See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/328282499

EXPLOATAREA PĂDURILOR. Curs pentru specializarea Cinegetică ID.

Book · October 2018

CITATIONS READS
0 838

1 author:

Ciubotaru Arcadie
Universitatea Transilvania Brasov
59 PUBLICATIONS   12 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Ciubotaru Arcadie on 15 October 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTUR ŞI EXPLOAT RI FORESTIERE

Prof. dr. ing. Arcadie Ciubotaru

EXPLOATAREA PĂDURILOR

Specializarea: Cinegetic ID

-2 0 0 7-
 Prefaţă

Valorificarea masei lemnoase extrase din fondul forestier în condiţii economice cât mai
favorabile constituie un factor important în aplicarea, în silvicultură, a conceptului de
gospodărire durabilă a resurselor naturale.
Această cerinţă este justificată de faptul că printr-o valorificare corespunzătoare a
masei lemnoase exploatate, în produse cu valoare economică ridicată, se asigură acoperirea
cheltuielilor făcute pentru administrarea pădurilor pe durata unui ciclu de viată al arboretelor
şi, în acelaşi timp, se răspunde unor nevoi ale societăţii privind necesarul de produse realizate
din sau pe bază de lemn.
Obiectivele complexe ale activităţii de exploatare a pădurilor impun cunoaşterea
detaliată a modului de desfăşurare a acestui proces de producţie, astfel încât rezultatele
obţinute să corespundă scopului urmărit.
În lucrarea de faţă sunt prezentate principiile, metodele, mijloacele şi procedeele de
lucru prin care se realizează punerea în valoare a masei lemnoase, precum şi aspecte generale
privind proiectarea şi organizarea lucrărilor de exploatare, în corelaţie cu cerinţele ecologice
impuse acestei activităţi.
Manualul se adresează specialiştilor din domeniul forestier, studenţilor care se
pregătesc pentru domeniul silvicultură - specializarea cinegetică, precum şi tuturor celor
interesaţi de perfecţionarea pregătirii în acest domeniu de activitate.

Autorul
 1. Noţiuni generale

1.1. Rolul activităţii de exploatare a pădurilor

Pădurea oferă omului o gama largă de bunuri şi servicii de care acesta beneficiază direct sau
indirect. Bunurile oferite de pădure, prin funcţia sa economică, sunt: lemn, fructe, coa jă, frunze,
răşină, precum şi: vânat, hrană pentru animale etc. Serviciile pe care pădurea le oferă omului
sunt definite de funcţiile de protecţie ale acesteia: protecţia solului şi a stabilităţii terenurilor, de
ameliorare a factorilor climatici, de purificare a aerului, de reglare a debitului de scurgere a apelor
pluviale etc. Pădurea îndeplineşte, întotdeauna, concomitent, ambele funcţii, în concordantă cu
condiţiile concrete în care se găsesc amplasate arboretele şi cu cerinţele societăţii, pădurii i se
atribuie una sau unele din funcţiile amintite stabilindu-se, altfel spus, un anumit ţel de gospodărire
pentru fiecare arboret.
Optimizarea raportului dintre ţelul de gospodărire propus şi totalitatea funcţiilor pe care
trebuie să le îndeplinească pădurea se face, în principal, prin intervenţii în viaţa arboretelor pentru
a le asigura compoziţia, structura, condiţiile de dezvoltare şi regenerare corespunzătoare rolului
atribuit. Prin aceste intervenţii se va extrage din pădure masă lemnoasă (lemn brut) care va
constitui principala resursă pentru acoperirea cerinţelor societăţii în acest domeniu.
În prezent la nivel mondial de pe cele 3,8 mld. ha ale fondului forestier global se recoltează
circa 4,1 mld. m3 masă lemnoasă, ceea ce înseamnă aproximativ 1,1 m3/an/ha.
Pădurile României, cu o suprafaţă de 6,3 mil. ha, oferă anual spre exploatare, în prezent, circa
15,5 mil. m3. Aceasta înseamnă, în medie, o cantitate recoltată de 2,5 m3/an/ha.
Volumul de masă lemnoasă exploatat anual din pădurile ţării noastre este rezultatul
creşterilor anuale ale arborilor. Acest proces biologic, permanent repetabil în mod natural,
constituie factorul prin care se realizează acumulările de masă lemnoasă ce fac posibilă, prin
punerea lor în valoare, acoperirea cerinţelor societăţii.
Cantitatea de masă lemnoasă ce se extrage anual din pădure depinde, pentru fiecare ţară, de
caracteristicile fondului forestier naţional, caracteristici care se constituie din: suprafaţa fondului
forestier, distribuţia geografică a fondului forestier, compoziţia fondului forestier, creşterile
anuale, volumul total de masa lemnoasă pe picior, accesibilitatea pădurilor, calitatea masei
lemnoase, valoarea economică a speciilor forestiere, politica forestieră promovată la un moment
dat.
Fondul forestier al României - alcătuit din păduri, terenuri pentru împăduriri şi administraţia
forestieră, căi permanente de transport, cursuri de apă, pepiniere, poieni - reprezintă
aproximativ 27 % din suprafaţa ţării.
Repartiţia geografică a pădurilor pe teritoriul ţării este neuniformă, în primul rând, ca rezultat
al intervenţiei omului de-a lungul timpului, intervenţii făcute cu scopul de a crea terenuri arabile şi
pentru păşunat sau pentru a exploata masa lemnoasă. În prezent pădurile ţării sunt repartizate
astfel: 10 % în regiunea de câmpie, 30 % în regiunea de deal, 60 % în regiunea de munte.
Ponderea speciilor şi a grupelor de specii importante pe suprafaţa fondului forestier este
reflectată prin următoarele procente: 30 % răşinoase, 30 % fag, 20 % cvercinee, 15 % diverse tari,
5 % diverse moi.
Un alt criteriu important de repartizare a suprafeţelor ocupate de pădurile ţării îl constituie
zonarea funcţională a acestora. Din acest punct de vedere, în prezent, pădurile din România sunt
repartizate în proporţii aproximativ egale în cele două grupe funcţionale adoptate de legislaţia silvică
în vigoare, respectiv : grupa pădurilor cu funcţii speciale de protecţie şi grupa pădurilor cu funcţii
de producţie şi de protecţie.
Creşterea medie în pădurilor ţării este de 4,6 m3/an/ha. Pentru principalele specii şi grupe de
specii creşterile anuale au următoarele valori: 6,2 m 3/an/ha pentru răşinoase; 4,8 m3/an/ha pentru
fag; 2,9 m3/an/ha pentru cvercinee; 3,9 m3/an/ha pentru foioase tari; 4,4 m3/an/ha pentru foioase

-1-
moi.
Volumul de masă lemnoasă pe picior în pădurile din ţara noastră este estimat la
aproximativ 1,3 miliarde m 3, din care: 38 % răşinoase şi 62 % foioase.
Fondul forestier din ţara noastră dispune de 42,2 mii km căi permanente de transport, ceea ce
corespunde unui indice mediu de desime de 6,69 m/ha.
În ceea ce priveşte accesibilitatea pădurilor din România, la nivelul de dotare actual, se constată că,
pentru o distanţă maximă de colectare de 2,0 km, din totalul de 6,3 milioane ha, pot fi considerate
accesibile 4,1 milioane ha, adică aproximativ 65 % din suprafaţa fondului forestier, restul de 2,2
milioane ha, deci circa 35 % fiind, în prezent, considerate inaccesibile.
Posibilitatea pădurilor din ţara noastră este stabilită la o valoare medie de 15,5 milioane m3, ceea ce este
sub nivelul creşterilor curente anuale şi se justifică, în primul rând, prin necesitatea realizării unei echilibrări a
repartiţiei pădurilor pe clase de vârstă. Volumele ce urmează a fi exploatate anual vor fi constituite, conform
previziunilor actuale, din: produse principale 57 %; produse secundare 28 %; produse accidentale
neprecomptabile 15 %.
Calitatea masei lemnoase ce se pune în valoare anual depinde de specie, starea de sănătate a arborilor
marcaţi, vârsta arboretului şi natura produselor.
Valoarea economică a speciilor forestiere care se exploatează depinde, în primul rând, de calitatea
lemnului, dar şi de posibilităţile de valorificare ale industriei de prelucrare.
Resursa de masă lemnoasă disponibilă la un moment dat depinde de creşterile curente anuale ale
arboretelor din fondul forestier şi posibilitatea stabilită ca rezultat al acestor creşteri şi a politicii forestiere
promovate într-o anumită perioadă.
Masa lemnoasă acumulată prin creşterile anuale se repartizează diferit într-un arbore
(tabelul 1.1), respectiv pentru:

- răşinoase: 73 %, în trunchi; 4 %, în crăci; 7 %, în coajă; 16 %, în cioată şi rădăcini;

- foioase: 62 %, în trunchi; 12 %, în crăci; 6 %, în coajă; 20 %, în cioată şi rădăcini,

În general, dintr-un arbore se utilizează partea aeriană, situată deasupra nivelului de

doborâre. Acest volum, înscris în actele de punere în valoare (A.P.V.), include volumul
trunchiului şi a crăcilor (cu diametrul mai mare de 5 cm la răşinoase, respectiv mai mare de 3 cm
la foioase), ceea ce reprezintă, din volumul total al unui arbore, circa 81 % pentru răşinoase şi
circa 79 % pentru foioase.
Volumul înscris în A.P.V. este pus în valoare prin activitatea de exploatare a pădurilor sub
formă de sortimente de lemn brut. Datorită condiţiilor specifice de desfăşurare a acestui proces
masa lemnoasă din actele de punere în valoare nu este transformată integral în sortimente de lemn
brut, o parte din aceasta regăsindu-se la sfârşitul procesului de producţie în resturi şi pierderi de
exploatare.
Resturile de exploatare rămân în parchet la sfârşitul procesului de producţie şi se
constituie din piese de lemn provenite din crăci subţiri, rupturi, porţiuni cu putregai, capete etc.
Pierderile de exploata apar datorită tăieturilor, deplasării lemnului prin târâre şi
semisuspendare, contragerilor prin uscare, olăririi, efectuării tapei supralungimilor etc., în
tabelul 1.2 sunt date valori orientative privind repartizarea masei lemnoase inclusă în actul de
punere în valoare.
Resturile de exploatare rămân în parchet la sfârşitul procesului de producţie şi se
constituie din piese de lemn provenite din crac subţiri, rupturi, porţiuni cu putregai, capete etc.
Pierderile de exploatare apar datorită tăieturilor, deplasării lemnului prin târâre şi
semisuspendare, contragerilor prin uscare, olăririi, efectuării tapei, supralungimilor etc.

-2-
 Tabelul 1.1
Repartizarea masei lemnoase dintr-un arbore

Specificaţii Proporţia din volumul arborelui, în %, pentru:

răşinoase foioase
Crăci:
<3 mm 2 1
0 3...5 mm 1 2
> 5 mm 1 -
0 5...10 mm - 4
> 10 mm - 5
Total crăci 4 12
Trunchi:
lemn 73 62
coajă 7 6
Total trunchi 80 68
Cioată 1 1
Rădăcini:
principale 7 13
secundare 8 6
Total rădăcini 15 19
Total arbore 100 100

Tabelul 1.2
Repartizarea masei lemnoase din actele de punere în valoare

Grupa de Repartizarea masei lemnoase din A.P.V., în %

specii Sortimente Coaja lemnului Pierderi de Resturi de
de lemn de lucru exploatare exploatare
Răşinoase 85 10 3 2
Foioase 89 7 2 2

Deşi resursa de lemn este practic inepuizabilă în timp, datorită proceselor naturale de
acumulare şi reproducere a acesteia, volumele puse în valoare anual, într-un sistem raţional de
gospodărire, nu trebuie să depăşească nivelul creşterilor curente anuale. În aceste condiţii masa
lemnoasă trebuie să fie considerată o resursă naturală limitată şi, pentru a acoperi cerinţele mereu
crescânde ale societăţii, să fie pusă în valoare, în raport cu volumul marcat, într-o proporţie cât
mai mare prin activitatea de exploatare a pădurilor

1.2 Obiectivele activităţii de exploatare a pădurilor

Necesitatea extragerii masei lemnoase din pădure este impusă, pe de o parte, de aplicarea
măsurilor culturale şi, pe de altă parte, de satisfacerea cerinţelor societăţii privind consumul de lemn
industrial şi casnic, dar şi de alte cerinţe sociale, corespunzător obiectivelor generale de gospodărire
durabilă a fondului forestier. Intervenţiile făcute în acest sens în viata arboretelor au, deci, un triplu
rol:
- cultural - e aplicare a măsurilor de gospodărire preconizate;
- economic - de valorificare a masei lemnoase rezultate şi a altor produse ale
pădurii;
- social – de asigurare a unor locuri de muncă, de păstrare a unor tradiţii locale etc.
Armonizarea celor trei interese (cultural, economic şi social) constituie esenţa activităţii
silvicultorului şi se concretizează, în activitatea practică, prin aplicarea conceptului de gestionare

-3-
durabilă a pădurilor (fig. 1.1).

OBIECTIVELE ACTIVIT II DE

GOSPOD RIRE DURABIL A

P DURILOR

ECOLOGICE ECONOMICE SOCIALE

- Mediu de via
- Reglarea regimului - Lemn - Locuri de munc
climatic - Produse accesorii: - Servicii
- Reglarea scurgerilor - Fructe de p dure - P strarea
de ape - Semin e tradi iilor
- Stabilitatea terenului forestiere
- Troficitatea solului - Plante
- Reglarea ciclului medicinale
carbonului - Vânat
- Men inerea
diversit ii biologice

Fig. 1.1 Obiectivele activităţii de gospodărire durabilă a pădurilor

1.3 Definirea exploatării pădurilor

Prin noţiunea exploatarea pădurilor se definesc, de fapt, cele două laturi ale activităţilor
specifice de punere în valoare a masei lemnoase: transformarea arborilor marcaţi în piese cu
anumite caracteristici şi transferul acestora în locuri accesibile pentru utilizatori. Această activitate
poate fi definită în două moduri, şi anume: latura productivă - prin structura şi caracteristicile
procesului de producţie; latura ştiinţifică - prin cunoştinţele teoretice prin care se reglementează
desfăşurarea acestui proces.
Ca activitate productivă, exploatarea pădurilor este definită ca reprezentând ansamblul
activităţilor prin care se extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă, cu scopul de a se asigura
condiţii optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor şi de a satisface cerinţe ale societăţii.
Ca ştiinţă, exploatarea pădurilor reprezintă ansamblul cunoştinţelor teoretice privind

- Prin gospodărirea durabilă a pădurilor se înţelege acel mod de utilizare a resurselor forestiere prin care generaţia actuală are dreptul
de a folosi aceste resurse conform nevoilor proprii, fără a leza generaţiilor viitoare de acelaşi drept.

-4-
principiile, metodele, procedeele şi tehnicile de lucru prin care se asigură extragerea şi punerea în
valoare a masei lemnoase destinată exploatării în concordanţă cu cerinţele silviculturale de
gospodărire a pădurilor.

1.4 Structura procesului de producţie a exploatării lemnului

Realizarea, în condiţii optime, a obiectivelor exploatării pădurilor, respectiv a

obiectivelor economice şi culturale, impun o structură a procesului de producţie adaptată condiţiilor
de lucru şi concepţiei de organizare specifice ţării noastre.
Punerea în valoare a masei lemnoase, obiectivul economic al exploatării, presupune
transformarea arborilor marcaţi în sortimente de lemn brut, sortimente care constituie
produsul final al exploatării şi care reprezintă piese de lemn cu dimensiuni, forme şl calităţi
impuse de necesităţile de folosire ulterioară. În plus, pentru a putea fi valorificate, sortimentele
de lemn brut trebuie să se găsească în final, în locuri accesibile beneficiarilor de astfel de produse
(fig. 1.2).

Fig. 1.2 Rolul economic al activităţii de exploatare: transformarea

arborilor marcaţi în piese cu caracteristici cerute de utilizatori şi
transferul acestora în locuri din care pot fi livrate, sau pot fi preluate
de beneficiari beneficiarilor

Activitatea de exploatare trebuie să fie, pe de o parte, rentabilă din punct de vedere

economic, adică cheltuielile de exploatare să nu depăşească un anumit nivel, acceptat de societate
la un moment dat, iar pe de altă parte să se desfăşoare astfel încât să nu producă, în arboretul în
care se intervine, prejudicii care să depăşească pragul de suportabilitate al ecosistemului
respectiv.
Optimizarea celor două interese a condus la o structură a procesului de producţie dezvoltată
pe etape, etape în care se realizează obiective parţiale în concordanţă cu condiţiile concrete de lucru
-5-
şi cu scopul final al exploatării.
Ideea de bază, în organizarea procesului de producţie, este aceea de mecanizare, într-o
proporţie cât mai mare, a lucrărilor de exploatare şi de reducere la minimum a lucrărilor specifice
desfăşurate în pădure. Se răspunde în acest fel necesităţilor de rentabilizare a lucrărilor şi de
diminuare a prejudiciilor.
Gândită în acest fel, structura procesului de producţie cuprinde mai multe etape succesive
(procese tehnologice), care se desfăşoară în condiţii de lucru specifice având, fiecare, un obiectiv
propriu (tab. 1.3).
Procesele tehnologice prin care se realizează exploatarea lemnului sunt: recoltarea,
colectarea, lucrările din platforma parchetului, transportul tehnologic, lucrările din centrele de
sortare şi transportul comercial.

Tabelul 1.3

Structura procesului de producţie

Procesul Obiectivul Locul de Operaţii specifice

tehnologic desfăşurare
Recoltare Fragmentarea arborilor marcaţi corespunzător Parchet Doborâre, curăţire de crăci,
cerinţelor impuse de deplasarea ulterioară secţionare
Colectare Deplasarea pieselor de lemn, rezultate în urma Căi de colectare Adunat, scos, apropiat
recoltării, de la cioată până în platforma
parchetului, lângă o cale permanentă de
transport
Lucrările din Fasonarea materialului lemnos pentru Platforma Curăţire de crăci, sortare, secţionare,
platforma transportul tehnologic sau fasonarea parchetului despicare, fasonare lemn de steri şi
parchetului sortimentelor de lemn brut pentru transportul la crăci, manipulare, transport intern,
beneficiari (transportul comercial). stivuire, stocare

Transportul Deplasarea materialului lemnos din platforma Căi permanente Încărcare, transport, descărcare
tehnologic parchetului în centrele de sortare de transport
Lucrările din Fasonarea sortimentelor de lemn brut Centre de Recepţia masei lemnoase, sortare,
centrele de sortare secţionare, cojire, despicare,
sortare pachetizare, manipulare, transport
intern, stivuire, stocare
Transportul Deplasarea materialului lemnos din platforma Căi publice de Încărcare, transport, descărcare
comercial parchetului sau din centrele de sortare la transport
beneficiari

Recoltarea, procesul tehnologic prin care se realizează fragmentarea arborilor marcaţi, se

desfăşoară integral în parchet. Fragmentarea se face astfel încât să se asigure deplasarea masei
lemnoase în concordanţă cu cerinţele impuse de tratament, condiţiile de teren şi mijloacele de
colectare folosite.
Colectarea - procesul tehnologic prin care se asigura deplasarea pieselor de lemn, rezultate
în urma recoltării, de la cioată până lângă o cale permanentă de transport - se realizează printr-o
concentrare progresivă a masei lemnoase pe suprafaţa parchetului. În acest fel se creează condiţii de

-6-
mecanizare a acestui proces. Căile de colectare (drumuri de vite, drumuri de tractor, instalaţii cu
cablu) au caracter pasager şi sunt amenajate în concordanţă cu condiţiile concrete de lucru.
Lucrările din platforma parchetului reprezintă procesul prin care se pregăteşte masa
lemnoasă colectată în vederea transportului tehnologic. Această pregătire are drept scop principal
asigurarea condiţiilor impuse de folosirea la capacitate a mijloacelor de transport şi se desfăşoară în
platforma primară.
Transportul tehnologic constituie procesul prin care masa lemnoasă este deplasată din
platforma primară în centrele de sortare, şi preindustrializare. Deplasarea se face pe căi permanente
de transport (drumuri auto forestiere, căi ferate forestiere, drumuri publice, căi navigabile).
Lucrările din centrele de sortare constituie procesul tehnologic prin care se asigură
sortarea şi definitivarea fasonării masei lemnoase până la obţinerea sortimentelor de lemn brut,
sortimente ce reprezintă produsele finale ale exploatării. Centrele de sortare, în care se desfăşoară
acest proces, au caracter permanent şi deservesc, simultan, suprafeţe din fondul forestier
corespunzătoare unui număr mare de parchete.
Transportul comercial respectiv procesul prin care sortimentele de lemn brut sunt deplasate
din platforma parchetului sau centrele de sortare până la beneficiari
Aşa cum se poate observa din tabelul 1.3, procesul de producţie al exploatării lemnului
constă, în ansamblu, din două grupe de activităţi:

- Fasonarea lemnului, care reprezintă un proces complex de fragmentare şi pregătire a

masei lemnoase pentru deplasările ulterioare sau pentru livrarea către beneficiari, ce se
realizează - prin tăiere - în parchet, platforma parchetului sau în centrele de sortare.
- Deplasarea lemnului, care reprezintă un proces de transport a pieselor rezultate prin
fasonare pe căi de colectare (drumuri de vite, drumuri de tractor, instalaţii cu cabluri) sau
pe căi permanente de transport (drumuri forestiere, căi publice de transport, căi ferate,
căi navigabile).

Rezultă că în activitatea de exploatare a pădurilor procesele de bază sunt:

- Tăierea, prin care se realizează fragmentarea masei lemnoase prin operaţiile de:
doborâre, curăţire de crăci, secţionare, cojire, despicare, tocare.
- Transportul, prin care se asigură deplasarea masei lemnoase între punctele impuse de
punerea în valoare a acesteia respectiv între cioată şi platforma parchetului sau
centrele de sortare.

-7-
 2. Recoltarea lemnului

2.1. Aspecte generale

Recoltarea constituie procesul tehnologic prin care arborii marca i sunt fragmenta i prin
opera ii specifice, astfel încât să se creeze, sub aspect economic şi ecologic, condi ii favorabile de
deplasare a lemnului la colectare.
Fragmentarea se realizează prin tăiere în cadrul opera iilor de doborâre, cură ire de crăci şi
sec ionare. Trebuie men ionat faptul că opera iile de cură ire de crăci şi sec ionare se execută în
cadrul acestui proces, în general, doar într-o propor ie impusă de cerin ele de fasonare
corespunzătoare a lemnului, astfel încât să se realizeze condi ii optime pentru desfăşurarea
procesului de colectare.
Obiectivul urmărit prin acest proces tehnologic este transformarea arborelui marcat în piese cu
forme şi dimensiuni optime sub aspectul cerin elor impuse de deplasarea lemnului la colectare.
Opera iile se desfăşoară integral în parchet, în condi ii naturale de teren, sub influenta directă a
factorilor climatici.

2.2. Mijloacele de recoltare

Mijloacele de lucru folosite pentru recoltarea lemnului sunt: ferăstraie mecanice, maşini
multifunc ionale, topoare, pene, dispozitive pentru impulsionarea şi orientarea căderii arborelui,
dispozitive de trac iune cu cablu.

2.2.1. Ferăstraie mecanice

Ferăstraiele mecanice sunt mijloacele de bază cu care se execută opera iile din cadrul
procesului de recoltare. Cu aceste utilaje se realizează integral opera iile de doborâre şi sec ionare şi
par ial opera ia de cură ire de crăci.
Alcătuirea ferăstraielor mecanice constă din: motor, transmisie, aparat de tăiere şi
anexe (fig. 2.1).
Motorul, în doi timpi, monocilindric, cu aprindere prin scânteie, răcire cu aer şi pornire cu
demaror manual, are un sistem de alimentare cu carburator cu membrană-pompă care-i permite
func ionarea la parametri optimi în orice pozi ie de lucru. Acest din urmă aspect este impus de
condi iile de lucru de la recoltare şi este o caracteristică indispensabilă utilizării acestei game de
utilaje. Puterea motoarelor folosite la ferăstraiele mecanice este cuprinsă, în general, între 2 şi 4 kW.
Transmisia, alcătuită dintr-un ambreiaj centrifugal uscat, are rolul de a transmite mişcarea de la
motor la aparatul de tăiere, la comanda conştientă a fasonatorului mecanic. Se evită în acest fel
accidentarea fasonatorului mecanic de lan ul în mişcare şi se asigură - în acelaşi timp, înainte de
începerea efectivă a tăierii - tura ia corespunzătoare domeniului de elasticitate a motorului.
Aparatul de tăier, partea ferăstrăului mecanic care realizează tăierea, este alcătuit din: pinion de
antrenare, lamă de ghidare, lan tăietor, instala ia de ungere a lan ului şi dispozitivul de întindere a
lan ului.
Anexele constau din: mânere de prindere, frână de lan , capote, întrerupător, pârghia de
blocare a accelera iei, gheara de prindere etc.
La ferăstraiele mecanice, în procesul de tăiere, ac ionează efectiv lan ul tăietor dirijat, în
mişcare, de lama de ghidare.
Lan ul tăietor universal este alcătuit din: din i tăietori, eclise de antrenare, eclise de legătură şi
nit-bol uri. Un parametru caracteristic, important, al lan ului tăietor este pasul. Lan urile folosite în
prezent au pasul de: 10,26 mm (0,404"), 9,52 mm (3/8") şi 8,25 mm (0,325") iar pentru antrenarea
acestora aparatul de tăiere trebuie să fie dotat cu un pinion de antrenare cu un pas identic.

- 8-
 Fig. 2.1. Alcătuirea ferăstraielor mecanice: 1 – motor; 2 – lan tăietor; 3 – lamă de ghidare;
4 - frâna de lan ; 5 – mâner dreapta, 6 – mâner stânga; 7 – demaror; 8 – ambreiaj; 9 – ghiară
de prindere; 10 – pârghia pentru blocarea accelera iei

Pentru ascu irea din ilor tăietori ai lan urilor se recomandă folosirea unor pile cu diametre de
5,5 mm; 5,0 mm şi de 4,5 mm corespunzătoare lan urilor cu pasul de 0,404", 3/8" şi respectiv
0,325".
Lamele de ghidare sunt alcătuite din: pat, corp, capăt liber şi se clasifică, după modul de
ghidare a lan ului, la capătul liber, în: lame cu stelit, lame cu pinion, lame cu rolă. Lungimea utilă a
lamelor este cuprinsă între 300 şi 1200 mm. Cele mai folosite sunt lamele cu lungimea utilă între 300
şi 450 mm.
Procedeele de tăiere cu ferăstraiele mecanice (fig. 2.2) depind de lungimea utilă a lamei (Lu), de
diametrul piesei (d) şi de condi iile de lucru.

Lu

Fig. 2.2. Lungimea utilă a lamei (Lu)

Se deosebesc următoarele procedee de tăiere:

- tăierea normală, la care for a de apăsare pe mânere şi viteza de avans cu acelaşi
sens; se recomandă pentru situa ii în care d < LU/2;
- tăierea în evantai, la care for a de apăsare pe mânere şi viteza de avans au sensuri
opuse; se recomandă pentru situa iile în care LU/2 < d < LU;
- tăierea mixtă, succesiune de tăieri normale şi în evantai; se recomandă
pentru situa iile în care Lu< d < 2LU;

- 9-
 ū
F

Fig. 2.3. Procedee de tăiere: a – tăierea normală, b – tăierea în

evantai

- tăierea în berbec, tăiere ce începe prin pătrunderea cu capătul liber al

lamei în lemn.

2.2.2. Unelte şi dispozitive

Toporul este folosit la recoltare, ca unealtă auxiliară la doborâre şi, în anumite condi ii, la
doborârea şi cură irea de crăci a arborilor.
Pana , unealtă auxiliară folosită la doborâre şi sec ionare, se confec ionează din materiale cu
duritate mică (lemn, aluminiu, mase plastice) şi poate fi netedă, zim ată sau striată. Cu ajutorul penei
se asigură impulsionarea şi orientarea căderii arborelui la doborâre sau prevenirea prinderii lan ului în
tăietură, în anumite condi ii, la sec ionare.
Dispozitive pentru impulsionarea şi orientarea căderii arborilor sunt unelte auxiliare folosite la
doborâre. Impulsionarea căderii este necesară în situa iile în care desimea arboretului este mare şi
coroanele arborilor sunt întrepătrunse, când se doboară arbori mari cu trunchiuri verticale şi coroane
cu o simetrie pronun ată, când se doboară trunchiuri fără coroană, rezultate din doborâturi sau
rupturi de vânt sau zăpadă.
Dispozitivele de trac iune cu cablu sunt folosite pentru dezaninarea arborilor sau pentru
orientarea căderii unor arbori de dimensiuni mari.
Aceste dispozitive, ac ionate manual, realizează for e de trac iune cuprinse între 10 şi 50 kN.

- 10-
 2.3. Doborârea arborilor

2.3.1. Elemente de bază ale doborârii

Doborârea reprezintă opera ia prin care arborele marcat este adus ia pozi ia culcat, la pământ,
asigurându-se, în acest fel, condi ii normale de desfăşurare a opera iilor ulterioare. Realizarea
doborârii este posibilă prin efectuarea la baza arborelui a unor tăieturi prin care trebuie să se imprime
o dezechilibrare şi cădere a acestuia. inând cont de condi iile în care se desfăşoară această opera ie,
de cerin ele de ordin silvicultura! şi economic, doborârea trebuie să se desfăşoare astfel încât să se
asigure o cădere dirijată a arborelui pe direc ii bine precizate, optim alese, în concordan ă cu cerin ele
de gospodărire a arboretelor şi de deplasare ulterioară a lemnului.
Activită ile de bază la doborâre sunt, deci, în contextul celor arătate mai înainte, alegerea
direc iei de doborâre şi executarea la baza trunchiului a unor tăieturi astfel încât arborele să cadă pe
direc ia aleasă.
În alegerea direc iei de doborâre trebuie să fie luate în considerare: elemente ce caracterizează
arborele marcat (asimetria coroanei, înclinarea trunchiului, pozi ia arborelui în arboret); condi iile de
lucru din jurul arborelui, pe o distan ă aproximativ egală cu înăl imea acestuia (pozi ia arborilor
nemarca i, suprafe ele ocupate cu semin iş, microrelieful terenului); direc ia ulterioara de deplasare a
lemnului (convenabil, din acest punct de vedere, este ca arborele să fie doborât pe direc ia de
colectare, cu capătul gros în sensul deplasării).
Un arbore, în general, datorită elementelor ce-l caracterizează din punctul de vedere al
doborârii, are o tendin ă naturală de cădere (direc ie naturală). Pornind de la această direc ie naturală
şi luând în considerare toate elementele ce intervin în alegerea direc iei de doborâre, se stabileşte aşa
numita direc ie tehnică de cădere, adică direc ia pe care se va doborî efectiv arborele.

