CUPRINS

Introducere..............................................................................................2
Capitolul I „Acordul de recunoaștere a vinovăției ca instituție a
dreptului penal”
1.1. Noțiunea acordului de recunoaștere a vinovăției................................................4

1.2. Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a vinovăției în

Republica Moldova...................................................................................................7

1.3. Aspecte de drept comparat...............................................................................10

1.4. Concluzii la capitolul I.....................................................................................13

Capitolul II ,,Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției sub

aspect practic”
2.1. Date statistice....................................................................................................14

2.2. Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și al judecății pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală………………......………..20

2.3. Concluzii la capitolul II....................................................................................24

Concluzii generale și recomandări……………………………….……….25

Referințe bibliografice…………………………………….…………………28

1
 Introducere

Structura tezei
Introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, referințe
bibliografice.

Teza conține 29 de pagini.

Metodele și obiectul cercetării

Metoda de cercetare de bază, folosită în teză, este metoda statistică, reprezentată

prin diagrame, datele fiind puse la dispoziție de organele procuraturii în raporturile
sale anuale.

A doua metodă de cercetare, este cercetarea doctrinară, teza de semestru

conținând opiniile mai multor savanți, atât autohtoni, cât și de peste hotare, care se
diferențiază în opinii, având sisteme judiciare diferite în tările lor de origine și
norme de procedură penală.

Încă o metodă de cercetare, ar fi metoda comparativă, unde autorul, în persoana

mea, a stabilit asemănările și deosebirile dintre sistemele judiciare ale diferitor țări,
și în special, a asemănărilor și deosebirilor al instituției de recunoaștere a
vinovăției, stabilind totodată și premisele apariției în fiecare stat luat aparte.

Actualitatea și importanța temei

Tema relatată în această lucrare, devine importantă din momentul în care,

Republica Moldova duce o lipsă de resurse umane în cadrul instituțiilor judiciare,
ceea ce împiedică la înfăptuirea normală a justiției.

Subiectul abordat mai este și important, din punct de vedere a tendinței politicii
penale a Republicii Moldova direcționate spre atenuarea gravității unor pedepse și
de simplificare a procesului judiciar, ceea ce va permite economisirea resurselor
financiare și umane.

2
 Lucrarea în cauză, mai conține și o culegere de date statistice cu privire la
dinamica aplicării instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, de la apariția
acesteia (din 2004), până în prezent (2018), datele statistice, cum am mai
menționat anterior, fiind puse la dispoziție de organele procuraturii.

Obiectivele cercetării

Întrucât legislația penală nu explică în totalitate toate subtilitățile aplicării

instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, lucrarea are obiectivul de a
clarifica situația, de a stabili premisele apariției acestei instituții în Republica
Moldova, de a urmări evoluția acestei instituții, și desigur, nu în ultimul rând, de a
elucida cauza scăderii numărului de sentințe prununțate în baza instituției acordului
de recunoaștere a vinovăției, în favoarea art. 3641.

Noutatea științifică
Noutatea științifică a lucrării este determinată în special de noutatea și
importanța instituției acordului de recunoaștere a vinovăției.

În studiul efectuat au fost sintetizate opinii mai vechi ale doctrinarilor, dar care
s-au întipărit cel mai puternic în doctrina de drept penal.

În lucrarea de față s-a încercat să se dea răspuns la unele din problemele ce ar

putea apărea la aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum
și la aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.

3
 Capitolul I "Acordul de recunoaștere a vinovăției ca
instituție a dreptului penal"

1.1. Noțiunea acordului de recunoaștere a vinovăției.

Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova definește acordul de

recunoaștere a vinovăției ca : “… tranzacție încheiată între procuror și învinuitul
său, după caz, inculpat, care și-a dat consimțământul de a-și recunoaște vina în
schimbul unei pedepse reduse”1

În doctrina de specialitate putem găsi diferite definiții aceste concept. Unii autori
consideră că esența acordului de recunoaștere a vinovăției constă în faptul că
învinuitul este de acord să pledeze vinovat în privința cel puțin a unei învinuiri în
schimbul unor concesii din partea procurorului.2

Alți doctrinari susțin că, acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o

înțelegere între părți prin care acuzatorul merge la careva concesii în favoarea
apărării în schimbul recunoașterii vinovăției de către învinuit, în baza căruia
instanță de judecată trimite o sentință.3

Din această definiție putem concluziona că acordul de recunoaștere a vinovăției

are natura juridică a unui contract, deoarece părțile își asuma obligații corelative și
au dreptul de a pretinde executarea acestora una față de alta. Această noțiune este
cea mai apropiată de cea propusă de Codul de Procedură Penală a Republicii
Moldova.

Codul de procedură penală al Republicii Moldova nu operează cu termenul

“pledoarie” sau “pledare”. Echivalentul apropiat ar putea fi termenul de
recunoaştere a vinovăţiei. În doctrina din spaţiul postsovietic recunoaşterea
vinovăţiei este privită ca relatarea unor fapte, fără necesitatea de a da o apreciere
de drept acestora.

1
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003.
2
V. Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista națională de Drept, nr. 2 1/2003, p.27.
3
Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, российская юстиция 7/1998, P.98.
4
 Declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei făcută la încheierea unui acord se apropie
mai mult de pledoaria vinovat decât de simpla mărturisire a săvârşirii infracţiunii.
Astfel, potrivit lit. f) şi g) ale pct. 5) din alin. (3) al art. 506 din CPP, învinuitul
trebuie să aibă şi o înţelegere de drept a faptelor pe care le relatează, trebuie să ştie
dacă fapta lui a fost săvârşită cu vinovăţie,care este încadrarea juridică a acestei
fapte şi care este gradul prejudiciabil al acesteea (este o infracţiune gravă sau nu).

Cu toată varietatea de opinii, negocierea acordului de recunoaștere a vinovăției,

de regulă, este definită ca procesul prin intermediul căruia individul/inculpatul
renunță la dreptul la judecată în schimbul reducerii învinuirii și/ sau pedepsei.
Renunțarea la judecată se face prin predarea vinovat care are ca efect o
condamnare fără judecată.

