Colostru – secreţie a glandei mamare în primele zile postnatal, înainte de apariţia

laptelui;

Colpectomie – intervenţie chirurgicala ce constă în excizia unei părti a vaginului;

Colpohisterectomie – excizia chirurgicala a uterului si a parţii superioare a vaginului;

Tuşeu vaginal – reprezintă manevra prin care se examineaza cu două degete (indexul
si mediusul) vaginul, colul uterin; asociat cu palparea abdominala permite examinarea
uterului şi a anexelor; prin tuşeu vaginal se poate depista o poziţie anormală a
uterului, o creştere în dimensiuni a uterului, prezenţa unei mase tumorale la nivelul
uterului, ovarului sau salpingelui;

Tuşeu rectal – reprezintă manevra prin care se poate exmina cu indexul canalul anal,
partea inferioară a ampulei rectale, fundul de sac Douglas, faţa posterioară a prostatei
(examenul se face purtând manuşi);

Fibromul uterin – reprezintă o formaţiune tumorală benignă, având originea în

miometru. Se poate evidenţia prin tuşeu vaginal, decelându-se un uter mărit de volum,
mai dur, uneori mai neregulat.

Orhită : reprezintă inseminarea testiculară fie pe cale hematogenă, fie de la o infecţie

de prozimitate, cel mai frecvent o epidimita. Poate fi acută sau cronica. Orhita urliana
este una din principalele complicaţii ale oreionului. Aceasta produce uneori sterilitate
prin atrofie testiculară.

Salpingită : reprezintă inflamaţia unei trompe / ambelor trompe uterine; origine ei

fiind infecţioasă, germenii responsabili fiind cei cu transmitere sexuală (chlamydia,
gonococul, micoplasma). Ea e manifestă prin durere pelvină insoţită de febră, scurgeri
vaginale. Uneori ea nu se traduce prin nici o manifestare si este descoperită în urma
unui examen ginecologic motivat de sterilitate. Inflamaţia se poate extinde si la
organele vecine (parametru, vagin, ovare).

Piosalpinx – reprezintă acumularea de puroi la nivelul unei trompe uterine sau

ambelor. Este urmarea unei salpingite nediagnosticată sau netratată. Se manifestă prin
dureri pelvine, febră şi un examen ginecologic dificil.

Epididimită – inflamaţie a epididimului, mai ales de origine infecţioasă.

Orhiepidimită – inflamaţie de cele mai multe ori de origine infecţioasă a testiculului

si epididimului. Se datorează unei uretrite, adenom de prostată infectat, prostatite,
infecţii urinare, tuberculeze. Se manifestă prin durere, creşterea în volum a testiculului
si epididimului, febră, semne locale inflamatorii, usturimi la mictiune.

Hidrocel – reprezintă acumularea de lichid seros intre foiţele tunicii vaginale

testiculare. Este nedureros, fara o cauza decelabila. Uneori poate reprezenta un semn
în cancerul testicular.
Varicocel – dilataţie permanentă a plexurilor venoase ce drenează sangele de la nivel
testicular. Este mai frecvent localizat la nivelul testiculului stang datorita următoarelor
cauze :
1. funiculul spermatic stang mai lung decât cel drept;
2. vena testiculara stângă se varsă în unghi drept in vena renală stângă; vena
renală stângă se varsă în unghi drept în vena cavă inferioară;
3. prezenţa mezosigmoidului anterior de vena testiculară (colonul sigmoid poate
comprima vena testiculară);
4. vena renală stângă cuprinsă în pensa aorto-mezenterica;
Se manifestă prin prezenţa de dilataţii venoase intrascrotale ce se accentuează la
efortul de tuse. Rar poate produce modificări asupra mobilităţii şi duratei de viaţă a
spermatozoizilor;

Examenul clinic al Organelor genitale masculine

Examenul clinic al organelor genitale presupune inspectia apoi palparea

acestora. Inspectia presupune vizualizarea si observarea tuturor modificarilor ce apar
la nivelul organelor genitale.

Inspectia penisului :
Aceasta include :
 tegumentul;
 preputiul;
 glandul;
La arest nivel pot apare diverse modificari cum ar fi :
 Fimoza : imposibilitatea de a decalota glandul;
 Parafimoza : imposibilitatea de a recalota glandul (tratamentul acestor doua
afectiuni fiind chirurgical, practicandu-se circumcizie);
 Balanita : ce reprezinta o inflamare a glandului si preputului;
Inspectia mai poate duce la decelarea escoriatiilor infectiei cu diversi paraziti
cu tropism genital. (ex. Pediculul pubis)
In cazul uretritelor (gonococice sau negonococice) se inspecteaza meatul
uretral unde se poate observa lichid. In cazul in care pacientul acuza scurgeri uretrale
dar la inspectie nu se deceleaza lichid se poate recurge la mulgerea penisului, de la
baza catre gland. Din lichidul de secretie se poate identifica germenul patogen.
Inspectia poate decela si diverse malformatii congenitale, cum ar fi
hipospadiasul (deschiderea uretrei pe fata ventrala a penisuluia).

Palparea penisului
Palparea penisului se poate realiza între police si celelalte degete, putandu-se
decela diverse indurari sal fluctuente ale acestuia.
 Induratia portiunii ventrale peniene poate semnifica o strictura uretrala
(ingustare a uretrei) fie o formatiune tumorala uretrala.
 Fluctuenta unei zone indurate poate semnifica inflamatie uretrala secundar
unei stricturi uretrale.

Inspectia scrotului :
 Aceasta presupune inspectia tegumentului si a contururilor scrotale. Se pot
observa astfel escoriatii, eruptii cutanate, chiste sebacee si mai rar cancer de piele la
acest nivel.
Astfel, un contur scrotal slab dezvoltat pe una din parti poate sugera
criptorhidie