Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

CAPITOLUL IV.

INFLUENŢA CICLURILOR TERMICE ASUPRA PLASTICITĂŢII ATIPICE

4.1. Influenţa ciclurilor termice asupra ecuaţiilor constitutive

pentru deformarea pseudoelastică şi pseudoplastică.

4.1.1. Influenţa ciclurilor termice asupra componentei

pseudoelastice a deformaţiei.

4.1.1.1. Noţiuni generale privind influenţa ciclurilor termice

asupra componentei pseudoelastice a deformaţiei.

Dacaă asupra materialelor care manifestaă efecte de plasticitate

“anormalaă ”, se efectueazaă cicluri termice de îîncaă lzire‐raă cire, acestea
influentțeazaă componenta pseudoelastricaă a deformatției dupaă cum urmeazaă :

‐ valoarea componentei pseudoelastice scade o dataă cu creşterea

numaă rului de cicluri termice;

‐ valoarea limitei (pragului) de îîncaă rcare scade o dataă cu creştera

numaă rului de cicluri termice;

‐ valoarea limitei (pragului) de decaă rcare creşte o dataă cu creşterea

numaă rului de cicluri termice;

ÎÎn ceea ce priveşte influentța ciclurilor termice de îîncaă lzire‐raă cire

asupra componentei elastice a deformatției se cunoaşte caă influentța
ciclurilor termice este insesizabilaă .
85
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

σ B
σt_el Δσp_1
1
σp_1
σp_2 2
σel A Δεp_el
O Δσp_2 εp_el

εel ε
εt_el
Fig. 4.1. Reprezentarea schematică a influenţei ciclurilor
termice asupra componentei pseudoelastice.

ÎÎn figura 4.1 se observaă caă pe secmentul “OA” deformarea este liniaraă ,
îîncaă rcarea‐descaă rcarea avaî nd loc pe acelaşi traseu pentru oricare ar fi
numaă rul ciclului termic, îîn timp ce pe tronsonul “AB” (tronsonul de
îîncaă rcare) existaă o diferentțaă (Δσp_1) îîntre valorile pragurilor de îîncaă rcare,
rezultate ca urmare a influentței ciclurilor termice. La descaă rcare existaă de
asemenea o diferentțaă (Δσp_2) îîntre valorile pragurilor de descaă rcare
rezultate tot ca urmare a influentței ciclurilor termice. Aceste douaă trasee, de
îîncaă rcare respectiv de descaă rcare, indicaă existentța unui ciclu de histerezis îîn
cadrul deformatției pseudoelastice, a caă rui marime scade o dataă cu creşterea
numaă rului de cicluri termice..

Limita maximaă de existentțaă a deformatției pseudoelastice scade şi ea

deasemenea cu o valoare Δεp_el, scaă zaî nd totodataă şi limita efortului maxim
de existentțaă a deformatției pseudoelastice Δσt_el.

4.1.1.2. Influenţa ciclurilor termice asupra ecuaţiilor constitutive

pentru deformarea pseudoelastică.

86
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

Pentru determinarea influentței ciclurilor termice asupra deformatției

pseudoelastice se pleacaă de la schema reologicaă prezentataă îîn figura 2.10,
modificataă dupaă cum se vede îîn figura 4.2.

T-Tp
T K1 4
3 K3
K2
2
1
εp_el
εt_el

Fig. 4.2. Reprezentarea schematică a modelului reologic modificat pentru

deformarea elastică şi pseudoelastică.

ÎÎn figura 4.2. se observaă existentța îîn plus a elementului 4, care are
rolul de a acumula energie îîn timpul (pe parcursul) efectuaă rii ciclurilor
termice de îîncaă lzire‐raă cire şi de a o restitui pe parcursul ciclurilor de
îîncaă rcare‐descaă rcare. Acest element este descris de o dependentțaă liniaraă .

