Sunteți pe pagina 1din 241

Ä&XOWXUDHSXWHUHDSRSRDUHORU´

$3$5(68%(*,'$81,81,,6&5,,725,/25',1520Æ1,$
$QXO,,,QU RFWRPEULHQRLHPEULHGHFHPEULH 

Ä7UHFăWRUXOHQXPăMXGHFDGXSăFHOHFHOHDPIăFXWFLGXSăFHOHFHOHDPUHIX]DWDOHIDFH´
/D&HQWHQDUXO0DULL8QLUL %LDQFD'REUHVFXSRH]LL
$QD3RGDUX2Gă5RPkQLHL±5RPkQLDOkQJăVRDUH *HOD(QHDSRHPH
'XPLWUX9HOHD(PLQHVFX±RSRYHVWHQHWHUPLQDWă *DEULHOD(QHVFX3RH]LL
$3$5(68%(*,'$865 *LRUJLDQD 5DGX 5HJLQD 0DULD XQLWDWHD GH PăVXUă D *DEULHOD)HFHRUXSRHPH
SDWULRWLVPXOXL±MXUQDOGHVXIHULQĠă ,,  'XPLWUX*ăOHúDQX3RHWLFăPHWDIL]LFă
$QXO,,,QU 1*HRUJHVFX(PLQHVFXúL0DUHD8QLUH )ORULQ*ROEDQSRH]LL
RFWRPEULHQRLHPEULHGHFHPEULH  $XUHO9'DYLG8QVHFROGHOD0DUHDQRDVWUă8QLUH *OLJRU+DúD3RH]LL
$QWRQ *HRUJHVFX 9HDFXO 5RPkQLHL 0DUL Yă]XW GH $QGUHHD0DIWHLSRHPH
DIDUă (OHQD0DULFDSRHPH
6LPLRQ7RGRUHVFX*HQHUDOXOGHEULJDGă,RDQ'UDJDOLQD %RULV0HKU3RHPHFXWLWOXúLIăUăWLWOX
 0DULDQD1HJUXJkQGSHDFRSHULúXOOXPLL ,, 
7DNH,RQHVFX*HQHUDOXO,RDQ'UDJDOLQD   6KDQWL1LOD\D3RH]LL
0LKDHOD$OEX0DUHD8QLUH(FRXULvQSUHVDOLWHUDUăGLQ 0LKDHOD2DQFHDSRHPH
2OWHQLD ,RQ3DFKLD7DWRPLUHVFXSRHPH
0DJGD 8UVDFKH 8Q VXELHFW GHOLFDW LGHQWLWDWHD $QD3RGDUX3RH]LL
URPkQHDVFă /XPLQLĠD3RWvUQLFKHSRHPH
'DQLHOD 9DUYDUD 9HúQLFLD GLQ SRHPHOH OXL ,RDQ &ULVWLQD'DQD3UHGDSRHPHvQSUR]ă
$OH[DQGUX &DUPHQ6HFHUHSRHPH
0LKDL%DUEX3DVăUHD5RFN1LFX$OLIDQWLVúL0DULXV%DĠX /RUHGDQD,RQHOD7RDGHU3RHPH
ODQVHD]ă 0DUHD 8QLUH R PHORGLHVLPERO SHQWUX 'XPLWUX7RPD=DUHDGLQVRPQ ,, 
5RPkQLD -DSRQHUL
$QD3RGDUX'LDQGUD'DYLG 3LDWUDGLQXQJKLDFXOWXULLURPkQH $ Q G U H H D  0 D I W H L   7U D L H F W R U L L  I U D J L O H  ) U D J L O H
&RQVWDQWLQ)URVLQ1*HRUJHVFX (PLQHVFX/XFHDIăUXO+\SHULRQ WUDG&)URVLQ  WUDLHFWRULHV
(PLQHVFXvQOLPEDOXL*RHWKH6FULVRDUHD,,,%ULHI,,,GH 0DULD2SUHD+DLNX
&KULVWLDQ:6FKHQN &XPvQĠHOHJHX
'LDQGUD 'DYLG ´6DX ĠDUD DFHDVWD Vă ILH vQ DGHYăU $QGUHHD 0DIWHL 'UXPXO VSUH 6LVLI DO 0LKDHOHL
URPkQHDVFă VDX QLFL QX PHULWă Vă ILH´ ± 0LKDL $LRQHVHL
(PLQHVFX 3UR]ă
%UkQFXúL±SRQWLIXODUWHLPRGHUQH 0LKDHOD%DO+RORURDFXO
8OWLPXO LQWHUYLX FX 9* 3DOHRORJ GH &RQVWDQWLQ &RUQHO1LVWHD6WUăLQDGLQWUHQ
=ăUQHVFX 5DOXFD3DYHO0XúFăWXUD
0LKDHOD'LDQD/XSúDQ7ULDGăFXOWXUDOă$GULDQ0DULQR $QD3RGDUX3XQFWXOILQDO 9, 
GHVSUH SUREOHPDWL]ăULOH OXL 0LUFHD (OLDGH FX SULYLUH OD 9DOHULX,RUGDQ3RSHVFX6HPLQĠHOH
RSHUDOXL%UkQFXúL 0DULDQD=DYDWL*DUGQHU&XYkQWXOGDW
)LORVRILH 7UDQVODĠLXQL
$,%UXPDUX)LLQĠDvQURPkQHúWH" 0LUFHD&LREDQXUHTXLHP &)URVLQ 
,XOLDQ&KLYX6LQHOHGLQVSUH2ULHQWVSUH2FFLGHQW 'RULQD%UkQGXúD/DQGpQ-XGHFDWDDSHL7KHMXGJHPHQW
$QGUHHD0DIWHL(PDQXHO3RSH 'UDJRú 1LFXOHVFX 'HVSUH VRFLHWDWH úL YLDĠă VRFLDOă vQ RIZDWHU 'DQLHOD%XOODV 
GLDOHFWLFDPRGHUQăúLFRQWHPSRUDQă *HOOX1DXP9DVFRGH*DPD 1LFROHWD&UăHWH 
3ROHPRV $QD3RGDUX8QDOWvQFHSXW8QDXWUHFRPPHQFHPHQW &
(YHO\QH0DULD&URLWRUX 1LFRODH%ăODúD'HVSUHRPXOQRXVXSUDRPQHPHUQLFXOGH )URVLQ 
