Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- București -
2019
MIGRÁȚIE, migrații, . Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu
pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali. 1
Mişcarea migratoare din România a înregistrat după anul 1990, schimbări importante de sens,
de intensitate şi destinaţii exprimate printr-o relansare a migraţiei interne. Intre anii 1970 – 2002,
numarul populatiei care si-a schimbat domiciliul a fost de peste 9,3 milioane de persoane. Din punctul
de vedere al volumului migratiei interne, în primul an postrevoluționar, fenomenul înregistrează o
adevarată explozie, nivelul atins fiind de aproximativ 2,7 ori mai mare decât cel din anul 1970. Un
alt factor cu acțiune asupra migrației l-a constituit navetismul, un fenomen extrem de intens în
România în perioada regimului comunist. Nici o statistica nu surprinde, însă, așa-numitele migrații
temporare sau sezoniere pentru muncă. O parte a populației rezidente în mediul rural lucra practic in
mediul urban ( in constructii, in industrie), fiind deci caracterizată printr-un statut socio-profesional
ambiguu. Acest fenomen reprezentă și o formă de completare a veniturilor bănești ale gospodăriilor,
de regulă, insuficiente in agricultură.
1970 293.337
1
http://dexonline.ro/definitie/migrație
multidimensional ca stoc și fluxuri, diversificat ca forme de manifestare. Acest proces nu implică
întotdeauna si schimbarea rezidenței.
1. migrația externă a persoanelor, din punctul de vedere al țării de plecare, de origine si al celei
gazdă, de destinație, include două categorii de persoane: imigranții și emigrantii.
a) persoanele care părăsesc țara de origine și obtin dreptul de a se stabili definitv in țara
gazdă, in condițiile respectării legislatiei in vigoare.
c) refugiații sunt persoane care au obtinut dreptul de stabilire temporară si/sau definitivă
intr-o țară-gazdă.Explicațiile sunt ,in principal, de ordin politic si/sau etnic.
d) persoanele repatriate sunt persoane care au emigrat cu ani in urma, iar acum se reintorc
in țara de origine, de plecare. Cel mai adesea aceste persoane au dubla cetatenie-cea romana si cea a
tarii din care se reintorc.
a) persoane care părăsesc definitiv țara de origine, stabilindu-se intr-o alta țara-gazda, cu
sau fără păstrarea cetățeniei. Aceștia sunt emigrantii propriu-zisi;
b) persoane plecate temporar pentru a munci sau a desfasura o activitate intr-o alta tara, fara
schimbarea rezidentei. In acest caz, se contureaza doua categorii de migranti sau de migratie:asa-
numita migratie controlata, in care miscarea persoanelor/fortei de munca intre tari este bazata pe
acorduri bilaterale intre țările respective care dau dreptul la premise de muncă temporare ( 3-6-9 luni,
mergându-se pina la contracte de munca pe perioade de 5 ani) in tara de destinatie; migratia
necontrolata( ilegala), organizata și sustinută de adevărate rețele clandestine, organizate cel mai
adesea la scara internatională. Aceasta categorie alimentează piețele subterane ale muncii din tările-
gazdă sau, in alte cazuri, se află la limita dintre legal si ilegal sau se ocupa de alte activități care
depășesc cadrul legal, mergând pana la a intra in retele mafiote sau practicând alte activitati ( traficul
de carne vie etc.);
c) persoane aflate la studii în străinatate - elevi, studenți, studii doctorale si postdoctorale,
stagii de specializare pe perioade diferite, plasamente, in special tineri in baza unor programe
acceptate atat de tara de plecare, cat si de tara de destinatie etc.
Imigranți sunt persoanele care, in condițiile reglementărilor din țara gazdă, obțin dreptul de
ședere și, numai după un timp, cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții, obțin dreptul de stabilire
definitivă în țara gazdă. În unele țări acest proces este îndelungat.
Repatriatii sunt persoane care, într-o anumită perioadă, din diferite motive, au emigrat,
stabilindu-și reședința intr-o altă țară ( schimbare definitivă) și care se reîntorc în țara de origine. Din
punct de vedere al compețentelor și al normelor democratice de comportament, uneori aceștia
reprezintă un câștig pentru țara-mamă. Unii dintre aceștia devin investitori de prestigiu, manageri
apreciati, după cum altii pot urmări doar profitul pe termen scurt care rezultă fie din reconstituirea
dreptului de proprietate, fie dintr-o anumită afacere.
La nivelul Uniunii Europene libera circulație a persoanelor a fost inclusă pentru prima dată în
Tratatul de la Roma. În articolul 4 al acestui Tratat se menționa necesitatea “respectării condițiilor
pentru a se realiza libera circulație a persoanelor și a forței de muncă pe teritoriul comunității. “Această
prevedere, realizată treptat, pe măsura creării cadrului juridic, economic și social necesar, echivalează
cu eliminarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate in ce privește angajarea, stabilirea salariilor,
condițiile de muncă. Cadrul juridic al liberei circulatii a persoanelor și a forței de muncă a cunoscut un
proces continuu de imbunătațire. Libera circulație a persoanelor din țările membre ale UE in interiorul
Uniunii este astăzi o realitate.