Pentru aceastaă schemaă reologicaă ecuatțiile initțiale (2.1.1) ÷ (2.1.3) au

urmaă toarea formaă :

ρ × utt = divxT (4.1.1)

(4.1.2)
[
T = D εt _ el (∇xu)− ε p _ el ]
∂ × Γ(T )× T − Tp

ε =C ×C (4.1.3)
∂ p _ el 1 4 T − Tp
t

87
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

ÎÎn relatția (4.1.3) parametrul C4 reprezintaă tocmai influentța

elementului 4 din modelul reologic prezentat îîn figura 4.2. Acest parametru
este descris de o functție de urmaă torul tip:

C4 = f (T , n) , C4 = [1 0)

unde “T” reprezintaă temperatura iar “n” reprezintaă numaă rul ciclului termic
de îîncaă lzire‐raă cire.

Astfel, conform celor de mai sus rezultaă caă :

C4 = 1+ m × n (4.1.4)

m = f (T ), m = a + b × T (4.1.5)

îîn care:

‐ “m” este un parametru de material care este dependent de

temperatura la care are loc deformarea;

‐ “a” şi “b” sunt constante de material;

‐ “T” este temperatura [0C];

‐ “n” este numaă rul ciclului termic de îîncaă lzire‐raă cire dupaă care a
avut loc deformarea.

ÎÎn ceea ce priveşte influentța ciclurilor termice de îîncaă lzire‐raă cire

asupra limitei maxime de existentțaă a deformatției pseudoelastice se are îîn
vedere ca:

σ maxt = σ max × C5

88
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

unde σ t
max reprezintaă valoarea limitei maxime de existentțaă a deformatției
pseudoplastice ca urmarea a influentței parametrului C5, care reprezintaă un
parametru de material ce inglobeazaă actțiunea ciclurilor termice şi a
temperaturii la care are loc deformarea.

C5 = 1+ o × n (4.1.6)
o = f (T ), o = a + b × T (4.1.7)

unde “o” este un parametru de material, care depinde de temperaturaă ;

Dupaă cum am mai spus ciclurile termice influentțeazaă şi valorile

pragurilor de îîncaă rcare şi de descaă rcare. Astfel, pentru influentța ciclurilor
de tratament asupra acestor praguri se poate obtține:

‐ pentru pragul de îîncaă rcare:

σ tp _ i = σ p _ i × C 6 (4.1.8)

C6 = 1+ p × n (4.1.9)

p = f (T ), p = a + b × T (4.1.10)

‐ pentru pragul de descaă rcare:

σ tp _ d = σ p _ d × C 7 (4.1.11)

C7 = 1 + r × n (4.1.12)

r = f (T ), r = a + b × T (4.1.13)

Dacaă îîn relatțiile (2.4.6) şi (2.4.15) se îînlocuiesc maă rimile care sunt
influentțate de ciclarea termicaă cu relatțiile prezentate mai sus, se obtține:

89
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

‐ pentru ciclul de îîncaă rcare:

σ−σt
ε (σ )= σ +C× ×σ p_i
t _ el _ i C 4
×
(4.1.14)
t
1 σ−σ p_i
K1 K2

‐ pentru ciclul de descaă rcare:

t
σ−σp_d
σ σ (4.1.15)
ε t _ el _ d (σ)=ε t _ el _ i
− K
+ 2
× ×
4 K
× σ−σ t
p_d
C C
1 2

4.1.2. Influenţa ciclurilor termice asupra componentei

pseudoplastice a deformaţiei.

4.1.2.1. Noţiuni generale privind influenţa ciclurilor termice

asupra componentei pseudoplastice a deformaţiei.

Dacaă asupra materialelor care manifestaă efecte de plasticitate

“anormalaă ”, se efectueazaă cicluri termice de îîncaă lzire ‐ raă cire, acestea
influentțeazaă componenta pseudo‐plasticaă a deformatției dupaă cum urmeazaă :

‐ valoarea componentei plastice scade o dataă cu creşterea

numaă rului de cicluri termice;

‐ valoarea componentei pseudoplastice creşte o dataă cu creşterea

numaă rului de cicluri termice.

