CAPITOLUL XIII – Informaţie şi informatizare ȋn managementul

educaţional

Circuitele şi fluxurile informaţionale arată drumul parcurs de la emiţător la

receptor ca şi cantitatea de informaţii vehiculate astfel. În clasă circuitul este clasic,
de la profesor la elevi/student sau de la elevi/student doar la solicitare. Or,
schimbarea azi a acestor raporturi face ca să fie şi inversat, mai bine spus echilibrat.
Şi tocmai această modificare de sens şi volum oferă informaţii asupra realităţii
evoluţiei procesului, a conducerii sale: dacă deciziile sunt bine pregatite şi formulate,
dacă proiectele şi organizarea corespund cu obiectivele şi cu asteptările cursanţilor,
dacă situaţiile create sunt adecvate şi pot fi rezolvate eficient, dacă strategiile sprijină
participarea studenţilor în atingerea performanţelor, dacă relaţiile stimulative au
efectele aşteptate, în mod ocazional, în situaţiile problematice sau nou ivite,
conflictuale sau de introducere a unor schimbări.

Procedurile informaţionale reprezintă ansamblul elementelor de acumulare,

înregistrare, transmitere, prelucrare, stocare a informaţiilor manageriale. Tratarea
informaţiilor se referă la operaţiile efectuate cu datele primare pentru a vedea
valoarea informaţională şi apoi a fi utilizate în procesul managerial (în decizii, în
proiectare, în organizare). Partea automatizată, cu ajutorul calculatorului şi a
mijloacelor moderne de comunicare, din cadrul unui sistem informaţional se
numeşte ,,sistem informatic”. Astfel, procesul educaţional este interactiv şi adaptabil
la cerinţe aplicate.
 În această direcţie, apreciem efectele produse de noile media în plan
educaţional. Procesul de învăţare este accesibil şi interactiv, în funcţie de cerinţele
unor modele sociale acceptate. Educaţia online, virtuală conferă deprinderi utile
pentru studenţii aflaţi în plin proces de şcolarizare. Instrumentele dezvoltate de
programe aplicative, marcate de design specializat, a se vedea în acest sens
programele de prezentare Power Point, privesc un standard accesibil şi global de
prezentare a cunoştinţelor de specialitate. Învăţarea interactivă prin formule
specializate de tip e-learnig este o variabilă necesară în planul valorizării
educaţionale contemporane. În acest sens, vorbim de un proces de adaptare facil la
sistemul de alfabetizare electronică a tinerelor generaţii şi nu numai.

Noile sisteme de educaţie virtuală se axează pe dezvoltarea de competenţe

specializate în funcţie de tematica abordată.

Dezvoltarea sistemelor de gândire critică este proprie noilor media aplicate

în educaţie. Diferenţele de valorizare şi conţinut în raport cu învăţământul tradiţional
conferă un model de educaţie nonstandardizată, informală, de conexiune în ceea ce
priveşte utilizarea cunoştinţelor, informaţiilor şi formulelor de învăţare. Utilizarea
sistemelor multimedia indică un barometru social de orientare a tendinţelor inclusiv
în planul vieţii educaţionale. Învăţarea cu caracter interactiv implică o nouă abordare
în accesarea informaţiei şi conţinuturilor de text. Cu alte cuvinte, un utilizator are o
gamă suficentă de mijloace de expunere şi prezentare a cunoştinţelor.
 Informaţia nu reprezintă o simplă formulă de expunere şi orientare
specializată. Ea trebuie înţeleasă şi prezentată în manieră specifică în funcţie de
nevoile domeniale.

Învăţământul contemporan axat pe tehnologia digitală este direcţionat în

ambele sensuri. Apare o nouă paradigmă de învăţare prin care studentul nu mai este
un spectator pasiv, un receptor care asimilează informaţia nerealizând un feedback
corespunzător, aceasta reprezentând, de fapt baza unui proces educaţional eficent.
Astăzi, prin intermediul noilor tehnologii, există o diversificare a mijloacelor de
acces la informaţie. În educaţie realitatea formulelor de învăţământ este mult mai
pregnantă şi este caracterizată de utilizarea sistemelor multimedia, atât la nivel
general cât şi specializat. Dezvoltarea şi implementarea noilor tehnologii digitale
generează o metamorfoză a procesului comunicaţional în educaţia de masă.

Astfel, considerăm că reţelele societăţii digitale, internetul şi noile media

reprezintă cea mai importantă provocare a momentului în planul formării instructiv-
educative, impactul generat devine un vârf de lance al progresului înregistrat în toate
domeniile vieţii sociale. Sistemele de educaţie contemporană dezvoltă sarcina unei
formări continue a omului. Dezvoltarea competenţelor specializate este o problemă
de actualitate, curricula educaţională direcţionează procesul de instrucţie şi educaţie
în realizarea unei formări de calitate, proprie unei societăţi cu caracter informaţional.

