Sunteți pe pagina 1din 5

Alexandru Lăpuşneanul

de Costache Negruzzi

Nuvela a apărut în anul 1840 în revista Dacia literară, în primul


număr, cu titlul Scene istorice din cronicile Moldaviei,
Alexandru Lăpuşneanul.
Nuvela prezintă un episod din istoria Moldovei, în fragmente
simetrice, cu o gradaţie dramatică de mare concentrare - cei cinci
ani ai celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-
1569).
Toate acţiunile lui Alexandru Lăpuşneanu sunt puse în slujba
menţinerii şi creşterii autorităţii domnitorului, în interesul ţării,
împotriva marii boierimi feudale frământate de intrigi şi de lupte
pentru domnie.
Cele patru capitole ale nuvelei, prin motourile cu titluri
semnificative, rezumă subiectul: I - Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreau; II - Ai să dai samă, Doamnă !; III - Capul lui Moţoc
vrem...; IV - De mă voi scula pe mulţi am să popesc şi eu.
Subiectul urmează o desfăşurare ascendentă şi o clasică
evoluţie a momentelor fiind inspirat din Letopiseţul Ţării Moldovei
al lui Grigore Ureche, iar revolta poporului din cronica lui Miron
Costin.
În centrul nuvelei, scriitorul îl aşează pe Domnul Moldovei,
toate celelalte personaje, ca şi acţiunile prezentate fiind orientate
spre reliefarea caracterului acestuia.
Fiind trădat de boieri, în prima sa domnie, Lăpuşneanu se
întoarce în ţară cu ajutor turcesc. Solia celor patru boieri (Veveriţă,
Moţoc, Spancioc şi Stroici) încearcă a-l convinge să renunţe la
scaunul domnesc: " norodul nu te vrea, nici nu te iubeşte şi Măria
Ta să te întorci înapoi..."
La ospăţul de la curtea domnească, 47 de boieri sunt omorâţi
din porunca lui Lăpuşneanu. În acest timp, poporul adunat în faţa
palatului îl cere pe Moţoc: "Capul lui Moţoc vrem", acesta moare
ucis de mulţime.
După câţiva ani, Lăpuşneanu, grav bolnav, roagă să fie
călugărit, dar când îşi revine din leşin - şi văzându-se îmbrăcat în
rasă monahală - este cuprins de furie şi paroxism; îngrozită de
atitudinea lui Alexandru Lăpuşneanu, Ruxanda doamna, la
îndemnul boierilor Spancioc şi Stroici, îl otrăveşte. Eroul romantic
este înfrânt de duşmani.

-1-
Romantismul este susţinut de tema capodoperei care este de
factură istorică şi de felul în care este creat personajul principal.
Nu este vorba despre portretul robot al lui Lăpuşneanu, nuvelistul
preferând o schemă psihologică de adâncime; efectul acesteia
este un personaj cu defecte şi calităţi hiperbolizate în care se
amestecă inteligenţa diabolică, sadismul, arta disimulării şi umorul
de factură sarcastică.
Dramatismul nuvelei rezultă în principal din conturarea unui
personaj dotat cu o excepţională complexitate psihologică şi
realizat în manieră romantică. El devine simbolul individualităţii de
tip absolutist ce domină prin forţa personalităţii realitatea însăşi.
Apreciat constant drept un erou romantic, prin calităţi de
excepţie şi defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice,
eroul lui Negruzzi este un personaj complex, bine individualizat.
Însuşirile lui Lăpuşneanu se află toate la limita patologicului.
Curajul său este cel al unui nebun, are energie, voinţă, inteligenţă,
spirit pătrunzător dar aceste însuşiri le foloseşte demonic, este
viclean perfid inuman. El ameninţă şi terorizează chiar înainte de a
se vedea domn (" A venit vremea să vă mulg şi eu pre voi, boieri")
şi huleşte chiar şi în ceasul morţii ("Dumnezeu sau dracul mă va
însănătoşii").
Negruzzi se distanţează de cronică utilizând dialogul, prin care
pune în lumină mişcarea psihologică a personajului.
Faptele voievodului, ajuns din nou pe tronul Moldovei,
campania de exterminare a boierilor trădători, iertarea pe care o
cere, cu pocăinţă boierilor, leacul de frică oferit gingaşei şi miloasei
doamne, aruncarea lui Moţoc în mâinile mulţimii furioase pun în
lumină un domn absolut, un tiran al epocii medievale, care
acţionează pentru întărirea autorităţii domneşti şi slăbirea boierilor.
Lăpuşneanu e în acelaşi timp un strateg perfect şi un actor de
geniu. Simulează smerenia pentru a înşela vigilenţa boierilor.
Ucigându - l pe Moţoc îşi atrage poporul de partea sa şi scapă
în acelaşi timp de un adversar perfid el apărând ca un executor al
voinţei populare.
O altă trăsătură dominantă a personalităţii lui este amestecul
dintre sângele rece şi spontaneitatea colerică. Acest fapt îi permite
să controleze orice situaţie şi să manifeste un umor cu puternice
accente de sadism şi cu efecte distructive asupra adversarului.
Punctul culminant este realizat printr-o scenă romantică
macabră, măcelul.
Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lăpuşneanu şi Moţoc
retraşi " lângă o fereastră " , capătă viaţă într-un tablou plin de
mişcare ce se derulează aievea (verbe la imperfectul durativ).

