Sunteți pe pagina 1din 14

Prezentarea sectoarelor pepinierei viticole, a

importanței și interdependenței acestora


Student: Sorin Cosmin Guran
Pepiniera viticolă reprezintă o unitate complexă, alcătuită din mai multe componente, strâns
unite între ele, specializată în producerea materialului săditor viticol. Pentru a răspunde
exigenţelor actuale in ceea ce priveşte producţia şi calitatea materialului săditor viticol, acesta
se produce in ferme specializate.
Dezvoltarea viticulturii ţării noastre nu este posibilă fără organizarea judicioasă a unei reţele
de pepiniere dotate cu utilităţile şi inventarul specific necesar, care să răspundă cerinţelor atât
din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Concentrarea producerii materialului săditor
viticol în unităţi specializate presupune, în primul rând, producerea de viţe altoite în
conformitate cu cerinţele actuale, ca structură de soiuri, un control biologic şi sanitar riguros,
posibilitatea introducerii rapide în producţie a creaţiilor valoroase obţinute în procesul de
ameliorare sau din import, în condiţiile unei eficienţe economice sporite.

Importanţă şi atribute. Producerea materialului săditor viticol este o problemă de interes


naţional, de aceea este expus unui regim special de circulaţie, folosire şi control al calităţii.
Orice pepinieră poate funcţiona numai cu autorizaţia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei
şi Pădurilor. Ea foloseşte numai materialul săditor din speciile şi soiurile in proporţiile
recomandate, funcţie de zonarea ecologică şi consum. Materialul produs trebuie să fie
autentic şi de calitate superioară, adică numai din speciile şi soiurile zonate, libere de viroze,
boli şi dăunători. Materialul autentic se comercializează numai de firmele autorizate. Atenţie
deosebită se acordă materialului săditor cu rezistenţă genetică la paraziţii vegetali.

Cerințe cantitative
 întreţinerea fondului viticol existent, prin completarea
golurilor;
 înlocuirea fondului viticol care devine ineficient;
 extinderea patrimoniului viticol, atunci când este cazul.

Cerințe calitative
 înmulţirea soiurilor de viţă roditoare şi de portaltoi;
 extinderea producerii materialului săditor cu valoare
biologică ridicată;
 producerea unui material săditor sănătos, liber de viroze
sau alţi agenţi patogeni.

Producerea materialului săditor


Extinderea plantaţiilor noi de vie şi modernizarea celor clasice impune necesitatea producerii
unui material săditor de calitate biologică ridicată, din soiurile corespunzătoare pentru fiecare
podgorie in parte. De aceea, materialul săditor viticol este specific şi adecvat categoriei de
plantaţie ce se infiinţează in ferma respectivă. In acest scop se produc:
 viţe nobile altoite necesare infiinţării plantaţiilor cu soiuri roditoare pe terenuri atacate
de filoxeră;
 viţe nobile pe rădăcini proprii pentru infiinţarea plantaţiilor pe terenuri fără filoxeră
(nisipuri);
 butaşi de portaltoi inrădăcinaţi in vederea infiinţării de plantaţii portaltoi.
Componentele pepinierei viticole
Pepiniera de viţe, ca întreprindere viticolă complexă, este alcătuită din mai multe
compartimente (fig. 1), dependente unele de altele:
 plantaţia furnizoare de coarde portaltoi;
 plantaţia furnizoare de coarde altoi;
 şcoala de viţe cu terenul pentru asolament.

Pepiniera dispune, de asemenea, şi de un sector indirect productiv alcătuit din:


 complexul de altoire şi forţare;
 spaţii de depozitare;
 remize pentru maşini etc.
Alegerea terenului pentru amplasarea pepinierei viticole, în scopul aplicării unor
tehnologii moderne de producere a materialului săditor viticol de bună calitate, cu costuri
reduse, trebuie să corespundă la cel mai înalt grad cerinţelor de creştere a viţei-de-vie.
La alegerea acestuia se ţine seama de factorii ecologici şi social-economici, deoarece este
bine cunoscut faptul că acest sector utilizează un volum mare de muncă, având un caracter
intensiv ce solicită multă manoperă.

Fig. 1. Schiţa unui complex de altoire şi forţare


Descrierea sectoarelor pepinierei viticole:

Plantatia de portaltoi. Marimea acesteia se determina in functie de productia medie de butasi


preconizata a se obtine la unitatea de suprafata si de destinatia acestora: pentru nevoi proprii
sau pentru livrare in tara si la export.

Plantatia furnizoare de coarde altoi. Marimea acesteia depinde de necesarul de coarde altoi,
pe soiuri, tinand cont de faptul ca de la un butuc se recolteaza in medie cate 2 coarde a 6 ochi
buni de altoit.

