i introducă pe elevi în studiul
unui process; un mod de a analiza dovezile (sau interpretările date acestora) relevante pentru un
anumit eveniment sau proces istoric din perspectiva limitelor impuse de factorii fizici, de
fidelităţile surselor din care sunt extrase dovezile, atitudinile şi prejudecăţile acestora,
motivaţiile, logica pe care o aplică, aşteptările şi prejudecăţile cu privire la “celălalt”, cadrul
cultural şi tradiţiile care influenţează percepţiile şi interpretările acestora etc.
Multiperspectivitatea implică şi încercarea de a relaţiona aceste interpretări diferite una de
celelalte.

Multiperspectivitatea este susţinută de de presupunerea că auditoriul trebuie să înţeleagă

faptul că oricine studiază trecutul trebuie să accepte şi să tolereze discrepanţe, contradicţii,
ambiguităţi, voci opuse, jumătăţi de adevăruri şi puncte de vedere parţiale, subiectivităţi şi idei
preconcepute. Această presupunere ar trebui să ghideze reflecţia noastră cu privire la tipurile de
întrebări şi de exerciţii care ar trebui să însoţească orice surse care prezintă o multiplicitate de
perspectiveiv.

Multiperspectivitatea mai adaugă o complicaţie. Cu cât sunt introduse mai multe nivele şi
perspective în naraţiunea istorică, cu atât mai complexă devine, iar elevilor le mai greu să
elaboreze judecăţi şi să tragă concluzii, mai ales atunci când au de-a face cu perspective,
interpretări şi concluzii divergente şi contrastante. Aceasta devine chiar mai dificilă dacă
încearcă să descopere diferitele căi prin care diferitele perspective răspund şi interacţionează una
cu alta. Profesorul trebuie să găsească mijloacele prin care să facă conexiunile şi
196  
 
  

interdependenţele mai tangibile şi mai puţin abstracte pentru studenţi. Aceasta presupune însă
programe speciale de pregătire în cadrul universitatilor, cadre specializate etc, care pot fi create
doar în timp. Dificultatea multiperspectivitatii în reprezentarea istoriei prin programme şcolare
credem ca este mai mult sau mai puţin compensata de informatiile provenite în ultimul deceniu
din alt gen de surse: programe de televiziune, vizionarea canalelor specializate pe istorie (TVR
Cultural, Discovery History, History Channell).

Dintre temele abordate:

- Multiperspectivitatea in valorizarea patrimoniului istoric in comunitati multi-etnice

- Valorizarea multiperspectivala a patrimoniului istoric in manuale scoalre

- Valorizarea multiperspectivala patrimoniului istoric in expozitii

- Valorizarea multiperspectivala a patrimoniului istoric in comemorari/monumente,

restaurari

197  
 
  

Abilitati tehnice specifice:

- Abilitati de abordare si cercetare si reprezentare multiperspectivala a istoriei

- Abilitati de cunoastere a mediilor de comunicare preferate de anumite culturi.

Cultura locală influenţează preferințele pentru anumite medii şi instrumente de
comunicare. În societăţile deschise mass media poate să fie alegerea firească după
cum în alte locuri comunicarea interpersonală este considerată mai de încredere
(cazul țărilor arabe și în general al societăţilor închise). Cunoaşterea realităţilor
specifice din fiecare ţară şi a mediilor de comunicare preferate şi considerate de
încredere la un moment dat este deci o abilitate importanta.
- Abilitati de cunoastere a contextului istoric cu o importanţă deosebită în contextul
comunicării interculturale cu opinia publică din ţări de pe continentul asiatic (și nu
numai). De regulă, campaniile şi strategiile de comunicare dau atenţie exclusiv
contextului actual. Este o tehnică mai comodă dar superficială, demonii trecutului
recent (atitudinea faţă de foste puteri coloniale de pildă) pot să fie resuscitaţi oricând
de un gest sau o declaraţie nepotrivită. Pentru acelaşi context asiatic cuvinte şi valori
au o semnificaţie diferită faţă de cultură occidentală. De exemplu conceptul de
armonie central în cultura şi diplomaţia publică chineză (unde implica diversitate) nu
este echivalentul conceptului armonie din cultura occidentală (care implică o doză de
conformitate).

- Abilităţi de a integra în discurs perspective diferite (implică o cultură generală solidă

şi abilităţi narative şi de comunicare pe măsură). Aceasta include abilităţi analitice de
documentare pentru cunoaşterea diferitelor modele şi exemple de bune practici.
Desigur, bune practici aplicate contextului pentru că ceea ce este bună practica într-
un anumit context poate să fie neinspirată în alt context.

- Abilitati de cunoaştere a diferitelor paliere identitare şi modul de aplicare al acestora

în discursul public. Orice tip de comunicare are o dimensiune identitară.
Discrepanţele dintre identitatea propriu zisa auto-percepută şi imaginea acestei

198  
 
  

identităţi constituie obiectivul principal al campaniilor de diplomaţie publică

(armonizarea diferenţei dintre autopercepţie şi percepţia externă). În articularea a
cestei imagini identitare în discursul pentru mediul extern promotorii aleg modalităţi
de expresie specifice propriei culturi care adesea nu au tangenţă cu orizontul de
aşteptare al publicului ţinta. Modalităţi de exprimare incisive şi apreciate ca inspirate
într-o anumită cultura pot să fie percepute ca arogante, stridente, de prost gust şi
agresive de către altă cultură. Şi vice versa este valabilă, limbajul modest şi reţinut
dintr-o anumită cultura poate să fie perceput ca semn de slăbiciune şi umilinţă.

- Capacitatea de a aprecia şi aplică strategii de reprezentare a patrimoniului istoric

pentru publicul extern în funcţie de numărul participanţilor (individual, instituţii,
comunităţi) în funcţie de modalităţile de coordonare cu diverse entităţi şi cu alte
acţiuni de comunicare din ţară mama şi desigur în funcţie de scop (un singur
obiectiv, mai multe, un obiectiv cu multiple faţete) şi în funcţie de durată (efect
imediat, efect pe termen lung sau timpul avut la dispoziţie).

- Abilitatid de cunoaştere a metodelor de cercetare şi mai ales de interpretare corectă a

datelor. Adesea rezultatele oferite de metodele de cercetare cantitativă (sondaje de
opinie publică de pildă) s-au demonstrat a nu fi viabile aplicate pe o audienţă extreme
de diversă. Cele mai multe erori provin nu din modul în care se răspunde la
întrebările dintr-un chestionar ci de la modul în care sunt formulate întrebările în
sine. Metodologia de cercetare care implică valorizarea multiperspectivala a
patrimoniului de la modul de design până la modul de colectare şi interpretare a
datelor este vulnerabilă în fața filtrelor culturale ale indivizilor.

- Abilitati de conştientizarea provocărilor contemporane ale valorizarii si reprezentarii

multiperspectivale a patrimoniului şi abilitatea de a oferii soluţii pentru fiecare.
Dintre acestea cele mai cunoscute sunt provocările determinate de noile medii de
informare şi tehnologia comunicării. Impactul noilor medii de comunicare încă
surprinde prin reacţii şi scenarii la care parcticienii DP nu sunt pregătiţi.

199  
 
  

- Abilitati de găsire a strategiilor de explicare dezambalare a mesajelor care sunt

percepute la ora actual ca sloganuri şi noua limbă de lemn. Concepte des uzitate de
UE precum multilateralism, implicare a societăţii civile, domnia legii etc trebuie
operaţionalizate în formule utilizabile pentru diverse acţiuni de diplomaţie publică.
Comunicarea este încă adesea disparată şi contradictorie. Dispararea nu ar fi în sine o
problemă în cazul unui actor politic precum UE atâta timp cât mesajele provenite de
la diferitele state membre nu sunt contradictorii

- Marketing de imagine prin valorizarea patrimoniului

Acest modul de curs introduce studentii in imagologie ca ştiinţa, care studiază reprezentarea
mentală a realităţii. Are o componentă de psihologie socială pentru că orice actor social
individual sau colectiv are o reprezentare socială. Despre rolul imaginilor sociale ale
organizaţiilor s-a analizat în contextul prim, în care se consideră că imaginea unei organizaţii
este obiect de patrimoniu. O imagine pozitivă a organizaţiilor conduce la influenţarea reuşitei
lor, cum o imagine negativă poate să diminueze performanţele obţinute, în sensul de
credibilizare a acestora. In contextul specific al valorizarii patrimoniului cursul se va concentra
pe strategiile de Branding ca modalitate de promovare a imaginii. Prin branding se incearca nu
doar o prezentare explicate a chintesentei unei tari dar intr-o anumita masura si reinterpretarea
identitatii nationale in termini vandabili “marketizati”. Ceea ce distinge notiunea de branding de
alte forme de reprezentare incadrabile diplomatie culturale este motivatia sa comerciala, intr-o
logica care transforma spatiul civic intr-un spatiu calculate logistic in fnctie de coorodnate de
marketing. Diplomatia culturala are ca scop reprezentarea natiunii in toata complexistatea ei,
reflectarea complexitatii si a multiplelor fatete si paliere sociale si culturale fiind o adevarata
provocare. Marketingul imaginii de tara sau Brandingul de tara este dimpotriva , o practica ce
presupune simplificarea si schematizarea , restrangerea mesajului imagistic la cateva notiuni de
effect. Intr-o lume postmoderna rorul imaginii este intarit de revolutia informationala, de faptul
ca produsul in sine nu trebuie sa fie ceva tangibil. Experii sustin ca imaginea”valoarea
brandului” reprezinta intre 40 si 60% din valoarea firmei respective. Aceasta logica valabila
pietei internationale este transpusa sistemului international, cu temei am spune noi atata timp cat
se recunosc limitele comparatismului iar transpunerea paradigmei de investigare si analiza in
sina pastreaza regulile decentei in ce priveste flexibilitatea si complexitatea variabilelor ce le
implica imaginea de tara sau prin extrapolare imagine unui oras sau imaginea unei institutii

Dintre temele propuse:

- Strategii de branding prin valorizarea patrimoniului

- Strategii de diplomatie culturala prin valorizarea patrimoniului
- Practici de Advocacy prin valorizarea patrimoniului
- Identificarea markerilor identitari ai Romaniei si ai Uniunii Europene
200  
 
  

- Diplomatie culturala versus Propaganda culturala prin valorizarea patrimoniului

Abilitati relevante tehnice potentiale oferite de curs:

13. Stergerea sau estomparea distinctiei traditionale dintre cultura inaltă si

divertismentul popular (preconditie pentru succesul practicilor de reconversie a
spatiilor industriale in proiectele de regenerare urbană),

14. Nu se stie cu exactitate ce este cultura alternativa si ce sunt priectele culturale

alternative, dar exista exemple de bune practici in marile metropole occidentale
unele putand fi replicate (ca idee macar) in marile orase din Romania (in care exista
fie aflux de turisti) fie un numar suficient de mare de consumatori de cultura
datorită faptulu ca sunt si centre universitae cu traditioe (Sibiu, Cluj, Timisoara,
Iasi).

15. Sunt necesare cercetari studii specifice, ... teme de cercetare doctorala ar putea fi
alocate pe cercetarea utilizarii spatiilor industriale dezafectate in Bucuresti si alte
orase ale tarii deoarece nimeni nu stie cu exactitate care le este utilizarea. In cazul
celor abandonate, daca sunt in cladiri cu valoare istorica patrimoniala sunt necesare
proiecte de reabilitare si reconversie in conditii de sustenabilitate economica in
domeniul industriilor culturale (strategie posibila in marile metropole urbane care
beneficiaza de afluxuri de turisti si de investitii dar greu aplicabilă in orasele mici,
fantoma dezurbanizate.

- Abilități specifice de investigare și cunoaștere a canalelor de difuzie optimã a

produselor culturale românești în spațiul european. Ce tipuri de canale de difuzie
sunt cele mai adaptate?

- Abilități de cunoaștere a predispoziției locuitorilor unor țãri europene pentru

specificul participãrii culturale a locuitorilor din țãrile anumite segmente ale ofertei
culturale.

201  
 
  

- Abilități de caracterizare cât mai exactã a gusturilor culturale pentru cât mai multe
dintre țãrile europene, pentru a „plasa” produsele culturale.

- Abilitatea de a formula observații și comentarii pertinente in legatura cu

comunitãțile cele mai receptive/ principalele activitãți/servicii culturale și modul lor
de permeabile la schimburi interculturale (aprecieri de receptare/frecventare în
țãrile europene).

- Abilități de ajustare a modului de transmitere a produselor culturale

Alte abilitati specifice:

49. Familiarizarea cu aplicarea tehnicilor experimentale precum jocuri de rol sau
exercitii situationale in masura sa ajute practicienii sa faca fata unor situatii de
comunicare internatională si interculturală speciale pentru care majoritatea
practicienilor si functionarilor publici nu sunt pregatiti.

50. Cunoasterea capacitatilor reale de persuasiune si potentare a influentei (valorizarii)

propriei culturi. La fel de importanta este si capacitatea de detasare de viziunea
etnocentrica care implica de regula crearea de etaloane ale culturii altora din
perspectiva unica a propriei culturi. Etnocentrismul cultural al tarilor occidentale
este o permanență și nu fară temei un subiect de lamentare continua din partea
tărilor cu alte repere culturale (țările din Orientul Mijlociu, Africa, Asia).

51. Capacitatea de a intelege, discerne, aplica si utiliza in diverse situatii si pentru

diverse proiecte de diplomație publică capacitatea culturii de a se modifica,
transforma, adapta sub influenta diversilor stimuli interni si externi si vice versa,
respectiv tehnicile si strategiile prin care acest lucru este posibil.
52. Abilitati de exploatare a abilitatii culturii (expusa prin modalitati adecvate) de
modificare a atitudinilor si comportamentelor.
53. Abilitati de persuasiune culturala in cele trei dimensiuni importante –
comportament verbal, non-verbal si perceptual.
54. Capacitatile lingvistice specifice care operatorilor DP pot sa ofere avantaje
comparative indiscutabile prin capacitatea de imersiune in societatea unei anumite

202  
 
  

tari si accesul la forme mai subtile de manifestare a fenomenului cultural. Desigur

intre competenta lingvistica si competenta culturala exista o diferenta semnificativa
de care trebuie sa se tina cont in procedurile de selectie a personalului.
55. Trebuie schimbate paradigmele in sine de invatare a limbilor straine, care la ora
actuală sunt axate in sistemele educationale europene pe competentele gramaticale
si mai putin pe competentele conversationale. Sunt multi experti care realizeaza că
desi vorbesc fluent o anumita limba au dificultati de comunicare si relationare cu
nativii. Cunoasterii gramaticii unei limbi straine din perspectiva abilitatilor DP
trebuie sa i se adauge cunoasterea gramaticii culturii singura care asigura
interactiunea sociala reala.

56. Abilitatile de comunicare non-verbală in general nu sunt abordate in programele de

pregatire. Comportamentul non-verbal sau limbajul tăcut (incluzand privirea,
postura , gesturile, atingerile, modul de utilizare al spatiului si timpului) este
apreciat ca semnificativ mai ales pentru dimensiunea emoțională non verbală a
limbajului uneori in mateire de rezultate si efect de comunicare mai importanta
chiar decat comunicarea verbala. In cel mai elementar discurs, tonul vocii, privirea,
gesturile pot sa faca diferenta dintre succes si esec cu efecte amplificate in functie
de circumstante (aparitii in public, interviuri in mass media etc).

57. Un aspect avut in vedere intr-o masura crescanda pentru care inca nu exista nici
expertiza si nici programe de formare specifica se refera la impactul cultural in
comunicarea vizuala. Designul elementelor de identitate culturală ale siteurilor web
este un act de diplomatie publica avand in vedere rolul si importanța pe care
comunicarea on line il are in era informationala. De exemplu siteurile
guvernamentale ale Australiei, Noii Zeelande pornesc toate de la un discurs vizual
coerent cu elementele de culoare design si artifacte cu care publicul strain identifica
inclusiv la nivelul subconstientului aceste tari. Siteurile guvernamentale ale unor
state membre UE precum si siteurile Comisiei Europene, Parlamentului si
agentiilor tin si ele cont de acest algoritm al comunicarii vizuale.

- Cunoasterea mediilor de comunicare preferate de anumite culturi. Cultura locală

203  
 
  

influentează preferințele pentru anumite medii si instrumente de comunicare. In

societatile deschise mass media poate sa fie alegerea fireasca dupa cum in alte
locuri comunicarea inter-personală este considerată mai de incredere (cazul țărilor
arabe și in general al societatilor inchise). Cunoasterea realitatilor specifice din
fiecare tara si a mediilor de comunicare preferate si considerate de incredere la un
moment dat este deci o abilitate importanta.

-­‐ Digitalizarea patrimoniului –Istoric

Cursul ofera repere in ce priveste digitalizarea patrimoniului – din punctul de vedere al

valorizarii sociale pentre ca ulterior sa se insiste asupra aspectelor de marketing on line –
dimensiunea economica. Sunt descrise si argumentate principalele caracteristici ale Istoriei
Digitale: Democratizarea accesului la istorie, practic oricine are acces la internet poate sa
acceseze marile colectii dupa cum poate sa isi expuna rezultatele cercetarii, incluzand aici
grupurile marginalizate, subiectele marginalizate care adesea nu si-au gasit loc in marile
enciclopedii, Caracterul non liniar si interactiv al textului digitalizat care incurajeaza
participarea, dialogul si adaptarea continua, Costurile reduse de mentenanta completare accesare
si updatare continua a lucrarilor de tip compendiu, enciclopedie, colectiile de izvoare istorice etc,
Metodele de digitalizare/informatizare aplicate in cercetarea istorica ofera noi modalitati de a
inregista, comunica, pastra/arhiva documente, informatii si interpretari despre trecut. Alte
capitole se ocupa de aspectele tehnice de IT ale digitalizarii patrimoniului. A doua parte a
cursului se ocupa in mod special de tehnicile de marketing on line, aspecte specifice
precumTraficul – ce fel e, cum il obtinem si de ce avem nevoie de el?Gratis vs Platit,Tipuri de
trafic, Content Marketing Optimizarea conversiilor – care conversii, ce instrumente sa
folosim si la ce ne ajuta?, Intelegerea psihologiei utilizatorilor, Instrumente pentru A/B split
testing, Landing pages si Analytics Content marketing – ce este, cum il cream si ce beneficii
ne ofera?, Tipurile de content marketing, Resursele alocate materialelor produse, Obiective si
target-uri, Marketing funnel depth PPC – ce este, cat costa, cum se masoara?, Google
AdWords, Facebook Ads, Retargeting, Alte canale PPC Email Marketing – ce inseamna, cum
se foloseste si la ce e util?, Drip marketing, Personalizare + automatizare, Cum sa ajungi mereu
in Inbox etc.

Dintre temele propuse:

-­‐ Tehnici de digitalizare a patrimoniului

-­‐ Muzee virtuale

204  
 
  

-­‐ Arhive virtuale

-­‐ Digitalizarea patrimoniului si noile metode de cercetare in istorie

-­‐ Exemple de bune practici/ Network institutional/rute culturale/turism cultural

Dintre abilitatile tehnice oferite:

Cunoașterea tehnicilor si strategiilor de valorizare a patrimoniului prin

digitalizare/informatizare.

Din practicile deja considerate vechi se pot enumera:

- arhivele digitale,
- stocarea pe CD-ROM,
- reprezentarile si reconstructile ideale ale diverselor asezari medievale sau
antice,
-colectii de fotografii digitale cu colectii de artefacte stocate in format CD/DVD,
- prezentarile on line,
-hartile interactive,
-fisierele audio/video pe CD/DVD,
-reprezentarile virtuale in 3 D

Abilitati tehnice:

- WYSIWYG-HTML-editor

205  
 
  

- Adobe Dreamweaver
- Programe de stocare si analiza a datelor:
- Structured Query Language-(SQL),
- Extensible Markup Language-(XML).
- GIS Information SystemsGeographic Information Systems
- Platforma SMILE (The Semantic Interoperability of Metadata and
Information)
- Sitemul Exhibit
- Sistemul TokenX
- Sistemul TAPoR (Text Analysis Portal for Research)
- Softul Catia
- GENESYS System
- Tehnici de scanare
- Tehnici de comprimare fisiere
- Manipulare fisiere: Principalele formate de fişier utilizate sunt: Imagine:
TIFF, GIF, JPG, JPG-2000, PNG, PDF, Text: HTML, XML, PDF, UTF-8,
ASCII, Audio, Video: WAVE, MPEG, AVI, WMA, OGG, Arhivare: RAR,
ZIP.

Alte abilitati (nominalizate ca atare de angajatori potentiali)

- Cunoasterea legaturii dintre Digitalizarea patrimoniului si Cultura Vizuala
- Cunoastera modalitatilor si tehnicilor de manipulare a textelor in format
digital
- Cunoasterea principiilor si tehnicilor de programare utilizate in digitalizarea
patrimoniului.
- Cunoastera si aplicare aprincipiilor de web design utilizate in Digital
Humanities (care include si Istoria digitala)
- Critical Design
- Critical Making
- Reflexive Making
- Crowd sourcing (crearea si mobilizarea de comunitati de profesionisti on line
206  
 
  

in context academic si in context de bussines).

- Crearea de harti dinamice,
- Crearea de Screen Cast ( cunoasterea softurilor Camtasia, Captivate,
CamStudio,Caputure Fox, Jing),
Abilitati colectare de date,
- Abilitati de brainstorming (creare si dezvoltare idei in domeniul specific-idei
realiste si aplicabile).
- Cunoasterea programelor de analiza date si analiza text: Alpheios, ANNISS,
AntConc, AntWordProffiler, Atlas.ti, BITTEXT.
- Cunoasterea programelor de analiza date: 140Bit, Anayse-it,
ANNIS,AnSWR, Arheosurveyor, ANTHROPAC.
- Cunoastera programelor de creare si popularizare colectii on line: 960
GridSystem, Adobe Dreamweaver.
- Abilitati de utilizare a programelor de creare lucrari de cercetare in colective
on line: Annotation Studio, Bamboo HUBzero Work Space, Basecamp,
Dropbox
- Abilități specifice pentru Marketing şi servicii culturale online
a) web 2.0 – tendinţe şi caracteristici în comunicare şi servicii
b) interactivitatea în mediul electronic şi tipurile de public
c) instrumente şi canale de comunicare online
d) campanii online

-­‐ Evaluarea patrimoniului istoric/Evaluarea politicilor publice de valorizare a

patrimoniului istoric

Acest curs îşi propune să construiască in mintea cursantilor tabloul sinoptic al faţetelor
categoriei economice „valoare” cu aplicabilitate în materia patrimoniului cultural tangibil si
intangibile, din perspectiva unei abordări specifice, în mod tradiţional, economiştilor:
preocuparea pentru sustenabilitatea financiară a oricărei decizii. În acelaşi timp, abordările din
207  
 
  

literatura economică privind valenţele conceptului „valoare culturală” demonstrează caducitatea

opiniei comune conform căreia perspectiva economică este preponderent interesată de
măsurători financiare. Deoarece scopul final al demersului ştiinţific îl reprezintă identificarea
celor mai eficiente metode de conservare şi valorificare a patrimoniului cultural, studiul reflectă
şi interferenţa public-privat în domeniu. Opinia comună care tinde să considere că economiştii se
concentrează prea mult pe măsurători financiare, trecând astfel cu vederea adevărata
semnificaţie culturală a activelor de patrimoniu (ce duc cu gândul la percepţia identităţii sau a
continuităţii, fiind o punte între trecut şi prezent), se dovedeşte, în realitate, inadecvată stadiului
actual al abordărilor subiectului în literatura economică. Un examen succint al acestora
demonstrează că există, în fapt, elemente comune între abordările economice şi culturale privind
evaluarea patrimoniului, în condiţiile în care o evaluare economică corectă a unui proiect de
patrimoniu are, sau se cuvine să aibă, un cuvânt greu de spus în luarea deciziilor în acest
domeniu. Orice decizie cu privire la restaurarea, renovarea sau reutilizarea, de exemplu, a unei
clădiri vechi, încărcată de simboluri, necesită resurse limitate, trebuind, în consecinţă, să se facă
o ierarhizare a nevoilor de satisfăcut. Odată folosite pentru întreţinerea şi conservarea
patrimoniului, nu mai pot fi folosite pentru alte utilizări, de unde rezultă un cost de oportunitate.

Dintre temele propuse:

-­‐ Valoarea economică a bunurilor culturale/ Conceptul de valoare in domeniul culturii

-­‐ Rolul UNESCO – tehnici de evaluare

-­‐ Infrastructura instituțională a evaluarii , protejarii, valorizarii patrimoniului istoric

-­‐ Analiza Cost/ Beneficiu – in domeniul patrimoniului cultural istoric

-­‐ Evaluarea politicilor publice în domeniul patrimoniului istoric

-­‐ Responsabilitatea social in domeniul valorizarii patrimoniului istoric

Abilitati tehnice specifice oferite de curs

-­‐ Abilitati de cunoasterea a mecanismelor de dezvoltare a sinergiilor între sectorul
culturii și alte sectoare de activitate, precum cel economic, educațional, al ocupării și
protecției sociale, și elaborarea unor politici publice trans-sectoriale reprezintă o
necesitate strategică.
-­‐ Abilitati de gestiune eficientă și eficace a resurselor umane din sectorul culturii,
managerii din administrația culturală, specialiștii din rețeaua instituțiilor și
așezămintelor publice de
cultură, artiștii și creatorii, prin programe specializate;
-­‐ Abilitati de susținere și promovarea de studii și cercetări privind tendințele și evoluțiile
actuale ale consumului și ofertei de bunuri și servicii culturale, pentru fundamentarea
politicilor culturale;
-­‐ Abilitati de promovare a rolului proactiv al instituțiilor și asezămintelor publice de
208  
 
  

cultură în satisfacerea nevoilor culturale ale consumatorului și asumarea de către

acestea a misiunii de centre de acces universal la informație și de educare continuă
pentru toate segmentele de public;
-­‐ Abilitati de formulare si argumentare a modalitatilor de reforma și diversificarea
sistemelor publice și private de finanțare a culturii, cu accent pe transparență, acces
egal și nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate și evaluare specializată, cu
scopul de a promova diversitatea, calitatea, excelenta și inovarea, inclusiv prin forme
alternative de expresie artistică;
-­‐ Abilitati de analiza si evaluare specifica pentru valorizarea patrimoniului ex-ante
si ex-post.

1. Matricea valorilor presupune o analiză calitativă în termeni de obiective culturale şi alte

obiective de intervenţie publică, precum democratizarea culturii, protecţia mediului,
conservarea valorii artistice etc.
2. Matricea economică care presupune evidenţierea efectelor unor decizii în funcţie de
repere economice ca: preţul terenului, costul locuirii, capacităţile de cazare existente şi
preţul lor, valoarea restaurării, valoarea investițiilor adiacente, etc.
3. Matricea grupurilor ţintă care vizează efectele strategiei în raport cu grupurile vizate ca
beneficiari direcți și/sau indirecți.
4. Matricea resurselor financiare este semnificativă pentru efectele strategiei în raport cu
nivelul și starea finanţelor publice, inclusiv celor locale (împrumuturi, impozite,
sponsorizări etc.) și a resurselor atrase din fonduri structurale și din programe comunitare.

-­‐ Fundraising-strategii de sponsorizare pentru patrimoniul istoric- Managementul

Ciclului de proiecte de patrimoniu istoric

Prima parte a cursului analizeaza diferite tehnici de fundtaising si sponsorizare in

cultura"Sponsorizarea in cultura respectiv Atitudinea comunitatii de afaceri din Romania viavis
de actul de sponsorizare ca diferit de actul de donatie. In momentul in care o companie ofera
sponsorizare pentru o activitate culturala, stiintifica sau sportiva, se asteapta deci automat la
anumite beneficii de imagine de pe urma acesteia din urma, iar amplificarea acestor beneficii
este direct proportionala cu maestria expertilor. Toata lumea asteapta ceva si asta inseamna fie
efecte de natura publicitara, fie o imbunatatire a imaginii companiei care sponsorizeaza. Cursul
prezinta elementele dosarului de sponsorizare viziunea diferitelor companii in acest domeniu,
domeniile de implicare, tipuri de proiecte ce nu pot fi sponsorizate, criterii privind implicarea sau
neimplicarea, tipuri de implicare, atitudinea fata de implicarea altor sponsori. Ce ar trebui sa
contina, prin urmare, un dosar de sponsorizare si cui ar trebui sa fie el prezentat pentru a fi luat
209  
 
  

in seama. De asemenea sunt prezentate Principalele modalitati de evaluare a eficientei

sponsorizarii sunt monitorizarea presei, observarea directa, cercetarile si studiile de perceptie,
analiza audientei, monitorizarea vanzarilor sau chiar feedback-ul direct.

Partea a doua a cursului abordeaza problematica managementului de proiect si ofera resurse

interesante bazate pe experienta si competente de identificare surse, scriere proiecte ,
coordonare, monitorizare si raportare. Aplicatiile practice au fost selectate cu atentie si au ca
scop elaborarea documentelor cheie din dosarul managerului de proiect. Cursul este orientat pe
aspecte practice precum: identificarea surselor de finantare specifice proiectelor de valorizare a
patrimoniului, identificarea partenerilor relevanti si viabili (din punctul de vedere al expertizei si
din punctul de vedere al capacitatii administrative si financiare, planificarea activitatilor
proiectului; verificare eligibilitate, corelare cu ghidul, activitati si subactivitati; elaborarea
graficului Gantt conform activitatilor proiectului;verificare si corelare cu activitati, buget,
termene de raportare; intocmirea bugetului proiectului;corelare cu prevederile ghidului, perioada
de implementare, experti; redactarea sustenabilitatii proiectelor;estimarea si simularea
impactului financiar, social, organizational, economic.

Dintre temele abordate:

-­‐ Tehnici de fundraising/

-­‐ Identificarea surselor de finantare

-­‐ Identificarea partenerilor si crearea de retele – Network –Institutional

-­‐ Design de proiect cu finantare nationala si UE

-­‐ Implementarea proectelor de patrimoniu/Evaluarea impactului proiectelor de

patrimoniu istoric

Dintre abilitatile tehnice specifice oferite mentionam:

Abilitati de cunoastere a principalelor probleme privind implementarea

proiectelor culturale
-a) Tipologia programelor şi proiectelor culturale;
b) Etapele proiectului cultural;
c) Managementul echipei de proiect;
d) Calitatea proiectului cultural.

