Sunteți pe pagina 1din 2

TESTUL 3

Subiectul I

A. 1. Structura „întrece orice închipuire” transmite faptul că realitatea oferă anumite detalii care sunt
mai presus de puterea noastră de imaginare.
2. Două elemente care influențează destinul literaturii actuale, conform textului, sunt apariția presei
și apariția cinematografiei.
3. Prima reacție posibilă a scriitorului contemporan la acest nou context socio-cultural, pe care o
prezintă Marin Preda în textul suport este specifică scriitorilor care rămân la concepția secolului al
nouăsprezecelea și declară că realitatea actuală nu are nicio legătură cu creația artistică.
4. Ceea ce a făcut ca psihologia scriitorului contemporan să se schimbe este apariția presei bine
documentate și a cinematografiei, care, de multe ori, au un impact mult mai mare asupra societății.
5. Scriitorul este conștient de realitatea care în înconjoară și de faptul că literatura începe să aibă un
impact din ce în ce mai mic asupra societății, spre deosebire de presa bine organizată și de
cinematografie. Prin urmare, atitudinea scriitorului este una lucidă.

B. Consider că impactul pe care îl are literatura contemporană asupra societății este mult mai mic în
zilele de astăzi datorită apariției și dezvoltării altor modalități prin care se poate prezenta realitatea.
Apariția „presei bine organizate”, așa cum prezintă și textul suport, este unul din motivele pentru care
cititorii nu mai sunt atât de interesați de creațiile literare. Revistele, canalele de știri și documentarele
transmit într-un mod mult mai atractiv mesajul către cititori, adăugând foarte multe detalii legate de
subiect, inclusiv fotografii sau înregistrări ce prezintă sumar ideea pe care autorii doresc să le
transmită. Marin Preda susține ideea enunțată anterior în următoarea secvență extrasă din text: „...
și când n-a luat parte la ele i s-au relatat și continuă să i se relateze cu lux de amănunte , în reviste cu
fotografii de o frumusețe și de o claritate coloristică buimăcitoare...” (se referă la evenimentele
istorice la care unii oamenii nu au asistat).
Inclusiv cărțile de literatură science-fiction au un rival foarte mare și anume cinematografia. Aceasta
transmite mesajul dorit prin intermediul actorilor și a imaginilor care sunt modificate și peste care se
aplică numeroase efecte uluitoare care captează foarte mult atenția oamenilor. Acest lucru este în
dezavantajul literaturii, care transmite mesajele doar cu ajutorul textului. Un alt lucru care
dezavantajează literatura este faptul că filmele prezintă ideea într-un timp mult mai scurt, spre
deosebire de romanele contemporane, care conțin foarte multe pagini pe care le citești în mult timp.
În concluzie, literatura contemporană are un impact mult mai slab asupra societății din ziua de azi
care este atrasă mult mai mult de cinematografie și de presă.

