Sunteți pe pagina 1din 18

1.

Fundamente teoretice ale analizei economico-


financiare
Analiza reprezintă o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al
fiecărui element în parte, respectiv examinarea amănunţită a unei probleme.
Analiza presupune descompunerea sau desfăşurarea unui fenomen în părţile sale componente,
iar cu ajutorul metodelor specifice domeniului:
 Se cercetează fiecare componentă
 Se stabilesc relaţiile de cauzalitate, factorii care le generează
 Se formulează concluziile
 Se conturează cadrul activităţii viitoare
Analiza economică studiază mecanismul de formare şi modificare a fenomenelor economice
prin descompu-nerea lor în elemente componente şi prin stabilirea factorilor de influenţă.
Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor
finale care explică o anumită stare de fapt, o anumită evoluţie, un anumit nivel de performanţă.
Conţinutul procesului de analiză
Etape:
1. Delimitarea obiectivului analizei
2. Determinarea factorilor şi cauzelor fenomenului studiat
3. Stabilirea factorilor şi a determinarea corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul
analizat
4. Măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori
5. Sintetizarea rezultatelor analizei
6. Elaborarea măsurilor care reprezintă conţinutul deciziilor menite să asigure sporirea
eficienţei activităţii pe viitor
2. Tipologia analizei economice

Metodologia analizei
Metodologia = totalitatea cuprinde doua categorii
metodelor de cercetare de metode:
folosite de o stiinta. • Metodologia analizei calitative
• Metodologia analizei cantitative

Metodolgia analizei calitative – are ca scop:


 determinarea structurii unui fenomen,
 a cauzelor de interconditionare
 a relatiilor de cauzalitate dintre factori si fenomen

Metodologia analizei calitative utilizeaza urmatoarele procedee pentru realizarea demersurilor


sale:
1. Procedeul comparatiei
2. Procedeul descompunerii rezultatelor
3. Procedeul gruparii corelative a factorilor
4. Procedeul modelarii fenomenelor economice
Metodologia analizei cantitative – are rolul de a comensura actiunea diversilor
factori, de a pune in evidenta rezervele interne din economia entitatii.

Un sistem performant al entitatii se


bazeaza pe gasirea continua de
solutii pentru cresterea permanenta Pentru realizarea cu success a cestui
a eficientei activitatii. In acest scop demers, firmele trebuie sa
va trebui sa caute in permanenta si foloseasca atat metodologia de
sa gaseasca acele rezerve interne analiza calitative, cat si pe cea
care exista in economia oricarei cantitativa.
entitati, iar apoi sa le masoare si sa
le exploateze.

Din punct de vedere al abordarii spatiale, exista doua mari abordari:


1. Abordarea pe orizontala – in cadrul unei metodologii de analiza competitionala
2. Abordarea pe verticala – in cadrul unei metodologii de analiza a starii interne a
entitatii

Clasificare
1.După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi cel al desfăşurării fenomenului:

 Analiza post-factum sau post operatorie


 Analiza previzională sau prospectivă
2.După caracteristicile fenomenelor cercetate:

 Analiza calitativă
 Analiza cantitativă
3.După nivelul la care se desfăşoară analiza:

 Analiză microeconomică
 Analiză macroeconomică
4. După modul de urmărire în timp a fenomenelor:
 Analize statice (pe vericală)
 Analize dinamice (pe orizontală)
5. După orizontul de timp la care se referă:
 Analize pe termen scurt
 Analize pe termen lung
3. Funcţiile analizei economice
Analiza economică are rolul ei bine determinat şi îndeplineşte în acest sens funcţii specifice cum
ar fi:

• Funcţia de stabilire a diagnosticului economico


financiar
Analiza are rolul de a stabili diagnosticul stării economico- financiare a unei entităţi într-un
timp şi spaţiu particulare, adică ea trebuie să repereze punctele forte şi punctele slabe ale
activităţii cercetate în scopul stabilirii şi aplicării terapiei de redresare.

• Funcţia de conservare a rezultatelor


Această funcţie a analizei vizează latura viitoare a activităţii bazată pe principiul că în viitor
entitatea îşi va continua în mod normal activitatea. Protecţia rezultatelor viitoare are în vedere
faptul că acestea trebuie să atingă cel puţin nivelul de performanţă al perioadei precedente.

