Sunteți pe pagina 1din 5

BIBLIOTECA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZIELELE

Generații întregi au crescut cu fața spre un perete din ceea ce numeam pe atunci
”sufragerie”, peretele pe care trona BIBLIOTECA. Poate că pe atunci citeam mai
mult sau poate nu, oricum ansamblul acesta era mult și multifuncțional. Aveai spații
pentru cărți dar și corpuri vitrină și dulap de haine și ”barul”, un spațiu căptușit cu
oglindă și rafturi de sticlă unde se depozitau paharele și sticlele de șampanie.

Model actual dar desenat în spiritul vechilor biblioteci ale anilor optzeci, sursa:
https://www.booking.com/hotel/ro/apartament-steaua.ro.html

Televizorul ocupa un loc central. Biblioteca ocupa un perete întreg, avea deci o
lungime de peste 2,5 m și o înălțime la fel de mare. Era constutita din corpuri de cca.
90 cm lungime și suprapozabile. Adică din multe bucăți. Tocmai pentru că se
depozitau inclusiv haine, adâncimea era în general variabilă și destul de mare. Cărțile
se puneau pe două rânduri ceea ce făcea corpul încăpător dar greu de accesat. Mulți
dintre noi am rămas cu acest dinozaur din epoca trecută și ne întrebăm ce să facem cu
el? Este demodat și ca design dar și ca răspuns al noilor funcțiuni impuse de vremurile
actuale.
Răspunsul este unul tranșant: nu putem face nimic altceva decât s-o dăm la casare. Și
nu numai pentru că nu ne mai este de folos și nu ne mai place ci și din pricina
materialelor din care este fabicat, respectiv PAL furniruit sau melaminat. Dacă nu
cumva s-a dezmebrat deja de la demontări, biblioteca părinților nu mai poate fi
recondiționată.
Așadar peretele golit așteaptă să fie reutilat, cu cărțile puse grămadă una peste alta, cu
bibelouri, pahare, haine etc. Gospodina casei se uită în showroom-urile de mobilă și
se sperie: astăzi nu se mai face așa ceva. Unde va încăpea tot universul ce se
îngehsuia în vechea și încăpătoarea bilbiotecă? Ce-i de făcut?!
Pentru început trebuie identificate câteva coordonate ale stilului de locuire
contemporan unde au avut loc modificări substanțiale. Mulți vor spune: astăzi nu se
mai citește. În orice caz, nu carte. Ducem cărțile la anticariat și o mare problemă se
rezolvă. Chestiunea nu stă chiar așa și nu putem generaliza. Industria mobilei ne
demonstrează care este cererea pieței: designul corpurilor de bibliotecă este extrem de
elaborat, divers și ca model și ca materiale. Această funcțiune se cere și este foarte
importantă. Nici nu poți concepe un living fără corpul de bibliotecă.
Înainte de a depozita cărțile, să revenim la lucruile scoase din veche bibliotecă. Pentru
primul pas, ar trebui să ducem hainele în dulapurile lor, aflate fie în noul dresing fie în
camerele de depozitare sau de locuire, altele decât camera de zi. Hainele nu se
depozitează în zona de zi pentru că sunt greu de accesat și în afara fluxului lor
funcțional.
Apoi paharele și toate celelelate obiecte corolare servirii mesei se vor muta în locul
amenajat diningu-lui. Bibeloruirle sunt considerate obiecte de colecție și așezate într-
un corp special, de tip vitrină închisă cu uși de sticlă, poziționat fie în camera de zi fie
în birou, dacă acesta exisă. Au mai rămas televizorul și cărțile să încapă noul corp de
biblioteca din camera de zi.
Înainte de a discuta despre poziționarea corpurilor de bibliotecă, trebuie avute în
vedere dimensiunile ergonomie, valabile indiferent de fucnțiunea spațiului care-l
conține. Adâncimea unui corp de bibliotecă nu poate fi mai mică de 250mm și nu
depășește 450mm. Lățimile variază în funcție de materiale, la fel și înălțimea totală.
Dacă beneficiarul este un
cititor inveterat este mai mult
decât sigur că va aloca
cărților sale un spațiu special
amenajat. Poate să fie
proprul său birou de acasa,
poate fi un spațiu special,
denumit chiar așa, bibliotecă,
spațiu care apărea în secolele
trecute în orice reședință
respectabilă.
Se vor utiliza corpuri de
bibliotecă, unde cărțile se
așează pe mărimi și pe un
singur rând. Corpurile vor fi
executate din materiale
extrem de rezistente pentru
că greutatea specifică a
hârtei este foarte mare. Astfel
se utilizează metal, lemn
masiv sau MDF. Sigur că
există bibliotei din sticlă dar
nu sunt destinate unei
dispuneri dense de carte.
sursa: /www.futuristarchitecture.com Aceste corpuri de mobilă se
vor prinde de perete pe toată înălțimea loi și vor avea sisteme de accedere pe verticală.
Se întâlnesc cazuri în care
biblioteca se așează pe pereții unui
hol care este destul de lung și
destul de lat. Cum adâncimea
medie a unei biblioteci este
300mm, trebuie să lăsăm spațiul
liber de circulație 1200mm, două
sensuri de circulație. Obturarea
spațiului de circulație poate duce la
complicații nu numai în deplasarea
beneficiarilor dar și a mobilei.