2.3.2 Metode de doborâre a arborilor

Metodele de doborâre sunt concepute în concordan ă cu: cerin ele silviculturale de

gospodărire a pădurilor, valorificarea într-o propor ie cât mai mare a masei lemnoase din arborele
marcat, nivelul maxim acceptat al cheltuielilor de exploatare.
După nivelul la care se fac tăieturile specifice se deosebesc mai multe metode de doborâre:
doborârea în cioată, doborârea în scaun, doborârea prin căzănire (în căldare), doborârea prin
dezrădăcinare (fig. 2.4).
Doborârea în cioată se caracterizează prin efectuarea tăieturilor la un nivel apropiat de sol,
urmărindu-se, în mod deosebit, valorificarea într-o propor ie cât mai mare a lemnului din arborele
marcat, iar în cazul crângului şi asigurarea unor condi ii optime de regenerare a arboretelor. Este cea
mai răspândită metodă de doborâre aplicată în pădurile gospodărite în regimul codrului, şi într-o
mare parte din pădurile în care se aplică regimul crângului.
Doborârea în scaun - metodă aplicată în arboretele de salcie din luncile inundabile ale
cursurilor de apă, în special de-a lungul Dunării - presupune executarea tăieturilor la un nivel care să
se situeze deasupra nivelului maxim al apelor din inunda ii. Partea din trunchi care rămâne după
doborâre poartă numele de scaun. Prin doborârea în acest fel a arborilor se urmăreşte men inerea, în
stare de vegeta ie, o perioadă mai lungă de timp a arboretelor pentru ca acestea să-şi îndeplinească
rolul antierozional - în special rolul de protec ie a malurilor şi digurilor împotriva eroziunilor produse
de viituri.
Doborârea prin căzănire - aplicată, în special, în arboretele de salcâm pentru a le asigura
regenerarea prin drajonare, dar şi atunci când se urmăreşte valorificarea lemnului din zona coletului
sau când se fac tăieri de substituire (pentru speciile care lăstăresc) - se caracterizează printr-un nivel
al tăieturilor corespunzător locului de inser ie a rădăcinilor groase pe trunchi.
Doborârea prin dezrădăcinare este folosită în situa iile în care: se fac tăieri de substituire
(pentru speciile care drajonează); se urmăreşte valorificarea lemnului din rădăcini; terenul ocupat de
vegeta ie forestieră capătă alte destina ii şi această vegeta ie trebuie înlăturată complet. Această

- 11-
 Fig. 2.4. Metode de doborâre: a – doborârea în cioată; b – doborârea în scaun;
c – doborârea prin căzănire; d – doborârea prin dezrădăcinare

metodă se caracterizează prin executarea tăieturilor astfel încât arboretele doborât să con ină şi
rădăcinile groase.

2.3.3 Doborârea în cioată

Alegerea nivelului de doborâre

Doborârea în cioată se caracterizează, conform precizărilor generale făcute, printr-un nivel al
tăieturilor cât mai apropiat de sol. în stabilirea exactă a acestui nivel trebuie să se ia în considerare
necesitatea valorificării integrale a lemnului arborelui marcat, precum şi realizarea doborârii cu
cheltuieli cât mai mici. Valorificarea integrală presupune realizarea tăieturilor pentru doborâre la
nivelul solului, situa ie în care se creează condi ii pentru a se putea exploata întregul volum al
arborelui marcat. Cheltuielile de doborâre sunt direct propor ionale cu efortul făcut pentru
executarea tăieturilor, deci cheltuieli minime vor fi corespunzătoare pozi iei optime de lucru a
muncitorului, respectiv nivelul situat la circa 80 cm fa ă de teren. Rezultă că se pot defini (fig. 2.4)
două niveluri de tăiere caracteristice la doborâre. Nivelul valorificării integrale şi nivelul cheltuielilor
minime. Optimizarea celor două cerin e conduce la definirea nivelului optim al tăierilor de doborâre,
situat la circa 30 cm de nivelul solului, măsurat în partea dinspre amonte a arborelui.
În condi iile actuale se acordă o importan ă deosebită valorificării integrale a masei lemnoase
dată spre exploatare, nivelul adoptat pentru tăieturile de doborâre este situat sub nivelul optim.
Instruc iunile actuale prevăd că înăl imea cioatei poate fi de cel mult o treime din diametrul de bază
al arborelui marcat, dar nu mai mare de 10 cm, în condi iile în care măsurarea se face în partea din
amonte a cioatei (fig. 2.5).

Elementele specifice doborârii în cioată

Realizarea doborârii presupune efectuarea la baza trunchiului a unor tăieturi care să conducă la
crearea condi iilor favorabile pentru căderea arborelui pe direc ia tehnică aleasă. Pentru aceasta,
tăieturile trebuie să fie executate într-o anumită ordine şi să se găsească într-un anumit raport unele
fa ă de altele. Apar, în acest fel, elementele specifice doborârii: tapa, tăietura din partea opusă tapei,
zona de frânare şi pragul (fig. 2.6). Aceste elemente îndeplinesc roluri bine precizate şi nu pot lipsi la
o doborâre făcută în condi ii de siguran a.
Tapa constă dintr-un calup de lemn extras de la baza trunchiului, din partea corespunzătoare
sensului de cădere, cu scopul de a crea un moment de răsturnare pe direc ia tehnică aleasă, precum şi
condi ii favorabile căderii arborelui.

- 12-
 Fig. 2.5. Elementele necesare stabilirii înăl imii cioatei:
a – nivelul valorificării maxime; b – nivelul cheltuielilor
minime, c – nivelul optim; d – nivelul adoptat

Fig. 2.6. Măsurarea înăl imii cioatei: hc- înăl imea cioatei

Fig. 2.7. Elementele specifice doborârii: t – tapa; tpo – tăietura din

partea opusă tapei; zf – zona de frânare; p - pragul

Zona de frânare, por iune de lemn rămasă netăiată între tapă şi tăietura din partea opusă
tapei, are rolul de a orienta arborele în cădere pe direc ia tehnică, de a preveni alunecarea sau
răsucirea trunchiului pe cioată, precum şi de a frâna arborele în primele momente ale căderii
permi ând retragerea în siguran a a muncitorilor din zona periculoasă de la baza arborelui.
Pragul, element specific doborârii ce rezultă datorită diferen ei de înăl ime dintre tăietura de la
baza tapei şi tăietura din partea opusă tapei, are rolul de a preveni alunecarea trunchiului pe cioată
după ruperea fibrelor din zona de frânare şi de a asigura, şi în acest fel, protec ia muncitorilor de la
doborâre.

- 13-
 Elemente dimensionale ale doborârii în cioată. Pentru ca doborârea în cioată să se facă în
condi ii de siguran ă, trebuie să se respecte o serie de prescrip ii dimensionale privind
elementele specifice acestei opera ii (fig. 2.8 şi tab. 2.1).
Diversitatea mare de situa ii ce apar în teren face ca aceste prescrip ii să fie considerate
recomandări, valabile în general, cazurile particulare impunând o dimensionare specifică, func ie de
condi iile concrete de lucru.

Fig. 2.8. Elementele dimensionale ale doborârii

Tabelul 2.1. Elementele dimensionale ale doborârii în cioată

Specifica ii Diametrul de bază al arborelui

marcat, în cm:
<18 cm >18 cm
Înăl imea cioatei (hc) 3...6* cm 6...10*cm
Adâncimea tapei (at) dc/3 ...dc/2 dc/4 ...dc/3
Înăl imea tapei tip pană (htp) - 5...15 cm
Înăl imea tapei tip calup (htc) - 10...15cm
Înăl imea tapei în trepte (htt) - 20... 30 cm
Unghiul tapei în pană (a) - 25... 40°
înăl imea pragului (h„) 2... 3 cm 3... 5 cm
Lă imea zonei de frânare (gj) 1... 2 cm 2... 4 cm
* - La doborârea în crâng înăl imea cioatei cel mult 5 cm.

Doborârea arborilor în situa ii deosebite

Uneori apar situa ii în care, pentru a se realiza doborârea în condi ii de siguran ă pentru
muncitori şi fără deprecierea materialului lemnos, trebuie să se aibă în vedere, pe lângă regulile
prezentate anterior, şi anumite reguli specifice fiecărui caz în parte.
Aceste situa ii se referă la doborârea arborilor: înclina i, cu putregai ta bază, înfurci i, pe vânt şi
pe pante mari.
Pentru doborârea arborilor înclina i se deosebesc două cazuri;
- doborârea arborilor înclina i, cu respectarea direc iei naturale de cădere; situa ie
specifică arborilor puternic înclina i. În acest caz se poate lucra după mai multe procedee (fig. 2.9),
procedee concepute astfel încât să se evite deprecierea, prin rupere sau aşchiere, a lemnului din
trunchiului arborelui şi accidentarea muncitorilor;

- 14-
 Fig. 2.9. Procedee de lucru la doborârea arborilor înclin i pe direc ia naturală de cădere:
A – pentru arbori înclina i ; b – pentru arbori puternic înclina i ; c – pentru arbori
puternic înclina i, cu coroane asimetrice, d – pentru arbori foarte puternic înclina i ; DN
– direc ia naturală de cădere ; DT – direc ia tehnică de cădere, 1,2,3 … - ordinea de
executare a tăieturilor

Fig. 2.10. Procedee de lucru la doborârea arborilor înclin i, cu schimbarea direc iei de
cădere: DN – direc ia naturală de cădere; DT – direc ia tehnică de cădere; 1,2,3 …
ordinea de executare a tăieturilor

- doborârea arborilor înclina i, cu schimbarea direc iei naturale de cădere; situa ie specifică
arborilor a căror înclinare este mai redusă. Pentru a se reuşi modificarea tendin ei naturale de cădere
(fig, 2.10) se lasă o zonă de frânare asimetrică, iar dacă este cazul se folosesc şi pene pentru
orientarea arborilor în cădere pe direc ia tehnică.
La doborârea arborilor înfurci i, unde există pericolul deprecierii lemnului din trunchi prin
cădere, procedeele de lucru se deosebesc după înăl imea înfurcirii (fig. 2.11), respectiv după
accesibilitatea acestui punct, de pe sol, cu ferăstrăul mecanic. Dacă această înăl ime este mai mică de
1,3 m, atunci fiecare parte a trunchiului se doboară separat, pe direc ia naturală de cădere, iar dacă
înăl imea este mai mare de 1,30 m, atunci doborârea se va face pe o direc ie tehnică perpendiculară
pe direc ia naturală de cădere a celor două păr i ale arborelui.
La doborârea arborilor cu putregai la bază, putregaiul - în zona cioatei, la doborâre, poate duce
la căderea arborilor pe direc ii şi în momente neaşteptate. De aceea trebuie să se ină cont, în
alegerea direc iei tehnice, de por iunile afectate de putregai, astfel încât zona de frânare şi pragul să
fie lăsate în por iuni cu lemn sănătos.
La doborârea arborilor pe vânt trebuie să se ină cont de direc ia din care bate vântul, respectiv
de efectul acestuia în timpul căderii. Împingerea produsă de vânt va fi anihilată printr-o zonă de
frânare asimetrică. Doborârea în aceste condi ii se face numai în situa ii cu totul speciale, când
efectul zonei de frânare asimetrice este suficient pentru a asigura o doborâre dirijată.

- 15-
 Fig. 2.11. Doborârea arborilor înfurci i: : DN – direc ia
naturală de cădere; DT – direc ia tehnică de cădere; 1,2,3 …
ordinea de executare a tăieturilor

Doborârea arborilor pe pante mari. Pe pante mari, peste 60…70%, există pericolul ca arborii
doborâ i cu vârful la vale, pe linia de cea mai mare pantă, să alunece pe versan i, mai ales în condi ii
de iarnă. De aceea, în această situa ie, arborele înainte de doborâre se va lega de cioată.
Doborârea cu toporul - specifică tăierilor în crângul simplu cu tăieri de jos, pentru păstrarea
capacită ii de lăstărire a cioatelor - se face cu respectarea condi iilor şi procedeelor de lucru de la
doborârea cu ferăstrăul mecanic cu men iunea că înăl imea cioatelor trebuie să fie 3...5 cm. Dacă
arborii sunt situa i în lunci inundabile, în zone cu teren cu pante mici, uşor accidentat, cu ape care
băltesc, atunci, pentru frasin şi anin, înăl imea cioatei trebuie să depăşească nivelul apelor din
inunda ii sau topirea zăpezilor. Suprafa a cioatei, la doborârea în crâng, trebuie să fie netedă, să aibă
o înclinare de circa 20° şi să fie orientată pe direc ia nord-sud.

2.3.4. Doborârea în scaun

Doborârea în scaun, ce se aplică în zăvoaiele de salcie din zona inundabilă a Dunării sau a
unor râuri interioare, se face cu respectarea, în general, a prevederilor de la doborârea în cioată.
Particularită ile ce apar se referă la:
- prima tăiere se face cu respectarea prevederilor de la doborârea în cioată;
- următoarele tăieri, la acelaşi scaun, respectiv doborârea sulinarilor, se fac la nivelul
scaunului;
- scaunele trebuie să rămână netede după doborâre;
- doborârea se va face astfel încât scaunele să nu crape sau să se aşchieze;
- pentru scaunele cu înăl imea mai mică de 1,3 m tăierea se face de pe sol, iar pentru cele
cu înăl imea mai mare de 1,3 m, pentru tăiere, se amenajează capre de pe care vor
ac iona muncitorii. Înăl imea scaunelor nu trebuie să depăşească 2,2 m;
- tăierile se fac cu toporul. Dacă tăierea se face cu ferăstrăul mecanic atunci cioata
trebuie netezită cu toporul pentru a se îndepărta toate asperită ile de pe fa a acesteia.

- 16-
 Fig. 2.12. Doborârea în scaun

2.3.5. Doborârea prin căzănire

Metoda de doborâre prin căzănire se aplică în căzu! în care se urmăreşte asigurarea regenerării
prin drajonare sau valorificarea lemnului din zona coletului. Pentru aceasta se îndepărtează pământul
din jurul arborelui, pe circa 0,5 m, se descoperă rădăcinile groase care se taie, cu toporul, de la locul
de inser ie a acestora pe trunchi astfel încât arboretele să cadă pe direc ia tehnică (fig. 2.13).
Rădăcinile se taie astfel încât să se dea arborelui mai întâi o înclinare pe direc ia tehnică, după care se
taie rădăcinile din partea opusă. Rădăcinile netăiate îndeplinesc rolul zonei de frânare, adică rolul de a
dirija arborele în cădere pe direc ia tehnică.
Această metodă se recomandă în arborete de salcâm situate în zone în care prin aplicarea
căzănirii nu apare pericolul de eroziune a solului. Lemnul arborilor proveni i din drajoni are calită i
fizico-mecanice superioare altor provenien e.
Regenerarea prin drajonare are avantajul unor creşteri rapide în primul an (până la 4 m
înăl ime), precum şi închiderea stării de masiv în prima lună de vegeta ie ceea ce constituie un mare
avantaj privind stabilizarea nisipurilor mobile.

Fig. 2.13. Doborârea arborilor prin căzănire

- 17-
 2.3.6. Doborârea prin dezrădăcinare

Aplicată rar în exploatările forestiere doborârea prin dezrădăcinare se practică atunci când se
urmăreşte:
- valorificarea într-o propor ie cât mai mare a lemnului din arborii marca i;
- eliberarea completă a terenului de vegeta ia forestieră;
- când se fac tăieri de substituire, pentru evitarea drajonării.
Pentru dezrădăcinare se folosesc utilaje specializate care doboară arborii prin împingere sau,
pentru număr mic de arbori, se poate lucra manual prin îndepărtarea pământului în jurul acestora, pe
circa 1,0...1,5 m, astfel încât să descopere rădăcinile groase, după care acestea sunt tăiate într-o
modalitate identică cu cea de la doborârea prin căzănire. Metoda de doborâre prin dezrădăcinare
manuală este periculoasă şi, atunci când se aplică, trebuie să i se acorde o aten ie deosebită.

2.3.7. Structura opera iei de doborâre

În desfăşurarea opera iei de doborâre trebuie să se parcurgă, succesiv - într-o ordine

obligatorie, bine stabilită - mai multe faze prin care se asigură îndeplinirea condi iilor tehnologice,
silviculturale şi de protec ia muncii.
Această structură, cu particularită i specifice fiecărei metode de doborâre, con ine următoarele
faze:
- Deplasarea la arborele de doborât. Această fază necesită, în general, un consum mare de
energie, deoarece deplasarea muncitorilor se face în condi ii de teren neamenajat, sub influen a
directă a factorilor climatici. Pentru reducerea acestui efort se practică marcolarea - însemnarea
vizibilă a arborilor marca i (prin cioplaje pe trunchi, prin însemnare cu vopsea sau folosind benzi
textile viu colorate) - şi stabilirea, în zona de lucru, a traseului optim de urmat pentru realizarea
doborârii.
- Alegerea direc iei de doborâre. În func ie de direc ia naturală de cădere, de pozi ia arborilor
care rămân pe picior, de pozi ia suprafe elor cu semin iş, de microrelief şi direc ia de colectare se
stabileşte direc ia tehnică de doborâre a arborelui marcat. Această fază are o deosebită importan ă,
silviculturală şi economică, deoarece modul de alegere a direc iei tehnice influen ează nivelul
prejudiciilor la doborâre, păstrarea calită ii lemnului din arborele marcat şi, într-o mare măsură,
cheltuielile de colectare.
Pregătirea locului de muncă. Pentru a se putea executa comod şi în condi ii de siguran ă
tăieturile necesare pentru doborâre se înlătură obstacolele din jurul arborelui pe o distan ă de 0,70 -
0,80 m. La doborârea prin căzănire şi dezrădăcinare manuală se descoperă rădăcinile pe o distan ă
corespunzătoare cerin elor metodei aplicate. Dacă este cazul se taie şi crăcile de pe trunchi pe o
înăl ime de circa 2 m. Normele de protec ia muncii prevăd, tot în această fază, amenajarea potecilor
de refugiu pentru retragerea muncitorilor în timpul căderii arborelui. Această amenajare constă din
îndepărtarea, pe o distan ă de 5 - 10 m, a obstacolelor care ar putea împiedica deplasarea rapidă a
muncitorilor pe direc iile stabilite pentru retragerea acestora. Pentru siguran a muncitorilor se
amenajează două poteci de refugiu, în sens opus căderii arborelui, la circa 45 o fa ă de direc ia tehnică
de cădere.
Îndepărtarea ritidomului şi a lăbăr ărilor. Această fază este specifică doborârii în cioată.
îndepărtarea ritidomului, în zona de tăiere, se face cu scopul de a proteja lan ul tăietor al ferăstrăului
mecanic, iar îndepărtarea lăbăr ărilor pentru a da trunchiului, la bază, o formă cilindrică şi de a putea
asigura, în acest, fel, un raport optim al tăieturilor.
Executarea tapei. La doborârea în cioată şi în scaun această fază constă din extragerea tapei, iar
la doborârea prin căzănire şi dezrădăcinare manuală din tăierea rădăcinilor într-o ordine
corespunzătoare metodei aplicate.

- 18-
 Executarea tăieturii din partea opusă tapei. Tăietura din partea opusă se execută, la doborârea
în cioată şi scaun, la un nivel corespunzător cerin elor fiecărei metode, iar la doborârea prin căzănire
şi dezrădăcinare prin tăierea rădăcinilor astfel încât arborele să cadă pe direc ia tehnică.
Impulsionarea şi orientarea căderii. Dacă tăieturile de ia baza arborelui nu sunt suficiente
pentru a-l orienta în cădere pe direc ia tehnică, atunci este necesară interven ia, suplimentară, la
doborâre, cu pene, pârghii sau dispozitive de impulsionarea şi orientarea căderii. Pentru arborii de
dimensiuni mari se recomandă folosirea dispozitivelor de trac iune cu cablu (DTC), pentru
orientarea căderii.
Căderea arborelui şi retragerea muncitorilor. În momentul în care arborele începe să cadă
muncitorii se vor retrage pe potecile de refugiu pregătite astfel încât aceştia să iasă din zona
periculoasă din apropierea cioatei. Revenirea la locul de doborâre se va face numai după ce
muncitorii constată că nu există nici un pericol de accidentare (crăci rupte, rămase agă ate în arborii
din jur, arbori dezrădăcina i par ial, arbori anina i etc.)
Netezirea şi cojirea cioatei. Netezirea cioatei constă din tăierea fibrelor smulse din trunchi, la
doborârea în codru şi din netezirea cioatei, pentru a ob ine o fa ă plană, la doborârea în crâng,
Cojirea cioatelor este obligatorie la răşinoase. Se cojesc complet cioatele de molid şi pin şi prin
curelare cioatele celorlalte specii.
Retezarea crestei trunchiului. în urma doborârii, în zona de frânare, se smulg uneori fibre din
cioată, care rămân pe trunchi şi care trebuie să fie îndepărtate prin tăiere.
Doborârea este o opera ie complexă de o importan ă deosebită sub aspect economic şi
silvicultural. Executarea necorespunzătoare a acestei opera ii poate conduce la o depreciere calitativă
importantă a masei lemnoase, la crearea unor condi ii dificile de colectare (mai ales în prima parte a
procesului), precum şi la prejudicierea într-o propor ie mare a arborilor ce rămân pe picior şi a
semin işului.
Forma ia de lucru la doborâre cu ferăstrăul mecanic este de doi muncitori. Pentru volume mici
pe fir a arborilor (recomandat volume mai mici de 0,140 m3/fir), la doborâre, poate lucra un singur
muncitor.

2.3.8. Dezaninarea arborilor

Aninarea arborilor este un fenomen care se produce uneori la doborâre datorită alegerii greşite
a direc iei tehnice, executării necorespunzătoare a tăieturilor, datorită desimii mari a arboretului sau
ac iunii unor factori naturali (vânt, zăpadă). Situa iile care apar la aninare (fig. 2.14) sunt periculoase
pentru muncitori, conduc la prejudicierea arborilor suport, la deprecierea calitativă a lemnului
arboretului marcat şi necesită, pentru dezaninare, eforturi şi cheltuieli mari.
Dezaninarea se face, în func ie de volumul arborelui aninat, folosind:
- atelaje ori dispozitive de trac iune cu cablu sau, pentru volume mai mari de 1
m3/fir , cablul de sarcină al tractorului, (b, fig. 2.14);
- pârghia rotitoare (a, fig. 5.45) sau pârghia simplă (a,c, fig. 2.14), pentru volume
între 0,1 şi 1,0 m3/fir;
- cu bra ele, pentru volume mai mici de 0,1 m3/fir (a,c,fig. 2.14).
În legătură cu aceste solu ii de dezaninare se mai fac următoarele precizări:
- înainte de începerea dezaninării se taie şi zona de frânare pentru a se evita căderea
arborelui în sens opus direc iei tehnice;
- când dezaninarea se face cu cabluri se vor folosi, întotdeauna, role de direc ie
pentru evitarea accidentelor;
- dezaninarea cu pârghia simplă şi pârghia rotitoare se poate aplica doar la
răşinoase;
Sunt interzise, ca solu ii de dezaninare, doborârea arborelui suport, sec ionarea trunchiului
arborelui aninat sau doborârea unui alt arbore peste cel aninat; pericolul de accidentare la care se
expune muncitorul, în astfel de situa ii, este deosebit de mare.

- 19-
 c
a b

Fig. 2.14. Situa ii caracteristice la aninare.

Precizările făcute privind dezaninarea în func ie de volumul arborelui aninat au un caracter

general, fiecare situa ie concretă ce apare în teren impunând o solu ie corespunzătoare de rezolvare.

2.4. Cură irea de crăci

Cură irea de crăci este opera ia prin care crăcile arborilor doborâ i sunt detaşate de trunchi
prin tăiere pentru a se crea, în acest fel, condi ii optime de deplasare a masei lemnoase, în
concordan ă cu condi iile de lucru de la colectare.
Concret, cură irea de crăci este impusă de:
- reducerea volumului aparent şi a greută ii pieselor ce vor fi colectate;
- creşterea gradului de manevrabilitate a lemnului la colectare;
- reducerea prejudiciilor, prin diminuarea volumului şi greută ii pieselor,
precum şi printr-o toaletare corespunzătoare a coroanei;
- utilizarea mai bună a capacită ii de transport a mijloacelor de colectare;
- crearea condi iilor de aplicare a unor procedee de lucru sau de folosire a unor
mijloace de colectare;
- crearea condi iilor pentru desfăşurarea opera iei de sec ionare.
Tăierea crăcilor trebuie să fie făcută astfel încât (fig. 5.46) ciotul rămas să aibă o înăl ime de cel
mult 1,0 cm, iar pentru speciile din care rezultă sortimente ce se livrează cojite, desprinderea crăcii
trebuie să se facă "la fa a lemnului".
Cură irea de crăci se realizează printr-o tăiere de detaşare (cazul crăcilor scurte) sau prin tăieri
de scurtare şi detaşare (cazul crăcilor lungi, ramificate, accesibile). Tăierile de scurtare a crăcilor se fac
cu scopul de se realiza o dată cu tăierea crăcilor şi fasonarea lemnului provenit din acestea.
Mijloacele de lucru folosite la cură irea de crăci sunt ferăstrăul mecanic sau toporul. Ferăstrăul
mecanic se foloseşte, în general, pentru tăierea crăcilor mai groase de 5 cm, iar toporul pentru crăci
cu diametrul mai mic de 5 cm. Se ia în considerare diametrul dominant al crăcilor, măsurat la locul
de inser ie al acestora pe trunchi. Pentru un parchet sau o por iune din suprafa a parchetului se
recomandă folosirea unei singure categorii de mijloace pentru cură irea de crăci.
Pentru creşterea productivită ii muncii şi reducerea efortului fasonatorului mecanic, la
cură irea de crăci la răşinoase, datorită dispunerii, în general, regulate a crăcilor pe trunchi, se vor
folosi scheme de cură ire de crăci (fig. 2.15) cu respectarea următoarelor recomandări:

- 20-
 a b

Fig. 2.15. Procedee de lucru la cură irea de crăci: a – tăierea în trepte; b – tăierea în zig-
zag; c – tăierea multiplă

- procedeul în trepte se va aplica atunci când distan a dintre verticile este

de 0,50...1,0 m;
- procedeul în zig-zag se va folosi dacă distan a dintre verticile este mai mare
de 1,0 m;
- procedeul tăierii multiple se va aplica în situa iile în care distan a dintre verticile
este mai mică de 0,50 m.
Aceste scheme sunt concepute astfel încât ferăstrăul să fie, în cea mai mare parte a timpului,
sprijinit pe trunchi, diminuându-se în acest fel efortul de manevrare a utilajului. Când se folosesc
scheme de cură ire, crăcile se taie la rând indiferent de diametrul acestora.
Crăcile se taie de la bază spre vârful arborelui (vârf care, în cazul răşinoaselor, se retează la
diametrul de 5 cm) fasonatorul având trunchiul în partea dreaptă.
Dacă se folosesc topoare, în zona de lucru, se taie mai întâi crăcile sub iri şi apoi cele groase.
La prima trecere se taie crăcile de pe partea opusă fasonatorului şi cele situate deasupra trunchiului,
după care se taie vârful arborelui şi, de la vârf către bază, crăcile rămase. La cură irea de crăci cu
toporul fasonatorul trebuie să ac ioneze întotdeauna de pe partea opusă crăcilor tăiate.
O problemă deosebită ce apare la cură irea de crăci se referă la tăierea crăcilor pe care se
sprijină arborele doborât. Acestor crăci trebuie să li se acorde o aten i deosebită pentru a se evita
răsturnarea trunchiului peste fasonator.
Structura opera iei de cură ire de crăci constă din următoarele faze:
- deplasarea la arbore;
- tăierea crăcilor;
- degajarea locului de muncă de crăcile tăiate;
- asigurarea stabilită i arborelui;
- tăierea vârfului, la răşinoase;
- voltarea trunchiului;
- tăierea crăcilor rămase.
Ordinea de desfăşurare a acestor faze nu mai este, în acest caz, foarte riguroasă, urmând ca
aceasta să fie adaptată condi iilor concrete de lucru.
Forma ia de muncă, la cură irea de crăci, este alcătuită dintr-un singur muncitor.

- 21-
 2.5. Sec ionarea arborilor

Sec ionarea este opera ia de fragmentare a arborilor doborâ i în piese cu forme şi dimensiuni
impuse de condi iile de colectare.
Gradul de fragmentare a arborilor doborâ i se stabileşte în func ie de criterii silviculturale şi
economice. Din punct de vedere strict silvicultural cea mai favorabilă situa ie ar fi aceea în care s-ar
realiza o fragmentare cât mai mare a arborilor doborâ i, până la ob inerea sortimentelor definitive,
fiind evident faptul că deplasarea unor piese de dimensiuni mici va conduce la prejudicii minime.
Din punct de vedere economic, respectiv al cheltuielilor făcute pentru deplasarea masei lemnoase la
colectare şi la transportul tehnologic, gradul de fragmentare ar trebui să fie cât mai redus, în acest fel
reducându-se cheltuielile de deplasare şi deci, în general, cheltuielile de exploatare.
Se impune, deci, la sec ionare adoptarea unor solu ii prin care să se optimizeze cele două
cerin e astfel încât prejudiciile şi cheltuielile să se situeze la un nivel acceptabil din punct de vedere
silvicultural şi economic, nivel care, de fiecare dată, trebuie stabilit în func ie de condi iile concrete
de lucru.
Sec ionarea se face cu ferăstrăul mecanic, printr-o tăietură perpendiculară pe axa piesei,
abaterea maximă admisă fiind de 0,1 d (fig. 2.16).

Fig. 2.16. Condi ii de realizare a sec ionării: a – perpendicularitatea tăieturii pe axa

piesei; b – abaterea maximă admisă la sec ionare
Condi iile de lucru de la recoltare fac ca, în ceea ce priveşte opera ia de sec ionare, lemnul
arborelui doborât să fie netensionat, tensionat sau supratensionat (fig. 2.17). De aceea, la sec ionare,
procedeele de lucru se aleg în func ie de starea de tensionare a lemnului.