Deci, în esență, acordul de recunoaștere a vinovăției este o formă de negociere

prin intermediul căreia se încheie o înțelegere care soluționează, fără judecată, una
sau mai multe învinuiri aduse împotriva învinuitului.4

Un moment important în reglementarea acordului de recunoaștere a vinovăției

este reducerea pedepsei pe care o obține inculpatul pentru acceptarea de a încheia
un acord.5 În acest sens există două reguli esențiale.

Prima - reducerea acordată trebuie să fie stabilită de lege. Și a doua - mărimea

reducerii trebuie să fie una rezonabilă care ar permite materializarea la maxim
avantajelor, pe care această instituție le poate oferi.

Consider că, în acest sens, este necesară o reducere fixată, în scopul prevenirii
inegalității între cei învinuiți care pot să-și permită un apărător mai bun sau care au
alte avantaje.

Totodată, aceasta ar fi o piedică în calea dezvoltării unei coruperi și existenței

arbitrariului în procesul penal.6 În SUA există mai multe varietăți ale acordului de
recunoaștere a vinovăției, care au fost recunoscute ca fiind în cadrul legii în 1970
de către Curtea Supremă a SUA prin cazul Brady vs. United Sates.7

Prima este acordul de recunoaștere a vinovăției în schimbul reducerii gravității

învinuirii de la o infracțiune gravă spre una mai puțin grava, numită „acordul pe
verticală”.
4
Ibidem, p.26.
5
V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista
națională de Drept, nr. 7/2003, p.41.
6
V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordul de recunoaștere a vinovăției, Revista naționala
de Drept, nr.7/2003, p. 41.
7
Victor Orîndaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal contradictoriu, Revista naționala de Drept,
nr.1/2000, p.32.
5
 Iar a doua fiind tranzacția, când procurorul se obliga se elimine din învinuirea
deja înaintată un epizod sau câteva epizoade, în schimbul de recunoaștere a
vinovăției de către învinuit pe episodul cel mai principal, acest tip de acord se
numește „acordul pe orizontală”.

A treia varietate al acordului de recunoaștere a vinovăției se numește „acord la

sentință”, și presupune că procurorul acceptă să pledeze pentru o sentință mai
blândă, fără modificarea învinuirii, în schimb, învinuitul recunoaște vinovăția,
conform învinuirii înaintate.

Această variantă este unica care este prevăzută de Codul de procedură a

Republicii Moldova. Spre deosebire de legislația americană, Codul de procedură
penală prevede numai o singură variantă acordul de recunoaștere a vinovăției și
anume acordul de recunoaștere a vinovăției de către învinuit în schimbul unei
sentințe mai blânde, pentru care procurorul va pleda, totodată, instanță de judecată
nu este legată prin nimic de acest acord.

În cazul legislației Republicii Moldova, procurorul practic că este lipsit de a

folosi pârghiile proprii la negocierea acordului, precum ar fi:

(1) posibilitatea modificării gravității învinuirii care poate fi înaintată

acuzatorului;

(2) posibilitatea procurorului de a modifica numărul episoadelor;

(3) alte pârghii mixte, care ar putea să-l cointereseze pe învinuit se încheie
acordul de recunoaștere a vinovăției și să renunțe la dreptul său la un proces deplin,
care este și unul costisitor. În concluzie, putem afirma că procurorul în limitele
legislației penale a Republicii Moldova are posibilități reduse pentru a obține
încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.

Astfel revenind la practică națională în acest domeniu, este important să

menționăm că, pe lângă Codul de procedură penală, definiția acordului de
recunoaștere a vinovăției am mai fost efectuată și în Hotărârea Plenului Curții
Supreme de Justiție nr.6 din 24.12.2010.8

Această hotărâre definește acordul de recunoaștere a vinovăției astfel:

„Acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror,

învinuit sau, după caz, inculpat care și-a dat consimțământul de recunoaște vina în
schimbul unei pedepse reduse.”

8
Hotărârea plenului Curții supreme de justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției, 2011, nr. 5, pag.4, pct. 1.
6
 Analizând la fel și definiția legală, putem deduce următoarele elemente ale
acordului de recunoaștere a vinovăției :

1) reprezintă o tranzacție

2) se încheie între procuror și învinuit/inculpat

3) reprezintă o formalizare a consimțământului învinuitului sau inculpatului de

recunoaște vina în comiterea unei infracțiuni

4) urmărește beneficii reciproce - o pedeapsă redusă pentru învinuit/inculpat și o

procedură simplificată pentru procuror și instanța de judecată.

1.2. Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a

vinovăției în Republica Moldova.

Opiniile savanților referitor la premizele apariției instituției acordului de

recunoaștere a vinovăției sunt extrem de diferite. Acordul de recunoaștere a
vinovăției a fost introdus în societățile primitive când s-a dovedit că un sistem de
compensare era cu mult mai superior răfuielii private.

Opțiunea ce sta la dispoziția părții vătămate era să accepte o recompensa

monetară în locul dreptului său de a se răzbuna. În afară de aceasta în societatea
tribală procesul de negociere a servit pentru a proteja făptuitorul de asprimea
răzbunării la care el ar fi astfel supus.9

În opinia lui Fisher, J.S. Cockburn care a descoperit ceea ce constituie, probabil,
cele mai timpurii semne clare ale acordului de recunoaștere a vinovăției, între anii
1587 și 1590 jumătate din inculpați care erau judecați de curțile cu jurați ale
districtului English Home au pledat vinovat.

Pare că acești inculpați avea de câștigat două beneficii, ambele existând datorită
puterii discreționare a judecătorilor. Majoritatea savanților afirmă că această
practică apărut în SUA în secolul al XIX-lea, plasând dezvoltarea acesteia ca o
practică semnificativă, fie după Războiul civil din SUA (1861-1865), fie la
sfârșitul aceluiași secol.

9
V.Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, Analele științifice ale Universitații de
Sat din Moldova, 2002, nr.6, pag.355.
7
 În perioada de la începutul dezvoltării și stabilirii această practică nu era
recunoscută și avea loc pe ascuns sau în taină.10

Ulterior, cu trecerea timpului, această practică obține o răspândire tot mai largă.

Pe parcursul anilor -20 ai sec. XX-lea în mai multe state și orașe din SUA au
fost organizate cercetări în domeniul justiției penale. Acestea au indicat pentru
prima dată mod documentat dependența justiției penale de pledoaria vinovat.