ODWRWSDVXO (PDQXHO 3RSH 3RHPH'LNWHU 'RULQD %UkQGXúD
&RPHQWDULL /DQGHQ 
0LKDHOD$OEX 'DQ $QJKHOHVFX 3HQWUX R QHFHVDUă XQLWDWH D LVWRULHL 'XPLWUX9HOHD3RHPHSHQWUX2GHWWH3RqPHVSRXU2GHWWH
OLWHUDWXULLURPkQH &)URVLQ 
1*HRUJHVFX&RPSOHWDUHODGUHDSWDOXL'LRGRU*ULJRUH 6DSLHQWLD
9LHUXúLQXPHOHVDOH )ORUHQWLQ6PDUDQGDFKH1RLDIORULVPH
$QFD 6vUJKLH 0HWDPRUIR]HOH FRQúWLLQĠHL vQ 3HQXOWLPD &ULWLFă
FăOăWRULHGH$OLQD'LDFRQX 3HWUX,OLH %LUăX &X SRHWD (OLVDEHWD %RJăĠDQ SULQ
$O]LOHLFORSRW PăUăFLQLúXULOHVLQHOXL
'RUX5RPDQ'LQSkQăD]L ,XOLDQ &ăWăOXL 'HVSUH %DQFKHWLúWL 9LROHWD $QFLX $QD
7UHFHUHDvQVSUHOXPLQă 3RGDUX 
'DQ$QJKHOHVFX 0DULDQD%XUXLDQă7UHFHUHDvQVSUHOXPLQă ,;  ,RDQ+ROEDQ'UDPDWXUJLDFDOLWHUDWXUă
(YRFăULDQLYHUVăULHYHQLPHQWHSUHPLL 0 D U L Q  , D Q F X   2 G H W W H  ±  R  S R H ] L H  G H  U D I L Q D W ă
0LKDHOD$OEX 0LUFHD$QGUDú6WHOHOHYă]XWHGHVXV LQWHOHFWXDOLWDWH
0DULDQ%DUEX-HDQ%ăLOHúWHDQX±9LDĠDWXPXOWRDVăDXQXL 1DVWDVLD6DYLQ$QDPQH]HSRHWLFH
&RSHUWD &UXFHDGHSH&DUDLPDQPRQXPHQW YăUVăWRU %HDWULFH6LOYLD6RUHVFX0DULQ6RUHVFX±VFULLWRUXOIăUă
 vQFKLQDW(URLORUQRúWULGLQ5ă]ERLXO (XJHQ (YX (SLVWROă FăWUH 6HEDVWLDQR VDX (PSDWLD YkUVWă
SHQWUX5HvQWUHJLUHDğăULL 'LYLQD 7UDGXFHUL
&RSHUWD0DXVROHXOGHOD0ăUăЮHЮWL &RQYRUELULMXUQDOHvQVHPQăUL $ELJDLO(OL]DEHWK2WWOH\$ELJDLO:\DWW3RHPH 0DULDQD
'XPLWUX $XJXVWLQ 'RPDQ =LJ=DJ SULQ ELEOLRWHFă =DYDWL*DUGQHU 
1XPăULOXVWUDWFXLPDJLQLGLQúLUXO 9,,,  5DLQHU 0DULD 5LONH vQ OLPED OXL (PLQHVFX GH 'DQ
QHvQWUHUXSWGHPDUWLULDLLVWRULHLQRDVWUH (VHX 'ăQLOă
$OG\Q$OH[DQGHU0HPRULD0$ù,1,678/8,6SkQ]XUDW 0HQDFKHP0)DOHN0ăFHODUGHFXYLQWH ,,, 
vQKDOXFLQDĠLDUHJăVLULLGHVLQH /ăVDĠLFRSLLLVăYLQăOD0LQH
$QWRQ*HRUJHVFX0LWXULXUEDQH $QD3RGDUX,QRURJXO(NRUQ
'DQLHO0DULDQ/DEUDĠFXSRH]LDPHDQHUYRDVă« 0HPRULL
0LUHOD 6DYLQ 9D IL OLQLúWH YD IL VHDUă GH 9LUJLO 3URIHVRU &RORQHO U  &RQVWDQWLQ =DYDWL $PLQWLUL GH OD
0D]LOHVFX %XFúHúWL
3RHVLV )UDĠLLQRúWULGHSHVWH3UXW
)ODYLD$GDPSRH]LL /LXED/LXEDVWUD%RWH]DWXSRKHPH
ùWHIDQ$PDULĠHLSRHPH /LOLD0DQROH3RH]LL
9LROHWD$QFLXSRHPH $UWHOHVSHFWDFROXOXL
$QD$UGHOHDQX3RH]LL $GULDQğLRQ&RRUGRQDWHUHSHUWRULDOHOD7HDWUXO'UDPDWLF
/XFLDQ$YUDPHVFX3RH]LLQXQXPDLGHLXELUH ,RQ'6vUEX)LOHGLQDQXOvPSOLQLULORUURPkQHúWL
0LKDL %DUEX &LQFL SRHPH úLXQ DUJXPHQW &KLDU ,VWRULDúLILORVRILDFXOWXULL
GRXă ,RQ+LUJKLGXú+RPHUúLFLYLOL]DĠLDJHRPHWULFă
,RDQ'DQ%ăODQ3RH]LL 9LVSODVWLFD
)XQGD‫܊‬LD&XOWXUDOă 0ăGăOLQD%ăUEXOHVFX*ORVVă*QRVWLFăúLGRXăSRHPH 3HWUX ,OLH %LUăX VDX DUWD FD R PLQXQH GH /HRQDUG ,
Ä,RQ'6vUEX´3HWUR‫܈‬DQL $GULDQD%LUăX3RH]LL 9RLFX
VWU$YUDP,DQFX%O &ULVWLDQ7ăQăVHOHD3RHPH 1LKLO6LQH'HR
DS3HWUR‫܈‬DQLMXG+XQHGRDUD $QGUHL&DXFDUSRH]LL 3U 3URI XQLY GU ,RDQ &7HúX /XPHD ± FDSRGRSHUă D
&,) $OH[DQGUX&D]DFX3RHPH IUXPRVXOXLGLYLQ
&RQW%&55251&% 1LFROHWD&UăHWHSRHPH 'XPLWUX9HOHD'LQSULGYRUXOXQHLFăUĠL
7LSDU6,7(&+&UDLRYD7HO (YHO\QH0DULD&URLWRUXSRH]LL
LA CENTENARUL MARII UNIRI