• Funcţia de descoperire a rezervelor interne


Această funcţie a analizei presupune descoperirea abaterilor implicate de efectuarea diferitelor
comparaţii ale rezultatelor (în timp, în spaţiu, faţă de plan) cu scopul ca entitatea să le cunoască
şi să le exploateze în demersul său continuu de creştere a eficienţei economice a activităţii.
Ex: rezerve privind folosirea forţei de muncă, utilajului, materiilor prime, materialelor

• Funcţia de sporire a eficienţei economice


Analiza economico – financiară vizează exploatarea acelor informaţii care prin utilizarea lor să
se obţină un nivel al beneficiilor semnificativ pentru sporirea eficienţei economice a entităţilor.
4. Etapele procesului de analiză
1. Planificarea analizei
Planul de analiză cuprinde următoarele elemente:
 Prezentarea entităţii
 Stabilirea obiectivului analizei
 Definirea problemelor cheie de cercetat pentru atingerea obiectivului şi a ordinii
executării lor
 Stabilirea bazei informaţionale
 Stabilirea locului de desfăşurarea a analizei şi a perioadei de realizare a acesteia
 Stabilirea echipei de analiză şi repartizarea sarcinilor în cadrul echipei
Programul de analiză cuprinde o detaliere a tuturor elementelor cuprinse în planul de analiză în
vederea asigurării îndeplinirii acestuia

2. Culegerea şi selectarea informaţiilor


Principalele surse informaţionale ale analizei sunt reprezentate de :
 Sursele interne (contabilitate, control şi audit intern, informaţii statistice)
 Sursele externe (situaţiile financiare, opinia auditorului financiar, lista clienţilor
bancari rău platnici)

3. . Verificarea informaţiilor culese


Există două tipuri de verificări care trebuie avute în vedere:
 Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informaţie
 Verificarea de fond – se referă la controlul realităţii şi veridicităţii operaţiunilor
consemnate de documentele contabile sau cuprinse în alte surse informaţionale

4. Analiza propriu-zisă a informaţiilor


Această etapă presupune parcurgerea următorilor paşi:
 Delimitarea obiectului analizei
 Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat realizată
printr-o analiză structurală
 Stabilirea corelaţiilor dintre fiecare factor şi fenomenul analizat
 Măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat

5. Întocmirea raportului de analiză


Această etapă presupune sintetizarea rezultatelor analizei:
 Obiectivele urmărite
 Stabilitatea punctelor forte şi punctelor slabe ale analizei
 Stabilirea abaterilor
 Elaborarea măsurilor corective
5.Procedeul comparatiei
Reprezinta punctul de plecare in orice analiza economico-financiara, deoarece orice rezultat al
activitatii entitatii nu se studiaza doar ca marime, ci in raport cu anumite baze de comparatie.
“ Un numar izolat nu reprezinta o informatie utila, comparatia este cheia”. (Nobes C, Weaver
S., 1995)
Tipuri de comparatii:

1. Comparabilitatea simpla – in care se compara acelasi element de comparat dar


privit din optici diferite
Tipuri de comparatii in functie de criteriile care stau la baza comparatiilor:
1. comparatii in timp
– in care se compara valorile unui rezultat obtinut in perioade de timp diferite
- permit stabilirea trendului de evolutie al fenomenelor = analiza prin trend sau in dinamica
2. comparatii in spatiu
– se pot realiza sub diverse forme:

 intre rezultatele diferitelor verigi organizatorice din cadrul unei entitati– se compara CA
realizata pe mai multe puncte de desfacere
 intre rezultatele obtinute de o entitate si rezultatele medii obtinute pe ramura de
activitate in care activeaza entitatea
 intre rezultatele obtinute de entitate si cele realizate de o firma etalon
3. comparatii mixte
– se bazeza pe imbinarea in acelasi timp a comparatiilor in timp cu cele in spatiu
Ex: - se compara evolutia cotei parti de piata a doua firme concurent
4. comparatii fata de plan
Ex: - se compara nivelele realizate ale veniturilor si cheltuielilor unei perioade cu cele
prevazute prin bugete

2. Comparabilitatea compusa sau sub forma de rate – in care elementele


de comparat sunt diferite, scopul fiind acela de a obtine indicatori cu putere de
informare si sintetizare superioare
ex: se compara PN cu CAN -> valoarea marjei nete a profitului
6.Procedeul descompunerii rezultatelor
Presupune structurarea fenomenelor si proceselor economice in vederea localizarii spatio-
temporare a lor dar si pentru a pune in evidenta factorii de interconditionare.
Tipuri de descompuneri:

1. Descompunerea in timp
– pune in evidenta evolutia fenomenelor in doua sau mai multe perioade de timp succesive. Se
poate stabili astfel contributia fiecarei diviziuni de timp (zile, saptamani, decade, luni, ani) la
modificarea totala a fenomenelor cercetate.

