Patrimoniul cultural

Conform definițiilor, termenul patrimoniu este explicat ca fiind o posesiune ereditară sau un
bun moștenit de la părinți ori o colecție de bunuri spirtuale sau culturale ce aparțin întregii
omeniri. Acest termen nu are o semnificație largă ci unică la nivel mondial și provine din
latinescul „patrimonium”. Semnificația acestui termen face trimitere către o tradiție, un obicei,
acela de a lăsa o moștenire de orice fel, materială sau spirituală următoarelor generații cu intenția
pură de transmite învățături,întâmplări semnificative sau obiecte cu o anume valoare. Fiind la
început un obicei familial, precum a păstra zestre spre a fi dată tinerilor căsatoriți, moștenirea a
căpătat de-a lungul secolelor o semnificație aparte, mai exact la finalul secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea când a fost dat in folosință termenul de patrimoniu artistic și in
jurul căruia se va concentra acest capitol. Odată cu descoperirea bogățiilor antice ce se datorează
explorărilor arheologice din Egipt, Mesopotamia, Grecia, Roma și Pompei patrimoniul artistic a
devenit suma valorilor colective,publice și globale. Aceste bogății au fost restaurate, conservate
și expuse publicului.

Patrimoniul nu se referă însă doar la bunuri materiale, ci în sens larg acesta poate cuprinde
obiceiuri, practici, locuri, obiecte, expresii artistice, valori deci prin urmare și bunuri imateriale.
Așadar patrimoniul cultural ce îl cuprinde și pe cel artistic este in prezent o identitate, o mărturie
strămoșească a întreprinderii umane de natură practică sau artistică de-a lungul secolelor istoriei
sale. Printr-o clasificare patrimoniul cultural este vast acesta cuprinzând:

Patrimoniu cultural material mobil și imobil:

·Obiecte de patrimoniu cultural mobile ce pot fi obiecte etnografice, artefacte arheologice,

artizanat, opere de cultură populară, creații artistice, manuscrise, arhive, colecții expuse
public sau private care, din punct de vedere istoric, științific, antropologic, estetic, artistic
sau tradițional, au o valoare universală și națională.

·Obiecte de patrimoniu imobile ce pot fi monumente, creații arhitecturale precum catedrale,

picturi (frescă), peșteri, ruine antice și sculpturi. Acestea se numesc imobile deoarece
transportarea lor ar putea reprezenta un pericol pentru starea de conservare a obiectelor
de patrimoniu conducând astfel la deteriorarea lor.
 ·Patrimoniul natural este format din monumente naturale, formațiuni fizice si biologice,
situri naturale și formațiuni fiziografice și geologice ce necesită o atenție deosebită în
vederea conservării deoarece pot cuprinde specii animale sau vegetale pe cale de
dispariție.

·Patrimoniul cultural subacvatic poate cuprinde epave ale unor vehicule ce atestă înteprinderi
umane în proximitatea teritorială.

·Patrimoniu cultural mixt și natural cuprinde componente precum peisaje culturale ce se

datorează colaborării între om si natură și surprind evoluția umană influențată de factori
fizici sau economici și sociali.

Patrimoniul cultural imaterial poate fi de natură lingvistică, prin expresii orale, tradiții sau
obiceiuri practice, gastronomie, legende, muzică, dans, meserii ale căror secrete au fost transmise
din generație în generație. Acest tip de patrimoniu permite continuitatea identității unui popor,
sau mai bine spus înveșnicirea sa prin imortalizare.