Fig. 2.17. Stări de tensionare a lemnului: a – lemn

netensionat; b, c – lemn tensionat ; d – lemn supratensionat

În cazul tăierii lemnului netensionat procedeele de lucru recomandate iau în considerare numai
raportul dintre lungimea utilă a lamei ferăstrăului mecanic şi diametrul piesei la locul de sec ionare.
Prin aplicarea acestor procedee - tăierea normală, tăierea în evantai, tăierea mixtă - se asigură cele mai
favorabile condi ii de lucru sub aspectul productivită ii şi calită ii produc iei.

- 22-
 Tăierea lemnului tensionat după procedeele cunoscute duce la blocarea lan ului în tăietură sau
la ruperea piesei în punctul de sec ionare, precum şi la expunerea muncitorilor unor accidente.
Evitarea acestor situa ii se poate face prin aplicarea unor procedee de tăiere specifice (fig. 2.18).

Fig. 2.18. Procedee de lucru la sec ionare a lemnului:

a – tensionat; b - supratensionat

La tăierea lemnului tensionat trebuie să se respecte următoarea regulă generală: în cazul

pieselor cu fibrele tensionate tăierea se începe, întotdeauna, din zona cu fibre comprimate şi se face
pe circa 1/3 d, după care se continuă, în acelaşi plan perpendicular pe axul piesei, din zona cu fibre
întinse.
În cazul lemnului supratensionat (b, fig. 2.18) trebuie să se extragă, în plus, un calup de lemn
din zona cu fibre supracomprimate, zonă din care se începe sec ionarea. Extragerea calupului se
poate face prin două sau mai multe tăieri succesive (b1 şi b2, fig. 2.18) în func ie de starea de
supratensionare alemnului.
Starea de supratensionare a lemnului apare mai ales în doborâturile masive de vânt şi trebuie să
fie luată în considerare, în primul rând, pentru periculozitatea mare la care sunt expuşi muncitorii în
timpul tăierii lemnului aflat în această situa ie. în acest caz se recomandă extragerea a unu sau două
calupuri de lemn din zona cu fibre supracomprimate şi, dacă este cazul, lăsarea unor zone de frânare
care să întârzie desprinderea celor două piese pentru a se asigura, în acest fel, retragerea muncitorilor
din zona periculoasă.
Prin sec ionarea lemnului la recoltare trebuie să se asigure:
- condi ii favorabile pentru orientarea pieselor pe direc iile de colectare;
- includerea, în piesele rezultate, a unor multipli de sortimente;
- posibilitatea de a deplasa piesele rezultate prin modalită ile şi cu mijloacele
preconizate a se folosi la colectare;
- atenuarea defectelor de formă (curbură, înfurcire etc.) pentru reducerea
prejudiciilor şi folosirea la capacitate a mijloacelor de colectare
Structura opera iei de sec ionare cuprinde:
- deplasarea la arborele sec ionat;
- stabilirea locului de sec ionare;
- asigurarea stabilită ii pieselor rezultate. Pe pante mai marii de 20%, dacă arborele
este doborât pe curba de nivel, trebuie să se asigure, în general, stabilitatea
pieselor rezultate sau să se aleagă o pozi ie de sec ionare astfel încât muncitorul să
nu fie expus accidentelor;
- efectuarea tăieturii de sec ionare;
- deplasarea la următoarea sec iune.
Dacă cură irea de crăci se face cu ferăstrăul mecanic atunci sec ionarea se face o dată cu
această opera ie.
Forma ia de lucru la sec ionare este alcătuită dintr-un muncitor.

- 23-
 3. Colectarea lemnului

3.1. Aspecte generale

Procesul tehnologic de colectare reprezintă partea procesului de producţie a exploatării

pădurilor în care materialul lemnos, după recoltare, este deplasat de la cioată până în platforma
parchetului, lângă o cale permanentă de transport.
În urma recoltării masa lemnoasă este răspândită pe întreaga suprafaţă a parchetului şi
pentru a se realiza o deplasarea în condiţii economice rentabile a acesteia este necesară folosirea
unor mijloace de colectare capabile să deplaseze sarcini cât mai mari la o cursă. Folosirea
acestor mijloace este posibilă atunci când masa lemnoasă este concentrată pe suprafaţa
parchetului şi volumul de material lemnos existent în aceste puncte de concentrare (tasoane)
este suficient de mare pentru a justifica cheltuielile necesare pentru crearea condiţiilor impuse de
utilizarea mijloacelor respective.
De aceea colectarea se realizează în condiţii specifice ce constau, de fapt, dintr-o concentrare
progresivă a masei lemnoase pe suprafaţa parchetului. Deplasarea se face, într-o primă etapă, pe
trasee neamenajate, în condiţii naturale de teren, folosind, în general, mijloace manuale sau
atelaje, urmată de o deplasare făcută cu mijloace mecanizate, pe trasee amenajate (căi de
colectare).
Deoarece fiecare etapă de deplasare se desfăşoară în condiţii specifice cu mijloace adecvate,
la colectare se deosebesc, corespunzător fiecărei etape caracteristice, operaţiile de: adunat, scos şi
apropiat (fig. 3.1.).
Adunatul este operaţia prin care se realizează o primă concentrare a masei lemnoase pe
suprafaţa parchetului, în tasoane situate de-a lungul văilor sau la confluenţe ale acestora.
Caracteristic pentru această operaţie este faptul că, teoretic, fiecare piesă se deplasează pe un
traseu propriu, în condiţiile unui teren neamenajat. Importantă în această etapă este, în primul
rând, precizarea direcţiilor de deplasare a masei lemnoase (a traseelor), astfel încât adunatul să se
facă cu prejudicii cât mai mici şi pe trasee cât mai scurte.
Scosul este operaţia prin care se realizează o sporire a gradului de concentrare a masei
lemnoase pe suprafaţa parchetului, prin deplasarea acesteia din tasoanele rezultate prin adunat
până la următoarele confluenţe de văi întâlnite pe traseul cioată - platforma parchetului. în acest
caz, pe un traseu, se deplasează o cantitate mai mare de masă lemnoasă ceea ce justifică, din punct
de vedere economic, amenajarea sumară a unor căi de scos.

- 24 -
 Apropiatul este operaţia prin care se realizează deplasarea masei lemnoase din tasoanele
rezultate prin adunat şi scos până în platforma parchetului. Datorită volumelor mari de masă
lemnoasă

Fig. 3.1. Operaţiile specifice colectării lemnului.

ce se deplasează pe traseele de apropiat, în general volume ce reprezintă masa lemnoasă exploatată

dintr-un parchet, acestea sunt amenajate corespunzător condiţiilor normale de funcţionare a unor
utilaje de colectare de mare capacitate (tractoare, funiculare).
În situaţiile în care condiţiile de teren permit mijloacelor de apropiat să ajungă până la cioată,
fără amenajări speciale, atunci procesul de colectare se realizează printr-o singură operaţie cunoscută
sub denumirea de adunat-apropiat.
Operaţia de scos nu apare întotdeauna la colectare aceasta fiind caracteristică, în general,
pentru parchetele din zona de munte.
Colectarea este partea cea mai dificilă a procesului de producţie a exploatării lemnului,
afirmaţie confirmată de faptul că în acest proces se consumă, raportat la întregul proces de producţie
al exploatării lemnului, circa 70 % din energia umană, 100 % din energia animală, circa 90 % din
necesarul de carburanţi şi se înregistrează cele mai mari cheltuieli, aproximativ 65...75 % din totalul
cheltuielilor de producţie necesare pentru punerea în valoare a masei lemnoase dintr-un parchet.
Deplasarea lemnului la colectare se poate realiza prin următoarele modalităţi: alunecare, târâre,
semitârâre (semisuspendare) şi prin suspendare, iar mijloacele folosite sunt: corhănire, atelaje,
instalaţii de alunecare, trolii, funiculare şi tractoare. S-au experimentat şi se folosesc uneori şi alte
mijloace de colectare: elicoptere, baloane, baloane-funicular, elicostate.
Modalităţile şi mijloacele de colectare folosite sunt corelare cu condiţiile de lucru, respectiv cu
operaţia ce se execută la un moment dat (tab.3.1).
Datele din tabelul 3.1 reprezintă soluţii de colectare cu caracter general; situaţiile concrete de
lucru pot impune şi alte soluţii, respectiv extinderea sau restrângerea domeniilor de folosire
recomandate a unor modalităţi sau mijloace de deplasare a lemnului.

- 25 -
 Deplasarea lemnului la colectare se face, în general, în condiţii grele de lucru datorită situaţiilor
specifice care caracterizează desfăşurarea acestui proces, şi anume:
- răspândirea pe suprafeţe mari a pieselor după recoltare;
- număr mare de piese de dimensiuni variabile care urmează să fie deplasate;
- deplasarea lemnului în condiţii de teren neamenajat sau sumar amenajat;
- influenţa directă a factorilor climatici în procesul de muncă etc.
Cunoaşterea, în aceste condiţii, a factorilor de influenţă şi a forţelor necesare pentru
realizarea deplasării lemnului permite alegerea unor soluţii de colectare adecvate sau intervenţia, în
sensul reducerii influenţei nefavorabile a condiţiilor de lucru, astfel încât deplasarea să se facă cu
consumuri cât mai mici de energie, respectiv cu cheltuieli cât mai mici.

Tabelul 3. 1 Modalităţi şi mijloace de colectare

Operaţia Modalitatea de Mijlocul de colectare Distanţa

deplasare caracteristică, în m
Alunecare Corhănire
Instalaţii de alunecare
Târâre Atelaje
Trolii
Adunat Cablul de sarcină al <200
tractoarelor sau
funicularelor
Semitârâre Atelaje
Tractoare de mică
putere
Alunecare Instalaţii de alunecare
Târâre Atelaje
Scos Semitârâre Atelaje 200 ... 500
Funiculare
Tractoare
Suspendare Funiculare
Tractoare
Semitârâre Tractoare
Apropiat Suspendare Funiculare 500 ... 2.000
Tractoare

Cunoscând modalităţile de deplasare a lemnului la colectare, în continuare se va face o analiză

a factorilor de influenţă şi a forţelor care intervin în cazul deplasării lemnului prin alunecare, târâre,
semitârâre şi suspendare.

- 26 -
 3.2. Mijloace şi procedee de lucru la colectare

3.2.1. Aspecte generale

Variabilitatea mare a condiţiilor de lucru de la colectare fac ca mijloacele folosite pentru

deplasarea lemnului în cadrul acestui proces să fie, în general, specializate pentru anumite domenii de
activitate în care efectele economice şi ecologice ale utilizării lor sunt în concordanţă cu necesităţile
de punere în valoare a masei lemnoase. Deşi variabilitatea condiţiilor de lucru este o caracteristică
general valabilă a colectării sunt anumite categorii de condiţii care au o influenţă importantă în
desfăşurarea acestui proces, condiţii care impun realizarea mijloacelor de colectare cu anumiţi
parametri constructivi şi funcţionali.
Condiţiile de lucru de la colectarea lemnului pot fi caracterizate prin:
- masă lemnoasă dispersată pe întreaga suprafaţă a parchetului;
- dimensiuni şi greutăţi, în general, mari ale pieselor ce trebuie să fie deplasate;
- deplasarea lemnului pe trasee neamenajate sau pe căi sumar amenajate;
- necesitatea deplasării dirijate a pieselor, pe trasee bine precizate;
- posibilitatea utilizării forţei gravitaţionale pentru deplasarea lemnului;
- influenţa directă a factorilor climatici;
- locuri de muncă izolate şi cu caracter pasager etc.
In aceste condiţii mijloacele realizate pentru colectarea lemnului trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să facă o deplasare dirijată a sarcinii;
- să funcţioneze independent de condiţiile de teren şi de condiţiile climatice;
- să aibă un raport favorabil masa proprie / masa sarcinii;
- să necesite căi sumar amenajate pentru deplasare, căi care să afecteze suprafeţe cât mai
mici din fondul forestier;
- să aibă mobilitate ridicată şi să necesite spaţii reduse de manevră;
- să utilizeze, pentru deplasarea lemnului, într-o proporţie cât mai mare forţa
gravitaţională disponibilă:
- să asigure o protecţie corespunzătoare a solului, arborilor pe picior şi seminţişului;
- să aibă siguranţă în funcţionare şi să necesite întreţineri şi reglaje simple.
Mijloacele folosite în prezent la colectarea lemnului, fiind specializate pentru anumite domenii
de utilizare, îndeplinesc, în general, cea mai mare parte a acestor cerinţe.

- 27 -
 3.2.2. Colectarea lemnului cu tractoare

Tractoarele, utilaje cu o largă răspândire la colectare, sunt grupate în două categorii: tractoare
universale şi tractoare forestiere.
Tractoarelor universale, destinate unor utilizări diverse, li se adaugă un echipament de lucru
corespunzător pentru a se putea lucra în condiţii optime la colectare, iar tractoarele forestiere sunt
concepute special pentru a lucra în aceste condiţii.
Echipamentul de lucru trebuie să asigure formarea şi legarea sarcinii la tractor, precum şi o
anumită modalitate de deplasare a acesteia.
După echipamentul de lucru tractoarele folosite la colectare se clasifică (fig. 3.2), în:
- tractoare cu troliu şi sapă-scut, la care troliu se foloseşte pentru formarea şi
legarea sarcinii, iar sapa-scut pentru mărirea aderenţei tractorului la sol în timpul
formării sarcinii şi semisuspendarea sarcinii în timpul deplasării, precum şi pentru
protecţia punţii din spate a utilajului;
- tractoare cu troliu şi consolă pentru semisuspendare, la care troliu are acelaşi rol,
iar consola pentru semisuspendare roiul de dirijare a cablului de sarcină şi de
realizare a semisuspendării în timpul deplasării sarcinii;
- tractoare cu braţ hidraulic, la care braţul hidraulic are rolul deformare, legare şi
semisuspendare a sarcinii;
- tractoare cu braţ hidraulic şi graifăr, la care braţul hidraulic are rolul de formare a
sarcinii, iar graifărul de legare şi semisuspendare a sarcinii;
- tractoare cu semiremorcă şi braţ hidraulic la care braţul hidraulic are rolul de
formare şi încărcare a sarcinii, iar semiremorca asigură deplasarea suspendată
a sarcinii.
Folosirea tractoarelor la colectare este condiţionată de caracteristicile tehnice generale ale
acestora (putere, sistem de transmisie, sistem de rulare etc.), dar şi de subansamblele cu care se
formează sarcina.
Tractoarele cu trolii se recomandă, în general, pentru terenuri cu pante mari, acolo unde aceste
utilaje se pot deplasa numai pe căi amenajate. Lungimea cablului de sarcină de pe tamburul troliului
de 60... 150 m, permite formarea sarcinii de pe suprafeţe mari, caracteristică necesară în astfel de
situaţii.
Tractoarele echipate cu braţe hidraulice, braţe care acţionează pe distanţe de pană la 9 m, se
recomandă pentru terenuri cu pante mici, respectiv acolo unde tractorul poate pătrunde, în parchet,
pe trasee neamenajate, până la cioată. în plus tractoarele cu braţe hidraulice şi semiremorcă se pot
folosi numai pentru colectarea lemnului cu lungimi, în general, până la 4 m.

- 28 -
 Fig. 3.2. Tractoare pentru colectarea lemnului: a – cu troliu şi sapă-scut; b – cu
troliu şi consolă pentru semisuspendare ; c – cu braţ hidraulic, d – cu braţ
hidraulic şi graifăr ; e – cu braţ hidraulic şi semiremorcă ; 1 – troliu, 2 – sapă-
scut ; 3 – consolă ; 4 – braţ hidraulic pentru formarea şi prinderea sarcinii ; 5 –
braţ hidraulic pentru formarea sarcinii ; 6 – graifăr pentru prinderea sarcinii ; 7 –
semiremorcă.

În ţara noastră, la colectare se folosesc tractoare universale şi tractoare forestiere.

Tractoarele universale de tipul U-651M sau U-650M sunt echipate cu troliu şi sapă-scut.
Troliul, de tipul TL-1 sau TL-2 are pe un tambur 80 sau 120 m cablu de sarcină cu diametrul de 13
sau 11 mm. Forţa de tracţiune în cablu de sarcină este de 4000 daN, iar forţa de aderenţă a
tractorului la sol este de 2300 daN, pentru U-651 M şi de 1700 daN, pentru U-650 M. De aceea, la
formarea sarcinii sapa-scut, acţionată hidraulic, este înfiptă în sol (fig. 3.3) pentru mărirea aderenţei
tractorului.
Tractoarele forestiere, de tipul TAF-650, sunt echipate cu: trolii bitambure, braţ pentru
semisuspendarea sarcinii, scut de protecţie a punţii din spate, aripi laterale pentru protecţia pneurilor
şi o lamă, acţionată hidraulic, montată în partea din faţă (fig. 3.4). Lama se foloseşte pentru: voltarea
— stivuirea buştenilor, lucrări de terasamente de volum mic, dezăpezirea drumurilor de tractor şi a
platformelor primare etc. Troliul, de tip TA-2AM, acţionat mecanic şi comandat electropneumatic
are pe un tambur 60 sau 80 m cablu de sarcină, cu diametrul de 14 sau 13 mm. Forţa de tracţiune în
cablu este de 4000 daN, iar forţa de aderenţă a tractorului la sol de 4600 daN.
Acest tip de tractor are un şasiu articulat care-i permite frângerea în plan orizontal cu 42° şi în
plan vertical cu 18°.

- 29 -
 Fig. 3.3 Formarea sarcinii cu tractorul universal U – 650M: t – troliu,
s – sapă-scut

Fig. 3.4. Tractorul articulate forestier TAF 650: a1 – vedere laterală;

a2 – vedere de sus; 1 – troliu; 2 – consolă (braţ) pentru
semisuspendarea sarcinii; 3 – cablu de sarcină; 4 – scut de protecţie;
5 – aripi laterale de protecţie; 6 – rolă de dirijare a cablului de srcină.

Un parametru important care caracterizează "calitatea" tractoarelor folosite la colectare este

repartizarea masei tractorului pe punţi. În general această repartiţie este:
- la tractoarele universale: 35 ... 40 % pe puntea din faţă şi 65 ... 60 % pe puntea din
spate;
- la tractoarele articulate forestiere: 60 ... 65 % pe puntea din faţă şi 40 ... 35 % pe
puntea din spate.
Această repartiţie este favorabilă tractoarelor forestiere deoarece se realizează o încărcare
uniformă a punţilor în timpul deplasării sarcinii.
Colectării lemnului cu tractoarele se realizează în condiţii optime dacă:
- masa sarcinii se repartizează în proporţie de 60...70 % pe puntea din spate a
tractorului şi 40...30 % pe sol;
- presiunea pe sol, pentru tractoarele cu pneuri, se încadrează în limitele
0,6... 1,2 daN /cm2.

- 30 -
 În funcţie de panta terenului colectarea cu tractoarele se poate realiza în trei variante:
- pe terenuri cu pante mai mici de 7%, situaţie în care tractorul poate pătrunde, în
parchet, până la cioată, fără amenajarea unor căi de colectare;
- pe trenuri cu pante cuprinse între 7% şi 25%, situaţie în care, pentru colectarea cu
tractorul, este necesară amenajarea unor căi (drumuri de tractor);
- pe trenuri cu pante mai mari de 25% situaţie în care colectarea, pe suprafaţa
respectivă, se va face cu alte mijloace, tractorul asigurând deplasarea în continuare
a masei lemnoase pe drumuri de tractor amenajate, în generai, în partea din aval a
suprafeţei.
Această clasificare are caracter orientativ, condiţiile concrete de lucru, caracterizate şi prin alţi
parametri (desimea arborelui, răspândirea seminţişului, starea terenului, natura terenului etc.), pot
impune soluţii care să difere de cele arătate anterior.
Amenajarea drumurilor de tractor trebuie făcută cu respectarea unor cerinţe
tehnico-economce şi ecologice. Cerinţele tehnico-economice, referitoare la deplasarea în condiţii de
siguranţă, în limita unor cheltuieli acceptabile, impun ca drumurile de tractor (fig. 3.5) să fie
executate cu respectarea următoarelor recomandări:
- înclinarea longitudinală maximă a rampelor la cursa în gol să nu depăşească
25% pentru tractoarele universale şi 40% pentru tractoarele articulate
forestiere;
- înclinarea longitudinală maximă a rampelor la cura în plin să nu depăşească 7%;
- razele de racordare a curbelor, în plan orizontal să fie de cel puţin 25 m;
- lăţimea platformei drumului să fie de 3 m;
- să se asigure o supralărgire corespunzătoare a drumurilor în curbe prin lucrări de
terasamente sau cu ajutorul unor amenajări speciale;
- platforma drumului să aibă o înclinare, spre piciorul versantului, de 4...6%, pentru
asigurarea scurgerii apelor din precipitaţii;
- taluzul să nu depăşească 1,5 .. 2,0 m înălţime;
- în porţiunile în curbă, acolo unde există pericolul alunecării sarcinii spre aval, să
se prevadă mărginare.
Cerinţele ecologice impun ca prin amenajarea drumurilor de tractor să se respecte următoarele
condiţii:
- să nu se afecteze stabilitatea versanţilor;
- să fie scoase din circuitul productiv suprafeţe cât mai mici;

- 31 -
 Fig. 3.5. Caracteristici ale drumurilor de tractor

- să fie amenajate pe terenuri cu capacitate portantă

corespunzătoare şi să se evite terenurile mlăştinoase, umede, instabile, precum şi
solurile puternic scheletice şi zonele stâncoase;
- să se desfăşoare pe trasee cât mai scurte;
- să se evite lucrările de terasamente de volum mare.

Procedee de lucru la colectarea lemnului cu tractoarele se deosebesc după fazele specifice unui
ciclu de lucru, faze care reprezintă: formarea şi legarea sarcinii, cursa în plin, dezlegarea sarcinii şi
cursa în gol.
Formarea şi legarea sarcinii presupune poziţionarea tractorului, desfăşurarea manuală a
cablului de sarcină, trasul mecanic al lemnului la tractor, pregătirea sarcinii în vederea legării şi
legarea sarcinii.
Poziţionarea tractorului are drept scop aşezarea acestuia astfel încât să poată fi trase la tractor
un număr cât mai mare de piese, respectând condiţia ca între direcţia de tras şi axa longitudinală a
tractorului să fie un unghi mai mic de 15°, iar dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită atunci să
se folosească role de direcţie.
Desfăşurarea manuală a cablului de sarcină până la buştean necesită un efort mare din partea
muncitorului, de aceea se recomandă să se facă pe distanţe medii de până la 20...40 m. În mod
excepţional, pentru piese izolate sau când nu se dispune de un alt mijloc, pot fi acceptate distanţe
mai mari corespunzătoare lungimii cablului de sarcină sau chiar folosind prelungitoare.
Trasul mecanic al pieselor la tractor presupune legarea acestora, la circa 0,5 m de capăt, cu
cablul de sarcină sau cu ciochinare (fig. 3.6), precum şi asigurarea unor măsuri de diminuare a
rezistenţelor la înaintare şi reducere a prejudiciilor prin olărirea (şprontuirea) buştenilor (3.7).

- 32 -
 Ciochinar
Cablu de sarcină

Fig. 3.6. Formarea sarcinii, la tractor, cu ciochinare

Fig. 3.7. Olărirea

Pregătirea sarcinii în vederea legării constă din aşezarea pieselor de lemn cu un capăt pe sapa-
scut, la tractoarele universale sau pe o traversă, la tractoarele forestiere, iar pentru situaţiile în care
volumul aparent este mare este necesară o separare, în două părţi, a sarcinii pentru asigurarea unor
condiţii mai bune de legare.
Pentru o echilibrare optimă a sarcinilor pe punţile tractoarelor, sarcini provenite din greutatea
utilajului şi a volumului de lemn deplasat la o cursă prin semisuspendare se recomandă ca, ţinând
cont de caracteristicile constructive ale tractoarelor, orientarea pieselor să fie cu capătul subţire în
sensul de transport, pentru tractoarele universale şi cu capătul gros în sensul de transport, pentru
tractoarele forestiere.
In general timpul de formare şi legare a sarcinii, în zona de munte, la o distanţă medie de
colectare de circa 1000 m, reprezintă:
- 60 ... 70 % din timpul total de lucru când colectarea se face cu tractorul direct de
la cioată;

- 33 -
 - 40 ... 50 % din timpul total de lucru când colectarea cu tractorul se face din
tasoane;
- 20 ... 30 % din timpul total de lucru când lemnul este pregătit lângă drumul de
tractor, în sarcini corespunzătoare capacităţii de deplasare a utilajului.
Legarea sarcinii la tractor trebuie făcută, în funcţie de variabilitatea dimensională a pieselor ce
o compun, astfel încât să se asigure o strângere bună a acesteia pentru a nu se desfacă pe traseu.
Cursa în plin se face prin semitârârea sarcinilor pe drumurile de tractor amenajate în acest
scop. Dacă la cursa în plin apar rampe cu înclinări mai mari de 7% atunci, pe porţiunile respective,
sarcina se trage prin târâre cu troliu. Această situaţie trebuie să fie, pe cât posibil, evitată printr-o
amplasare corespunzătoare a drumului de tractor.
Dezlegarea sarcinii se face în platforma parchetului.
Cursa în gol trebuie să se facă pe căile amenajate pentru deplasare tractorului, fiind interzisă
abaterea de la aceste trasee.

3.2.3. Colectarea lemnului cu funiculare

Funicularele reprezintă o categorie de utilaje specializate, folosite la colectare, ce se

caracterizează printr-o cale de rulare realizată prin suspendarea unui cablu şi un vehicul (căruciorul),
ce se deplasează cu sarcina pe calea respectivă.
Această alcătuire, specifică funicularelor, face ca folosirea lor să aducă o serie de avantaje şi
dezavantaje faţă de celelalte categorii de mijloace de colectare.
Dintre avantajele cele mai importante menţionăm:
- deplasarea lemnului se face pe traseele cele mai scurte (trasee rectilinii);
- funcţionarea independentă faţă de condiţiile de teren şi, în general, faţă de
condiţiile climatice;
- un nivel scăzut al prejudiciilor;
- consumuri reduse de energie,
iar dintre dezavantaje:
- mobilitate, în general, redusă;
- deservire, montare şi demontare care necesită un grad înalt de specializare;
- când sunt folosite la apropiat necesită încă un mijloc de colectare, în general un
tractor, pentru deplasarea lemnului până la platforma parchetului.
Indiferent de raportul avantaje / dezavantaje (raport care, în general, este favorabil primei
categorii), funicularele sunt singurele mijloace de colectare ce pot fi raţionai folosite în condiţii grele

- 34 -
de teren, acolo unde înclinarea terenului este mai mare de 40% şi lungimea traseelor este cuprinsă
între 200 şi 2000 m.
Particularităţile constructive ale funicularelor permit folosirea acestora în orice condiţii de
pantă (0...100%). Alegerea acestor mijloace, pentru situaţia în care înclinarea terenului este mai mică
de 40%, se face ţinând cont de considerente economice (cheltuielile de exploatare) şi ecologice
(prejudicii) raportate la alte mijloace de colectare ce ar putea fi folosite într-o situaţie dată.
După modul în care se realizează deplasarea căruciorului cu sarcina, funicularele se împart în:
- funiculare gravitaţionale, la care deplasarea căruciorului cu sarcina (cursa în plin)
se face sub acţiunea forţei gravitaţionale, soluţie posibilă dacă panta medie a liniei
de funicular este mai mare de 15%;
- funiculare negravitaţionale, ia care deplasarea căruciorului la cursa în plin şi la
cursa în gol se face prin acţionare mecanica, situaţie caracteristică pentru pantă
medie a liniei de funicular mai mică de 15%.
Alcătuirea generală a funicularelor, în funcţie de modul în care se realizează deplasarea
căruciorului cu sarcina, prezentată în figurile 3.8 şi 3.9, cuprinde:
a. Calea de rulare:
a1 - cablul purtător.
a2 - elemente de susţinere: saboţi; cablu transversal (de susţinere); role de susţinere; piloni
naturali; trepte; arbori de ancorare a cabiului transversal;
a3 - elemente de ancorare: cleme de ancorare; cabluri de ancorare a cablului purtător; arbori
de ancorare;
b. Cărucior:
b1 - tren de rulare: role alergătoare; carcasa trenului de rulare;
b2 - partea pendulară: rolă de dirijare a cablului de sarcină; carcasă;
c. Cabluri de acţionare: cablu de sarcină; cablu trăgător;
d. Grup de acţionare: motor; transmisie; tambure şi/sau cabestane pentru comanda cablurilor de
acţionare; pilon metalic; şasiu-sanie.
e. Instalaţia telefonică.
Această prezentare a alcătuirii teoretice, generale, a tipurilor de funiculare are rolul de a scoate
în evidenţă părţile mari componente ale unei instalaţii cu cabluri, părţi ale căror funcţiuni trebuie să
fie îndeplinite de elemente constructive ce pot fi mai mult sau mai puţin asemănătoare celor din
figurile 3.8. şi 3.9.
Important este ca la o instalaţie cu cabluri să se regăsească elemente care să constituie: calea de
rulare, vehiculul care deplasează sarcina, un sistem de comandă a căruciorului şi componente prin
care să se transmită comenzile la vehicul. Acest ansamblu de elemente componente, care constituie

- 35 -
 Fig. 3.8. Alcătuirea funicularelor gravitaţionale:1- cablu purtător; 2- sabot; 3- cablu
transversal; 4-rolă de susţinere; 5-trepte; 7, 10, 16- arbori de ancorare; 8-clemă de
ancorare; 9, 15-cabluri de ancorare; 11-cărucior; 12-cablu trăgător; 13-cablu purtător; 14-
grup de acţionare; 17-instalaţie telefonică; a-rolele trenului de rulare; b-carcasa trenului
de rulare; c-partea pendulară a căruciorului, T-tambur; Tr-transmnisie; M-motor

Fig. 3.9. Elemente specifice alcătuirii funicularelor negravitaţionale:

1 - cablu purtător; 2 – cărucior; 3 – cablu trăgător în circuit închis; 4 –
grup de acţionare; 5 – role de ghidare a cablului; M – motor; T – tambur;
C - cabestan

un tip de funicular, trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei şi este, în

general, astfel conceput încât să poată lucra eficient în anumite condiţii de teren şi arboret.
Din acest punct de vedere în exploatările forestiere, la colectare, se folosesc tipuri de
funiculare specializate, ale căror particularităţi constructive le asigură folosirea eficientă în anumite
condiţii de lucru.