2. Descompunerea in spatiu
– permite cunoasterea fenomenelor derulate pe diferite structure organizatorice ale unitatii
(puncte de productie, puncte de desfacere, sucursale, filiale). Pe aceasta cale se poate pune in
evidenta contributia fiecarei verigi organizatorice la modificarea totala a fenomenelor
cercetate.

3. Descompunerea in parti componente sau factori de influenta


– permite descompunerea fenomenului pana la aflarea cauzelor finale care au contribuit la
modificarea starii initiale a fenomenului. In acest mod se pun in evidenta factori de gradul I, II,
…, n, pana la aflarea cauzelor finale ale modificarii rezultatului.
7.Procedeul gruparii corelative a factorilor

Acest procedeu are in vedere gruparea factorilor simpli de interconditionare ai fenomenului in


factori agregati cu putere de generare a fenomenului analizat.
Procedeul utilizeaza un punct de vedere invers procedeului de descompunere pe factori.

𝐶𝐴𝑁 𝑇𝑧 𝑇ℎ 𝐶𝐴𝑁
W= 𝑁
= 𝑁
* 𝑇𝑧 * 𝑇ℎ

W = productivitatea medie anuala

Nl = nr. mediu de angajati dintr-o luna

Wz = productivitatea zilnica

Tz = numarul mediu de zile lucrate de un muncitor pe luna

Th = numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi


8.Procedeul modelarii fenomenelor economice

a) Din punct de vedere al modului de reprezentare al modelului se


disting:
1. Modele imitative - ce reprezinta acelasi fenomen redat insa la o scara mai mica (ex:
harti, machete)
2. Modele analogice – cu anumite proprietati se reprezinta alte proprietati (ex: cu ajutorul
graficelor se exprima evolutii, tendinte ale fenomenului studiat)
3. Modele simbolice – se bazeaza pe utilizarea simbolurilor in reprezentarea fenomenului
(ex: modele matematice abstracte care iau forma unei ecuatii, ineacuatii sau functii).

b) In functie de tipul relatiilor care se stabilesc intre fenomen si factorii


de interconditionare:
1. Modele deterministe
- ce reflecta reprezentari matematice exacte ale fenomenului in functie de factorii de
interconditionare, putand fi exprimate sub forma de relatii matematice de produs, raport,
suma, diferenta sau complexe.
CAN = Q * Pu
1. Modele nedeterministe (statistice)
– care sunt obtinute pe baza utilizarii tehnicilor statistice in demersul de cercetare a
fenomenelor economico financiare prin tehnica esantionarii.
17.Analiza rentabilitatii: Contul de profit si pierdere
Rentabilitatea = poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine
profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta
acestora.
Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori:
1. Profitul = reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii
2. Ratele rentabilitatii = reflecta gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor
intreprinderii aduc profit

Contul de profit si pierdere


Este principala sursa de informatii pentru determinarea rezultatelor intreprinderii.
Reprezinta un document contabil de sinteza care concentreaza veniturile si cheltuielile unei
intreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare al rezultatelor.
Contul de profit si pierdere cuprinde:
• Toate veniturile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului
• Toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleiasi perioade
Din punct de vedere al formei, contul de profit di pierdere se poate prezenta diferit in functie
de:
• criteriul retinut pentru clasificarea veniturilor si cheltuielilor
• modul de raportare a veniturilor la cheltuieli
In structurarea veniturilor si cheltuielilor, practica romaneasca a adoptat clasificarea dupa
destinatie sau pe functii.
Contul de profit si pierdere sub forma “in cont”
Contul de profit si pierdere sub forma “in lista”

Contul de profit si pierdere


Acest mod de prezentare are avantajul separarii rezultatului exploatarii de cel provenit din
operatiuni financiare si exceptionale.
Rezultatul net este obtinut dupa deducerea din suma celor trei rezultate a impozitului pe profit.
In Romania, contul de profit si pierdere se intocmeste obligatoriu de catre toate unitatile
patrimoniale:
- fie in sistem de baza (unitatile mari)
- fie in sistem simplificat (unitatile mici si mijlocii).
18.Analiza indicatorilor partiali ai rentabilitatii
Contul de profit si pierdere permite calcularea a trei indicatori partiali ai rentabilitatii:
• rezultatul exploatarii
• rezultatul financiar
• rezultatul exceptional
De asemenea, contul de profit si pierdere permite determinarea indicatorului global de
rentabilitate rezultatul exercitiului (inainte si dupa impozitare).
In practica franceza, intreprinderile au obligatia de a elabora tabloul soldurilor intermediare de
gestiune.
Acestea sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului
exercitiului.