Scoala de vite. Marimea scolii de vite se calculeaza in functie de productia anuala, exprimata
prin cantitatea de vite altoite sau nealtoite (denumite si pe 'radacini proprii') care urmeaza a fi
produse.

Pe langa producerea vitelor altoite destinate infiintarii de plantatii cu soiuri nobile sau
rezistente pot fi produse si vite nealtoite (pe radacini proprii) pentru infiintarea plantatiilor de
portaltoi, a celor de hibrizi (in cadrul sectorului de ameliorare), cat si pentru infiintarea
plantatiilor de vite cu soiuri nobile (sau rezistente) destinate cultivarii acestora pe nisipuri.

Marimea pepinierei viticole - se determina in functie de marimea scolii de vite, respectiv de


cantitatea de material saditor viticol care se produce anual, precum si de suprafetele pe care le
ocupa celelalte sectoare din cadrul pepinierei. Astfel, pentru 1 ha de scoala de vite (cu 140
000 de butasi altoiti) sunt necesare: 2 ha de plantatie de portaltoi si 3 ha ale plantatiei
furnizoare de coarde altoi.

Alegerea locului pepinierei viticole. Alegerea terenului se face in functie de factorii ecologici
si factorii social-economici.

Dintre factorii ecologici, cei climatici prezinta cea mai mare importanta. Datorita
particularitatilor lor biologice, plantatiile de portaltoi trebuie infiintate doar in zonele in care
numarul zilelor fara inghet este de minimum 170.

In functie de clima tarii noastre, se deosebesc trei zone de favorabilitate ale culturii
portaltoilor: a) zona foarte favorabila, situata in sudul tarii, in care temperaturile din lunile
iulie, august, septembrie sunt mai mari de 220C; b) zona favorabila care se afla in partea de
SE a tarii, unde aceste temperaturi au peste 200C ; c) zona de favorabilitate mijlocie este
situata in sudul Moldovei, Banat si sudul Transilvaniei, in care temperaturile din iulie, august
si septembrie au peste 180C .

Sub raportul factorilor ecoclimatici cerintele scolii de vite sunt mai reduse cu circa 10% fata
de cele ale plantatiilor de portaltoi, insa si in scolile de vite cele mai bune rezultate se obtin
tot in arealele favorabile culturii portaltoilor. De asemenea, la alegerea locului scolii de vite
este important de retinut, restrictia privind frecventa ploilor si temperaturilor scazute din luna
mai, care intarzie intrarea in vegetatie a vitelor altoite. Scoala de vite are nevoie de un sol
bogat, cu 3-5 % humus, bine aprovizionat in macro- si microelemente. O buna inradacinare a
vitelor se obtine pe soluri nisipo-lutoase, cel mult lutoase, care se incalzesc si se aereaza usor.
Apa freatica trebuie sa fie la adancimea de cel putin 0,6 m de la suprafata solului. Vitele
altoite sunt sensibile la actiunea sarurilor, indeosebi a clorurei de sodiu, care nu trebuie sa fie
peste 0,3%.
De asemenea, terenul nu trebuie sa fie poluat, rezultat al aplicarii pesticidelor si nici infestat
cu larve ale unor insecte daunatoare, sau boli virotice ori bacteriene.

Din punct de vedere orografic, terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta de cel mult 4%, cu
expozitie predominant sudica.

Cerintele plantatiilor furnizoare de coarde altoi fata de conditiile climatice si ecopedologice


sunt asemanatoare cu cele ale plantatiilor cultivate pentru producerea strugurilor, cu
particularitatile specifice soiurilor.

In concluzie, cele mai mari exigente fata de factorii ecoclimatici, le au plantatiile de portaltoi,
iar fata de factorii ecopedologici le are scoala de vite.

Suprafaţa şi capacitatea pepinierei viticole sunt condiţionate de sarcinile la infiinţarea


plantaţiilor in diferite podgorii, funcţie de soi. Se recomandă infiinţarea de complexe cu un
flux tehnologic judicios alcătuit. In funcţie de numărul butaşilor altoiţi anual, unităţile
pepinieristice se impart in:
a) mici producătoare, care altoiesc pană la 1 milion butaşi;
b) producătoare mijlocii, care altoiesc intre 1 - 2 milioane butaşi;
c) mari producătoare, care altoiesc peste 2 milioane butaşi

