Sunteți pe pagina 1din 2

Consider ca cea mai buna alegere ar fi varianta a II-a lucerna fara ovaz.

Avantaje
si dezavantaje nu as putea sa vi le mentionez pt ca nu am incercat niciodata
cultura de lucerna+ovaz. Dar as putea sa va spun cate ceva despre tehologia de
cultivare a lucernei.
In primul rand lucerna nu este pretenţioasă faţă de planta premergătoare, dar se
obţin rezultate bune când se cultivă după plante care lasă terenul curat de
buruieni.Nu sunt bune premergătoare iarba de Sudan, sorgul, hibrizii tardivi de
porumb care eliberează terenul târziu şi lasă solul sărac în apă şi elemente
nutritive. In al doilea rand lucerna este o mare consumatoare de elemente
nutritive dar si de apa.

Cat despre lucrările solului lucerna este foarte pretenţioasă la modul de pregătire
a terenului deoarece are seminţe mici, adâncimea de încorporare a acestora în
sol este mică, iar puterea de străbatere a plantelor este redusă.Lucerna cere un
pat germinativ foarte bine pregătit, afânat la suprafaţă. Patul germinativ se
pregăteşte cu agregatul de grape cu colţi, prevăzut cu bare metalice pentru
nivelare sau cu combinatorul. Se recomandă evitarea folosirii grapelor cu discuri
la această lucrare.
Epoca optimă de semănat este primăvara devreme, când temperatura solului la
adâncimea de semănat este de 4-5 grade Celsius. Calendaristic, aceste condiţii
se realizează în prima jumătate a lunii martie în sudul ţării şi în a doua jumătate a
lunii martie sau începutul lunii aprilie în celelalte zone de cultivare a lucernei.
Lucerna se poate semăna şi la sfârşitul verii-începutul toamnei, în condiţii de
irigare. Semănatul se face cu semănătorile pentru cereale păioase, la 12,5 cm
între rânduri, utilizând o cantitate de sămânţă de 18-22 kg/ha, în funcţie de
calitatea patului germinativ, umiditatea solului şi însuşirile seminţelor, pentru a se
realiza 750-1000 seminţe germinabile la mp. Adâncimea de semănat este de 2-3
cm. După semănat, când solul este uscat în stratul superficial, se poate efectua
un tăvălugit uşor al semănăturii.

Combaterea buruienilor este lucrarea cea mai importantă din anul I de vegetaţie,
deoarece lucerna are la început un ritm lent de creştere şi poate fi mai uşor
invadată de buruieni.Combaterea acestora se realizează prin metode atat
agrotehnice cat şi chimice.Măsurile agrotehnice se referă la efectuarea lucrărilor
solului şi de pregătire a patului germinativ de bună calitate şi la efectuarea
cosirilor de curăţire. Coasa de curăţire este indicată numai în anul I şi se face la
îmbobocitul lucernei când buruienile nu au format încă seminţe, la 10-15 cm de
la sol, manual sau cu cositori mecanice. Materialul rezultat trebuie îndepărtat de
pe teren într-un timp cât mai scurt.
Combaterea buruienilor pe cale chimică s-a dovedit a fi metoda cea mai eficace.
Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se folosesc erbicidele:
Eradicane (4-5 l/ha), Diizocab (5-7 l/ha), Lasso (3,5-5 l/ha) şi Dual (3-5 l/ha),
aplicate preemergent.Pentru distrugerea buruienilor dicotiledonate sunt
recomandate erbicidele: Acetadin (5-7 l/ha), Basagran (4-5 l/ha),etc.
În condiţii de neirigare se pot realiza 2-4 coase/an.
În anul I de vegetaţie lucerna se recoltează în intervalul cuprins între sfârşitul
fazei de îmbobocire şi mijlocul fazei de înflorire, ceea ce permite dezvoltarea
normală a rădăcinilor şi acumularea unor cantităţi mari de substanţe de rezervă.
Epoca de recoltare în anul I influenţează producţia anilor următori şi durata de
folosire a lucernierei.
În anul II de vegetaţie şi în următorii ani, lucerna se recoltează în intervalul dintre
mijlocul fazei de îmbobocire şi înflorirea a 20-25% din plante. Nu se recomandă
păşunatul lucernei deoarece se distrug o parte din mugurii de pe colet, se
înrăutăţesc condiţiile de creştere a plantelor.
Producţiile sunt de circa 30-40 t/ha masă verde in anul 2-3 pe terenurile
neirigate. Producţia de fân este de 25-28% din cea de masă verde.