Cercetările indicau că acordul de recunoaștere a vinovăției a devenit un lucru

obișnuit în diferite jurisdicții.11

Mai târziu de anii -30 sistemul judiciar american depindea enorm de acordul de
recunoaștere a vinovăției. Judecata cu jurați a fost pe larg înlocuită cu “justiția prin
compromis”.

În Chicago cira 85% din toate condamnările pe infracțiuni grave au fost bazate
pe pledoaria vinovat, în Detroit - 78%, Minneapolis - 90%, în Cleveland - de 86%,
Los Angeles - 81%. Către 1925 procentajul condamnărilor în urma recunoașterii
vinovăției a crescut la 90%, aproximativ același nivel se păstrează și astăzi.12

Dacă în privința perioadei istorice de apariția acordului de recunoaștere a

vinovăției savanții mai mult sau mai puțin ca deacord, apoi părerile, referitor la
cauzele ce au determinat apariția aceste instituții diferă mult.

Astfel, unii susțin că apariția acordului de recunoaștere a vinovăției a fost

înființată de structură și natura procedurii penale, alții- ca apariția acestei instituții
ține de influența unor factori externi. Una din teorii, susținută de majoritatea
savanților, este ca acordul de recunoaștere a vinovăției a avut ca motiv pentru
apariție și dezvoltare schimbările care au loc în procesul penal pe parcursul sec. al
XIX-lea.13

Astfel, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost conceput drept rezultat, al

unui sistem penal adversarial în dezvoltare. Și cu toate că, în aceeași perioadă,
presiuni similare au fost simțite și în sistemul legal continental, ele au adus la
reformarea procesului pastrându-se instituția procesului judiciar.14

10
Петрухин. И., Cделки о признании вины чужды российскому менталитету, российская юстиция,
nr.5/2001, p. 38.
11
Ibidem.
12
V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova, 2002, nr.6, pag.356.
13
Махов В. Н., Уголовный процесс США(досудебные стадии), учебное пособие 1998, p. 80.
14
Жеребятьев И. В., Сделка о признании вины, право теория и практика, nr. 5/2003, p.25.
8
 Un alt factor considerat că ar fi influențat apariția acordului de recunoaștere a
vinovăției este libertatea de acțiune pe care o are tradițional procurorul în SUA.
Legea penală își are rădăcinile sale în dreptul revendicării, în mod particular, a
prejudiciilor de către partea vătămată.

Deși infracțiunile sunt considerate acum fapte îndreptate contra întregii societăți,
procesul penal conține și astăzi anumite reminiscențe ale acelei perioade
îndepărtate.

Un alt moment important, care însă nu ține de procedura penala, este volumul
mare de un lucru. Aceasta la fel a favorizat apariția acordului de recunoaștere a
vinovăției. Acordul de recunoaștere vinovăției își are rădăcinile în schimbările
structurale care au generat conflicte, infracțiuni și un sentiment de criză care au
impus statul să răspundă noilor condiții sociale.

Acordul de recunoaștere a vinovăției a apărut pe parcursul anilor 1830-1840 ca

parte a unui proces de stabilizare politică și un efort de legitima instituțiile care
erau vitale pentru eforturile de a reconsolida puterea politică a elitei sociale și
economice.

Tradiția episodică britanică de acorda indulgență a fost remodelată pentru a se

potrivi în cultură existentă.15 Cu toate că acordul de recunoaștere a vinovăției a
apărut în SUA, această instituție și-a făcut loc, în special în ultimul timp, în
legislația și practica a altor țări.

În Republica Moldova, concomitent cu intrarea în vigoare a Codului Penal și

Codului de Procedură Penală, în legislația RM este introdusă, pentru prima dată,
instituția acordului de recunoaștere a vinovăției.

În urma sondajelor s-a constatat că mai mult de 55,76% din răspunsurile date cu
privire la factorii care împiedică investigarea rapidă și corectă a cauzelor penale
menționau volumul mare de muncă.

În scopul evitării acestor dificultăți și a soluționării efective a astfel de probleme,

în practică, deseori se folosesc diferite “scurtături” ilegale sau semilegale. Astfel
prin introducerea în sistemul de drept național a instituției de recunoaștere a
vinovăției, procesului penal de durată și procedură redusă i s-a conferit un statut
legal.

15
V.Rotaru, Оriginea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova, 2002. nr.6, pag. 362.
9
 Totuși, din cele mai importante premise ale apariției instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției în legislația Republicii Moldova sunt gradul extrem de
ocupare a instanțelor judecătorești și insuficiența de resurse.

1.3 Aspecte de drept comparat.

Institutul acordului de recunoaștere a vinovăției într-o formă identică, analogică

sau foarte similară există într-o mare parte a sistemelor judiciare a diferitor țări,
cum ar fi:

Germania

Conceptul acuzării obligatorii în legislația germană acum este recunoscut

conceptul libertății de acțiune a procurorului și sunt făcute eforturi de a reglementa
exercițiul acestei libertăți, acordul de recunoaștere a vinovăției câștigând o aplicare
limitată.

Neluând în considerație că în Codul de Procedură Penală german nu este

prezentă o instituție asemănătoare cu acordul de recunoaștere a vinovăției, aceasta
a devenit un fenomen obișnuit în Germania.

În această privință mai mulți autori au menționat că în Germania au loc

negocieri neformale.

Astfel, dacă inculpatul oferă instanței o descriere credibilă și detaliată despre

comiterea infracțiunii și nici acuzarea, nici apărarea nu prezintă probe
suplimentare, instanța, de obicei, consideră declarația inculpatului ca fiind
suficientă pentru soluționarea cazului și se abține de la citarea unor martori
suplimentari.

De la această posibilitate – de a limita rezonabil efortul de “a stabili adevărul, a

apărut echivalentul german al acordului de recunoașterea vinovăției. În cazurile
complexe, apărarea sugerează uneori instanței că inculpatul este gata de a face o
declarație și de a se abține de la cererea examinării unor alte probe, dacă ar putea fi
sigur că pedeapsa nu ar excede un anumit maxim.

10
 Instanța, după ce ascultă opinia procurorului, indică la pedeapsa aproximativă
stabilită în cazul cooperării inculpatului.