210  
 
  

In general organizaţiile culturale doresc să deruleze proiecte iar majoritatea repondenţilor declară că
au avut în vedere o politică de dezvoltare a proiectelor culturale menita sa suplimenteze bugetul
institutiei, gradul de expertiza, o serie de activitati pentru care nu exista finantare sau sa cresca
gradul de vizibilitate al institutiei, numarul si calitatea relatiilor externe etc. Daca intentia si poltiica
activa exista totusi se observa ca peste jumatate din institutiile publice romanesti participa totusi rar
la competitii pentru proiecte cu finantare nationala sau european anerambursabila (1-5 participari)

- Cunoasterea tipologiei programelor şi proiectelor culturale. Implica cunoasterea aspectelor

caracter conceptual, propunând o clasificare a principalelor tipuri de proiecte şi programe culturale.
Majoritatea angajatorilor potentiali enumera patru criterii esenţiale în stabilirea proiectelor şi
programelor culturale:
a) după domeniul cultural de referinţă (proiecte din zona culturii scrise, a artelor vizuale şi
arhitecturii, artelor spectacolului, proiecte de patrimoniu, muzeale, de turism cultural şi de formare
profesională în domeniul culturii);
b) după aria de interes (programe/proiecte culturale de interes local, regional, naţional şi
internaţional);
c) după tipul de produs/serviciu cultural obţinut (proiect de obţinere a unui produs cultural-
economic, proiect de conservare/restaurare);
d) după tipul de finanţare (cu finanţare naţională şi cu finanţare internaţională).
Abilitati de analiza a mediului în care organizaţia culturală îşi desfăşoară activitatea. Aceasta
abilitate este importantă pentru managementul de proiect cultural. Este nevoie ca principalele
caracteristici ale organizaţiei să fie foarte bine cunoscute, precum şi datele preliminare despre proiect:
(titlu, buget, sursa principală de finanţare, numele managerului de proiect şi datele sale de contact:
adresă, telefon, fax, mail, messenger).
- Cunoasterea informaţiilor despre poziţionarea organizaţiei în raport cu elementele sociale
(interesul pentru cultură în zona de activitate) cu celelalte organizaţii culturale, de regula
organizatiile culturale a caror activitate este complementara cu activitatea proprie. A se avea in vedere
cresterea exponentiala a paletei de organizatii cu preocupari adiacente utilizabile in domeniul valorizarii
patrimoniului direct proportională cu noile valente acordate domeniului si actului cultural in sine ca si
implicarea mediului de afaceri in domeniu Organizaţia poate sa fie dependentă de anumiţi factori
externi: finanţare externă, concurenţa în sectorul său de activitate, mediul politic sau social defavorabil
etc.
- Cunoasterea surselor definanţare a proiectelor, acestea sunt atât interne, cât şi externe. Între
acestea din urmă, Uniunea Europeană ocupă primul loc, în principal prin programul CULTURA 2000 şi
continuarea acestuia, CULTURA 2007, dar şi prin programele mai vechi, încheiate deja (Rafael,
Ariana, Caleidoscop) care au propria arhitectura de continuitate in peropada de alocare financiara 2014-

211  
 
  

2021. Programul MEDIA- 2007-2013 si MEDIA 2014-2021, Programul Leonardo da Vinci II, Interreg
şi URBAN. Cea mai importantă sursă internă de finanţare este Fondul Cultural Naţional, prin licitaţiile
anuale organizate de administraţia Fondului. Mai nou, programele Cantemir (al Institutului Cultural
Român), de finanţare a proiectelor şi programelor româneşti derulate în străinătate şi Promocult (al
Ministerului Culturii şi Cultelor) devin alternative viabile şi interesante la cea mai importantă sursă
internă.

- Cunoasterea surselor de finantare care nu sunt nominal destinate culturii si valorizarii

patrimoniului dar implica alte politici publice precum:

kk) Educatia: programul POSDRU (perfectionarea cadreor si a expertilor, programe doctorale si

post-doctorale specifice, crearea d enoi standarde ocupationale sau modificarea celor existente
(inclusiv standardul ocupational aferent meseriei de manager de patrinoniu care la ora actuala
nu esista in COR), programe de practica pentru studenti, noi programe de licenta si masterat in
domenii relevante pentru valorizarea patrimoniului etc.
ll) Formarea profesionala Continua: Programul POSDRU,
mm) Incluziunea Sociala: Programul POSDRU – proiecte in care valorizarea patrimoniului
cultural istoric al anumitor comunitati ajuta la cresterea coonstiintei de sine, a demnitatii si
respectului fata de propria cultura. De asemenea acesul in sine la cultura al comunitatilor
dezavantajate are un rol incluziv foarte important demonstrat.

nn) Dezvoltarea regionala: Programul POR si REGIO are si componente de reabilitare a

monumentelor, reabilitare a infrastructurii de acces, reabilitare cladiri care adapostesc muzee,
creare infrastructura pentru noi rute de turism cultural, promovarea patrimoniului cultural
istoric material si imaterial ca modalitate de dezvoltare regionala etc.

oo) Dezvoltare IMM-uri- POS CCE- cu precadere institutii implicate in valorizarea patrimoniului
prin industrii culturale (firme de turism, firme de IT care se ocupa cu digitalizarea
patrimoniului, firme din sectorul fashin industy, restautrante cu specific traditional, firme de
restaurarre, firme de arhitecturra si decoratiuni interioare, firme de formare etc, firme de
constructii, agentii imobiliare implicate, firme de consultanta, firme care produc piatra de
constructie, materiale de constructie utilizate in lucrarile de reabilitare si restaurare etc.

pp) Politica vecinatății și politica externă- Programele transfrontaliere (Romania-Ungaria,

Romania-Bulgaria, Romania –Rep Moldova) includ o componenta de reabilitare a
patrimoniului cultural istoric trans-frontalier si infrastructurii adiacente, organizarea de

212  
 
  

evenimente de promovare si valorizare a patrimoniului cultural istoric comun, realizarea d enoi

manuale scolare in care istoria sa fie reprezentata intr-o maniera multiperspectivala etc.

qq) Diplomatia culturala –Institutul Cultural Roman – este finantator a unor initative si
institutii a caror activitate este relevanta pentru valorizarea patrimoniului cultural istoric
romanesc in lume (la ora actuala exista 19 filiale ICR in Europa, SUA, Orientul Mijlociu si
Asia).

rr) Diplomatia culturală a Uniunii Europene- ERASMUS Mundus sau programul MEDA
finanteaza proiecte culturale care vizeaza festionarea, valorizarea, schimburile de experti, etc a
patrimoniului cultural istoric comun cu tari sud si est mediteraneene, inclusiv ca parte a
dialogului Occident Islam.

ss) Promovarea multiculturalitatii/interculturalitatii in tarile UE – Exista programe specifice

finantate direct de CE care vizeaza educatia prin cultura, promovarea multiperspectivitatii in
reprezentarea trecutului istoric (noi manuale scolare, tabere tematice, material didactic,
documentare scolare, filme artistice etc).

tt) Cercetarea in domeniul valorizarii patrimoniului – Programele de cercetare finantate de

CE prin intermediul FP 7 sunt cei mai consistenti finantatori ai acestor proiecte dedicate
institutiilor culturale consacrate, dar surse de finantare pot sa fie obtinute si prn programe EEA
(fondurile norvegiene) sau programe ale Academiei Romane.

uu) Proiectele Fundaţiei Europene pentru Tineret (European Youth Foundation –

EYF)

vv) Proiectele Euroregiunilor – sunt constituite, de obicei, pe baza unui acord de cooperare (cu
caracter de lege) între membrii din reţea. De exemplu: euroregiunea Carpatica, ce cuprinde
zone din România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina.

În relaţia cu Bulgaria, există 4 euroregiuni: « Dunărea 21 » (cuprinzând oraşele Vidin,

Montana şi Vrata din Bulgaria precum şi oraşul Calafat din ţara noastră), « Dunărea de
Jos » (regiunile bulgăreşti Dobrici şi Silistra şi judeţele Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa),
« Dunărea de Sud » (Svistov – Bulgaria şi Zimnicea – România), « Euroregiunea Giurgiu-
Ruse ».

- Comunităţile de lucru (Working community; Communauté de travail) – nu au

personalitate juridică);

213  
 
  

- Consiliile regionale (Regionalrat) – au un preşedinte şi un secretariat prin rotaţie;

- Înfrăţirea – fără a avea o caracteristică eminamente transfrontalieră, ci transnaţională, este
o structură care poate fi folosită şi în colaborarea de-a lungul unei frontiere comune, mai
ales pentru obiective culturale.

ww)Proiectele finantate de Fundaţia Robert Bosch29 - îşi are sediul în Germania, la Berlin şi îşi
propune să-i sprijine prin burse pe autorii străini care doresc să realizeze o lucrare în limba
germană despre Europa Centrală şi de Est ori una de cercetare asupra aceleiaşi regiuni.
Domeniul avut în vedere de finanţatori este legat mai cu seamă de literatură (proză literară,
eseuri, scenarii), dar sunt eligibile şi reportajele radio sau producţiile similare.

xx) Proiectele finantate de Fundaţia Japonia – instituţie nonprofit ce promovează schimburile

culturale între Japonia şi alte ţări, prin programe anuale. Sunt favorizate programele de
schimburi în domeniile editorial, audiovizual şi artelor plastice. Iniţiativele culturale trebuie să
conţină activităţi legate de Japonia http://www.jpf.go.jp/e/about/program/index.html.

yy) Proiectele finantate de KulturKontact Austria – este o asociaţie cu sediul la Viena, având o
experienţă de aproximativ un deceniu în derularea proiectelor şi programelor culturale
internaţionale. programul de rezidenţă Artists-in-residence, pentru artisţi din Europa Centrală
şi de Sud-Est. KulturKontact este, de asemenea, partenerul Henkel Central Eastern Europe
(Henkel CEE) în proiectul: Premiul Henkel CEE pentru Artă, destinat creatorilor de artă
comtemporană (desen, fotografie şi design) din 28 de state, printre care şi România.
zz) Proiectele finantate de Programul Cultural Elveţian Pro Helveţia/SDC – se bazează pe
colaborarea a doi parteneri: Art Council of Swintzerland PRO HELVETIA (o fundaţie de
interes public înfiinţată în 1939) şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare SDC
(face parte din Departamentul Federal pentru Relaţii Externe).

aaa) Proiectele finantate prin Programul de granturi mici MATRA – este finanţat de Ministerul
Afacerilor Externe din Olanda şi sprijină procesul de transformare socială din Europa Centrală
şi de Est. În România, programul este implementat prin intermediul Ambasadei Regatului
Ţărilor de Jos la Bucureşti

                                                                                                               
29
Sursa: http://www.lcb.de/autoren/grenzgaenger/.

214  
 
  

Valorizarea patrimoniului si piata muncii din UE

-­‐ Pregatirea unor profesionsiti in comunicare publică externă pornind de la valorizarea patrimoniului nu se
rezumă doar la modalităţile de adresare publicului extern ci şi contribuţia propriului public la formarea
discursului specific comunicarii externe şi mai recent contribuţia publicului ca şi comunitate sau chiar că şi
entităţi individuale la efortul colectiv mai mult sau mai puţin coerent de creare a imaginii externe în ochii
opiniei publice internaţionale în mod direct, neintermediat de filtrele guvernamentale. Crearea unui corp de
specialisti cu pregatire specifica este esenţială în era reţelelor de socializare şi face parte din democratizarea
procesului de politică externă.

-­‐ Abilitatile profesionistului in domeniu se reflecta in noile exigente de construire a imaginii externe a unei
entitati fie ca este vorba de o tara fie ca este vorba de un oras, comună sau regiune. La modul general, avem
„povestea” unei naţiuni, transmisă formal prin școală sau informal prin tradiţii la care se adaugă rolul unor
instituții simbolice ale statului, (religia de stat monedă, drapelul, imnul național, elemente de modă şi design
asociate cu tradiția și cultura unei națiuni, gastronomie specifică, sporturi naționale etc). Alteritatea ca mod
de autodefinire prin raportare la naţiunile vecine este și ea importantă. Ideea de vecinătate nu se exprima
neapărat în termeni geografici ci în termeni de interese şi grad de interacţiune (pentru Noua Zeelandă sau
Australia de pildă Marea Britanie este mai aproape, mai vecina cultural decât Indonezia, sau Papua-Noua
Guinee tări vecine geografic).

Întrebări la care trebuie să raspundă profesionistul in comunicare publică externă prin valorizarea
patrimoniului.

Dezbaterea cu privire la identitatea culturală europeană trebuie să facă parte din portofoliul de expertiza
minimal al absolventului unui program masteral in domeniule Stiinte politice, Rellatii internationale, Istorie,
Geografie, Jurnalism care este specializat in comunicare publică externă pornind d ela valorizarea patrimoniului
istoric, a valorilor culturale ale unei comunitati (de la o comunitate rurala locala, la natiune si in cel edin urma la
comunitatea de natiuni reprezentata de Uniunea Europeana).
Va veti da seama daca sunteti pregatiti sau nu pentru un post si o cariera in domeniu răspunzând la întrebări
simple215  
dar esenţiale precum:
 
  

De ce trebuie noi cetăţenii europeni să trăim împreună într-o comunitate de state, ce se înţelege şi în ce
constă o comunitate a valorilor?
Care sunt aceste valori?
De ce sunt ele europene şi de ce sunt fundamentale pentru UE? De ce este importantă participarea cetăţenilor
la acest proces?
De ce şi în ce mod fiecare cetăţean european poate să fie un ambasador, un factor constitutiv al diplomaţiei
publice naţionale şi europene în spaţiul extra-european?
De ce UE trebuie să aibă o politică culturală externă, în ce constă această, ce costuri şi ce beneficii politice şi
economice implica?
Care este diferenţa dintre această diplomaţie bublică şi diplomaţia publică a statelor membre?

Ce caută? ONG-urile ca angajatori potențiali la experti in varlorizarea patrimoniului prin actiuni de

reprezentare externa

- ONG-urile de calibru au nevoie de experți, de profesioniști. Nu orice ONG ajunge să fie finanţat de Comisia
Europenă pentru acţiuni de comunicare, informare, promovare. Există câteva ONG-uri care au dezvoltat nu
neapărat relaţii privilegiate cu structurile UE (aşa cum sunt acuzate adesea) cât mai ales o infrastructură
instituţională, expertiza şi know how. Un număr mare de ONG-uri care nu ajung la finanţare UE (adesea
fondate cu scopul de a ajunge la această finanţare şi nu pentru obiective idealiste) uită că misiunea UE atât în
activităţi de comunicare cât şi în activităţi sociale etc nu are ca obiectiv finanţarea unor structuri asociative ci
rezolvarea unor probleme. În consecinţă (de regulă) UE va oferi finanţare, acelor structuri pe care le
considera capabile şi cu capacitate administrativă şi experienţa demonstrată de a duce la bun sfârşit proiecte
de promovare, advocacy, comunicare externă etc.

- Comunicarea si crearea de imagine favorabila pe plan extern de facto eficientă şi credibilă ( care este in
masura sa aduca turisti si investitii) se făce adesea prin asociaţii private, fondate de entuziaşti şi finanţate
privat. Recomandările pentru o Agenţie Culturală a Uniunii Europene descentralizată şi nepolitizată nu sunt
uşor de îndeplinit atunci când avem în vedere agenţii finanţate din fonduri publice totuşi există exemple de
bune practici ale unor agenţii în care priorităţile de reprezentare sunt fixate de anteprenori culturali (oameni
de cultură cunoscuţi şi respectaţi în ţara de origine) şi experţi (de asemenea personalităţi recunoscute în
fiecare domeniu).

216  
 
  

- Majoritatea agenţiilor implicate comunicarea, reprezentarea culturală externă, marketingul de imagine prin
valorizarea patrimoniului considerate a fi de success încearcă să se îndepărteze cât mai mult de aspectele
susceptibile a fi propagandă, de formele de reprezentare percepute a fi artă de stat, sau discurs cultural
cuminte şi corect politic.

- Este nevoie de experți care să faciliteze utilizarea diasporei pentru acţiunile de diplomaţie publică a statelor
naţionale este cunoscută şi utilizată de mult timp. Se pune întrebarea în ce măsură diaspora masivă a
României creată în ultimii 25 de ani poate să catalizeze diplomaţia publică a statului român.

- O bună parte din prezenţa culturală neinstituţionalizată parte integrantă a diplomației publice a fost și este
creată de diaspora (fie prin simpla prezenţă) fie prin activităţi culturale. Oare în ce măsură diplomaţia publică
instituţionalizată a statelor membre este dedicată diasporei şi în ce masură este un export de cultură dedicat
publicului străin?

- Are România suficiente fundamente identitare cunoscute sau marketizabile pentru construirea unei identităţi
competitive văzută ca atare pe plan extern? Diversele aspecte, paliere şi mesaje ale diplomaţiei publice
românești nu formează la ora actuală un mesaj coerent ci mai degrabî contradictoriu? Este necesară crearea
de specialiști care să asigure o anumită coerențî între nivelul local, regional naţional şi cel supranaţional al
diplomaţiei publice în cazul Romăniei.

- Fondurile investite in imagine și diplomație publică asigură o anumită imagine externă şi un mesaj de
diplomaţie publică (dificil de evaluat ca putere și eficiență) dar întrebarea este dacă acest mesaj şi această
imagine este corectă, dacă reflecta imaginea şi interesele tuturor actorilor regiunilor și comunităților locale,
respectiv dacă este pe măsură potenţialului economic, politic şi cultural al Romăniei.

- Majoritatea experților consultați identifică discrepanța dintre ceea ce România este şi a realizat în ultimii ani
şi capacitatea de proiectare a realităţii imaginii sale pe plan extern către opinia publică europeană și
internaţională.

- Diplomaţia publică presupune cunoaşterea realităţilor şi prin ele a orizontului de aşteptare şi nevoilor
societăţii dintr-o anumită căreia trebuie să i se iasă în întâmpinare prin acţiuni şi iniţiative având la baza
interese comune. Cunoasterea constanta a acestor realitati si a acestui orizont de asteptare implica existenta
de experti cu abilitati de documentare constante.

- Diplomaţia publică trebuie să fie actuală, în linie cu cu preocupările intelectuale ale timpului. Chiar dacă
abordează subiecte clasice, modul de reprezentare al acestora trebuie să îmbrace haina contemporaneităţii.
Prezența ataşatului de presă sau a atașatului cultural trebuie înţeleasă azi şi din perspectiva capacităţilor

217  
 
  

tehnologice de transmitere a informaţiei care este într-o mai mică măsură intermediată de terţi. Unele lucruri
nu s-au schimbat. Şi azi că şi în trecut cel mai mare succes în reprezentare nu îl au expunerile pretenţioase ci
istoriile simple din viaţa de zi cu zi în care auditoriul se regăsește într-un fel sau altul. Arta culinară,
jovialitatea umană, anumite atribute de comportament sau vestimentație au asigurat şi asigură o vizibilitate
mai mare (inclusiv la expoziţiile universale) decât expunerile oficiale (discursuri, comunicate etc).

- Comunicare strategică a unui mesaj identitar nu diferă prea mult de cea din campanile electorale cu excepția
mediului adesea puţin cunoscut. Aceasta presupune dezvoltarea unui set de mesaje, imagini şi idei simbolice,
iar ulterior căutarea de oportunităţi pentru a le pune în valoare şi repeta. Cum oamenii sunt expuşi zilnic unui
număr mare de mesaje din variate surse, conţinutul mesajului e de preferat a avea o formulă simplă.

- În strategiile publicitare comerciale se investeşte mult timp în a decompune în câteva cuvinte sau imagini
simple idei şi mesaje complexe, care apoi sunt repetate obsesiv, mizându-se pe particularităţi ale
subconştientului indivizilor. O tehnică care însă nu poate să fie transpusă în diplomaţia publică decât poate
parţial în condiţiile deoarece complexitatea aspectelor identitare nu poate să fie tratată ca un produs de firmă.
Încercările de a o face s-au soldat toate cu tot atâtea eşecuri (a se vedea campania SUA în perioada post 9/11
destinată ţărilor musulmane care s-a soldat cu un răsunător eşec, tocmai datorită tehnicilor publicitare
utilizate care au fost etichetate de auditoriu drept o propagandă ieftină).

- O dimensiune importantă a diplomaţiei publice se desfăşoară la nivel individual şi consista în dezvoltarea de

relaţii cu personalităţi cheie prin intermediul schimburilor culturale, seminariilor, conferinţelor, care diferă
de practica evenimentelor mondene ce se organizează prin ambasade, sunt genul de relaţii care se construiesc
între intelectuali cu preocupări aproximativ similare.

- Majoritatea eşecurilor în acţiuni de diplomaţie publică nu se datorează incapacităţii de a oferi informaţii în

legătură cu propriul punct de vedere. Publicarea de materiale, broşuri sau organizarea de evenimente este
partea simplă a lucrurilor pentru că presupune doar manipularea unor fonduri. Adevărată provocare constă în
a oferi un mesaj convingător care să nu fie ignorant. Mesajele declamatorii au mai puţin şanse de a fi luate în
considerare comparativ cu mesajele care găsesc modalitatea de a angaja un dialog.

- Auditoriul acordă atenţie şi receptează doar ceea ce doreşte să audă, ceea ce reclamă tehnici mai sofisticate
de a compune sau ambala un mesaj vizând o imagine identitară. În acelaşi timp a spune auditoriului extern

218  
 
  

doar ceea ce doreşte să audă denotă o doză mare de oportunism şi caracterizează propaganda. Este de
preferat angajarea unui dialog real în care se expune şi argumentează un punct de vedere, se cunoaşte
punctul de vedere al auditoriului extern şi se găsesc formule de compromis sau măcar de comunicare
civilizată.

- De obicei se invocă ca necesară rezolvarea a patru probleme potenţiale: a) Înţelegerea orizontului de

aşteptare specific publicului din ţara gazdă, b) acceptarea eventualei ostilităţi vizavi de propria cultură şi
identificarea elementelor componente ale acesteia. La acestea se adaugă necesitatea de a realiza acea atașare
afectivă pe care cultura și arta în general o presupun. Apelul la acest gen de sensibilităţi, ce trebuie
identificate pentru a fi folosite într-un mod credibil într-un discurs care să nu devină patetic. O ultimă
provocare majoră petru un actor internațional constă în a reuși să creeze un mod de comunicare relevant
pentru publicul căruia i se adresează şi din perspectiva lucrurilor care îi sunt familiare acestuia dar fără a
adresa publicului neapărat acel mesaj pe care acesta doreşte să îl audă pentru că acest mesaj s-ar transforma
instantaneu în propagandă.

- Este invocată necesitatea de evitare a senzaţiei de invazie culturală şi a discursului paternalist care crează
instinctiv o audienţă ostilă. Lărgirea audienţei presupune găsirea acelor formule de limbaj care evită
teoretizarea excesivă. O exprimare simplă directă poate să fie accesibilă şi în acelaşi timp elegantă şi
academică.

- Succesul discursului de reprezentare identitar nu rezidă doar în calitatea mesajului ci şi în credibilitatea

sursei care îl transmite. Mesaje sensibile sunt cel mai bine receptate atunci când sunt făcute de persoane
publice cunoscute, care au ceva în comun cu ţara gazdă (personalităţi ale vieţii culturale în general).

- În egală măsură trebuie evitate formulele sterile ale discursului oficial pentru că acest discurs oficial prin
monotonia și predictibilul său reduce orice tip de reprezentare culturală și orice tip de comunicare la un
simplu zgomot de fond al cărui efect este practic nul. Cultura înseamnă provocare, comunicare și dialog iar
pentru acest lucru este nevoie de experți oameni de cultură pe care adesea reprezentanțele diplomatice nu îi
au. Manifestările culturale și de comunicare externe ale Comisiei Europene eșueză adesea în acel formalism
cenușiu colorat cu accese de sentimentalism ce caracterizează îndeobște funcționărimea (fie ea și europeană).

- Care ar fi publicul ? În bună măsură mapamondul nu a avut niciodată atăția consumatori de cultură în același
timp și în egală măsură un public atăt de potențial informat cu acces la atât de multe surse alternative de
informare dar și de loisir. Ar fi de dezbătut și ce reprezintă cultura (înaltă sau de divertisment) în tot acest

219  
 
  

peisaj pentru public, ce fel de cultură și manifestări se transformă în stil de viață și devin element al
socializării într-o anumită țară (cum este cazul multor produse culturale americane).

- Problemele de comunicare ale României în țările din vecinătatea apropiată (Republica Moldova în mod
special) nu constau mereu în lipsa de vizibilitate ci în diferența dintre efectul aspirațional creat de această
prezență și capacitatea de a satisface așteptările generate de acest efect aspirațional.

- În societatea contemporană este important a cui poveste de success câştigă, ce model de devoltare este mai
convingător ca model de urmat iar aici capacitatea de a transmite mesajul şi imaginea corectă prin practici de
diplomaţie publică este importantă. E o întreagă evoluţie în modul în care se ia decizia politică, o evoluţie în
care rolul opiniei publice este în creştere, opiniea publică fiind mai informată că niciodată datorită accesului
facil la surse de informative alternative.

- Adesea diplomația publică va miza nu neapărat pe imaginea reală obținută în urma contactului direct fie cu o
țară și poporul ei fie cu produsele exportate de această țară. Imaginea de țară este un produs creat pe baza
efectului aspirațional identificat de experții în branding, care construiesc si vand o imagine care corespunde
realitatii percepute a autohtonilor despre ei insisi dar mai ales anumitor fantasme dorite de potentialii
cumparatori. Identitatea Romăniei, a unui oras, sau regiuni, sau firme, sau instituții devine un produs care
dacă este necunoscut, sau are o imagine negativa trebuie asociat unor apiratii identificate in mentalul
potentialilor clienti (care nu au intotdeauna legatură cu realitatea materiala ci cu o piață simbolică facilitată
de expansiunea mediului virtual). Imaginile sunt importante într-o lume în care cunoașterea și comunicarea
se bazeaza pe imagini, TV, Internet.

- Diplomaţia publică spre deosebire de propagandă fiind un process de dialog mutual, este esenţială
cunoaşterea şi înţelegerea modului de a gândi şi de a percepe lucrurile al interlocutorului. Mai ales atunci
când este vorba de medii culturale diferite (ţările cu o cultură islamică de pildă) pregătirea culturală și de
comunicare specifică a funcţionarilor implicaţi în acţiuni de diplomaţie publică este o necesitate.

- Dezbaterea în sine a problemei comunicării și reprezentării culturale externe naționale și europene condusă
de intelectuali, universitari sau politicieni și reflectată în documente programatice, nu se poate replica în
adâncime la nivelul aparatului funcționăresc cu rapiditatea și în forma dorită de inițiatori. Redactarea
programelor a regulamentelor de funcționare, a ghidurilor solicitantului pentru programe culturale,

220  
 
  

evaluarea, selecția și monitorizarea implementării acestor programe este în sarcina funcționărimii care nu se
poate nici schimba și nici adapta peste noapte. Există ca peste tot aspecte procedurale, protocolare,
metodologice care grupează, obstrucționează orice inițiativă entuziastă, aspecte pe care intelectualii și
universitarii inițiatori ai programelor nu le cunosc sau nu le înțeleg. În aceste condiții o soluție ar fi
constituirea des tructuri specializate în diplomașie publică cu personal contractual specializat oferit de
instituții de respectabile în paralel cu o continuare a descentralizării serviciilor de reprezentare culturală si de
comunicare destinate publicului extern.

- O altă problemă este legată de mentalitatea păguboasă existentă în unele state membre din Europa Centrală
și de Est mai ales în virtutea căreia arta și cultura de calitate reprezintă un domeniu elitist (parte o reacție la
populismul artei și culturii de stat pre 1989, parte o prelungire a elitismului de secol XIX manifest și în
atitudinea față de istoria națională). În aceste condiții ermetismul limbajului și manifestărilor sunt
considerate virtuți obligatorii ale manifestărilor. În aceleași cercuri popularizarea culturii are în aceste state
membre un rol peiorativ fiind echivalentul vulgarizări, asta în condițiile în care în Occident (și în SUA
America) e complementul superlativ al consacrării.

- Este la mare preț capacitatea instituțiilor publice,private românești de a amplifica pe plan intern și extern un
discurs de diplomație publică europenizat (popularizarea politicilor Uniunii Europene). Simpla comunicare
externă nu implică existenţa unui mesaj politic sau cultural europenizat (care să promoveze valorile şi
punctul de vedere comun al Uniunii Europene şi identităţii sale politice). La ora actuală Dimensiunea
Europeană (înţeleasă ca nominalizare specifică a Uniunii Europene și instituțiilor sale) este scoasă în
evidenţă şi este vizibilă arareori cu excepţia evenimentelor şi acţiunilor specific finanţate de diverse
programe UE (promovarea legăturilor academice, schimburile de studenţi, lucrări de infrastructură în care
există şi finanţare UE etc). Este relevant şi felul în care arată de regulă acest mesajele europenizate din
discursuri şi materiale destinate informării/comunicării. Adesea în statisticile şi rapoartele experţilor CE este
bifată o acţiune a unui stat membru drept comunicare publică UE dacă pe parcursul sau la sfârşitul unui
discurs sau material de prezentare se specifică faptul că statul membru respectiv susţine prin acţiunile sale
poziţia UE, sau ca UE este finanţator sau cofinanţator al unei anumite acţiuni. Simpla menţionare adesea
într-o formulă de complezenţă şi într-un limbaj de lemn a numelui UE nu înseamnă discurs europenizat de
diplomaţie publică. Inclusiv concentrarea eforturilor de comunicare pe audiența europeană a altor state
membre nu implică neapărat promovarea idealului european şi a obiectivelor sale.

- O altă problemă discutată datorită implicaţiilor sale majore este impactul mega extinderii UE din 2004-2007.
Influenţa politică, culturală şi imagistica a mega extinderii este de aşteptat să afecteze în timp conţinutul, şi

221  
 
  

substanţa comunicării pubice externe, a diplomaţiei culturale şi a diplomaţiei publice în general a Uniunii
Europene. Până de curând UE era de facto un bloc de state occidentale. Cele 13 noi state membre dintre care
11 sunt state din Europa Centrală şi de Est vor afecta imaginea UE de bloc occidental, reprezentând
civilizaţia vestică. Şocul mega extinderii a fost atenuat în parte de dialogul politic din perioada de preaderare
care a contribuit la familiarizarea ţărilor candidate cu procedurile PESC iar ţările candidate s-au aliniat într-o
măsură mai mare poziţiilor comune ale UE dar şi de fervoarea cu care statele candidate şi au asumat o
identitate culturală de membrii ai clubului occidental.

Schimbări în natura practicienilor care justifică nevoia de experți

- La nivel instituţional constatăm că ataşaţii culturali ai ambasadelor odinioară cu rol cheie în relaţiile intra
europene bilaterale în ţările UE au în ultimii 10-15 ani în primul rând funcţii legate de relaţiile cu publicul
decât de intermediere a cooperării interguvernamentale. E un fapt confirmat de transferul tacit de competenţe
şi proceduri de la cele diplomatice bazate pe protocoale bilaterale la cele desfăşurate uzual de diverşi
operatori culturali, care confirmă impunerea spaţiului cultural european comun ca parte a procesului de
integrare menită să asigure substanţa reală pentru comunicarea publică externă a Uniunii Europene. Din
cadrul aceloraşi evoluţii prezenţa culturală și în general de comunicarea externă nu mai este monopol al
guvernelor naţionale şi agenţiilor lor. Are loc frecvent prin intermediul unor acţiuni generate de interese
transnaţionale ale sectorului economic, educaţie, ştiinţa, cultură şi societăţii civile într-o varietate de
schimburi şi forme colaborative ce ocolesc culoarele diplomatice.

- Interesele de comunicare publica în Europa pot să fie asigurate mai bine prin intermediul unor acţiuni mai
ieftine mai puţin birocratice şi mai profesionale faţă de scopul propus, prin stimularea cooperării directe între
instituţiile interesate. E un fapt confirmat de transferul tacit de competenţe şi proceduri de la cele diplomatice
bazate pe protocoale bilaterale la cele desfăşurate uzual de diverşi operatori culturali, care confirmă
impunerea spaţiului cultural european comun ca parte a procesului de integrare. Problemele apar în
momentul recunoaşterii efective a statutului şi conţinutului programelor iniţiate de actori alţii decât cei
guvernamentali. Este încurajată de programele UE, munca independentă de instituţiile guvernamentale a
unor reţele bazate pe experienţa cumulată a mii de organizaţii şi liber profesionişti este subevaluată sau
nerecunoscută.

222  
 
  

- Asistăm și la o reviziuire a definiţiilor tradiţionale date comunicarii in general, schimburilor inter-

academice, si schimburilor culturale cu noi definiții menite să includă noi fenomene culturale apărute în
ultimii ani ca urmare a evoluţiilor tehnologice şi sociale.