- 36 -
 Dintre particularităţile constructive, generale, ale funicularelor trebuie menţionat modul de
realizare a blocării căruciorului pe cablul purtător în vederea legării sarcinii. în acest sens se
deosebesc următoarele soluţii constructive:
- blocarea căruciorului pe cablu purtător cu ajutorul cablului trăgător;
- blocarea căruciorului pe cablu purtător cu ajutorul unui opritor;
- fixarea căruciorului pe cablu purtător prin intermediul unor mecanisme de
blocare automată, acţionate mecanic sau hidraulic, incluse în cărucior.
Pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor privind utilizarea funicularelor la colectare soluţiile
constructive adoptate în realizarea acestora trebuie să îndeplinească unele cerinţe obligatorii
referitoare la:
- montare-demontare uşoară;
- necesitatea deschiderii, pentru montare şi funcţionare, a unor culoare înguste;
- funcţionare gravitaţională;
- deplasare suspendată a sarcinii;
- deservire, la o montare, a unei suprafeţe cât mai mari.
În ţara noastră s-a conceput o gamă destul de largă de tipuri de funiculare dintre care se
menţionează, ca vând particularităţi de funcţionare distincte şi domenii mai largi de utilizare în
producţie, tipurile: FUC-401, FPU-500, FUMO-403, FP-2, F.P., FUC-MF-2005.
Procedeele de lucru la colectarea lemnului cu funicularele se deosebesc după fazele specifice
unui ciclu de funcţionare (cursa în gol, formarea sarcinii, legarea sarcinii, cursa în plin, dezlegarea
sarcinii).
Cursa în gol trebuie să se desfăşoare astfel încât să se asigure o deplasare a căruciorului pe
cablu purtător în condiţii de siguranţă. Pentru aceasta viteza de deplasare nu trebui să depăşească
4...6 m/s.
Formarea sarcinii se face printr-o poziţionare optimă a căruciorului, astfel încât să fie
accesibile un număr corespunzător de piese, aflate la o distanţă laterală care să nu depăşească
distanţele recomandate pentru fiecare tip de funicular.
Legarea sarcinii se face cu ciochinare, cu lungimi de 4...6 m, corespunzător modalităţii de
deplasare a sarcinilor cu fiecare tip de funicular (fig. 3.10) şi condiţiilor concrete de lucru.
Cursa în plin trebuie să se desfăşoare, ca şi cursa în gol, în condiţii de siguranţă, respectiv cu
viteze maxime de 8... 10 m/s.
Dezlegarea sarcinii la funicular este, în general, o operaţie periculoasă deoarece la locul de
descărcare se creează, sub cablul purtător, tasoane mari de material lemnos. De aceea, mai ales în
condiţii de iarnă, acestei activităţi, trebuie să i se acorde o atenţie deosebită printr-o instruire şi
echipare corespunzătoare a muncitorului - dezlegător.

- 37 -
 Fig. 3.10. Modalităţi de deplasare a lemnului cu funicularele: a –
semitârâre, b – suspendare verticală, c – suspendare orizontală;
d – suspendare paarlelă cu cablul purtător

În legătură cu folosirea funicularelor la colectarea lemnului un aspect care interesează în mod

deosebit se referă la montarea şi demontarea acestor instalaţii. în acest sens trebuie să fie luate în
considerare următoarele:
- montarea funicularelor se face numai pe baza unor proiecte de instalare a liniilor
de funicular, proiecte întocmite de specialişti în acest domeniu;
- montarea şi demontarea funicularelor se va face de muncitori
specializaţi, instruiţi corespunzător condiţiilor de lucru specifice fiecărui traseu;
- după montare instalaţiile vor fi avizate pentru funcţionare de către comisii
autorizate în acest sens.

3.2.4. Colectarea lemnului cu atelajele

Atelajele (caii sau boii) sunt folosite la colectare pentru adunatul sau scosul materialului
lemnos, prin târâre, semitârâre sau suspendare.
Caracteristicile animalelor folosite la colectare sunt date în tabelul 3.2.
Viteza de deplasare a atelajelor depinde, în primul rând, de greutatea acestora, dar şi de o gamă
largă de factori dintre care cei mai importanţi sunt panta traseului şi felul deplasării (cu sau fără
sarcină) a animalelor.
Pentru scosul lemnului cu atelaje este necesară amenajarea unor drumuri de tras (fig. 3.11).

- 38 -
 Tabelul 3.2 Caracteristici ale atelajelor
Caracteristica U.M. Cal Bou
uşor mijlociu greu uşor mijlociu greu
Masa kg 250 350 450 450 600 750
Forţa de tracţiune daN 60 75 90 90 120 150
Viteza de deplasare m/s 1,20 1,05 0,90 0,80 0,75 0,70
Puterea kW 0,72 0,79 0,81 0,72 0,90 1,05

Fig. 3.11. Condiţii privind amenajarea unui drum de vite

Aceste drumuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- înclinarea rampelor la cursa în gol să nu depăşească 30%;
- să se evite rampele la cursa în plin. Dacă acestea nu pot fi evitate, atunci lungimea
lor să nu depăşească 100 m, iar înclinarea să fie mai mică de 10%;
- iarna, pe porţiunile cu înclinări mai mari de 10%, la cursa în plin, să se asigure
condiţii de evitare a alunecării sarcinii;
- pe porţiunile în curbă, acolo unde este cazul, se vor aşeza mărginare, pentru a se
evita alunecarea sarcinii pe versant.
Folosirea animalelor !a colectare presupune echiparea lor corespunzătoare şi utilizarea unor
dispozitive de legare care să permită o manevrare uşoară a sarcinii.
: Harnaşamentul animalelor pentru colectare consta din hamuri cu sau fără jug, pentru cai şi din
juguri simple sau duble pentru greabăn, la boi.
Pentru legarea sarcinii se pot folosi lanţuri sau un dispozitiv special numit cioflâng.
Deplasarea sarcinii se poate face prin legare directă şi târâre sau cu ajutorul unor dispozitive
speciale - conuri, scuturi, sanciuri, cărucioare.
Utilizarea dispozitivelor are următoarele avantaje:
- 39 -
 - se reduc prejudiciile aduse solului, seminţişului şi arborilor;
- se diminuează pierderile de material lemnos printr-o protecţie mai bună a
capătului buşteanului şi datorită faptului că nu mai este necesară olărirea;
- creşte sarcina la o cursă cu 30 ... 50 %. '
Forţa de tracţiune a atelajelor este de circa 1/5 din greutatea proprie, adică 60 ... 110 daN la cai
şi 60 ... 90 daN la boi. Dacă se lucrează cu două animale simultan atunci această forţă se înmulţeşte
cu 1,9. Pentru perioade scurte de timp atelajele pot dezvolta forţe de tracţiune de 2...3 ori mai mari
decât cele nominale.
Atelajele sunt deservite de un muncitor.

3.2.5. Colectarea lemnului prin corhănire

Corhănirea este un mijloc de colectare a lemnului prin alunecare - pe teren neamenajat, în

anumite condiţii de pantă - ca urmare a unui impuls iniţial.
Condiţiile de pantă care permit corhănirea sunt:
- pante mai mari de 50% pe terenuri uscate;
- pante mai mari de 35% pe terenuri umede;
- pante mai mari de 20% pe terenuri acoperite cu zăpadă;
- pante mai mari de 10% pe terenuri acoperite cu zăpadă îngheţată.
Aceste condiţii de pantă sunt influenţate de microrelief, precum şi de obstacolele de pe traseu:
cioate, arbori pe picior, resturi de exploatare etc.
Uneltele de lucru folosite la corhănire sunt ţapina şi pârghia cu cârlig.
Colectarea lemnului prin corhănire se recomandă pentru adunat sau scos, pe distanţe maxime
de 200 m şi se poate folosi pentru lemnul rotund (buşteni).
Dacă prin corhănire masa lemnoasă se tasonează atunci este necesar ca pentru buştenii dinspre
amonte ai tasonului să se facă "ascunderea capetelor" cu pământ pentru a se evita deprecierea
lemnului şi a se crea condiţii de alunecare, peste lemnul din tason, a următoarelor piese corhănite.
Când se face corhănirea lemnului dintr-un tason, situaţie caracteristică pentru scos, atunci
operaţia se va începe şi continua, întotdeauna, din partea dinspre amonte a tasonului.
Pentru corhănire capătul din aval ai buştenilor se olăreşte.
Formaţia de lucru la corhănire este de 2...4 muncitori.

- 40 -
 3.2.6. Colectarea lemnului prin "purtat pe braţe"

"Purtatul pe braţe", modalitate de deplasare integral manuală, se foloseşte pentru adunat lemn
de mici dimensiuni rezultat din rărituri, curăţirea de crăci, secţionări, rupturi etc. sau pentru formarea
sarcinilor, din această categorie de material lemnos, pentru atelaje, tractoare sau funiculare. Distanţa
medie maximă recomandată pentru colectarea lemnului prin "purtat pe braţe" este de 50 m.
Formaţia de lucru este alcătuită dintr-un muncitor.

3.2.7. Colectarea lemnului cu alte mijloace

La colectarea lemnului se mai pot folosi: elicoptere, baloane, elicostate, baloane-funicular,

recomandate pentru situaţiile în care masa lemnoasă trebuie să fie colectată în termen scurt, pentru a
se preveni deprecierea acesteia sau extinderea atacurilor unor dăunători ai pădurii, deci exploatarea
unor produse accidentale, a masei lemnoase situate în locuri greu accesibile (terenuri cu pante mari,
locuri mlăştinoase, zone inundabile) sau a celei amplasate la distanţe mari faţă de căile permanente de
transport.
Elicopterul a fost folosit pentru prima dată la colectarea lemnului în anul 1955. Folosirea
aparatului la colectare presupune dotarea acestuia cu troliu şi cablu de sarcină de 20...40 m.
Literatura de specialitate menţionează posibilitatea folosirii elicopterelor pentru colectarea
buştenilor cu lungimi de 6...12 m.
Pentru prinderea sarcinii la elicopter materialul lemnos fasonat se grupează în pachete
corespunzătoare capacităţii de transport a aparatului şi se leagă cu ciochinare. în continuare
elicopterul este adus deasupra locului de încărcare şi se prinde cablul de sarcină la ciochinar.
Greutatea sarcinii, pentru elicopterele folosite la colectare, este de 10...20 kN, iar viteza de deplasare,
în regim de zbor, 100 ... 300 km/h. Ponderea timpului de lucru pentru fazele specifice colectării
lemnului cu elicopterul, la o distanţă de circa 2 km, este de 40...50 % pentru cursa în plin 30...40 %
pentru cursa în gol şi 10...20 % pentru legarea şi dezlegarea sarcinii. Din timpul total de lucru circa
25...30 % este consumat pentru alimentarea aparatului cu carburant. Productivităţile realizate sunt,
în funcţie de distanţa de colectare, de 100...250 tkm, iar consumul specific, în funcţie de puterea
motorului şi de tipul aparatului, de 10 ... 32 l/tkm sau 200 … 800 l de carburant pe oră..
Pentru colectarea lemnului au fost experimentate şi baloanele, încă din anul 1954. Umplute cu
heliu acestea au o capacitate de ridicare de circa 5...10 kN la un diametru al balonului de 25...30 m, în
funcţie de altitudinea la care se lucrează, de temperatura aerului şi de materialul din care este
confecţionat balonul.

- 41 -
 Fig. 3.12. Colectarea lemnului cu elicopterul

Elicopterele şi baloanele au unele dezavantaje majore atunci când sunt folosite la colectarea
lemnului. Elicopterele au consumuri foarte mari de carburanţi, comparativ cu celelalte tipuri de
mijloace mecanice folosite la colectare şi, în plus, în perioada de prindere a sarcinii sunt expuse
accidentelor datorită dezechilibrării aparatului la o prindere incorectă a sarcinii. Baloanele au
inconveniente legate de dimensiunile lor mari, costul ridicat ai heliului, manevrabilitatea redusă şi
imposibilitatea folosirii acestora în perioadele cu vânt.

- 42 -
 4. Fasonarea lemnului

4.1. Aspecte generale

Fasonarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care masa lemnoasă colectată este pregătită în
vederea transportului tehnologic sau corespunzător cerinţelor impuse de beneficiari. Această
pregătire se face luându-se în considerare următoarele aspecte:
Activităţile ce se desfăşoară pentru realizarea fasonării se pot grupa în:
- fasonarea lemnului rotund;
- fasonarea lemnului de steri;
- fasonarea crăcilor în snopi;
- tocarea lemnului mărunt.
Aceste activităţi se desfăşoară în platforma parchetului, care este o suprafaţa sumar amenajată
lângă o cale permanentă de transport, destinată fasonării masei lemnoase dintr-un parchet.

4.2 Fasonarea lemnului rotund

Lemnul rotund se obţine din trunchiul sau coroana arborelui şi se caracterizează prin:
- lungimi mai mari de 2,4 m;
- diametre, la căpătui subţire, mai mari de 10 cm;
- păstrarea formei naturale în secţiune transversală.
- Fasonarea lemnului rotund se face prin: curăţire de crăci şi secţionare.
Curăţirea de crăci, operaţie necesară dacă nu s-a realizat integral în parchet, se desfăşoară în
aceleaşi condiţii cu cele prezentate la recoltarea.
Secţionarea, operaţie prin care se obţin piese cu forme şi lungimi care să asigure condiţii
optime de transport a lemnului rotund, se desfăşoară corespunzător precizărilor făcute la recoltare.
Pregătirea materialului lemnos în vederea expedierii din platforma parchetului presupune şi
operaţii de manipulare, stivuire şi stocare.
Manipularea este o operaţie de deplasare a lemnului rotund de la locul de secţionare la locul de
stocare în vederea transportului şi se realizează cu tractorul, cu atelajele sau manual. Alegerea unei
soluţii din cele menţionate, depinde de volumul de manipulat, de distanţa de manipulare, de spaţiu
de manevră de care se dispune, de modul de organizare generală a platformei primare etc.
Stivuirea lemnului rotund se face cu mijloace manuale sau mecanice, astfel încât într-o
rampă de stocare să se asigure, cel puţin un volum de material lemnos corespunzător capacităţii de
încărcare a mijloacelor de transport.

- 43 -
 Pentru a se asigura condiţii optime de încărcare la stivuire se vor respecta următoarele condiţii:
- piesele vor fi aşezate paralel cu drumul auto;
- distanţa dintre stivă şi drum să fie mai mică de 10 m;
- lemnul se va aşeza pe lonjeroane semiîngropate;
- piesele se vor aşeza cu capătul gros (cel puţin 80 % din numărul total dintr-o
stivă) în sensul de transport;
- capetele groase ale pieselor să fie în acelaşi plan (diferenţa maximă admisă
este de 1 m);
Stocarea lemnului rotund se face în rampe de stocare (fig. 4.1).
Locul de amplasare a suprafeţelor de stocare trebuie ales astfel încât să permită stivuirea unui
volum cât mai mare de material lemnos, în condiţii optime de încărcare. într-o rampă se stochează
lemn rotund din aceeaşi specie sau grupă de specii, gros sau subţire, cu diferenţe de lungimi mai mici
de 2 m.

Fig. 4.1. Stocarea lemnului rotund: a – pe terenuri plate;

b – pe versanţi; c – pe văi; 1 – cale permanentă de
transport;2 - stivă

4.3 Fasonarea lemnului de steri

Lemnul de steri rezultă din fasonarea pieselor ce nu se încadrează în categoria lemnului rotund
piese care au diametre mai mari de 5 cm şi lungimi de cel puţin 1 m.
După fasonarea lemnului rotund piesele care rămân şi îndeplinesc condiţiile menţionate, se
secţionează la lungimi de 1 ± 0,05 m.
După secţionare rezultă trei categorii de piese:

- 44 -
 - rondine - cu diametre cuprinse între 5 şi 15 … 25 cm;
- butuci - cu diametre mai mari de 15 … 25 cm:
- buturi - cu diametre mai mari de 15 cm şi defecte care le fac greu despicabile

Lemnul de steri (fig. 4.2) este alcătuit din piese nedespicate (rondine) şi piese despicate (lobde)
În categoria lemn de steri nedespicat se încadrează piesele cu diametre cuprinse între 5... 15
(25) cm.

Lobdă

Rondină

Fig. 4.2. Alcătuirea lemnului de steri

Se despică piesele cu diametrul mai mare de 15 (25) cm. Prin despicare rezultă lobdele ale
căror caracteristici sunt prezentate în figura 4.3.

Fig. 4.3. Elementele dimensionale caracteristice unei lobde


- Diametrul maxim admis, pentru rondine, diferă în funcţie de sortimentul de lemn de steri fasonat, sau de cerinţele
beneficiarului.

- 45 -
 Pentru a se asigura condiţiile dimensionale cerute la livrarea lobdelor cu un număr minim de
despicări se recomandă ca în funcţie de diametrul butucilor sau buturilor piesele să fie despicate
astfel:
- despicare pentru diametre de 15...20 cm;
- 3 despicări pentru diametre de 21 ...40 cm;
- 5 despicări pentru diametre de 41 ...60 cm ;
- 7 despicări pentru diametre de 61... 100 cm;
- 9 despicări pentru diametre de 101... 120 cm.
Dimensiunile unei piese din lemnul de steri sunt astfel alese încât masa acesteia (lemn verde)
să nu depăşească 18 .. 20 kg, masă considerată acceptabilă, din punct de vedere ergonomie, la
manipularea şi stivuirea manuală a acestei categorii de material lemnos.
Fasonarea lemnului de steri se face prin operaţiile: secţionare, despicare şi cojire.
Secţionarea lemnului de steri, la lungimi de 1,0 m, se face cu precizarea că lemnul subţire (cu
diametre mai mici de 15 cm) se secţionează, pentru mărirea productivităţii, cu ferăstrăul mecanic, "în
grămadă". Pentru aceasta lemnul subţire se va stivui ca în figura 4.4.

Fig. 4.4. Stivuirea lemnului subţire în vederea secţionării

Despicarea lemnului de steri în platforma primară se poate face manual sau mecanic. Pentru
despicarea manuală se folosesc topoare sau pene metalice de despicat. Despicătoarele mecanice
folosite în platforma parchetului (fig. 4.5) fac parte din categoria despicătoarelor mobile, purtate sau
tractate, acţionate de tractoare.
Cojirea se realizează manual, cu toporul sau cojitoare manuale (fig. 4. 6) ori cu cojitoare
mecanice portabile (fig. 4.7).
După fasonare lemnul de steri este manipulat, stivuit şi stocat.
Manipularea lemnului de steri se face prin "purtat pe braţe", până la locul de stivuire.

- 46 -
 Stivuirea se face manual, până la înălţimea de 1,5 m, înălţime care asigură condiţii optime de
stivuire, încărcare şi de protecţie a muncitorilor.
Stocarea se face pe terenuri plane, lângă calea de transport. Materialul lemnos se stochează
diferenţiat pe specii şi în funcţie de calitatea lemnului.

Fig. 4.5. Despicător mecanic, portabil, acţionat de tractor

Fig. 4.6. Cojirea manuală

- 47 -
 Fig. 4.7. Cojitor mecanic acţionat de tractor

4.4. Fasonarea crăcilor în snopi

Prin "lemn din crăci" se înţelege lemnul provenit din coroana şi vârful arborelui, cu diametre
de 2...5 cm, rămas în urma fasonării lemnului de steri.
Operaţiile prin care se realizează fasonarea crăcilor în snopi sunt: secţionarea crăcilor la
lungimi de 1,0 m şi legarea snopilor, astfel încât să rezulte snopi cu diametrul de circa 30 cm. La
aceste operaţii se adaugă:manipularea, stivuirea şi stocarea. Fasonarea snopilor se face prin aşezarea
crăcilor secţionate pe o capră din lemn pentru legarea manuală sau în dispozitive de strângere.

Legarea snopilor de crăci se face:

- cu sfoară din hârtie, când se livrează pentru prelucrări industriale;
- cu sârmă neagră, moale, cu diametrul de 1,0 ... 3,0 mm, când se livrează
pentru lemn de foc.

4.5. Tocarea lemnului

Tocarea - operaţie prin care lemnul este transformat, prin tăiere, în aşchii (tocătură) - se face
cu scopul de a asigura:
- condiţii optime de transport a lemnului de mici dimensiuni ce se acumulează
în platforma parchetului (crăci, vârfuri, rupturi, capete din fasonări etc.);

- 48 -
 - condiţii rentabile de manipulare, sub formă de tocătură, a lemnului de mici
dimensiuni;
- posibilitatea de a valorifica superior masă lemnoasă provenită din piese de
lemn de calitate inferioară, ca materie primă pentru industria de prelucrare sau
drept combustibil sub formă de brichete sau peleţi;
- realizarea unui sortiment necesar în industria de prelucrare a lemnului.
Aşchiile rezultate prin tocare în platforma parchetului trebuie să aibă lungimi cuprinse între
10...35 mm. Dacă tocătură rezultată va fi folosită pentru obţinerea unor produse industriale (plăci,
celuloză, brichete, peleţi) atunci, la beneficiar, procesul de mărunţire va fi continuat, corespunzător
necesităţilor de prelucrare.
Pentru tocare se folosesc tocătoare care au ca organe active, cuţite prinse pe un suport (disc
sau tambur).
Tocătoarele folosite în exploatările forestiere (fig. 4. 8) se clasifică în:
- tocătoare purtate, montate pe un tractor şi acţionate de acesta care se
folosesc pentru tocarea crăcilor, acolo unde sunt, ocazional, cantităţi mici de material
lemnos pentru tocare;
- tocătoare tractate, ataşate la un tractor şi acţionate de acesta. Se folosesc
pentru tocarea crăcilor, acolo unde sunt volume mari de material lemnos pentru
tocare;
- agregate de tocare, utilaje independente, cu sursă proprie de acţionare şi
deplasare, se folosesc pentru tocarea lemnului cu diametre, în general, până la 20 cm,
acolo unde sunt cantităţi mari de material lemnos.
Pentru toate situaţiile materialul lemnos se stochează în grămezi, alimentarea tocătoarelor
făcându-se manual (pentru cele purtate şi tractate), sau mecanic, cu braţe hidraulice (pentru
agregatele de tocare).
Formaţia de lucru la tocare este alcătuită dintr-un muncitor, care face alimentarea tocătorului.

- 49 -
 a

Fig. 4.8. Tocătoare: a – purtate, b – tractate; c - autopropulsate

- 50 -
 5. Transportul lemnului

5.1. Aspecte generale

Transportul lemnului este partea procesului de producţie a exploatărilor forestiere în care se

face deplasarea lemnului din platforma parchetului până în centrele de sortare sau la beneficiari.
Condiţiile în care se face transportul tehnologic al lemnului, diferite de cele de la colectare
(colectare care se realizează, în fond, prin acelaşi proces de transport), impun o tratare separată a
acestuia.
Elementele specifice care caracterizează, în general, transportul se referă la:
- distanţele mari de transport. În medie, pentru ţara noastră 30...40 km;
- necesitatea desfăşurării acestui proces pe căi permanente de transport (drumuri auto
forestiere, căi publice de transport, căi ferate, căi navigabile);
- necesitatea folosirii unor mijloace de transport de mare capacitate;
- necesitatea folosirii unor mijloace de transport specializate, corespunzător
formei materialului lemnos rezultate după fasonarea.
Structura acestui proces cuprinde operaţiile: încărcarea, transportul propriu-zis şi descărcarea
lemnului.

5.2. Încărcarea lemnului

Soluţiile de încărcare a lemnului în platforma parchetului depind de condiţiile specifice de

lucru în care se desfăşoară această operaţie.
Mijloacele de încărcare folosite în platforma parchetului, corespunzătoare procedeelor
cunoscute, sunt: trolii sau braţe hidraulice montate pe autotrenurile sau autoplatformele forestiere;
încărcătoare frontale; mijloace manuale.
Trolii, de tipul TA-2AM, montate pe mijloacele de transport, folosite pentru încărcarea
lemnului rotund prin târâre şi rostogolire pe plan înclinat. Caracteristicile acestui mijloc de încărcare
sunt:
- instalaţii simple, mobile, uşor de manevrat, deservit şi întreţinut,
- raport foarte favorabil masă proprie/masa sarcinii încărcate (valoarea
raportului este circa 0,3);
- consum redus de carburant;
- pot efectua încărcarea în orice punct de pe traseu;
- necesită spaţii mici de manevră;
- pot efectua numai încărcarea lemnului rotund cu lungimi mai mari de 4 m.
Braţe hidraulice, montate pe mijloacele de transport, folosite pentru încărcarea lemnului
rotund prin târâre şi suspendare şi a lemnului de steri prin suspendare.
Caracteristicile acestui mijloc de încărcare sunt:
- poate efectua, practic, încărcarea, descărcarea şi stivuirea lemnului rotund şi a
lemnului de steri;
- necesită o deservire şi întreţinere specializate;
- sunt instalaţii mobile;
- raport favorabil masă proprie/masa sarcinii încărcate (valoarea raportului
este 0,5...1,0);
- necesită spaţii reduse de manevră;
Încărcătoare frontale (fig. 5.1), de tipul IFRON-204D folosite pentru încărcarea prin
suspendare a lemnului rotund (lemn cu lungimi, în general, până la 6 m) şi a lemnului de steri.

- 51 -
 Fig. 5.1. Încărcător frontal folosit pentru încărcarea lemnului
rotund lung

Folosirea încărcătoarelor frontale la încărcare se caracterizează prin:

- pot efectua, practic, încărcarea, descărcarea, manipularea şi stivuirea tuturor
categoriilor de material lemnos;
- raport nefavorabil masă proprie/masa sarcinii încărcate (valoarea raportului este 2...3);
- deservire şi întreţinere specializate;
- necesitatea unor spatii mari de manevră, amenajate;
Încărcarea manuală se realizează cu ajutorul balăncilor (fig. 5.2), pentru lemnul rotund şi direct
de pe sol pentru lemnul de steri.

Comparând sistemele de încărcare a lemnului se pot face următoarele precizări privind

domeniile de utilizare favorabilă a acestora:
- încărcarea cu trolii se recomandă pentru lemnul rotund cu lungimi mai mari de 4
m, în situaţiile în care descărcarea se face în puncte în care există mijloace
specializate pentru descărcare;
- încărcarea cu braţe hidraulice se recomandă pentru încărcarea şi descărcarea
lemnului, mai ales în situaţiile în care descărcarea se face în puncte în care nu
există mijloace specializate pentru descărcare;
- încărcarea cu încărcătoare frontale se recomandă pentru cantităţi mari de
material lemnos, amplasate în zone în care se dispune de spaţiile mari de
manevră necesare, fără amenajări costisitoare;
- încărcarea manuală se recomandă pentru cantităţi mici de material lemnos, cu
dimensiuni variabile, amplasate în locuri izolate, acolo unde folosirea altor
mijloace nu ar fi rentabilă.
Dintre aceste soluţii cele mai folosite sunt troliile pentru lemnul rotund, braţele hidraulice
pentru lemnul rotund şi lemnul de steri pachetizat încărcarea manuală, pentru lemnul de steri în vrac
sau crăci în snopi.

- 52 -
 Fig. 5.2. Încărcarea manuală a lemnului rotund

5.3. Procedee şi mijloace de transport

Procedeele de transport tehnologic se clasifică după calea pe care se realizează deplasarea

lemnului deosebindu-se: transportul pe uscat şi transportul pe apă. Transportul pe uscat se poate
realiza pe drumuri auto sau pe căi ferate normale, iar transportul pe apă pe cursuri navigabile,
flotabile sau pe căi amenajate.
Pentru transportul tehnologic se foloseşte o gamă de mijloace specializate corespunzător
procedeului de transport adoptat, caracteristicilor dimensionale şi de formă ale materialului lemnos
fasonat în platforma primară, precum şi în concordanţă cu caracteristicile căilor de transport.
În tabelul 5.1 sunt prezentate sistemele de transport folosite în domeniul forestier şi
principalele caracteristici ale materialului lemnos pentru fiecare mijloc de transport menţionat.

5.3.1. Mijloace de transport auto

Autotrenurile forestiere, au lungimi reglabile şi sunt folosite pentru transportul lemnului

rotund, cu lungimi cuprinse între 6 şi 12 m,. Aceste mijloace de transport sunt echipate cu mijloace
proprii de încărcare şi se clasifică în:
- autotrenuri echipate cu trolii, la care încărcarea se face cu două cabluri de
sarcină;
- autotrenuri echipate cu braţe hidraulice (fig. 5.3), braţe cu care se poate face atât
încărcarea cât şi descărcarea lemnului.

Capacitatea de transport a acestor mijloace este, în general, de 15 … 40 tone.

- 53 -
 Tabelul 5. 1 Sisteme de transport tehnologic

Sistemul de transport Caracteristicile materialului

Procedeul de transport Calea de transport Mijlocul de transport lemnos transportat

Transport pe uscat Drum auto Autotren forestier Lemn rotund cu lungimea

mai mare de 6 m
Autoplatformă Lemn rotund cu lungimea
forestieră de
Tractor cu remorcă 4..6 m, lemn de steri şi crăci în
snopi
Autotren pentru Tocătură din lemn
tocătură
Cale ferată normală Vagon platformă Lemn rotund cu lungimea
mai mare de 6 m
Vagon carosat Lemn rotund cu lungimea
mai mică de 6 m, lemn de steri
şi crăci în snopi
Transport pe apă Cale navigabilă Şlep Lemn rotund, lemn de steri,
Barjă crăci în snopi
Curs flotabil Plutit liber Lemn rotund
Plutit dirijat Lemn rotund cu lungimea
mai mare de 6 m
Cale amenajată Canal Lemn rotund
Uluc Lemn de steri

Fig. 5.3. Autotren forestier echipat cu braţ hidrauluic.

- 54 -
 Autoplatformele forestiere (fig. 5.4), folosite pentru transportul lemnului de steri şi pentru
transportul lemnului rotund scurt, cu lungimi mai mici de 6 m, au capacităţi de 10 … 25 tone.
Autotrenul pentru tocătură (fig. 5.5), poate transporta sarcini de 10 … 20 tone şi dispune de
un sistem hidraulic de basculare pentru descărcare.