Înfiinţarea unei pepiniere viticole constituie o investiţie importantă, de aceea unităţile


producătoare trebuie să dispună de o anumită putere economică. Amplasarea sectoarelor
pepinierei presupune existenţa în apropiere a unor căi de comunicaţii practicabile în tot cursul
anului. O anumită importanţă revine tradiţiei şi pregătirii profesionale a celor ce lucrează într-
un sector de complexitate sporită, aşa cum este cel de producere a materialului săditor viticol.
Rodul final al şcolii de viţe din cadrul pepinierei viticole îl reprezintă viţa altoită care trebuie
să îndeplinească anumite caracteristici de calitate în vederea comercializării (conform
Ordinului 1267/2005):
 puritatea varietală 100 %;
 puritatea tehnică minim 96 % (impurităţi tehnice: material deshidratat, avariat,
contorsionat, vătămări de grindină sau ger);
 cordiţele cu o stare de maturare satisfăcătoare;

 tulpina trebuie să fie de cel puţin 20 cm lungime;


 fiecare plantă trebuie să aibă o sudură adecvată, uniformă şi solidă;
 fiecare plantă trebuie să aibă minimum 3 rădăcini bine dezvoltate şi bine repartizate
radial.
Viţele sănătoase, care corespund normelor de calitate, se leagă în pachete de câte 25, 50, 100
sau multiplu de 100 de bucăţi din aceeaşi combinaţie altoi/portaltoi şi categorie biologică. Se
face o legătură de 8 - 10 cm sub punctul de altoire şi două legături pe cordiţe. Randamentele
obţinute, în mod obişnuit, în şcoala de viţe sunt mici, situându-se între 40-50 % viţe altoite.
La nivelul legăturii de sub punctul de altoire se fixează o etichetă pe care se înscriu:
● autoritatea responsabilă pentru certificare sau control;
● numele şi adresa persoanei responsabile pentru sigilare;
● soiul de viţă roditoare, portaltoiul, clona, categoria biologică, numărul de referinţă al
lotului;
● cantitatea, anul de cultură etc.
1. PRODUCEREA BUTASILOR PORTALTOI

Cele mai bune rezultate ale acestor plantatii se obtin in regiunile din sudul tarii, unde
sunt asigurate conditii mai favorabile, deoarece vitele portaltoi au perioada de vegetatia mai
lunga cu 20-30 de zile decat cea a vitelor din soiuri roditoare. Cele mai raspandite soiuri de
portaltoi fac parte din grupa Berlandieri x Riparia, precum si soiul Precoce care poate inlocui
pe Riparia gloire.

1.1. Infiintarea plantatiilor portaltoi

Alegerea terenului. Se recomanda terenuri plane sau cu panta de pana la 12%, uniforma, cu o
expozitie sudica sau sud-vestica. Solurile indicate sunt cele cu textura lutoasa sau nisipo-
lutoasa, cu fertilitate mijlocie.

Pregatirea terenului pentru plantare cuprinde urmatoarele lucrari: curatirea si nivelarea


terenului, fertilizarea de baza cu gunoi de grajd si cu ingrasaminte chimice NPK, tratarea
terenului prin prafuire impotriva nematozilor si a viermilor sarma, desfundarea terenului la
adancimea de 60 cm, nivelarea si pichetarea.

Plantarea vitelor portaltoi se face primavara in luna martie. Distantele de plantare se


stabilesc in functie de sistemele de sustinere preconizate de a se folosi, cat si de vigoarea
soiurilor. La sistemul de sustinere spalier vertical monoplan distanta de plantare este de 2,0-
2,2 m intre randuri si de 1,8-2,0 m pe rand, asigurandu-se o densitate de 2270-2770 vite
portaltoi pe hectar. La sistemul de sustinere spalier orizontal in forma de 'T', distanta de
plantare intre randuri este de 2,2 -2,6 m si de 1,6-1,8 m pe rand, densitatea fiind de 2140-
2840 vite portaltoi pe hectar.

Vitele folosite la infiintarea plantatiilor de portaltoi sunt obtinute prin inradacinarea butasilor
portaltoi in scoala de vite sau in solarii.

Pichetarea este lucrarea de marcare pe teren a locurilor de plantare. Pichetarea se face cu


picheti inalti de 120 cm, care servesc in primii ani ca tutori pentru legatul lastarilor.

Pregatirea vitelor nealtoite pentru plantat consta in: fasonarea lor, in care cordita principala
se reduce la 8-10 cm, iar radacinile la 10-12 cm; umectarea vitelor timp de 18-24 ore in
bazine cu apa la temperatura de circa 15oC, pentru refacerea umiditatii fiziologice; zvantarea
vitelor si parafinarea corditei fasonate intr-un amestec de mastic (94% parafina, 3% bitum si
3% colofoniu), la temperatura de cca 80o C.

Plantarea se face in gropi cu dimensiunile de 50 cm x 35 cm x 35 cm, la fel ca la vitele


roditoare.