ÎÎn figura 4.3 este prezentataă schematic influentța ciclurilor termice de

îîncaă lzire – raă cire asupra variatției componentei plastice şi pseudoplastice a
deformatției.

90
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

σ T C i

σmax
j T’>T

i<j
T’<T D
B D’
ε
εpl’ εpl

Fig. 4.3. Reprezentarea schematică a influenţei ciclurilor

termice asupra componentei plastice şi pseudoplastice.

Din figura 4.3 rezultaă caă pentru acelaşi efort de solicitate valoarea
deformatției plastice (lungimea secmentului BD) scade o dataă cu creşterea
numaă rului de cicluri termice, de îîncaă lzire – raă cire, efectuate asupra
materialului îînaintea procesului de deformare, deci se poate admite caă :
ε > ε 'pl , j > i (4.2.1)
pl
i j

unde “i” şi “j” reprezintaă numaă rul ciclului termic.

4.1.2.2. Influenţa ciclurilor termice asupra ecuaţiilor constitutive

pentru deformarea plastică şi pseudoplastică.

Pentru determinarea influentței ciclurilor termice asupra deformatției

plastice şi pseudoplastice se pleacaă de la schema reologicaă prezentataă îîn
figura 2.12, modificataă dupaă cum se prezintaă îîn figura 4.4.

91
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

1 T-Y
4
Y
3 2

εpl εp_pl
ε

Fig. 4.4. Reprezentarea schematică a modelului reologic

pentru deformarea plastică şi pseudoplastică.

În figura 4.4. se observaă caă aceasta contține aceleaşi elemente

constitutive ca şi cele din figura 2.12, diferentța dintre aceste douaă modele
reologice este urmaă toarea: elementele constitutive 1 ÷ 4 sunt guvernate de
legi diferite, legi îîn care intervine explicit şi îînfluentța numaă rului de cicluri
termice, de îîncaă lzire – raă cire, efectuat îînaintea procesului de deformare.

Pentru aceastaă schemaă reologicaă ecuatțiile initțiale (2.1.1) ÷ (2.1.3)

primesc urmaă toarea formaă :

ρ × utt = divxT (4.2.2)

T [
= D εtot (∇xu) − εt _ pl ] (4.2.3)
∂ P (T −Y)
ε = Γˆ(P (T −Y))× 0
pl0
(4.2.4)
∂t P0 (T − Y )

∂ ~∂
ε p _ pl =Γ ε pl +(PT) (4.2.5)
∂ ∂ 0
t t
 ~
ˆ
ÎÎn ecuatțiile (4.2.4) şi (4.2.5) îîn expresiile functțiilor Γ, Γ intraă şi
influentța ciclurilor termice. Astfel, îîn ecuatția care descrie componenta
92
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

plasticaă a deformatției, se va tține cont de influentța ciclurilor prin functția

variabilaă C8, şi astfel se obtține:

=C ×C C 2n σ−σp
ε pl ×σ× × (4.2.6)
8 1
K σ−σp
C8 = 1 + q × n (4.2.7)

q = f (T ), q = a + b (4.2.8)

T2
Parametrul C8 este o functție variabilaă ce depinde de numaă rul de
cicluri termice “n” şi de temperatura la care are loc deformarea, “T”, “a” şi
“b” sunt constante (parametrii) de material.

ÎÎn ceea ce priveşte componenta pseudoplasticaă a deformatției, se

poate, deasemenea, introduce influentța ciclurilor termice sub forma unei
functții variabile C9, rezultaî nd:

σ pmax
ε
p _ pl
=C
9 ×C + × T (4.2.9)
k
3

C9 = 1 + s × n (4.2.10)

s = f (T ), s = a + b × T (4.2.11)

functția C9 este o functție variabilaă îîn functție de numaă rul de cicluri termice
“n” şi de temperatura la care are loc deformarea, “T”, “a” şi “b” fiind
constante (parametrii) de material.

93
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

4.2. Influenta ciclurilor termice si de deformatie asupra efectului

de memorie a formei.