Subiectul II
Titlul operei „Călimara”, scrisă de George Topîrceanu este sugestiv și anticipativ și reprezintă obiectul
de care orice scriitor are nevoie. Poezia este o artă poetică în care autorul vorbește despre condiția
scriitorului, călimara fiind un element important, fără de care acesta nu ar mai putea să își așterne
sentimentele și gândurile pe foile de hârtie. Se remarcă, de asemenea, faptul că în text este prezent cuvântul
din care este format titlul, alături de cuvintele ce aparțin câmpului semantic al poeziei („pagini”, „hârtie”,
„gânduri”) și a expresiilor ce susțin mesajul poetic, precum: „În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini /
Ce vor cădea cândva inerte, pe câmpul alb al unei pagini”.
Subiectul III
În opera „Povestea lui Harap-Alb”, scrisă de Ion Creangă, Harap-Alb și Spânul sunt principalele
personaje ale povestirii. Protagonistul operei literare, Harap-Alb, este personajul în jurul căruia se învârte
acțiunea, este fiul fratelui împăratului-Verde și viitorul moștenitor al tronului lui Verde-împărat și cel care
reprezintă forțele binelui. Adversarul său, Spânul, cel care l-a făcut pe Harap-Alb să cadă în capcană să și l-a
silit să îi slujească, întruchipează răul în acest basm cult.
Pe parcursul operei, se remarcă faptul că eroul operei este foarte puțin caracterizat direct, fiind prezentat, în
expozițiunea textului, de către naratorul obiectiv foarte pe scurt. De aici aflăm faptul că Harap-Alb este fiul
craiului și că este cel mai mic dintre frații săi („Amu cică era odată într-o țară de crai, un crai care avea trei
ficiori.”/ „Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș, iese afară în grădina și începe a plânge…”). Se
observă faptul că naratorul insistă asupra caracterizării indirecte, conturându-i astfel protagonistului,
portretul moral. Încă de la plecarea sa, fiul craiului demonstrează faptul că nu este laș, spre deosebire de frații
săi, și că merită să fie moștenitorul împărăției, prin vitejia cu care era hotărât să se apere față de ursul, care,
defapt, era tatăl său ce dorea să îl testeze. („Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul craiului, ridicând
buzduganul să dea, numai iaca se aude un glas de om zicând:...”). Acțiunea continuă și Harap-Alb, devenind
sluga Spânului datorită neascultării pe care o are față de porunca pe care i-a dat-o tatăl sau, acesta trebuie
să treacă prin trei probe, a căror complexitate crește din ce în ce mai mult. Aceste probe simbolizează
problemele care vor apărea odată ce va deveni împărat, și peste care protagonistul a trecut victorios. Curajul
lui Harap-Alb nu dispare nici aici și se remarcă dibăcia cu care protagonistul acționează. Faptul că acesta
reușește să treacă peste toate cele trei probe dovedește, din nou, faptul că merită să fie succesorul tronului
împărăției lui Verde-Împărat. De asemenea, o altă trăsătură care îl definește pe Harap-Alb este bunătatea,
remarcată în trei evenimente ale operei: întâlnirea cu Sfânta Duminică deghizată în cerșetoare, unde dă
dovadă de milostenie („Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.”), momentul în care se
întâlnește cu furnicile și își pune viața în pericol pentu a salva viețile câtorva furnici neînsemnate și momentul
în care ajută albinele.
Spre deosebire de protagonistul operei, Spânul este un personaj negativ, a cărui inima este plină de răutate
și de mândrie. Portretul său fizic este vag prezentat, sigurele detalii despre înfățișarea acestuia fiind făcute o
sigură dată, de către narator prin caracterizare directă: „numai iaca ce le iese înainte un om spân”. Prezența
sa negativă în viață lui Harap-Alb este observată pentru prima dată în momentele în care apare deghizat. Este
de remarcat faptul că este un om viclean, care nu se lasă până nu capătă ceea ce își dorește, ieșindu-i eroului
în cale exact de trei ori. În momentul în care îi iese înainte pentru a treia oară, acesta reușește să îl manipuleze
oarecum pe Harap-Alb, reușind să îl facă să cadă în capcana pe care i-o pregătise. Aflând motivul pentru care
Harap-Alb se îndrepta către împărăția lui Verde-Împărat, mândria și dorința de a ajunge la conducere îl
cuprind pe Spân și îl silește pe protagonist să îi slujească. De aici reise faptul că este un om plin de mândrie și
că știe să manipuleze foarte ușor orice persoană. Caracterul pe care îl are față de fetele împăratului Verde,
spune despre el faptul că este un om cu inima rece. Spre deosebire de protagonistul operei, acesta nu prezintă
deloc bunătate, fiind plin de răutate și de mândrie. Răutatea Spânului continuă să fie conturată și de dorința
de a scăpa de eroul operei, trimițându-l în cele trei călătorii. Punctul culminant, în care este descrisă perfect
răutatea Spânului, este momentul în care acesta, fără milă, se năpustește asupra lui Harap-Alb și îl ucide cu
sabia.
În concluzie, Harap-Alb și Spânul sunt personajele principale ale basmului cult „Povestea lui Harap-Alb”, scris
de Ion Creangă, fiind două personaje total diferite, neavând nicio trăsătură în comun.

S-ar putea să vă placă și