1.2. Intretinerea plantatiilor tinere de portaltoi

Lucrarile de intretinere din anul I


Principalele lucrari de intretinere ale solului constau din cultivatii mecanizate pe intervale si
prasile manuale pe rand, precum si udarile cu cate 5-10 litri de apa la fiecare vita plantata, in
caz de seceta.

Controlul iesirii lastarilor din musuroi se face prin ruperea scoartei sau desfacerea acestuia,
iar in cazul unui atac cu viermi sarma sau alti daunatori, se face prafuirea solului cu
insecticide.

Legatul si plivitul lastarilor. Primul legat se face cand lastarii cei mai dezvoltati ajung la
lungimea de circa 40 cm, de tutore cu diferite materiale sintetice sau naturale. Legaturile
urmatoare se fac la fiecare 40 cm lungime noua de crestere. Plivitul lastarilor consta in
eliminarea celor slab dezvoltati, lasandu-se sa vegeteze la fiecare vita numai 3-4 .

Copcitul vitelor se executa de 2 ori, in lunile iunie si august si consta in desfacerea


musuroaielor, executarea unor copci in jurul vitelor si taierea radacinilor superficiale, pentru
a se forta inradacinarea de profunzime.

Fertilizarea se face cu ingrasaminte foliare de tip F 231, in lunile iunie-iulie, prin stropiri cu
600- 800 litri solutie/ha in concentratie de 0,6-1,0%.

Eliminarea impuritatilor se face in luna iunie, cand lastarii si frunzele diferentiaza caracterele
de soi si se executa prin "decapitarea vitelor", adica prin taierea cu foarfeca sub punctul de
insertie al corditei principale.

Refacerea densitatii initiale. Vitele neprinse si impuritatile eliminate sunt inlocuite cu vite
fortificate la ghivece nutritive. Perioada optima de executare a acestei lucrari este in lunile
august-septembrie.

Musuroirea vitelor se face toamna dupa caderea frunzelor, premergator araturii de toamna.

Lucrarile de intretinere din anul lI de la plantare.

Lucrarile de intretinere din anul II sunt aceleasi ca in anul I, la care se adauga instalarea
sistemului de sustinere, taierea in uscat si combaterea filoxerei - forma galicola.

Instalarea mijlocului de sustinere este o lucrare obligatorie si poate avea doua tipuri (fig.41):

- spalier vertical monoplan, format din stalpi de beton cu inaltimea de 2,70 m, pe care se
fixeaza 3 sarme orizontale la inaltimile 60-70 cm una de alta, precum si sarme oblice pentru
condus lastarii, intinse la un unghi de 45 o si fixate la baza pe tarusi;

- spalier orizontal in forma de "T", format din stalpi metalici sau din lemn, inalti de 1,50 m,
din care 70 cm in pamant, o bara orizontala de 60 cm si 3 sarme orizontale, fixate de-a lungul
randurilor la distanta de 30 cm intre ele.

Taierea in uscat se executa in luna martie, diferentiat in functie de sistemul de sustinere. In


cazul sistemului de sustinere pe spalier vertical monoplan la fiecare butuc coardele se taie in
2-3 cepi de 1-2 cm, iar in cazul spalierului orizontal in forma de "T" se taie in 1-2 cordite mai
viguroase, care se scurteaza imediat sub planul de sarme orizontale.
Fig.2. Sisteme de sustinere folosite la vitele portaltoi b- spalier orizontal in forma de "T"

Combaterea filoxerei- forma galicola se executa prin eliminarea frunzelor cu gale primare la
inceputul lunii iunie si distrugerea lor prin ardere. In cazul unui atac puternic in anul anterior,
se recomanda tratamente cu insecticide organofosforice.

Lucrarile de intretinere din anul III de la plantare.

Lucrarile de intretinere din anul III sunt asemanatoare cu cele care se executa in anul II, cu
particularitati la taierea in uscat si la plivitul lastarilor.

Taierea in uscat consta in scurtarea coardelor formate in cepi de 2 cm, lasandu-se cate 4-5
cepi la fiecare butuc.

Plivitul si legatul lastarilor se face la fiecare 40 cm lungime noua de crestere si se lasa 5-6
lastari, in scopul asigurarii unei productii de 40 000-50 000 butasi pe hectar.

1.3. Lucrarile de intretinere a plantatiilor de portaltoi pe rod.

Revizuirea mijlocului de sustinere, se face in fiecare primavara, inaintea taierii si consta in


inlocuirea stalpilor rupti si a sarmelor rupte, precum si intinderea acestora din urma.

Dezmusuroirea se face primavara de timpuriu, insa atunci cand temperaturile nu mai scad sub
-10oC si consta din debilonarea mecanizata si completata manual, cu sapa.

Taierea in uscat se face in cepi de 2 cm.