4.2.1. Generalităţi.

În conditii practice, concrete, de utilizare a aliajelor cu efect de

memorie a formei, in marea majoritate a cazurilor, acestea sunt supuse unor
cicluri termice si/sau de deformatie repetabile.

Studiul influentei acestora asupra proprietatilor aliajului este

important din doua puncte de vedere:

• in situatia in care aliajul nu se afla inca intr‐o stare finita de

prelucrare si urmeaza sa i se aplice asa numitul “antrenament”
pentru destinderea efectului de memorie a formei; in acest caz, in
functie de anumite date structurale caracteristice unui anumit
aliaj, este necesar sa se gaseasca varianta cea mai convenabila si
eficienta de “antrenament” (s‐a vazut anterior ca aceasta
presupune, la randul ei, combinarea dupa anumite scheme a
deformatiei cu tratamentele termice);

• in situatia in care aliajul este deja prelucrat termoplastic si a

dobandit efectul de memorie a formei, ciclurile termice si de
deformatie din conditiile concrete de exploatare pot induce in aliaj
o serie de transformari ireversibile care la randul lor pot crea
impedimente serioase in aplicatiile practice a aliajelor cu efect de
memorie a formei.

În principiu influenta acestor cicluri termice sau a deformatiilor

repetate depinde puternic de istoria prelucrarii termo‐plastice a aliajului.
Din acest considerent in paragraful urmator se va trata aceasta problema.

94
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

4.2.2. Corelatia dintre efectele ciclurilor termice si de deformatie

si starea initiala a aliajului.

S‐a mentionat deja anterior ca efectul de memorie a formei este

asociat cu transformarea termo‐elastica a materialului care, in principiu,
este ireversibila.

Totusi, atunci cand aliajul este supus unor cicluri termice, pot aparea
o serie de procese ireversibile care afecteaza in primul rand punctele
temperaturilor de transformare de faza si in consecinta, caracteristicile
aliajului.

Înfluenta ciclurilor termice are consecinte diferite in functie de

prelucrarea termo‐plastica anterioara a aliajului. În acest caz sunt posibile
urmatoarele situatii:

- aliaj care a suportat un tratament termic de calire de punere in

solutie;

- aliaj care a suportat un tratament termic de inbatranire;

- aliaj recopt la temperaturi scazute fara o calire de punere in solutie

prealabila;

- aliaj pre‐deformat.

Aplicare unor cicluri termice (numarul acesora poate atinge 100) de

incalzire‐racire intre temperaturile MS < T < Af poate provoca urmatoarele
consecinte:

a) modificarea valorii punctului MS (inceputul transformarii

martensitice);

95
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

b) cresterea rezistatii electrice;

c) cresterea intervalului de temperaturi MS (inceputul transformarii

martensitice), Mf (sfarsitul transformarii martensitice);

d) temperatura de aparitie a fazei premartensitice TR’ ramane constanta

chiar daca apar unele din fenomenele semnalate mai sus.

În continuare se pot face unele observatii asupra fenomenelor citate

mai sus. De exemplu, transformarea citata la punctul (b) apare numai daca
valoarea punctului de transformare MS scade.

În acest caz, daca scaderea valorii punctului M S este simultana cu

mentinerea valorii punctului TR’ atunci se largeste intervalul temperaturilor
de transformare pre‐martensitica in care faza romboedrica este stabila si
transformarea citata la punctul (b) se poate atribui celei citate la punctul
(a).

Aparitia acestor fenomene ddepinde de continutul de nichel si

tratamentul termo‐mecanic aplicat.

În principiu, toate fenomenele semnalate la punctul (a)...(d) pot fi

atribuite urmatoarelor cauze:

1) modificarea gradului de ordine cristalografica;

2) efectele inbatranirii in ritmul ciclurilor termice;

3) introducerea de dislocatii.

În tabelul 4.1 se prezinta concis unele din datele de mai sus.