- Se constată şi existenţa unei relaţii de cauzalitate directă între dimensiunea culturală a cooperării
internaţionale, numărul operatorilor independenţi şi amploarea programelor în desfăşurare, cu locul pe care
pregătirea de profil îl are în curricula programelor academice şi a departamentelor ce pregătesc funcţionari
publici, diplomaţi sau experţi contractuali (angajati de regulă pe baza contractuale de ONG-uri sau firme
private care au castigat diverse contracte de prestari servicii specifice Marea Britanie, Finlanda, Germania).
Schimbări în producţia şi distribuţia programelor şi produselor de factură culturală şi oportunităţile extinse
de cooperare internaţională implică un răspuns pe măsură prin organizarea de programe de pregătire a
funcţionarilor publici, corpului diplomatic și absolvenților de știinte socio-umane (care au ca traseu de
carieră potenția reprezentarea externă) în vederea clarificării şi utilizării oportunităţilor rezultate din
interconexiunea dintre acţiuni politice şi acţiuni culturale pe arena internaţională în general şi pe cea
europeană în mod particular. Acțiunile politice instituționalizate de reprezentare culturală în sine de pe plan
intern a Uniunii Europene (teoretic) ar putea să devină în Europa unită inutile în momentul prevalării
spaţiului cultural european comun în care organizaţiile de resort ajung să-şi integreze activităţile într-o
structură complementară pan-europeană ce ţine de rutină si pentru care exista experti de specialitate pregatiti
prin programe ca atare.

- În România exista foarte putin experti in management cultural (valorizarea economică a patrimoniului
cultura istoric in diverse domenii). Crearea acestora prin programe de pregătire universitara si post-
universitara este o necesitate deoarece s-a demonstrat faptic că discursul academic de promovare a acţiunilor
în domeniul culturii trebuie conectat cu discursul aferent economicului, politicului şi mass-mediei altminteri
riscă să fie ignorat de cei care iau decizii. La nivelul tuturor statelor membre UE se constată o relaţie de
dependenţă între atenţia acordată capacităților de comunicare, reprezentare culturală externă şi dezvoltarea
economică aferentă unei anumite zone (această evoluţie de la scopuri politice spre scopuri de factură
promoţional economică are ca efect o diluare a liniei de demarcaţie dintre cooperare şi promovare).

- Sunt necesari profesioniști atat in mediul public cat si in mediul privat in masura sa asigure o exploatare a
industriilor culturale (in masura in care exista intr-o anumita locatie) sau a imaginii generate de o anumită
personalitate sau eveniment cultural de către guverne sau autoritati locale cu scopul obţinerii de avantaje pe
piaţa europeană în contextual unei logici în care interesele economice prevalează. Participarea

223  
 
  

profesionistului format prin programe academice solide este esențială întrucât pentru succesul reprezentării
abilitatea de a negocia în structura participării intereselor economice cu etica profesional academică face
diferenta dintre succes si insucces respectiv dintre valoare si bun gust versus kitch. Este una din principalele
provocări adresate industriilor culturale si valorizarii patrimoniului in scop de promovare externă. Pentru a
evita amatorismul şi degradarea în kitsch este nevoie de profesioniști în domeniu care pot să fie creaţi doar în
timp prin intermediul unor programe academice.
- Existența fizică a operatorilor de comunicare, creare si marketizare imagine viabili nu rezolvă însă în sine
problema cooperării și comunicării internaționale. Guvernele ţărilor A şi B pot să aibă un interes politic
reciproc de a se angaja în acțiuni de cooperare culturală bilaterală dar operatorii publici sau privati din
respectivele ţări să rămână indiferenţi unii faţă de alţii datorită diferenţelor de percepţie de preocupări, de
sisteme de organizare sau simplu dintr-o confortabilă ignoranţă. De aici putem deduce că necesităţile
cooperării pentru acţiuni de reprezentare și diplomație publică în Europa nu sunt asigurate de acţiunile
interguvernamentale, de către UE sau de către actori privaţi în mod separat, ci de către acţiunea concertată a
acestora care este direct proporțională cu existența resurselor umane necesare cu expertiza in ceea ce s-ar
numi Instituțional Networking, creare de rețele de informare si comunicare trans-europene in fiecare
domeniu în parte.
- Continuarea procesului de inegrare europeană în sine implică o definire mai exactă a raportului dintre
interesul naţional şi cel european şi o popularizare pe măsură a răspunsului în rândul cetăţenilor care implica
insa existenta insa a unei infrastructuri organizationale deservita de comunicatori profesioniști și de
formatori de opinie cu expertiza necesară (jurnalisti, cadre didactice etc).

- S-a constatat in ultimii ani ca “social media”, in evaluarea occidentala ar trebui sa reprezinte o suma si o
chintesenta a tuturor insrumentelor de soft power folosite anterior, Twitter si Facebook trebuind tina loc de
vector de influenta precum Radio Europa Libera sau Vocea Americii. Diferenta dintre cele doua tipuri de
instrumente utilizate larg in public diplomacy si soft power este aceea ca Twitter scoate informatii din zona
de conflict (informeaza in timp real media occidentala fara costuri prea mari), ori mobilizeaza intr-o oarecare
masura si cu anumite limite fortele combatante care in cele mai multe cazuri nu au alte mijloace de
comunicare si coordonare, in vreme ce vectorii conventionali (precum posturile de radio sau tv internationale
si transnationale functioneaza in regim bidirectional (adica pot introduce in astfel de spatii inputuri de tipul
celor transmise de radiourile amintite in perioada Razboiului Rece). In mod cert, cunoscandu-se deja
deznodamantul actiunilor din Republica Moldova si mai recent din Ucraina, cele doua categorii de vectori de
soft power nu se exclud, ci mai mult, se completeaza – lipsa uneia dintre aceste categorii provocand
disfunctiuni si costuri de toate tipurile.

224  
 
  

- Practicienii de branding (experti in creare imagine pornind inclusiv de la valorizarea patrimoniului) se

orientează pe rezultate imediate, sunt stimulaţi financiar pt rezultate imediate, spre deosebire de practicienii
diplomaţiei publice instituţionalizate care au poziţii fixe şi salariu fix (nu sunt dispuşi să-şi asume riscuri), de
unde rezultă din partea primilor mai mult dinamism, sistem de luare a deciziilor mai simplu şi mai flexibil,
capacitate de reacţie mai bună etc.

- Abilitați de lucru si management a conceptului de Identitate Competitivă – ( o sinteză între managementul de

brand şi diplomaţia publică la care se adaugă elemente de turism cultural, comerţ, investiţii şi campanii de
promovare a exporturilor). A se avea in vedere aici ca inclusiv produseel tehnologice industriale
incorporeaza o anumta identitate culturală. Se cumpara automobile BMW si pentru ca incorporeaza cultura
tehnica si persoanlitatea germana, automobile Rover pentru ca incorporeaza identitatea si cultura britanică
(noii proprietari de al BMW au facut tot posibilul sa pastreze linia si indentitatea britanica a noilor modele si
după reluarea pachetului majoritat de actiuni), produsele SONY incorporeaza si identitatea culturala
japoneză etc.

- Profesionistii in domeniu sunt necesari mai ales pentru ca in Romania avem de-a face cu o piata dominata de
oportunisti fara expertiza necesara iar acest lucru se vede inclusiv din încurajarea impactului imediat dar
adesea fără profunzime reală şi perspective. Aşteptările de impact imediat mai ales în acest domeniu sunt cel
mai adesea nerealiste şi formale.

- Este necesara crearea de expertiza pe plan național si local si pentru ca importul de expertiza de pe plan
extern necesită resurse financiare suplimentare adesea exorbitante in conditiile in care efectele şi eficacitatea
campaniei de branding este greu sau imposibil de evaluat iar opinia publică de regulă cere rezultate imediate.

- Este necesara crearea de expertiza pe plan național și local și pentru că în cazul importului de expertiză
externă pe lângă prețurile exorbitante se mai pot adăuga și alte neajusuri. Partea de design de campanie de
branding importata din exterior este făcută de consultanţi în birouri din Londra sau NY, iar partea de
implementare propriu zisă lăsată la îndemâna autorităţilor naţionale, cu toate sincopele care provin de aici.
Lipsa de înţelegere, dificultăţi sau imposibilitatea de aplicare în practică a strategiei propuse.

- A se avea in vedere nevoia de profesionisti cu portofoliu de expertiza specific pentru fiecare domeniu al
valorizarii patrimoniului, care sa aiba abilități de a lucra în colective de lucru trans si inter-dsciplinare. Multi
experții in branding sunt absolventi de marketing nu de științe socio-umane (calificarea potrivită pentru
valorizarea patrimoniului). Brandingul este legat de ideea de a vinde, ori nu se poate vinde chiar orice,
aplicarea mecanică a unor tehnici de marketing pe concepte sofisticate precum identitatea naţională,
specificul naţional etc poate să ducă la pierderea credibilităţii şi demonetizarea, devalorizarea imaginii, adică

225  
 
  

efecte opuse celor scontate. Marketizarea identităţii naţionale precum un bun de consum, şi construirea
întregului discurs pe principii mercantile calculate prezintă riscuri de imagine. Aspectele manipulative ale
discursului şi tehnicilor de marketing sunt uşor identificabile chiar şi de publicul neavizat, se simt, şi adesea
sunt instinctiv respinse.

- Brandingul si in general comunicarea externă politizată implică schematizarea şi ultra simplificarea a ceea ce
s-ar putea numi specific naţional. Nu toţi cetăţenii se pot regăsi într-un slogan sau câteva simboluri grafice
cu excepția notabilă a puținelor situații cand acestea sunt create de profesioniști ai domeniului care lucrează
fie individual (beneficiind si de un talent respectiv de o inspiratie ieșită din comun) fie de colective de
experți.

- Brandingul realizat neprofesionist pentru o comunitate înseamnă publicitate care adesea se reduce la
vânzarea de iluzii. A vinde o imagine, sau un slogan şi nu o realitate efectivă poate să aibă ca rezultat efecte
contraproductive pe termen lung inclusiv afectarea imaginii de ţara şi a credibilităţii.

- O campanie de branding neprofesionist făcută, prea strident sau adresând mesaje nepotrivite unui anumit
context cultural poate să fie percepută ca propagandă si in cel mai bun caz ignorată (de regulă creaza reacții
contrare de ostilitate, cel mai cunoscut caz fiind al campaniei de brand Shared Values cumpărata de cuvernul
SUA pentru ameliorarea imaginii si ostilitatii visavis de valorile SUA in tarile cu populatie majoritar
islamică).

- Lipsa de continuitate guvernamentală face ca adesea odată cu schimbarea guvernelor noile guverne să îşi
dorească o schimbare a ideii de brand şi modului de prezentare a markerilor identitari, ceea ce crează
probleme de coerenta şi credibilitate. O serie de campanii de branding naţional/branding de ţară fac o
campanie mai mult sau mai puţin mascata partidelor din arcul guvernamental care a asigurat finanţarea
acestor campanii, fapt care le afectează credibilitatea atât în ochii publicului extern cât şi ai publicului intern.

- Țările in curs de dezvoltare cu probleme de imagine și credibilitate au nevoie de experți în publicitate

negativă. Este mai puțin cunoscut faptul că o serie de neajunsuri sau dezavantaje în mainile unor
profesionisti pot sa fie transformate in atuuri și avantaje. Saracia si lipsa investițiilor pot sa denote
oportunitați si o piata care asteapta sa fie cucerită. Lipsa infrastructurii sau autarhia unor comunitati poate sa
denote exotism si o tara care merita sa fie descoperită etc. Ideea de exotic şi misterios poate să fie lucrativă
pentru că se bazează o imagine deja existentă şi porneşte de la fundamente reale România dispune de cei mai
sălbatici munţi care adăpostesc 60% din populaţia de mamifere mari din Europa, zone necunoscute care nu
fac parte din portofoliul turistic al niciunei agenţii etc, la care s-ar adăuga acele elemente de autenticitate şi
rusticism care sunt rare în Europa. Imaginea de ţară, nu este monopolul guvernelor naţionale, adesea grupuri

226  
 
  

de media, grupuri de presiune sau chiar actori privaţi pot să aibă efecte răsunătoare şi nu neapărat plăcute sau
dorite de guvernele naţionale. Filmul Borat, pt Kazahstan, filmul 7 ani în Tibet pt China, remarci mai puţin
flatante din seriale cu succes răsunător, în materie de imagine pot să aibă în ochii publicului extern efecte
nebănuite şi mult amplificate faţă de campaniile de branding guvernamentale. Publicitatea inclusiv negativă,
nu este neapărat un lucru rău deoarece stârneşte curiozitatea şi atenţia. Kazahstanul s-a bucurat de o creştere
fără precedent a numărului de turişti străini dar şi a atentei faţă de patrimoniul sau cultural după difuzarea
filmului Borat (filmat nu într-un decor de studio ci într-o colonie de romi de lângă Bucureşti, capitală de stat
membru UE).
- Sunt necesari profesioniști cu abilitati de documentare și evaluare a eficienței programelor de comunicare
externă și promovare a imaginii prin intermediul expunerii/valorizării patrimoniului. Majoritatea studiilor
din domeniu suferă de generalizare, analizele documentare efective şi studiile de caz sunt încă rare. Atunci
când acestea există, nu aveam de-a face cu analize propriu zise ci cu o înşiruire de evenimente sau proiecte
derulate sau în derulare. Cu excepţia campaniei derulate în 2004 de Charlotte Beer pentru SUA care a
beneficiat deja de analize ample, de regulă se dau puţine detalii sau deloc în legătură cu aspectele funcţionale
legate de implementarea respectivelor proiecte, evaluarea efectelor etc. Organizarea evenimentelor de genul
Capitala Culturală Europeană cu un impact aferent deosebit atat economic cat si pentru valorizarea
patrimoniului istoric s-a bucurat în ultimii ani de o atenţie mai mare. În condiţiile în care statutul în sine de
Capitala Culturală Europeană s-a transformat într-o mega afacere cu precădere pentru oraşele mici (vezi
Sibiu) pregătirea candidaturii şi finalizarea evenimentului a implicat realizarea de studii de impact. Impactul
economic al genului acesta de evenimente exprimat în investiţiile de infrastructură, apariţia de noi ONG-uri,
creşterea uneori de zeci de ori a numărului de evenimente artistice şi a intrărilor de turişti străini, dezvoltara
unităţilor de cazare, explozia preţurilor şi a oportunităţilor de angajare etc este evident dar inclusiv aici
lipsesc datele si studiile de impact efectiv. Pe urmă sa nu uitam ca in conditiile UE cu 28 de state membre
Romania poate desemna o Capitala culturala Europeana cam o data la 20 de ani, ceea ce face ca acest gen de
evenimente sa aiba un caracte rcu totul exceptional. In aceste conditii trebuie sa stim sau sa avem
profesionisti capabili sa demonstreze si sa quantifice impactul economic al investitiilor in infrastructura
culturala a fiecarui oras, conform unui algoritm credibil si acceptabil. În ultimii ani au apărut și platforme
specializate în domeniu precum Place Branding and Public Diplomacy, sau publicaţii specializate precum
Journal of Place Management and Developement. Titlul în sine al publicaţiei indică orientarea şi importanța
valorizarii si promovarii patrimoniului pentru problemele dezvoltării locale, respectiv tendinţa de transfer a
atributelor de reprezentare externă ale comunităţilor şi entităţilor locale dinspre sfera strict guvernamentală
în sfera locală care poate să antreneze pentru activităţi de reprezentare externă şi promovare a intereselor şi
imaginii expertiza privată in masura in care aceasta expertiza există (ideal ar fi sa existe pe plan local cel

227  
 
  

putin in orasele mari resedinta de judet).

- Specialistii din domeniu inclusiv Ollins insita pe nevoia de profesioniști capabili să ilustreze prin programe
de promovare specifice multiplele faţete ale personalităţii şi modului de definire şi exprimare a ceea ce s-ar
numi „stil naţional” care să fie utilizat de diferite comunităţi interesate în dezvoltarea unei strategii de
comunicare cu mediul extern. Este important ca acest mod de definire şi exprimare a identităţii naţionale sau
locale să fie consonant cu nevoile audienței cărora li se adresează (comunitatea de afaceri va reacţiona altfel
decât comunitatea de artişti, sau amatorii de turism la rândul lor de diverse categorii). Pentru România cel
observăm că majoritatea experţilor angajaţi să realizeze brandul naţional nu sunt mari şi erudiţi cunoscători
ai ţării. Adesea nu au decât cunoştinţe vagi despre ţara al cărui brand sunt plătiţi să îl creeze. Aplică studii
sociologice bazate pe chestionare menite să identifice efectul aspiraţional la nivelul sursei (cetăţenii ţării
respective) şi al destinatarilor finali, publicul extern. Rezultatul este o combinaţie mai mult sau mai puţin
inspirată între ceea ce crede publicul autohton că este şi ceea ce îşi imaginează publicul străin despre o
anumită țară, oamenii şi cultura sa.

- Este nevoie de experți care prin abordare și expertiză să contribuie la depasirea Etnocentrismul imagologic
de care sufera majoritatea programelor de promovare a valorilor patrimoniale istorice (nu doar din România).
Acest etnocentrism este confirmat de Eurobarometre care ne arată că cetăţenii statelor Uniunii Europene sunt
centrați pe propria ţară şi încă ştiu puţin despre noile state membre si cu atat mai putin de elementele care ii
leaga si le sunt comune cu acestia. Bulgarii, maltezii, slovenii, slovacii, lituanienii, estonienii identifica ca
problemă majoră vizibilitatea scăzută şi distorsionată a ţării lor în Europa de Vest. Poziţionarea pe harta în
imaginarul europeanului de rând este esenţială în condiţiile în care poziţionarea noilor state membre este o
cvasi necunoscută pentru majoritatea acestora. Confuzia des întâlnită intre Budapest şi Bucharest (inclusiv la
nivelul însoţitorilor de zbor ai companiilor aeriene) este de notorietate confirmată şi de episodul comic din
2012 când 400 de suporteri ai echipei Atletico de Bilbao au confundat Budapesta cu Bucureştiul aterizând în
capitala Ungariei deşi finala campionatului European de Fotbal la care participa echipa favorită avea loc în
România.

Atenția de care se bucură in ultimii ani aspectele de imagine si promovare este demonstrată și de implicarea
mediului privat în acest algoritm mai ales odata cu existenta unor oportunitati de finantare nerambursabila fie
națională fie din fonduri structurale ale Uniunii Europene (POR mai ales). Aici este interesant de urmărit modul in
care mediul privat, mas media şi diverse fundaţii în România s-au alăturat efortului de definire/redefinire a brandului
România. Este de amintit Campania „De ce iubesc România” derulată de Pro Tv, Gândul, Pro sport, Ziarul Financiar,
Agenţia Mediafax prin care romanii erau invitaţi să enunţe şi să descrie on line (dar şi la emisiunea de ştiri a ProTv)

228  
 
  

motivele pentru care îşi iubesc şi apreciază ţară. Campania Visit România Small Country, Great People derulată de
Asociaţia De ce iubesc România s-a axat în mediul on line pe promovarea personalităţilor romaneşti din ştiinţa,
tehnică, arte, sport. O altă campanie interesantă a fost „Romanii sunt deştepţi” legată de un produs alimentar apreciat
de mai multe generaţii ale perioadei ante 1989, şi anume ciocolata Rom. Nu în ultimul rând este demnă de amintit
campania desfăşurată de postul de televiziune Antena 3 „Romandria” (pornind de la investigarea motivelor de
bucurie pentru calitatea de a fi român), campania „10 pentru România” (axată pe cunoaşterea personalităţilor) sau
campania „Dear World/Dear România (axată pe publicarea de fotografii relevante).

Așa cum imaginea Uniunii Europene utilizată în articularea imaginii sale este constituită şi din suma
capitalului de imagine a statelor membre, imaginea României poate să fie constituită şi din suma campaniilor de
imagine ale regiunilor şi autorităţilor locale, oraşelor cu condiția ca aceste să dispună de expertiza necesară. Ceea ce
într-adevăr lipseşte majorităţii oraşelor din România este o strategie de brand cu care să iasă în mod individual în
lume promovându-şi identitatea. În România sunt la ora actuală trei oraşe care au reuşit această performanţă (Sibiul
în contextul Capitalei Culturale Europene 2007, Clujul în contextul participării la competiţia pentru titlul de capitala
culturală europeană 2021 dar şi în contextul competiţiei pentru menţinerea statutului de leader regional, -Festivalul
TIFF, Capitala Eurpeană a Tinerilor 2015- și Bucureștiul cu avantajul de capitală.). Din categoria oraşelor mici
probabil că singurul oraş din România care beneficiază de un brand de facto este Sighişoara, parte datorită
Festivalului Medieval, parte datorită unicităţii cetăţii locuite şi asocierii cu personajul Vlad Ţepeş alias Dracula. Alte
oraşe din România au acest potenţial dar le lipseşte în primul rand know howul – expertiza şi motorul reprezentat
fie de investiţii străine directe masive fie de o viaţă universitară puternică şi de calitate în care numărul studenţilor şi
al diplomelor eliberate să fie dublat de institute de cercetare performante şi industrii de vârf. Brandurile locale,
campaniile de imagine locale mai uşor de realizat, de gestionat şi de acceptat pot împreună să suplinească cu succes
un brand naţional.

Transferul de competenţe şi tehnici din mediul privat în mediul public în probleme de

promovare/branding prin valorizarea patrimoniului istoric.

Aplicarea tehnicilor şi strategiilor de comunicare publică internaţională şi branding ale marilor corporaţii
internaţionale pentru statele naţionale sau structuri politice supranaţionale este tentantă, dar a cunoscut şi numeroase
eşecuri. Creativitatea, flexibilitatea viteza, succesul imediat şi capacitatea de reinventare continuă pe care îl
înregistrează în materie de imagine o serie de mari corporaţii nu poate să nu stârnească admiraţia şi dorinţa de imitare
din partea instituţiilor publice. Transferul de competenţe şi tehnici din mediul privat în mediul public în general nu se
poate face însă mecanic având în vedere diferenţele fundamentale dintre serviciul public şi instituţiile private.
Firmele private nu sunt democraţii, iar nivelul de protecţie al angajaţilor din corporaţii nu este termen de comparaţie
cu statutul funcţionarilor publici. Nivelul de presiune şi motivaţie existent la nivelul corporaţiilor care se lupta zilnic

229  
 
  

să supravieţuiască pe o piaţă concurenţială nu este termen de comparaţie cu confortul unei poziţii în sistemul public.
În ultimele decenii peisajului corporatist în domeniul promovarii de imagine prin valorizarea patrimoniului cultural
istoric i s-a adăugat organizaţiile non guvernamentale, multe dintre acestea cu o activitatea transnaţională activă.
Lipsa de resurse în cazul ONG-urilor redutabile a fost compensată de ataşament faţă de ideile promovate, activitate
intensă, apel la voluntariat şi angajaţi sau voluntari foarte activi şi talentaţi în promovarea mesajelor cheie în mas
media sau chiar de la o persoană la alta. De aici ar rezulta rolul și importanța voluntariatului ca prim pas spre o
viitoare carieră intr-un domeniu relevant pentru valorizarea patrimoniului.
Nevoia de profesioniști în domeniu este demonstrată și de încercările naive și stângace ale unor guverne de a
promova imaginea de țară și brandul național prin tehnici de marketing comercial primitive și fără efectul scontat,
prin raportare la costuri. Concluzionăm că noile forme de valorizare a patrimoniului prinpractici de comunicare
publică externă și modalități mai sofisticate de transmitere a mesajului de reprezentare pot să ajute deopotrivă
competitivitatea economică și relațiile internaționale.

În concluzie, nevoia de profesioniști in domeniul promovării de imagine prin valorizarea

patrimoniului cultural istoric poate să fie sintetizată în câteva idei forţă:

- Dimensiunea fondurilor disponibile contează dar, o idee bună pusă în aplicare cu bani puţini are mai multe şanse
să aibă succes şi să producă rezultate decât o investiţie mare, într-o idee extravaganta dar prost concepută şi prost
implementată. Pentru o idee bună pusă în aplicare cu bani puțini profesioniștii dedicați sunt indispensabili.

- Mesajul de brand trebuie conceput şi aplicat pe diverse paliere de sofisticare, în conformitate cu efectul
aspiraţional şi fantasmele publicului țintă căruia i se adresează.

- Media externă si angajarea ca experti in trusturile de presa internationale este a unor preofesionisti
romani este esenţială în crearea si mentinerea brandului romanesc de nivel national regional sau
local. Acest lucru este posibil in Uniunea Europeana in contitiile pietei muncii liberalizate.
Participarea constantă a unor experti romani la crearea editorilelor de specialitate ar elimina
senzationalul de regulă negativ din presa externă. Cel mai adesea imaginea preluată şi promovată de
mas media media nu este echilibrată căutând să surprindă doar aspectele senzaţionale (în sens
pozitiv sau negativ). Publicitatea negativă mai ales în anumite ţări este gustata de public. Clişeele
negative, informaţiile distorsionate şi stereotipurile fac parte din ingredientele limbajului cinic
rezervat de ziarişti anumitor tari şi zone. În situaţii de criză imagini de genul “se poate şi mai rău

230  
 
  

decât la noi” asigură auditoriu.

- Pentru România o serie de personalităţi sau vedete de emisiuni TV au făcut probabil mai mult
decât fondurile alocate de statul roman. Prin extrapolare acelasi rol il pot avea cateva sute de
profesionistii cu activitate constantă în domeniul promovarii si valorizării patrimoniului. Prinţul
Charles a fost fermecat de pitorescul satelor transilvane, trezind şi în rândul publicului britanic o
curiozitate suficient de mare încât să justifice documentare BBC despre Transilvania. Emisiunea
Top Gear a făcut cea mai răsunătoare reclama posibil a Transfăgărăşeanului definit ca cea mai
spectaculoasă sosea montana din lume.

- Sunt țări necunoscute şi ignorate care trebuie să-şi creeze un brand, după cum sunt şi ţări cărora le
crează alţii brandul. Imaginea unei ţări se formează oricum, cu sau fără voia celor de la putere sau a oamenilor de
rând, atât timp cât informaţiile despre ea sunt vizibile în spaţiul alterităţii. Se poate însă interveni în aşa fel încât
prezenţa în spaţiul public să fie definită şi de acei markeri identitari care avantajează. Ideea este de a se interveni cu
un mesaj alternativ celui deja disponibil pe piaţa în cazul în care este purtător de conotaţii negative. Toate cele 4
scenarii implică însă existența expertizei și a personalului specializat daca nu in toate valentele promovarii
patrimoniului istoric si creerii de imagine macar in amorsarea pe un anumit canal productiv a expertizei oamenilor de
cultura din muzee, biblioteci, institute de cercetare etc.

- Mass-media digitală schimba paradigmele tradiţionale de comunicare cu publicul caracterizate prin asimetrie si
ceaza necesitatea unor noi abordari pentru care este nevoie de profesionisti cu expertiza specifică. Accesul la surse
alternative de informaţie, multiplicarea fără precedent a surselor (multe reprezentate de persoane fizice a căror
activitate concurează agenţiile publice ca audienţă şi credibilitate) şi mai ales interactivitatea au schimbat radical
datele problemei in c epriveste comunicarea publică externă, crearea de imagine, promovarea unor locații ca
destinații de investiții etc. Înainte de apariţia forumurilor, a blogurilor şi a platformelor de socializare globale
Facebook şi Flickr în 2004), YouTube în 2005, Twitter în 2006 (împreună cu tehnologia necesară amplificării
fenomenului, tableta şi smartphonul) transmiterea ideilor era filtrată de un editor, de o redacţie, de un producător.
Interacţiunii intermediate i s-a adăugat interacţiunea directă a diverselor agenţii guvernamentale şi/sau ONG-urilor
(mai mult sau mai puţin sponsorizate de acestea) cu publicul din diverse zone ale lumii.

- Legătura dintre tehnologie si expertiza din saptele tehnolociei, formele comunicării si expertiza specifica si
relaţiile internaţionale a fost puţin sau deloc teoretizată. Influenţa opiniei publice în decizia politică este mai mare ca
niciodată. Internetul reprezintă şi o primă formă de mas media de socializare prin intermediul cărora guvernele au
posibilitatea să intre în contact direct cu publicul străin la nivel de indivizi. Vechile trucuri şi mijloace de manipulare
a opiniei publice interne şi internaţionale prin intermediul mas mediei nu mai funcţionează la fel în mas media on
line, în mas media interactivă. Mai mult chiar, se pot întoarce cu un efect de bumerang împotriva iniţiatorilor.

231  
 
  

Articole mincinoase care în urmă cu două decenii erau menite şi reuşeau să creeze un curent de opinie favorabil unei
decizii politice, pe internet nu ar mai avea acelaşi succes parte datorită blogurilor şi comentariilor publicului, parte
datorită accesului fără precedent la surse de informare alternative. Încă de acum 40 de ani guvernul SUA a luat în
evoluţia intervenţiei din Vietnam decizii sub presiunea opiniei publice interne puternic influenţată de reportajele TV
nu întotdeauna sub controlul guvernului. Mediile de informare tradiţionale sunt într-o măsură crescândă înlocuite de
internet în primul rând datorită credibilităţii. Blogurilor moderate sau nu li s-a u adăugat în ultimul deceniu reţelele
de socializare cu un rol esenţial în mobilizare cetăţenilor din Tunisia, Libia şi Egipt. Creşterea exponenţială a
importanței comunicării în mediul virtual pune problema capacităţii instituţionale a UE şi a statelor membre de a
utiliza noile medii de comunicare în mod transparent şi eficient. Nici Romania si nici UE nu au deocamdată
capacitatea administrativă exprimată în număr de angajaţi cu pregătirea necesară pentru a participa la o comunicare
activă cu cetăţenii statelor membre.

Abilitati specifice solicitate in valorizarea patrimoniului pe piată (case de licitatie, marketing de

patrimoniu etc)

P r e g ă t i r e a d o c u m e n t a ț i e i ( c e r t i f i c a d e a u t e n t i c i tate, certificat de expertiză, fișă tehnică,

certificat de resta-urare, contracte de reprezentare, contracte de vânzare-cumpărare,
asigurare, transport, proces verbal de custodieși predare-primire);

Cum se expune(muzee,galerii comerciale și non-

comerciale, spații alternative, spații deturnate), cum se acecomunicarea (parteneriate, partneriate media,
diseminare,rețele sociale);

Cum se aplică pentru fonduri nerambursabile pentru R o m â n i a ș i p e n t r u s t r ă i n ă t a t e , c u m

s e a p l i c ă l a b i e n a l e , târguri, muzee, spații expoziționale din străinătate;

Ce sunt rezidențele artistice și curatoriale și cum se aplică;

Cine cumpără și cine vinde (curator, galerist, dealer d e a r t ă , c a s ă d e l i c i t a ț i e ,

c o l e c ț i o n a r i , i n v e s t i t o r i , b ă n c i , fonduri de investiții);

232  
 
  

Ce este cota artistului și cum crește aceasta –reguli ale pieței de artă.

Abilitati de PR cultural, PR piața de artă, PR instituții de artă,

curricula universitară nu deține o puternică componentă practică,

p r i n p r e z e n ț a c o n s t a n t ă a u n o r l u c r ă t o r i a c t i v i î n i n s t i t u ț i i l e d e p r o f i l (manager
de instituție de artă sau de companie avand caobiect de activitate bunuri artistice,
manager de proiecte

Oferta actuală de cursuri de nivel licenta sau masterat este forte slab reprezentata teoretic in domeniu
pieței de artă. UNARTE are la Facultatea de Pedagocia artei un curs de un semestru Noțiuni de
ambientare conventionala si neconventionala in spații sociale si culturale și un curs opțional de
Marketing (probabil cultural-nu am avut acces la curs) iar Universitatea din Bucuresti Facultate de
Istorie are de curănd un program masteral Master de Management al bunurilor culturale care se rferă
in mod special la valorizarea patrimoniului prin programe de turism cultural.