Fig. 5.4. Autoplatformă forestieră echipată cu troliu bitambur pentru

încărcare

Fig. 5.5. Autotren pentru transport tocătură

5.3.2 Mijloace de transport pe căi ferate normale (CFN)

Transportul lemnului pe căile ferate reprezintă o componentă importantă a procesului general

de transport a lemnului.
Pentru deplasarea lemnului se folosesc vagoane care sunt destinate transportului unei game
mai largi de materiale, printre care şi sortimente de lemn brut. Aceste vagoane de tipul: Rs, Ks,
Rmms, Eaos au capacităţi de transport de 26 … 60 tone şi pot transporta lemn rotund lung

- 55 -
 a

b
Fig. 5.6. Vagoane pentru transport lemn: a – pentru buşteni,
b – pentru buşteni scurţi sau lemn de steri

5.3.3 Mijloace de transport pe apă

Şlepurile şi barjele sunt folosite, în condiţiile ţării noastre, pentru transportul pe Dunăre a
lemnului rezultat, în general, din exploatarea arboretelor de plop şi salcie din lunca inundabilă.
Încărcarea şlepurilor se poate face cu încărcătoare frontale (situaţie în care este necesară amenajarea
la mal a unor estacade), cu instalaţii cu cabluri, cu macarale plutitoare sau manual (lemnul de steri).
Capacitatea de încărcare a unui şlep sau a unei barje este, în general, de 200 ... 1000 tone.

5.4 Descărcarea lemnului

Descărcarea lemnului, în exploatările forestiere, se face, în general, în locuri în care se

concentrează volume mari de material lemnos, respectiv în centre de sortare a lemnului sau în
depozitele fabricilor de prelucrare.
Condiţiile de lucru, în aceste puncte, sunt caracterizate prin;
- locuri fixe de descărcare;
- volume mari, aproximativ constante în timp, de descărcat;
- descărcarea într-un punct a materialului lemnos cu aceeaşi formă (lemn rotund,
lemn de steri etc.);
- necesitatea reducerii timpului de staţionare la descărcare.
Aceste condiţii impun folosirea unor mijloace de descărcare specifice care trebuie să răspundă
următoarelor cerinţe:
- să utilizeze forţa gravitaţională pentru descărcare;
- să realizeze descărcarea într-un singur ciclu;
- să fie simple, uşor de întreţinut şi reglat;
- să nu necesite muncitori specializaţi pentru deservire;
- să fie mobile şi să poată descărca toate categoriile de material lemnos.
In prezent, pentru descărcarea lemnului, se folosesc mijloace specializate care au un domeniu
recomandat de utilizare şi, deci, corespund unor anumite condiţii de lucru.
Mijloacele folosite pentru descărcarea lemnului pot fi clasificate în:i încărcătoare frontale,
macarale, braţe hidraulice.
Încărcătoarele frontale se folosesc în aceleaşi condiţii ca şi la încărcare.
Macaralele (fig. 5.7), echipate cu graifăr hidraulic, pot ridica sarcini maxime de 5...20 tone, la
înălţimea 8... 10 m. Se folosesc pentru descărcarea lemnului rotund din autotrenuri, autoplatforme
sau vagoane.

- 56 -
 Fig. 5.7. Macara pentru descăracarea lemnului

Braţele hidraulice cu care sunt echipate unele autotrenuri sau autoplatforme forestiere (vezi
pct. 5.3), pot fi folosite şi pentru descărcare, în special acolo unde se descarcă cantităţi mici de
material lemnos.

- 57 -
 6. Măsurarea lemnului

Masa lemnoasă este măsurată de mai multe ori pe traseul pe care lemnul îl urmează de la cioată
până la beneficiar, trecând dintr-o gestiune în alta. Piesele de lemn care se măsoară au forme neregulate.
De aceea este important să se precizeze condiţiile în care se face măsurarea, astfel încât valorile stabilite
să corespundă realităţii.
Sunt cunoscute următoarele metode de măsurare, diferenţiate după principiul de stabilire a
cantităţilor de material lemnos:
- metoda de măsurare prin cubare, se poate aplica lemnului rotund şi lemnului de
steri;
- metoda de măsurare gravimetrică, se poate aplica lemnului rotund, lemnului de
steri, tocăturii, lemnului din crăci;
- metoda indicilor de echivalenţă, se poate aplica lemnului rotund subţire;
- metoda de măsurare xilometrică, se poate aplica lemnului rotund, lemnului de steri,
lemnului din crăci;
Metoda de măsurare prin cubare se aplică diferenţiat pentru lemnul rotund sau de steri.
La cubarea lemnului rotund se consideră că fiecare piesă are un volum echivalent cu cel al unui
cilindru care are lungimea egală cu lungimea piesei şi diametru egal cu diametrul mediu al acesteia.
Cubarea lemnului rotund se face prin măsurarea diametrelor şi a lungimilor fiecărei piese, cu
respectarea următoarelor condiţii:
- La măsurarea diametrelor:
- diametrul se măsoară fără coajă, la jumătatea lungimii piesei, pentru piesele cu
lungimi mai mici de 8 m, sau prin stabilirea valorii medii a diametrelor măsurate la
capete şi la jumătatea lungimii, pentru piese mai lungi de 8 m ;
- precizia de măsurare a diametrelor trebuie să fie de 1 cm;
- dacă lemnul este necojit atunci, din diametrul măsurat cu coajă, se scade 1 cm
pentru buştenii cu diametrul < 40 cm, respectiv 2 cm pentru buştenii cu diametrul
> 40 cm;
- se vor îndepărta muşchii sau lichenii de la locul de măsurare;
- la locul de măsurare secţiunea trebuie să fie circulară. Dacă în zona respectivă
secţiunea are o formă ovală, atunci se măsoară două diametre perpendiculare şi se
face media acestora, iar dacă în zona de măsurare apare un alt defect al lemnului
(gâlmă, nod, etc.), atunci se măsoară diametrele la capătul defectului şi se face
media acestora;

- 58 -
 - măsurarea se face cu clupa forestieră după o direcţie perpendiculară pe
axa piesei în punctul de măsurare;
- citirea se face cu clupa pe buştean;
- dacă diametrul piesei este mai mare decât deschiderea maximă a clupei, pentru
stabilirea acestuia se va folosi o ruletă, care se va aşeza astfel încât planul pe care-l
determină să fie perpendicular pe axa piesei în punctul de măsurare.
La măsurarea lungimilor:
- lungimea se măsoară între capetele piesei, pe porţiunea cea mai scurtă;
- pentru măsurarea lungimii se folosesc rigle gradate, rulete, metrul sau
călăreţul (fig. 6.1);
- valorile măsurate pentru lungime se rotunjesc din 10 în 10 cm;
- la piesele provenite de la baza arborelui ce au o teşitură, rezultată din efectuarea
tapei, lungimea se măsoară de la jumătatea teşiturii.
Volumul fiecărei piese se stabileşte respectând următoarele condiţii:
- volumele se stabilesc pe baza diametrelor şi a lungimilor măsurate folosind
tabelele de cubaj (tab. 6.1) sau relaţia de calcul cunoscută pentru determinarea
volumului unui cilindru, separat pentru fiecare piesă;
- volumul se exprimă în m3, cu trei zecimale.

Fig. 6.1. Călăreţul

Cubarea lemnului de steri se face prin stabilirea volumului aparent al stivelor (figurilor) în care a
fost stocat. Pentru aceasta lemnul de steri se aşează în figuri, iar volumul aparent al figurii rezultă din
produsul: lungimea x înălţimea x 1 m. Volumul real de lemn din figură rezultă din înmulţirea volumului
aparent cu un factor de cubaj.
Factorul de cubaj poate fi definit ca fiind valoarea subunitară ce reprezintă partea efectiv ocupată
de lemn dintr-un volum aparent dat.

- 59 -
 Tabelul 6.1

Extras din „Tabele de cubaj pentru lemn rotund”

Lungimea: 4,40 m
Diametru, Volum, Diametru, Volum, Diametru, Volum,
cm m3 cm m3 cm m3
06 0,012 41 0,581 76 1,996
07 0,017 42 0,610 77 2,049
08 0,022 43 0,639 78 2,102
09 0,028 44 0,669 79 2,157
10 0,035 45 0,700 80 2,212
11 0,042 46 0,731 81 2,267
12 0,050 47 0,763 82 2,324
13 0,058 48 0,796 83 2,381
14 0,068 49 0,830 84 2,438
15 0,078 50 0,864 85 2,497
16 0,088 51 0,899 86 2,556
17 0,100 52 0,934 87 2,616
18 0,112 53 0,971 88 2,676
19 0,125 54 1,008 89 2,737
20 0,138 55 1,045 90 2,799
21 0,152 56 1,084 91 2,862
22 0,167 57 1,123 92 2,925
23 0,183 58 1,163 93 2,989
24 0,199 59 1,203 94 3,045
25 0,218 60 1,244 95 3,119
26 0,234 61 1,286 96 3,185
27 0,252 62 1,328 97 3,252
28 0,271 63 1,372 98 3,319
29 0,291 64 1,415 99 3,387
30 0,311 65 1,460 100 3,456
31 0,332 66 1,505 101 3,525
32 0,354 67 1,551 102 3,595
33 0,376 68 1,598 103 3,666
34 0,399 69 1,645 104 3,738
35 0,483 70 1,693 105 3,810
36 0,448 71 1,742 106 3,883
37 0,473 72 1,791 107 3,956
38 0,499 73 1,842 108 4,031
39 0,526 74 1,892 109 4,106
40 0,553 75 1,944 110 4,081

- 60 -
 Stabilirea factorului de cubaj se face astfel:
- se marchează pe faţa stivei de lemn de steri, cu precizia de 1 cm, un pătrat cu latura
de 1 m şi se trasează diagonalele acestuia;
- se măsoară pe diagonale porţiunile ocupate de lemn, cu precizia de 1 cm;
- raportând lungimile însumate ale porţiunilor ocupate de lemn la lungimile
diagonalelor rezultă factorul de cubaj specific stivei.
În general, factorii de cubaj pentru lemnul de steri au valori cuprinse între 0,6...0,7 (tabelul 6.2).
Pentru snopii din crăci factorul de cubaj este 0,43 pentru snopii realizaţi cu dispozitive mecanice
de strângere sau 0.25 pentru snopii strânşi manual, iar pentru crăcile aşezate în grămezi factorul de
cubaj este 0,14.
Valoarea factorului de cubaj depinde de forma materialului lemnos, de starea acestuia (cojit,
necojit), precum şi de modul de aşezare a acestuia în stivă.
Uneori este necesară folosirea factorului de cubaj şi pentru lemnul rotund, situaţie în care
valoarea acestuia este cuprinsă, în general, între 0,7..0,8, în funcţie de conformaţia materialului lemnos şi
de modul de stivuire.
Pentru stabilirea volumului aparent în care se va regăsi un anumit volum de lemn se foloseşte
factorul de aşezare a cărui valoare se poate calcula cu relaţia:

1
fa  ,
fc

în care:
fa este factorul de aşezare;
fc – factorul de cubaj.
Metoda de măsurare gravimetrică constă din cântărirea lemnului brut (lemn rotund, lemn de steri,
lemn din crăci etc.) sau a lemnului prelucrat (tocătură, mangal etc.)
Valorile rezultate prin cântărire pot fi folosite ca atare pentru evidenţa unor produse (mangal,
tocătură, lemn de steri pentru foc, crăci în snopi pentru foc) sau se transformă în volum de lemn brut
echivalent, volum exprimat în m3.
Transformarea masei lemnului rotund, de steri şi din crăci în volumul echivalent se face folosind
relaţia:

M
V ,
m (1)

- 61 -
 Tabelul 6.2
Factori de cubaj şi de aşezare pentru lemn de steri şi crăci
Specificaţii Factori de Factori de
cubaj (fc) * aşezare (1/fc)
1. Lemn de steri de foioase 0,62 1,61
2. Lemn de steri de răşinoase 0,68 1,47
3. Lemn de steri de foioase şi 0,64 1,56
răşinoase
4. Lemn de steri pentru foc 0,62 1,61
5. Lemn de steri, necojit, pentru 0,68 1,47
celuloza
6. Lemn de steri, cojit, pentru 0,70 1,42
celuloza
7. Lemn de steri pentru PAL, PFL 0,68 1,47
8. Crăci în snopi:
- cu dispozitive de strângere 0,43 2,32
- strângere manuală 0,25 4,00
9. Crăci în grămezi 0,14 7,14
 Valori medii, orientative. Pentru calcule de precizie, la volume mari, se
impune stabilirea, prin măsurători, a factorilor de cubaj caracteristici pentru fiecare stivă.

în care:
V este volumul de lemn, în m3;
M - masa lemnului stabilită prin cântărire, în kg;
m - masa specifică a lemnului, în kg / m3 .
Masa specifică a lemnului se poate stabili în mai multe moduri:
- prin cântăriri efectuate periodic, recomandabil la începutul şi sfârşitul perioadei de
vegetaţie, pentru loturi de material lemnos din aceeaşi specie, ce provin din aceeaşi
zonă. Pentru aceasta se foloseşte relaţia (.1) cu ajutorul căreia se calculează masa
specifică a lemnului cunoscând volumul şi greutatea unui lot de probă;
- folosind valori cunoscute, diferenţiate pe categorii de material
lemnos (tabelele 6.3, 6.4, 6.5);

- 62 -
 Tabelul 6.3
Masa specifică a lemnului rotund*
Categoria de material Sezonul Masa specifică, în kg/m3, după luni
lemnos ... de la fasonare
0 1 2 3 4 6
1. Lemn rotund de Vara 1120 988 903 867 867 861
fag necojit Iarna 1095 1063 1047 1037 1033 990
2. Lemn rotund de Vara 708 585 534 504 489 484
răşinoase - necojit Iarna 746 678 658 648 655 616
3. Lemn rotund de Vara 830 787 736 700 681 660
răşinoase - cojit Iarna 792 753 706 681 653 634
4. Lemn rotund de Vara 1097 1052 1028 1002 989 967
stejar - necojit Iarna 1035 993 952 945 939 892
5. Lemn rotund de
- 1445 1230 1155
salcâm - necojit
6. Lemn rotund de
- 1165 990 930
frasin - necojit
7. Lemn rotund de
- 1100 945 890
ulm - necojit
8. Lemn rotund de
- 1215 1030 970
carpen - necojit
9. Lemn rotund de
- 1275 1150 1085
mesteacăn - necojit
10. Lemn rotund de
- 1245 995 870
tei - necojit
11. Lemn rotund de
- 1135 910 795
plop - necojit
12. Lemn rotund de
- 935 750 655
salcie - necojit
13. Lemn rotund de
- 1060 - 850 _ 740
anin - necojit
* - Valori medii orientative

- 63 -
 Tabelul 6.4
Masa specifică a lemnului rotund în funcţie de diametrul buştenilor
Diametrul, în cm:
Specificaţii
<20 20...40 >40 <30 >30
Molid - cojit 850 800 750 - -
Brad - cojit 980 880 800 - -
Fag - necojit - - - 1160 1080
Fag - cojit - - - 1080 1000
Stejar - cojit - - - 1270 1180
Stejar - necojit - - - - 1000

Tabelul 6.5
Masa specifică a lemnului de steri şi din crăci
Categoria de material lemnos Masa specifică*:
în kg/mst. în kg/m3
1. Lemn de steri, de fag, pentru celuloza 560 824
2. Lemn de steri pentru PAL, PFL 540 794
3. Lemn de steri de stejar 490 766
4. Lemn de steri pentru foc, din:
- specii cu lemn tare 500 806
- specii cu lemn moale 485 782
- răşinoase 350 565
5. Crăci în snopi din:
- răşinoase 275 640
- foioase 325 756
6. Crăci în grămezi 92 657
* - Valorii medii, orientative, valabile pentru lemnul verde.

Metoda indicilor de echivalenţă se recomandă pentru lemnul subţire (manele, prăjini, araci).
Metoda constă din transformarea lungimii măsurate a unor piese, din anumite categorii de diametre, cu
ajutorul unor indici de echivalenţă cunoscuţi, în volumul corespunzător al acestora. Valori ale indicilor
de echivalenţă (lungimea pieselor corespunzătoare unui m3) calculaţi, în funcţie de diametrul la capătul
subţire, măsurat fără coajă, pentru manele, bile şi araci sunt date în tabelele 6.6 şi 6.7, iar în tabelul 6.8
pentru alte categorii de material lemnos.
Metoda de măsurare prin xilometrare constă din scufundarea lemnului în bazine cu apă -
betonate, pentru lemnul rotund – sau metalice – pentru lemnul de steri şi din crăci - şi măsurarea
volumului de apă dislocat. Volumul de apă dislocat se poate măsura cu ajutorul unor rigle gradate
montate pe marginea bazinelor. Cantitatea de masă lemnoasă se determină folosind coeficienţi de

- 64 -
transformare a diferenţei de înălţime a apei din bazin, măsurată înainte şi după scufundarea lemnului,
coeficienţi care sunt caracteristici fiecărui bazin.

Tabelul 6.6

Indici de echivalenţă pentru manele şi bile

Diametrul la capătul subţire, în Indice de echivalenţă

cm, fără coajă:
4 390
5 250
6...8 160
9...11 105

Tabelul 6.7

Indici de echivalenţă pentru araci

Diametrul la Număr de piese, la mJ, pentru lungimea aracilor de ...m:

1/2 I, în cm 1,40 1,80 2,00 2,50
2 2.500 2.000 1.666 1.250
3 1.000 770 715 558
4 556 435 490 323
5 331 286 257 204

Tabelul 6.8

Indici de echivalenţă pentru alte categorii de lemn rotund subţire

Specificaţii Diametrul la jumătatea piesei, în cm:

6 7 8 9 10 11 12 13 14
Lungimea echivalentă 357 263 200 156 128 105 89 75 65
pentru 1 m3

- 65 -
 7. Sortarea lemnului

7.1 Aspecte generale

Sortarea, activitate ce se desfăşoară în platforma parchetului sau în centrele de sortare, are

drept scop obţinerea sortimentelor de lemn brut, sortimente care constituie produsele finale ale
exploatării.
Sortimentul de lemn brut reprezintă o piesă de lemn care corespunde dimensional, calitativ, ca
formă (lemn rotund sau despicat) şi stare (lemn cojit sau necojit) condiţiilor impuse de livrarea
acestora către beneficiari — condiţii ce sunt prevăzute în standarde sau stabilite, prin prevederi
contractuale, între părţi.
Sortarea este operaţia prin care o piesă de lemn brut este împărţită - prin însemnare cu creta
forestieră, în urma analizei calităţii lemnului şi a măsurării dimensiunilor lemnului rotund (diametru
şi lungime) - în piese care vor constitui, în urma fasonării definitive, sortimente de lemn brut.
Calitatea lemnului este definită prin mărimea sau prezenţa defectelor.
Dimensiunile se măsoară cu respectarea condiţiilor prezentate în capitolul 6.
Fasonarea definitivă reprezintă totalitatea operaţiilor prin care piesele însemnate în urma
sortării sunt detaşate din piesa iniţială şi pregătite, în continuare, corespunzător cerinţelor de livrare.
Operaţiile prin care se realizează fasonarea sunt: secţionarea, despicarea, cojirea, pachetizarea. La
aceste operaţii se mai adaugă transportul intern, stivuirea şi stocarea.

7.2 Condiţii privind sortarea

7.2.1 Criterii de sortare

Prin operaţia de sortare trebuie să se asigure obţinerea unor sortimente de lemn cât mai
valoroase într-o proporţie cât mai mare. Pentru aceasta se face o analiză vizuală a fiecărei piese de
lemn rotund, stabilindu-se în acest fel defectele lemnului şi, pentru unele dintre ele, mărimea
acestora, precum şi o măsurare a dimensiunilor (diametru, lungime) porţiunilor analizate. În funcţie
de defecte şi dimensiuni se stabilesc porţiunile, din piesa iniţială, corespunzătoare diferitelor
sortimente.
Dimensiunile şi defectele admise, corespunzătoare unui sortiment, sunt prevăzute în
standarde.

- 66 -
 Sortarea, făcută de un muncitor-sortator, se finalizează prin însemnarea cu creta forestieră, a
porţiunilor corespunzătoare diferitelor sortimente ce se vor realiza din piesa iniţială.

7.2.2. Defectele lemnului

Acţiunea unor factori interni (genetici) sau externi (fizico-geografici, fitogeni, zoogeni,
antropici, silvotehnici, tehnologici) asupra arborilor sau a pieselor de lemn pot conduce la modificări
ale stării normale a lemnului. Dacă aceste modificări influenţează în sens negativ calitatea lemnului,
restrângându-i domeniile de valorificare superioară, atunci acestea sunt considerate defecte ale
lemnului.
Principalele defecte luate în considerare în operaţia de sortare şi, deci, menţionate în
standardele referitoare la sortimentele de lemn, sunt:
- Defecte de formă: curbura, conicitatea, ovalitatea, lăbărţarea, înfurcirea.
- Defecte de structură: excentricitatea, excrescenţa, gâlma, fibra răsucită,
neregularitatea inelelor anuale, inimile concrescute.
- Coloraţii: albăstreala, roşeaţa, duramenul fals, pete de mucegai.
- Alteraţii: încinderea, răscoacerea, putregaiul.
- Găuri şi galerii de insecte sau vâsc
- Noduri.
- Crăpături.
- Alte defecte: răni, zone cu răşină, cancer, coajă înfundată, scorburi, lemn mort,
lemn pârlit, incluziuni de corpuri străine.

7.2.2.1 Defecte de formă

Curbura (fig. 7.1) reprezintă o abatere a axei longitudinale a lemnului de la linia dreaptă şi
poate fi simplă sau multiplă ( într-un plan sau în mai multe plane). Mărimea curburii se determină ca
raport procentual dintre săgeata (s), exprimată în centimetri şi lungimea unei piese (L), exprimată în
metri. Pentru curburile multiple sau în mai multe plane mărimea curburii se stabileşte calculând
raportul procentual dintre suma săgeţilor curburilor şi lungimile corespunzătoare ale acestora.

Fig. 7.1. Curbura

- 67 -
 Un caz particular îl reprezintă însăbierea care este, de fapt, o curbură, într-un singur plan,
care apare la baza unor arbori ce cresc pe pante mari.
Conicitatea (fig. 7.2) este dată de descreşterea diametrului trunchiului arborelui o dată cu
creşterea înălţimii şi este o caracteristică specifică tuturor speciilor forestiere. Valoarea conicităţii se
determină ca raport între diferenţa diametrelor măsurate la capetele piesei (D şi d), exprimată în
centimetri şi lungimea piesei (L), exprimată în metri. Conicitatea se poate exprima procentual sau în
cm/m şi este considerată defect dacă valoarea acesteia depăşeşte 1 cm/m la foioase şi 1,5 cm/m la
răşinoase.

Fig. 7.2. Conicitatea

Lăbărţarea (fig. 7.3), respectiv îngroşarea anormală a bazei trunchiului, se stabileşte ca

diferenţă între diametrul măsurat la baza trunchiului şi diametrul măsurat la înălţimea de 1 m.
Diferenţa, calculată în centimetri, se exprimă procentual.

Fig. 7.3. Lăbărţarea

Ovalitatea (fig. 7.4), defect ce se referă la forma piesei în secţiune transversală, se măsoară prin
raportarea diferenţei de lungime dintre axele elipsei secţiunii trunchiului (d1 şi d2) şi lungimea axei
mari (d1), valori exprimate procentual.

Fig. 7.4. Ovalitatea

- 68 -
 Înfurcirea caracteristică foioaselor, accidental poate să apară şi la răşinoase, se constată vizual.
Canelura, respectiv forma neregulată a trunchiului în secţiune transversală (fig. 7.5), este
un defect care apare frecvent la carpen şi brad. Mărimea canelurii se determină ca raport între
adâncimea maximă a canelurii (h), exprimată în mm, şi diametrul secţiunii transversale a
trunchiului (D), măsurat în aceeaşi secţiune.

Fig. 7.5. Canelura

7.2.2.2. Defecte de structură

Excentricitatea (fig. 7.6) reprezintă abaterea laterală a inimii faţă de centrul secţiunii
transversale a lemnului rotund. Mărimea excentricităţii se determină calculând raportul procentual
dintre distanţa de la centrul secţiunii la centrul inimii piesei (e), exprimată în milimetri şi diametrul
secţiunii respective (D), exprimat în decimetri.

Fig. 7.6. Excentricitatea

Fibra răsucită rezultă din dezvoltare după o traiectorie elicoidală a fibrelor în jurul axei
longitudinale a lemnului rotund, fibrele rămânând paralele între ele. Mărimea acestui defect se
calculează ca raport procentual între devierea fibrei de la linia paralelă cu axa longitudinală a piesei
(d), măsurată pe o lungime l, exprimată în centimetri şi lungimea respectivă, exprimată în metri. În
unele cazuri prezenţa acestui defect se constată vizual.

- 69 -
 l

Fig. 7.7. Fibra răsucită

Neregularitatea lăţimii inelelor anuale, respectiv diferenţe de lăţimi între inelele anuale sau
grupe de inele anuale faţă de media lăţimilor inelelor anuale într-o secţiune transversală. Cantitativ
neregularitatea inelelor anuale se stabileşte calculând valoarea procentuală a raportului dintre lăţimea
celui mai lat inel sau lăţimea medie a unui grup de inele şi lăţimea medie a inelelor anuale dintr-o
secţiune.
Excrescenţa este o umflătură locală a lemnului, de formă neregulată. Acest defect nu se
exprimă cantitativ şi i se constată, vizual, prezenţa. Excrescenţa cu o formă exterioară globulară se
numeşte gâlmă.
Inimile concrescute apar ca urmare a concreşterii a două sau mai multe tulpini şi constituie un
defect care se constată vizual.

Fig. 7.8. Inimi concrescute

Lemnul de compresiune (fig. 7.9), apare la răşinoase, se caracterizează prin îngroşarea

zonei de lemn târziu şi modificarea culorii zonei respective în roşu -brun. Apare la răşinoase ca
urmare a unor solicitări mecanice neuniforme ale trunchiului. Măsurarea se face prin
exprimarea procentuală a suprafeţei afectate din suprafaţa totală a secţiunii piesei.
Lemnul de reacţiune, apare din aceleaşi cauze ca şi lemnul de compresiune, şi se
manifestă prin modificarea, la nivel microscopic, a culorii, densităţii, luciului şi durităţii
lemnului.

- 70 -
 Fig. 7.9. Lemnul de compresiune

7.2.2.3. Coloraţii

Albăstreala este o coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzi a alburnului şi prezenţa
acesteia se constată vizual sau se exprimă sub forma unui raport (1/n) între diametrul porţiunii
afectate şi diametrul secţiunii transversale.
Roşeaţa este o coloraţie în diverse nuanţe de roşu, care apare sub formă de pete sau fâşii
radiale, pe suprafaţa secţiunii transversale şi sub formă de fâşii pe suprafeţele laterale. Prezenţa şi
mărimea acestui defect se constată ca şi în cazul albăstrelii.
Duramenul fals este o coloraţie, în general, neuniformă a zonei centrale a lemnului, deosebită
de culoarea obişnuită a acestuia, cu contur neregulat. Apare la speciile care în mod normal nu
formează duramen. În această categorie se încadrează: inima roşie a fagului (coloraţie rosu-deschis
până la roşu-brun), inima de ger a fagului (coloraţie brun-roşcată), inima stelată a fagului (coloraţie
neuniformă de la brun-roşiatic până la brun-negricios, cu contur stelat), inima brună a frasinului,
inima negricioasă a paltinului, inima cenuşie a plopului, inima cenuşie a teiului, inima roşiatică a
stejarului (coloraţie roşiatic-brună). Prezenţa şi mărimea acestui defect se constată ca şi în cazul
albăstrelii, iar uneori se exprimă şi ca raport procentual între suprafaţa ocupată de acest defect şi
suprafaţa secţiunii transversale.
Petele de mucegai rămân după uscarea lemnului mucegăit şi au culori roşiatice, roz, cenuşii,
verzui, negricioase. Prezenţa şi mărimea acestui defect se constată ca şi în cazul albăstrelii.

7.2.2.4. Alteraţii

Încinderea reprezintă o modificare a culorii naturale a lemnului şi apare, în special, la speciile

fără duramen, în mod deosebit la fag, dar şi la mesteacăn, carpen, paltin, tei, plop şi salcie. Acest
defect reprezintă, de fapt, stadiul iniţial al răscoacerii. Încinderea se constată vizual.
Răscoacerea (sufocarea) se caracterizează prin schimbarea culorii şi consistenţei lemnului. În
faza iniţială lemnul are o culoare uniformă roşiatică, care, în secţiune transversală apare sub formă de
pete izolate sau întinsă pe toată suprafaţa acesteia. La speciile cu duramen fals sufocarea apare, în

- 71 -
secţiune transversală, cu aceeaşi coloraţie, în straturile care înconjoară inima roşie. Stadiul final al
răscoacerii se caracterizează prin apariţia, pe fondul uniform colorat în roz, a unor pete albicioase
înconjurate de dungi negre. Mărimea acestui defect se stabileşte diferenţiat, după cum răscoacerea
apare în interiorul sau exteriorul lemnului, astfel: pentru lemnul răscopt în interior se calculează
raportul procentual dintre diametrul porţiunii sufocate şi diametrul secţiunii respective; pentru
lemnul răscopt în exterior se calculează raportul procentual dintre lungimea porţiunilor cu lemn
sufocat, măsurate la capetele piesei pe direcţia razei şi lungimea piesei respective. În ambele cazuri se
foloseşte aceeaşi unitate de măsură pentru dimensiunile menţionate.
Putregaiul se caracterizează printr-o modificare pronunţată a culorii naturale a lemnului. Într-o
primă fază lemnul capătă o culoare mai închisă decât cea naturală (uneori apar, pe fondul acestei
coloraţii mai închise, pete sau firişoare albe sau negricioase), iar în faza finală a putrezirii structura
ţesuturilor este distrusă, lemnul îşi pierde rezistenţa şi adeseori în zonele afectate apar scorburi
interioare sau exterioare. Putregaiul, luat în considerare la sortarea lemnului, se clasifică după
următoarele criterii: poziţie (putregai interior - în duramen; putregai exterior - în alburn); textura
lemnului putrezit (putregai fibros - la care lemnul îşi menţine structura fibroasă, fibrele
desprinzându-se uşor cu unghia; putregai sfărâmicios - la care lemnul îşi pierde structura fibroasă,
devenind sfărâmicios). Măsurarea putregaiului se face în acelaşi mod ca la răscoacere.