Dacă toate părțile cad de acord, inculpatul face o mărturisire în cadrul unei
ședințe publice, este condamnat în baza acesteia, aplicându-i-se pedeapsa la care s-
a convenit.16

Franța

Luând în considerație, că legislația franceză nu există procedură de pledare,

respectiv, nu există nici negocierea învinuirilor sau a pedepsei. Însă, în practica
justiției franceze există anumite proceduri, mai ales în curțile corecționale și de
poliție, care asemănător acordului de recunoaștere a vinovăției, sunt menite să
economisească timpul, să ușureze lucrul organelor abilitate și să descurajeze
litigarea inutilă.

Astfel, legea permite încheierea acordurilor (tranzaction) în privința anumitor

infracțiuni. De exemplu, în cazul infracțiunilor fiscale, un acord poate fi propus
înainte de intentarea procedurii legale sau, în anumite condiții, înainte de
soluționarea finală a cazului.

Autoritatea administrativă competentă poate propune învinuitului să accepte

faptele și să plătească o anumită sumă de bani în schimbul încetării cazului contra
lui.

O diferență fundamentală dintre “tranzaction” și acordul de recunoaștere a

vinovăției este că în cazul primei, prezența învinuitului în instanță este eliminată,
în timp ce aceasta nu e posibil în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Un alt mijloc folosit este practica când procurorul și judecătorul de instrucție,

având consimțământul învinuitului și al părții vătămate, reîncadrează infracțiunea
în una mai puțin gravă, aceasta pentru a redirecționa cazul de la curtea cu jurați în
instanțele corecționale.

Aceasta se face în cazul în care procurorul consideră că procedura curții cu jurați

și pedepsele aplicate în cadrul acesteia sunt excesive pentru acest caz.17

16
V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.
17
V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.
11
Federația Rusă

În Rusia, conform art. 314 alin. 1 CPP, învinuitul este în drept, cu acordul
acuzatorului și al părții vătămate, să recunoască învinuirea ce îi este adusă și să
ceară prununțarea sentinței fără a avea loc ședința judiciară, dacă pedeapsa
prevăzută pentru infracțiunea de care este învinuit nu excede 5 ani.

Conform art. 316 CPP, dacă judecătorul cade de acord cu cererea învinuitului,
trebuie să aplice o pedeapsă ce nu depășește două treimi din maximul prevăzut de
lege.18

Mai mult ca atât, în știința rusă s-a enunțat opinia că pentru examinarea cauzei în
procedura acordului e suficient chiar numai faptul că învinuitul/incupatul să fie de
acord cu învinuirea adusă de procuror, fără ca aceasta să fie recunoscută.19

Iar savanții din Belarus susțin necesitatea stringentă în modificarea cadrului

legislativ în sensul asigurării posibilității demarării procedurii speciale de
examinare a acordului doar în cazul, când vinovăția este recunoscută expres și
integral.20

Marea Britanie

Specificul sistemului englez (lipsa procurorilor publici, o structură mult mai

flexibilă de stabilire a pedepselor etc.), face practic imposibilă existența
negocierilor între părți.

Procurorii englezi se bazează mai mult pe ceea ce poate fi denumit “înfrângerea

învinuitului”, adică învinuitul care de acord să pledeze vinovat prin presarea
acestuia cu riscurile, neplăcerile și consecințele de ordin negativ pe care le
comportă un proces penal.

Deci, ei nu urmăresc scopulcde a se baza pe negocieri pentru a produce un

procentaj înalt al pledării vinovat.

18
V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 367.
19
Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок: сравнительный анализ, “Российская юстиция”,
2004, nr. 4, pag. 55.
20
Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в
сокращенном порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr.3, pag. 69.
12
Japonia

În Japonia dacă învinuitul a recunoscut vinovăția și este de acord cu

recomandarea pe care procurorul o va face judecătorului în privința pedepsei, cazul
este supus, cu acordul învinuitului, unei proceduri sumare.

În acest caz, procurorul trimite judecătorului dosarul cu probele acumulate,

acordul învinuitului și recomandarea sa pentru pedeapsa care ar trebuie să fie
aplicată.

Prezența învinuitului la proces nu este necesară. În mod obișnuit, instanța poate

aplica în aceste cazuri numai amenda, iar în cazuri excepționale poate aplica
privațiunea de libertare cu un maximum de trei ani.

În 1986, 93% din toate dosarele au fost soluționate prin intermediul procedurii
sumare. Avantajul acestei proceduri, atât pentru procuror, cât și pentru învinuit,
este în termenele reduse de soluționare a cazului.21

Astfel învinuitul alege între două proceduri - procedura sumară (ryakushiki

tetsuznki) și procesul obișnuit.

1.4. Concluzii la capitolul I.

În concluzionarea primului capitol, putem percepe varietatea instituției acordului

de recunoaștere a vinovăției în sistemele judiciare, cu opinii diferite ale
doctrinarilor asupra originii, definiției și procedurii acesteia, dar care au același
scop, cel mai important fiind simplificarea procesului penal.

Confuziile din doctrină, care au fost descrise anterior, demonstrează că

introducerea acestei instituții în Republica Moldova trebuie să fie precedată nu
numai de o definire clară a acestiu conceăt, ci și de o descriere cât mai exhaustivă a
condițiilor de încheiere ale acordului și cerințelor față de validitatea acestuia.

Astfel ne va permite să evităm mai multe obstacole și probleme pe care instituția

respectivă le poate prezenta la aplicarea ei.22

21
Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в
сокращенном порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr. 3, pag. 69.
22
V. Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 1/2003, p. 28.
13
 Conform materialului expus la capitolul I, mai putem deduce că, drept o
categorie aparte de circumstanţe cu caracter atenuant poate fi considerată şi
recunoaşterea vinovăţiei în cadrul urmăririi penale sau investigaţiilor judiciare.

Aşadar, cu toate că recunoaşterea vinovăţiei nu este expres prevăzută în şirul de

circumstanţe atenuante specificate în Partea Generală a Codului penal al Republicii
Moldova.