ANA PODARU

Odă României – România, lângă soare


Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor, Nu e țară mai bogată, mai frumoasă sau mai vie
Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor, Cum e țara noastră dragă, cum e sfânta Românie.
Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire - Hai române, ieși din casă, pune vinul în ulcior
Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire. Și-apoi joacă hora mare colo-n vale la izvor!

Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire, Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la țară
Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie Îmbrăcată în catrință și în iie-n astă seară...
Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul
Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe. Și se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul.

Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat Se adună azi la porți tot românul de cu zori
Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat... Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori,
Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi Depănând povești din viața României iubitoare
Pentru zilele de mâine... câte datini sunt la noi?! Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare.

Dăscălii se-adună-n școli să-i învețe sfânta taină Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare
Pe copiii doritori, de tradiție, cânt, haină... Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare,
Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt Steagul flutură în vânt glorios. – Privește-n zare!
Ce-a rămas eternitate scris cu lacrimă-n cuvânt. Cerul scrie un poem... România, lângă soare.

Sf. voievozi români martiri Brâncoveanu,


Neagoe Basarab şi Ianachie sfetnicul

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 1


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Dumitru VELEA

EMINESCU – O POVESTE NETERMINATĂ


Porți ale templului ridicat în Carpați, deschideți- Nu sute, ci mii de ani, Eminescu i-a strâns într-un
vă, să intre Mihai Eminescu, „Omul pururea tânăr”, cuvânt, într-o inimă, într-un „ghem de lumină”, ca de
cel care a cutreierat în cruciș și-n curmeziș toate pro- la 15 ianuarie 1850, să strălucească pe cerul români-
vinciile locuite de români și a rămas de partea sufle- mii ca un astru!
tului românesc, conștiința noastră mai bună la cum-
pătul vremii, în această parte a lumii!
Deschideți-vă porți, să treacă tânărul Voievod cu
pașii săi uriași, călcând miraculos prin ținuturile ro-
mânești, lăsând urme de eternitate! Timpul este în
cumpănă deasupra Carpaților, deasupra frunților fie-
cărui român, acum, când trece triumfal, înfășurat în
carul său de flăcări, Poetul în a cărui inimă se aud
toate inimile românești ca un freamăt neîntrerupt de
mare!
În sufletele noastre, urmele tălpilor Sale sunt uri-
așe. Din cuvinte a făcut pietre sunătoare și le-a așezat
în acest templu, ca o muzică stelară. Iată, de peste un
veac și jumătate se aude duiosul ritm al celui mai în-
căpător suflet românesc, vestindu-ne, din adâncul
nopții, lumina înaltă și pură, umplând templul din
Carpați!
În lumina aceasta vedem chipurile tuturor voie-
vozilor noștri, viețile lor rupte între uriașele roți ale Lumina sa, izvorând din cele 44 de manuscrise,
istoriei. Iată-l Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân, este cartea sufletului nostru după care învățăm ce-i
pe Neagoe Basarab și Matei Basarab, pe Constantin patria, „cristalul istoric”, geniul național al poporului
Brâncoveanu și Mihai Viteazul, pe Tudor Vladimi- român, caracterul, verbul, învățătura supremă de-a fi
rescu și Nicolae Bălcescu și, mai ales, pe tristul un dialog între culturile popoarelor și civilizațiile is-
Avram Iancu! toriei. O poveste neterminată... O poveste care conti-
nuă, într-o a doua povestire a unui popor, întemeie-
toare „de limbă și neam”, cum frumos a zis chiar po-
etul în clipele preafericite de identificare cu bătrânul
și înțelepțitul Matei Basarab!
Deschideți-vă porți ale templului cu pereți lumi-
nați cu oglinzi! – rostește Eminescu în acest ceas al
istoriei poporului său. Ideile lumii intră în acest tem-
plu care este capul unui geniu. Ele intră și se multi-
plică la infinit. Pentru noi, ele nu sunt decât emines-
ciene!
Acest om, de-o puritate morală absolută, de cu-
prindere a tuturor domeniilor culturale și, mai ales, de
transformare a cunoștințelor, izvorâte din lume, în
acte culturale, stă în fața noastră ca un model uman
În marea Carte a literaturii noastre, G. Călinescu românesc. Ni se impune și se impune lumii. El a pre-
a așezat, între filele și zilele poetului nostru național, văzut Marea Unire a provinciilor românești, pentru
imagini ale lui Avram Iancu. Istoria noastră este un anul 1921. Generații după generații vor intra în tem-
șir de martiri, o spune Eminescu. Și, iată-l pe el, în plul din Carpați și generații după generații se vor lu-
rând cu ei, poveste neterminată... dureroasă poveste a mina de la chipul statuii Zeului și sufletului româ-
ideii naționale! nesc!