Un modul de educație in domeniul pieșei de artă poate ajuta la comple-tarea informațiilor academice obtinute in cadrul
unui program masteral in valorizarea patrimoniului și la un avantaj competitiv pe piața de muncă de profil, prin
diminuarea diferențelor socialeși informaționale dintre școală (studiile absolvite) și muncă(activitatea profesională).

- relația artistului cu instrumentele pieței de artă

- relații profesionale: artist / curator / galerist / art dealer / reprezentan tcasă de licitație / colecționar

- materiale și tehnici individuale de creație

- circulația operelor de artă modernă și contemporană

- circulația artistului și influențele diferitelor spații culturale parcurse

233  
 
  

- susținerea financiară a activității creative și a atelierului

- importanța susteaabilității muncii creative și a proiectelor artistice

- activitatea unei case de licitații

- tipurile de relații contractuale cu artiștii și reprezentanții lor

- volum de lucrări, segmentarea pieței

- cerere / creștere, ring bursier

- instrumente specifice: index, fonduri de investiții

- rezultate și randamente acuale ale pieței de artă românească

- dimensiunile financiare ale pieței de artă contemporană

- topul românesc al vânzărilor, 2009 – 2012

- piața de artă contemporană românească

- piața de fotografie contemporană românească

- cele mai bine vândute opere de artă vreodată

- cele mai bine vândute opere de artă în 2012 la nivel mondial

- TAP – timbrul artelor plastice, colectarea și folosirea taxei artelorplastice pentru desfășurarea proiectelor UAP
atelierele de creație ale UAP ca spații culturale creative pentru caretrebuie găsită o politică corectă de arondare

234  
 
  

- Campanii de recrutare de noi membri in UAP și Atelier 35 (dedicatartiștilor sub 35 d eani)

- Combinatul Fondului Artiștilor Plastici, un posibil mall cultural, situat înnordul Bucureștiului, aproape de
Pavilionul Romexpo

- Spațiile de galerii ale UAP și proiectele curatoriale pe care acestea lepot găzdui proiectele de cercetare artistică
și academică și structura lore xpoziționalăun model de spațiu expozițional: Victoria Art Center

- cum se aplică pentru fonduri nerambursabile pentru România și pentrustrăinătate

- cum se aplică la bienale, târguri, muzee, spații expoziționale dinstrăinătate

- cum se fac bugetele

- cum se fac cererile de finanțare

- cum se cointeresează sponsorii

- tipuri de relații profesionale cu colecționarii ca resursă sustenabilă definanțare a proiectelor culturale

- multinaționalele și CSR-ul (responsabilitate socială corporativă) caresurse de acoperire de linii de buget

- timeline-ul unui proiect cultural; concept, selectare artiști și lucrări,scop, obiective, public țintă, activități,
comunicare și campanii media, eve-nimente de desc idere și networking, follow-up, monitorizare,
evaluare,raportare, sustenabilitate

- beneficii și rezultate pe termen lung

- deschiderea unui nou spațiu cultural artistic independent, privat

- sinergia domeniilor și genurilor artistice, artele vizuale și noile medii:pictură, sculptură, ar itectură, design,

235  
 
  

ilustrație, advertising, artă video,instalație

- creșterea și cultivarea publicului artelor contemporane

- vânzările și produsele secundare ale comerțului cu artă

- valoarea culturală a gadget-urilor artistice

- definirea unei piețe a gadget-urilor artistice: magneți, postcards, DVD-uri etc.

- valoarea de divertisment a artei contemporane

- spațiul Galeriei ca și sapțiu de lounge și concept store•

- metode de sustenabilitate: vânzare de obiecte de artă și design,produse secundare, servicii de divertisment și

servicii educaționale (trai-ning-uri etc.)

- autentificarea operei de artă și tipurile de falsificare

- falsurile de artă privite ca istorie a receptării unui artist și a operelorsale în epocă și exemplificări

- expertiza și evaluarea ca instrumente de valorizare a operei de artă relația obiectelor de artă cu muzeele și
casele de licitații

- valoarea comercială și valoarea simbolică a operelor de artă

- descrierea Asociației Experților și Evaluatorilor de artă din România șia activităților sale

- necesitatea reevaluării operelor de artă aflate în muzee

- importanța evaluării cu noile instrumente și cote ale pieței de artă apatrimoniului muzeal din România

236  
 
  

- colecționari și colecții din România

- relația unei picturi / desen cu rama și passpartout-ul și exemplificări

- relația obiectului sculptural cu spațiul de expunere și exemplificări

- legislația privind obiectele de artă și și exemplificări de decizii judecătorești

- tehnici de restaurare și conservare a obiectelor de artă

- recuperare morală și prejudiciile fizice și morale ale obiectelor de artădin perioada modernă din România

- necesitatea alcătuirii unui muzeu de artă modernă românească ca oetapă firească a înțelegerii și conservării
identității național

237  
 
  

Valorizarea patrimoniului istoric si Interpretarea patrimoniului cultural istoric local in

termeni europeni

Esential, aceasta consta în subliniera diversităţii culturale europene ca fundament al

iniţiativelor de cooperare prin scoaterea în evidenţă a contextului comun în care diversele
societăţi europene provin şi evoluează în continuare (fiind supuse aceloraşi oportunităţi dar şi
pericole). S-a ajuns şi la formule exagerate, uneori ridicole (ce fac deliciul criticii) care în
anumite situatii, la un moment dat ar putea genera reactii cu consecinţe greu de calculat, dar
oricum subsumabile unei “întoarceri la istorie” cu tot ce presupune ea în context european.

Tentativa de dezvoltare a unei identitati nationale prin istorie presupune accentul

pe acele elemente de unicitate care separa respectiva natiune de vecinii sai si in general de
alte natiuni, de cele mai multe ori experiente regionale sau globale sunt prezentate drept
particularitati nationale.

Intr-o tentativa de a evita interpretarile dintr-o perspectiva nationala, in 1989

Ferdinand Delouche a luat initiativa de a crea un colectiv de 12 istorici din fiecare dintre
cele 12 tari membre ale UE de atunci in tentativa de a scrie si publica o istorie “uniforma”
a Europei. Rezultatul sub forma unei “Istorii ilustrate a Europei” a fost publicat in 1992 in
franceza, care ulterior tradusa in alte 15 limbi incluzand rusa si poloneza30. Intrebarea
care se pune este, in ca masura autorii au reusit sa evite prisma nationala in interpretarea
capitolelor aferente fiecaruia, asa numita “oglinda a mandriei si durerii”. Raportorii CE

                                                                                                               
30
 Au  fost  publicate  doua  editii:  Frederic  Delouche,  Histoire  de  l'Europe,  Hachette,  Paris  1992.  
 Frederic  Delouche,  Illustrated  History  of  Europe,  George  Weidenfeld  and  Nicolsen  Ltd,  London  1993.  
238  
 
  

se plang de faptul ca “Traducerile succesive au modificat textul initial sau au omis sau
adaugat animite capitole pentru prezentarea propriului punct de vedere”31.

In 1999 chestionarul Euroclio referitor la pozitia identitatii nationale in educatia de

factura istorica nu a promis pentru viitorul apropiat o perspectiva diferita. Profesorii de istorie in
majoritatea tarilor din Europa cared ca istoria nationala trebuie sa fie inima invatamantului
istoric in scoli. O ordine fireasca am spune noi, local-regional-national-european fara de care
reactiile adverse pot sa fie impredictibile. Din pacate in Europa de est in general si in Romania in
particular daca perspectiva europeana nu a lipsit, se fac eforturi de implemetare a acesteia in
noile manuale, perspectiva locala si regionala este aproape inexisenta. Elevii din Oradea de pilda
invata despre rafinaria de la Brazi, dar practic nimic depre propriul oras, cu propria istorie, si
patrimoniu ce trebuie, cunoscut apreciat si pretuit. O perspectiva locala (asa cum am inteles-o
noi) a istoriei europene ar presupune ca elevii mai intai sa stie cate ceva despre muncitorii care in
propriul oras cu doua secole inainte au facutpietruit o strada si au facut un lucru atat de bun incat
si astazi este in stare perfecta, pentru ca mai apoi putand sa aprecieze critic propriul univers in
care traiesc zi de zii sa il raporteze la un palier regional, national si european.
Manualele au cunoscut schimbari dupa 1990, dar nu neaparat semnificative. In anumite
cazuri in timpul respectivei perioade anumiti profesori faceau abstractie de litera textului oficial
pentru a prezenta o versiune neapartinand propagandei oficiale, reversul medaliei fiind simtit pe
de alta parte si astazi printr-o anumita neancredere fata de textele din manuale. Schimbarea
fregventa a acestora ca si diferitele scandaluri unele rasunatoare legate de continutul unora noi a
determinat o accentuare a tendintei. In consecinta, multi profesori prefera manualele
conservatoare cu care sunt mai familiarizati si care din punctul de vedere al considerntelor
didactice se prezinta mai bine. Fenomenul a avut impact direct asupra productiilor de noi
manuale scolare autorii fiind nevoiti sa cedeze la presiunile editurilor care se orienteaza dupa
solicitarile “pietei”. Eliminarea ideologiei brute nu inseamna ca au fost efectuate schimbari
majore in continutul in sine al textelor care se mentine pe filiera traditiei istorice a secolului
XIX.
In general se dau doua exemple. Cea a imaginii Imperiului Otoman, fie ignorat ca factor
de influenta materiala si culturala fie privit printr-o aura exclusiv negativa. Imperiului Otoman ii

                                                                                                               
31
citate din raport sunt publicate pe: www.gei.de

239  
 
  

este inca creionata in manuale imaginea inamicului traditional formata in contextul crearii
natiunii. Punctul de vedere etnocentric este central. Luptele antiotomane au un element central in
dezbateri, sunt pomenite sporadic, momentele de coperare a sa cum a fost cazul dupa cucerirea
independentei in 1877. Imperiul Habsburgic este in general tratat din acelasi punct de vedere
angajat.

Alt proiect intitulat Europa de sud est- ca regiune istorica si semnificatia ei reflectata in
lucrarile didactice occidentale si din europa de sud est-dimensiune comparata e un proiect in
desfasurare ce si propune documentarea situatiei curente, si formularea de propuneri
documentate pentru reglementarea situatiei curente mai ales al modului in care aceasta regiune
apare in materialele de factura didactica din Germania. Andreas Helmedach este responsabil
pentru acest proiect in cadrul Institutului Georg Eckert. Am putea deduce de aici o atitudine noua
si realista a Consiliului Europei car in ultimii ani comanda prin institutii specializate gen
Euroclio sau Georg Eckert Institute, studii regionale in masura sa-i permita schitarea de
recomandari si politici specifice fiecarei regiuni avuta in vedere, intrucat o anumita situatie cere
si masuri specifice.

Pentru a permite o comparatie a rezultatelor diferitelor tentative de abordare a chestiunii

expertii GEI au fost elaborat un catalog cu intrebari de felul urmator:

• Cat spatiu (pagini si ilustratii) este atribuit subiectului stat – natiune in manualele de
scoala respectiv in curricula ca atare? Care este relatia intre istoria nationala si istoria
universala. In ce masura termenul natiune este definit si revizuit critic?
• In ce masura factori precum etnicitatea, limba, religia sunt considerate preconditii ale
formarii si definirii natiunii
• Este conceptul de natiune istoricizat (analizat in contextul de epoca) sau notiunea in
acceptiune actuala este proiectata in trecut
• In ce masura asa numitele nationes medievale si natiunile moderne sunt distinse
• Sunt tematizate perioadele pre-nationale? La ce punct este teritoriu definit etnic
• In ce masura autorii incearca sa explice realizarile istorice ale statului national
• Este statul natiune judecat moral, demonizat sau admirat?

240  
 
  

• In ce masura construirea statului national este vazuta in context european sau

international?
• In ce masura formarea statului natiune este vazuta ca o evolutie ce urmeaza o anumita
tipologie prestabilita.
• In ce masura statul national este percepput in termeni biologici organicisti (ca sens al
unui proces natural)
• Este contributia statului natiune la cultura globala vazuta intr-o manierea legitimizatoare
(darwiniana)?
• Sunt indivizii din anumite preioade istorice integrati unor sabloane prestabilite de si acest
lucru nu se justifica dintr-un punct de vedere istoric obiectiv?
• Sunt tendintele exclusiviste ale statului natiune discutate? Sunt ele vazute ca elemente
constitutive esentiale si inevitabile sau ca evitabile si regretabile?
• Sunt punctele de vedere ale minoritatilor descrise si explicate?
• Este purificarea etnica vazuta ca si consecinta logica a ideologiei nationale
• Ce tip de auto-stereotipe si stereotipe sunt utilizate?
• In ce masura natiunea este asociata cu un discurs al victimizarii si martirajului?
• Cum este construita simbolistica statului natiune?
• In ce masura memorialele sunt descrise si /sau analizate critic in texte?
• In ce consta si cum este construita iconografia statului natiune?
• Ce fel de mituri sunt uzate?
• In ce masura formele alternative de identificare sunt incluse, chiar daca acestea intra in
conflict cu modelul national?
• In ce masura autori folosesc pronume precum “noi” sau “nostru” exclusiv in sens
national?

In ce masura contemplatii si perspective ce transced statul natiune sunt incluse in text?

Se concluzioneaza intr-o maniera interesanta si am spune noi realista. “Germaniii si cehii isi
percep propria natiune ca urmare a unei experiente istorice proprii distincte. Punctele de vedere

241  
 
  

divregente trebuie sa fie respectate, nefiind in sine un deficit, atata timp cat sunt mutual
cunoscute si discutate”32.

Recomandarea din 2001 adaugă mai multe precizari concrete cu privire la “dimensiunea
europeana a predarii istoriei” spre deosebire de Recomandarea 1283 care se limiteaza la cateva
declaratii. Dimensiunea europeana ca imbinare dintre o realitate istorica si o decizie liber
consimtita a cetatenilor; promovarea pozitiv discriminatorie a evolutiilor a căror dimensiune
europeană este evidentă, folosirea mijloacelor de comunicare puse la dispozitie de evolutia
tehnologiei informaţiei din ultimii ani pentru promovarea cooperarii si schimbului de proiecte
intre scoli din tari diferite, pe teme istorice cu relevanţă pentru istoria regionala şi europeană.
Element de noutate sunt şi măsurile privind diseminarea si implementarea recomandarilor
prezente. Spre deosebire de recomandarea din 1996 acum sunt identificate zonele in care
implementarea recomandărilor trebuie asistată cu prioritate (ţările din Balcani, Caucaz, Bazinul
Mării Negre, Federaţia Rusă). In ce priveşte conţinutul programelor şcolare noua recomandare
subliniază necesitatea unei metodologii a predarii care faciliteză analiza critica individuală şi
prin aceasta rezistenţa la manipulare; prezentarea in continutul programelor a unor studii de caz
privind deformarea, prezentarea trunchiata a evenimentelor istorice pentru scopuri
propagandistice, cu un accent pe metodologia folosita (omisiune, trunchiere, falsificare etc);
studiul unor probelele controversate prin prezentarea in spirit neutru a diferitelor fapte si puncte
de vedere. Remarcăm un capitol special cu privire la metodologia de predare in functie de
specificitatea fiecarei zone. Pentru Europa centrala si de est se pune in vedere importanta
folosirii constructive a informatiei provenite din deschiderea unor fonduri de arhiva la care pana
acum nu s-a avut acces.

Numitorul comun al politicilor şi acţiunilor culturale cu rezonanţă pentru reprezentarea

istoriei indiferent de tipul de operator, este posibilitatea de interpretare a patrimoniului istoric
local în termeni europeni33. Daca avem rapoarte cantitative în ceea ce priveste numarul şi
tipologia actiunilor, nu avem analize ale conţinutului în termeni profesional, academici.
                                                                                                               
32
www.gei.de/english/projekte/projekte.shtml
33
 Dintre   subiectele   de   rezonanţă   pentru   patrimoniul   istoric   european   comun   un   subiect   interesant   cel   al  
arhitecturii   fortificate   a   fost   ales   de   pildă   de   Franta   şi   Luxemburg   ca   modalitate   ideală   a   cooperării  
transfrontaliere   în   domeniu.   Subiectul   se   pretează   şi   unei   reprezentări   a   istoriei   în   care   faptul   istoric   este  
prezentat   nu   doar   în   autenticitate   istorică   nu   de   puţine   ori   dramatică   ci   şi   în   termenii   contribuţiei   la  
242  
 
  

Un exemplu reprezentativ despre felul în care institutiile UE concep interpretarea

europeană a patrimoniului cultural local regional sau national (care este esenţa însesi a acţiunii
comunitare în domeniul culturii) este felul în care orasul Gratz s-a pregatit pentru a fi Capitală
europeana a culturii în anul 2003. Organizatorii nu şi-au propus a face în 2003 din Gratz “cel mai
bun program”, “cel mai frumos oraş din Austria”, sau “cel mai frumos oraş al Europei” ci un de
a oferi un exemplu de loc specific pentru civilizaţia europeană, şi o poartă a Europei occidentale
spre Europa de sud est.
Si la acest capitol ţările Europei centrale şi de est se prezintă cu propria specificitate.
Majoritatea operatorilor non-guvernamentali acţioneaza pe scheme orientate evenimenţial fără o
viziune de termen mediu sau lung, prea dependente de finanţare bugetară şi stăngace în
generarea propriilor venituri. In ţările occidentale o soluţie practică a fost crearea de profesionişti
prin intermediul unor programe speciale în cadrul curiculelor universitare în facultăţile cu profil
umanist şi în facultăţile cu profil socio-economic (ştiinţe politice, economie). In condiţiile în care
într-o ţară ca Romania pentru absolvenţii facultăţilor de istorie cariera didactica în prezent şi în
viitorul pe termen mediu devine opţiune pentru un procent din ce în ce mai redus de absolvenţi
iar cercetarea în institute sau muzee nu acoperă cererea de locuri de muncă, industriile culturale
reprezintă o opţiune alternativă. Este domeniul cel mai dinamic în Europa occidentala cu
potenţialul de a oferi soluţii alternative viabile şi din punct de vedere economic si din punct de
vedere profesional. Se vorbeste de o apropiere si adaptare a cercetării şi programelor academice
de spiritul şi strategia cerută de industriile culturale pe de o parte iar pe de alta o apropiere a
acestora de spiritul reprezentării academice ne-vulgarizatoare a istoriei. Aceasta presupune însă
existenta de programe specifice de pregatire în sectoarele aferente fiecarui domeniu în parte,
legislaţii şi indicatori precişi pentru fiecare produs cultural (de factura academica sau
comercială) şi o structură institutională capabilă să implementeze la modul real aceste criterii. E
o evolutie necesară în condiţiile în care cel mai adesea această “hibridizare” a tematicii culturale
aferente mediului academic cu mediul comercial este producătoare de khitch, care explică
reţinerea profesionistilor de a se implica.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   
identitatea   unei   regiuni   europene   şi   europenilor   în   general.   Un   alt   exemplu   de   bun   augur   este   oferit   de  
cooperarea   pentru   menţinerea   şi   interpretarea   fortificaţiilor   dintre   municipalităţile   oraşelor   europene:  
Strasbourg,  Brussels,  Bois-­‐le-­‐Duc,  Lucques,  Sibiu  si  Alba-­‐Iulia;  seminariile  on  site  pentru  interpretarea  rutelor  
urbane  medievale  Wenzel  si  Vauban  organizate  de  municipalitatea  orasului  Luxembourg.    

243  
 
  

Investiţiile culturale sunt aducatoare de prestigiu şi îmbunătăţesc climatul general de

afaceri şi fluxul investiţiilor fiind metoda curentă aplicată în mari oraşe ca Paris, Barcelona,
Frankfurt, Bilbao. Afirmarea externă a valorilor patrimoniale locale se poate face fie prin
participarea la evenimentele cultural naţionale şi internaţionale fie prin înscrierea patrimoniului
cultural-istoric al regiunii într-un circuit de factura academică sau comercială (turistica). Toate
exemplele de success au presupus comunicarea activă şi deschidere reciprocă între practicienii
din domeniu (functionari publici, oameni de afaceri etc) cu mediul academic34.
In ciuda revoluţiei comunicationale şi a noilor tehnologii de comunicare digitală,
mobilitatea profesioniştilor şi a lucrărilor rămăne partea esenţială a cooperării culturale
internaţionale, ceea ce implică existenţa unor acorduri de facilitare a schimbului de profesionisti
în domeniu. Se apreciază ca mobilitatea intraeuropeană a profesioniştilor este cu cel puţin 40%
mai mică decat în SUA această ţară fiind în general în analize termenul de comparaţie cel mai
des intalnit. Personal gasim comparatia cu UE – SUA drept neadegvata avand in vedere fapul ca
UE desi e o structura politica nu e o ţară, diferenţele lingvistice, administrative, sistemul de
învăţămănt diferit şi implicit recunoasterea calificărilor fiind tot atătea bariere în calea mobilitatii
intra-europene. La aceasta s-ar adăuga politica SUA de a favoriza mobilitatea forţei de muncă
acolo unde piaăa crează oferte, spre deosebire de pracicile europene de creare a oportunitatilor
acolo unde este nevoie.
Muzeele de exemplu operează transnaţional printr-un numar de aranjamente inter-
instituţionale mutuale care permit mobilitatea angajaţilor şi a colecţilor. Intervenţia
guvernamentală este solicitată acolo unde apar probleme sau cănd se cer aranjamente speciale
(de pildă asigurări). In situaţii în care schimburile de experţi au un caracter şi o importanţă
particulară, cand e vorba de circulaţia unor obiecte de valoare patrimonială deosebită, intervenţia
guvernamentală este o practică obişnuită35. Există şi cazuri de intervenţie guvernamentală în
favoararea “mobilităţii negative” adică pentru a rezista presiunilor unor muzee externe de
returnare a unor colecţii considerate ca sustrase în contextul unor razboaie sau situaţii coloniale.
Un alt aspect este dominarea axei Est-Vest. In condiţiile în care acordurile clasice sunt
cladite pe principiul complementarităţii chiar daca există intenţia sinceră a partenerilor
                                                                                                               
34
Baltic Rococo – Tehnologia faianţei în zona Balticii. O expozitie itinerantă prezentănd în evoluţiei faianţa şi contextul istoric civilizaţional în
care a fost produsă www.schloss-gottorf.de
35
 Studiu  No  DG  EAC/08/00:  Professor  Olivier  Audéoud  Mobility  and  free  movement  of  people  and  
products   in   the   cultural   sector,   pregătit   pentru   Directoratul   General   pentru   Educatie   si   Cultural   al   Comisiei  
Europene  în  parteneriat  cu    CEJEC  -­‐  Université  PARIS  X-­‐EAEA.  
244  
 
  

occidentali de asigurare a acestei complementarităţi, aceştia sunt incapabili de a recruta acelaşi

număr de operatori interesaţi în a face cercetare în ţările est europene. Se adaugă neglijarea
cooperării culturale Est-Est practicată de ţările est europene însele, care se datoreaza atenţiei
predilecte date prezenţei culturale iîn capitalele ţărilor occidentale. Din partea ţărilor est
europene mesajul cel mai evident catre UE este afişarea valorilor culturale nationale36. A se nota
şi că în ţările central şi est europene bugetele acordate cooperări în domeniul patrimonului
cultural istoric sunt parte a liniilor bugetare alocate “integrării europene”. In aceleaşi ţări, mare
parte a bugetelor ministeriale rezervate misiunilor şi întălnirilor de pe agenda cooperarii bi şi
multilaterale în domeniul patrimoniului istoric comun este concepută ca investiţie în vederea
accesului la fonduri UE37. La randul lor, banii proveniti din diferite programe UE sunt folosiţi
pentru accesarea unor fonduri bugetare nationale.
Discursul academic de promovare a acţiunilor în domeniu trebuie conectat cu discursul
aferent economicului, politicului şi mass-mediei altminteri riscă să fie ignorat de cei care iau
decizii. Se constată o relaţie de dependenţă între atenţia acordată patrimoniului istoric şi
dezvoltarea economică aferentă zonei respective.
Aceasta evolutie de la scopuri politice spre scopuri de factura promotional economică are
ca efect o diluare a liniei de demarcaţie dintre cooperare şi promovare. Constatam o exploatare a
industriilor culturale sau a imaginii generate de o anumită personalitate sau eveniment cultural
de catre guverne cu scopul obţinerii de avantaje pe piaţa europeană în contextual unei logici în
care interesele economice prevalează. Pentru succesul reprezentării este esenţială abilitatea de a
negocia în stuctura participării dialectica complexă a intereselor economice cu etica profesional
                                                                                                               
36
 Acţiuni  comune  de  celebrare  şi  comemorare  a  datelor  istorice  representative  sau  personalitatilor    au  avut  
loc   în   toate   ţările   europene:   bicentenarul   revolutiei   franceze,   mileniul   Ungariei,   Victor   Hugo,   Mozart,  
Eminescu.   Operatorii   turistici   sunt   într-­‐o   măsură   crescăndă   asociaţi   acestor   evolutii.   In   contextul     acţiunii  
“Zilele  patrimoniului  european”  s-­‐au  facut  eforturi  de  a  se  propune  subiecte  de  interes  comun  (patrimoniu,  
societate,   patrimoniu   istoric   industrial)   dar   aşa   cum   practica   o   arăta   acţiunile   tind   să   păstreze   un   accent  
naţional,  evoluţie  indicată  şi  de  faptul  că  date  şi  subiecte  diferite  sunt    alese  în  fiecare  ţară.  
37
 Poate   exemplul   a   la   carte   de   cooperare   culturală   multilaterală   transfrontalieră   este   oferit     de   ţările   din  
bazinul   Marii   Baltice.   Avem   de-­‐a   face   cu   o   acţiune   concertată   de   factură   complexă   vizănd   restaurarea   şi  
managementul   patrimoniului   architectural   istoric.   E   unicul   caz   pe   care   l-­‐am   documentat   in   care   fiecare  
operator   lucreaza   pe   o   tema   concreta   parte   integranta   a   unui   program   unic   special   conceput   pentru   a   fi  
eligibil   finantarii   UE.   Cheia   succesului   conceptual   al   unui   asemenea   program   consta   intr-­‐o   diviziune   a  
competentelor   pentru   a   se   asigura   cea   mai   buna   expertiza   posibila.   De   exemplu   in   domeniul   conservarii  
cladirilor   de   patrimoniu   Estonia   a   ales   sa   lucreze   pe   piatra   de   rau,   Lituania   pe   structuri   de   caramida   rosie,  
Suedia   si   Letonia   pe   structuri   din   lemn   (a   se   vedea   Study  on  Cultural  Cooperation  in  Europe  –  Interarts  and  
EFAH  –  June  2003)  
.  

245  
 
  

academică. Este una din principalele provocari adresate industriilor culturale. Pentru a evita
amatorismul şi degradarea în kitch este nevoie de profesionisti în domeniu care pot să fie creaţi
doar in timp prin intermediul unor progame academice.

Bibliografie
-Dr. Antonio Zapatero Vicente, Derecho comunitario de la cultura y política cultural de la
Comunidad
Europea, PhD thesis (Madrid: 2002, nepublicat
-Fischer, Joschka (2000), Cultural Relations Policy - Concept 2000, Federal Government
Foreign Ministry
-Studiu Nr DG EAC/08/00: Professor Olivier Audéoud Mobility and free movement of people
and products in the cultural sector, pregatit pentru Directoratul General pentru Educatie si
Cultural al Comisiei Europene in parteneriat cu CEJEC - Université PARIS X-EAEA
-Léonce Bekemans si Mr Kristof Van Quathem, Study on cultural projects eligible for assistance
from the European Union Structural Funds Working document "Education and Culture" Series
EDUC 101 EN European Parliament Directorate-General for Research, nov. 1997
-L. Bekemans and A. Balodimos, Étude concernant les modifications apportées par le Traité sur
l'Union
politique en ce qui concerne l'éducation, la formation professionnelle et la culture, Bruges,
Collège
d'Europe, 1992
-Cosmin Tupa “Institutul cu picioarele de lut” articol din Evenimentu Zilei, Bucuresti, 14
Martie 2004
-J.A. McMahon, Education and culture in European Community Law, London, 1995
Problema de absorptie a fondurilor UE -Policy Warning Report editat de Societatea Academica
din Romania, Bucuresti – 2001

Surse web
Therese Kaufmann/Gerald Raunig, Position Paper on European Cultural Policies eipcp 2003, p. 7
http://www.eipcp.net

Documente

-Report on cultural cooperation in the European Union (2000/2323(INI)), Committee on Culture,

Youth,
Education, the Media and Sport, Rapporteur: Giorgio Ruffolo, 2001
-Study on the mobility and free movement of fpeople and products in the cultural sector, carried
out for the
European Commission, DG EAC by Olivier Audéoud/Université de Paris X, April 2002. Study
No
DGEAC/08/00
-European Parliament, opinion on the communication from the Commission entitled 'Cohesion

246  
 
  

policy and
culture:a contribution to employment', rapporteur. L. Vecchio, p.8, PE 222.345
-COM(96) 512, 20.11.1996, Commission communication 'Cohesion policy and culture: a
contribution to
employment'
-Interarts and EFAH Study on Cultural Cooperation in Europe –– June 2003
-MKW Wirtschaftsforschung GmbH, Exploitation and development of the job potential in the
cultural
sector in the age of digitalisation (Brussels: Directorate-General for Employment and Social
Affairs Œ
European Commission, 2001).
-COMMISSION WORKING DOCUMENT Application of Article 151(4) of the EC Treaty: use
of the
-Structural Funds in the field of culture during the period 1994-1999
-SEC(94) 219, 24.9.1994, Manual of operational procedures
-OJ C 305/1, 7.10.1997, Council

Anexa capitol
Studiu de caz

Asociația Industrii Creative este o organizație non-guvernamentală care promovează și

sprijină industriile creative și culturale din România.
http://www.industriicreative.ro/proiecte/

PROIECTE RELEVANTE

Atelierul Produselor Creative

2012—
Atelierul Produselor Creative este un program de training și mentorat de cinci zile, prin care maxim 20 de tineri
creativi învață cum să își dezvolte ideile în produse de succes. Prima ediție a avut loc în mai 2012. Cea de-a doua
ediție a în octombrie 2012.

HITECH Iași
Noiembrie 2011–
Demarat în noiembrie 2011, proiectul urmărește elaborarea și implementarea unei strategii de dezvoltare a Iașului
prin atragerea de investiții în industriile IT&C. O componentă importantă a proiectului este reprezentată de aducerea
la aceeași masă de discuții a tuturor actorilor implicați—mediul de afaceri, universități, autorități locale și
guvernamentale.

Creative Footprints
Octombrie 2011–

247  
 
  

În 2012 a fost publicat (în limbile română și engleză) un ghid cu exemple de succes de afaceri creative din
România, scris împreună cu David Parrish, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți și traineri din domeniu la nivel
internațional.

Cartea Verde a industriilor creative

Iulie 2010
Ca urmare a lansării de către Comisia Europeană a unei consultări publice privind potențialul industriilor creative și
culturale, Asociația Industrii Creative a analizat aspectele specifice economiei creative a României. Expunerea
acestora în raportul asociației către Comisia Europeană va fi luată în considerare în formularea strategiei europene
pentru industriile creative.

Alte proiecte

365X Iași: Next

2012
Creșterea numărului și duratei vizitelor turistice sunt în directă legătură cu numărul și calitatea experiențelor pe care
aceștia le pot trăi într-un loc. 365X Iași este un ghid turistic care va prezenta 365 de experiențe care pot fi trăite în
Iași (culturale, sociale, gastronomice etc.) și care va deveni de referință în creșterea turismului în Iași (proiect în curs
de dezvoltare).