Aceasta constituie o asemenea circumstanţă datorită faptului că, pe de o parte,

reprezintă un semn al autoevaluării şi autocondamnării de către infractor
nemijlocit, iar, pe de altă parte, implică un efort relativ redus din partea
autorităţilor abilitate ale statului în sensul investigaţiei şi acumulării probelor
suplimentare privind vinovăţia infractorului.23

Capitolul II "Instituția acordului de recunoaștere a

vinovăției sub aspect practic"

2.1. Date statistice.

Datorită raportului anual al activității organelor procuraturii, putem urmări

evoluția instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, prin examinarea datelor
privind numărul cauzelor penale examinate în procedura specială a acordului de
recunoaștere a vinovăției.

Așadar, potrivit datelor organelor procuraturii, în anul 2006 în procedura

acordului de recunoaştere a vinovăţiei a fost finalizată examinarea a 6219 cauze
penale, ce reprezintă 50 % din numărul total al cauzelor penale examinate. Acest
indice, denotă o creştere cu 1393 cauze penale examinate în procedura acordului de
recunoaştere a vinovăţiei în raport cu anul 2005.

Aplicabilitatea institutului „acordului de recunoaştere a vinovăţiei”, separat

pentru perioadele corespunzătoare ale anului 2004, 2005 şi 2006, în raport cu
numărul total de sentinţe pronunţate, se prezintă după cum urmează:24

23
M. Grama, Aplicarea pedepsei în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Studia Universitatis
Moldaviae, Seria Științe Sociale, Chișinău, 2014, nr. 3 (73), p. 141 - 149 (în coautorat: Dorina Cemîrtan).
24
Raportul activității organelor procuraturii pentu anul 2006, Chișinău, 2007, pag. 31.
14
 14000 12578
12000 11045 11389
10000 Total nr.
8000 de
6219 sentințe
6000 Din ele, în
3987
4000 procedura
acordului
2000 955
0
2004 2005 2006

Conform acestor date, în anul 2006 deducem o creștere extremă de 651% a

cauzelor examinate în procedura acordului de vinovăție, comparativ cu anul 2004
și de 417% comparativ cu 2005.

Acest lucru este ușor explicabil, se datorează faptului că, în 2004 instituția
acordului de recunoaștere a vinovăției era una relativ nouă, care necesită studierea
ei, înainte de a fi aplicată.

Concluzia dată o constatăm din raportul activității organelor procuraturii pentru

anul 2004, unde se stipulau încercările acestui organ de a se aprofunda în materia
acestei instituții:
Datorită conlucrări cu Ambasada SUA în luna octombrie a fost organizată o masă
rotundă cu genericul Prezentul și viitorul instituţiei acordului de recunoaștere a
vinovăţiei în Republica Moldova: între teorie și practică, în cadrul căreia au fost
abordate problemele cu care se confruntă lucrătorii practici în aplicarea
prevederilor legale menţionate și soluţiile care ar permite depășirea situaţiei și
sporirea eficienţei aplicării legislaţiei în cauză.25

În anii 2007-2010 cota procentuală a cauzelor penale examinate în procedura

specială a acordului de recunoaștere a vinovăției ușor a scăzut, dar această scădere
are lafel o explicație.

25
Raportul activității organelor procuraturii pentu anul 2004, Chișinău, 2005, pag. 24.
15
 Așadar, În perioada anului 2010 a fost menţinută cota procentuală a cauzelor
penale examinate în procedură specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Astfel, în procedura nominalizată, a fost finisată examinarea a 3755 cauze penale
sau 44,3% din numărul total al cauzelor penale soluţionate cu sentinţă. Acest
indice este constant pe parcursul ultimilor 3 ani. Aplicabilitatea institutului
acordului de recunoaştere a vinovăţiei, pentru perioada anului 2009 şi perioada de
12 luni a anului 2010, se prezintă după cum urmează:26

9000 8545 8468

8000
7000
6000 Total
nr.de
5000
3840 3755 sentințe
4000 Din ele, în
3000 procedura
2000 acordului
1000
0
2009 2010

Din datele prezentate mai sus, conchidem că, scăderea numărului de cauze
penale examinate în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției se
datorează scăderii ocuparii instanțelor judecătorești, adică scăderii numărului total
de sentințe pronunțate. Procentajul de 44,3% nefiind unul semnificativ de depreciat
față de procentajul de 50% din anul 2006.

Numărul sentințelor comparativ cu anul 2006 a scăzut cu 67%, o contribuție

asupra acestui fapt având și instituția acordului de recunoaștere a vinovăției,
deoarece, scopul principal al instituției este de a simplifica procesul penal, ceea ce
oferă o viteză sporită la rezolvarea cauzelor penale.

Iar o dată cu scăderea numărului de sentințe, e și logic șă ne așteptăm la o

scădere a numărului de cauze penale examinate în procedura specială a acordului
de vinovăție.

26
Raportul activității organelor procuraturii pentu anul 2010, Chișinău, 2011, pag. 66.
16
 În perioada anului 2012 a fost constatată o creştere a numărului cauzelor penale
examinate în procedură specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Astfel, în
procedura nominalizată, a fost finisată examinarea a 4287 cauze penale sau 44,7%
din numărul total al cauzelor penale soluţionate cu sentinţă. Acest indice este
relativ constant pe parcursul ultimilor 3 ani. Aplicabilitatea institutului acordului
de recunoaştere a vinovăţiei, pentru perioada anului 2011 şi perioada de 12 luni a
anului 2012, se prezintă după cum urmează:27

10000 9133 9589

8000
Total nr.
6000 de
4182 4287 sentințe
4000 Din ele, în
procedura
2000 acordului

0
2011 2012

Încă o confirmare a celor spuse mai sus este această diagramă, unde putem
observa dependența numărului sentințelor de numărului procedurilor acordului de
vinovăție.

Constatăm o creștere de 4.1% a numărului procedurii acordului de recunoaștere

a vinovăției.

În anul 2013 și 2014 numărul cauzelor penale examinate în această procedură a

scăzut enorm, instituția devalorificându-se.

Așadar, ca urmare a modificărilor operate în Codul de Procedură Penală prin

includerea unui mecanism mai simplificat de examinare a cauzelor penale,

27
Raportul activității organelor procuraturii pentu anul 2012, Chișinău, 2013, pag. 85.
17
considerabil s-a micșorat numărul cauzelor penale examinate în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției. Astfel, în procedura specială a acorduluide
recunoaștere a vinovăției, pe parcursul anului 2014 au fost examinate doar 811
cauze penale în privința a 887 persoane, sau 7,7% din numărul total al cauzelor
penale soluționate cu sentințe.