2 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Giorgiana RADU
REGINA MARIA, UNITATEA DE MĂSURĂ
A PATRIOTISMULUI – JURNAL DE
SUFERINȚĂ (II)
Al doilea an de război, 1917, se arată mai aspru bandaj sufletesc pentru a nu claca. Acel sprijin venea
decât primul, așa cum reiese și din însemnările notate de la oamenii din jurul său, prieteni, mulți dintre ei
aproape zilnic de Regina Maria în jurnalele sale, care oameni de cultură, artiști, medici, persoane cu sânge
stau mărturie incontestabilă a acelor vremuri. Oricât nobil. O astfel de prietenă îi era Maruka Cantacuzino,
de neagră și incertă este realitatea, Regina Maria nu- soția lui Mișu Cantacuzino, ministru al Justiției în pe-
și permite să dispere și e dispusă să-și respecte înda- rioada decembrie 1916 – ianuarie 1918, și căsătorită
toririle regale până la capăt, oricare ar fi deznodămân- a doua oară cu George Enescu. Pe Maruka, Regina
tul. Maria o descrie ca fiind „delicioasă, imposibil de ți-
„Dacă e scris ca zilele Regalității să se sfâr- nut în frâu – nu acceptă nicio critică. Irezistibil de
șească, îmi voi face măcar datoria regală până la ca- convinsă că ceilalți sunt făcuți să se plece în fața do-
păt. Un lucru e sigur, niciodată n-am fost mai apro- rințelor ei. Are în ea ceva curat și nobil, lipsit de orice
piată de poporul meu și nici ei nu m-au iubit nicio- urmă de meschinărie, care explică de ce e în stare să
dată mai mult decât acum. O răsturnare de situație rămână, netulburată, atât de imposibilă!”. Enescu,
furtunoasă îmi poate lua tronul, dar motivul nu va fi alintat Pinx, este evocat în multe rânduri, prin inter-
că nu mi-am îndeplinit rolul cu loialitate și credință. pretările „divine” care îndepărtau pentru câteva mo-
De aceea și adun poeziile și și micile articole scrise mente auditoriul din nebuloasele războiului. „L-am
pentru mine: pentru că, dacă într-o zi se vor duce lăsat pe Pinx să plângă în note sublime, supraome-
toate, să se vadă că a fost o vreme când am avut un nești, toată agonia unei țări muribunde”, notează Re-
loc în inima poporului”. (Jurnal de război 1917 - gina momentul în care l-a rugat pe Enescu să cânte
1918, ediție îngrijită de Lucian Boia). simfonia Le Gueux, când el a cântat „ca un zeu”.
Puținele momente de tihnă ale Familiei Regale
constau în plimbări în natură, unde culegeau flori săl-
batice așa cum îi plăcea Regelui Ferdinand, „un ade-
vărat botanist care le cunoaște toate numele lati-
nești”. În filele jurnalului, Regina Maria vorbește de-
seori despre frământările Regelui Ferdinand și difi-
cultățile pe care acesta le întâmpină din pricina unor
oameni politici: „Singurul patriot cu adevărat altruist
e bietul rege însuși! Regele rămâne singurul patriot
fără interese egoiste”.
De asemenea, Regina constată cu amărăciune dis-
crepanța uriașă dintre Familia Regală și „haita de poli-
ticieni”, vede hăul incomensurabil dintre cele două
lumi: „eu și regele suntem oameni mult prea onești ca
să ne înțelegem cu o haită de politicieni oligarhi care nu
au alt ideal decât să se doboare unii pe alții, tocmai în
asemenea clipe! Sunt dezgustată, atât de scârbită, încât
îmi vine să plec! Dar nu am unde să mă duc! (…) Îmi e
rușine mie pentru ei. (…) Vreau să-mi iubesc poporul,
dar cum să-i iubesc când se poartă ca niște nelegiuiți?”.
Clădită spre generozitate și candoare, chiar și
acolo unde nu s-ar cuveni uneori, Regina Maria este
încercată și ea de sentimente care-i tulbură liniștea in-
terioară: „Nu sunt fericită când nu mă simt iubitoare
– iar azi nu sunt iubitoare, mă simt aspră și lipsită de
În lupta fizică și interioară purtată de Regină în simpatie, îmi plâng de milă, stare de spirit stupidă și
acele vremuri, avea nevoie de sprijin moral, de un
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 3
LA CENTENARUL MARII UNIRI
care nu te duce cu nici un chip la fericire”. General, care îl întoarce pe Rege, utilizând orice pri-
Parcurgând jurnalul Reginei, găsesc trăsături ale lej, împotriva lui: „Am avut o discuție lungă cu Ave-
românilor care nu s-au schimbat de-a lungul celor o rescu în camera mea. Suferă enorm din cauză că e în
sută de ani, și care, probabil, vor rămâne în alcătuirea continuare tratat cu neîncredere. Îl tratează de parcă
nației noastre încă mult timp. „Am plantat peste tot o ar fi un om primejdios, care nu muncește decât pentru
mulțime de legume, destule cât să-și poată face pro- propriile interese – mi-a părut rău pentru el, trudește
vizii pentru la iarnă, lucru despre care întreb întot- din greu, își păstrează armata în stare excelentă, se
deauna cu teamă, fiindcă românii mei nu prea se pri- străduiește în toate părțile, e adorat de soldați și ofi-
cep să pună ceva deoparte pentru ziua de mâine”, țeri, dar Cartierul General îl supără și îl înjosește, îl
descrie Regina o vizită făcută la Frumoasa, unde Dr. întoarce pe rege împotriva lui cu orice ocazie, ceea
Staicovici, medic oftalmolog, reușise să pună pe pici- ce îl exasperează enorm pe Averescu și îl amărăște.
oare un „loc nenorocit”. Mi se pare că e tare păcat”. Mai târziu, pe la începu-
La începutul verii lui 1917, aliații noștri ruși, cei tul anului 1918, însăși Regina avea să constate amar,
în care ne pusesem toată nădejdea, dădeau semne de- când după demisia guvernului Brătianu, Averescu, la
loc pozitive în lupta cu inamicul german. „Acum situ- cererea Regelui, formează un nou cabinet și optează
ația noastră e mult mai gravă, fiindcă tocmai aliatul pentru încheierea păcii „dezonorante”: „cu Averescu
nostru, Rusia, ne pricinuiește mai multă disperare de- a venit sfârșitul visului, sfârșitul oricărei spe-
cât dușmanul însuși. (…) Vai, prietenii noștri ruși, ca ranțe…sfârșitul vieții noastre ca țară liberă”.
de obicei nu-și apără pozițiile, ci se tot retrag, în timp Decorând o companie din „Vânătorii de Munte”,
ce regimentele noastre viteze sunt mai presus de orice Regina Maria descrie cu emoție empatia dintre ea și
laudă. (…) Partea problematică o reprezintă rușii. soldații care apărau cu eroism ceea ce mai rămăsese
Carol declară că a ajuns la concluzia că un știu să se de apărat, împărtășeau împreună dorul de locurile
lupte, fiindcă de fiecare dată când intră în bătălie, dragi, dorul de ceea ce fusese până mai ieri țara lor: „
deși nu își apără pozițiile, suferă pierderi enorme”. (…) dragii mei soldați curajoși! Cu caschetele pe cap
Răniții din spitalele improvizate beneficiau de și fețele arse de soare, îmi era drag să mă uit la ei,
același tratament din partea Reginei. Nu conta că era fiindcă îmi zâmbeau pe rând cu mare bucurie, spu-
prieten sau dușman al țării. De pildă, în jurnalul său, nându-mi fiecare de unde vine – pronunțau numele
Regina Maria povestește despre discuțiile pe care le unui loc drag, iar ochii noștri se înțelegeau în dorul
purta cu un prizonier german, pictor din München, nostru comun – dorul de locuri care nu mai sunt”.
grav rănit la mâna dreaptă: „E prietenos, avem discu-
ții lungi despre tot felul de lucruri, despre München
și pictorii de acolo, despre absurditatea războiului,
despre frumusețea României și amabilitatea români-
lor. Îl interesează foarte tare oamenii noștri din punct
de vedere artistic. Mi-a făcut o sinceră plăcere discu-
ția cu el, am uitat cu totul că suntem dușmani”.
Ziua împlinirii vârstei de 52 de ani a Regelui Fer-
dinand este consemnată în filele jurnalului, drept una
simplă, care îi găsește însă mai fericiți decât în urmă
cu un an, când Regele a fost pus în situația cumplită
de a declara război țării natale: „A 52-a aniversare a
lui Nando – i-am dat o sticlă de parfum și un bol cu Atât de utile în vremurile acelea grele și austere în
săpun – cadouri de război! Și totuși, azi suntem mai ceea ce privește medicația, Crucea Roșie și societatea
fericiți, în ciuda dezastrelor, decât anul trecut, când „Regina Maria”, erau oarecum în concurență. Ca și
trebuia luat marele pas, iar hotărârea aproape că i-a azi în spitalele din România, nici atunci, conflictele și
frânt inima. (…) Iar acum, după aproape un an, țara geloziile nu au ocolit cele două instituții „salvatoare
noastră e mai mică, în loc să fie mai mare! Dar legă- de vieți”, deși luptau pentru aceeași cauză: „Cei de la
tura dintre noi și popor e puternică și adevărată”. Crucea Roșie sunt oarecum indignați, se pare că spi-
În vreme de război, soldații trebuiau conduși de talele mele „Regina Maria” le stau ca un ghimpe în
oameni curajoși și puternici. Un astfel de om era ge- coastă, fiindcă, fără să ne dăm seama, am uzurpat o
neralul Averescu, pe care Balif – apropiat al Reginei, parte din drepturile Crucii Roșii, care nu se pricepea
îl laudă pentru comportamentul său: „E mereu alături la fel de bine ca noi să se facă acceptată de armată
de trupe, se ocupă personal de tot, e calm, curajos, nu acolo, în linia întâi. (…) Eu sunt sufletul societății
dă înapoi din fața nici unei primejdii. Soldații îl „Regina Maria”, iar cei care fac parte din ea mun-
adoră”. Chiar dacă lucrurile stăteau așa, Averescu cesc cu un entuziasm deosebit, fiindcă îmi poartă nu-
este nedreptățit și tratat cu neîncredere de Cartierul mele. (…) Niciodată nu m-am amestecat îndeaproape
în treburile Crucii Roșii, în parte și din vina mea, dar