Creative Dashboard
2012
Este o aplicație online destinată IMM-urilor creative mici, care analizează parametrii de business (vânzări, facturări,
încasări, situația proiectelor etc.) și oferă posibilitatea înțelegerii mecanismelor și oportunităților de dezvoltare,
similar unui ERP (proiect în curs de dezvoltare).

Cucuteni: Next
2012–2013
Un proiect care își propune să revitalizeze potențialul cultural al ceramicii Cucuteni și să îl transforme într-o
manifestare artistică și economică, care să individualizeze și să promoveze brandul Iași la nivel național și
internațional (proiect în curs de dezvoltare).

- Centrul pentru pregătire profesională în cultură (www.cppc.ro)

- Centrul de cercetare și consultanță în cultură (www.culturadata.ro)

248  
 
  

- Comunitatea Anteprenor in Industrii Creative- Networking și dezvoltare pentru tinerii

interesați de antreprenoriat în industrii creative: www.crestetalente.ro

Arheologia şi proiectul urban

Codul european de bună practică

Consiliul Europei a fost creat în1949 pentru a realiza o uniune strânsă între membrii săi
cu rostul să salveze şi să promoveze idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun şi
pentru a favoriza progresul lor economic şi social.

Din 1960, Consiliul Europei se ocupă în mare măsură de protecţia şi punerea în valoarea
a patrimoniului cultural european. O serie de convenţii jalonează etapele lucrărilor sale, şi
anume Conventia culturală europeană (Paris, 1954), Convenţia europeană pentru protecţia
patrimoniului arheologic (Londra 1969), Convenţia pentru salvarea patrimoniului arhitectural al
Europei (Granada, 1985), Convenţia europeană asupra infracţiunilor privind bunurile culturale
(Delphi, 1985), Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită, La
Valetta, 1992).

Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită, La Valetta,

1992)

In timpul elaborării, în 1992 a Conventţiei europene revizuite pentru protecţia

patrimoniului arheologic, numită curent,Convenţia de la Malta, statele membre au reamintit că
patrimoniul arheologic este esenţial pentru cunoaşterea civilizaţiilor trecutului, dar că este în tot
mai mare măsură ameninţat.

Politicile de amenajare a teritoriului şi de dezvoltarea culturală trebuiau să ia în

considerare necesitatea de a proteja acest patrimoniu arheologic. Intră în sarcinile Statelor
membre şi a tuturor tărilor europene, s-a subliniat, să-şi asume această responsabilitate.
Confruntarea şi schimbul de experienţă era astfel înscrisă în programele de punere în valoare a

249  
 
  

patrimoniului cultural aprobate la Malta în 1992, unul dintre ele fiind în mod special axat pe
arheologie urbană. Acest program a început cu un raport ce privea situaţia arheologiei urbane în
diferite ţări europene, care la rândul său a condus la eleborarea prezentului cod de bună practică.

Arheologia si oraşul de mâine

Tranziţia urbană s-a desăvârşit în toată Europa de mai multe decenii. Urbanizarea şi
creşterea populaţiei citadine au transformat profund trama urbană a oraşelor create înainte de
revoluţia industrială. Această transformarea care s-a produs sub diferite forme şi în ritmuri
variate după zone, a fost însoţită aproape întotdeauna de distrugerea masivă şi fără consideraşie a
vestigiilor istoriei urbane.

Intr-o epocă în care există tot mai mult tendinţa să se regândească politicile urbane în
sensul de a se corecta greşelile trecutului şi de a termiuna “crisa urbană” şi în care cei care
fasonează tesătura urbană axează din nou intervenţiile lor asupra centrelor istorice, este mai mult
ca niciodată necesar să se recunoască importanţa trecutului în crearea oraşului de mâine.

Urbanismul este un proces complex, asociind la un proiect comun parteneri numeroşi:

- autorităţile publice şi urbaniştii

- arhitecţii şi iniţiatorii

- arheologi

Doar o cooperare voluntară, strânsă şi permanentă între toţi actorii aceştia permite
obţinerea unor rezultate bune. Oraşul de mâine trebuie să mărturisească bogăţia sa istorică.

Nu ar trebui să se considere că creaţia şi conservarea sunt în sine ireconciliabile. Orice

proiect urban trece la început în mod imperativ printr-un studiu arheologic sprijinit pe
documente scrise şi grafice. Un astfel de studiu nu are ca obiect doar să anailizeze structura şi
evoluţia oraşului, ci şi de a evalua dezvoltarea socială şi culturală a acestuia.

Studiul se conjugă cu cel al tuturor activităţilor desfăşurate în oraş şi cu procesele care se

înrudeau: acesta este motivul pentru care arheologia are un loc normal de jucat în dinamica de
amenajare urbană.

250  
 
  

Arheologia urbană ne arată în ce fel s-a dezvoltat oraşul pe tot parcursul istoriei sale şi
pune în lumină noţiuni ca gol şi plin, înăuntru-înafară, bogat-sărac, monumental-vernacular,
planificat-spontan dens-dispersat, etc, care sunt tot atâea concepte comune arheologilor
urbanoştilor, arhitecţilor şi iniţiatorilor.

Un studiu arheologic global al oraşului cercetează două dimensiuni fundamentale:

Prima relevă topografia urbană şi socială şi dezvoltarea lui până în zilele noastre.

Cea de a doua este de ordin economic şi acoperă examinarea tehnicilor antice, precum şi
dezvoltarea cercetării aplicate şi experimentale asupra materialelor şi conservării lor. Această
cercetare, strâns legată de progresul tehnicilor de restaurare are un impact direct asupra pieţii
muncii, special pentru tineri.

Conservarea şi păstrarea vestigiilor arheologice fac de asemenea parte din procesul

urbanistic: graţie căutării novatoare în materie de amenajare şi de arhitectură, reafectarea lor
funcţională sau simbolică poate juca un rol în creaţia contemporană.

Conform Convenţiei de la Malta, este preferabil, în măsura posibilului să se conserve in

situ vestigiile arheologice.

In materie de urbanism şi amenajare urbană, toate părţile ar trebui să reflecteze la

posibilitatea de a lua măsuri proprii pentru atenuarea efectelor lucrărilor de amenajare
susceptibile să altereze depozitele si vestigiile din sol (de exemplu, concepându-se fundaţii
speciale, sau evitând construirea de subsoluri) Aceste măsuri sunt preferabile săpăturilor, în afara
cazului când acestea sunt motivate de cercetări serioase şi precise şi daca cercetările sunt
finanţate integral.

Decizia finală de păstrare a vestigiilor arheologice sau cea de începere a săpăturilor va

depinde de o multitudine de factori. Important este ca toate părţile să fie asociate dialogului care
duce la decizie.

Statutul codului de bună prectică . Codul de bună practică a fost stabilit de un grup de
experţi de pe lângă Comitetul Patrimoniului Cultural al Consiliului Europei, investit cu un rol de
consilier în ceea ce priveşte nevoile arheologiei urbane. Codul a fost aprobat de Comitetul

251  
 
  

Patrimoniului Cultural, în timpul celei de a 15 sedinţe plenare din 8-10 martie 2000.

Obiectivele codului de bună practică . Codul vizează să întărească protecţia patrimoniului

arheologic urban al Europei, uşurând cooperarea între urbanişti, arheologi şi iniţiatori. Toţi sunt
îndreptăţiţi de oraşul de mâine. După ce a subliniat domeniile conexe urbanismului, între care
Convenţia europeană revizuită pentru protecţia patrimoniului arheologic se potriveşte în mod
deosebit, codul de bună practică prezintă numeroase sectoare în care o astfel de cooperare între
toţi partenerii la proiect poate fi stabilit cu uşurinţă .

Rolul autorităţilor publice şi ale urbaniştilor

Autorităţile publice şi urbaniştii vor nota că pasajele cele mai semnificative ale
Convenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită) sunt:

Valoarea patrimoniului arheologic urban pentru pentru societate 1 patrimoniul arheologic urban
are valoarea pentru ansamblul societăţii. Acest patrimoniu este important în acelaşi timp pentru
locuitorii comunităţii şi pentru vizitatori (Convenţia pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită) Preambul si Articol 1).

Principiul Conservării 2 în materie de urbanism, preferinţa ar trebui să fie, de fiecare

dată când este posibil, conservarea vestigiilor arheologice importante in situ. Planurile de
amenajare susceptibile să altereze patrimoniul arheologic ar trebui să fie schimbate ( articolul
411 şi Art 5iia, IV)

Identitatea urbană 3 patrimoniul arheologic poate contribui la identitatea oraşului şi la

evoluţia sa (Preambul şi art.1)

Topografia urbană 4 structurile şi edificiile păstrate deasupra solului, la fel şi topografia

istorică a oraşului, care constituie componente importante de caracter urban ar trebui să fie
considerate ca elemente de patrimoniu arheologic (Preambul şi art.1)

Mărturiede neînlocuit a trecutului oraşului 5 deciziile urbaniştilor pot avea efecte iremediabile
asupra patrimoniului arheologic. Odată distruse, vestigiile arheologice sunt pierdute pentru
totdeauna (Preambul)

252  
 
  

Planuri de amenajare 6 urbaniştii ar trebui să ţină cont de arheologie în lucrările lor,

tocmai când îşi elaborează planurile de amenajare urbană, alcătuiesc bugetul proiectelor şi
autorizează investitorilor privaţi să realizeze noi amenajări (art 5).

Sfatul arheologic potrivit 7 înainte de a lua deciziile afectând patrimoniul arheologic,

urbaniştii ar trebui să obţină o informaţie şi un sfat arheologic adecvat şi aplicat, atât de des cât
este posibil, asupra metodelor de investigare nedistructive (Art.2 şi 3)

Litigii 8 măsuri potrivite ar trebui să fie luate pentru a concilia nevoile proprii arheologiei
şi amenajării (Art.5II-IV)

Arheologiee urbană şi educaţie urbaniştii vor trebui să ia măsuri pentru a explica

publicului şi promotorilor dece patrimoniul arheologic urban este important şi dece este
convenabil să acorzi credite pentru studiul şi conservarea lor. Se va recurge la expoziţii, muzee,
publicaţii şi alte mijloace care pot contribui la această acţiune educativă a publicului.

II Arhitecţii şi iniţiatorii trebuie:

Evaluarea arheologică profesională trebuie să ceară cât de repede posibil o evaluare

arheologică profesională a sitului pontential construibil. Un astfel de aviz poate fi obţinut de la
autorităţile naţionale sau regionale responsabile în materie de arheologie. O astfel de evaluare nu
are doar scopul de a stabili dacă este convenabil să se facă săpături, ci trebuie de asemenea să
alcătuiască o imagine de topografie urbană a sitului şi a potenţialităţilor sale.

Principiul conservării să recunoască faptul că este preferabil, în măsura posibilului,să

conserve in situ depozitele arheologice importante în loc să treacă la săparea lor, în afara de
cazul în care aceste cercetări sunt justificate de motive serioase stiinţifice de cercetare şi această
cercetare este integral finanţată.

Integrarea arheologiei pe baza evaluarii, trebuie să integreze lucrările arheologice în

strategia de concepţie generală a proiectului, a construcţiei şi a conservării.

253  
 
  

Durată şi costuri să acorde un răgaz şi o susţinere financiară suficientă pentru a putea

proceda la săpături arheologice valabile.

Structuri arheologice să fie conştienţi de oportunitatea de a prezenta structuri arheologice

importante in situ şi să înţeleagă că în cazul în care acestea sunt armonios integrate îm noile
amenajări aceste structuri pot constitui o valoare adăugată proiectului.

Publicaţii să acorde întreaga atenţie importanţei de a publica lucrări ştiinţifice şi de

vulgarizare ca element esenţial al costurilor săpăturilor.

Arhivare şi stocare să asigure depozitarea obiectelor arheologice mobile, a documentelor

şi rapoartelor în instituţii adecvate.

Litigii

(...) să încerce să reglementeze orice litigiu prin negociere, prin intermediar, si dacă este posibil
printr-un organ de arbitraj naţional sau regional.

Acoperire mediatică

(...) să promoveze o acoperire mediatică prin communicate de presă comune despre descoperirile
şi tipul de susţinere obţinit; să reamintească, atunci când prezintă proiectul de amenajare,
contextul său arheologic şi istoric şi să menţioneze cum vor expune descoperirile arheologice în
construcţie sau în vecinătate.

Echipa profesională

(...) să considere arheologul ca membru al echipei profesionale, să-îi permită să stea pe site în
măsura în care consideră că este necesar,şi să-I deie informaţiile necesare asupra tuturor
modificărilor de concepţie si de program, în aşa fel ca prin contribuţia sa arheologul să se
integreze deplin în procesul de amenajare.

254  
 
  

Rolul arheologului

Arheologul trebuie:

Informare şi evaluare

(...) să furnizeze în stadiul incipient al proiectului de amenajare toate informaţiile necesare

autorităţilor de resort şi iniţiatorului. Autorităţile responsabile în materie de arheologie vor aduce
sfatul lor la evaluarea necesară pentru determinarea cât mai exactă a întinderii, caracterului şi
importanţei depozitelor arheologice şi vestigiilor arheologice.

Principiul Conservării

(...) să recunoască faptul că este de dorit, în măsura posibilului, să conserve vestigiilor

arheologice importante in situ, în loc să se procedeze la săpături arheologice, în afara de cazul în
care aceste cercetări sunt justificate de motive serioase stiinţifice de cercetare şi această cercetare
este integral finanţată.

Valoarea adăugată

(...) să ia în considerare costurile amenajării şi să se conformeze calendarului fixat pentru

proiect. Arheologul va fi conştient de faptul că cercetările arheologice constituie o valoare
adăugată la construcţie, contribuind la dezvoltarea concepţiei generale şi a proiectului
arhitectural.

Lucrările arheologice vor contribui astfel a la peisajul urban al viitorului.

Durată şi costuri

(...) să asigure ca lucrările arheologice, fie ele săpături arheologice sau de redactare a rapoartelor
să fie alcătuite conform cu convenţiile scrise fixând condiţiile, calendarul şi costurile.
255  
 
  

Arheologul va fi conştient că lucrările arheologice se înscriu în general în proiectul mai vast şi că

trebuie el însuşi să facă parte din echipa proiectului de amenajare.

Structuri arheologice

(...) să ajute ca structurile arheologice să fie integrate în noua amenajare.

Publicitate şi expunere

(...) să acompanieze în expoziţii sau în orice altă formă de publicitate, autorităţile însărcinate cu
amenajarea, sau după caz iniţiatorul.

Arhivare şi stocare

(...) să asigure depozitarea obiectelor arheologice mobile, documentele şi rapoartele arheologice

în instituţii adecvate.

Litigii

(...) să încerce să rezolve orice litigiu cu iniţiatorul prin negociere, prin intermediar şi dacă este
posibil printr-un organ naţional sau regional.

Informarea partenerilor şi a media

(...) să discute fără întârziere şi în întregime cu autorităţile şi cu iniţiatorul după caz, consecinţele
oricărei descoperiri întâmplătoare din timpul săpăturilor. Să facă orice declaraţie de presă
împreună sau în acord cu echipa profesională. Să informeze echipa profesională de potenţialul
mediatic şi de consecinţele oricărei descoperiri.

256  
 
  

Cooperarea culturala interguvernamentala și accesarea de fonduri

structurale un posibil traseu de carieră pentru absolventii unui program
masteral în domeniul
valorizarea patrimoniului

Cooperarea culturală interguvernamentală şi-a căştigat propria autonomie în cadrul

agendelor de cooperare bilaterală ştiinţifică-educationala şi este recunoscută ca un al treilea pilon
pe agenda relaţiilor bilaterale alături de agenda politică şi economica38. Substratul cooperării în
domeniu pare esenţialmente politic fiind concepută pe perioade scurte, fără continuitate, potrivit
unor necesităţi politice de moment nu unei strategii integrate europene de termen lung 39.
Conţinutul acordurilor urmează un anumit standard de angajare mutuală fiind folosite în primul
rând ca un cadru general în care este ulterior plasată orice fel de colaborare de resort ce poate
rezulta de-a lungul timpului din contextul mai general al relaţiilor diplomatice40. Majoritatea
acordurilor fructificate în proiecte par a fi cele dintre state vecine, proiectele în sine parand a fi
rezultatul necesitatii de demonstrare a funcţionalităţii acordului. Adesea acest gen de acorduri de
cooperare nu sunt purtatoare ale unui scop precis direcţionat ci servesc ca şi cadru pentru

                                                                                                               
38
A se vedea - Fischer, Joschka (2000), Cultural Relations Policy - Concept 2000, Federal Government Foreign
Ministry
39
Între prioritatiile guvernamentale europene cooperarea culturală în general şi cea în domeniul patrimoniului
cultural istoric în particular nu s-a aflat şi nu se afla pe primul loc. Majoritatea ţărilor europene sunt interconectate
în domeniu de o retea de acorduri bi şi multilaterale unele datand din anii 30’ ai secolului trecut. Raportul
Consiliului Europei a identificat nu mai puţin de 300 acorduri bilaterale în domeniul culturii valabile astăzi între cele
31 de state europene supuse analizei (din care o parte au fost mostenite de noile state aparute dupa 1990 iar altele
întrerupte timp de zeci de ani din motive politice au fost reluate- de pildă “Acordul de cooperare spirituala dintre
Finlanda şi Estonia”)
40
Importanţa concentrării eforturilor pentru crearea de baze de date comune, materiale informative, siteuri web este
ilustrată de de Association des Musées de la Grande Région, ce a luat fiinţă în 1998. Aceasta asociaţie de
colaborare transfrontalieră care implică autorităţiile din patru state Belgia, Franţa, Germania şi Luxemburg şi-a
extins aria de operare iniţială exclusiv muzeistică spre o varietate de agenţi şi siteuri incluzând monumente
comemorative, fundaţii culturale, ONG-uri angajate în activităţi de patrimoniu etc. Aceleiaşi asociaţii i se datorează
şi apariţia în cursul anului 2003 a unui ghid informativ al rutelor culturale în Grande Region finanţat de landurile
germane şi autorităţile locale belgiene aferente aceste-i zone transfrontaliere.
257  
 
  

obţinerea unor fonduri de la buget iar mai recent fonduri UE. În domeniul editorial, fondurile
pentru traduceri şi restaurari de monumente sunt un exemplu41. Proiectele în sine pot sa nu fie la
modul direct subiect al acordurilor bilaterale dar sunt realizate ca o consecinţă a acestora.
Statele UE mari şi bogate sunt angajate în diplomaţia culturală într-o formulă ce nu îşi poate
găsi reciprocitatea din partea statelor mai mici sau mai sarace42. Exista la nivel european
aproximativ 430 de insititute culturale naţionale operand peste hotare ca instituţii distincte de
ataşaţii culturali ai ambasadelor. Majoritatea sunt localizate în Londra, Paris, Berlin, Brussels şi
Roma. În termeni numerici Franţa dispune de peste 150 de oficii ale Institutului Francez,
Germania -53 de oficii ale Gothe Institut în 24 de ţări, Marea Britanie – 48 de oficii ale British
Council în 26 de ţări, Italia – 42 de oficii ale Instituiti Italiani di Cultura în 25 de ţări). Exista şi
exceptii de la aceasta regulă. O ţară relativ mică, Austria are nu mai puţin de 28 de oficii ale
Forumului Cultural Austriac în 15 ţări, adică mai multe decăt Spania cu 21 de oficii ale Instituto
Cervantes în 13 ţări.
La începutul anului 2000 România era reprezentată în străinătate de şapte centre culturale
care erau arondate administrativ consulatelor româneşti din ţara respectivă. După înfiinţarea
Institutului Cultural Român (înfiinţat în august 2003 prin transformarea Fundatiei Culturale
Române), programele acestor centre culturale au fost preluate de către acesta partea lor
administrativă, cheltuielile legate de întreţinere, chirii şi salariile personalului ramânând în aria
de competenţă a Ministerului Afacerilor Externe. În prezent funcţionează şapte institute culturale
româneşti. Cel mai cunoscut dintre acestea este Academia di România, care a fost redeschisa în
1969, după ce, în perioada interbelică, aici funcţionase, în cadrul Scolii Române din Roma, una
dintre cele mai mari biblioteci de epigrafie greacă şi latină din capitala Italiei. În acest loc

                                                                                                               
41
Restaurarea Casei Baroc în Mica Place – Sibiu (România) de către guvernul Luxemburgului în contextual unei
conventii dintre cele două ţări şi biserica evanghelista care este proprietara monumentului (buget 800000 euro).
Respectivul monument urmează sa devina sediu pentru activitati academice, oficiu turistic şi centru de informare
privitor la rutele culturale. A se avea în considerare faptul că în această parte a României mai traiesc încă
aproximativ 6000 de germani vorbitori ai dialectului Luxemburghez (rezultati ai două valuri de emigrare din Marele
Ducat al Luxemburgului în secolul 12 şi 18). Tot guvernului Luxemburgului a sponsorizat două programe privind
interpretarea patrimoniului cultural-istoric în Sibiu (buget 90000 euro) şi Alba-Iulia (85000 euro).
42
Coopearea interguvernamentala Study on Cultural Cooperation în Europe – Interarts and EFAH – iunie 2003, p.
1-100
258  
 
  

lucrează şapte persoane care se ocupă de funcţionarea instituţiei, dar dintre acestea numai trei
sunt de specialitate. Restul angajatilor sunt personal administrativ, clădirea Academiei fiind unul
dintre cele mai mari sedii de care dispun institutele române din străinătate. La cealaltă extremă a
acoperirii cu personal a activităţilor din institut se află Institutul Cultural Român de la Viena,
unde era înregistrată în 2003 o singură persoana angajată, directorul Ildiko Schaffauser, care are
şi funcţia de ataşat cultural în cadrul Ambasadei României din capitala Austriei. În anul 2003,
centrul cultural al României din Viena s-a mutat intr-un sediu nou, după ce ani întregi a
funcţionat într-un spaţiu pus la dispoziţie gratuit de Fundaţia Elias. La Veneţia este deschis
Institutul de Cultură şi Cercetare Umanistă, înfiinţat în 1991, în Casa “Nicolae Iorga”, o clădire
care este în proprietatea statului român. Aici lucrează patru persoane, dintre care un director, un
director-adjunct, o contabilă şi un administrator-şofer. De la sfirsitul anului 1992, functionează la
Budapesta un Institut Cultural al României în care patru angajaţi se ocupă de derularea
proiectelor. Sanda Vişan (director) şi Bedros Horasangian (director adjunct), ajutaţi de un
bibliotecar şi o secretară, ţin în functiune, la New York, Centrul Cultural Român din SUA.
Institutul Român de Cultură “Titu Maiorescu” de la Berlin este condus de Adriana Popescu, care
îi are în subordinea sa doar pe directorul adjunct Gheorghe Pascu şi un intendent. La Paris,
Institutul Cultural Român este condus de Virgil Tanase, scriitor aflat în Franţa încă de la
începutul anilor '70. În condiţiile în care aceste instituţii funcţionează mai mult pe baza relaţiilor
pe care le au cei numiţi în funcţia de directori, este de mirare ca la 2-3 zile fiecare dintre acestea
organizează (sau pretind ca organizează) cîte un eveniment. În anul 2000, cheltuielile
administrative (deci separat de costurile programelor desfăşurate aici) s-au ridicat, pentru toate
cele şapte centre culturale, la un total de 800.000 de euro, din bugetul MAE. Pentru a face o
comparaţie, este de ajuns să spunem ca la Institutul Polonez din România exista un director şi un
coordonator de programe din Polonia şi nu mai puţin de trei referenţi români. Asta în afăra celui
care conduce serviciul tehnic. Situaţia personalului insuficient nu a fost clarificată, ministerul a
anunţat că, în perioada imediat urmatoare, se preconizează deschiderea unor institute române la
Londra, Varsovia, Moscova, Beijing, Istanbul, Lisabona, Madrid, Praga şi Tel Aviv. Pentru a
compensa lipsa personalului a fost formulat un proiect de hotărâre guvernamentală, prin care să
se precizeze un număr minim de opt angajaţi pentru fiecare centru cultural românesc din

259  
 
  

străinătate. Prin aceasta, numai cheltuielile administrative ar trebui să crească la aproximativ trei
milioane de euro43. Ne este greu a face o apreciere a impactului efectiv în viaţa culturală a ţării
în care activeaza al programelor acestor institute. Pentru aceasta ar fi nevoie de urmărirea
principalelor cotidiene locale, care înregistrează pulsul vietii culturale din oraşul sau ţara
respectivă pentru cel puţin un deceniu, ceea ce nu face neaparat obiectul cercetării noastre. Din
evenimentele la care am participat personal şi din investigaţiile făcute printre organizatorii de
expoziţii şi conferinţe în cadrul Institutului din Venetţa de pildă am ajuns la concluzia că ceea ce
adesea lipseşte este nu calitatea conferinţei, expoziţiei sau a evenimentului în sine ci publicitatea
aferentă în mediile culturale ale oraşului respectiv calitatea auditoriului.
Ce-a mai reprezentativă manifestare în acest sens a ultimilor ani a avut loc pe 18 ianuarie
1996, când în prezenţa a peste 1 000 de diplomaţi (membri ai misiunilor diplomatice româneşti
din capitala Italiei şi familiile acestora, diplomaţi străini acreditaţi la Roma şi pe lângă Sfântul
Scaun, profesori şi oameni de cultură, gazetari şi studenţi, specialişti în istoria creştinismului
etc.) s-a deschis Epoziţia Monumenta Romaniae Vaticana. Epoziţia documentarã, prezentatã
pentru prima oarã în Salonul Sixtin al Bibliotecii Apostolice a Vaticanului, itineratã apoi prin
principalele oraşe ale României, între care şi Cluj-Napoca, conţine dovezi istorice – manuscrise,
documente şi hãrti – pãstrate în colecţiile vaticane din Biblioteca Apostolicã şi din Arhiva
Secretã a Vaticanului44. Cele 152 de documente rare sau necunoscute celor mai mulţi au fost
selectate de profesorul Snagov dupã criteriul contribuţiei lor la punerea în luminã a relaţiilor
dintre Sfîntul Scaun şi poporul român, adicã cu o naţiune creştinã ale cãrei origini şi tradiţii,
limbã şi culturã se leagã de Roma.
Noutatea remarcabilă a acţiunii constă în faptul că expoziţia în sine a fost doar începutul,
primul act dîntr-o suită de manifestări. Epoziţia gazduită de Salonul Sixtin al Bibliotecii
Apostolice a fost conectată timp de patru luni (18 ianuarie 2 mai 1996) la circuitul Muzeelor
Vaticanului, fiind vizitată de peste două milioane de turisti din toate colţurile lumii. Iar catalogul
acestei expoziţii, cuprinzând imagini color şi explicaţii despre piesele expuse, a devenit un
                                                                                                               
43
Cosmin Tupa “Institutul cu picioarele de lut” articol din Evenimentu Zilei, Bucureşti, 14 Martie 2004
44
Biblioteca Apostolica este celebra prin colecţia sa de codexuri şi manuscrise de cel mai înalt interes
istoric şi cultural. Aceasta cuprinde la ora actuală circa 60000 de volume manuscrise, 100000 de autografe, 700000
de tipărituri şi 100000 de imprimate şi hărţi geografice. Arhiva Secreta a Vaticanului cuprinde arhivele organismelor
Sfântului Scaun şi ale diferitelor nuntiaturi. În 1881, prin concesia papei Leon al XIII-lea, arhivele au fost deschise
publicului şi posibilitatea de a consulta documentele care se gasesc aici a facut din acestea un centru mondial de
cercetări istorice.
260  
 
  

instrument de cunoaştere pe care specialiştii, şi nu numai ei, îl vor întâlni de-acum în mari
biblioteci ale lumii. Îmbucurător este faptul că acest catalog a fost editat în două limbi de
circulaţie italiană şi engleză, beneficiind şi de condiţii grafice cu totul deosebite45.
Politica internă în domeniu se va reflecta direct asupra acţiunilor pe plan extern. Un
guvern cu o politică internă relaxată descentralizată, şi pe plan extern va lăsa mână liberă
operatorilor autonomi sau independenţi. În general ţara care posedă expertiză deosebită în
restaurare de monumente istorice sau în management de colecţii muzeale va căuta să valorifice
această expertiză şi în acordurile internaţionale pe care le semnează, aştepandu-se ca aceasta
expertiză să contribuie la sporirea prestigiului sau internaţional46.

Cooperarea culturala interguvernamentala (institute culturale, festivale, expozitii etc) este

destinata reprezentarii guvernamentale externe prin actiuni de lobbi cultural inclusiv prin
reprezentarea istoriei cu evolutii semnificative in perioada post razboi rece cauta si are ca
efect evolutii ce priveste componenta culturala al proiectelor finantate prin fonduri structurale.
Acestea la randul lor sunt cauza si efect al actiunilor Comisiei europene prin programe gen
Cultura 2000, care cu finanţare minimă încearcă implementarea unor proiecte pilot a caror
structură să fie exemplu pentru actiuni ample finanţate de guverne sau de fonduri structurale.
Numitorul comun de succesul carora depind atat actiunile interguvernamentale, proiectele
finantate din fonduri structurale sau programele Comisiei UE este numarul si structura
operatorilor culturali independenti la randul lor cauza si efect a acestor evolutii.

In prima parte prezentam consideratii rezultate din analiza cooperarii interguvernamentale in

peroada post razboi rece, continuam cu o analiza a tipologiei proiectelor cu continut cultural

                                                                                                               
45
Marian Stefan articol preluat de pe: http//MONUMENTA ROMANIAE VATICANA.htm
46
A se vedea în acest sens programul inaugurat în 2002 de către Franţa şi România confirmat recent de un accord la nivel ministerial (În timpul
vizitei în România, Ungaria şi Polonia în aprilie 2003 ministrul francez al culturii Jean-Jaques Aillagon a semnat acorduri importante
privind asistenta partii franceze în domeniul patrimoniului cultural istoric, incluzand arhivele).

261  
 
  

(reprezentarea istoriei) finantate prin fonduri structurale in tarile UE. Cei trei ani scursi din
derularea programului Cultura 2000 nu permit o analiza substantaila a continutului proiectelor
tipologiei si implementarii acestora, ci doar anumite consideratii personale pe marginea
derularii programului si a rapoartelor oficiale cu privire la derulare. Ca studiu de caz pentru
tipologia operatorilor independenti in domeniul reprezentarii istoriei (esentiali pentru
derularea tururor programelor) am ales un un NGO din Marea Britanie (tara in care se
estimeaza ca aproximativ 80% din finantarea UE pentru proiecte cu continut cultural provine
din fonduri structurale) si un NGO din Romania (Transilvania Trust).