7.2.2.5. Alte defecte

Găurile şi galeriile de insecte sau vâsc sunt produse de insecte xilofage sau de rădăcinile
(sugătorii) vâscului şi se clasifică, după mărime, în: găuri şi galerii mici, cu diametrul mai mic de 1
mm; găuri şi galerii mijlocii, cu diametrul de 1...3 mm; găuri şi galerii mari, cu diametrul mai mare de
3 mm. Gravitatea acestui defect se exprimă prin parametri specifici (mărime, uneori cu precizarea
exactă a diametrului ; adâncime; bucăţi/metru; porţiunea ocupată din diametrul piesei, exprimată ca
un raport de forma 1/ n) sau se constată vizual.
Nodurile, rezultate în urma înglobării crăcilor în trunchi datorită procesului de creştere a
arborilor, se clasifică după: starea de sănătate (noduri sănătoase; noduri putrede); legătura cu lemnul
din jur (noduri concrescute; noduri căzătoare); culoare (noduri normal colorate, cu o culoare
asemănătoare cu a lemnului din jur; noduri de culoare închisă, brun-roşcată; noduri de culoare
neagră). Se foloseşte şi noţiunea de nod vicios care reprezintă un nod în una din situaţiile: concrescut
pe mai puţin de jumătate din circumferinţă; putred; căzător; negru. Acest defect este evaluat prin doi
parametri (frecvenţa nodurilor, exprimată în bucăţi/metru; mărimea nodurilor - măsurată ca distanţă
între cele două tangente la conturul nodului, paralele cu axa piesei - exprimată în milimetri), care sunt
luaţi în considerare separat sau simultan.

- 72 -
 Crăpăturile apar ca urmare a ruperii, din diverse cauze, a legăturilor dintre elementele
anatomice ale lemnului. Se deosebesc mai multe tipuri de crăpături, după poziţia acestora pe piesa
analizată, astfel: crăpături în secţiunea transversală, la capetele piesei (crăpături inelare sau rulură -
orientate după conturul inelelor anuale; crăpături radiale - care se întind pe toată lungimea razei;
cadranura - crăpătură care porneşte din zona centrală a secţiunii transversale dar nu atinge periferia
piesei); crăpături longitudinale (crăpături pătrunzătoare - crăpătură deschisă care se întinde pe toată
lungimea piesei; crăpături nepătrunzătoare - crăpătură deschisă care nu se întinde pe toată lungimea
piesei; crăpătura de ger sau gelivura - crăpătură provocată de ger, închisă în timp prin creşterea
arborilor, ce se caracterizează prin margini umflate numite creste, coajă înfundată şi o curbură a
inelelor anuale în această zonă). În cazul crăpăturilor transversale se măsoară adâncimea acestora şi
se raportează la diametrul piesei, valoarea rezultată exprimându-se procentual sau sub forma 1/n, iar
în cazul celor longitudinale se calculează raportul procentual dintre lungimea crăpăturii sau a
crăpăturilor şi lungimea piesei.
Rănile sunt provocate prin loviri, rezinaj, îngheţ, cioplaje etc., iar mărimea acestora se exprimă
sub forma 1/n, raport între lungimea rănii şi diametrul la capătul subţire al piesei.
Coaja înfundată apare înglobată în masa lemnului şi este vizibilă în secţiune transversală.
Mărimea acestui defect se exprimă ca raport (procentual sau de forma 1/n) între lungimea porţiunii
de coajă înfundată şi diametrul secţiunii respective sau, uneori, prezenţa acesteia se constată vizual.
Lemnul mort apare în zonele în care coaja arborelui a fost jupuită ori arsă de soare sau de foc.
Culoarea lemnului mort se deosebeşte de cea a lemnului sănătos, fără a fi însă alterat. Uneori
porţiunea cu lemn mort este înconjurată de ţesuturi de cicatrizare, cu margini rotunjite, acestea, în
general, neacoperind complet această zonă. Suprafaţa lemnului mort este, de obicei, plată. Mărimea
acestui defect se stabileşte prin măsurarea lungimii şi adâncimii porţiunii cu lemn mort, exprimate în
centimetri.
Cancerul apare ca o umflătură alcătuită din fibre încâlcite, uneori îmbibate cu răşină, ce se
formează ca urmare a acţiunii repetate a gerurilor târzii asupra ţesuturilor de cicatrizare. Prezenţa
acestui defect se constată vizual sau se exprimă ca raport procentual între volumul porţiunii afectate
de cancer şi volumul total al piesei.
Lemnul pârlit, carbonizat la suprafaţă ca urmare a acţiunii focului, este un defect care se
constată vizual.
Zone cu răşină se constată vizual sau se exprimă ca număr de pungi cu răşină pe suprafaţa
unui capăt al piesei.
Incluziunile de corpuri străine ( piese metalice, piatra etc.) se constată vizual.
Scorbura este un defect ce se constată vizual.

- 73 -
 7.3 Sortimente de lemn brut

Prin punerea în valoare a masei lemnoase rezultă sortimente de lemn (fig. 7.10) care reprezintă,
de fapt, produsele finale ale activităţii de exploatare a pădurilor şi care se împart în două categorii
importante:
- sortimente de lemn de lucru, destinate industriei de prelucrare a lemnului sau altor
sectoare ale economiei;
- sortimente de lemn de foc, destinate consumului casnic, drept combustibil .

Fig. 7.10. Clasificarea sortimentelor de lemn

Prin sortiment de lemn se înţelege o piesă de lemn sau un produs rezultat din prelucrarea
lemnului în activitatea de exploatare a pădurilor care corespunde ca specie, stare, dimensiuni şi
calitate condiţiilor impuse de domeniu de utilizare a acestuia.
Încadrarea unei piese de lemn într-un sortiment se face luându-se în considerare: domeniu de
utilizare , specia sau grupa de specii, starea, dimensiunile şi calitatea (tabelele 7.1, 7.2, 7.3).
Domeniul de utilizare se referă la sectorul din economie, respectiv din industria de prelucrare a
lemnului, în care se va folosi sortimentul respectiv. În acest sistem de sortare, folosit şi în ţara
noastră, caracteristicile dimensionale şi calitative ale sortimentelor de lemn brut, pentru fiecare
specie, sunt corelate cu cerinţele de prelucrare sau utilizare din diverse domenii. Din acest punct de
vedere se deosebesc următoarele domenii importante: lemn pentru industrializare ( rezonanţă,
claviatură, furnire, cherestea, chibrituri, creioane, calapoade, şanuri); lemn pentru construcţii; lemn

- 74 -
pentru utilizări speciale (lemn de mină, stâlpi, piloţi, bile, manele, prăjini, araci, tutori); lemn pentru
celuloză şi hârtie; lemn pentru plăci din aşchii şi fibre; lemn pentru distilare uscată; lemn pentru
extracte tanante şi vegetale; lemn pentru doage; lemn pentru dulăpaşi; lemn pentru talaş industrial;
lemn pentru lână din lemn; lemn pentru traverse; lemn pentru alte prelucrări mecanice; lemn pentru
mangalizare; lemn pentru tocătură; lemn de foc.
Specia sau grupa de specii luate în considerare sunt: răşinoase, fag, diverse tari, diverse moi.
Starea lemnului se referă la gradul de prelucrare a acestuia, raportată la starea naturală a
lemnului, deosebindu-se din acest punct de vedere: lemn brut, constituit din piese rezultate în urma
fasonării prin operaţiile de: secţionare, cojire, despicare; lemn prelucrat în mangal, tocătura, cherestea
colaterală sau alte produse.
Dimensiunile pieselor, respectiv: lungimea şi diametrul, pentru lemnul rotund; lungimea şi
lăţimea feţelor (sau diametrul) pentru lemnul de steri; lungimea, lăţimea şi grosimea, pentru aşchiile
tocăturii; lungimea, pentru mangal.
Calitatea, respectiv după: mărimea, frecvenţa, poziţia şi gravitatea defectelor lemnului.
Aceste caracteristici sunt analizate în procesul de sortare şi, în funcţie de cerinţele de livrare, se
stabileşte sortimentul de lemn cel mai valoros ce poate fi obţinut din piesa respectivă.
Activitatea de sortare reprezintă o operaţie deosebit de importantă prin care se asigură
valorificarea corespunzătoare a calităţii masei lemnoase.
În sistemul european de clasificare a sortimentelor de lemn brut sunt luate în considerare
dimensiunile şi calitatea lemnului fără a corela aceste caracteristici cu cerinţele specifice unui
domeniu de utilizare. Dimensional, în acest sistem, sortimentele de lemn brut se clasifică în
următoarele clase, stabilite după:
 diametrul mediu, măsurat fără coajă, indiferent de lungimea piesei, pentru lemn
rotund (tabelul 7.4);
 după lungimea minimă şi diametrul minim la capătul subţire, măsurat fără coajă,
pentru lemn rotund lung (tabelul 7.5);
 diametrul măsurat fără coajă, la 1m de capătul gros, pentru stâlpi, bile, manele, prăjini
(tabelul 7.6);
 după diametrul măsurat cu coajă, la capătul subţire, pentru lemn rotund (tabelul 7.7).
Sub aspect calitativ se vor respecta următoarele condiţii:
Clasificarea după calitate are în vedere următoarele defecte: curbura; fibra răsucită; conicitatea;
nodurile; gâlmele; inima excentrică; lemnul de reacţiune, în cazul foioaselor şi lemnul de
compresiune, în cazul răşinoaselor; neregularităţile conturului piesei; crăpăturile; lemnul provenit din
arbori uscaţi; defectele datorate uscării naturale, decolorarea; alte defecte (cauzate de microorganisme
si insecte dăunătoare etc.).

- 75 -
 După calitate, sortimentele de lemn brut se clasifică în:
Clasa A - lemnul sănătos, cu calităţi specifice superioare, fără defecte sau având defecte de aşa
natură încât nu i se limitează domeniile de utilizare;
Clasa B - lemnul de calitate standard, incluzând lemnul într-un stadiu incipient de uscare pe
picior, având într-un cuantum nesemnificativ următoarele categorii de defecte: curbura, fibra
răsucită, conicitate, noduri, excentricitate, neregularităţi ale conturului sau alte defecte izolate;
Clasa C - lemnul care, din cauza defectelor, nu poate fi clasificat în clasa A sau clasa B, dar care
poate fi utilizat în industrializare.
Clasa D – lemn care nu poate fi valorificat prin industrializare.
Lemnul lung din clasele A si C trebuie sa aibă marcată clasa de identificare cu vopsea.
Marcarea nu este necesară pentru lemnul lung din clasa B.

- 76 -
 Tabelul 7.1
Caracteristici dimensionale ale sortimentelor de lemn rotund brut
Sortimentul de lemn Diametrul, Lungimea, în Trepte de lungimi,
în cm, m în cm
0 1 2 3
A. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
Buşteni pentru rezonanţă:
- răşinoase  341) 2,00 20
Buşteni pentru claviatură
- răşinoase  311) 1,00 20
Buşteni pentru furnir estetic
- răşinoase  351)  2,60 10
- fag  351)  2,00 10
- cireş, păr, ulm, mesteacăn, anin, plop, salcie, carpen,  201)  1.2 10
salcâm
- frasin, paltin, arţar, tei, jugastru  231)  1.2 10
- stejar  321)  1,40 10
Buşteni pentru furnir tehnic
- răşinoase  251) 1,40; 2,20; 2,80; -
3,60; 4,40; 5,00;
5,80
> 5,80 10
- fag  201) 1,40; 2,20; 2,40; -
2,70; 2,802)
> 5,80 10
- cireş, păr, ulm, mesteacăn, anin, plop, salcie, carpen,  201)  1,2 10
salcâm
- frasin, paltin, arţar, tei, jugastru  231)  1,2 10
Buşteni pentru cherestea
- răşinoase  141) 2,50...3,00 10
> 3,00 50
- fag, stejar  161)  2,40 10
- diverse tari, diverse moi  141)  2,40 10
Buşteni pentru cherestea colaterală
- categoria 1 12...15 1,10...2,30 10
- categoria 2 16...20 1,10...2,30 10
Buşteni pentru chibrituri  181)  1,10 10
Buşteni pentru creioane  15 1)  2,00 10
Buşteni pentru calapoade  221)  0,50 10
Lemn rotund pentru diverse prelucrări industriale  101)  1,10 10
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
Buşteni pentru pastă chimică
- răşinoase:
- categoria 1  101)  204) 1,00...6,00 20
- categoria 2  51)  304)  0,5 10
- fag 5...20 > 1,00 -
- plop, salcie,mesteacăn, carpen, anin, tei  71)  254) > 1,00 10
Buşteni pentru pastă mecanică
- răşinoase  101)  304) 1,00; 1,10; 1,252) -
- plop  101)  304) 1,20... 6,00 120

- 77 -
 Continuare Tabelul 7.1
0 1 2 3
B. Lemn rotund pentru utilizări speciale
Lemn de mină:
- mărimea 1 12...17 1,00; 1,50; 1,75; -
2,00; 2,25; 2,50;
5,75; 3,00; 3,50;
4,00 ;4,25; 4,50;
5,002)
- mărimea 2 17...22 2,00; 2,25; 2,50; -
5,75; 3,00; 3,50;
4,00; 4,25; 4,50;
5,002)
Lemn pentru stâlpi şi adausuri de lemn
- stâlpi categoria A cu diametrul la 18...213) 7,00 -
capătul subţire > 17 cm 19...223) 8,00 -
20...233) 9,00 -
21...243) 10,00 -
22...253) 11,00 -
23...263) 12,00 -
- stâlpi categoria B cu diametrul la 14...153) 5,00 -
capătul 14...163) 6,00 -
subţire > 14 cm 15...173) 7,00 -
16...183) 8,00 -
17...193) 9,00 -
18...203) 10,00 -
19...213) 11,00 -
20...223) 12,00 -
- adausuri categoria A 22...243) 2,50...3,00 -
- adausuri categoria B 18...213) 2,50...3,00 -
Lemn pentru piloţi
- categoria A 14...211) 6,00...10,00 10
- categoria B 22...291) 6,00...13,00 10
C. Lemn pentru construcţii
Lemn de foioase
Bile 12...161) 6,00...9,00 10
Manele 7...111) 2,00...6,00 10
Prăjini 3...61) 1,00...4,00 10
D. Araci
- pentru vie 3...84) 1,25...3,00 -
- pentru legume 2...44) 1,00...1,75 5
E. Tutori 5...74) 2,25...2,75 5
1) - măsurat la capătul subţire;
2) - sau combinaţii ale acestor lungimi;
3) - măsurat la 1,50 m de la capătul gros;
4) - măsurat la capătul gros

- 78 -
 Tabelul 7.2

Condiţii de calitate ale sortimentelor de lemn rotund brut

Sortimentul Admisibilitatea defectului:
C Co L O E Fr Ni Ic Ns Np Crp Crn Cri Crr Crg G Cl Psi Pse Pfi Pfe Zr I R Ci Lm Ca Rn Ics Sc
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
1. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
Buşteni pentru Nu1) Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Da2) Da Nu -3) - Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu - - - - - - - -
rezonanţă
Buşteni pentru Da Da Da Da Da Da Nu Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
claviatură
Buşteni pentru furnir estetic
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - Da Da Nu Da Da Nu Da Nu Nu Da Da Da Da - Nu Nu Da Da - - - -
- stejar Da Da Da Da Da Da Nu Nu Da Da Nu Da Da Da Da Da - Da Nu Da Nu - - - Da Da - - - -
- diverse tari şi Da Da Da Da Da Da - Da Da - Nu Da Da Da Da Nu Da Da Da Da - - - Nu Da - - - - -
diverse moi
Buşteni pentru furnir tehnic
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - Da Da Nu Nu Da Da Nu Da Nu Da Da Nu Da Nu - Da Nu Da Da - - - -
- diverse tari şi Da Da Da Da Da Da - Da Da - Nu Da Da Da Da Nu Da Da Da Da - - - Nu Da - - - - -
diverse moi
Buşteni pentru cherestea
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Da Da Da Da Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - - Da Nu Da Da Da - Da Da Da Da Da Da Da - Da Da - Da - - - -
- stejar Da - Da - - - - - Da Nu Nu Da - Da - Da - Da - Da - - - - - Da - - - -
- diverse tari şi Da - - - - - - - - - Nu Da Da Da - Da Da Da Da Da - - - Da - - - - - -
diverse moi
Buşteni pentru - -
cherestea colaterală
Buşteni pentru Da - Da Da Da Da - Da Da Da Nu Da Da Da Da Nu Da Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
chibrituri
Buşteni pentru creioane Da - - Da - Da - - Da Da Nu Da Da Da Nu Nu - Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
Buşteni pentru Da - Da Da Da Da - - Da Nu Nu Da Da Da Da Da Da Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
calapoade
Lemn rotund pentru Da - - - Da - - Da Da - - - - - - - Da Da Da Da - - - - - - - - -
diverse prelucrări
industriale
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
Buşteni pentru pastă Da - - - - - - Nu Da Nu - - - - - - Da Nu Nu Nu Nu - - Da Nu - Nu - - -
chimică
Buşteni pentru pastă Da - - - - - - Nu Da Nu - - - - - - Da Nu Nu Nu Nu - - Nu Nu - Nu - - -
mecanică
2. Lemn rotund pentru utilizări speciale
Lemn de mină Da - - - - - - - Da Nu Da Da Da Da Da Da Da Nu Nu Nu Nu - - Nu - - Nu - Nu Nu
Lemn pentru stâlpi şi Da - Da Da Da Da - Nu Da - Nu Da Da Da Da Da Da Nu Nu Nu Nu - - Nu Da - Nu - Nu Nu
adausuri de lemn
Lemn pentru piloţi Da Da - Da - Da - - Da Nu Nu Da Da Da Da Da - Nu Nu Nu Nu - - - Da - Nu Da Nu Nu
3. Lemn pentru construcţii
Lemn de foioase Da Da - Da - Da - Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Da - - - -
Bile, manele, prăjini Da - - - - - - - Da Da Da Da Da Da Da Da - Nu Nu Nu Nu - - - - - - -
4. Araci, tutori Da - - - - - - - - - - - - - - Da - Nu Nu Nu Nu - - - - - - -
Observaţii
a. Simbolizarea principalelor defecte s-a făcut astfel: C - curbură; Co - conicitate; L - lăbărţare; O - ovalitate; E - excrescenţe şi gâlme; Fr - fibră
răsucită; Ni - neregularitatea inelelor anuale; Ic - inimi concrescute; Np - noduri putrede; Ns - noduri sănătoase; Cri - crăpături inelare; Crr - crăpături
radiale; Crp - crăpături pătrunzătoare; Crn - crăpături nepătrunzătoare; Crg - crăpături de ger; G - găuri şi galerii; Cl - coloraţii; Zr - zonă cu răşină; Pfi -
putregai fibros interior; Pfe - putregai fibros exterior; Psi - putregai sfărâmicios interior; Pse - putregai sfărâmicios exterior; I - încindere; R - răscoacere;
Ci - coajă înfundată; Lm - lemn mort; Ca - cancer; Rn - rană; Ics - incluziuni de corpuri străine; Sc - scorbură; Lp - lemn pârlit.
b. Semnificaţia adnotărilor: 1) - defectul nu este admis pentru sortimentul menţionat; 2) - defectul este admis fără rezerve sau în anumite condiţii
specificate în standarde; 3) - defectul nu apare specificat în standarde la sortimentul respectiv. Se face menţiunea că aceste defecte sunt admise dacă nu
influenţează negativ posibilităţile de utilizare ale sortimentului respectiv.

- 79 -
 Tabelul 7.3

Sortimente de lemn rotund

Sortimentul de lemn Specia sau grupa de specii

1. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
- Buşteni pentru rezonanţă
- Buşteni pentru claviatură
- Buşteni pentru furnir estetic
- Buşteni pentru furnir tehnic
- Buşteni pentru cherestea
- Buşteni pentru cherestea
colaterală
- Buşteni pentru chibrituri
- Buşteni pentru creioane
- Buşteni pentru calapoade
- Lemn rotund pentru diverse
prelucrări industriale
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
- Buşteni pentru pastă chimică
- Buşteni pentru pastă mecanică
2. Lemn rotund pentru utilizări speciale
- Lemn de mină
- Lemn pentru stâlpi şi adausuri de
lemn
- Lemn pentru piloţi
3. Lemn pentru construcţii
- Lemn de foioase
- Bile, manele, prăjini
4. Araci
5. Tutori
Molid, brad
Molid, brad, paltin
Fag, stejar, gorun, gârniţă, cireş, păr,
frasin, paltin, ulm, jugastru, arţar, nuc,
Fag, tei, mesteacăn, carpen,anin, plop,
salcie
Molid, brad, pin, larice, fag, stejari, tei,
carpen, mesteacăn, ulm, arţari, jugastru,
cireş, păr, frasin, paltini, anin, plop,
salcie, nuc,salcâm
Fag
Mesteacăn, tei, plop, anin, salcie
Tei
Carpen, mesteacăn, jugastru, fag
Fag, stejar, diverse tari, diverse moi
Molid, brad, fag, carpen, mesteacăn,
plop, anin, salcie, tei
Molid, brad
Molid, brad, pin larice, stejar, gorun,
gârniţă, salcâm ,ulm
Stejar, gorun, gârniţă, fag, salcâm, ulm,
jugastru, anin
Stejar, gorun, gârniţă, salcâm, ulm, anin,
pin
Foioase tari, foioase moi
Răşinoase
Răşinoase, foioase tari, foioase moi
Diverse tari: paltin, salcâm, carpen,
jugastru, tei etc.

- 80 -
 Tabelul 7.4

Clase de diametre, pentru lemn rotund

Simbolul clasei de diametre Categoria de diametre, în cm

L0 < 10
L1a 10…14
L1b 15…19
L2a 20…24
L2b 25…29
L3a 30…34
L3b 35…39
L4 40…49
L5 50…59
L6 ≥ 60

Tabelul 7.5

Clase de sortimente de lemn rotund stabilite după lungimi şi diametre

Simbolul clasei de lungimi Lungimea minimă, în m Diametrul minim la capătul subţire,

şi diametre în cm
H1 8 10
H2 10 12
H3 14 14
H4 16 17
H5 18 22
H6 18 30

Tabelul 7.6

Clase de sortimente de lemn rotund lung (stâlpi, bile, manele, prăjini)

Simbolul clasei de sortimente Categoria de diametre, în cm

P1 ≤6
P2 7…13
P3 ≥ 14

Tabelul 7.7

Clase de sortimente de lemn rotund stabilite după diametrul măsurat la capătul subţire

Simbolul clasei de sortimente Categoria de diametre, în cm

S1 3…6
S2 7…13
S3 ≥ 14

- 81 -
 8. Prevederi legale privind exploatarea lemnului dintr-un parchet

8.1. Epoci, termene şi durate de exploatare

Aplicarea corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire şi a tratamentelor este condiţionată de

efectuarea tăierilor în perioade (epoci) favorabile, perioade în care intervenţiile respective se fac cu
influenţe ecologice negative minime asupra arboretelor.
Actele normative în vigoare prevăd termenele între care este permisă desfăşurarea activităţii de
exploatare într-un parchet, în funcţie de felul tăierii şi aplicarea corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire
şi condiţiile silviculturale existente, astfel încât să se asigure eficacitate maximă intervenţiilor făcute.
Aceste termene sunt date în tabelul 8.1. Din acest tabel rezultă că, în funcţie de condiţiile silviculturale
în care se face exploatarea parchetele se împart în două categorii: parchete fără restricţii, în care activitatea
de exploatare se poate desfăşura în tot timpul anului şi parchete cu restricţii, în care activitatea de
exploatare este permisă numai între termene bine precizate, termene între care este inclusă de fapt,
perioada de repaus vegetativ. Diferenţierea celor două categorii de parchete se face în funcţie de: regim,
tratament, felul tăierii, natura produselor, suprafeţele ocupate cu seminţiş, specie sau grupa de specii,
zona geografică etc.
Restricţiile privind activitatea de exploatare se referă numai la procesele de recoltare şi colectare
care se desfăşoară efectiv în pădure şi care au influenţe directe, prin modul şi durata de desfăşurare,
asupra biocenozei în care se intervine.
Celelalte procese specifice - fasonarea, transportul, sortarea şi fasonarea definitivă - nu sunt
restricţionate în timp din punct de vedere silvicultural, deoarece prin modul şi durata lor de desfăşurare
nu au influenţe directe asupra dezvoltării pădurii.
Dar, este cunoscut faptul că influenţele negative ale activităţii de exploatare sunt cu atât mai mari
cu cât acestea se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp. De aceea, în cadrul perioadelor (epocilor)
în care este permisă desfăşurarea activităţii de exploatare se acordă durate de timp (tabelul 8.2) în care
acestea trebuie să fie încheiate. Aceste durate se referă la aceleaşi procese de recoltare şi colectare şi sunt
diferenţiate în funcţie de zona geografică în care se găseşte amplasat parchetul şi de volumul de masă
lemnoasă de exploatat.
Duratele de exploatare a unui parchet, din tabelul 8.2, au valori maxime, urmând ca în funcţie de
condiţiile concrete de lucru, de urgenţa efectuării tăierilor, de posibilităţile practice de efectuare a
acestora să se acorde efectiv durate de exploatare cât mai mici, în limite acceptabile.

- 82 -
 Tabelul 8.1

Epoci şi termene de recoltare şi colectare

Condiţii silviculturale Epoci şi termene de recoltare şi

colectare*
1. Codru cu tăieri succesive:
a. tăieri preparatorii 1.IX-31. VIII
b. tăieri de însămânţare în anul de fructificaţie 15. IX- 15.IV
c. tăieri de dezvoltare şi tăieri definitive din:
- zona de câmpie şi deal 15.IX-15.IV
- zona de munte 15.IX-30.IV
2. Codru cu tăieri progresive:
a. Quercinee şi amestecuri de diverse foioase:
a1 tăieri de însămânţare în afara anului de 1.IX-31. VIII
fructificaţie abundentă sau mijlocie
1.IX- 15. IV
a2. tăieri de însămânţare în anul de fructificaţie
15.IX-15.IV
a3. tăieri de luminare, lărgire şi de racordare a
ochiurilor
b. Răşinoase şi amestecuri de răşinoase cu
foioase: 1. IX-31 .VIII
b1. tăieri de însămânţare 15.IX-30. IV
b2. tăieri de luminare, lărgire şi de racordare a
ochiurilor
3. Codru cu tăieri grădinărite şi tăieri de
transformare spre grădinărit
a. în arborete cu <25 % din suprafaţă cu seminţiş 1. IX-31. VIII
b. în arborete cu >25 % din suprafaţă cu seminţiş 15. IX-15. IV
4. Codru cu tăieri rase 1. IX-31. VIII
5. Crâng simplu cu tăieri de jos 15.IX- 31. III
6 Crâng simplu cu tăieri în scaun 15.X- 31. III
7. Crâng simplu în răchitării 1.X- 15. III
8. Crâng simplu în căzănire 15.IX-31.III
9. Rărituri:
a. în gorunete, stejerete şi şleauri 1.VI-31.VIII
b. în zăvoaie şi plantaţii de plopi euramericani 1.IX-31. VIII
c. în făgete şi răşinoase 1. IX-31. VIII
10. Tăieri de produse accidentale şi de igienă:
a. în arborete fără regenerare 1. IX-31. VIII
b. în arborete cu regenerare >30 % din suprafaţa 1.IX- 31.VIII
11. Tăieri de substituire şi refacere
a. cu regenerare parţială din lăstari sau seminţiş 1.IX-31. III
b. cu regenerare artificiala 1. IX-31 .VIII
 - Perioadele prevăzute sunt maxime ; în cazuri excepţionale, în care sezonul de vegetaţie începe mai devreme
sau se prelungeşte toamna, se vor stabili epoci de recoltare şi colectare adecvate

- 83 -
 Tabelul 8.2

Durate maxime de exploatare a parchetelor

Zona geografica Volumul de exploatat din Durate maxime, în luni. de recoltare şi colectare,
pentru parchete:
parchet(m3) cu restricţii fără restricţii

<300 1.5 2

301 - 600 2 2.5

Câmpie
601 - 1000 2.5 3.5

> 1000 3 4

<500 2 3

501 - 1000 3 4.5

Deal şi munte
1001 - 3500 4.5 5.5

> 3500 5 6

8.2. Autorizaţia de exploatare

Exploatarea masei lemnoase dintr-un parchet se poate face numai în baza unei autorizaţii de
exploatare emisă cu 15…30 zile înainte de data prevăzută pentru începerea activităţii. Perioada de
15...30 zile se acordă pentru pregătirea condiţiilor necesare începerii activităţii de exploatare, respectiv:
- pregătirea parchetului conform cerinţelor NTS şi PSI (doborârea iescarilor, dezaninarea
arborilor aninaţi, amenajarea potecilor pentru deplasarea muncitorilor la şi în parchet precum şi
a locurilor de masă, montarea plăcuţelor avertizoare, amenajarea unor locuri pentru păstrarea
carburanţilor şi lubrifianţilor etc.);
- pregătirea tehnologică a parchetului (amenajarea căilor de colectare şi a platformei
parchetului, delimitarea, dacă este cazul, a suprafeţelor omogene, protejarea arborilor
situaţi de-a lungul căilor de colectare care sunt expuşi rănirii, montarea unor mărginare pentru
protejarea ochiurilor de seminţiş etc.);
- asigurarea condiţiilor de cazare pentru muncitori;
- amenajarea adăpostului pentru animale.

- 84 -
 8.3. Predarea parchetului

În baza autorizaţiei de exploatare cu 5 … 10 zile înainte de începerea propriu-zisă a activităţilor se

face predarea parchetului de către organele silvice agenţilor economici care vor efectua lucrările de
exploatare a lemnului.