4 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI
în mare parte din cauza lor – la Crucea Roșie întot- Nunta de argint a suveranilor îi găsește după ani
deauna erau certuri și de obicei era reprezentată de de încercări, de bucurii și suferințe „cei mai buni pri-
doamne cu care e greu să te înțelegi, or dacă vrei să eteni”: „Azi eu și Nando, în ciuda nenorocirilor, sau
muncești serios și cu sinceră plăcere trebuie să ai tocmai mulțumită nenorocirilor, am devenit cei mai
mână liberă. (…) Însă în țara aceasta gelozia dom- buni prieteni, suntem una cu țara, și țara e una cu
nește mai presus de toate. Trebuie să fiu prudentă și noi”. Momentul acestei aniversări e, cumva, ultimul
să evit pe cât posibil să rănesc sentimente”. în care a domnit veselia, emoția, normalitatea. La ușa
destinului României, bătea alarmant revoluția bolșe-
vică. De acum, totul avea să
ia o întorsătură dramatică. Se
întrevedeau două situații:
„pacea impusă” sau lupta
până la capăt, care ar fi în-
semnat dezastru. În opinia
Regelui Ferdinand, neaccep-
tarea condițiilor adversarilor
însemna „să ucidă țara cu to-
tul”.
Regina Maria, neclintită
în credințele sale, a încercat
din răsputeri să-l convingă pe
consortul său să nu accepte o
astfel de pace: „Am folosit
toată priceperea în vorbe pe
care mi-a dat-o Dumnezeu ca
să-l conving că orice e mai bine decât ca el însuși să
Noblețea obligă! Asta au demonstrat Ferdinand și
primească o astfel de pace – mai bine suferința com-
Maria în primul război mondial. Suferința, moartea,
pletă, capitularea, închisoarea, captivitatea, orice,
piedicile politice, boala, nimic nu i-a clintit din cre-
numai să nu-și vadă numele sub un asemenea tratat
dințele și îndatoririle lor. Au luptat chiar și împotriva
(…) Dacă tot ne e dat să murim, să murim cu capul
simțămintelor lor. De multe ori, rațiunea a înăbușit
sus, fără să ne pângărim sufletele acceptând, fără să
vocea sângelui, doar pentru a face ceea ce era corect
ne punem cu propia mână pecetea pe condamnarea
față de țară și față de popor. Și cu toate acestea, se
la moarte”.
găseau și voci nemulțumite, chiar printre apropiați,
Adevărul războiului avea să-și afle căile lui, no-
așa cum mărturisește Regina Maria: „Oamenii sunt
rocoase în cele din urmă, incerte atunci, dar Regina
foarte aspri cu regii și reginele, iar fiindcă noblesse
arde ca întotdeauna ca o flacără pentru patria cu care
oblige nici nu-și dau seama câtă răbdare avem toată
s-a identificat, iubindu-și, ca nimeni altcineva, popo-
viața, înăbușindu-ne dorințele și sentimentele – tră-
rul.
ind pentru binele obștesc, dar mereu criticați și greșit
înțeleși”.
Vizitele în spitale care se desfășurau ca un ritual,
împărțind daruri răniților, citindu-le, unora spălându-
le rănile, apoi obișnuitele audiențe, și câte altele din
programul de fiecare zi al Reginei Maria, nu o împie-
dicau să scrie, oricât de obosită se găsea. Așa s-a năs-
cut volumul Țara mea - carte dedicată fiului cel mic,
Mircea – ce va ajunge în America, urmând ca profitul
să fie folosit pentru orfanii de Război din România.
Nici îngrijorările pentru copiii săi n-au ocolit-o pe
Regină. Fiecare dintre ei a avut câte o suferință fizică,
ba chiar Nicky a fost suspectat de tuberculoză galo-
pantă, ceea ce a adus-o pe Regina Maria în pragul dis-
perării, refuzând să creadă așa ceva, gândindu-se doar
la lupta pe care o purtase în urmă cu un an, când îl
Caseta cu inima Reginei Maria – Piatră de Hotar a Po-
pierdea pe mezinul Mircea. Teama de a trece din nou
porului Român
printr-o astfel de încercare o chinuia cumplit. Incerti-
tudinea aceasta nu a durat mult, starea de sănătate a
lui Nicky îmbunătățindu-se treptat.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 5
LA CENTENARUL MARII UNIRI