Cooperarea Programe UE nominal

culturala destinate coperarii
interguvernamentala culturale ex Cultura
2000
Operatorii
independenti

Proiecte finantate din Fonduri

structurale

FEDE, FSE, FEGOA

Interreg,Urbis,Leader

Operatorii independenti in valorizarea patrimoniului – un posibil traseu de cariera

Prezenta culturala externa nu mai este monopol al guvernelor nationale si agentiilor lor.
Are loc fregvent prin intermediul unor actiuni generate de interese transnationale ale sectorului
economic, educatie, stiinta, cultura si societatii civile intr-o varietate de schimburi si forme
262  
 
  

colaborative. Activitatea acestor institutii in ultimii ani demonstreaza ca interesele culturale in

Europa pot sa fie asigurate mai bine prin intermediul unor actiuni mai ieftine mai putin
birocratice si mai profesionale fata de scopul propus, prin stimularea cooperarii directe intre
institutiile interesate. E un fapt confirmat de transferul tacit de competente si proceduri de la cele
diplomatice bazate pe protocoale bilaterale la cele desfasurate uzual de diversi operatori
culturali, care confirmă impunerera spaţiului cultural european comun ca parte a procesului de
integrare. Problemele apar in momentul recunoasterii efective a statutului si continutului
programelor initiate de actori altii decat cei guvernamentali. Desi s-au facut progrese in domeniu
si este in incurajata de programele UE, munca independenta de institutiile guvernamentale a unor
retele bazata pe experienta cumulata a mii de organizatii si liber profesionisti este subevaluata
sau nerecunoscuta. Exceptie sunt acele institutii la formarea carora institutile guvernamentale
intr-un fel sau altul si-au adus aportul sau in anumite cazuri le tuteleaza din umbra. Se pune
problema unei revizuiri a definitiilor traditionale date fenomenului cultural care sa includa noi
fenomene culturale aparute in ultimii ani ca urmare a evolutiilor tehnologice si sociale47.
Cooperarea interguvernamentala europeana in domeniu a evoluat de la actiuni
guvernamentale directe, spre suport guvernamental pentru activitati propuse si desfasurate de
organizatiile culturale private sau non-profit agreate. Suportul guvernamental pentru acest gen de
actiuni este vazut ca forma preferata de diplomatie culturala indirecta. Operatorii independenti
sunt cei care in general sunt dispusi sa riste cu actiuni si proiecte de pionierat pe care institutiile
consacrate nu si le pot permite din prudenta. Dar proiectele riscante au potentialul de a fi si cele
mai reusite din punctual de vedere al atentiei si vizibilitatii.
Se poate constata este o inversare a responsabilitatilor autoritatilor locale, regionale si
centrale in domeniul gospodaririi patrimoniului cultural istoric 48. Chiar daca intr-o masura
crescanda initiativele de cooperare intra-europeana in domeniu apartin operatorilor locali si
privati autoritatile centrale isi mentin rolul de asigurare si supraveghere a legalitatii actiunilor
                                                                                                               
47
Ar fi vorba in actualul context de modalitati de reprezentare a istoriei precum: arheologia experimentala, expozitii gen “living history”, situri
si pagini tematice web.
48
 Cooperarea   practicata   de   cei   mai   multi   operatori   in   contextul   programului   “Itinerariile   culturale”  
implementate   in   zilele   noastre   se   bazeaza   pe   acorduri   inter-­‐regionale   sau   intre   autoritati   locale.   Aproape  
toate   initiativele   primite   de   Institutul   European   al   Itinerariilor   Culturale   (European   Institute   for   Cultural  
Routes)   in   ultimii   trei   ani   (2000-­‐2003)   vin   din   partea   autoritatilor   regionale   si   intr-­‐o   mai   mica   masura   din  
partea  celor  centrale.    
263  
 
  

initiativelor locale. In momentul in care un anumit proiect atinge stadiul final de pregatire si are
asigurata macar o parte din finantare partenerii privati sau locali din cadrul acordului de incearca
sa implice autoritatiile de stat si asta nu doar din motive financiare ci si pentru ca succesul
proiectelor de asemena natura depinde de asigurarea cooperarii dintre diferite nivele decizionale.
In analiza motivatiei care sta in spatele acestor evolutii trebuie avut in vedere si faptul ca
resursele alocate cooperararii interguvernamentale culturale in Europa s-au diminuat
considerabil dupa sfarsitul razboiului rece, fapt ce a afectat in primul rand bugetele atasatilor
culturali si institutelor culturale din afara frontierelor, si prin urmare se cauta pur si simplu solutii
mai ieftine. Ne-a surprins situatia contrastantă de la un caz la altul intre bugetele si personalul
aferent domeniului cultural inainte si dupa 1989 in diferite tari central si est europene. Tarile
balitice ofera un procent consistent din PIB patrimoniului cultural istoric (biserici, castele,
parcuri istorice) din considerente evidente unor natiuni ce si-au recastigat recent suveranitatea.
Prin contrast Bulgaria din cei 2000 de angajati in sectorul patrimoniului inainte de 1989 au fost
mentinuti doar 200 (Raportul EFAH)49. Aparent nu mai mult de 1% din bugetele alocate culturii
si patrimoniului national istoric este alocat cooperarii intra-europene respective reprezentarii
patrimoniului istoric pe plan extern (expozitii, conferinte, centre culturale).
Prezenta operatorilor independenti este vizibila intr-o masura crescanda parte a efortului
de cercetare si valorizare global, alaturi de institutiile consacrate care au in spate traditii si bugete
asigurate. In acest sens cu precadere in domeniul patrimoniului architectural-istoric formele de
cooperare transfrontaliera de ultima ora nu sunt cele initiate de guvernele nationale iar
autoritatiile locale si regionale in tarile UE si-au intensificat actiunile comune in baza unor
decizii de natura profesionala autonoma fara legatura cu aparatul diplomatic guvernamental.
Initiativele UE si ale Consiliului Europei de incurajare a formarii unor retele de operatori
independenti in domeniu a caror activitate sa fie complementara institutelor consacrate nu
rezolva insa problema acuta a mijloacelor financiare. Sumele alocate de UE prin programe gen
Cultura 2000 sunt mici, putand rezolva cel mult finantarea unor initiative pilot50.
Existenta fizica a operatorilor culturali viabili nu rezolva in sine problema cooperarii
culturale. Guvernele tarilor A si B pot sa aiba un interes politic reciproc de a se angaja in

                                                                                                               
49
Franta acorda culturii o suma record cea mai mare suma de la buget aprox 20% din PIB. A se avea in vedere si contributia patrimoniului
cultural francez la buget prin exploatare turistica.
50
0,1% din bugetul UE.

264  
 
  

cooperare culturala bilaterala dar operatorii culturali din respectivele tari sa ramana indiferenti
unii fata de altii datorita diferentelor de perceptie de preocupari, de sisteme de organizare sau pur
si simplu confortabila ignoranta.

Schimburile interguvernamentale de patrimoniu istoric (in general expozitii) dependente de

institute si agentii nationale costurile aferente mobilitatii acestora fiind semnificativ mai mari
decat cele presupuse de actiuni ale operatorilor privati. Aspectele financiare asociate cu cele
protocolare explica dependenta acestor actiuni de decizia politica si diplomatica. Asigurarea
ofertei potrivite la momentul potrivit (incheierea unui accord bilateral, o vizita oficiala etc) este
esentiala pentru succesul unui asemenea proiect. O solutie mai ieftina este atragerea audientei
externe prin intermediul unor programe gen circuit turistic cultural.
Implicarea operatorilor privati in domeniul conservarii patrimoniului istoric cel putin in
Europa are limitele sale. Tehnicile de procesare a datelor si de conservare implica cheltuieli pe
care structurile private sau locale nu si le pot permite.
De aici putem deduce ca necesitatiile cooperarii culturale in Europa nu sunt asigurate de
actiunile interguvernamentale, de catre UE sau de catre actori privati in mod separat, ci de catre
actiunea concertata a acestora51.

                                                                                                               
51
 Programul   Rutele   Culturale   lansat   de   Consiliul   Europei   in   1987   si-­‐a   a   sumat   o   importanta   crescanda   in  
cooperarea   practica   in   domeniul   patrimoniului   istoric.   Programe   si   intitiative   integrate   precum   Itinerarii  
europene  trans-­‐frontaliere  (European  cross-­‐border  cultural  routes)  au  contribuit  la  o  schimbare  de  atitudine  
in   ceea   ce   priveste   cooperarea   europeana   in   domeniul   patrimoniului   cultural   istoric.   Perspectiva   pare   a   fi  
intr-­‐o  mai  mica  masura  de  cooperare  in  acelasi  domeniu  (de  pilda  aceeasi  categorie  de  monumente,  siteuri,  
materiale   etc)   ci   de   a   lucra   pe   ansamble   teritoriale   sau   urbane   prin   intermediul   unei   anumite   diviziuni   a  
muncii   in   functie   de   profilul   expertizei   de   care   dispune   fiecare   dintre   membrii   consortiului.   Aceste   evolutii  
sunt  reflectate  si  de  continutul  din  ce  in  ce  mai  ambitios  al  proiectelor.  O  tematica  larga  de  factura  europeana  
de   la   baroc   pana   la   patrimonial   cultural   transfrontalier   ofera   un   spatiu   de   miscare   si   manifestare   vast   pentru  
o   multitudine   de   operatori   (muzee,   biblioteci,   universitati,   arhive,   industrii   locale,   agentii   de   turism,   edituri  
etc).    
Ruta  Textila  este  acum  sponsorizata  de  Consortiul  European  al  industriei  textile  cu  actiuni  in  31  de  
tari  membre  sau  associate  UE  la  care  se  adauga  alte  17  tari  parte  a  Conventiei  Culturale  Europene.  Cazul  Rutei  
Baroc   este   reprezentativ   ca   exemplu   de   cooperare   extinsa   ce   dupa   1991   s-­‐a   extins   in   Eueropa   Centrala  
cuprinzand  Italia,  Slovenia,  Croatia,  Ungaria  si  Romania  fiind  extinsa  la  Lituania  in  1996.    
265  
 
  

Numitorul comun al politicilor si actiunilor culturale cu rezonanta pentru reprezentarea

istoriei indiferent de tipul de operator, este posibilitatea de interpretare a patrimoniului istoric
local in termeni europeni52. Daca avem rapoarte cantitative in ceea ce priveste numarul si
tipologia actiunilor intr-o mai mica masura avem analize ale continutului in termeni profesional,
academici.
Si la acest capitol tarile Europei centrale si de est se prezinta cu propria specificitate.
Majoritatea operatorilor non-guvernamentali actioneaza pe scheme orientate evenimential fara o
viziune de termen mediu sau lung, prea dependente de finantare bugetara si stangace in
generarea propriilor venituri. In tarile occidentale o solutie practica a fost crearea de cadre prin
intermediul unor programe speciale in cadrul curiculelor universitare in facultatile cu profil
umanist si in facultatile cu profil socio-economic (stiinte politice, economie).

Incurajarea operatorilor aparitiei si dezvoltarii unor retele de operatori independenti este

legata de procesul general de descentralizare administrative institutionala din statele Europei

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   
Ruta   culturala   “Luminile   Nordului”     ce   a   primit   certificarea   in   1997   s-­‐a   dezvoltat   si   este   inca   implementata    
prin   cooperarea   dintre   un   sistem   de   biblioteci   si   universitati   din   statele   nordice   in   legatura   cu   Consiliul  
Barents–Euro-­‐Arctic.  
Proiectul  itinerarii  culturale  ale  sud  estului  Europei  a  fost  lansat  de  ICOMOS  Bulgaria  in  1999.  Unul  
din   principalele   rezultate   consta   in   elaboraea   a   5   itinerarii   culturale   structurate   pe   urmatoarea   tematica:   -­‐
antichitate-­‐   zone   cu   vestigii   arheologice;   fortificatii;   center   religioase   si   manastiri;   arhitectura   vernaculara;  
patrimoniu  mondial.  

52
 Dintre   subiectele   de   rezonanta   pentru   patrimoniul   istoric   european   comun   un   subiect   interesant   cel   al  
arhitecturii   fortificate   a   fost   ales   de   pilda   de   Franta   si   Luxemburg   ca   modalitate   ideala   a   cooperarii  
transfrontaliere   in   domeniu.   Subiectul   se   preteaza   si   unei   reprezentari   a   istoriei   in   care   faptul   istoric   este  
prezentat   nu   doar   in   autenticitate   istorica   nu   de   putine   ori   dramatica   ci   si   in   termenii   contributiei   la  
identitatea   unei   regiuni   europene   si   europenilor   in   general.   Un   alt   exemplu   de   bun   augur   este   oferit   de   de  
cooperarea   pentru   mentinerea   si   interpretarea   fortificatiilor   dintre   municipalitatile   oraselor   europene:  
Strasbourg,  Brussels,  Bois-­‐le-­‐Duc,  Lucques,  Sibiu  si  Alba-­‐Iulia;  seminariile  on  site  pentru  interpretarea  rutelor  
urbane   medievale   Wenzel   si   Vauban   organizate   de   municipalitatea   orasului   Luxembourg.   In   aces   caz  
interpretarea   de   factura   “europeana”   o   constitutie   dezbaterea   si   interpretarea   comuna   a   partrimoniului  
cultural  istoric  al  unor  orase  ce  au  fost  obiect  de  cooperare  si  conflict  pe  parcursul  istoriei  respectivei  parti  
din  Europa.    

266  
 
  

centrale si de est si nu numai. Infrastructura necesara in general exista sub forma de cladiri
publice sau reteaua fostelor case de cultura din perioada pre 89’ ca pot sa fie revitalizate. E o
strategie ce poate fi implementata doar in paralel si in cadrul strategiei generale de
descentralizare a instituţiilor şi serviciilor. Aceeaşi agendă a descentralizării institutionale in
domeniu nu poate prin ea insasi sa compenseze rutina, ineficienta planificarii datorata in parte
permanentei posturilor bugetate din aceste institutii. Descentralizarea la randul ei nu este o
solutie in sine. In Europa de est nu a oferit pana acum rezultatele asteptate datorita lipsei
generalizate de resurse finaciare. Este nevoie ca inaintea delegarii unor noi responsabilitati
autoritatilor locale acestora sa le fie asigurate si posibilitatile logistice (incluzand aici fie
personal calificat fie recalificarea personalului existent) de asumare a lor.

Descentralizarea in sine nu poate fi aplicata majoritatii institutiilor a caror obiect de activitate

este reprezentarea istoriei (arhive, monumente, muzee) dar poate fi aplicata institutiilor de
invatamant, fundatiilor, centrelor de cercetare, bibiotecilor, editurilor. Se impune ca punct de
plecare o clasificare a categoriilor de activitati specifice, cele din prima categorie protejate de
lege, cele lasate la dispozitia cererii si ofertei pietii in conditile satisfacerii unor rigori
profesionale, si cele gospodarite in comun de organisme locale si nationale. Se pune
intrebarea ce proportie din legislatia nationala a unei tari diferentiaza sau categorizeaza clar
aceste functii si valori culturale. Este oare posibil accesul la prima categorie de institutii (cele
de patrimoniu) a altor candidati persoane juridice care sunt eligibili datorita rezultatelor si
infrastructurii pe care si-au realizat-o?

Avem modelul descentralizarii totale (financiare, administrative, politice) practicat in SUA in

care statul apare ca regularizator si facilitator. In cadrul sistemului american o institutie de stat
este tratata de la egal la egal cu o institutie privata nu de putine ori dispunand de mai putine
fonduri. Productia de cultura adaptată cerinţelor pieţii se bucură de primat absolut…dar asta
nu înseamană că reprezintă un model posibil sau măcar dezirabil în Europa.

Politica institutiilor locale lasa de dorit parte datorita lipsei de expertiza si pregatire specifica.
Cu rare excepti totul este atasat zonelor metropolitane. Bunuri si caldiri de patrimoniu ajung
pe mana unor comercianti care le modifica structura si functia sub ochii autoritatilor locale
care fie ca nu pot fie ca nu vreau sa intervina fiind castigate adesea prin metode notorii de

267  
 
  

coruptie. Intr-o asemenea ambient initiativele culturale concepute impecabil in birourile

Comisiei UE sau ale agentiilor guvernamentale gasesc un teren infertil de implementare.

Investitiile culturale sunt aducatoare de prestigiu si imbunatatesc climatul general de

afaceri si fluxul investitiilor fiind metoda curenta aplicata in mari orase ca Paris, Barcelona,
Frankfurt, Bilbao. Afirmarea externa a valorilor patrimoniale locale se poate face fie prin
participarea la evenimentele cultural nationale si internationale fie prin inscrierea patrimoniului
cultural-istoric al regiunii intr-un circuit de factura academica sau comerciala (turistica). Toate
exemplele de success in domeniu au presupus comunicarea activa si deschidere reciproca intre
practicienii din domeniu (functionari publici, oameni de afaceri etc) cu mediul academic. 53

                                                                                                               
53
Baltic Rococo – Tehnologia faiantei in zona Balticii. O expozitie itineranta prezentand in evolutie
ifaianta si contextul istoric civilizational in care a fost produsa provenita in diferite manufacturi din jurul marii
Baltice junie 2003-august 2004 www.schloss-gottorf.de
Al  VI  lea  congres  mondial  al  popoarelor  fino-­‐ugrice  (Tallinn)  
-­‐  Eveniment  organizat  incepand  cu  1992  la  fiecare  4  ani  incluzand  manifestari  specifice,  intalniri  ale  istoricilor  etnografilor,  lingvistilor  
etc.  www.suri.ee/kongress  

Aniversarea  Antantei    Cordiale  (several  locations)  

-­‐  2004  va  marca  ce-­‐a  de-­‐a  100  a  aniversare    will  mark  the  100th  anniversary  a  Declaratiei  franco-­‐britanice  
din   aprilie   1904   cu   privire   la   problemele   coloniale,   care   va   gazdui   manifestari   culturale,   stiintifice   cu  
rezonanta  pentru  cercetarea  istorica.    
Orasul  european  in  perspectiva  comparata  (Atena)  
Un   eveniment   biannual   desfasurat   in   locatii   diferite   ce   gazduieste   editii   ale   Conferintei   internationale   de  
istorie  urbana  organizate  de  Asociatia  europeana  a  isoticilor  urbani  in  parteneriat  cu  autoritai  locale  grecesti.  
www.imtiie.gr/sinedrio.htm  
Kernave   (Lituania)   expozitie   arheologica   in   aer   liber   organizata   in   fiecare   an   in   rezervatia   arheologica  
Kernave  cu  obiective  din  preistorie  pana  la  sf  sec  18.  
Festivalul  culturii  evreiesti  (Cracovia)  
 Eveniment   organizat   in   fiecare   an   in   iulie   cu   scopul   celebrarii   patrimoniului   cultural   isotric   evreiesc   existent  
in   Cracovia   ocazie   cu   care   au   loc   conferinte   dezbateri   publice   intre   istorici   lansari   de   carte.  
www.jewishfestival.pl  
-­‐   Incepand   cu   luna   martie2003   Forumul   pentru   istorie   actuala   are   in   vederea   cooperarea   cu   toate   tarile   pe  
teritoriul   carora   poate   sa   fie   documentat   Holocaustul,   programul   include   editare   de   volume   de   cercetari   si  
documente,  expozitii,  cercetari  de  arhiva  etc.  www.levandehistoria.org  
268  
 
  

Discursul academic de promovare a actiunilor in domeniu trebuie conectat cu discursul

aferent economicului, politicului si mass-mediei altminteri risca sa fie ignorat de cei care iau
decizii (Michael Nauman). Se constata o relatie de dependenta intre atentia acordata
patrimoniului istoric si dezvoltarea economica aferenta zonei respective.
In acest caz ceea ce domina gandirea conceptuala a programelor de cooperare culturala
bilaterala este deschiderea pietii si cunoastera intentiilor. Privita prin prisma economica-
mercantila cooperare propiu zisa se constata intr-o mai mica masura. Obiectivele sunt dominate
de efortul de a “vinde” o anumita imagine si intr-o mult mai mica masura de a “co-produce”,
“invata” sau “ajuta”.

In consecinta in ultimul deceniu organismele europene au comandat un numar de studii

specifice si programe in domeniul a ceea ce s-ar numi “economia culturala”. Se poate vorbi de
doua evolutii adiacente, pe de o parte o “economizare a culturii” iar pe de alta o “culturalizare a
economiei”54. Aceasta evolutie de la scopuri politice spre scopuri de factura promotionala
economica are ca efect o diluare a liniei de demarcatie dintre cooperare si promovare. In acest
sens constatam o exploatare a industriilor culturale sau a imaginii generate de o anumita
personalitate sau eveniment cultural de catre guverne cu scopul obtinerii de avantaje pe piata
europeana in contextual unei logici in care interesele economice prevaleaza. Pentru succesul
reprezentarii este esentiala abilitatea de a negocia in stuctura participarii dialectica complexa a
intereselor economice cu etica profesional academica. Este una din principalele provocari
adresate industriilor culturale. Pentru a evita amatorismul si degradarea in kitch este nevoie de
profesionisti in domeniu care pot sa fie creati doar in timp prin intermediul unor progame
academice.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   
Saptamana   medievala   in   Gotland.   Un   evenment   desfasurat   pet   imp   de   o   saptamana   in   cadrul   carei   a   se   pot  
organiza   manifestari   specificed   pentru   repreznetare   a   istoriei   (expozitii,   conferinte,   lansari   de   carte   ,de  
programe  etc)  in  ambientul  ahitecturii  medievale  de  secol  XIV.www.medeltidsveckan.com  
54
MKW Wirtschaftsforschung GmbH, Exploitation and development of the job potential in the cultural sector in the age of digitalisation
(Brussels: Directorate-General for Employment and Social Affairs – European Commission, 2001).

269  
 
  

Fondurile Structurale55

Situatia difera de la caz la caz, din pacate in stadiul actual al cercetarii nu am gasit date
pentru toate tarile membre. De pilda in Marea Britanie 80% din banii comunitari destinati
proiectelor culturale se deruleaza prin fondurile structurale. Si aici evaluarea este aproximativa
avand in vedere definitile diferite ce se dau de la un stat membru la altul “dimensiunii culturale”
a unui proiect56.

                                                                                                               
55
 35%  –  din  fonduri  structurale  nedestinate  nominal  dimensiunii  culturale  
       1%  –  cultura,  pregatire,  tineret,  audio-­‐visual,  media,  informare  si  alte  operatiuni,  incluzand:  
       0.1%  –  Cultura  2000  singurul  program  destinat  nominal  actiunilor  culturale  cu  valoare  adaugata  europena.  

56
 Pentru  perioada  avuta  in  vedere  obiectivele  Fondurilor  Structurale  au  fost  urmatoarele:    
Obiectiv   1:   promovarea   dezvolatarii   si   restructurarii   regiunilor   a   caror   nivel   de   dezvoltare   este   ramas   in  
urma;  
Obiectiv   2:   restructurarea   regiunilor   sau   anumitor   zone   din   aceste   regiuni   afectate   de   declin   industrial   masiv  
(industrie  grea,  siderurgie,  zone  miniere).  
Obiectiv  3:  combaterea  somajului  de  lunga  durata.  
Obiectiv  4:  facilizarea  integrării  ocupationale  a  tineretului:  
Obiectiv  5:  contributie  la  ajustarea  structurilor  agricole.  
Obiectiv  6:  promovarea  dezvoltarii  zonelor  rurale,  promovarea  dezvoltarii  zonelor  cu  densitate  foarte  redusa  
(  zone  din  Finlada  si  Suedia  )  
La  modul  general  pentru  sectorul  cultural  (  reprezentarea  istoriei  )  masurile  eligibile  pot  sa  includa  finantare  
directa  de  facilitati  culturale,  support  pentru  exploatarea  punerea  in  valoare  a  patrimoniului  cultural  istoric;  
masuri   menite   a   a   facilita   recalificarea   profesionala,   produse   turistice,   adaugarea   de   plus   valoare   si   expertiza  
industriilor  si  produselor  traditionale  tipice  pentru  regiunile  avute  in  vedere,  revitalizare  urbana  prin  masuri  
si  actiuni  culturale  menite  a  avea  un  impact  asupra  rutelor  turistice.    
Fondul  European  de  Dezvoltare  Regionala  
 
Ofera   support   pentru   investiti   productive,   crearea   sau   modernizarea   infrastructurii   presupusa   de  
restructurarea   economica   a   regiunilor   eligibile.   Ofera   suport   si   pentru   studii   sau   proiecte   pilot   pentru  
initiative   la   nivel   comunitar   de   exemplu   in   zonele   de   frontiera   a   statelor   membre   (programul   Interreg).   In  
domeniul   cultural   masurile   pot   sa   includa   finantare   directa   de   facilitati   culturale,   support   pentru   exploatarea  
patrimoniului   cultural,   masuri   menite   sa   contribuie   la   valorizarea   potentialului   cultural   local,   sau   a  
produselor  tipice  unei  anumite  regiuni,  regenerare  urbana,  masuri  cu  imact  asupra  rutelor  de  turism  cultural.  
 
270  
 
  

Trebuie facuta distinctia necesara intre fondurile structurale si cele trans-nationale57;

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

Fondul  Social  European  

 
Prioritatea acestui fond consta in suportul oferit pentru masuri de recalificare profesionala, sau activitati
menite a eliminare discriminarile dintre sexe, adaptarea la schimabarile sociale presupuse de declinul industrial al
unei regiuni, imbunataritea calitatii educatiei, formarii profesionale si cercetarii. In domeniul cultural msaurile
aferente pot sa includa crearea de locuri de munca aferente sectorului, masuri in legatura cu crearea societatii
informationale, imbunatatirea infrastructurii si programelor educationale, creare de parteneriate intre institutii de
cercetare-pregatire si firme active in sectorul cultural (industriile culturale).
     

Fondul  European  de  Garantie  si  Orientare  Agricola  

 
    Acest   fond   este   menit   sa   contribuie   la   reorganizarea   structurilor   acricole,   asigurand   conversia  
productiei   agricole,   crearea   de   activitati   lucrative   suplimentare   pentru   fermieri,   garantarea   unui   standard  
decent   de   viata   pentru   cei   implicati   in   sectorul   agricol,   actiuni   de   protejare   a   mediului   ecologic   si   cultural,  
   Majoritatea   masurilor   eligibile   de   factura   culturala   –reprezentarea   istoriei   sunt   legate   de   valorizarea  
patrimoniului   cultural   local   in   sectorul   turistic,   aici   putand   include   si   crare   de   mici   muzee   locale,   studii  
privind  patrimoniul  istoric,  restaurari  de  case,  si  structuri  (mori  de  apa,  masinarii  etc).-­‐  sursa    
( COMMISSION WORKING DOCUMENT Application of Article 151(4) of the EC Treaty: use of the Structural Funds in the field of culture
during the period 1994-1999 )

57
 Fondurile   transnationale   (Cultura   2000,   Media   Plus,   Leonardo   da   Vinci,   Socrates,   Youth,   Life   III,   New  
Technologies  and  Research:  
- se  adreseaza  proiectelor  pan-­‐europene  
- participarea  mai  multor  parteneri  din  tari  diferite  este  esentiala  
- decizia  de  finantare  (scopuri,  criterii)  se  ia  la  Brussel  
- sumele  alocate  sunt  in  general  mici  sau  medii  
- se  adreseaza  proiectelor  ce  trebuie  implementate  in  1-­‐3  ani,  in  general  ne  generatoare  de  
profit  
Programul  Phare  destinat  pregatirii  statelor  candidate  pentru  accesarea  fondurilor  structurale  in  momentul  aderarii  va  fi  inlocuit  de  
catre  acestea,  care  la  randul  lor  sunt  planificate  sa  dispară  in  momentul  in  care  toate  regiunile  UE  vor  atinge  un  nivel  economic  minim  
acceptat  pentru  coeziunea  internă.    

 
271  
 
  

Fondurile structurale sunt:

-directionate geographic
-nu necesita parteneri
- decizia se ia la nivel local (comitetele regionale si locale stabilesc scopurile si criteriile de
finantare)58
-permit accesarea unor fonduri substantiale
-sunt axate pe investii de infrastructura majora

In conditiile in care posibilitatea de accesare a fondurilor structurale pentru proiecte cu

continut cultural este interesanta se pune problema identificarii concrete a cazurilor pe teren59
prin crearea sau sprijinirea unor institutii specializate in acest domeniu.
Se impune si o noua grilă de măsurare a dezvoltarii statelor membre si regiunilor, o grila
in virtutea careai PIB-ul nu mai este indicatorul esential ci alaturi de acesta, indicatori ai calitatii
vietii, in care viata culturala, continutul acesteia sa fie unul dintre ele. Aceasta ar permite un
acces sporit al initiativelor din domeniu la fondurile structurale. Evident intreaga dezbatere ar
putea deveni inutilă în condiţiile în care înainte de toate trebuie rezolvată problema extinderii
fondurilor structurale şi după anul 2006, extindere care la ora actuală are destui oponenţi în
contextul problemelor ridicate de noile state membre.
Din analiza necesara functionarii fondurilor structurale si celor menite sa pregateasca
statele candidate pentru accesul la acestea (Phare) lipsesc in general analizele de context. Nu

                                                                                                               
58
 Chiar   daca   grosul   fondurilor   structurale   sunt   alocate   direct   autoritatilor   regionale   vizate   aproximativ  
5,35%  sunt  dedicate  initiativelor  comunitare  prin  intermendiul  urmatoarelor  programe.  
–  INTERREG  –    finantare  proiectelor  de  cooperare  transfrontaliera  
–  URBAN  –    sprijin  pentru  revitalizarea  zonelor  urbane  afectate  de  restructurare  economica  
–  LEADER  –  sprijin  pentru  dezvoltare  in  mediul  rural  
-­‐   EQUAL   –   sprijin   pentru   activitati   ce   urmaresc   eliminarea   discriminarii   in   ceea   ce   priveste   accesul   la   piata  
locurilor  de  munca.  

59
 In   acest   sens   s-­‐a   pus   problema   stabilirii   unui   observator   cultural   ca   parte   integranta   a   unui   portal   pan-­‐
european  destinat  exclusiv  programelor  fenomenului  cultural  european.  Rezultatul  este  Observatorul  cultural  
Paneuropean   din   Budapesta   la   care   se   adauga     EUCLID’s     Culture   Tracker   service,   Ericats   etc,   desi   pana   acum  
se  recunoaste  ca  dificila  asigurarea  la  zi  a  informatiei,  calitatea  si  acuratetea  acesteia.  