sursa: pinterest.com

O altă situație care se


întâlnește sunt etajerele
cu rafturi, fără plăci de
spate, ce devin obiecte
de compartimentare
vizuală,
semitransparentă. Acesta
poate include cărți sau
obiecte decorative și este
o compartimentare
amovibilă și estetică într-
un spațiu deschis. Astfel
lumina nu este obturată,
dar poate proteja vederea
unor spații. De exemplu
se desparte holul de
intrare de living sau
spațiu de birou de spațiul
de discuții.
sursa: pinterest.com
Dar cel mai întâlnit este așa numita compoziție parietală care înlociuiește vechea
bibliotecă și poate decora pertele principal al unui living.
Compozițiile parietale sunt formate din diferite corpuri cu sau fără uși, etajere, polițe,
blaturi, toate foarte bine desenate pentru a rezulta, așa cum este și numele, un
ansamblu decorativ.
Se observă în exmplele de mai jos câte modele și ce concepte există. În general se
observă existența unor corpuri joase, de înălțime 450 mm, cu rafturi sau sertare,
corpuri pline care constituie baza compoziției. Pe ele se poate așeza televizorul dar
acesta poate fi prins de perete.

sursa: pinterest.com

Se întâmplă să nu avem nici holuri disponibile, nici camere destinate studiului. Așa că
toate cărțile rămân în living. Există soluții moderne și pentru acest caz.

sursa: pinterest.com
Stilurile designului sunt diferite. Chiar dacă sunt compoziții moderne, se pot prelua
din stiluri clasice ornamente sau moduri de alcătuire ca în final să rezulte un design cu
valențe calsice.
Biblioteca Anselmo, Elvila, sursă personală

De menționat că, clasică sau contemporane, și aceste compoziții parietale pot conține
diferite obiecte din diferite familii. În afară de cărți, mai putem depozita: rechizite,
dosare și destul de multe obiecte decorative care contribuie la ambianța estetică.
Se vor folosi materiale foarte inovative cu finisaje diferite, în acord cu stilurile
respective. Se poate utiliza metalul, pal, mdf, lemn masiv. Compozițiile sunt finisate
cu furnire de lemn sau culoare, lăcuite sau mate. Ea poate conține etajere, sertare, uși
și panouri glisante , accesorii de ultimă tehnologie.
Pentru că acum, ca și atunci, biblioteca rămâne piesa de rezistență din living, cea care
dă tonul și imprimă stilul.