La acest capitol însă, constatăm că, aplicabilitatea prevederilor art 3641 Cod de
Procedură Penală, ca și în anul 2013 a cunoscut o evoluție spectaculoasă pe
parcursul anului 2014. Astfel, în procedura prevăzută de art. 364 1 Cod de
Procedură Penală în anul 2014, potrivit datelor statistice prezentate, au fost
examinate 5059 cauze penale sau 48% din numărul total de cauze penale
examinate. Acest indicator adăugat la numărul cauzelor penale examinate în
procedura acordului de recunoaștere a vinovăției constituie o rată de 55,7% din
numărul total de cauze ( se judecă în procedură simplificată ). Aplicabilitatea
institutului judecării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală și a
acordului de recunoaștere a vinovăției pentru perioada anului 2013 și perioada de
12 luni a anului 2014, se prezintă după cum urmează:28

12000 10489
9717 Total nr. de
10000
sentințe
8000
6000 5059
3462 Din ele, în
4000 procedura
1630 acordului
2000 811
0
2013 2014

Observăm impactul enorm al instituției judecării cauzei în baza probelor

administrate la urmărirea penală asupra acordului de recunoaștere a vinovăției.

Se datorează reducerii pentru inculpații care au recunoscut săvârșirea faptelor:

Inculpatul care a recunoscut săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a
28
Raportul activității organelor procuraturii pentu anul 2014, Chișinău, 2015, pag. 51.
18
solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege
în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe
viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.29

Începând cu anul 2013, instituția acordului de recunoaștere a vinovăției a fost

într-o continuă descreștere, iar spre final, vom examina datele statistice pentru anul
2018.

Astfel, prin Recomandarea nr.R (87)18 Comitetul de Miniştri al Consiliului

Europei a încurajat statele membre să adopte măsuri care vizează simplificarea
procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ
hotărâri sumare, înţelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi
judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, în acord cu această din urmă recomandare, precum și cu politicile

promovate de Procuratura Generală, aplicabilitatea procedurii simplificate de
judecare a cauzelor penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale a
atins cota de peste 64% (8015 cauze penale din totalul de 12377 dosare).

Concomitent cu ascensiunea aplicabilității procedurii de judecare a cauzelor pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe o pantă descendentă se
află cota institutului acordului de recunoaștere a vinovăției. În procedura
menționată supra, s-au examinat doar 266 cauze penale, sau 2,15 % din numărul
total al cauzelor penale soluţionate cu sentinţă.30

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a

judecării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada
anului 2018, se prezintă după cum urmează:

29
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 3641 alin. 8.
30
Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chișinău, 2019, pag. 114, 115.
19
 14000 12377
12000 Total nr. de
sentințe
10000
8015
8000
6000 Din ele, în
4000 procedura
2000 acordului
266
0
2018

Conform datelor, constatăm că, instituția judecării cauzei în baza probelor

administrate la urmărirea penală este de 30 de ori mai aplicată decât instituția
acordului de recunoaștere a vinovăției după numărul cauzelor examinate în această
procedură.

Se datorează modificării în legislația penală din 2012, care a adăugat la

procedura penală și o altă modalitate de simplificare a procesului judiciar.

2.2. Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și al

judecății pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(Exemple din practica judiciară)

Potrivit definiției legale, acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o

tranzacție încheiată între procuror și învinuit/inculpat.

Așadar, acordul de recunoaștere a vinovăției se întocmește în scris, cu

participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului în cazul
infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave.31

31
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 504 alin. 2.
20
 Din prevederea menționată, deducem următoarele condiții care trebuie
obligatoriu respectate la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și
anume:

- Forma scrisă a acordului;

- Participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului;
- Care sunt infracțiunile în vederea cărorapoate fi încheiat acordul și anume
cele ușoare, mai puțin grave și grave.

Forma scrisă a acordului de recunoaștere a vinovăției

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie care urmează a fi

întocmită în formă scrisă. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei trebuie să conţină
răspuns la toate întrebările specificate la art. 505 alin. 2 CPP, precum şi cele
enumerate la art. 506 alin. 3 CPP.

Răspunsurile urmează a fi consemnate de învinuit, inculpat. Acordul de

recunoaştere a vinovăţiei se semnează de procuror, învinuit sau inculpat şi
apărătorul acestuia, astfel ca semnăturile să fie pe fiecare pagină a acordului.32

Participarea apărătorului

Apărătorul are un rol primordial în asigurarea condiţiilor de validare a acordului.

Participarea apărătorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei este
expres stabilită de lege, iar acuzatul nu poate renunţa la serviciile apărătorului în
cadrul acestei proceduri.

Asistenţa acordată de un apărător este frecvent considerată ca un suport pentru

prezumarea caracterului benevol al recunoaşterii vinovăţiei. Din aceste
considerente, la acceptarea acordului instanţa este obligată să stabilească dacă
inculpatul este satisfăcut de calitatea asistenţei juridice acordate de apărătorul său
şi dacă acesta a avut posibilitatea de a citi şi discuta cu avocatul său acordul şi
poziţia sa până la semnarea acestuia.

Prestaţia ineficientă a apărătorului este un temei pentru instanţă de a nu accepta

acordul sau de a casa în recurs sentinţa pronunţată în această procedură. Asistenţa
apărătorului este ineficientă atunci când prestaţia lui este sub limita standardului
rezonabilităţii şi există probabilitatea că dacă apărătorul nu ar fi fost atât de

32
www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-vinovat / 22.12.2019, 16:14
21
ineficient, inculpatul nu ar fi încheiat un acord, dar ar fi ales judecarea în cadrul
unui proces obişnuit al cazului său.

Drept exemplu de asistenţă ineficientă poate fi informarea greşită a inculpatului

despre legea ce se aplică, consecinţele recunoaşterii vinovăţiei sau o posibilă
hotărâre a instanţei de judecată.

