Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Pe cât posibil, la orice disciplinǎ, însuşirea cunoştinţelor de cǎtre educabili trebuie sǎ
înceapǎ de la contactul cu obiecte din naturǎ, cu imagini ale acestora, cu modele, fapt ce reclamǎ
utilizarea materialului didactic în activitatea de predare - învǎţare. Materialul intuitiv folosit de
cadrul didactic trebuie sǎ fie adecvat vârstei educabililor, conţinutului şi obiectivelor lecţiei, sǎ
corespundǎ atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, sǎ fie prezentat la momentul
potrivit al lecţiei şi sǎ fie aşezat într-un loc vizibil care sǎ permitǎ perceperea lui de cǎtre toţi
educabilii. (Postelnicu, C., 2000) Prezentarea materialului intuitiv trebuie neaparat sǎ fie
îmbinatǎ cu instruirea verbalǎ, cu explicaţiile cadrului didactic şi cu participarea activǎ a
educabilului în procesul de percepere a materialului.
Profesorul poate folosi pentru uşurarea cunoaşterii educabililor o serie de materiale
intuitive (vizuale, auditive, naturale, confecţionate), precum: plante, animale, fenomene în stare
naturalǎ, instrumente, aparate, substanţe, corpuri geometrice, mulaje, machete, roci, animale şi
pǎsǎri împǎiate, imagini ale obiectelor şi fenomenelor (fotografii, planşe, desene, ilustraţii,
tablouri, diapozitive, diafilme, imagini televizate), hǎrţi, înregistrǎri pe bandǎ, pe disc, filme,
diagrame, grafice, etc.
Respectarea acestui principiu oferǎ educabilului date concrete despre obiectele,
procesele, fenomenele studiate şi îl obligǎ pe acesta sǎ gândeascǎ, sǎ-şi punǎ probleme, sǎ
descopere legǎturi între fenomene, sǎ emitǎ ipoteze, sǎ extragǎ concluzii, sǎ generalizeze.
Nerespectarea acestui principiu didactic în cadrul procesului de învǎţǎmânt, duce la
formarea unor reprezentǎri greşite ale educabililor despre procesele, obiectele sau fenomenele
învǎţate, la crearea de confuzii în mintea acestora şi la învǎţarea mecanicǎ a cunoştinţelor.
3
5. Principiul legǎrii teoriei cu practica
Acest principiu exprimǎ necesitatea valorificǎrii practice, prin intermediul aplicaţiilor
concrete a cunoştinţelor achiziţionate teoretic. Conform acestui principiu toate cunoştinţele
însuşite la diversele discipline studiate în şcoalǎ trebuie aplicate în practicǎ.Totul trebuie
concretizat şi valorificat în practicǎ pentru a se depǎşi distanţa dintre a şti şi a şti sǎ faci, sǎ fii şi
sǎ devii, pentru ca învǎţǎmântul actual sǎ nu se piardǎ în formalism.
Activitǎţile practice prin care pot fi valorificate cunoştinţele însuşite în cadrul ştiinţelor
realiste, exacte, tehnice şi umaniste cuprind o paletǎ foarte amplǎ, mergând de la efectuarea
lucrǎrilor de laborator, construirea unor aparate, montarea şi demontarea unor aparate, rezolvarea
de exerciţii şi probleme, realizarea de machete, mulaje, desfǎşurarea de activitǎţi în atelierele
şcolare, pe lotul agricol, realizarea de insectare, colectarea de plante, pânǎ la redactarea de acte,
realizarea de cereri, de analize gramaticale, de compuneri, de comentarii literare, caracterizǎri
de personaje, realizarea de portofolii, de proiecte, eseuri, referate, analiza şi interpretarea unor
fenomene, procese, situaţii, realizarea de exerciţii fizice, desfǎşurarea practicii de specialitate,
realizarea de excursii cu caracter didactic, etc. (Ţîrcovnicu, V., 1975)
Nu întotdeauna se urmeazǎ traseul teorie-practicǎ ci uneori se recurge şi la inversul
acestui traseu, adicǎ practicǎ-teorie, deoarece câteodatǎ practica precede teoria, educabilul
angajându-se în procesul de predare-învǎţare cu o serie de priceperi şi deprinderi practice
achiziţionate în afara instituţiei educative.
Respectarea principiului legǎrii teoriei cu practica în procesul de învǎţǎmânt ajutǎ
educabilul sǎ înţeleagǎ care este utilitatea practicǎ a cunoştinţelor teoretice predate, sǎ perceapǎ
foloasele acestora în activitǎţile ulterioare din viaţa cotidianǎ, sǎ-şi dezvolte spiritul de
observaţie, curiozitatea, imaginaţia, creativitatea, sǎ-şi formeze o serie de priceperi şi deprinderi
de muncǎ independentǎ, sǎ-şi dezvolte spiritul de disciplinǎ, sǎ manifeste o atitudine pozitivǎ
faţǎ de muncǎ şi de respect faţǎ de produsele muncii.
În absenţa acestui principiu, învǎţǎmântul riscǎ sǎ se cantoneze într-o teoretizare şi
verbalizare excesivǎ.
4
Respectarea principiului însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
în cadrul procesului de învǎţǎmânt asigurǎ educabilului o învǎţare de calitate, persistentǎ în timp
şi funcţionalǎ, utilǎ a fi aplicatǎ în situaţii ulterioare.
În lipsa unei învǎţǎri temeinice educabilul rǎmâne cu goluri în învǎţare, cunoştinţe sǎrace,
superficiale, cu o gândire şi o memorie deficitarǎ.
۩ Exerciţiu: Realizati un eseu cu titlul: Efectele nerespectării principiilor diadctice în cadrul procesului
de învățământ.
Bibliografie