96
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

Tabelul 4.1.
Efectul ciclurilor termice asupra aliaj TiNi cu continut diferit de nichel si
diverse tratamente termoplastice.
Aparitia
Aliaj Continutul de Tratament termo‐ efectelor Structura
nichel plastic ciclurilor interna
termice
49,8 calire de punere in da ‐
1 50,6 da ‐
solutie
51,6 da ‐
49,8 calire de punere in da ‐
2 50,6 nu precipitate
solutie + recoacere
51,6 nu precipitate
tratament termic de dislocatii
3 49,8 nu rearanjate
recoacere
termic
calire depunere in structura
4 49,8 solutie + nu peternic
predeformare(ε<20%) ecruisata
calire depunere in structura salb
5 49,8 solutie + da
ecruisata
predeformare(ε<20%)

Se vor analiza in continuare separat cauzele care determina aparitia

transformarilor ireversibile citate mai sus.

4.2.2.1 Modificare gradului de ordine cristalografica.

În aliajele Ti‐Ni, gradul de ordine cristalografica nu poate fi modificat

considerabil prin modificarea vitezei de racire (la calire) pentru simplu
motiv ca temperatura de tranzitie de la ordinea cristalografica la dezordinea
cristalografica este mult mai mare decat temperatura la care se face
tratamentul termic de calire de punere in solutie.

97
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

În realitate, valoarea punctului de transformare MS nu se modifica

apreciabil prin modificarea temperaturilor tratamentelor termice de punere
deoarece la temperaturile intermediare nu se formeaza precipitate in
procesul de inbatranire.

În aliajele bogate in nichel la care apar precipitate prin tratamente

termice de inbatranire la temperaturi intermediare, valoarea punctului MS
se modifica. Din acest motiv, modificarea punctului MS este atribuita
aparitiei precipitatelor.

În acelasi timp, ciclarea termica introduce o mare densitate dislocatii.

Pentru aliajele Ti‐Ni aceste dislocatii introduse de ciclarea termica au un
vertor Burgers de tipul <010> B 2 care prin deplasarea dislocatiilor nu
conduce la formarea limitelor de antifaza.

Din cele de mai sus rezulta ca gradul de ordine cristalografica nu este

afectat de ciclarea termica in cazul aliajelor Ti‐Ni si nu poate fi cauza
modificarii temperaturii punctului de transformare MS prni ciclare termica.

4.2.2.2. Efectele inbatranirii in timpul ciclurilor termice.

Efectele inbatranirii se pot manifesta si asupra modificarii

temperaturii punctelor de transformare si acesta se poate face pe doua cai:

- prin formarea de precipitate in timpul inbatranirii;

- prin reordonare atomica.

Pentru aliajele Ti‐Ni nu s‐a observat nici o modificare a rezistivitatii

electrice cu temperatura prin imbatranire la 373K timp de 3,6K S (se observa
ca temperatura de imbatranire coincide cu temperatura maxima

98
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

folosita la ciclarea ttermica , timpul de imbatranire fiind mai lung decat

timpul ciclurilor termice).

Reordonarea atomica prin procese de imbatranire se presupune ca

stabilizeaza faza martensitica prin scaderea energiei libere a fazei.

4.2.2.3. Introducerea de dislocatii.

Se pare ca multe din observatiile experimentale efectuate pe aliajele

Ti‐Ni pot fi explicate prin prin ideea ca dislocatiile introduse de ciclarea
termica influenteaza transformarea martensitica.

Atat prezenta precipitatelor cat si/sau prezenta unui camp de mare

densitate a dislocatiilor impiedica formarea de noi dislocatii mobile.
Cand valoarea punctului de transformare MS scade prin efectele
ciclarii termice, campul de tensiuni format de dislocatii are capacitatea de a
suprima transformarea martensitica.

Cresterea intervalului de temperaturi M S‐Mf poate fi de asemeni

explicata prin efectele campului de tensiune deoarece intensitatea
tensiunilor interne scade cu cresterea distantei dintre dislocatii si astfel
temperaturile efective de transformare difera dintr‐un loc in altul al probei.