Rezultatul brut al exploatarii (RBE)


RBE = este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termini de rentabilitate, care
indica contributia exploatarii la formarea rezultatelor.
Acest indicator evidentiaza performantele economice ale unei firme pe plan industrial si/sau
commercial.
RBE nu cuprinde decat veniturile si cheltuielile care corespund unor incasari, respective plati. El
exclude deci amortizarile si provizioanele, precum si veniturile din provizioane.
RBE reprezinta de fapt fluxuri de incasari generat de exploatare.
Rezultatul brut al exploatarii (RBE) cuprinde
• Venituri monetare (Vanzari marfuri, Productia exercitiului (vanduta, stocata sau
imobilizata, Subventii pentru exploatare)
• Cheltuieli monetare (Costul de achizitie al marfii vandute, Consumurile exercitiului de
la terti (materii prime, materiale, combustibil, energie, servicii externe) Cheltuieli cu
personalul, Impozite, taxe si varsaminte assimilate) = RBE

Rezultatul exploatarii (RE)


RE = caracterizeaza performantele comerciale si financiare ale unei intreprinderi independent
de politica financiara si fiscala.
Acest sold tine seama de politica de amortizare si de constituirea provizioanelor.
• RBE + Venituri din provizioane privind exploatarea, Alte venituri din exploatare -
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele pentru exploatare, Alte cheltuieli de
exploatare = RE
• Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare = RE

Rezultatul curent (RC)


RC = reprezinta rezultatul obtinut din operatiuni normale, obisnuite ale intreprinderii.
RC – permite aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii.
RE+VENITURI FINANCIARE- CHELTUIELI FINANCIARE = RC

Rezultatul exceptional (Rexc)


Venituri exceptionale – cheltuieli exceptionale = Rexc

Rezultatul net (Rnet)


Rnet = corespunde sintezei rezultatului current si exceptional corectat cu impozitul pe profit.
RC + Rexc – Impozit pe profit = Rnet
19.Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului
financiar
 Analiza lichiditate – exigibilitate – este numita si analiza patrimoniala si are
meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii
 Pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, analiza patrimoniala studiaza gradul de
exigibilitate al elementelor de pasiv si cel de lichiditate al elementelor de active.
 Riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului
exigibil cu activul sau disponibil

 Numerosi analisti pornind de la abordarea juridical

 a bilantului utilizeaza conceptul de situatie neta, exprimand contabil

 valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra intreprinderii.

SN = ACTIV – DATORII TOTALE


20.Fondul de rulment
Fondul de rulment – indicatorul care exprima in marime absoluta lichiditatea unei
intreprinderi pe termen scurt.

 FR = RESURSE PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE


 FR = CAPITALURI PERMANENTE – ACTIVE IMOBILIZATE
o (capitaluri proprii + datorii pe termen lung)
 FR = NEVOI TEMPORARE – RESURSE TEMPORARE
 FR = ACTIVE CIRCULANTE – DATORII PE TERMEN SCURT

Fondul de rulment patrimonial reprezinta acea parte a capitalului permanent ce


excede activele imobilizate si este destinat finantarii activelor circulante.
Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finantare, ca:
• Fondul de rulment propriu
FRp = CAPITALURI PROPRII– ACTIVE IMOBILIZATE
• Fondul de rulment imprumutat
FRi = FR – FRp
21.Nevoia de fond de rulment
NFR – reprezinta acea parte a activelor circulante care trebuie finantate pe seama fondului de
rulment
NFR = (ACTIVE CIRCULANTE – DISPONIBILITATI – INVESTITII FINANCIARE) – OBLIGATII PE
TERMEN SCURT
NFR = (STOCURI+ CREANTE ) – (DATORII PE TERMEN SCURT – CREDITE PE TERMEN SCURT)

Trezoreria neta
TN – reprezinta indicatorul care pune in corelatie fondul de rulment cu necesarul de fond de
rulment si exprima:
 Daca este pozitiva – excedentul de numerar la sfarsitul unui exercitiu financiar
 Daca este negativa – nevoia de numerar la finalul unui exercitiu financiar,
acoperita pe seama creditelor pe termen scurt
TN = FR - NFR

Cash flow
CF – reprezinta fluxul de lichiditati sau disponibilitati banesti la sfarsitul unei perioade de timp
CF = TN1- TN0
Unde:
TN1- trezoreria neta la sfarsitul exercitiului financiar
TN0 – trezoreria neta la inceputul exercitiului financiar

S-ar putea să vă placă și