8.4. Pregătirea parchetului

În vederea începerii exploatării masei lemnoase, la data prevăzută în autorizaţie, parchetul trebuie
să fie pregătit astfel încât să fie îndeplinite toate cerinţele impuse de desfăşurarea procesului tehnologic
conform normelor impuse de legislaţia în vigoare.
Pregătirea parchetelor constă din amenajări prin care se asigură cerinţele impuse pentru
desfăşurarea în condiţii optime a lucrărilor de exploatare din punct de vedere tehnologic, al protecţiei
muncii şi al pazei şi siguranţei contra incendiilor.
Sub aspect tehnologic în parchet trebuie să se amenajeze căile de colectare prevăzute în
documentaţia tehnico-economică de exploatare. Aceste căi se vor amenaja, pe baza aprobării date de
ocolul silvic, numai pe trasele prevăzute în documentaţie şi cu respectarea prescripţiilor tehnice
referitoare la deschiderea culoarelor, executarea lucrărilor de terasamente şi derocări, asigurarea
condiţiilor de scurgere a apelor de pe platforma drumurilor de tractor şi de vite, protejarea arborilor ce
mărginesc căile de colectare, amplasarea mărginarelor etc.
Din punctul de vedere al protecţiei muncii în parchet trebuie să se amenajeze poteci pentru
deplasarea muncitorilor la şi de la locul de muncă, să se semnalizeze, cu plăcuţe avertizoare, existenţa
parchetului şi aria de folosire a unor mijloace de colectare periculoase (funiculare, instalaţii de alunecare,
corhănire etc.), precum şi locurile periculoase de pe cuprinsul parchetului (stâncării, grohotişuri, terenuri
instabile etc.).
Pentru paza şi siguranţa contra incendiilor trebuie să se amenajeze locuri de masă pentru
muncitori, locuri de fumat (mai ales pentru perioadele secetoase), locuri pentru păstrarea carburanţilor
şi lubrifianţilor şi, de asemenea, să se stabilească semnale sonore pentru atenţionarea muncitorilor
asupra apariţiei unor eventuale incendii.
Amenajarea platformei parchetului trebuie făcută corespunzător prevederilor din documentaţia
tehnico-economică de exploatare a parchetului.
Amenajarea constă din îndepărtarea obstacolelor şi nivelarea terenului, realizarea unor şanţuri
pentru scurgerea apelor din precipitaţii sau topirea zăpezilor, semnalizarea traseelor pentru deplasarea
mijloacelor de colectare şi a mijloacelor de transport, pregătirea rampelor de stocare a lemnului,
respectiv semnalizarea acestora şi amplasarea traverselor pe care se va stivui materialul lemnos.

- 85 -
 8.5. Reglementări privind desfăşurarea activităţii de exploatare

După crearea condiţiilor organizatorice necesare se poate începe, la data prevăzută în autorizaţie,
exploatarea cu respectarea cerinţelor tehnologice cunoscute şi în conformitate cu prevederile proiectului
tehnico-economic.
Pe lângă aceste prevederi se mai amintesc următoarele:
- se vor exploata, în totalitate, numai arborii marcaţi;
- în pădurile gospodărite în regimul codrului, înălţimea cioatelor, măsurată
în partea dinspre amonte, va fi de până la o treime din diametru de bază al
arborelui doborât, dar nu mai mult de 10 cm;
- la crâng, atunci când se urmăreşte regenerarea din lăstari,
tăierea de doborâre se va face la un nivel maxim de 5 cm;
- la crâng, pentru frasin şi anin, înălţimea cioatelor va fi deasupra nivelului
apelor din inundaţii sau a nivelului de băltire a apelor rezultate din
topirea zăpezilor sau a ploilor;
- dacă se aplică metoda de doborâre prin căzănire atunci tăierea se va
face la locul de inserţie a rădăcinilor groase pe trunchi;
- cioatele de răşinoase se cojesc, complet la molid şi pin şi prin curelare în
celelalte cazuri;
- în crâng doborârea trebuie să se facă cu toporul sau, după doborârea cu
ferăstrău! mecanic, cioatele să fie netezite cu toporul, astfel încât feţele
acestora să fie fără asperităţi şi orientate spre sud;
- după doborârea prin căzănire terenul se va nivela;
- la curăţirea de crăci înălţimea ciotului rămas să nu depăşească 1 cm;
- secţionarea lemnului rotund să se facă printr-o tăietură perpendiculară pe
axa longitudinală a piesei în punctul de secţionare. Abaterea maximă
admisă, măsurată pe generatoare, este de 10 % din diametrul piesei la locul
de secţionare;
- lemnul rotund se va secţiona la lungimi corespunzătoare unui sortiment
sau în aşa fel încât să includă mai multe lungimi de sortimente (multipli de
sortimente);
- pentru sortimentele de lemn rotund la secţionare se lasă o supralungime
de 1 cm/m, dar nu mai mult de 4 cm la o piesă, iar pentru multipli de
sortimente 1cm/m;


- Conform Instrucţiunilor 635/2002 ale MAAP.

- 86 -
- lemnul de steri va avea lungimea 1 ± 0,05 m. În această categorie poate fi
inclus lemnul cu diametrul mai mare de 5 cm. Piesele cu diametrul mai
mare de 15 cm se despică, iar lobdele rezultate trebuie să aibă lăţimea
feţelor de 5...30 cm;
- crăcile cu diametre de 2...5 cm pot fi fasonate în snopi cu lungimea de 1 ±
0,05 m şi diametrul de 30 cm;
- exploatarea masei lemnoase, mai exact recoltarea şi colectarea, trebuie să
fie astfel organizată şi coordonată încât să se asigure finalizarea lucrărilor
la termenele prevăzute în autorizaţia de exploatare; perioada de la
doborârea unui arbore până la deplasarea acestuia în platforma primară nu
trebuie să fie mai mare de 20 zile în sezonul de vegetaţie şi de 30 de zile în
sezonul de repaus vegetativ; în pădurile de amestec se doboară mai întâi
răşinoasele şi apoi foioasele; la tăierile rase în codru şi crâng, precum şi la
tăierile de substituire sau refacere, doborârea arborilor se face la rând,
inclusiv nuielişul; la tăierile definitive se exploatează şi seminţişul
neutilizabil prevăzut în A.P.V.;
- drumurile de tractor se vor amenaja astfel încât la cursa în gol rampa
maximă să nu depăşească 25% pentru tractoarele universale şi 40% pentru
tractoarele forestiere, iar la cursa în plin rampa să nu depăşească 7%;
- traseele să fie alese în zone cu terenuri stabile, să fie cât mai scurte şi să
necesite volume cât mai mici de săpătură;
- în perioadele cu precipitaţii abundente, pe soluri mlăştinoase sau cu
umiditate ridicată se interzice colectarea cu tractoare; pentru liniile de
funicular să se deschidă culoare înguste care să permită trecerea în
siguranţă a sarcinii. }n acest sens normativele actuale prevăd o lăţime
maximă de 4 m pentru funiculare cu două cărucioare şi de 6 m pentru
funicularele cu un cărucior;
- punctele de încărcare şi descărcare la funiculare să fie amplasate în locuri
fără seminţiş;
- platformele primare se vor amplasa lângă căile permanente de transport,
în locuri uscate, ferite de viituri, fără a afecta suprafeţe productive din
fondul forestier;
- la terminarea exploatării toate căile de colectare, ce nu vor fi utilizate în
anii următori, trebuie să fie nivelate ;

- 87 -
 - se vor lua măsuri de protejare împotriva eroziunii pe suprafeţele pe care a
fost afectată stabilitatea terenului (căi de colectare, suprafeţe de stocare,
trasee de corhănire);
- toţi arborii marcaţi şi masa lemnoasă fasonată trebuie să fie exploatată etc.

8.6 Curăţirea parchetelor de resturi de exploatare

Activitatea de exploatare, la nivelul unui parchet, se finalizează prin curăţirea parchetelor de

resturi de exploatare. În acest scop trebuie să se respecte următoarele prevederi:
- la tăierile rase, de substituire sau refacere resturile de exploatare se strâng
în şiruri (martoane) cu lăţimea maximă de 1,0 ...1,2 m, întrerupte
aproximativ din 20 în 20m, orientate pe linia de cea mai mare pantă, cu
distanţa între şiruri de cel puţin 10 m;
- la tăierile de produse principale cu restricţii şi în tăierile de produse
accidentale, dacă regenerarea naturală este declanşată, resturile de
exploatare se strâng în grămezi, pe cioate, fără a se ocupa suprafeţe mari,
în afara ochiurilor cu seminţiş;
- la tăierile fără restricţii resturile de exploatare se lasă pe loc, cu excepţia
pădurilor de agrement sau situate lângă drumuri naţionale când resturile de
exploatare se strâng în grămezi;
- în toate cazurile se curăţă de resturi de exploatare potecile, traseele
turistice, drumurile, talvegul văilor, prin strângerea acestora în grămezi.
Curăţirea parchetelor face parte integrantă din activitatea de exploatare şi este o obligaţie
prevăzută de instrucţiunile în vigoare pentru agentul economic care execută aceste lucrări.

8.7 Reprimirea parchetelor

La expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de exploatare parchetele trebuie să fie predate

ocolului silvic. Reprimirea parchetelor se consemnează într-un document oficial. În parchet, la această
dată, trebuie să fie terminate integral recoltarea, colectarea şi curăţirea de resturi de exploatare.
Se poate acorda o prelungire a duratei pentru curăţirea parchetelor în cazul în care termenul de
exploatare expiră la 31 decembrie, dacă a existat un strat de zăpadă persistentă cu grosimi mai mari de
50 cm. Termenul se prelungeşte cu o durată echivalentă perioadei de timp cu condiţii nefavorabile
executării acestor lucrări, dar nu mai târziu de data prevăzută pentru începerea lucrărilor de împădurire
- 88 -
pe suprafaţa respectivă.
Reprimirea parchetelor se va face dacă:
- s-au exploatat toţi arborii marcaţi;
- au fost exploataţi numai arbori marcaţi;
- s-a respectat înălţimea cioatelor;
- au fost cojite cioatele de răşinoase;
- s-au respectat tipul, lungimea şi amplasarea căilor de colectare
aprobate;
- suprafaţa căilor de colectare a fost nivelată sau, în cazul tăierilor definitive,
pregătită pentru împădurire;
- s-a efectuat în mod corespunzător curăţirea parchetului de resturi de
exploatare;
- s-a prejudiciat seminţişul. Se consideră prejudiciu dacă s-a distrus sau
vătămat mai mult de 8 % din suprafaţa seminţişului prevăzută în
procesul verbal de predare a parchetului spre exploatare,
respectiv 12 % în cazul tăierilor definitive. Nu se consideră
prejudiciu dacă pe 1 m2 rămân cel puţin 4 puieţi nevătămaţi, din
speciile principale conform compoziţiei de regenerare.
Dacă lucrările de exploatare nu s-au finalizat la termenul prevăzut în autorizaţie activitatea se
poate prelungi, până la sfârşitul anului calendaristic, cu plata unor penalizări. Masa lemnoasă rămasă în
parchet la sfârşitul anului calendaristic se reinventariază şi va constitui obiectul unui nou contract.

- 89 -
 9. Metode şi tehnologii de exploatare

9.1. Aspecte generale

Desfăşurarea activităţii de exploatare a pădurilor impune proiectarea şi organizarea

corespunzătoare a acestui proces de producţie în concordanţă cu cerinţele silviculturale şi economice ale
gospodăririi raţionale a fondului forestier şi punerii în valoare a masei lemnoase.
Prin proiectarea lucrărilor de exploatare a pădurilor se înţelege activitatea de stabilire a soluţiei
tehnologice optime şi întocmirea documentaţiei necesare pentru aplicarea acesteia, iar prin organizarea
lucrărilor de exploatare se înţelege un ansamblu de acţiuni prin care se asigură condiţiile de aplicare şi
desfăşurare a soluţiei adoptate.
În proiectarea şi organizarea lucrărilor de exploatare procesul de producţie este structurat în trei
compartimente distincte corespunzătoare:
- activităţilor din şantierele de exploatare;
- activităţilor de pe căile permanente de transport;
- activităţilor din centrele de sortare şi preindustrializare a lemnului.
Compartimentarea menţionată include de fapt structura procesului de producţie, dată de
procesele de recoltare, colectare, fasonare primară, transport tehnologic, sortare şi fasonare, dar într-o
altă grupare, exprimată prin locul de desfăşurare a activităţilor, în concordanţă cu cerinţele de proiectare
şi organizare. Această grupare s-a făcut după elemente specifice, comune, ale acestor activităţi date de
obiectivele urmărite, condiţiile de desfăşurare, precum şi de necesitatea de asigurare a unei organizări a
exploatării pădurilor, cu respectarea continuităţii procesului de producţie.
Activităţile din şantierul de exploatare cuprind operaţiile corespunzătoare recoltării şi fasonării
primare, deci, practic, în teren, aceste activităţi se referă la lucrările ce se desfăşoară în parchet, pe
traseele şi căile de colectare şi în platforma parchetului. Şantierul de exploatare poate fi definit ca fiind
primul compartiment de bază în proiectarea şi organizarea lucrărilor de exploatare, care cuprinde:
parchetul, traseele şi căile de colectare şi platforma parchetului.
Activităţile de pe căile permanente de transport cuprind operaţiile corespunzătoare transportului ,
incluzând activităţile specifice exploatării pădurilor ce se desfăşoară preponderent pe căi permanente de
transport (drumuri auto, căi ferate forestiere, căi navigabile). Aceste căi constituie cel de-al doilea
compartiment al exploatării pădurilor.
Activităţile din centrele de sortare cuprind operaţiile specifice sortării şi fasonării masei lemnoase
în sortimente de lemn brut şi se desfăşoară în centrele de sortare a lemnului, centre care constituie cel
de-al treilea compartiment al exploatării pădurilor.

- 90 -
 În fiecare din compartimentele menţionate (şantierele de exploatare, căi permanente de transport,
centre de sortare) apar probleme specifice, sub aspectul proiectării şi organizării lucrărilor, care impun o
abordare şi soluţionare distincte, în general, cât şi pentru fiecare caz analizat în parte.
Astfel, pentru proiectarea şi organizarea activităţilor din şantierele de exploatare - activităţi ce
se desfăşoară preponderent în pădure - se impune luarea în considerare a două aspecte esenţiale, şi
anume:
- impactul ecologic asupra pădurii, rezultat în urma lucrărilor de exploatare, este dat,
în cea mai mare parte, de modul de desfăşurare a activităţilor în acest
compartiment. Prin proiectarea şi organizarea lucrărilor trebuie să se asigure, din
acest punct de vedere, soluţii care să conducă la un nivel al prejudiciilor ce nu
trebuie să depăşească capacitatea de suport a ecosistemului în care se intervine;
- variabilitatea condiţiilor de lucru, sub aspect fizico-geografic şi silvicultural, care
ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea soluţiei optime
de exploatare. Această variabilitate este dată de schimbarea frecventă,
în termen scurt, a suprafeţelor pe care se desfăşoară efectiv exploatarea,
schimbare care atrage după sine modificarea condiţiilor de lucru şi deci a
soluţiilor de proiectare şi organizare a lucrărilor.
Impactul ecologic asupra pădurii ca şi variabilitatea condiţiilor de lucru impun ca pentru acest
compartiment activităţilor de proiectare şi organizare să li se acorde o atenţie deosebită în vederea
stabilirii, pentru fiecare şantier de exploatare, a tehnologiei de lucru optime şi a aplicării
corespunzătoare în practică a acesteia.
În ceea ce priveşte proiectarea şi organizarea activităţilor de pe căile permanente de transport
problemele care apar diferă de cele menţionate pentru activităţile din şantierele de exploatare. În acest
caz, datorită caracterului permanent al căilor şi condiţiilor specifice de lucru de la transportul
tehnologic, prin proiectare trebuie să se asigure dotarea corespunzătoare cu căi permanente de transport
a fondului forestier, iar prin organizare să se asigure condiţii de desfăşurare în timp şi spaţiu, pe căile
existente, a activităţii de transport tehnologic astfel încât acestea să fie folosite la capacitate. Crearea
reţelelor de căi permanente de transport, alcătuite preponderent din drumuri auto şi căi ferate forestiere
constituie o preocupare permanentă în domeniul gospodăririi fondului forestier. Pentru activitatea de
exploatare a pădurilor se pune problema, în acest compartiment, a organizării procesului de transport
pe reţeaua de căi permanente de transport, astfel încât să se asigure ritmicitatea şi continuitatea
producţiei, în condiţii economice rentabile, cu folosirea corespunzătoare a capacităţilor de transport.
O abordare distinctă se impune şi pentru proiectarea şi organizarea centrelor de sortare. Aceste
centre au un caracter permanent şi sunt dotate pentru a prelucra anual cantităţi mari de material lemnos.
Proiectarea este o activitate prin care trebuie să se asigure condiţiile necesare creării centrelor de sortare
a lemnului, având ca obiective o amplasare şi dotare corespunzătoare a acestora în concordanţă cu
- 91 -
distribuţia în spaţiu a suprafeţelor din fondul forestier pe care le deservesc, caracteristicile masei
lemnoase de prelucrat, precum şi sortimentele de lemn brut ce urmează a fi realizate. Folosirea în
continuare a centrelor de sortare a lemnului presupune organizarea corespunzătoare a activităţilor
pentru utilizarea la capacitate a acestora în condiţii economice rentabile.
Din prezentarea succintă a problematicii privind proiectarea şi organizarea activităţii de exploatare
rezultă necesitatea abordării şi tratării diferenţiate a acestor aspecte în cele trei compartimente specifice,
în concordanţă cu cerinţele fiecărei etape din desfăşurarea procesului de producţie. Dar, pentru o
proiectare şi organizare corespunzătoare a lucrărilor de exploatare, în aceste activităţi trebuie să se aibă
permanent în vedere obiective cu caracter general, valabile pe parcursul întregului proces de producţie,
care să asigure:
- valorificarea masei lemnoase;
- reducerea prejudiciilor;
- reducerea cheltuielilor de exploatare;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea consumurilor de lemn, materiale şi energie.
Punerea în valoare a masei lemnoase în concordanţă cu obiectivele culturale şi economice ale
activităţii de exploatare se poate realiza numai printr-o proiectare şi organizare corespunzătoare a
lucrărilor specifice acestui sector de activitate.
Proiectarea şi organizarea activităţii de exploatare, respectiv metodologia de întocmire a
documentaţiei necesare pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de punere în valoare
a masei lemnoase şi condiţiile generale în care acest proces trebuie să se desfăşoare interesează în mod
deosebit la nivelul şantierului de exploatare, acolo unde, datorită variabilităţii condiţiilor de lucru şi
impactului direct al acestor activităţi asupra ecosistemului forestier, trebuie să se acorde o atenţie
deosebită modului de desfăşurare a lucrărilor, în aşa fel încât să se găsească soluţiile optime, sub aspect
economic şi ecologic, de organizare a acestora. În optimizarea celor două cerinţe trebuie să se ţină
seama, pentru fiecare caz analizat, de cerinţele culturale ale tăierilor aplicate şi de necesitatea de a
exploata masa lemnoasă în condiţii economice rentabile.

9.2. Metode şi tehnologii de exploatare

Lucrările din şantierele de exploatare se desfăşoară etapizat, necesitând o abordare separată

pentru fiecare loc de desfăşurare (parchet, trasee şi căi de colectare, platformă parchetului), respectiv
pentru fiecare proces specific (recoltare, colectare, fasonare).
Dintre acestea procesul de colectare ridică problemele cele mai dificile atât sub aspect ecologic,
cât şi economic. În acest proces se înregistrează, în general, prejudiciile şi cheltuielile cele mai mari care

- 92 -
sunt legate direct de forma sub care se deplasează masa lemnoasă. Această formă exprimă totodată,
indirect, structura procesului de producţie la nivelul şantierului de exploatare.
Din acest punct de vedere se pot deosebi următoarele situaţii:
- masă lemnoasă colectată sub formă de sortimente definitive;
- masă lemnoasă colectată sub formă de trunchiuri şi catarge;
- masă lemnoasă colectată sub formă de arbori şi părţi de arbori;
- masă lemnoasă colectată sub formă de tocătură.
Pentru desfăşurarea activităţilor din şantierele de exploatare, prin colectarea masei lemnoase sub
una din formele menţionate este necesară o anumită ordine de desfăşurare a operaţiilor, folosind
mijloace de lucru adecvate condiţiilor în care se lucrează.
În acest sens pot fi definite metodele şi tehnologiile de exploatare astfel:
Metoda de exploatare reprezintă un concept general de organizare a lucrărilor de exploatare
exprimat prin forma sub care se deplasează masa lemnoasă la colectare.
Tehnologia de exploatare reprezintă, modalitatea concretă de desfăşurare a operaţiilor într-un
şantier de exploatare, în cadrul unei metode adoptate.
Alegerea metodei de exploatare este impusă de condiţiile silvotehnice de lucru, sistema de maşini
disponibilă, precum şi de politica forestieră aplicată la un moment dat.
Aplicarea metodei de exploatare se poate face prin tehnologii diverse, alese în funcţie de condiţiile
concrete de lucru din fiecare şantier de exploatare.
Metodele de exploatare cunoscute şi acceptate, în general, de literatura de specialitate se clasifică,
aşa cum s-a arătat anterior, după forma dominantă a masei lemnoase la colectare, în:
- metoda de exploatare în sortimente definitive;
- metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge;
- metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori;
- metoda de exploatare în tocătură.

Metoda de exploatare în sortimente definitive

Prin sortiment definitiv se înţelege o piesă de lemn brut, provenită dintr-o anumită specie, ce are
caracteristici dimensionale şi calitative standardizate şi se află într-o anumită stare. Colectarea sub
această formă a masei lemnoase dintr-un şantier de exploatare presupune ca toate operaţiile de
transformare (doborâre, curăţire de crăci, secţionare, despicare, cojire) să se desfăşoare în parchet.
O prezentare schematică a locului de desfăşurare a operaţiilor de transformare şi a gradului de
mecanizare a lucrărilor specifice este făcută în tabelul 9.1.

- 93 -
 Tabelul 9. 1

Caracteristici ale metodei de exploatare în sortimente definitive

Operaţii de Locui de desfăşurare Observaţii

transformare Parchet Platforma
parchetului
Doborâre M Platforma parchetului şi
Curăţire de crăci M,m - centrele de sortare se vor
Secţionare M - folosi, în acest caz, numai
Despicare m - pentru depozitarea
Cojire m - lemnului
Fasonare crăci în snopi m -
Tocare - -
M- mecanizat; m - manual

Principalele caracteristici ale metodei sunt:

- operaţiile de transformare se desfăşoară în totalitate pe suprafeţe mari, neamenajate,
caracteristice parchetului;
- posibilităţi reduse de mecanizare a lucrărilor;
- necesitatea folosirii unui număr mare de muncitori, cu calificare redusă;
- productivitate scăzută a lucrărilor;
- cheltuieli de exploatare mari;
- calitatea sortării şi, în general, a lucrărilor, redusă;
- indice scăzut de valorificare a masei lemnoase;
- pierderi şi consumuri mari de masă lemnoasă;
- înregistrarea unor prejudicii mari pe întreaga suprafaţă a parchetului;
- asigurarea unei asistenţe tehnice şi organizatorice de specialitate, permanente;
- dificultăţi privind asigurarea cazării, transportului, hranei, condiţiilor igienico-
sanitare pentru muncitori.
Caracteristicile metodei, prezentate anterior, se intercondiţionează reciproc, fiind în general
rezultatul desfăşurării lucrărilor pe suprafeţe mari, neamenajate, cu un grad redus de mecanizare a
operaţiilor.
Aplicarea metodei are influenţă şi asupra modului de desfăşurare a colectării şi transportului.
Piesele rezultate în urma sortării la cioată au lungimi mici, în general, 1,0...4,0 m, ceea ce conduce la
folosirea sub capacitate a mijloacelor de deplasare, cu toate consecinţele negative ce decurg din aceasta.

- 94 -
 Metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge

În cadrul acestei metode masa lemnoasă este colectată preponderent sub formă de trunchiuri şi
catarge. Din punctul de vedere al exploatării trunchiul, caracteristic pentru foioase, reprezintă partea de
arbore cuprinsă între tăietura de doborâre şi secţiunea făcută sub locul de inserţie a primei crăci groase
(aproximativ porţiunea elagată a arborelui), iar catargul, specific pentru răşinoase, reprezintă partea din
fus cuprinsă între tăietura de doborâre şi secţiunea făcută, la un diametru de circa 5 cm, pentru
îndepărtarea vârfului. Aceste părţi conţin aproximativ 65...75% din volumul unui arbore. Colectarea
lemnului sub formă de trunchiuri şi catarge face ca unele operaţii de transformare să fie transferate, în
totalitate sau parţial, din parchet în platforma primară (tabelul 9.2), ceea ce creează alte condiţii de
desfăşurare a activităţilor din cadrul şantierului de exploatare, faţă de cele menţionate la metoda
precedentă.
Tabelul 9. 2

Caracteristici ale metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge

Operaţii de Locul de Observaţii

desfăşurare
transformare Parchet Platforma
parchetului
Doborâre M - Sortimentele
definitive
Curăţire de crăci M,m - se vor realiza, prin
Secţionare M M operaţii specifice, în
Despicare - M,m centrele de sortare
Cojire - - a
Fasonare crăci în - m lemnului
snopi
Tocare - M
M- mecanizat; m - manual

Caracteristicile principale ale metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge scot în evidenţă

avantajele pe care această metodă le are faţă de metoda de exploatare în sortimente definitive.
Dintre aceste caracteristici mai importante sunt:
- transferarea unor operaţii de transformare din parchet în platforma primară, deci pe
suprafeţe amenajate;
- creşterea gradului de mecanizare al lucrărilor;
- reducerea numărului de muncitori; creşterea productivităţii muncii;
- reducerea cheltuielilor de exploatare;
- indice de valorificare a masei lemnoase mai mare;
- 95 -
 - calitatea sporită a lucrărilor din şantierul de exploatare;
- pierderi şi consumuri mai mici de masă lemnoasă;
- prejudicii mai mici ca frecvenţă, înregistrate în special la colectare, dar de intensitate
mai mare.
Această metodă, prin avantajele economice şi ecologice pe care le are, este considerată superioară
metodei de exploatare în sortimente definitive.

Metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori

Deplasarea masei lemnoase la colectare sub formă de arbori şi părţi de arbori, proprie acestei
metode, are avantajul transferului, într-o proporţie mult mai mare (tabelul 9.3 ), a operaţiilor din parchet
către platforma parchetului.
Tabelul 9. 3

Caracteristici ale metodei de exploatare în arbori şi părţi de arbori

Operaţii de Locul de desfăşurare Observaţii

transformare Parchet Platforma
parchetului
Doborâre M . Sortimentele definitive
Curăţire de crăci - M,m se vor realiza, prin
Secţionare M M operaţii specifice, în
Despicare - M,m centrele de sortare a
Cojire - - lemnului
Fasonare crăci în snopi - m
Tocare - M
M- mecanizat; m - manual

Caracteristicile metodei de exploatare în arbori şi părţi de arbori sunt asemănătoare cu cele ale
metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge, cu specificaţia că în cadrul metodei analizate se realizează,
într-o măsură mult mai mare: mecanizarea lucrărilor, reducerea cheltuielilor de exploatare şi a numărului
de muncitori, creşterea productivităţii muncii, creşterea indicelui de valorificare a lemnului, reducerea
pierderilor şi a consumurilor, dar, în acelaşi timp, prejudiciile aduse arborilor pe picior, seminţişului şi
solului sunt mult mai mari. Metoda de exploatare a lemnului în arbori şi părţi de arbori constituie o
modalitate de lucru care se adaptează foarte bine condiţiilor impuse de necesităţile strict economice ale
exploatării. Avantajele metodei sunt date de posibilitatea executării mecanizate a lucrărilor, într-o mare
proporţie, pe terenuri amenajate. Aspectele negative, legate de nivelul mare al prejudiciilor, apar datorită
dimensiunilor mari ale pieselor colectate.

- 96 -
 Metoda de exploatare a lemnului în tocătură
Colectarea lemnului sub formă de tocătură conduce la o simplificare maximă a procesului de
producţie, corelată cu cel mai înalt grad de mecanizare posibil al lucrărilor de exploatare.

9.3. Tehnologii de exploatare

Soluţia concretă prin care o metodă este aplicată într-un şantier de exploatare constituie o
tehnologie de exploatare.
În cadrul unei metode, în funcţie de condiţiile concrete existente, mai ales la nivelul parchetului,
pot fi adoptate mai multe tehnologii de exploatare, urmând ca de fiecare dată să fie aleasă cea care
constituie, sub aspect ecologic şi economic, varianta optimă de lucru.
Tehnologia de exploatare este exprimată printr-un lanţ de operaţii a cărui înşiruire se face luând în
considerare ordinea firească de desfăşurare a acestora, specifică metodei adoptate.
Diferenţierea tehnologiilor, în cadrul unei metode, este dată de mijloacele folosite pentru
desfăşurarea operaţiilor, de locul şi direcţiile după care unele dintre acestea acţionează, de procentul din
volumul de exploatat care trece printr-o operaţie la un moment dat, etc., respectiv de modul în care
toate aceste elemente se asamblează constituind un tot unitar - tehnologia de exploatare.
Numărul mare de tehnologii ce pot fi aplicate, teoretic, în cadrul unei metode, într-un şantier de
exploatare, fac ca alegerea şi aplicarea tehnologiei optime să fie o problemă esenţială în proiectarea şi
organizarea lucrărilor în acest compartiment, de aceasta depinzând, în cea mai mare măsură, efectele
ecologice şi economice ale exploatării.

- 97 -
 10. Cerinţe silviculturale privind exploatarea pădurilor

Activitatea de exploatarea pădurilor trebuie să se desfăşoare astfel încât să asigure o optimizare a

cerinţelor de ordin economic şi ecologic legate de punerea în valoare a masei lemnoase. Ponderea celor
două cerinţe este diferită pe parcursul desfăşurării procesului de producţie. Dacă cerinţele de ordin
economic, privind reducerea cheltuielilor de exploatare, apar pe parcursul desfăşurării întregului proces
de producţie, cele de ordin ecologic, privind reducerea prejudiciilor, apar în mod deosebit pentru
activităţile ce se desfăşoară în şantierul de exploatare, deoarece în acest compartiment se resimt, în mod
direct, efectele intervenţiilor făcute pentru extragerea masei lemnoase.
Pentru proiectarea şi organizarea corespunzătoare a lucrărilor ce se desfăşoară în şantierele de
exploatare este necesară cunoaşterea, din punctul de vedere al satisfacerii cerinţelor de ordin ecologic, a
caracteristicilor şi restricţiilor silviculturale privind aplicarea tăierilor prin care se urmăreşte asigurarea
condiţiilor optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor în concordanţă cu ţelul de gospodărire
propus.
Prin activitatea de exploatare, în ţara noastră, se execută tăierile corespunzătoare:
- răriturilor, din cadrul lucrărilor de îngrijire:
- tratamentelor, aplicate în regimul codrului şi regimul crângului;
- lucrărilor de îngrijire cu caracter special, respectiv a tăierilor de produse accidentale
şi de igienă.
În continuare se va face o caracterizare a acestor tăieri prin prisma condiţiilor de lucru şi a
cerinţelor silviculturale impuse activităţii de exploatare.