272  
 
  

avem evidente in ceea ce priveste impactul regional sau capacitatea concreta de a crea un
parteneriat real intre societatea civila si sectorul privat. Din rapoartele oficale lipsesc referirile la
climatul de neincredere si suspiciune motivat sau nu, in expertiza regionala.
Trebuie avut in vedere faptul ca adesea alte sectoare au interesul de a introduce o
dimensiune culturala propriilor proiecte si prioritati, fara a intalni acelasi interes din partea
mediului profesionist de profil.
Lipsa politicilor concrete de adresare a rolului culturii – reprezentării istoriei în proiectele
de dezvoltare urbană a fostelor centre industriale este observabila in numeroase tari dintre care
Romania nu face exceptie.
In cursul documentarii am intalnit nu odata din partea diversilor operatori potentiali de
stat sau privati o explicatie interesanta: de pilda initiative culturale preiau infrastructura
industriala aflata in ruina transformand-o in centre culturale, sali de expozitie, centre de
conferinte etc). Datorita acestor initiative zonele abandonate devin, datorita facilitatilor fiscale si
costurilor reduse de inchiriere atractive pentru investitorii potentiali. Ca o ironie a sortii
initiativele de success ale acestor operatori culturali genereaza un reviriment al respectivelor
zone iar odata cu acesta o crestere a costurilor care uneori este atat de mare (în docurile Londrei
de pildă) încăt, va determina retragerea iniţiatorilor procesului însăşi care nu isi vor mai permite
achitarea chiriilor.
E o problema rezolvabila printr-o serie de protocoale initaile cu proprietarii zonelor
dezafectate intr-o faza initiala.
In identificarea oportunitatilor de finantarea a proiecteler culturale din fonduri structurale
una dintre dificultati consta in definirea in sine a acestora avand in vedere faptul ca de la caz la
caz in functie de tara “cultura” sau “actiune culturala” poate sa insemne altceva. Aceasta face
statisticile pe baza chestionarelor completate de diversele departamente si ministere de resort din
statelele membre inutilizabile, trebuind a se merge de la caz la caz, ori informatie de prima mana
in legatura cu continutul concret al fiecarui proiect e dificil de gasit si necesita o perioada de
documentare mai indelungata. Spre deosebire de fondurile transnationale in care sunt
gospodarite selectate si pentru care se tine o evidneta stricta de catre Comisie in Brusselles,
fondurile structurale fiind distribuite prin intermediul organismelor regionale sau locale sunt
greu de urmarit. Nu exista o baza legala stricta care sa faca eligibile cultura ca obiect de finantare
prin fondurile structurale. Cultura iar in cadrul ei patrimoniul cultural ce include reprezentarea

273  
 
  

istoriei poate sa fie finantata ca parte integranta a unui proiect de dezvoltare locala sau regionala.
Totusi decizia de stabilire a criteriilor de finantare a proiectelor prin fondurile structurale se ia la
trei nivele ale administratiei regionale inainte de a se ajunge la faza de implementare propriu zisa
a programului. UE, si organismele administrative nationale, regionale si locale au un cuvant de
spus fiecare inainte ca organizatiile culturale sa aiba posibilitatea de a aplica. Inutil de adaugat
faptul ca sunt situatii in care de la nivel regional in jos nu se dispune de expertiza necesara
eligibila pentru proiecte cu caracter cultural rezultatele fiind nu de putine ori regretabile. A se
avea in vedere si diferentele de perspectiva care exista la nivelul administratiilor regionale in
functie de gradul de pregatire specifica a personalului de care se dispune. In Franta de pilda
exista 26 de regiuni cu diferente mari de abordare a continutului proiectelor eligibile la finantare
din fondurile structurale. De mentionat ca presedintele republicii franceze a contactat personal
administratiile regionale insistand asupra eligibilitatii de finantare a priectelor cu continut
cultural. Legatura dintre aceste proiecte si dezvoltarea regionala este evidenta: infrastructura
culturala va atrage vizitatori care la randul lor vor crea locuri de munca si vor stimula dinamica
economica a unui oras. E mai putin clara tehnica de monitorizare a acestor evolutii (vizibile
uneori doar in termen lung)60. Direct legat de perspectivele de finantare a proiectelor culturale
prin fonduri structurale este conceptul de turism cultural. Notiunea de turism cultural a aparut
relativ recent fiind deja folosita pe scara larga in context UE. Comparat cu turismul de masa,
turismul cultural reprezinta elita. Turismul cultural pentru a deveni auto-suficient si a produce
profit are nevoie de un sprijin la inceput, sprijin financiar care poate sa vină prin intermediul
fondurilor structurale. Al 5-lea program cadru comunitar poate sa reprezinte o alta sursa de
finantare in conditiile in care nu este greu de demonstrat eligibilitatea acestor proiecte la
dezvoltarea unui oras prin cultivarea identitatii acestuia, restaurari si reamenajari de cladiri etc.
Practic se constata intr-o masura crescanda o inlocuire a turismului de tip SSS (Sun, Sand and
Sea) cu un programe de turism cultural cu rolul lor in procesul de integrare. Potentialul
economic al acestui tip de turism este suficient de mare pentru a motiva angrenarea unor sume
importante care in general se acorda dezvoltarii urbane. Ceea ce este important pentru cercetarea
de fata este atragerea si implicarea muzeelor si institutelor de cercetare in toate aceste evolutii,

                                                                                                               
60
In acest sens raportul Ruffolo cere stabilirea unui observator european pentru studierea oportunitatilor de finantare concrete a culturii din
fondurile structurale.

274  
 
  

fiind singurele in masura sa asigure expertiza necesara din punctul de vedere al continutului
efectiv al programelor.
Exista operatori care sustin ca fiecare euro investit in turism cultural in Germania are
potentialul de a fi multiplicat de sapte ori.

Tipologia proiectelor eligibile- Consideratii Generale

Documentul program unic de la Hainaut (1994-1999) ofera cateva exemple. Unul dintre
proiectele propuse constă în exploatarea potenţialului siturilor şi monumentelor considerate a fi
de o calitate exceptională. Printre criteriile de selecţie se află impactul visual al siteului, calitatea
arhitecturala si contributia acesteia la calitatea mediului rural sau urban in care se afla, respectiv
demonstrarea valorii istorice, arhitecturale, si sociale.
Se estimeaza ca suportul comunitar in contextul Obiectivului.1 de actiune, prin 11
programe operationale reprezentand 12 % din bugetul alocat acestui obiectiv (ECU
1.995.306.000 pentru 1997) contin o componenta culturala relevanta inclusiv reprezentarii
istoriei. Nu este definita insa suma exacta cheltuita pentru fiecare proiect61.
Pentru Obiectivul. 2 (regiuni) contributia fondurilor structurale la proiecte cu continut
cultural este estimata la 4% (pe 1997 ECU 118 796 000).
Obiectivul 5.b a primit 227 m ECU (poportie din buget nefiind specificta) pentru turism
(aici incluzand si turism cultural) si dezvoltare locala (cu o componenta culturala evidenta,
muzee, biblioteci, arhive, monografii etc)62.
Dezvoltarea culturala a unei regiuni afectate de declin industrial poate sa fie asigurata
prin actiuni de promovarea a turismului focalizat pe patrimoniu industrial. In acest sens se cer
programe de pregatire specifice pentru tipul de industrie si pentru regiunea avuta in vedere.
De exemplu, programul Rechar isi propune stimularea conversiunii economice a zonelor
carbonifere cu un buget de (400 milioane ECU pe perioada 1994-1997). Prin intermediul acestui
                                                                                                               
61
 Mr  Léonce  Bekemans  si  Mr  Kristof  Van  Quathem,    Study  on  cultural  projects  eligible  for  assistance  from  the  
European   Union   Structural   Funds   Working   document  "Education  and  Culture"  Series  EDUC  101  EN  European  
Parliament  Directorate-­‐General  for  Research,  nov.  1997,  p.7-­‐11    
62
ibid, p.11-15

275  
 
  

program in bazinul Rurh mina Zollverein a fost dezafectata, restaurata si amenajata ca un

complex ce cuprinde un centru de afaceri, un teatru, un mic muzeu, galerie de arta si o sala de
conferinţe.
Dezvoltarea regionala obiectiv fundamental al fondurilor structurale UE are ca principal
obiectiv diversificarea economica. Ori la acest capitol programele culturale axate pe
reprezentarea istoriei in proiecte aferente, valorizarii patrimoniului architectural istoric si a
culturii specifice locale (turismului cultural) poate sa-si aduca un aport. In acest context trebuie
mentionată importanta pe care infrastructura culturala, institutii si oameni o are la crearea
peisajului culturii urbane si mediului de afaceri. Fara aceasta componenta indiferent de sumele
investite in dezvoltare si restructurare un oras industrial nu poate fi readus la viata intr-o era
post-industriala.
Programul Leader isi propune stimularea inovativa a actiunilor operatorilor de stat sau
privati din regiunile rurale prin crearea unei structuri de impartire si diseminare a experientei,
informaitilor si practicilor (cu un buget de 1,4 miliarde ECU 1994-1999)63.
Potentialul cultural este prezent si poate fi exploatat. Finantarea pentru dezvoltarea
turismului presupune identificarea, restaurarea si renovarea cladirilor istorice si in general a
patrimoniului istoric existent la care se adauga identificarea si promovarea traditiilor locale,
valorizarea acestora prin produse culturale (turism cultural, festivaluri, expozitii, publicatii). De
exemplu in regiunea Cathare din Franta a oferit support financiar Asociatiei regionale de
economie montana la restaurarea castelului Puivert (aici incluzand si documentarea de arhiva,
crearea de produse culturale si a unei colectii de instrumente musicale medievale etc) actiune in
urma careia a avut de castigat intreaga regiune.
In primul raport de evaluare din pacate Comisia estimeaza sumele alocate pentru proiecte
cu valenta culturala doar pentru unele dintre programe. Pentru Intereg II suma alocata a fost de
3m ECU pe an. Konver, Resider II, Rechar II, Retex si Pesca presupun dedicarea a aproximativ
1,15 din fondurile anuale pentru programe cu rezonanta culturala adica un total de aprox 5m
ECU. Comisia nu ofera in acest sens date financiare cu privire la programele Regis II, Leader II,
si Urban si nici pentru programele avand ca obiectiv dezvoltarea resurselor umane64.

                                                                                                               
63
ibid, p.16-22
64
idem

276  
 
  

Proportia fondurilor structurale alocate proiectelor culturale este mica la prima vedere asa
cum apare in datele din Raportul Comisiei. Dar avand in vedere faptul ca acest raport nu include
programele Leader si Urban (ambele cu potential cultural si cu un buget de o jumatate de
milliard de ECU) in fiecare an procentul poate sa fie in realitate mult mai mare.
In raport se estimeaza ca aproximativ 6% din cheltuieli au fost alocate proiectelor cu un
continut cultural.
In general este dificil de apreciat ce procent din fondurile structurale sunt alocate
proiectelor cu o dimensiune culturala. Printre cauze se numara golurile din informatii si
neexistentei unei definitii precise a ceea ce presupune proiect cu valente culturale din punctual
de vedere al continutului sau personalului participant, definitiilor diferite care se dau notiunii in
sine in diferitele tari membre. Si mai greu este de estimat impactul si valoarea reala pentru
cercetare sau impact social al proiectelor. Se poate face insa o estimare calitativa pe baza unor
variabile precum: Aprecierile criticii de specialitate in presa de circulatie si in cea academica
(conferinta), calitatea profesionala a personalului implicat, calitatea produselor rezultate
(monografie, volum de documente, ghid, muzeu etc). In unele state membre ca de pilda Marea
Britanie se estimeaza ca aproximativ 80% din sumele alocate de UE sectorului cultural provin
din programe din fondurile structurale respective iprograme care nu sunt nominal culturale de
unde rezulta si importanta care trebuie sa li se acorde. Estimarea difera mult in functie de
variabilele incluse. Estimarea de 80% (reprezentand de pilda intre 1989-1993, 400 m ECU) nu
include proiectele avand ca obiect de activitate sectorul turistic a carui includere ar putea mari
cifra de pana la 10 ori (infrastructura, programe expozii, restaurari de hoteluri, monografii,
santiere arheologice in aer liber, arheologie experimentala, restaurare de patrimoniu industrial,
introducerea in circuit a unor noi muzee sau noi expozitii, expertise privind produse culturale
locale, costume, traditii, arta culinara etc)65.
In ce priveste criteriul de eligibilitate se constata un factor constant care primeaza in fata
continutului academic al proiectelor si anume: contributia la coeziunea social economica a
comunitatii66. In consecinta pentru ca proiectele sa fie din punctul de vedere al continutului

                                                                                                               
65
 European  Parliament,  opinion  on  the  communication  from  the  Commission  entitled  'Cohesion  policy  and  
culture:a  contribution  to  employment',  rapporteur.  L.  Vecchio,  p.8,  PE  222.345  
 

66
 COM(96)  512,  20.11.1996,  Commission  communication  'Cohesion  policy  and  culture:  a  contribution  to  
277  
 
  

reprezentative stiintific este necesara implicarea si expertiza din partea mediului academic
respectiv abilitatea tehnica de a realiza proiect eligibil de finantare si acceptabil ca si continut
pentru comunitatea academica. Aceste proiecte finantate de fondurile structurale sunt rar si parte
a politici comunitare de sprijinire a culturii. Legatura dintre cultura – reprezentarea istoriei este
cel mai evidenta in sectorul turistic si intr-o anumita masura in cel audio-vizual. In Parlamentul
UE s-au inregistrat de-a lungul ultimilor anii opinii in virtutea carora acest sector este deja prea
dominant cultura ca domeniu vast oferind si alte posibilitati. Dar si aici problema consta in
evaluare si stabilirea de criterii precise, o misiune dificila datorita caracterului vag si nu de
putine ori diferit in continut al criteriilor si definitilor. O definire clara a criteriilor si metodelor
de evaluare poate clarifica potentialul fondurilor structurale la dezvoltarea sectorului cultural.
Programul LIFE este conceput ca instrument financiar menit sa contribuie la dezvoltarea
si implementarea politicilor UE in materie de mediu. Programul a fost adoptat in 1992 si
modificat in 1996 avand doua parti principale: imbunatatirea calitatii mediului si protejarea
habitatului si a naturii. In perioada 1996-1999 aproximativ 450 m ECU au fost alocate acestu-i
program. Comisa estimeaza ca intre 1992-1995, 15 % din fondurile LIFE au fost investite in
“proiecte culturale”. Potentialul cultural este gasit in mod special in prima parte, care isi propune
integrarea armonioasa si adegvata a mediului cu activitatile socio economice. Proiectele eligibile
pentru finantare in general acopera domeniul dezvoltarii rurale si turismului aici putand fi
eligibile proiecte a caror obiect este protejarea si restaurarea de site-uri istorice si arheologice.
De exemplu proiectul de integrarea intr-un circuit turism cultural un sat sasesc cu arhitectura de
secol 16 presupune si o componenta de restaurare valorizare profesionala, documentare istorica,
realizare de monografi67.

Se apreciază că politica comunitară de coeziune economică şi socială oferă aproximativ

300 m euro in fiecare an pentru actiuni cu relevanta pentru domeniul culturii si patrimoniului,
cercetare si dezvoltare, educatie si pregatire, promovare de noi tehnologii. Majoritatea analistilor
realizeaza ca impactul acestor actiuni asupra culturii este mult mai mare decat cel al programelor

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   
employment',  p.  13.  

67
Léonce Bekemans si Mr Kristof Van Quathem, Study on cultural projects eligible for assistance from the European Union Structural Funds
Working document "Education and Culture" Series EDUC 101 EN European Parliament Directorate-General for Research, nov. 1997,
p.34

278  
 
  

comunitare nominal destinate culturii. Prin fondurile structurale pot sa fie accesate linii de
finantare consistente pentru amenajari de centre culturale, reparatii, renovari chiar studii de
specialitate si documentare cu privire la modul de restaurare care poate sa fie potential
reprezentativa pentru cercetarea istorica academica, dar in general continutul cultural efectiv al
acestor actiuni nu este de competenta programelor structurale68 (vezi Anexa 1).

Fonduri StructuraleTipologia proiectelor eligibile – aspecte specifice

Bade-Wurt
FEDR
Bavaria
Berlin
Brandebourg
Brême
9 14 4 7 31 Meck.-Pom
31 RNW
Rh.-Palatinat
79 Sarre
33
35 15 5 Saxe
Saxe-Anhalt
Schleswig-H
Thuringe

Fig. 2 indica numarul de proiecte aprobate avand un obiectiv cultural-reprezentarea

istoriei din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala69. Se observa discrepanta mare dintre
regiuni. Trei landuri au aprobate intre 3-5 proiecte, alte trei 31-33 de proiecte un land (Bavaria)
conduce detasat cu 79 de proiecte. Constatam existenta unei legaturi directe intre marimea
landului respective bugetul acestuia si numarul de proiecte. Landul cel ma bogat Hamburg nu
participa cu nici un proiect. Din cadrul landuilor germane am ales spre detaliere si exemplificare
doua landuri Baden Wurt si Bavaria datorita numarului de priecte finanatate, zonelor eligibile la

                                                                                                               
68
ibid, p.45-52
69
 Preluat  din  Raportul  Germaniei    p.19.  Raportul  apare  ca  anexa  in  lucrarea:  Mr  Léonce  Bekemans  si  Mr  
Kristof  Van  Quathem,    Study  on  cultural  projects  eligible  for  assistance  from  the  European  Union  Structural  
Funds  Working  document  "Education  and  Culture"  Series  EDUC  101  EN  European  Parliament  Directorate-­‐
General  for  Research,  nov.  1997    

279  
 
  

finantare din fonduri structurale si caracterului de frontiera al acestora care le face eligibile la
finantare din programe dedicate cooperari transfrontaliere “Interreg”.
In cadrul Germaniei Bavaria este o zona agricola avand frontiera comuna cu Austria si
Cehia. Tipologia proiectelor reflecta acest lucru. Cea mai mare parte a sumelor si proiectelor
provin din FEDA in cadrul caruia se adauga proiectele finantate prin programele Interreg II
(cooperare transfrontaliera cu Austria si Cehia) respective Leader II70 (dezvoltare rurala prin
initiative locale, reconvertire a infrastructurii rurale dezafectate).

Fig .3 (FEDR-obiectiv 5.b)71

Obiectul finanatarii si beneficiar DM scopul finantarii

Amenajarea unui parc de animale domestice din rasele 25,825 scop-dezvoltarea
utilizate in gospodariile romane, avand ca scop insfrastructuii
ilustrarea modului de viata in asezarile de epoca locale,atragera de turisti etc
romana din Bavaria
Amenajarea unui muzeu al tehnicii rurale 21,000 dezvoltarea insfrastructuii
locale
Amenajarea unui muzeu al patrimoniului istoric local la 3,951 dezvoltarea insfrastructuii
Koshing locale
Transformarea unei case vicariale in hotel 76,000 renovarea si utilizarea
patrimoniului istoric local,
atragerea de turisti
Amenajarea unui muzeu al locomotivelor cu aburi 141,000 dezvoltarea infrastructurii
culturale locala
Amenajarea unui panou si documentarea necesara 1,500 punerea in valoare a

                                                                                                               
70
Documentare privind istoria panificatiei- programe demonstrative a tehnicilor traditionale-27,737 DM

71
 Pe   baza   datelor   din   Raportul   Germaniei   prezentat   in   limba   franceza   Donnes   par   etat   membre   sur  
l’utilisation   des   fonds   dans   le   domaine   de   la   culture   sur   la   base   des   informations   fournies   par   les   Etats   members  
p.19-­‐67  
 

280  
 
  

privind comertul cu produse lactate tradtionale de-a patrimoniului istoric local

lungul istoriei regiunii
Constructia si amenajarea unui muzeu al economiei 760,000 punerea in valoare a
alpine patrimoniului cultural local
Amenajarea si restaurarea unui castel de apa medieval 7,443 restaurarea si punere in
valoare a patrimoniuli
istoric local

Se observa o legatura intre tipologia economiei locale (minerit, manufacturi de

portelan, industrie alpina etc) si specificul obiectivelor finantate. In cadrul proiectelor de
profil finantate predomina si aici amenajarea de muzee fie prin renovare, punere in
valoare, expozitii . Finantarea difera de la 1,500 DM la 760,000 DM respectiv de la
documentare privind realizarea unui panou informative pana la constructia si amenajarea
unui muzeu al economiei alpine. Raportul trimis de acest land nu specifica localitatea, nici
proportia de finantare UE.

50,000 43,618 Bade-Wurt

40,000 Baviere
30,000 25,782 Berlin
20,000 13,584 Brandebourg
7,946 5,7505,0823,817
10,000 2,549 2,716 0 1,5451,770 Breme

0 Meck.-Pom.

Fig. 4

Tipologia si numarul de proiecte finantate prin FEDR Interreg.II

(Bavaria-Austria-Bavaria -R Ceha)72

                                                                                                               
72
idem

281  
 
  

DM scopul finantarii
Obiectul finanatarii si beneficiar

181,000 Punera in valoare a specificului

Muzeu al industriei miniere regional european transfrontalier in
Achtal (Austria –Bavaria)- dimensiune istorica

Documentare privind prezentarea 15,729 -----------------------------------

istoriei regionale Bavaria de Sud
–Tirolul de Nord in perioada
1860-1960 in vederea dezvoltarii
turismului cultural

Expozitie “Via Claudia”-24.286; 21.050 ---------------------------------

Cronica comunei
transfrontaliere Laufen
(publicare de documente
istorice)

Muzeul portelanului (Bavaria – 1.000.000 ---------------------------------

Cehia) Selb-Plosberg

Un muzeu al pelerinajului in 56,000 identiatea culturala transfrontaliera

Boemia

Parc arheologic GAPRETA 400,000 -------------------------------

(Bavaria-Cehia) vizand
reconstituirea unui sat celtic-
(Interreg-directia de actiune
vizand combaterea somajului).

Cooperare institutionala intre -------------------------------

Muzeul regional
Palatinat, 37,500
Universitatea Ostarva si muzeul
regional Zubrinice

Fig. 5

282  
 
  

18
20
10 3 4 1 1
0
1 2 3 4 5

Amenajari de muzee(constructii, documentare, renovare)

Organizari de expozitii cu tematica istorica
Santiere arheologice
Arhive
Publicare de documente

Din Fig 4 si Fig 5 de mai sus rezulta ca in cadrul fondurilor structurale programul
Interreg ofera proiectele cele mai elaborate consistente ca subiect si structura privind
reprezentarea istoriei. Remarcam priectele privind cercetarea si publicarea de documente pentru
o anumita perioada istorica, cooperarea institutionala de profil, structura inedita a muzeelor.

Fig. 6 Proportia proiectelor implicand reprezentarea istoriei din totalul de proiecte de factura
culturala finantate prin fondurile structurale in Bavaria

100% 41

50% 128

0%
1 2 3 4

A lte  d estinatii  d e  f ac tura  c ulturala R eprez entarea  i storiei  i n  g eneral

Bade-Wurt
7
40 Bavière
37

Berlin
2
Brandebourg
81
Brême

Meck.-Pom.
Fig. 9

283  
 
  

Bade-Wurt

2,887 0 5,082 Bavière

1,276

Berlin

Brandebourg
16,130
Brême

Meck.-Pom.

Fig. 10

t a b e l  s u m a r  p r i v i n d  t i p o l o g i a  p r o i e c t e l o r  i m p l i c a n d  r e p r e z e n t a r e a  i s t o r i e i    i n  
B av aria

6 7
5
2% 2%
2%
4
1 0%

1
3 2
1 0%
3
4
5

1 6
2 62% 7
1 2%

1. Investitii in muzee (amenajare, restaurare, calificare personal)

2. Expozitii tematice (documentare, aspecte logistice, materilae)
3. Santiere arheologice
4. Restaurare cladiri - patrimoniu istoric (executie, calificare personal)
5. Expoztii tip “Living History” (documentare, calificare personal)
6. Colaborare institutionala de profil (muzee, universitati )
7. Publicare de documente-Arhive

Acceasi tiplogie de proiect in cadrul FEDR va avea ca obiectiv restaurarea si punerea in

valoare a patrimoniului istoric local in vederea atragerii de turisti.

284  
 
  

In cadrul FSE calificarea fortei de munca, dezvoltarea infrastructurii culturale prin

atragerea de turisti care vor crea noi locuri de munca etc- cu un element de particularitate in
ceea ce priveste reprezentarea istoriei, se pune accent pe arheologia experimentala sau expozitii-
muzee gen “Living History”.

In cadrul FEDCA un proiect identic celui finantat in cadrul FEDR sau FSE este eligibil.
Difera tipologia argumentatiei si zonele eligibile –sonele rurale– cu accent pe renovarea
patrimoniului rural traditional, mentinerea traditiilor, punerea in valoare a traditiilor locale
(muzee expozitii cu caracter etnografic-isotria pescuitului, oieritului, mestesugurilor etc).

Baden Wurt
Fig. 10

p r o c e n t a j u l   p r o i e c t e l o r   e l i g i b i l e   p e n t r u   r e p r e z e n t a r e a   i s t o r i e i   d i n  
c a d r u l   p r o i e c t e l o r   c u   c o n t i n u t   c u l t u r a l

17

75

Proiecte implicand reprezentarea istoriei 2) Proiecte cu continut cultural in general

Fig. 11 (Fondul Social European -Obiectiv 5. b Destinatie –calificare a fortei de munca)

285  
 
  

Beneficiar € scopul finantarii

Muzeul in aer liber din 323.000 Calificarea personalului in: arheologie experimentala,
Heneuburg constructii din lemn anterioare erei industriale,
sapaturi arheologice.
Centrul cultural in aer liber la 221.000 Calificare a personalului in domeniul arheologiei
Federse Bad Burchau experimentale si turismului cultural
Asociatia de sustinere a 45.000 Calificare profesionala in domeniul restaurarii si
ruinelor Sigmaringen utilizarii culturale a cladirilor istorice
Ateliere de restaurare in 54.000 Calificare in domeniul tehnicii de prezentare a
abatoarele dezafectate patrimoniului cultural prin utilizarea echipamentului
Sigmaringen IT si video

Fig 12 (Fondul de Dezvoltare Regionala Obiectivul 5b)

Beneficiar € scopul finantarii

Castelul Mebkirch 416.000 Restaurare mobilier, fresca, fatada
Schwarzer Hof 174.500 Restaurare, documentare si punere in valoare
prin amenajarea unui centru cultural
Spitalul Altes 54.000 Restaurare caldirii construita in 1437
documentare cu privire la aspectul original
Castelul Bartenstein 260.000 Restaurarea (documentare )
Bühlerzell,Biserica catolica St. 85.000 Restaurare (documentare in vederea restaurarii)
Maria
Kirchberg-Gaggstatt, biserica 52.000 Renovarea cladirii
parohiala evanghelica

Fig 13 (Fondul european de garantie si coeziune agricola Programul Leader II; Interreg)

Beneficiar € scopul finantarii

Construcitia unui muzeu al patrimoniului local in 31.000 punerea in valoare a

286  
 
  

Hohenhole identitatii locale

Renovarea unei sali pentru amenajarea acesteia ca muzeu, 7500 punerea in valoare a
in Hohenhole partimonului istoric local

Renovarea in Hochschwarzwald a unei inchisori 11000 punerea in valoare a

medievale pentru transforamrea acesteia in muzeu partimonului istoric local
Interreg II 135,000 Reprezentarea
Crearea unui traseu de turism cultural “Saint Jaques de radacinilor culturale
Compostella” prin continuarea lucrarilor de infrastructura comune in Europa si
deja existente in Elvetia de Nord-Est, regiunea lacului valorificarea turistica a
Constanta, Rinul de Jos si Padurea Neagra. Se solicita acestora.
finantare pentru marcarea traseelor de pelerinaj prin
indicatoare, panouri explicative, introducerea in atlase si
publicatii specifice.
Interreg II 7,300 Punerea in valoare a
Hohenems- S-a solicitat finatare pentru realizarea de partimonului istoric
materiale informative (ghid, pliante, film documentar) de multicultural-
catre muzeul al culturii iudaice, privind sinagogile si multiethnic din aceasta
patrimoniul cultural iudaic din zona lacului Constanta regiune a Europei
(Germania-Elvetia).

287  
 
  

t i p o l o g i a   p o r o i e c t e l o r   p r i v i n d   r e p r e z e n t a r e a   i s t o r i e i   i n   l a n d u l   B a d e n   Wu r t

6 6
1

1
2
1

Fig. 14

1. Muzee: documentare, amenajare (FEDR), calificare personal (FSE)

2. Ateliere de restaurare arheologica: documentare, restaurare, calificare (FSE)
3. Arheologie experimentala: recalificare (FSE)
4. Trasee de tusism cultural cu semnificatie istorica (rutele de pelerinaj) Interreg II
6. Renovari de cladiri de patrimoniu: documentare, renovare FEGCA -Leader

Spania

Fig 15 (FEDR selective)

beneficiar obiectiv Descrierea proiectelor finantare
Andaluzia restaurare, conservare, Restaurarea casei Lonja din Sevilia sediu al arhivelor generale ale 1.645.656,57
Indiilor incepand din 1875, restaurarea catedralei
punere in valaoare a
manastirii Sf Gerom din Granada
patrimoniului cultural
istoric
Amaliorarea infrastructurii Restructurarea arhivei istorice a provinciei Malaga; 7.987.736,97
arhivelor si
reorganizarea arhivelor regale din Granada; constructia
bibliotecilor
a doua biblioteci publice
Granada restaurare, conservare, Investitii (neprecizae) in rezervatia arheologica a 225.585,72
punere in valaoare a grotelor pictate din Galdar; lucrari de restaurare a
Canaria
patrimoniului cultural catedralei La Laguna

288  
 
  

istoric
Ameliorarea infrastructurii Amenajarea unui nou spatiu si reorganizarea arhivelor provinciei 4.344.975,01
arhivelor si Santa Cruz din Tenerife; amenajarea unei noi biblioteci
bibliotecilor publice

Castilia restaurare, Restaurarea catedralei din Ciudad Real si a celei din 4.997.516
Siguetza, redactarea proiectului pentru catedrala din
conservare, punere
Albacente; restaurarea colegiului din Torrijos; a
in valoare a
capelei Luis Lucena si frescelor din Atienza, catedrala
patrimoniului din Cuenca, castelului Molina-Aragon, palatul ducilor
cultural istoric Meedinaceli etc
Restaurarea si amenajarea Casei de San Quirce pentru
instalarea arhivei istorice a provinciei Segovia; 8.452.735,68
Ameliorarea
restaurarea palatului De Vivero pentru amenajarea
infrastructurii arhivelor
arhivelor istorice ale provinciei de Valladolid;
si bibliotecilor
restaurarea cladirii istorice a conventului Camel pentru
amenajarea arhivei istorice a provinciei Avila;
construirea unui nou sediu pentru arhiva istorica a
provinciei Zamora
Valencia restaurare, conservare, Restaurarea palatului fortareata Albaida; catedralele 5.898.202,82
punere in valaoare a Orihuela si Segorbe, castelul Villena etc
(oras)
patrimoniului cultural
istoric
Estremadure restaurare, conservare, Restaurarea catedralelor din Coria, Caceres si 1.889.411,45
punere in valaoare a Badajoz; a doua manastiri, instalatii de aclimatizare in
patrimoniului cultural muzeul de arta romana din Merida
istoric

Ameliorarea Extinderea cladirii si depozitelor arhivei istorice a 4.344.364,33

infrastructurii arhivelor
si bibliotecilor
Galitia restaurare, conservare,
punere in valaoare a
patrimoniului cultural
istoric
Ameliorarea
infrastructurii arhivelor
si bibliotecilor
provinciei Caceres instalate in palatul Moctezuma si
construirea unui nou corp de caldire pentru biblioteca
publica din Merida
Interventii de restaurare la catedralele din Tuy, Luogo, 1.718.167,37
San Hose de Compostela
Extinderea si reorganizarea arhivei istorice a Galitiei; 1.333.633,83
construirea unui nou corp de cladire pentru biblioteca
publica din La Corognia

289  
 
  

Melila Interventii de restaurare ale Portii Sf Ion si ale 541.659,97

vechiului zid de incinta al orasului; amenajare si
restaurare a cladirii spitalului regal
Murcia restaurare, conservare, Interventii de restaurare la catedrala din Murcia; 927.000,16
punere in valaoare a instaltii muzeografice pentru muzeul de arheologie din
patrimoniului cultural Murcia
istoric
Asturia restaurare, conservare Restaurarea a doua catedrale; actiuni de amenajare si 637.550,33
etc promovare turistica a parcului arheologic Camp del
Torres
Ameliorarea Lucrari tehnice prealabile privind amenajarea vechii 7.085,93
infrastructurii arhivelor inchisori Ovideo in sediu al arhivelor istorice ale
si bibliotecilor provinciei

Spre deosebire de Germania se remarca numarul mai mic de proiecte finantate cu sume
mult mai mari, ca si tipologia mai restransa a actiunilor. Altminteri este greu sa ne dam seama cu
exactitate in ce constau actiunile de restaurare sau punere in valoare, pentru ca nu se precizeaza
in rapoarte. Nu se specifica suma exacta pentru fiecare proiect ci suma totala a actiunii care
inglobeaza mai multe proiecte. Remarcam ca specific pentru Spania la acest capitol atentia
prioritara acordata conservarii, reamenajarii, reorganizarii arhivelor istorice. Din 16 proiecte
aferente subiectului cercetarii noastre - 9 sunt destinate arhivelor. Altminteri cele 7 proiecte
destinate restaurarii si amenajarii de cladiri de patrimoniu nu reprezinta actiuni unice, ci fiecare
actiune din cele 7 cuprinde interventii la mai multe obiective (nu se dau detalii exacte in raport).

7
1

9 2

Fig . 16
1. Arhive; 2. Alte actiuni (restaurare caldiri, amenajari muzee)

290  
 
  

In cazul specific al Spaniei spre deosebire de Germania nu am gasit proiecte incadrabile in

tipologia Reprezentarea Istoriei finantate din alte fonduri sau programe structurale (Leader;
Interreg) sau FSE. In cadrul FSE lipsesc orice fel de proiecte cu continut cultural pentru perioada
mentinata. E o situatie ce poate sa refelcte aspecte ale mediului asociativ73 (lipsa organizatiilor
independente de profil), programele de pregatire universitara, traditiile locale si nu in ultimul
rand indisponibilitatea acestor fonduri (nedestinate nominal sectorului cultural pentru proiecte
de acest gen.