În afară de asistenţa juridică propriu zisă, avocatul urmează să anexeze la acord

un certificat separat, în scris, prin care declară că acordul de recunoaştere a
vinovăţiei de către învinuit, inculpat a fost examinat de el personal, că procedura
de încheiere a lui, prevăzută de art. 505 CPP, a fost respectată şi că recunoaşterea
vinovăţiei de către învinuit, inculpat rezultă din înţelegerea lor confidenţială
anticipată.33

Infracțiunile în vederea cărora poate fi încheiat acordul

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi încheiat odată ce persoana este

pusă sub învinuire şi până la începerea cercetării judecătoreşti. Legea limitează
încheierea acordului la infracţiunile uşoare, mai puţin grave sau grave.

În cazul în care persoana este învinuită de mai multe infracţiuni unele dintre care
nu cad sub incidenţa acestei proceduri speciale deoarece sunt de o gravitate mai
mare, cauza urmează a fi disjunsă în privinţa acestor infracţiuni care vor fi
examinate în procedura obişnuită.

Chiar dacă este posibilă o disjungere a cazurilor, încheierea acordului numai în

privinţa unor infracţiuni mai puţin grave nu ar putea avea o influenţă substanţială
atât asupra termenilor examinării, cât şi a pedepsei finale, de aceea avocatul ar
putea recomanda abţinerea de la încheierea unui acord în astfel de situaţii.34

Instanța supremă susține că la aplicarea art. 80 Cod Penal, în cazul în care

instanța acceptă acordul de recunoaștere a vinovăției și pedeapsa pentru
infracțiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru
această infracțiune, legea nu interzice aplicarea concomitentă și a prevederilor art.
79 și art. 90 Cod Penal.35

33
Ibidem
34
Ibidem
35
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în
procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de
Justiție a Republicii Moldova, 2011, nr. 5, punctul 22.
22
 Așadar, drept exemplu poate servi sentința Judecătoriei Cimișlia din 05
noiembrie 2012, adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției,
Tomescu Ivan a fost condamnat în baza art. 151 alin. 1 Cod penal, la 5 ani
închisoare.

Aplicându-se concomitent prevederile art. 90 Cod penal, prin care pedeapsa a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an și art. 80 beneficiind de
o reducere cu o treime din pedeapsa maximă pentru pedeapsă.36

Spre deosebire de acordul de recunoaștere a vinovăției, judecarea pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală poate fi solicitată până la
începerea cercetării judecătorești, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu.37

În cadrul şedinţei preliminare sau pînă la începerea cercetării judecătoreşti,

instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are
obiecţii, apoi acordă cuvîntul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra
cererii formulate.38

Deci, examinând Dosarul nr.12-1-56172-17082018; 1- 720/18, conchidem că, în

şedinţa de judecată, inculpatul Babin Boris a declarat că îi sunt cunoscute probele
administrate în cadrul urmăririi penale, recunoaşte vinovăţia în comiterea
infracţiunii care î-i este incriminată, încadrarea juridică a faptelor sale şi că nu
doreşte administrarea cărorva probe. În acest sens, în conformitate cu art. 364 1
alin. (1) Cod de Procedură Penală, a depus o cerere prin care a solicitat examinarea
cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. Această acțiune
avănd loc în cadrul ședinței preliminare.

Instanța a stabilit că, examinarea cauzei în procedura stabilită de art. 364 prim
CPP, în cazul întrunirii condiţiilor stabilite de lege, este un drept al inculpatului, iar
o eventuală respinge arbitrară a cererii respective ar constiui o limitare a unui drept
subiectiv acordat de lege.

Dacă acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi considerată o circumstanță

atenuantă de către instanța de judecată, atunci în cazul judecării cauzei în baza
probelor administrate la urmărirea penală, instanța nu poate reține în calitate de

36
Sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 05 noiembrie 2012
37
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 3641 alin. 1.
38
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 3641 alin. 3.
23
circumstanță atenuantă recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, or judecarea
cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are
ca premiză recunoaşterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz
pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului urmează a fi stabilită în
conformitate cu art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, care stabileşte o
pedeapsă redusă, luându-se în consideraţie recunoaşterea faptelor, iar reţinerea în
calitate de circumstanță atenuantă şi recunoaşterea vinovăţiei ar însemna acordarea
unei bivalențe juridice uneia şi aceleiaşi circumstanţe.

Instanța de judecată a stabilit o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 13 ani și

4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis cu calcularea acestui
termen din momentul pronunţării sentinţei şi cu includerea în acest termen a
perioadei aflării inculpatului în stare de arest.

Astfel, conform dosarului nr.12-1-56172-17082018; 1- 720/18, inculpatul a

beneficiat de o reducere cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru
infracțiunea comisă.39

Totuși, dacă ar fi să facem o diferență din punct de vedere a profitabilității între

acordul de recunoaștere a vinovăției și procedura judecății pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, învinuitul/inculpatul ar obține mai multe
facilități în cazul încheierii acordului, din considerentul că, acordul de recunoaștere
a vinovăției poate fi considerat ca o circumstanță atenuantă și în plus, este posibilă
aplicarea concomitentă și a prevederilor art. 79 și art. 90 Cod Penal.

2.3. Concluzii la capitolul II.

În concluzionarea capitolului II, constatăm că, instituția acordului de

recunoaștere a vinovăției cedează cu mult după numărul de sentințe pronunțate în
procedura acesteia, în comparație cu altă procedură simplificată, introdusă în
legislația penală la finele anului 2012, și anume, instituției judecății pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală.

Având același scop, și anume acel de a simplifica procesul judiciar, amândouă

instituții vin cu obligația de a reduce din pedeapsa maximă prevăzută pentru

39
Sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 octombrie 2018, în cazul dosarului nr.12-1-56172-
17082018; 1- 720/18
24
infracțiune, în schimbul recunoașterii vinovăției sau recunoașterea săvârșirii
faptelor indicate în rechizitoriu.

Totuși, dominarea instituției judecății pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, poate fi explicată prin însuși faptul că încheierea acordului de
recunoaștere a vinovăției nu împiedică aplicarea concomitentă cu aceasta și a art.
79 și art. 90 Cod Penal, care la rândul lor, fiind aplicate, vin să mai reducă din
pedeapsa și așa redusă în baza acordului de recunoaștere a vinovăției.