N. GEORGESCU

EMINESCU ȘI MAREA UNIRE

20 februarie/5 martie1918 — Se semnează, la Buftea,


Tratatul preliminar de pace între România și Puterile Cen-
trale, pe baza căruia încep la București, la 9/22 martie,
tratativele în vederea încheierii păcii, pe următoarele
baze: cedarea Dobrogei până la Dunăre, Puterile Centrale
urmând să amenajeze un drum comercial între România și
Constanța; rectificări de frontieră în favoarea Austro-Un-
Carpații, născători ai râurilor și popo- gariei; impunerea unor grele condiții economice etc.
27 februarie/12 martie1918 — Plecarea misiunii fran-
rului nostru” (Mss.2267,105) ceze din România.
27 martie/9 aprilie 1918 — La Chișinău, Sfatul Țării
Suntem, iată, în anul Centenarului Unirii celei întrunit în ședință solemnă votează unirea Basarabiei cu
Mari de la Alba Iulia, iar Eminescu a fost un vizionar Țara-Mamă, România (86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36
al acestui act istoric, drept pentru care se cuvine a-l abțineri și 13 absenți). După anunțarea rezultatului votului
căuta și pe el în vâltoarea evenimentelor. Nu vom găsi de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, primul -
articole, conferințe, studii, serbări importante dedi- ministru Alexandru Marghiloman, aflat la Chișinău, îm-
cate poetului sau ziaristului, consemnate în presa preună cu alți reprezentanți ai guvernului român, este in-
vitat la tribuna de la care declară: În numele poporului
acestor ani grei; abia dacă este amintit numele său în
român și al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basa-
cei doi ani ai neutralității (1914-1916), în dezbateri rabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască Ro-
mai mult platonice pe tema „Cu cine ar fi ținut Emi- mânia Mare!
nescu dacă trăia?” – amintindu-i-se crezul fierbinte 9/22 aprilie 1918 — Decret regal de ratificare a Ho-
pentru Transilvania și concluzionându-se că n-ar fi ți- tărârii de unire a Basarabiei cu România, semnat de Fer-
nut cu Puterile Centrale. Eminescu, se știe, a căzut în dinand I, regele României, și contrasemnat de Alexandru
1883, tocmai ca victimă „colaterală” a Tratatului (se- Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri.
cret) de alianță dintre Regatul României și Tripla Ali- 17/30 aprilie 1918 — Înființarea, la Paris, a „Comi-
anță, tratat denunțat în 1916. Peste timp, legăturile nu tetului național al românilor din Transilvania și Buco-
s-au mai făcut – iar după 1918 întâmplarea din 28 iu- vina”, sub președinția lui Traian Vuia, iar mai apoi a dr.
Ion Cantacuzino; a militat pentru dobândirea independen-
nie 1883, atât de semnificativă totuși, a fost uitată, în ței Transilvaniei și unirea acesteia cu România.
bucuria generală a reîntregirii neamului. Așa se face 24 aprilie/7 mai 1918 — Semnarea Tratatului de pace
că prezența sa, cu numele ori opera, este foarte slabă, de la București și a anexelor sale dintre România, pe de o
ca și inexistentă, în timpul Marii Uniri și până spre parte, și Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe
1922, când încep preocupările oamenilor de cultură de altă parte. România era nevoită să cedeze Dobrogea,
pentru a i se ridica busturi în țară, mai ales la margi- care urma să fie anexată de Bulgaria, să accepte rectificări
nile țării, și pentru revalorificarea operei. de frontieră în Carpați, în favoarea Austro-Ungariei (prin
Și totuși, un eveniment eminescian semnificativ care se cedau teritorii însumând 5.600 kmp, cu o populație
s-a petrecut chiar în 1918 și el trebuie menționat. de 724.957 locuitori), să demobilizeze armata, menți-
Acum un secol, în 1918, s-a petrecut în Ardeal un fapt nându-se numai patru divizii cu efective complete și 8 di-
vizii cu efective de pace (20.000 de infanteriști, 3.200 de
eminescian deosebit: la Arad, Editura Diecezană, cu cavaleriști și 9.000 de artileriști) și să încheie convenții
Tiparul Tipografiei diecezane greco-ortodoxe, a scos economice (agricolă, a petrolului, a pădurilor etc.), prin
cartea: Poesii de Mihai Eminescu. care, în fapt, se instituia monopolul Germaniei asupra
Aceasta este singura carte de Eminescu ieșită de sub principalelor bogății ale țării.
tipar pe tot teritoriul României în 1918. De asemenea, Regele Ferdinand I refuză, în ciuda presiunilor Pute-
este prima carte de Eminescu scoasă de Biserica Orto- rilor Centrale, să sancționeze Tratatul.
doxă Română. Și încă: este semnalată în februarie-mar- 6/19 iulie1918 — Se constituie în Italia, la Cittaducale,
tie, deci se tipărește înainte de 1 Decembrie, când războ- „Comitetul de acțiune al românilor din Transilvania, Banat
iul încă nu s-a încheiat, popoarele Europei au înghețat în și Bucovina”, sub conducerea profesorului Simion Mân-
așteptare, armatele au obosit. O scurtă, cronologie a drescu, cu scopul de a-i organiza pe prizonierii români din
armata austro-ungară în legiuni care să participe la luptă
acestui an atât de încărcat arată astfel: alături de armata italiană.
24 ianuarie/6 februarie 1918 — Chișinău. Sfatul Țării,
22 iunie/5 iulie 1918 — Se înființează, la Washington, din
întrunit în ședință solemnă, votează, în unanimitate, inde-
inițiativa lui Vasile Stoica, Liga națională română, cu scopul
pendența Republicii Democratice Moldovenești.
6 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
de a face propagandă în jurul problemei românești; la 13 sep- în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bu-
tembrie, fuzionează cu Comitetul național român covinei, în vechiile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nis-
tru, cu Regatul României”.