Lucrarile de intretinere a solului: aratura de primavara, 4-5 prasile mecanizate pe intervale si


manuale pe rand, aratura adanca de toamna cu rasturnarea brazdei inspre randurile de vite si
periodic, la 2-3 ani, se executa subsolarea, alternativ din 2 in 2 randuri.

Erbicidarea plantatiilor de portaltoi de executa primavara sau toamna, folosindu-se erbicide


preemergente.

Fertilizarea plantatiilor se face cu gunoi de grajd administrat periodic la intervale de 3-4 ani
cu cate 25-30 tone/ha, precum si ingrasaminte chimice NPK, ce se administreaza anual in
doze stabilite in functie de gradul de aprovizionare al solului si de productia preconizata.

Plivitul lastarilor se face manual si consta din eliminarea lastarilor de prisos de la punctul lor
de insertie, lasandu-se cate 8-12 pe butuc.
Copilitul se executa ori de cate ori este nevoie. Se executa prin suprimarea copililor, care se
rup sub prima frunza de la baza, precum si a carceilor.

Legatul sau palisatul lastarilor se executa concomitent cu copilitul si se face la lungimi noi de
crestere de cate 40 cm.

Carnitul lastarilor se executa manual la sfarsitul lunii august sau inceputul lunii septembrie si
consta din suprimarea varfurilor lastarilor.

Protectia fitosanitara se realizeaza prin efectuarea unor tratamente de prevenire si/sau de


combatere a filoxerei galicole, a omizilor defoliatoare, iar mai rar, a acarienilor. Tratamentele
anticriptogamice se recomanda doar in cazul plantatiilor afectate de grindina.

1.4. Recoltarea coardelor portaltoi.

Se poate face toamna, dupa caderea frunzelor, in urma unor geruri de -8 .-100C, fie iarna in
lunile: ianuarie-februarie. Coardele portaltoi se recolteaza prin taiere la 10-12 cm de la
punctul de insertie pe butuc, lasandu-se cate 2 cm sub nodul de la baza si apoi se trag de pe
mijlocul de sustinere. Se asaza in manunchiuri, baza la baza se leaga si apoi se scot la
marginea parcelei, pentru fasonare.

Fasonarea consta in: indepartarea copililor, a carceilor, a portiunilor torsionate, a (varfurilor)


coardelor cu grosimea sub 7 mm sau peste 12 mm. Fasonarea se face la 1, 2 sau 3 lungimi (de
circa 45, 90 sau 135 cm). Butasii se leaga apoi in pachete de cate 100 bucati si se eticheteaza,
dupa care se trateaza anticriptogamic. Se pastreaza in camere frigorifice (in saci de folie din
polietilena) sau in silozuri de nisip.

Productia de butasi portaltoi variaza in functie de conditiile ecologice, de soi, de tehnologia


de cultura si este in general de 80 000 - 120 000 butasi pe hectar.

2. PRODUCEREA COARDELOR ALTOI

Pentru inmultirea soiurilor de vita de vie, coardele altoi se pot obtine din urmatoarele
categorii de plantatii: plantatii specializate pentru furnizarea de coarde, din marcotiere sau din
plantatii obisnuite de productie.

Plantatiile mama, specializate in producerea de coarde altoi si marcotierele se infiinteaza cu


material biologic cu valoare ridicata si liber de principalele boli virotice, in care se aplica apoi
lucrari speciale de intrtetinere. Din aceste plantatii se obtin coarde altoi de categorii biologice
(Prebaza, baza, certficat) in functie de actele de provenienta si de buletinele fitosanitare. In
cazul producerii coardelor altoi in plantatiile obisnuite este necesara sa fie executata marcarea
butucilor necorespunzatori si certificarea lor, acestea furnizand coarde altoi din categoria
standard, admise doar temporar la inmultire.

2.1. Infiintarea plantatiilor mama furnizoare de coarde altoi

Infiintarea plantatiilor furnizoare de coarde altoi se face pe terenuri situate in zone in care
accidente climatice (grindina, brume, ingheturi timpurii de toamna sau tarzii de primavara)
sunt rare. Inaintea infiintarii plantatiei este recomandat ca terenul sa fie cultivat cu
leguminoase anuale sau perene, o perioada de 2-4 ani.

Pregatirea terenului se face ca pentru plantatiile de productie, cu tratarea terenului impotriva


unor daunatori din sol (viermii sarma, larve ale carabusului de mai s.a.).

Vitele folosite la infiintarea plantatiilor trebuie sa fie de categorii biologice superioare,


obtinute prin selectie clonala, soiuri noi, devirozate si integral sanatoase.

2.2. Intretinerea plantatiilor tinere

In plantatiile tinere trebuie asigurata desimea prevazuta prin proiect, eliminarea golurilor si
inlocuirea impuritatilor cu vite fortificate de 2 ani la ghivece nutritive.