Densitatea de dislocatii creste cu cresterea numarului de cicluri

termice ceea ce sugereaza ca introducerea dislocatiilor prin ciclare termica
este ingreunata de prezenta ecruisarii.

Aceasta observatie este in acord cu faptul ca valoarea punctului de

transformare MS descreste mai rapid pentru primele cicluri termice si apoi
descreste gradat.

99
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

Existenta campului de tensiuni explica si faptul ca temperatura de

aparitie a fazei premartensitice TR’ ramane constanta. Astfel faza
incomensurabila R nu este insotita de o distorsiune a retelei cristaline si
deci este insensibila la campul de tensiuni.

În concluzie se poate afirma ca, pentru aliajele Ti‐Ni efectele ciclarii

termice sunt pregnante pentru aliajele cu tratament termic la punee in
solutie si mai putin pentru cele cu tretament termic de imbatranire (mai
ales cand temperatura de tratament termic este inferioara temperaturii de
recristalizare).

În aliajele in care efectele ciclarii termice sunt mai putin evidente si

numarul de dislocatii introduse de acestea este mai mic.

În principiu, marea majoritate a efectelor ciclarii termice este

atribuita campului de tensiune generat de dislocatii.

Cu totul alta este situatia si efectele in care ciclarea termica se

efectueaza simultan cu aplicarea unui timp constant de tensiune.

4.2.2.4. Efectele ciclarii termice sub sarcina constanta.

Efectele ciclarii termice sub sarcina constanta provoaca o serie de

consecinte foarte importante pentru aplicatiile practice ale aliajelor cu efect
de memorie a formei.

În absenta sarcinii externe punctul de inceput de transformare

martensitica MS scade odata cu cresterea numarului de cicluri termice.
Pentru aliaje la care MS~TR scaderea valorii punctului MS conduce si la

100
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

cresterea cantitatii de faza premartensitica R si concomitent la cresterea

rezistivitatii electrice.

Ciclarea termica in prezenta unei sarcini externe constante afecteaza

atat transformarea fazei de baza in faza premartensitica R cat si
transformarea fazei de baza in faza martensitica.

În cazul ciclarii termice sub sarcina constanta o crestere a valorii

punctului de transformare MS cu cresterea numarului de cicluri termice
determinand o transformare de tipul B2 → R si/sau B2 → M. Campurile de
dislocatii formate in timpul ciclarii termice favorizeaza germinarea unor
variante convenabile de martensita cu proprietati termoelastice crescand
valoarea temperaturii punctului MS si scazand histeresismul transformarii .

Astfel de transformari au loc si in conditii practice de exploatare

pentru unele elemente din materiale cu memoria formei care sunt parti
componente ale unor masini termice.

De asemenea, modificari echivalente in aspectul acestor curbe

tensiune‐deformare acompaniaza ciclarea pseudoelastica.

Schimbarile structurale induse de transformarea martensitica sunt

responsabile pentru cresterea deformatiei εR cu cresterea numarului de
cicluri.

Desi nu s‐au dacut investigatii sistematice, transformarea B2 → R este

reversibila fara transformari la nevelul substructurii.

În concluzie, in legatura cu efectele ciclarii termice sub sarcina

constanta se pot afirma urmatoarele:

101
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

- efectele ciclarii termice depind de valoarea sarcinii aplicate. Pentru

valori mai mici de 350MPa la racire se produce o transformare de
tipul B2 → R‐M, iar pentru valori mai mari de 350MPa are loc
transformarea martensitica, B2 → M. Curbele de curgere au paliere
separate pentru transformarea B2 → R, respectiv pentru
transformarea R → M;

- la incalzire se observa o singura transformare reversibila de tipul

M → B2 din faza martensitica. Transformarea incompleta la
martensita in cazul racirii da nastere la doua transformari reversibile
de tipul R → B2 si M → B2;

- ciclarea termica in intervalul de temperaturi T R → MS conduce la

transformarea reversibila B2 → R care are un histerezis termic de
aprox 2K. Calorimetria deformatiei si masuratorile de rezistivitate
electrica au indicat ca aceasta este o transformare de ordinul intai;