Răriturile sunt lucrări de îngrijire făcute cu scopul de a se asigura o structură optimă a

arboretelor în concordanţă cu etapa de dezvoltare şi ţelul de gospodărire propus. Aceste lucrări se
execută în fazele de păriş, codrişor şi codru mijlociu. Se recomandă ca prima răritură să se facă atunci
când arboretul a realizat un diametru central de 8... 10 cm şi o înălţime medie de 10... 12 m, iar ultima
răritură atunci când arboretul are o vârstă cu circa 33 % mai mică decât vârsta exploatabilităţii.
Tăierile prin care se aplică răriturile au drept scop principal dirijarea dezvoltării arboretelor, mai
ales în etapa tinereţii, obiectivele concrete urmărite fiind, din punct de vedere silvicultural: ameliorarea
calitativă şi a stării fitosanitare a arboretelor, mărirea rezistenţei la acţiunea factorilor biotici şi abiotici
vătămători etc., iar din punctul de vedere al exploatării: extragerea şi valorificarea masei lemnoase
rezultate în concordanţă cu obiectivele culturale.
Exploatarea masei lemnoase rezultate din rărituri se caracterizează prin:
- volum redus de masă lemnoasă de exploatat (circa 40...50 m3/ha), corespunzător
unor indici de recoltare cuprinşi, în general, între 4 şi 16 % din volumul pe picior

- 98 -
 înainte de efectuarea intervenţiei, în funcţie de formaţia forestieră şi vârsta
arboretului;
- volum redus pe fir (0,040...0,440 m3); la primele intervenţii, în fazele de păriş şi
codrişor, volumul arborelui mediu, în general, mai mic de 0,100 m3;
- desime mare a arboretelor în care se intervine;
- număr mare de arbori extraşi (circa 400...600 buc/ha);
- periodicitate mică a intervenţiilor (4...6 ani în faza de păriş şi 6... 10 ani în fazele
următoare);
- masă lemnoasă, în general, de calitate inferioară.
Pentru ca exploatarea să răspundă exigenţelor impuse de aplicarea răriturilor şi să contribuie la
atingerea obiectivelor caracteristice acestui gen de intervenţii este necesar ca în proiectarea şi
organizarea lucrărilor să se aibă în vedere necesitatea asigurării protecţiei arborilor pe picior, în mod
deosebit a arborilor de valoare şi a celor folositori. Prejudicierea, mai ales la vârste mici, a arborilor ce
rămân după exploatare are influenţe negative asupra dezvoltării individuale a acestora, dar şi a
arboretului în ansamblu, pe o perioadă lungă de timp, aceasta având ca rezultat o scădere generală a
calităţii arboretelor manifestată prin reducerea creşterii, a capacităţii de apărare faţă de acţiunea
factorilor biotici şi abiotici dăunători, etc., precum şi a calităţii lemnului la vârsta exploatabilităţii.
Deci, din punct de vedere cultural, pentru exploatare, în aplicarea răriturilor, se impune, ca sarcină
principală, protecţia arborilor pe picior. Acest deziderat se poate realiza prin măsuri suplimentare ce
trebuie să fie aplicate în cazul exploatării lemnului din rărituri, măsuri ce constau din:
- Alegerea adecvată a metodei de exploatare, respectiv, pentru faza de păriş,
metodele: trunchiuri şi catarge, arbori şi părţi de arbori sau tocătură, iar pentru
celelalte faze de dezvoltare a arboretului metodele: trunchiuri şi catarge sau multipli
de sortimente.
- Marcolarea arborilor de valoare, folosind procedee care să le evidenţieze
poziţia în arboret, condiţie necesară pentru alegerea soluţiilor corespunzătoare
de protecţie a acestora la doborâre şi colectare.
- Doborârea arborilor pe direcţii stabilite, în principal, prin optimizarea cerinţelor
impuse de protecţia arborilor de valoare şi de deplasarea ulterioară a lemnului la
colectare.
- Realizarea în parchet a unei reţele de căi de colectare care să fie astfel amplasată
încât să poată fi folosită pe întreaga perioadă de aplicare a răriturilor.

Tratamentele tăierilor succesive aplicate în regimul codrului, la vârsta exploatabilităţii, constau

dintr-o succesiune de două sau mai multe tăieri efectuate cu scopul de a asigura, în principal, condiţii de

- 99 -
 regenerare naturală a arboretelor sub masiv. Acest tratament se recomandă pentru arboretele din grupa
a II-a funcţională, de productivitate superioară şi mijlocie, din formaţia făgetelor cu condiţii bune de
regenerare, şi în care urmează să se introducă bradul sub masiv, precum şi în amestecuri de răşinoase cu
fag şi în arborete de molid amplasate în staţiuni în care pericolul doborâturilor de vânt este redus.
Aplicarea acestor tratamente se caracterizează, din punctul de vedere ai exploatării, prin:
- volumul de exploatat la hectar de circa 150...200 m3;
- volumul arborelui mediu, în general, mai mare de 0,7 m3;
- perioada de aplicare a tratamentului poate ajunge, în cazul aplicării a trei sau mai
multe tăieri, la 25...30 ani, cu o periodicitate corelată cu anii de fructificaţie şi
necesităţile de regenerare;
- masă lemnoasă de calitate superioară.
Scopul principal al acestor intervenţii, din punct de vedere cultural, este asigurarea regenerării
naturale a arboretelor în care se aplică, iar din punctul de vedere al exploatării, crearea condiţiilor
necesare transpunerii în practică a acestei modalităţi de regenerare şi valorificarea masei lemnoase
extrase. De aceea, pentru exploatare, se impune acordarea unei atenţii deosebite, de această dată,
seminţişului, respectiv reducerii prejudiciilor ce pot fi aduse acestuia.
Măsurile speciale ce trebuie să fie avute în vedere, în activitatea de exploatare, la aplicarea acestui
tratament, constau din:
- Aplicarea metodei de exploatare în multiplii de sortimente, datorită spaţiilor
restrânse de manevră de care se dispune la colectare - la prima intervenţie datorită
desimii arboretului, iar la următoarele datorită suprafeţelor ocupate de seminţiş.
- La stabilirea direcţiei de doborâre se vor lua în considerare, în mod deosebit,
poziţia suprafeţelor ocupate cu seminţiş şi direcţia de deplasare a lemnului la
adunat.
- Crearea unei reţele de căi de colectare astfel dezvoltată încât să poată fi folosită pe
întreaga perioadă de aplicare a tratamentului, fără schimbarea mijloacelor şi
modalităţilor de scos şi apropiat.

Tratamentul tăierilor progresive, face parte din grupa tratamentelor repetate, la care
regenerarea se face sub masiv în aşa numitele "ochiuri de regenerare". Tratamentul este recomandat
pentru regenerarea brădetelor, amestecurilor de brad cu molid, amestecurilor de fag cu răşinoase,
făgetelor, amestecurilor de fag cu gorun, şleaurilor de câmpie, luncă şi deal, precum şi în arboretele de
stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, gârniţă, cer, gorun, amplasate pe terenuri cu pante mai
mici de 25 ...30% .
Aplicarea acestor tratamente se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării, prin:

- 100 -
 - volumul de exploatat la hectar de circa 200...250 m3;
- volumul arborelui mediu, în general, mai mare de 0,7 m3;
- perioada de aplicare a tratamentului este cuprinsă între 15 şi 25 ani în cazul
arboretelor de stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, gârniţă, cer, în
şleaurile de câmpie, luncă şi deal, precum şi în arboretele de gorun şi amestecurile
de fag cu gorun. }n făgete, brădete, amestecuri de răşinoase cu fag şi amestecuri de
brad cu molid perioada de regenerare ajunge până la 30 ani;
- masă lemnoasă de calitate superioară.
Prin aceste intervenţii se urmăreşte, sub aspect cultural, asigurarea regenerării naturale a
arboretelor în care se aplică, iar din punctul de vedere al exploatării, crearea condiţiilor necesare
transpunerii în practică a acestei modalităţi de regenerare şi valorificarea masei lemnoase extrase.
De aceea, pentru exploatare, se impune acordarea unei atenţii deosebite seminţişului instalat în
ochiurile de regenerare, respectiv reducerii prejudiciilor ce pot fi aduse acestuia.
Măsurile speciale ce trebuie să fie avute în vedere, în activitatea de exploatare, la aplicarea acestui
tratament, constau din:
- Aplicarea metodei de exploatare în multipli de sortimente, metodă ce permite
folosirea unor mijloace de colectare care asigură deplasarea dirijată a lemnului de la
cioată şi, deci, posibilitatea de ocolire-a ochiurilor de seminţiş;
- Stabilirea direcţiei de doborâre cu luarea în considerare, în mod deosebit, a poziţiei
ochiurilor de seminţiş şi doborârea arborilor în afara acestor suprafeţe;
- Crearea unei reţele de căi de colectare care să poată fi folosită pe întreaga perioadă
de aplicare a tratamentului, fără schimbarea mijloacelor şi modalităţilor de
scos şi apropiat.

Tratamentul tăierilor grădinărite, aplicat în arborete pluriene, cu structură de tip grădinărită,

are drept scop realizarea simultană a următoarelor obiective:
- efectuarea lucrărilor de îngrijire;
- asigurarea condiţiilor optime de regenerare naturală a arboretelor;
- efectuarea lucrărilor de îngrijire cu caracter special.
Efectiv tăierile grădinărite se recomandă pentru arboretele de productivitate superioară şi mijlocie
de fag, brad, amestecuri de răşinoase cu fag, în molidişuri pluriene, precum şi în unele goruneto-făgete
şi amestecuri de gorun cu alte specii, amplasate în condiţii corespunzătoare de accesibilitate.
În cadrul acestui tratament tăierile au caracter continuu şi se aplică, în condiţiile ţării noastre, pe
cupoane ce au o suprafaţă de aproximativ 1/10 din suprafaţa unităţii de producţie.

- 101 -
 Aplicarea tratamentului tăierilor grădinărite se caracterizează, din punctul de vedere al
exploatării, prin:
- volum redus de exploatat la hectar, circa 60...100 m3;
- variabilitate dimensională mare a arborilor de extras. Pentru tratamentul
tăierilor grădinărite este caracteristic faptul că se extrage, la o intervenţie, un număr
mare de arbori de dimensiuni mici, cu un volum total mic şi un număr mic de
arbori de dimensiuni mari care au atins diametrul ţel;
- calitate variabilă a masei lemnoase: calitate inferioară a lemnului provenit din
lucrările de îngrijire, respectiv a lucrărilor de îngrijire cu caracter special şi calitate
superioară a lemnului provenit din arborii ajunşi la diametrul ţel;
- periodicitate de circa 10 ani a intervenţiilor;
- suprafeţe mari ale cupoanelor în care se aplică aceste tăieri.
Deoarece pădurea grădinărită se află într-un proces continuu de regenerare, conducere şi îngrijire,
aplicarea tratamentului tăierilor grădinărite ridică pentru activitatea de exploatare probleme deosebite
sub aspect cultural, probleme care, în principal, constau din:
- protejarea, în mod deosebit, a arborilor sursă de sămânţă, precum şi a arborilor de
valoare şi folositori. Apare, în cadrul acestui tratament, necesitatea marcolării
acestor categorii de arbori pentru a li se putea asigura o protecţie eficientă;
- protejarea seminţişului, mai ale în porţiunile din cadrul cuponului în care arboretul
este tânăr.
În activitatea de exploatare pentru aplicarea corespunzătoare a tăierilor în cadrul acestui tratament
este necesar să se aibă în vedere următoarele:
- aplicarea metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge pentru arborii de dimensiuni
mici şi a metodei multiplilor de sortimente pentru arborii de dimensiuni mari;
- :acordarea unei atenţii deosebite alegerii direcţiei de doborâre pentru arborii de
dimensiuni mari;
- doborârea arborilor, pe o suprafaţă restrânsă, în ordinea: arbori de dimensiuni mici
- arbori de dimensiuni mari; pentru crearea de culoare de doborâre;
- crearea, în unităţile de producţie, a unor reţele de căi de colectare cu caracter
permanent.

Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite face parte din grupa tăierilor repetate, cu perioadă lungă
de regenerare de 40...60 ani. Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte asigurarea regenerării sub
masiv a arboretelor şi se recomandă pentru arboretele de amestec constituite din brad, fag şi molid,
precum şi în amestecuri de cvercinee cu alte specii.

- 102 -
 Din punctul de vedere al exploatării pădurilor condiţiile de lucru şi restricţiile impuse sunt
intermediare celor amintite la tratamentele tăierilor progresive şi grădinărite.

Tratamentul tăierilor rase cu regenerare artificială se aplică în arborete echiene ajunse la vârsta
exploatabilităţii încadrate în grupa a II-a funcţională. Tăierile din cadrul acestui tratament constau din
extragerea integrală a masei lemnoase de pe suprafaţa parchetului, într-o singură intervenţie. Mărimea
unui parchet, în cazul aplicării acestui tratament, va fi de 3 ha, iar pentru plantaţiile de plopi
euramericani şi de salcie selecţionată 5 ha.
Prin aceste tăieri se creează condiţiile necesare instalării pe cale artificială (prin plantaţii) a unei noi
generaţii de arbori.
Tratamentul tăierilor rase se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării, prin:
- volum mare de exploatat la hectar, circa 400...600 m3;
- volum mare pe fir al arborilor de exploatat, în general mai mare de 0,7 m3;
- calitate superioară a masei lemnoase exploatate.
Condiţiile de lucru specifice aplicării acestui tratament fac ca exploatarea să se poată desfăşura în
condiţiile cele mai rentabile, comparativ cu celelalte tăieri.
În proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lucrărilor de exploatare în tăierile rase, sub aspect
cultural, trebuie să se acorde o atenţie deosebită protecţiei solului, de fapt singurul element de
continuitate din triada arboret-seminţiş-sol care rămâne în urma aplicării tratamentului.
Metodele recomandate în acest caz sunt: metoda arborilor şi a părţilor de arbori sau metoda
trunchiurilor şi catargelor.

Tratamentele tăierilor aplicate în crâng au drept scop asigurarea regenerării vegetative a

arborilor, în general, printr-o tăiere unică, la vârsta exploatabilităţii.
Aplicarea acestor tratamente (tratamentul crângului simplu, tratamentul crângului cu rezerve,
tratamentul tăierilor în scaun) se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării, prin:
- volum redus de exploatat la hectar, circa 50...200 m3;
- volum mic pe fir al arborilor de exploatat, în general mai mic de 0,4 m3;
- calitate inferioară a masei lemnoase datorată, în special, dimensiunilor mici
ale arborilor de exploatat, cât şi conformaţiei arborilor rezultaţi din regenerarea
vegetativă.
Urmărindu-se, prin aceste tratamente, regenerarea pe cale vegetativă (lăstari sau drajoni) a pădurii
pentru exploatare, în aplicarea tăierilor în crâng, sarcină importantă, din punct de vedere cultural, constă
din folosirea unor soluţii de lucru prin care să se asigure păstrarea intactă a capacităţii de lăstărire sau
drajonare, respectiv de regenerare a arboretului.

- 103 -
 Pentru aceasta măsurile speciale care se impun constau din:
- doborârea cu toporul sau cu ferăstrăul mecanic şi apoi netezirea suprafeţelor
rezultate cu toporul. Folosirea ferăstraielor mecanice este permisă în cazul arborilor
cu tulpini bătrâne şi diametre mai mari de 20 cm.
- realizarea unor suprafeţe netede ale cioatelor, orientate pe direcţia nord-sud;
- nivelul cioatelor să se situeze deasupra nivelului de băltire a apelor din inundaţii;
- evitarea crăpării, ruperii, zdrelirii, cojirii cioatelor sau rădăcinilor evidente;
- doborârea, pentru drajonare, prin tăierea rădăcinilor groase de la locul de inserţie
a acestora pe trunchi, urmată de nivelarea terenului.

Tăierile de produse accidentale şi de igienă se fac cu scopul de a extrage din pădure arbori
rupţi sau doborâţi de vânt sau zăpadă, arbori uscaţi sau atacaţi de diverşi dăunători xilofagi etc.
Momentul ca şi perioada intervenţiilor nu pot fi prestabilite, acestea fiind rezultatul apariţiei aleatoare a
factorilor perturbatori.
Din punctul de vedere al exploatării astfel de situaţii se caracterizează prin:
- condiţii de lucru deosebit de periculoase;
- volum redus de masă lemnoasă de exploatat, situaţie caracteristică
produselor accidentale dispersate şi produselor de igienă;
- masă lemnoasă de calitate inferioară datorată rupturilor, aşchierilor, putrezirii
etc.;
- necesitatea intervenţiei şi extragerii rapide a masei lemnoase în cadrul acestor tăieri.
Scopurile principale ale acestor intervenţii fiind în fond păstrarea unei stări corespunzătoare de
igienă a pădurii şi valorificarea masei lemnoase rezultate pentru exploatare intervin, în general, sarcinile
corespunzătoare acestor deziderate.
Aspectul cel mai important ce trebuie avut în vedere în aplicarea tăierilor de produse accidentale
şi de igienă este cel referitor la asigurarea condiţiilor impuse de protecţia muncitorilor datorită
pericolelor la care aceştia sunt expuşi, în mod deosebit, în astfel de cazuri. De aceea, înainte de
începerea exploatării, în proiectarea şi organizarea lucrărilor, trebuie făcută o analiză amănunţită a
situaţiilor periculoase existente în teren şi stabilirea procedeelor, tehnicilor de lucru, a măsurilor generale
ce se impun pentru fiecare caz în parte.

- 104 -
 Dicţionar

Act de punere în Document care precizează principalele caracteristici ale masei lemnoase ce
valoare (APV) urmează a se exploata dintr-un parchet, precum şi pe cele referitoare la
condiţiile silvotehnice de lucru
Bile Piese de lemn rotund cu lungimea de 6 … 9 m şi diametre, la capătul
subţire, de 12 … 16 cm.
Buştean Piesă de lemn rotund cu lungimea mai mare de 2,40 m şi diametrul la capătul
subţire, fără coajă, mai mare de 18 cm
Butuc Piesă de lemn rotund cu lungimea de 1,40 … 2,40 m şi diametrul la capătul
subţire, fără coajă, mai mare de 18 cm
Butură Piesă de lemn rotund cu lungimea mai mică de 1 m, greu despicabilă
Buturugă Piesă de lemn rotund cu lungimea mai mică de 1 m
Centru de sortare Suprafaţă cu caracter permanent amenajată şi dotată corespunzător realizării
sortimentelor de lemn brut, în care se concentrează masă lemnoasă de pe o
arie extinsă
Fasonare Activitate prin care o piesă de lemn brut este adusă la anumite dimensiuni,
stare şi formă
Fasonarea definitivă Totalitate activităţilor prin care pieselor de lemn li se asigură formele şi
dimensiunile corespunzătoare condiţiilor de livrare către beneficiari,
respectiv cerinţelor de realizare a sortimentelor de lemn brut
Fasonarea lemnului Totalitatea activităţilor prin care un arbore marcat este transformat în piese
cu forme şi dimensiuni corespunzătoare condiţiilor de livrare către
beneficiari.
Fasonarea primară Totalitate activităţilor prin care arborele marcat este transformat în piese cu
forme şi dimensiuni corespunzătoare condiţiilor ulterioare de deplasare
Forma lemnului brut Aspectul lemnului brut în secţiune transversală: rotund, despicat
Lemn de steri Categorie de material lemnos alcătuită din rondine şi lobde cu
lungimea de 1 m.
Lemn din crăci Lemn provenit din coroana sau vârful arborelui cu diametre, măsurate cu
coajă, cuprinse între 2 cm la capătul subţire şi 5 cm la capătul gros
Lemn rotund Piesă de lemn obţinută prin secţionarea arborilor, care-şi păstrează forma
naturală în secţiune transversală
Lemn rotund gros Piesă de lemn rotund cu lungimea mai mare de 1,4 m şi cu diametrul la
capătul subţire, fără coajă, mai mare de 18 cm
Lemn rotund subţire Piesă de lemn rotund cu lungimea mai mare de 1,4 m şi cu diametrul la
capătul subţire, fără coajă, cuprins între 10 şi 18 cm
Lobdă Piesă rezultată prin despicarea buturilor sau buturugilor secţionate la
lungimea de 1 m.

- 105 -
Manele Piese de lemn rotund cu lungimea de 3 … 6 m şi diametre, la capătul
subţire, de 8 … 11 cm.
Manipulare Deplasarea lemnului pe distanţe scurte cu mijloace manuale sau mecanice
Parchet Suprafaţă unitară din cuprinsul fondului forestier, înscrisă într-un act de
punere în valoare, pe care se aplică, la un moment dat, o anumită tăiere din
cadrul unui tratament
Partidă Volumul de material lemnos oferit spre vânzare, cuprins într-un act de
punere în valoare
Platforma parchetului Suprafaţă de teren cu caracter temporar, amenajată lângă o cale permanentă
de transport, destinată fasonării lemnului dintr-un parchet şi pregătirii
acestuia în vederea transportului
Prăjini Piese de lemn rotund cu lungimea de 2 … 4 m şi diametre, la capătul
subţire, de 4 … 7 cm.
Răgălie Cioata împreună cu rădăcinile arborelui
Rondină Piesă de lemn rotund cu lungimea de 1 m şi diametre cuprinse
între 5 … 15 (25) cm
Sortarea Activitate prin care dintr-o piesă de lemn brut se individualizează piese, prin
însemnare cu creta forestieră, care după fasonarea definitivă vor contitui
sortimente de lemn brut.
Starea lemnului Una din situaţiile în care se poate afla o piesă de lemn brut: cojită, nacojită
Stivă Cantitate de lemn aşezată ordonat într-o figură geometrică regulată
Stivuire Activitate prin care se realizează o stivă
Tason Cantitate de lemn aşezată neordonat şi concentrată pe o suprafaţă restrânsă
Tasonare Activitatea prin care se realizează un tason
Voltare Manipularea prin rostogolire a unei piese de lemn rotund

- 106 -
 Bibliografie

1. Andreescu, V. Amzică, A. - Exploatarea pădurilor. Litografia învăţământului,

Oraşul Stalin, 1959.
2. Andreescu, V. - Exploatarea pădurilor. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967.
3. Andreescu, V., Mureşan, G. - Exploatarea pădurilor. Editura agro-silvică, Bucureşti, 1963.
4. Băcăuanu.V., Donisă, I., Hărjoabă, I. - Dicţionar geomorfologic. Editura ştiinţifică, Bucureşti,
1974.
5. Bora, L. ş. a. - Transportul lemnului pe uscat. Editura agro-silvică de stat, Bucureşti, 1958.
6. Cârloganu, D., Andreescu, V. - Exploatarea arborilor cu coroană. Editura Ceres, Bucureşti,
1977.
7. Chiriţă, C. ş. a. - Pădurile României. Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1981.
8. Chim, V. Utilaje pentru exploatări forestiere. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1980.
9. Ciubotaru, A. - Exploatarea pădurilor, vol. I. Universitatea "Transilvania" Braşov, 1992.
10. Ciubotaru, A. - Exploatarea pădurilor, vol.II. Universitatea "Transilvania" Braşov, 1993.
11. Ciubotaru, A. - Proiectarea lucrărilor de exploatare a pădurilor. Universitatea
"Transilvania" Braşov, 1994.
12. Ciubotaru, A. - Elemente de proiectare şi organizare a exploatării pădurilor. Editura LUX
LIBRIS, Braşov, 1994.
13. Ciubotaru, A. - Sortarea şi prelucrarea lemnului. Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1997.
14. Ciubotaru, A. – Exploatarea pădurilor. Editura LUXLIBRIS, Braşov, 1998.
15. Demetrescu, I. - Economie forestieră generală. Editura Societăţii Progresul silvic,
Bucureşti, 1942.
16. Dincă, I. - Resursele forestiere ale Europei. Editura Ceres, Bucureşti, 1983.
17. Florescu, I. - Silvicultură. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
18. Florescu, I. -Tratamente silviculturale. Editura Ceres, Bucureşti, 1991.
19. Florescu, I., Norocel, V. - Silvicultură. Vol. II. Silvotehnică. Editura Universităţii Transivania
din Braşov, 1998.
20. Furnică, H., Beldeanu, E. - Exploatarea pădurilor cu elemente de industrializare a
lemnului. Editura Ceres, Bucureşti, 1985.
21. Gheorghe, D. ş.a. - Exploatarea lemnului. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969.
22. Grunau, P., A. - Politică forestieră. Manuscris, Bucureşti, 1920.
23. Ionaşcu, Gh., Constantinescu, Gh. - Exploatări, transporturi şi construcţii forestiere, vol.I.
Editura Ceres, Bucureşti, 1987.
24. Leahu, I. - Dendrometrie. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, 1993.
25. Milescu, I. - Pădurile şi omenirea. Editura Ceres, Bucureşti, 1990.
26. Negulescu, E.G. ş.a. - Silvicultura. Editura Ceres, Bucureşti, 1970.
27. Nicolescu, N. – Sivicultură. Sivotehnică. Editura Universităţii Transivania din Braşov, 2003.
28. Nimară, D., Voiculescu, P., Pavelescu, I., M. - Cartea sortatorului de produse lemnoase de
pădure. Editura agro-silvică, Bucureşti, 1964.
29. Nodrdfjell, T. - Sma maskiner for terangtransport. The Swedish University of Agricultural
Sciences, Garpenberg, 1986.
30. Oprea, I. - Organizarea şantierelor de exploatare a lemnului. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1995.
31. Oprişan, M. - Valorificarea superioară a lemnului. Editura tehnică, Bucureşti, 1989.
32. Pavelescu, I., M. - Exploatarea pădurilor. Editura agro-silvică, Bucureşti, 1966.
33. Pavelescu, I. M. - Organizarea tehnică a exploatărilor forestiere. Editura Ceres, Bucureşti, 1972.

- 107 -
34. Scriba, C. – Mecanizarea exploatărilor forestiere. Lucrări practice. Editura Universităţii
Transivania din Braşov, 2006.
35. Stinghe.V., N., Sburlan, D.,A., - Agenda forestieră. Editura agrosilvică, Bucureşti, 1968.
36. Târziu, D. - Ecologie. Universitatea Transilvania" Braşov, 1994.
37. Ungureanu, S. - Mecanizarea exploatărilor forestiere. Editura Universităţii Transilvania, Braşov,
1997.
38. Vlad, I., Chiriţă, C, Doniţă, N., Petrescu; L - Silvicultură pe baze ecosistemice. Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1997.
39. x x x - Instrucţiunile 572 din 10.09.1991 ale Ministerului Mediului.
40. x x x - Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor. Ministerul silviculturii,
Bucureşti, 1986.

- 108 -
 Cuprins

1. Noţiuni generale 1
1.1. Rolul activităţii de exploatare a pădurilor 1
1.2. Obiectivele activităţii de exploatare 3
1.3. Definirea exploatării pădurilor 4
1.4. Structura procesului de producţie 5
2. Recoltarea lemnului 8
2.1. Aspecte generale 8
2.2. Mijloace de recoltare 8
2.2.1. Ferăstraie mecanice 8
2.2.2. Unelte şi dispozitive 10
2.3. Doborârea arborilor 11
2.3.1. Elemente de bază ale doborârii 11
2.3.2. Metode de doborâre a arborilor 11
2.3.3. Doborârea în cioată 12
2.3.4. Doborârea în scaun 16
2.3.5. Doborârea prin căzănire 17
2.3.6. Doborârea prin dezrădăcinare 18
2.3.7. Structura operaţiei de doborâre 18
2.3.8. Dezaninarea arborilor 19
2.4. Curăţirea de crăci 20
2.5. Secţionarea arborilor 22
3. Colectarea lemnului 24
3.1. Aspecte generale 24
3.2. Mijloace şi procedee de lucru la colectare 27
3.2.1. Aspecte generale 27
3.2.2. Colectarea lemnului cu tractoare 28
3.2.3. Colectarea lemnului cu funiculare 34
3.2.4. Colectarea lemnului cu atelaje 38
3.2.5. Colectarea lemnului prin corhănire 40
3.2.6. Colectarea lemnului prin purtat pe braţe 41
3.2.7. Colectarea lemnului cu alte mijloace 41
4. Fasonarea lemnului 43
4.1. Aspecte generale 43
4.2 Fasonarea lemnului rotund 43
4.3. Fasonarea lemnului de steri 44
4.4. Fasonarea crăcilor în snopi 48
4.5. Tocarea lemnului 48
5. Transportul lemnului 51
5.1. Aspecte generale 51
5.2. Încărcarea lemnului 51
5.3 Procedee şi mijloace de transport 53
5.3.1. Mijloace de transport auto 53
5.3.2. Mijloace de transport pe căi ferate normale (CFN) 55
5.3.3. Mijloace de transport pe apă 56
5.4. Descărcarea lemnului 56
6. Măsurarea lemnului 58
 7. Sortarea lemnului 66
7.1. Aspecte generale 66
7.2. Condiţii privind sortarea 66
7.2.1. Criterii de sortare 66
7.2.2. Defectele lemnului 67
7.2.2.1. Defecte de formă 67
7.2.2.2. Defecte de structură 69
7.2.2.3. Coloraţii 71
7.2.2.4. Alteraţii 71
7.2.2.5. Alte defecte 72
7.3. Sortimente de lemn brut 74
8. Prevederi legale privind exploatarea lemnului dintr-un parchet 82
8.1. Epoci, termene şi durate de exploatare 82
8.2. Autorizaţia de exploatare 84
8.3. Predarea parchetului 85
8.4. Pregătirea parchetului 85
8.5. Reglementări privind desfăşurarea activităţii de exploatare 86
8.6. Curăţirea parchetelor de resturi de exploatare 88
8.7. Reprimirea parchetelor 88
9. Metode şi tehnologii de exploatare 90
9.1. Aspecte generale 90
9.2. Metode de exploatare 92
9.3. Tehnologii de exploatare 97
10. Cerinţe silviculturale privind exploatarea pădurilor 98
Dicţionar 105
Bibliografie 107

View publication stats