Obligatoriu se va efectua selectia pozitiva individuala concomitent sau succesiv cu selectia


fitosanitara, prin eliminarea impuritatilor, a vitelor virozate si a celor atacate Agrobacterium
tumefaciens, ori de alte organisme de daunare, de carantina.

Plantatiile intensive se infiinteaza pe terenuri usoare, nisipoase si au o desime cuprinsa intre


18 000 si 38 000 vite/hectar.

2.3. Intretinerea plantatiilor furnizoare de coarde altoi in productie

Taierile in uscat se executa lasandu-se pe butuc o incarcatura de 12-14 ochi/mp, ceea ce


reprezinta jumatate din cea normala a butucilor pe rod. In plantatiile intensive, taierea se face
numai in cepi.

Fertilizarea se executa cu cantitati moderate de azot si cu cantitati mai mari de fosfor si


potasiu, pentru a se asigura o buna maturare a lemnului.

Tratamentele fitosanitare se efectueaza atat preventiv, cat si la acoperire.

Operatiile in verde de plivit lastari, copilit si legat sunt obligatorii si trebuie efectuate la timp
si corect.

2.4. Recoltarea coardelor altoi

Lucrarea se face toamna, la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor, inainte de venirea
gerurilor puternice de iarna (care pot cauza pierderi de ochi).

Recoltarea se face cu foarfeca de vie prin sectionare cu 2-4 cm sub nodul bazal. In cazul
recoltarii coardelor din plantatiile de productie, operatia se face o data cu taierea de usurare,
pastrandu-se elementele de rod pe butuc necesare obtinerii unei productii moderate de
struguri.

Coardele recoltate se asaza cu baza in aceeasi parte, formand pachete de 100 sau 200 de
bucati. De la un butuc se recolteaza 2-4 coarde, in functie de vigoarea butucilor. Coardele
altoi trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute in STAS: grosimea de 8 - 12 mm si
umiditatea , %= peste 44%, cu ochii viabili si sanatosi, scoarta sa fie sanatoasa, fara urme ale
atacului unor boli, daunatori sau lovituri de grindina, lemnul sa fie maturat, cu seva, iar
lungimea minima a coardelor sa fie de 8 ochi, cu exceptia soiurilor rare care trebuie inmultite.

Fasonarea consta in inlaturarea carceilor si a resturilor de copili, precum si sectionarea la 4


cm sub ochiul de la baza si deasupra celui apical. Dupa fasonare se leaga in pachete de 100
bucati si se eticheteaza, apoi se trateaza anticriptogamic. Durata tratamentului se stabileste in
functie de temperatura solului si se face cu Chinosol W 0,5% ; Solvochin extra 0,5% sau cu
Cryptonol 0,5%.

Iarna coardele altoi se pastreaza fie in camere frigorifice, fie in silozuri de nisip, dupa ce au
fost introduse in saci din polietilena.

3. PRODUCEREA BUTASILOR ALTOITI

Tehnologia de producere a butasilor altoiti cuprinde trei etape: pregatirea materialului pentru
altoit, altoirea propriu-zisa si fortarea butasilor altoiti.

3.1. Pregatirea materialului pentru altoit

Pregatirea materialului biologic se face cu cateva zile inainte de altoire si consta in scoaterea
coardelor altoi si a butasilor de portaltoi de la pastrat. Se verifica apoi starea de sanatate si de
viabilitate a acestora, se fasoneaza, se extirpa ochii la butasii de portaltoi si se efectueaza
tratamentele anticriptogamice.

Controlul viabilitatii si starea de sanatate a coardelor altoi si a butasilor de portaltoi se face


imediat dupa ce materialul este scos din siloz. Proba de analizat consta in sectionarea
longitudinala si transversala, iar sectiunea rezultata in zona liberiana trebuie sa fie de culoare
verde sters, ceea ce inseamna un material biologic viabil si sanatos. La coardele altoi
controlul se extinde si asupra mugurilor. Ochii viabili au in sectiune culoarea verde, iar cei
neviabili (pieriti) culoarea este bruna sau neagra. Daca peste 10% din ochii de iarna sunt
pieriti, lotul de coarde altoi se respinge de la altoit.

Umectarea butasilor portaltoi se face in apa, in cazi sau in bazine, la temperatura de circa
150C. Apa se schimba tot la 2 zile, iar tratamentul dureaza 4-5 sau chiar 7 zile, considerandu-
se incheiat atunci cand pe sectiunile apasate cu briceagul apar mici stropi de apa.

Scopul umectarii este rehidratarea butasilor pentru a ajunge la o umiditate de 50 - 55%.