1 decembrie 1918 – Are loc, în sala Casinei din Alba Iu-
lia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați
(deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Par-
tidului Național Român, declară Adunarea Națională de la
Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cu-
vântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care
începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor români-
lor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați
prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1
decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tutu-
ror teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de
24 august/6 septembrie 1918 — Se creează, la Paris, Con- rezoluție este adoptat cu ovații prelungite.
siliul Național Român Provizoriu, care, în 20 septembrie/ 3 oc- Se vede cum România se unește dinspre margini
tombrie, a proclamat formarea Consiliului Național al Unității spre centru, susținută de românii de la Paris, New
Române, organ reprezentativ, având în conducere pe Take Io- York, Roma etc. În acest context nu trebuie să ne mire
nescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Ange- elanul din această scurtă prefață a ediției Eminescu
lescu și Ioan Th. Florescu (vicepreședinți). Consiliul este recu-
scoasă de către Biserica Ortodoxă Română la Arad:
noscut la 29 septembrie/12 octombrie de guvernul francez, la
23 octombrie/5 noiembrie de guvernul S.U.A., la 29 octom-
Edițiile poesiilor lui Eminescu s-au epuizat deja
brie/11 noiembrie de guvernul englez, iar la 9/22 noiembrie de înainte de războiu. Cele nouă nu mai pot pătrunde la
cel italian drept exponent al intereselor poporului român. noi în urma împrejurărilor nefaste. Publicul însă ni
2/15 septembrie 1918 — Congresul de la New York al le reclamă întruna, iar noi – reușindu-ne să le adu-
românilor, cehilor, slovacilor, polonilor, sârbilor, croaților și năm – le punem la dispoziția on. public cetitor.
rutenilor votează o moțiune prin care se cere dezmembrarea Fie ca ideile și concepțiile profunde ale nemuri-
Austro-Ungariei și eliberarea tuturor popoarelor asuprite. torului Eminescu să străbată în sufletele tuturor fiilor
29 septembrie/12 octombrie1918 — Comitetul Executiv noștri și din atâtea idei sorbind energia renașterei, să
al Partidului Național Român din Transilvania, întrunit la ne nutrim și însuflețim și la zilele mari de acum.
Oradea, adoptă în unanimitate o declarație, redactată de Va-
Arad, Decembrie 1917
sile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilva-
nia de a se așeza „printre națiunile libere”, în temeiul drep-
Editura.
tului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa. Se re- Cartea, puțin cunoscută, abia semnalată în Bibliogra-
vendică recunoașterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu fia M. Eminescu, se deschide cu Criticilor mei, după care
de conducere a Transilvaniei. Se constituie un „Comitet de urmează poezia lui Eminescu Rugăciune. În interior gă-
acțiune”, cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Gol- sim, desigur, Doină (De la Nistru pân’ la Tisa). Cuprinsul
diș. este organizat după gustul acestui redactor care nu sem-
5/18 octombrie1918 — Declarația de independență a nează, probabil directorul editurii, desigur inspirat de po-
Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea, este citită în ziția tranșantă pentru unire a lui Vasile Goldiș.
Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida-Voevod. Nu este, desigur, un răspuns la poziția Blajului
14/27 octombrie1918 — Deputații români bucovineni
care, din 1892 începând, a început, chiar fără să vrea,
din Parlamentul vienez, foștii deputați din Dieta Bucovinei,
primarii români din localitățile Țării de Sus a Moldovei, îm-
construirea „Galaxiei Grama” ce va strânge în ghiocul
preună cu alți reprezentanți ai provinciei istorice s-au întrunit ei atâtea animozități și incompatibilități – naturale,
în Sala Mare a Palatului Național din Cernăuți și au hotărât poate, – cu Eminescu; sau, dacă judecăm că se des-
constituirea Adunării Constituante. Adunarea alege un Con- chide cu „Criticilor mei”, poate fi și un asemenea răs-
siliu Național condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru puns, dar tăcut, neafișat. Nu asta interesează aici. De
Popovici și Sextil Pușcariu — vicepreședinți, Vasile Bodnă- altfel, dialogul nu va rămâne între sutane, va anima
rescu, Radu Sbierea și Laurent Tomoioagă — secretari. întreaga noastră cultură majoră. Nici greșelile de tipar
5/18 noiembrie 1918 — Manifest către popoarele lumii, nu au prea mare importanță, nici sumarul amestecat,
prin care Consiliul Național Român Central afirmă în fața litera de tipar amestecată și ea etc. Important este că
opiniei publice mondiale dorința românilor transilvăneni de cititorii au cam toate temele eminesciene, desfășurate
a se uni cu România.
7/20 noiembrie 1918 — Manifest al Marelui Sfat Națio-
după simbolica Rugăciune a poetului, sufletul arde-
nal din Transilvania privind convocarea la 18 noiembrie/1 lean fiind răscolit și de suflul eminescian, în aceste
decembrie a Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. zile grele, de decizii ce implică lupta. Prin această
9/22 noiembrie 1918 — Consiliul Național Român Cen- carte Eminescu a fost prezent ca actualitate materială,
tral din Transilvania cere, ultimativ, guvernului maghiar să-i ca tipăritură recentă, în anul Unirii celei Mari, drept
recunoască puterea deplină asupra teritoriului Transilvaniei. pentru care se cuvine să amintim fapta cea bună.
15/28 noiembrie 1918 — Congresul Bucovinei hotărăște