Totodată, acordul de recunoaștere a vinovăției mai poate fi calificată ca

circumstanță atenuantă.

Acuzatorul nu în toate cazurile va cădea de acord să încheie o asemenea

tranzacție în acordul de recunoaștere, neavând interesul de a facilita într-atât
învinuitul/inculpatul, în schimb, instituția judecății pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală permițândui acuzatorului să aducă cazul în procedura
simplificată, tot în schimbul unei reduceri al pedepsei, dar fară ulterioare
posibilități de aplicarea concomitentă cu aceasta a articolelor 79 și 90 Cod Penal și
fără ai oferi circumstanța atenuantă.

O altă cauză a scăderii aplicativității instituției, este condiția de încheiere, și

anumea aceea care presupune că acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi
încheiat doar în cazul infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave.

Art. 3641 la rândul său nu stabilește oarecare granițe în acest sens, drept dovadă
am examinat sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 octombrie
2018, în cazul dosarului nr.12-1-56172-17082018; 1- 720/18, unde este vorba
despre o infracțiune excepțional de gravă, dar, făptuitorul totuși a avut parte de o
reducere a pedepsei în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală.

Concluzii generale și recomandări

În contextul subiectului lucrării, referindu-ne la cercul de subiecți față de care

este aplicabilă prevederea art. 80 Cod Penal, este necesar de menționat că acesta
este unul limitat, norma nefiind una de aplicabilitate generală pentru persoanele
care au comis fapte interzise de legea penală.

25
 Art. 80 Cod Penal este aplicabil doar în cazul în care învinuitul/inculpatul a
comis o infracțiune ușoară, mai puțin gravă sau gravă.

Astfel, norma menționată permite reducerea pedepsei în funcție de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei comise, pentru următoarele fapte:

Infracțiuni ușoare – faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Infracțiuni mai puțin grave – faptele pentru care legea penală prevede
pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.

Infracțiuni grave – faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă
cu închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.40

Drept urmare, deducem că, față de persoanele care au comis infracțiuni care se
sancționează cu pedeapsa închisorii al cărei maxim depășește 12 ani, norma art. 80
Cod Penal nu se aplică.

Analizând cele cercetate în prezenta lucrare, se poate de menționat cu certitudine

că acordul de recunoaștere a vinovăției este un subiect foarte complex și
controversat atât în sistemul de drept național, cât și în alte sisteme de drept.

Drept confirmarea celor spuse, avem datele statistice formate din raportul
activității organelor procuraturii pentru perioada 2004-2018, unde constatăm o
depreciere extremă a instituției, în favoarea judecății pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, care prin procedura sa necesită acordul de recunoaștere
a săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu de către inculpat41, în shimbul reducerii
cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu
închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o
pătrime a limetelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani42. – procedura dată având același scop ca și acordul de
recunoaștere a vinovăției.

Avantajele oferite de acord determină ca acesta să fie un mijloc potrivit și

eficient de dispunere a cauzelor penale fără a recurge la judecată.
40
Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul Oficial 72-74 din 14.04.2009,
art. 16.
41
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 3641 alin. 1.
42
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110
din 07.06.2003, art. 3641 alin. 8.

26
 Pentru o percepere mai clară a diferenței dintre aceste două instituții sus-numite,
autorul tezei de semestru, recomandă studierea sentințelor pronunțate în
procedurile vizate, în afară de acele sentințe din prezenta lucrare.

Totodată, evoluția instituției acordului de recunoaștere a vinovăție va fi

percepută mai ușor, prin prisma cercetării raporturilor anuale ale organelor
procuraturii, de la momentul apariției instituției, până în prezent.

Unii autori afirmă că, există pericol că prin cedările persoanelor învinuite în
scopul obținerii unei declarații de recunoaștere a vinovăției, acordul de
recunoaștere a vinovăției încurajează nu numai persoanele vinovate, dar și cele
nevinovate de a pleda vinovat.

Condamnarea unor persoane nevinovate poate avea loc deoarece acestea pot fi
determinate de natura acestei instituții de a se declara vinovate, dar și din cauza că
majoritatea drepturilor procedurale nu mai sunt aplicate în cazul acordului de
recunoaștere a vinovăției și nu pot preîntâmpina aceste lucruri, cu toate acestea,
unele experimente psihologice au sugerat că persoanele nevinovate sunt șovăitoare
de a pleda vinovat, în plus, a fost argumentat de asemenea că procesele judiciare
nu garantează totdeauna sentințe ce corespund realității.

27
 Referințe bibliografice:

 Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122 din 14.03.2003,

publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110 din
07.06.2003, în vigoare din 12.06.2003.
 Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în
Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009
 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind
judecarea cauzelor penale în procedura acordului de recunoaștere a
vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de
Justiție a Republicii Moldova, 2011, nr. 5.
 V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției,
“Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova”, 2002, nr.6.
 M. Grama, Aplicarea pedepsei în cazul acordului de recunoaștere a
vinovăției, Revista Studia Universitatis Moldaviae, Seria Științe Sociale,
Chișinău, 2014, nr. 3 (73),(în coautorat: Dorina Cemîrtan).
 Victor Orindaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal
contradictorial, Revista Națională de Drept, nr. 1/2000.
 Петрухин. И., Сделки о признании вины чужды российскому
менталитету, Российская Юстиция, nr. 5/2001.
 Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения
судебного следствия в сокращенном порядке, “Судовы вестнiк”, 2008,
nr. 3.
 V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 7/2003.
 Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок:
сравнительный анализ, “Российская юстиция”, 2004, nr. 4.
 Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, Российская Юстиция,
7/1998.
 Sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 octombrie 2018, în
cazul dosarului nr.12-1-56172-17082018; 1- 720/18
 Sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 05 noiembrie 2012
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2004, Chisinău, 2005.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2005, Chisinău, 2006.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2006, Chisinău, 2007.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2007, Chisinău, 2008.
28
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2008, Chisinău, 2009.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2009, Chisinău, 2010.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2010, Chisinău, 2011.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2011, Chisinău, 2012.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chisinău, 2013.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2013, Chisinău, 2014.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2014, Chisinău, 2015.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2015, Chisinău, 2016.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2017, Chisinău, 2018.
 Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chisinău, 2019.
 www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-
pledarea-vinovat

29