Coardele altoi nu se umecteaza decat dupa fasonarea in butasi si se tin in apa 24 - 36 ore.

In cazul in care tratamentul anticriptogamic nu s-a efectuat de toamna, se va face dupa


umectare, cu solutiile mentionate anterior.

Fasonarea butasilor portaltoi de 2 si 3 lungimi se face fie dupa umectare, fie, fie cu putin timp
inainte de umectare, in portiuni de minim 40 cm, astfel ca fiecare butas sa aiba cel putin 2
noduri, iar sub nodul bazal sa ramana 0,5 cm, aceasta operatie numindu-se si talonare.
Urmeaza operatiunea de extirpare a ochilor de iarna de pe butasii portaltoi, deoarece acestia
cand sunt pusi la fortare, ar porni in vegetatie, impiedicand calusarea la punctul de altoire si
pornirea lastarilor din altoi. Extirparea se face cu briceagul de altoit, incepand de deasupra
ochiului catre baza sa.

Fasonarea butasilor altoi consta in fragmentarea coardelor in portiuni de un ochi si un


internod, prin sectionarea la 1 -1,5 cm deasupra fiecarui ochi.

3.2. Altoirea

Se cunosc mai multe procedee de altoire a vitei de vie, dar in practica este generalizata
altoirea in uscat, la masa, care se face in copulatie ameliorata (copulatie cu pana sau limb de
imbinare). Perioada optima de altoire se considera primavara, la inceputul lunii martie.
Altoirea se executa manual sau mecanizat.

Pentru altoirea manuala se foloseste un briceag special de altoit. La altoire se va avea grija ca
portaltoiul si altoiul sa aiba grosimi egale, pentru a favoriza prinderea, sau cea a altoiului mai
redusa cu pana la 0,5 mm, nu si invers. Succesiunea operatiilor altoirii manuale este
urmatoarea: executarea sectiunii oblice la portaltoi, executarea penei de imbinare la portaltoi,
executarea sectiunii altoiului (se face de aceeasi parte cu mugurele), executarea penei la altoi
si imbinarea altoiului cu portaltoiul.

Altoirea mecanizata se executa cu masini de altoit electrice sau cu dispozitive de altoire.


Dispozitivele de altoire cu pedala au diferite forme de imbinare a altoiului cu portaltoiul:
'omega', 'varf de lance', 'nut si feder' etc.

Receptia cantitativa si calitativa se face de catre un muncitor experimentat si consta in


verificarea lungimii STAS, a sectiunii de la baza butasului, a extirparii ochilor portaltoi, a
imbinarii altoiului cu portaltoiul si a aprecierii viabilitatii ochiului altoi (ca format).

Parafinarea butasilor altoiti se executa pentru prevenirea oxidarii si deshidratarii sectiunilor.


Inainte de parafinare butasii altoiti se introduc cu partea superioara 3-5 secunde in apa, apoi,
dupa o usoara zvantare de suprafata, se introduc cu treimea superioara in masticul de
parafinare, foarte rapid (fractiuni de secunda).

Pentru parafinare se foloseste un mastic constituit din: parafina comerciala 94% +bitum
(smoala) 3% + colofoniu (sacaz) 3% + un produs anticriptogamic, ex. Benlate 0,15%, la o
temperatura de 700 ± 20C.

Stratificarea butasilor altoiti - consta in asezarea acestora in lazi, in pozitie verticala, in


straturi alternand cu rumegus de conifere bine umectate (circa 75% apa). Se executa cu
scopul mentinerii unei umiditatii in timpul fortarii cat mai favorabile. Fortarea si calirea
vitelor dureaza 25-30 de zile. Din 2 in 2 zile se face controlul evolutiei calusului, incepand cu
a 10-a zi de fortare.
4. PRODUCEREA VITELOR ALTOITE

Vitele altoite reprezinta materialul saditor folosit preponderent la infiintarea plantatiilor


viticole. Ele se produc in scoli de vite (pepiniere) in camp sau in solarii ori in ghivece
nutritive. Tehnologia de obtinere a vitelor altoite presupune 2 etape: obtinerea butasilor altoiti
si fortati si cultura acestora in scoli de vite.

4.1. Pregatirea terenului si a butasilor altoiti pentru plantare si plantarea propriu-zisa

Pregatirea terenului pentru plantarea butasilor altoiti consta in: fertilizarea de baza,
combaterea daunatorilor din sol, desfundarea terenului si bilonatul (modelarea terenului).
Bilonatul se efectueaza dupa desfundat, din toamna. Biloanele trebuie sa aiba o inaltime de
circa 50 cm. Primavara se despica biloanele (sau se deschid santurile, in cazul terenului
nebilonat) si se planteaza butasii altoiti si parafinati.