Finlanda
Ca si alte tari scandinave, aceasta tara a aderat la UE in 1995, surprinde numarul foarte
mare (1141) si diversitatea proiectelor culturale finantate din fonduri structurale UE.
In cazul Finlandei autoritatea care a gestionat aceste fonduri este ministerul
educatiei, fapt care se releva partial din continutul programelor si proiectelor eligibile. Din
pacate nici acest raport nu doar ca nu detaliaza dar nici nu specifica continutul concret al
actiunilor.

Fig 17 (Continutul programelor si repartizarea pe fonduri in Finlanda)

FEDER FSE FEGCA

muzica 61 9 15
teatru 24 5 11
arte plastice 15 4
dans 5 1
literatura 12 1 10
arhitectura 71 6 8

                                                                                                               
73
 Desi   s-­‐au   facut   progrese   in   domeniu   si   este   in   incurajata   de   programele   UE,   munca   independenta   de  
institutiile   guvernamentale   a   unor   retele       bazata   pe   experienta   cumulata   a   mii   de   organizatii   si   liber  
profesionisti   este   subevaluata   sau   chiar   nerecunoscuta.   Exceptie   sunt   acele   institutii   la   formarea   carora  
institutile   guvernamentale   intr-­‐un   fel   sau   altul   si-­‐au   adus   aportul   sau   in   anumite   cazuri   le   tuteleaza   din  
umbra.   Prezenta   acestora   este   vizibila   intr-­‐o   masura   crescanda   parte   a   efortului   de   cercetare   si   valorizare  
global,  alaturi  de  institutiile  consacrate  care  au  inspate  traditii  si  bugete  asigurate.  

291  
 
  

cinema 18 1 1
patrimoniu cultural 263 20 135
altele 105 43

Nu avem o descriere a proiectelor finantate dar putem specula faptul ca grosul

proiectelor compatibile cu reprezentarea istoriei sunt in domeniul patrimoniului cultural
respectiv 263 (46%).

11% 2
18% 4% 3
3%
1%
2% 4

12% 5
6
3%
7
46%
8
9

Fig 18 ( proporti finantarii proiectelor avand ca obiectiv patrimoniul cultural - 8. patrimoniu cultural)

Fig 19 (Obiectiv cultural al proiectelor repartizate pe fonduri)

FEDER FSE FEGCA

Educatie estetica 38 13 13
Tehnologii culturale 49 26 2
Dezvoltarea sectorului cultural 210 49 68
Infrastructura 145 8 28
Promovarea patrimoniului cultural 304 24 79

Nu se specifica exact in raport in ce consta promovarea patrimoniului cultural, dar

per anamblu spre deosebire de Spania de pilda nu avem de-a face atat cu lucrari de restaurare si
reamenajare cat cu actiuni de punere in valoare tipice (expozitii, conferinte, materiale
informative si publicitare).

292  
 
  

Danemarca ofera un caz de tara in care nici un proiect cultural finantat din forndui
structurale nu este in mod particular reprezentativ pentru reprezentarea istoriei. Danemarca nu
raporteaza nici un proiect finantat din Fondul Social European.
Franta
Nici pentru Franta nu ni se ofera o detaliere a tipologiei proiectelor culturale finantate prin
fonduri structurale. Pe baza datelor avute la dispozitie Departamentul Regional al Afacerilor
Cultural efrancez care a administrat aceste fonduri raporteaza pentru perioada menitionata 1994-
1999 nu mai putin 1990 de proiecte cu continut cultural finantate cu 220 milioane euro. E
interesant de mentionat faptul ca presedintele republicii franceze a contactat personal
administratiile regionale insistand asupra eligibilitatii la finantare a proiectelor cu continut
cultural. Legatura dintre aceste proiecte si dezvoltarea regionala este evidenta: infrastructura
culturala va atrage vizitatori care la randul lor vor crea noi locuri de munca si oportunitati de
dezvoltare.
Gasim relevant faptul ca rapoartele franceze mentioneaza importanta fondurilor
structurale pentru mobilizarea de fonduri interne in scopuri culturale. Astfel din raportul francez
rezulta ca fiecare 0,30 euro din credite comunitare a permis mobilizarea a 0,45 euro din credite
nationale.

Grecia

Daca in Spania institutiilor privlegiate din punctual de vedre al acordarii de finantare din
fonduri structurale au fist arhivele in cazul Greciei aporximativ 90% din proiectele finantate din
aceste fonduri au avut ca obiect santierele arheologice si lucrari de restaurare monumentelor.
Este vorba de 280 de proiecte cu un buget impresionant 480 milioane euro (dublu fata de cel al
Frantei, aporape triplu fata de cel al Germaniei). In acelasi timp sunt de remarcat sumele
investite in fiecare proiect. Daca pentru Franta jumatate din suma acordata Greciei a fost
distribuita finantari a 1990 proiecte respective suma este distribuita la doar 280 proiecte.
Pentru cazul specific al Greciei este de remarcat aprobarea unui program operational
special din fonduirle structurale “Turism-Cultura”(Å (95) 2201/30-11-1995). Continutul
principal al acestui program este specific obiectivelor de actiune ale fondurilor structurale in
general, respective ameliorarea infrastructurii turistice (respective produsele de turism cultural)

293  
 
  

in speta restaurarea siteurilor arheologice si a infrastructurii menita a le pune in valoare

respective extinderea si modernizarea unor muzeelor care le gestioneaza. Proportional cu
numarul de proiecte finantate, cel mai mare procent de finantare l-au avut santierele aferente
siteurilor arheologice din Atena (19 proiecte). Nici in cazul acestui raport nu se specifica cu
exactitate tipologia si continutul proiectelor aprobate.
Pentru cazul specific al Greciei am putut documenta cateva actiuni in care anumite proiecte au
fost finantate de programul cadru de promovarea a Societatii Informationale prin
programul cadru Cercetare si Tehnologie. Este vorba de proiectele Polemon
(documentare privind gestionarea monumentelor si patrimoniului arheologic-arhive de
monumente) si Dedalos (documentare stiintifica).

Italia

Italia a beneficiat in perioada 1994-1999 din fondurile structurale care nu sunt

nominal destinate culturii de un total de 148 milioane euro. Spre deosebire de Germania
sau Spania nu se specifica in rapoartele trimise de regiunile italiene continutul si tipologia
exacta a proiectelor finantate.

Fig. 20
Arheologie Biblioteci Formare muzee Promovare Laboratoare Patrimoniu Servicii si Servicii
si arhive profesionala turistica si activitati istoric si echipamente didactice
de cercetare arhitectural specifice si de
specifice expolatare
1,9% 2,5% 35% 1,6% 2,7% 0,2% 29,6% 8,5% 13,3%

Interreg 2 Interreg2 Ob. 5b Ob.1 Ob1 Ob.1 Ob.2 Ob.5b PIC-

Italia Italia- Interreg Leader Leader Konver
Austria Slovenia 2A II
Sardinia-
Corsica

Arheologie 378.682

Biblioteci si 10.641.627
arhive
Formare 323.450.555
investitii
profesionala
nationale

294  
 
  
26.425.644
contributie
UE

Laboratoare
si activitati
de cercetare
Promovare 1.013.805 1.147.051 2.177.135 2.509.281 1.701.788

turistica
Patrimoniu 36.703.954

istoric si
arhitectural
Servicii 499.930 10.279.740 6.997.084 5.248.438 461.431

didactice
Sisteme 317.529

informatice
Muzee -

Interreg 2 Interreg2 Ob. 5b Ob.1 Ob1Interreg Ob.1 Ob.2 Ob.5b PIC-

Italia Italia- 2A Leader II Leader Konver
Austria Slovenia Sardinia-
Corsica

FEOGA 50.888.000

FEDER 1.392.487 1.654.005 12.543.454 64.422.790 19.659.213 2.476.201

FSE 116.203 19.625 26.425.644 212.241 450.010

Procentajul 1,0% 1,2% 10,9% 71,0% 0,0% 0,0% 13,3% 2,4% 0,3%
cofinanatarii UE

Muzeele, laboratoarele de cercetare etc desi beneficiaza de finantare nationala nu

beneficiaza de finantare UE in Italia.
Ca specific pentru Italia remarcam finantarea masiva a proiectelor privind calificarea –
recalificarea fortei de munca 35% (in domenii relevante conservarii promovarii, reprezentarii
patrimoniului cultural-istoric) coraborate cu atentia prioritara acordata serviciilor didactice.

295  
 
  

Proportia de 70% de finantare din fonduri structurale UE proiectelor aferente

Obiectivului 1 este cea intalnita si in cazul altor state membre. Surprinde procentul de
confinantare redus acordat proiectelor din cadrul programelor Interreg 2.

Fig 21 (Procentul cofinantarii UE in Italia din fonduri structurale pe regiuni)

Friuli Venetia Aosta Basilicata Lombardia Piemonte Puglia Sardinia Sicilia Toscana Veneto

9,9% 0,1% 34,7% 2,4% 0% 5,9% 0% 0% 16,7% 0%

Surprinzator din Fig. 21 nu remarcam o legatura intre nivelul PIB al regiunii si

procentul cofinantarii UE. Sicilia si Sardinia doua regiuni care beneficiaza masiv de
finantare din fonduri structurale nu beneficiaza de nici un proiect cultural cofinantat de
UE. Aceasta situatie se credem ca se datoreaza fie nivelului de dezvoltare al initiativei si
expertizei de proifil din regiune. Sunt posibile si defecte sau scapari in rapoartele trimise.

Suedia

Ca si in cazul altor state membre UE cele trei instrumente principale de finantare

structurala sunt Fondul Europeana de Dezvoltare Regionala (FEDER), Fondul European de
Orientare si Garantie Agricola, si Fondul Social European. Cele trei fonduri structurale au au
finatat la modul global in perioada 1995-1999 in Suedia 1709 proiecte avand cel putin partial o
dimensiune culturala, cu cunt totala de 97,8 milioane euro.
Rapoartele suedeze nu descriu nici ele tipologia concreta a proiectelor finantate ci doar
obiectivul, programul si suma in coroane suedeze cu care contribuie UE prin fonduri structurale.
Majoritatea autoritatilor nationale printre care si cele suedeze ce au trimis rapoarte caracterizeaza
drept imposibila misiunea de a defini cu exactitate notiunea de proiect cu dimensiune culturala.
In documente majoritatea proiectelor cu dimensiune culturala aferenta reprezentarii
istoriei au ca eticheta “turism si dezvoltare regionala” sau “ cultura ca si factor de dezvoltare”

296  
 
  

Proiectele dedicate turismului representative cercetarii noastre sunt in general cele care se
axeaza pe valorificarea unei anumite identitati istorice locale prin restaurare de patrimoniu,
documentare pentru pliante, brosuri, monografi, ghid, expozitii, sau produse de tip”turism
cultural”. Alte proiecte intra in categoria interventilor in favoarea promovarii de noi directii de
recalificare sau “dezvoltare de initiative si noi actori economici” sau “tehnologia informatiei”.
Domeniul dezvoltarii accesului si tehnologiei informatiei este eligibil proiectelor ce
vizeaza creare de baze de date istorice, accesul la arhive, rconstituiri ideale pentru arheologie etc.
Fig. 22

FEDER Numar
proiecte

Obiectiv 6 Pastrarea, consolidarea, punerea in valoare a patrimoniului 138

cultural istoric pentru a transforma regiunea in pol de atractie
turistica si investitionala

Obiectiv 5b Contributii la promovarea unor activitati si programe turistice 8

(Turism) care sa puna in valoare specificul istoric cultural al arhipelagului,
naura si valorile sale culturale

Obiectiv Conservarea, dezvolatarea si punerea in valoare a patrimoniului 24

5.b cultural isotric al regiunii Gotland cu scopul dezvoltarii calitative
Cultura si a vietii culturale menita sa ofere insulei Gotland rolul de centru
identitate culturl al intregii regiuni Baltice

Se poate remarca orientativ din Fig. 21, majoritatea consistenta a proiectelor pe care le
putem considera ca avand un continut relevant pentru reprezentarea istoriei sunt in cadrul
Obiectivului 6 legat de conservarea, restaurarea, punerea in valoare a patrimoniului cultural.
Este posibil ca o parte importanta a proiectelor finantate prin programele aferente celorlalte doua
fonduri structurale (fondul social european si FEOGA) dar in lipsa nominalizarii concrete a
continutului acestor proiecte din raport nu dorim sa speculam. Gasim insa relevant faptul ca
Oficiului suedez al patrimoniului istoric in colaborare cu arhivele nationale suedeze li s-a cerut
sa faca un studiu asupra importantei fondurilor structurale comunitare pentru cultura suedeza
297  
 
  

ceea ce denota de la sine faptul ca in dimensiunea culturala a acestor proiecte in majoritatea

cazurilor se poate gasi ceva relevant pentru reprezentarea istoriei in toate dimensiunile sale.

Concluzii:

Sub aspect general din studiile de caz prezentate constatam pentru anumite state membre
o specificitate mai pronuntata a finantarii unui anumit tip de proiecte aferent probabil unor
prioritati si specificitati nationale:

Fig. 2374

Finlanda Expozitii,conferinte materiale informative

Grecia Santiere arheologice 90%

Italia Recalificarea fortei de munca in domenii aferente conservarii si valorificarii

patrimoniului 35%

Spania Reorganizarea arhivelor istorice

Constatam o discrepanta masiva de la o tara la alta intre numarul de proiecte si sumele

alocate, respective intre marimea populatiei si aceste sume. Raportat la numarul de locuitori cele
mai mari sume se acorda Greciei iar cele mai mici Germaniei, Frantei si Italiei. Exista o
discrepanta si mai mare intre suma toatal a finantarii si numarul total de proiecte. Astfel daca in
Grecia 280 de proiecte beneficiaza de o finantare de 420 miloane euro in Finlanda de pilda 1141
de proiecte beneficiaza de mai putin de o treime din aceasta suma, o situatie aproximativ similara
existand si in cazul Frantei (cu 1990 de proiecte). Aici este posibil sa fi intervenit anumite
distorsiuni datorate caracterului extrem de compozit al rapoartelor prezentate de fiecare stat
membru. Nu exista o definitie unitara a ceea ce se intelege prin proiect ce contine o dimensiune
culturala. Daca in cazul Finlandei, o expozitie, o conferinta, un pliant turistic sau un panou este

                                                                                                               
74
Date preluate din Anexa la lucrarea lui Léonce Bekemans si Mr Kristof Van Quathem, Study on cultural projects eligible for assistance from
the European Union Structural Funds Working document "Education and Culture" Series EDUC 101 EN European Parliament
Directorate-General for Research, nov. 1997

298  
 
  

trecut ca proiect relevant ce a beneficiat de finantare,in cazul altor tari cade pilda Grecia si Italia
se pare ca au fost eligibile la finatare doar proiectele de restaurare si punere in valoare a
partimoniului massive, mai putine la numar dar mai consistente. *

Contributia fondurilor structurale pentru reprezentarea istoriei este cel mai evidenta in
dezvoltarea facilitatilor si infrastructurii in sine (noi cladiri arhive etc, tehnologie, laboratoare)
dar care se reflecta direct sau indirect si in volumul si calitatea cercetarii.
Alocarea de fonduri nu este solutie in sine. Este esentiala conceperea de proiecte eligibile
existenta operatorilor capabili sa le impelementeze.

299  
 
  

Bibliografie

Raquel Fernández, 2008. "culture and economics." The New Palgrave Dictionary of
Economics, 2nd Edition. Abstract and pre-publication copy.

Luigi Guiso, Paola Sapienza, and Luigi Zingales, 2006. "Does Culture Affect Economic
Outcomes?," Journal of Economic Perspectives, 20(2), pp. 23-48.

Victor A. Ginsburgh & David Throsby ed., 2006, Handbook of the Economics of Art and Culture, v. 1:

Mark Casson. "Culture and Economic Performance," Chapter 12, pp. 359-397. Abstract.

Paul Streeten. "Culture and Economic Development," Chapter 13, pp. 399-412. Abstract.

Jeanette D. Snowball, 2008. Measuring the Value of Culture, Springer. Description and Arrow-page
searchable chapter links.

Joseph Henrich et al., 2005. "'Economic Man' in Cross-Cultural Perspective: Behavioral Experiments in 15
Small-scale Societies," Behavioral and Brain Sciences, 28(6), pp. 795-815.

Samuel Bowles, 1998. "Endogenous Preferences: The Cultural Consequences of Markets and Other
Economic Institutions," Journal of Economic Literature, 36(1), pp. 75–111.

Guido Tabellini, 2008. "Institutions and Culture," Journal of the European Economic Association,
6(2/3),2008), pp. 255-294.

Laurence R. Iannaccone, 1998. "Introduction to the Economics of Religion," Journal of Economic

Literature, 36(3), pp. 1465–1495.

Laurence R. Iannaccone and Eli Berman, 2008. "religion, economics of," The New Palgrave Dictionary of
Economics, 2nd Edition. Abstract.

H. Peyton Young, 2008. "social norms." The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd
Edition. Abstract

Kenneth G. Binmore and Larry Samuelson, 1994. "An Economist's Perspective on the Evolution of
Norms," Journal of Institutional and Theoretical Economics, 150(1), pp. 45-63.Abstract.

Richard A. Posner, 1997. "Social Norms and the Law: An Economic Approach," American Economic
Review, 87(2), p p. 365-369

Gary S. Becker and Kevin M. Murphy, 2001, Social Economics: Market Behavior in a Social

300  
 
  

Environment, ch. 10, "The Formation of Norms and Values." Description and table ofcontents. Harvard
University Press.

Jess Benhabib, Alberto Bisin, and Matthew Jackson, ed., 2011. Handbook of Social Economics, Elsevier.
Vol. 1A: Part 1. Social Preferences, ch. 1-11; Part 2. Social Actions, ch. 12-17. Description &
Contents links and chapter-preview links.

Arthur J. Robson, 2008. "group selection," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd
Edition. Abstract.

George A. Akerlof and Rachel E. Kranton, 2000. "Economics and Identity," Quarterly Journal of
Economics, 115(3), pp. 715–53.

2005. "Identity and the Economics of Organizations," Journal of Economic Perspectives, 19(1), pp. 9–32.

2010. Identity Economics: How Our Identities Shape Our Work, Wages, and Well-Being, Princeton
University Press. Description & TOC, "Introduction," pp. 3-8, andpreview.

Raquel Fernández and Alessandra Fogli, 2006. "Fertility: The Role of Culture and Family
Experience," Journal of the European Economic Association, 4(2/3), p p. 552-561.

Roland Bénabou and Jean Tirole, 2006. "Belief in a Just World and Redistributive Politics," Quarterly
Journal of Economics, 121(2), pp

Roland Bénabou, 2008. "Ideology," Journal of the European Economic Association, 6(2-3), pp. 321-352..

Joseph P. Kalt and Mark A. Zupan, 1984. "Capture and Ideology in the Economic Theory of
Politics," American Economic Review, 74(3), p p. 279-300. Reprinted in C. Grafton and A. Permaloff, ed.,
2005, The Behavioral Study of Political Ideology and Public Policy Formation, ch. 4, pp. 65-104.

Alberto Bisina and Thierry Verdier, 2000. "A Model of Cultural Transmission, Voting and Political
Ideology," European Journal of Political Economy, 16(1), pp. 5-29. Abstract.

D. Andrew Austin and Nathaniel T. Wilcox, 2007. "Believing in Economic Theories: Sex, Lies, Evidence,
Trust, and Ideology," Economic Inquiry 45(3), pp. 502–518.

Timur Kuran, 1995. Private Truths, Public Lies: The Social Consequences of Preference Falsification.
Harvard University Press. Description and scroll to chapter-preview links.

Edward L. Glaeser, 2005. "The Political Economy Of Hatred," Quarterly Journal of Economics, 120(1),
pp. 45-86.

301  
 
  

S. Brock Blomberg and Gregory D. Hess,`2008. "terrorism, economics of," The New Palgrave Dictionary
of Economics, 2nd Edition. Abstract.

Alan B. Krueger, 2008. What Makes a Terrorist: Economics and the Roots of Terrorism,
Princeton. Description, Introduction, and ch. 1 preview.

Joyce Berg, John Dickhaut, and Kevin McCabe, 1995. "Trust, Reciprocity, and Social History," Games
and Economic Behavior, 10(1), pp. 122-142. Abstract.
• Raymond Fismana and Tarun Khanna, 1999. "Is Trust a Historical Residue? Information Flows and
Trust Levels." Journal of Economic Behavior & Organization, 38(1), pp. 79-92.Abstract.

Nava Ashraf, Iris Bohnet, and Nikita Piankov, 2006. "Decomposing Trust and
Trustworthiness," Experimental Economics, 9(3), p p. 193-208.

Paul J. Zak and Stephen Knack, 2001. "Trust and Growth," Economic Journal, 111(470), p p. 295-321.
Patrick Francois and Jan Zabojnik, 2005. "Trust, Social Capital, and Economic Development," Journal of
the European Economic Association, 3(1), p p. 51-94.

Sjoerd Beugelsdijk, 2006. "A Note on the Theory and Measurement of Trust in Explaining Differences in
Economic Growth," Cambridge Journal of Economics, 30(3), pp. 371–387.

Swee-Hoon Chuah et al., 2007. "Do Cultures Clash? Evidence from Cross-national Ultimatum Game
Experiments," Journal of Economic Behavior & Organization, 64(1), pp. 35-48.Abstract.

Melvin W. Reder, 1999. Economics: The Culture of a Controversial Science, Description and
chapter links.

Joseph J. Spengler,1970. "Notes on the International Transmission of Economic Ideas," History of

Political Economy, 2(1), p p. 133-151.

Yuval Yonay and Daniel Breslau, 2006. "Marketing Models: The Culture of Mathematical
Economics," Sociological Forum, 21(3), p p. 345-386. HTMl

As at Journal of Economic Literature category JEL: Z1 Cultural Economics,....

Partha Dasgupta, 2008. "social capital," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd
Edition. Abstract.
Joel Sobel, 2002. "Can We Trust Social Capital?" Journal of Economic Literature, 40(1), pp. 139-
154 (close Bookmarks tab).

302  
 
  

James Moody and Martina Morris. "social networks, economic relevance of," The New Palgrave
Dictionary of Economics, 2nd Edition Abstract.

Paul Seabright, 2008. "hunters, gatherers, cities and evolution," The New Palgrave Dictionary of
Economics, 2nd Edition. Abstract.

Alberto Bisin and Thierry Verdier, 2008. "cultural transmission," The New Palgrave Dictionary of
Economics, 2nd Edition. Abstract.

Joel M. Guttman, 2003. "Repeated Interaction and the Evolution of Preferences for
Reciprocity," Economic Journal, 113(489), p p. 631-656.

Alberto Bisin et al., 2004. "Cooperation as a Transmitted Cultural Trait," Rationality and Society, 16(4),
477-507. Abstract.

Sushil Bikhchandani, David Hirshleifer, and Ivo Welch, 1992. "A Theory of Fads, Fashion, Custom, and
Cultural Change as Informational Cascades." Journal of Political Economy, 100(5), pp. 992-1026.

Sushil Bikhchandani, David Hirshleifer, and Ivo Welch, 1998. "Learning from the Behavior of Others:
Conformity, Fads, and Informational Cascades," Journal of Economic Perspectives, 12(3), pp. 151-170.

Sushil Bikhchandani, David Hirshleifer, and Ivo Welch, 2008. "information cascades," The New Palgrave
Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract.

Alberto Bisin and Thierry Verdier, 2008. "cultural transmission. The New Palgrave Dictionary of
Economics, 2nd Edition. Abstract.

Rob Boyd, 2008. "cross-cultural experiments." The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd
Edition. Abstract.

José A. Scheinkman, 2008. "social interactions (theory)," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd
Edition.Abstract.

Charles F. Manski, 2000. "Economic Analysis of Social Interactions," Journal of Economic Perspectives,
14(3), pp.115-36 here or here or with linked citations.
Edward P. Lazear, 1999. "Culture and Language," Journal of Political Economy, 107(6), Part 2, p p. S95-
S126. Complete

MEMEnomics; The Next Generation Economy System

Dr. Antonio Zapatero Vicente, Derecho comunitario de la cultura y política cultural de la Comunidad Europea,
303  
 
  

PhD thesis (Madrid: 2002, nepublicat

Fischer, Joschka (2000), Cultural Relations Policy - Concept 2000, Federal Government Foreign Ministry
Studiu Nr DG EAC/08/00: Professor Olivier Audéoud Mobility and free movement of people and products in the
cultural sector, pregatit pentru Directoratul General pentru Educatie si Cultural al Comisiei Europene in parteneriat
cu CEJEC - Université PARIS X-EAEA

Léonce Bekemans si Mr Kristof Van Quathem, Study on cultural projects eligible for assistance from the European
Union Structural Funds Working document "Education and Culture" Series EDUC 101 EN European Parliament
Directorate-General for Research, nov. 1997

L. Bekemans and A. Balodimos, Étude concernant les modifications apportées par le Traité sur l'Union politique en
ce qui concerne l'éducation, la formation professionnelle et la culture, Bruges, Collège d'Europe, 1992
Cosmin Tupa “Institutul cu picioarele de lut” articol din Evenimentu Zilei, Bucuresti, 14 Martie 2004

J.A. McMahon, Education and culture in European Community Law, London, 1995
Problema de absorptie a fondurilor UE -Policy Warning Report editat de Societatea Academica din Romania,
Bucuresti- 2001

Working papers

Lucrari publicate la adresa www.thebrugesgroup.com:

-Kenneth Minogue, A New World Order: What Role for Britain? #1 The Fate of Britain's National Interest

-Dr Lee Rotherham, EU Constitution Briefing Paper # 05 Health and the Nation
-Rt Hon. Oliver Letwin MP EU Constitution Briefing Paper # 04 Criminal Justice and the draft
Constitution
-John Bercow MP EU Constitution Briefing Paper # 03 Subsidiarity and the Illusion of Democratic
Control
-Bill Jamieson EU Constitution Briefing Paper # 02 A Constitution to destroy Europe
-Leolin Price EU Constitution Briefing Paper # 01 Giscard d'Estaing's "Constitution": Muddle and Danger
Presented in Absurd Prolixity
-Dr Brian Hindley Paper No. 46 Free Speech: The EU Version
-Martin Ball Robert Oulds ,Dr Lee Rotherham Paper No. 45 Federalist Thought Control: The Brussels
Propaganda Machine

-Nigel Farage MEP Paper No. 44, Democracy in Crisis: The White Paper on European Governance
-Dr Cris Shore Paper No. 43 European Union and the Politics of Culture
-Christopher Booker Paper No. 42 Britain and Europe: The Culture of Deceit
-Thomas Teodorczuk Paper No. 41 Ultimate Vindication: The Spectator and Europe 1966-79

304  
 
  

-Dr Martin Holmes Paper No. 40 William Hague's European Policy

-Russell Lewis Paper No. 39 The Myth of Europe

-Robert W Cahn ,Yahya El-Droubie, Dr Helen Szamuely Paper No. 38 Alien Thoughts: Reflections on
Identity

-Mark Baimbridge ,Brian Burkitt , Philip Whyman Paper No. 37 The Bank that rules Europe? The ECB and
Central Bank Independence

-Martin Ball ,Jonathan Collett Paper No. 36 Conservative MEPs and the European People's Party: Time for
Divorce
-Dr Martin Holmes Paper No. 35 Franco–German Friendship and the Destination of Federalism
-The Rt Hon. Mrs Margaret Thatcher MP, FRS Paper No. 34 Bruges Revisited
-John Bercow MP ,Paper No. 33 Aiming for the Heart of Europe: A Misguided Venture
-Sir Michael Edwardes Paper No. 32 Britain's Economic Destiny: A Business Perspective
-Mark Baimbridge ,Brian Burkitt , Philip Whyman Paper No. 31 Is Europe Ready for EMU? Theory,
Evidence and Consequences

-Dr Martin Holmes Paper No. 28 John Major and Europe: The Failure of a Policy 1990-7

Therese Kaufmann/Gerald Raunig, Position Paper on European Cultural Policies eipcp 2003, p. 7
http://www.eipcp.net
Marian Stefan articol preluat de pe: http//MONUMENTA ROMANIAE VATICANA.htm
Documente

Report on cultural cooperation in the European Union (2000/2323(INI)), Committee on Culture, Youth, Education,
the Media and Sport, Rapporteur: Giorgio Ruffolo, 2001

Study on the mobility and free movement of fpeople and products in the cultural sector, carried out for the European
Commission, DG EAC by Olivier Audéoud/Université de Paris X, April 2002. Study No DGEAC/08/00

European Parliament, opinion on the communication from the Commission entitled 'Cohesion policy and culture:a
contribution to employment', rapporteur. L. Vecchio, p.8, PE 222.345
COM(96) 512, 20.11.1996, Commission communication 'Cohesion policy and culture: a contribution to
employment'
Interarts and EFAH Study on Cultural Cooperation in Europe –– June 2003
MKW Wirtschaftsforschung GmbH, Exploitation and development of the job potential in the cultural sector in the
age of digitalisation (Brussels: Directorate-General for Employment and Social Affairs – European
Commission, 2001).

COMMISSION WORKING DOCUMENT Application of Article 151(4) of the EC Treaty: use of the Structural
Funds in the field of culture during the period 1994-1999

SEC(94) 219, 24.9.1994, Manual of operational procedures

OJ C 305/1, 7.10.1997, Council Decision regarding the future of European cultural action

305  
 
  

Alte documente
1. Centrul de Informare al Comisiei Europene în România, Cum să obţii finanţare de la Uniunea
Europeană 2003, Bucureşti, 2003.
Hotărârea de Guvern nr. 49 din 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 19 februarie
2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea criteriilor de acordare a unor
2. subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, precum şi alte organizaţii
neguvernamentale fără scop lucrativ, care iniţiază şi organizează programe şi proiecte culturale.
3. Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000, privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil,
publicată în Monitorul Oficial nr. 530 din 27 octombrie 2000.
4. Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr.2625/2007.
Ordonanţa Guvernului României nr. 77 din 30 august 2001, privind reabilitarea şi revitalizarea
5. Centrului Istoric Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial nr. 541 din 1 septembrie 2001;
6. htpp://www.aradbiennale.org/proiect_ro.htm;
7. http://biblioteca.vaslui.ro/;
8. http://www.cultura2000.ro./rapoarte;
9. http:// www.euromonitor.com;
10. http://europa.eu.int;
11. http://www.galapsc.ro;
12. htpp://www.galasocietatiicivile.ro;
13. http://www.lcb.de/autoren/grenzgaenger (în limba germană);
14. http://www.litere.uvt.ro/studii_spec_management_cultural.htm;
15. http://www.ministerulculturii.ro;
16. http://www.nord-vest.ro;
17. http://www.socrates.ro;

                                                                                                               
i
Joseph Nye, Soft Power: the means for success in world politics (New York; Public Affairs, 2004), p.111
ii
Simon Jenkins: Russia’s assault of the British Council reveals the true nature of diplomacy: In Guardian Weekly,
25.01.2008, p. 24
iii
Gita Steiner-Khamsi, History, democratic values and tolerance în Europe: the experience of countries în
democratic transition, simpozion organizat de Consiliul Europei, Sofia 1994.

iv
Bodo von Borries, “Multiperspectivity” – Utopian Pretensions or Feasible Fundament of Historicăl Learning în
Europe?, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and for Tomorrow: What Does Europe mean for
School History?, Körber Stiftung, Hamburg 2001

306