Dreptului la libera circulație în interiorul UE ii sunt asociate o serie de alte drepturi, si anume:
dreptul la rezidenta, obtinut de cetatenii membri ai tarilor membre ale UE in baza cartii de
identitate sau a celei de angajat, iar de catre cetatenii din spatiul extracomunitar, pe baza
“cartii de rezidenta”;
membrilor familiei – sotie, copii pana la 18 ani- li se garanteaza dreptul de stabilire,cu
conditia sa dispuna de locuinta decenta ;
angajarea intr-un loc de munca: cetatenii in varsta de munca ai unui stat membru al UE au
dreptul de a obtine un loc de munca pe teritoriul altui stat membru in aceleasi conditii cu
cetatenii statului respectiv;
egalitate de tratament a lucratorilor nationali in ce priveste accesul la ocuparea unui loc
de munca, diverse facilitati/avantaje de ordin fiscal si social, reprezentare sindicala si alte
drepturi similare ;
dreptul de a ramane in tara-gazda, dupa incheierea contractului de munca si/sau a
activitatii desfasurate, cu conditia sa fi ajuns la varsta legala de pensionare.
Orice resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene (UE) are dreptul de acces la o
activitate salariată şi de a desfăşura această activitate pe teritoriul altui stat membru.
În acelaşi mod, un angajator este liber să îşi difuzeze ofertele, să încheie şi să execute
contracte de muncă cu cetăţeni europeni proveniţi din alte state membre.
Nicio legislaţie naţională nu poate limita oferta, accesul şi ocuparea unui loc de muncă de
către cetăţenii europeni proveniţi din alte state membre, în afara celor privind cunoştinţele
de ordin lingvistic necesare efectuării activităţii.
Regulamentul interzice orice discriminare între angajaţii naţionali şi cei proveniţi dintr-un
alt stat membru în ce priveşte:
Cauzele migrarii factorului munca privesc mai multe aspecte, In primul rand, este vorba despre
o miscare cvasinaturala provocata de dezechilibrul dintre populatie si resurse. Populatia care nu-si mai
gaseste mijloacele de hrana incepe sa se deplaseze in locurile mai bogate, atat in interiorul aceluiasi stat,
dar mai ales in afara granitelor acestuia, in al doilea rand, avem de-a face cu deplasarea populatiei din zona
rurala catre centrele, chiar societatile industriale, fapt ce da nastere la un adevarat transfer al acesteia catre
centrele urbane aglomerate.
Pe lângă impactul negativ al migrației asupra producției locale, sărăcia și inegalitatea, mulți
cercetători au evaluat și efectele negative socio-culturale ale migrației. Expunerea la bogăție a
migranților întorși acasă, a bunurilor și ideilor pe care le aduc cu ei sunt adesea considerate ca parte
contributivă la schimbarea de gusturi rurale, ceea ce face să crească numărul de cereri pentru mediul
urban sau pentru produse și mărfuri importante, să scadă cererea de bunuri produse la nivelul local și
să crească costurile generale de trai pentru migranți și non-migranți deopotrivă. Putem spune faptul
că migrația este responsabilă pentru pierderea de solidaritate comunitară.
Efectele pozitive sunt, de natură economică și devin cele mai importante. Astfel, slăbirea presiunii
asupra numărului de locuri vacante duce la o tendiță de creștere a salariilor. Menținerea unui trend
ascendent al câștigurilor salariate obligă fiecare unitate economică să fie preocupată de eficiența intregului
proces productiv; și in sfera serviciilor se va pune accent pe calitate și pe un marketing bine elaborat. Tot în
plan economic repatrierea veniturilor realizate în străinătate echilibrează, într-o anumită măsură,
balanța comercială a țării. Intensificarea transferurilor bancare, a activităților de transport și curierat,
2
http://www.frontpress.ro/2013/04/migratia-si-perspectivele-demografice.html,.
adăugarea unei conotații turistice au antrenat pe verticală și pe orizontală dezvoltarea câtorva industrii
in România.
Dintre efectele negative – renunțarea consumatorilor români la anumite bunuri și servicii românești în
favoarea altora mai competitive, fapt care conduce la dispariția anumitor 'actori' din economia românească.
Efectele pe termen scurt sunt benefice deoarece procesul tranziției de la economia centralizată la
economia de piață din România a scos la iveală gravele dezechilibre și tensiuni existente in perioada
1947-1989. Aceste tensiuni și dezechilibre nu aveau cum să nu producă un val de șomeri, de persoane
cu diferite calificări, dar care nu reușeau să activeze în domeniul pentru care s-au pregătit.
Tot pe termen scurt putem privi și integrarea tinerelor generații în muncă, aspect insuficient analizat și
tratat in contextul economiei românești actuale.
Bibliografie:
Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate ,
republicata 2009
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din
5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii
www.institutulnationaldestatistica.ro