Învăţarea cu caracter interactiv prezintă anumite avantaje în comparaţie cu

modalităţile clasice educaţionale. În acest sens al analizei identificăm accesibilitatea
facilă multidomenială şi multisarcină, aceasta ne ghidează spre o utilizare eficentă a
informaţiei, atât în plan longitudinal cât şi transversal, prin utilizarea de baze de date,
motoare de căutare, site-uri şi portaluri specializate. Utilizarea interactivă de tip
multisarcină prezintă avantajul învăţării diversificate, în acelaşi timp prin utilizarea
mai multor sarcini specializate, de exemplu redactare şi căutare în baze de date
specializate.

Programele şi aplicaţiile informatice prezintă un impact major datorită

utilizării specializate în conformitate cu sarcinile specifice. Oportunitatea
utilizatorului de a prelucra informaţii la nivelul diverselor paliere de interes
reprezintă o provocare a timpurilor noastre, în acelaşi timp, a devenit o practică
curentă pentru tinerii aflaţi în diverse forme de învăţământ.

Prin intermediul comunicării cu caracter interactiv, studenţii pot opta pentru

varianta învăţării prin interacţiunea cu alţi participanţi, accesând diverse sisteme
online: forum specializat, reţele virtuale, comunităţi specifice.

În acest sens, considerăm că studentul obţine informaţia, mai facil, din medii
de lucru variate, spaţiul electronic reprezentând un modelator eficent al învăţării.

Un nou sistem educaţional în sfera mijloacelor de învăţare contemporană este

reprezentat de e-learning. Componenta fundamentală a sistemelor e-learning este
reprezentată de aplicaţiile specializate de predare-evaluare. Învăţarea în sistem
online se pretează la un spectru diversificat de activităţi. Considerăm că
învăţamântul de tip e-learning prezintă o serie de avantaje necesare în practica
educaţională:

• Permite învăţarea în sistem interactiv;

• Generează şi permite realizarea de evaluări online specifice;

• Învăţarea axată pe sarcini specifice, conform cu interesul de formare al studentului

permite un grad ridicat de adaptabilitate la cerinţele sistemelor de educaţie
contemporană;
• Acest tip de învăţământ dezvoltă abilităţi de organizare a timpului de învăţare şi
autodisciplinare;

• Dezvoltă practica învăţării individualizate, în conformitate cu cerinţele

educaţionale contemporane;

Învăţământul bazat pe Internet construieşte un model educaţional potrivit cu

nevoile tinerii generaţii şi oferă o alternativă la educaţia tradiţională. Sistemele
educaţionale din întreaga lume folosesc tot mai mult noile tehnologii de informare
şi comunicare, pentru a-i pregăti pe studenţi pentru societatea modernă, predilect
informaţională. Aceştia au nevoie de cunoştinţe şi aptitudini în folosirea eficientă a
tehnologiilor informaţionale. Acesta este un domeniu în permanentă schimbare, de
aceea este importantă dezvoltarea abilităților tehnologice a tinerilor, cu alte cuvinte
formarea la aceştia de aptitudini de utilizare a tehnologiilor, concomitent cu
formarea unei atitudini deschise, față de nou, și de abordare corectă a noilor
informaţii. Scopul este, deci, acela de a-i învăța pe studenţi să învețe.

Folosit în procesul de învățământ calculatorul reușește să stimuleze capacitatea de

învățare în cele mai inovatoare forme, capabilă să se adapteze schimbărior sociale
frecvente.

Studenţii au ocazia:

– să-și consolideze abilitățile de investigație științifică;

– să conștientizeze utilitatea noțiunilor învățate;

– să-și întărească motivația pentru învățare prin feedback-ul primit;

– să-și dezvolte gândirea logică și imaginația;

– să se familiarizeze cu un stil de muncă independent și mai cognitiv;

– să fie competitivi și să se autodepășească;

– să-și dezvolte cultura vizuală și să-și perfecționeze deprinderile practice utile;

În sens larg, prin e-learning se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în

care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

Sistemele de învăţare în format electronic reprezintă cel mai modern mod de

pregătire profesională.

Sistemul de management al învăţării şi sistemul de management al

conţinutului învăţării sunt noţiuni cunoscute astăzi în domeniul educaţiei.

Sistemul de management al învăţării poate fi împărţit în sistem de management al

conţinuturilor învăţării şi sistem de management al învăţării, care ghidează cursantul
în acţiunile sale.

Bibliografie

Sorin Cristea, 2003, Managementul organizației școlare, Editura Didactică și

Pedagogică, București

Stan, E., (2003), Managementul clasei, Editura Aramis, București

E. Joita, 2000, Management educațional, Editura Polirom, București