Pregatirea butasilor altoiti pentru plantare, consta in: calirea, scoaterea din lazile de
fortare, sortarea, fasonarea si parafinarea.

Calirea se face in scopul adaptarii butasilor altoiti si fortati la conditiile pe care le vor intalni
dupa plantare. Aceasta se realizeaza prin deschiderea treptata a ferestrelor si usilor pana se
ajunge la o temperatura de 8-100C si dureaza 4-7 zile.

Urmeaza scoaterea butasilor altoiti din lazile de fortare, apoi sortarea care este operatia de
indepartare a butasilor cu altoiul cazut si a celor cu calusul de la punctul de altoire neformat.

Fasonarea butasilor altoiti consta in scurtarea lastarilor porniti din altoi la lungimea de 3 -5
cm si a radacinilor la 1 cm. De asemenea, se indeparteaza lastarii porniti din portaltoi si
radacinile din altoi.

Parafinarea butasilor altoiti se face ca si la butasii altoi, dar de durata si mai scurta si la o
temperatura mai coborata, datorita lastarului pornit in vegetatie care este foarte sensibil la
temperaturi inalte.

Plantarea se face cand temperatura solului la adancimea de 25-30 cm depaseste 10- 120C (
sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai). Plantarea se poate face fie in teren bilonat, fie in
teren nebilonat, in santuri.

Butasii se planteaza fie in biloane la 1,2 m intre ele, pe un singur rand fie pe 2 randuri, cand
distanta dintre biloane este de 1,4 - 1,6 m

Plantarea propriu-zisa necesita urmatoarele operatii: retezarea varfului bilonului pe o


adancime de 5-6 cm, despicarea sa la un unghi de 150 , prafuirea bilonului cu insecticide,
asezarea butasilor pe peretele bilonului, cate 15 -18 butasi/m, acoperirea pe o treime din
inaltime cu pamant, tasarea usoara a pamantului, udarea cu 5-10 litri apa/m2, refacerea
bilonului prin acoperirea butasilor cu pamant reavan (3-5 cm deasupra varfului butasilor).

4.2. Lucrarile de intretinere aplicate in scoala de vite


Dupa plantare se executa urmatoarele lucrari de intretinere: aratura intre biloane sau
intre randuri, fara cormana, imediat dupa plantare; afanarea solului si mentinerea lui fara
buruieni, prin 6-8 prasile/an; ruperea crustei, controlul pornirii lastarilor si refacerea
bilonului; plivitul manual al buruienilor pe randul de vite; plivitul lastarilor de prisos si
lasarea in vegetatie a unui singur lastar, mai viguros si bine pozitionat; copcitul de 3 ori
(iunie, iulie si august). Copilitul se executa ori de cate ori este nevoie; marcarea impuritatilor;
udarea de 3-6 ori; fertilizari foliare sau radiculare; tratamente pentru prevenirea atacului de
boli si daunatori (care se executa la acoperire), primul tratament fiind aplicat cand vitele au 4-
5 frunze si carnitul in luna septembrie (lucrare facultativa).

4.3. Recoltarea, clasarea si pastrarea vitelor

Recoltarea se face toamna tarziu, dupa caderea frunzelor (20 octombrie- 15 noiembrie). Se
executa mecanizat, cu plugul PSV-1, prin dislocarea vitelor altoite din biloane sau santuri si
scoaterea manuala a acestora, cu cazmaua.

Vitele recoltate se leaga provizoriu, in manunchiuri de 150- 200 bucati, se eticheteaza si se


transporta la locul de clasare, unde se stratifica temporar (prin acoperire cu rumegus ori cu
nisip), pentru evitarea deshidratarii sau inghetarii radacinilor. Dupa clasare, care se face
conform STAS-ului, prin apasare pe altoi pentru verificarea sudarii, se leaga in pachete de
cate 20 de vite si se eticheteaza.

Pastrarea vitelor se face in camere frigorifice sau in silozuri de nisip, pana la valorificare prin
vanzare sau plantare, in exploatatia proprie a producatorului.

Importanța pepinierelor

Pepinieritul viticol reprezintă o componentă importantă a viticulturii, dat fiind faptul


asigurării producătorilor de stuguri cu material saditor necesar de calitățile și sortimentele
solicitate

Importanta social-economică
In primul rand intereseaza forta de munca din podgoria sau centrul viticol respectiv. Alt
factor important care influenteaza alegerea locului unei pepiniere este puterea economica a
unitatii producatoare. De asemenea, foarte importanta este existenta unor cai de comunicatii
situate in apropierea viitoarei pepiniere, practicabile in tot timpul anului. Traditia si vocatia
locului, pregatirea profesionala a oamenilor sunt elemente insemnate care asigura succesul
acestui sector complex