-2-
Cinismul, luciditatea, sângele rece, tonul sarcastic în faţa scenei
i
sângeroase, comportamentul faţă de Moţoc, dispreţuitor şi cinic,
dezvăluie o structură diabolică
Prezenţa poporului este o preocupare a romanticilor care aduce
personaje şi din alte clase sociale, de mai jos. Dar cu o forţă
realistă remarcabilă, Negruzzi realizează personajul colectiv prin
trăsături - gradat relevate: mai întâi mulţimea vine, la palat, din
curiozitate, apoi (întrebată ce vrea )se aglutinează în cete, ca în
cele din urmă să devină o singură voinţă, să aibă unitate de idei şi
acţiune.
Moţoc este ucis într-o scenă cu ţesătură comică de un comic
macabru în care intervine şi logica matematică (" să omor atâţia
oameni pentru un singur om").
Leacul contra fricii pe care Lăpuşneanu vroia să i-l dea
Ruxandei e, de fapt, o privelişte îngrozitoare pentru care chiar
spaima devine un eufemism. Talentul actoricesc îl face pe
Lăpuşneanu să simtă nedumerirea ("femeia tot femeie; în loc să se
bucure se sparie").
E evident că atât în curajul cât şi în arta de a se stăpâni a lui
Lăpuşneanu, există o legătură patologică. El ameninţă şi în clipa
morţii, vrea să îşi ucidă copilul şi soţia, refuzând să creadă că va
murii. Complexitatea personalităţii lui şi contrastul faţă de celelalte
personaje îl fac nu de puţine ori un personaj mai agreabil scoţând
în evidenţă mediocritatea ce-l înconjoară.
Moţoc apare ca un boier trădător, slugarnic, perfid, adulator -
când îşi dă seama că Lăpuşneanu va fi din nou Domn al Moldovei
- " î-i sărută mâna, asemenea câinelui care în loc să muşte linge
mâna care-l bate". Linguşitor încearcă să aprobe fapta despotică
a lui Lăpuşneanu: "eu de mult aveam de gând să te sfătuiesc pre
măria ta la aceasta". Dispreţuieşte poporul : "Eu sunt boier mare;
ei sunt nişte proşti".
Laş şi poltron, când se vede pe sine în primejdie se văicăreşte,
îşi mulge barba, jură că va ridica o biserică, dacă va fi salvat.
Dramatismul nuvelei se realizează inclusiv la nivelul structurii.
Predominanţa dialogului, tensiunea replicilor, derularea
intempestivă a conflictului, comprimarea secvenţelor care se
derulează, toate acestea imprimă nuvelei mai degrabă aerul unei
drame istorice în care cele patru capitole ar putea fi considerate
acte ale unei piese de teatru.
Prin reconstituirea istorică, prezentarea unui erou de excepţie,
utilizarea antitezei, nuvela aparţine romantismului. Alte elemente
romantice mai sunt: descrierea naturii sinistre, otrava,

-3-
nebunia(paroxismul), culoare de epocă realizată prin descrierea
vestimentaţiei şi a bucatelor, etc.
Limbajul, cu elemente de factură populară, este plastic şi
expresiv (a şugui, gloată, norod, "sărind ca un om ce calcă pe un
şarpe").
Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorică
Alexandru Lăpuşneanul, care " ar fi devenit o scriere celebră ca
şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei
limbi universale". (G. Călinescu)

-4-
i