- masuratorile pentru valorile punctelor TR, M si AS au indicat o

dependenta liniara a acestora fata de sarcina externa aplicata. Cea mai
mica influenta a acesteia se manifesta asupra valorii punctului TR;

- ciclarea termica sub sarcina constanta are o influenta puternica

asupra transformarii martensitice. Temperatura MS si histerezisul
termic cresc si respectiv descresc cu cresterea numarului de cicluri
termice iar deformatia remanenta creste odata cu cresterea
numarului de cicluri termice. Pentru un numar suficient de mare de
cicluri termice nu se observa paliere distincte de curgere asociate
transformarii la faza premartensitica R.

Transformarea martensitica apare fie datorita racirii fie datorita

solicitarii (incarcarii) exterioare. De aceea varianta de martensita indusa de
102
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

tensiuni apare chiar la temperaturi superioare punctului de transformare

MS.

Transformarea critica σM pentru aparitia martensitei creste cu

cresterea temperaturii. Se stie ca in diagramele de tipul tensiune‐
temperaturi exista zone in care este prezent efectul de memorie a formei si
zone in care apare numai efectul pseudoelastic. Daca in continuare aliajul
este supus ciclarii termice sau unor cicluri de deformare temperaturile de
transformare si comportarea la deformare se schimba.

În cazul ciclarii termice experimentele au dovedit ca valoarea

temperaturii punctului MS scade odata cu cresterea numarului de cicluri
termice. O explicatie posibila pentru acest fenomen este cresterea densitatii
de dislocatii provocata de ciclurile termice. Daca totusi, prin aceste
tratamente termice se obtin precipitate mai mari ca dimensiuni ,ciclarea
termica provoaca modificarea valorilor temperaturilor punctelor de
transformare (MS scade si TR creste). În acest caz, precipitatele de
dimensiuni mari creeaza un camp suplimentar de tensiune in jurul lor.

În cazul ciclarii mecanice apar aproximativ aceleasi efecte si acestea

sunt legate de o anumita temperatura la care se efectueaza incercarile.
Trasaturile generale ale influentei ciclarii termice sunt urmatoarele:

- tensiunile reziduale cresc, fapt observabil pe diagramele tensiune‐

deformare unde originea curbei tensiune‐deformatie se indeparteaza
de originea sistemului de axe de coordonate;

- tensiunea critica σM descreste;

- histerezisul tensiunilor si histerezisul deformatiei devine unic.

103
 Capitolul IV – Influenta ciclurilor termice asupra plasticitatii atipice

Cauza tensiunilor reziduale este aparitia deformatiilor de alunecare in

timpul procesulor anterioare de deformare. Tensiunile interne produse de
deformarea prin mecanisme de alunecare pot contribui la aparitia
martensitei; in felul acesta, tensiunea critica σM descreste.

Pentru primul ciclu de deformatie valoarea σM ramane constanta

deoarece transformarea indusa de tensiuni are loc ca in cazul benzilor
Lϋϋ ders. Totusi, din moment ce campul intern de tensiuni are in generakl un
gradient, σM va creste la ciclurile ulterioare. Drept consecinta, aria curbelor
de histerezis se va micsora odata cu cresterea numarului de cicluri de
deformatie.

Dimpotriva, la un numar foarte mare de cicluri de deformatie,

modificarile valorilor lui σM si a ariei curbelor de histerezis devin
insesizabile atingandu‐se un plafon pentru prorietatile de
pseudoelasticitate. În acest caz ecruisarea este cea care determina efectele
de mai sus.

Ciclarea mecanica este strans legata de rezistenta materialului la

oboseala. În conditii practice de exploatare un alija care poseda efectul de
memorie a formei si proprietatile de pseudoelasticitate este supus la
oboseala datorita unor cicluri alternante incarcare‐descarcare cu sau fara
incalzire dupa fiecare descarcare.

104