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 7


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Aurel V. DAVID

UN SECOL DE LA MAREA NOASTRĂ


UNIRE. NAȚIUNEA ÎN STARE DE VEGHE
NOTE ȘI COMENTARII SOCIOLOGICE
LA ROMANUL MARII UNIRI
DREPTURILE NAȚIUNII Astăzi, într-o Europă prinsă în vârtejul geopoliti-
cii marilor famillii politice, „acțiunea socială” a po-
Marea Unire a românilor, proclamată solemn și porului în interiorul ,,patriei” este afectată prin stra-
definitive la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia, este evo- tegii meșteșugite, cu aparentă tentă de democrație co-
cată în romanul Sacrificiul ca un act de dreptate isto- munitară.
rică și morală. Este, de altfel, bine-cunoscut faptul că
în romanele care laolaltă alcătuiesc „fenomenologia
epică a spiritului românesc”, Mihail Diaconescu se
manifestă ca un moralist consecvent. Pentru aceasta
mari învățați specializați în problemele filosofice ale
eticii și în teologia morală ortodoxă au scris despre
romanul Sacrificiul cu entuziasm și cu o totală adezi-
une sufletească.
Paginile în care eroii romanului Sacrificiul dis-
cută despre drepturile națiunii române la cultură, în-
vățământ de toate gradele, dezvoltare, prosperitate
economică, educație, liberă organizare și exprimare
publică, dar, mai ales, la unitate politică statală sunt
numeroase și emoționante.
Forța revelatoare a acestor pagini poate fi expli-
cată prin faptul că numeroși eroi ai romanului sunt ju-
riști, filosofi, oameni politici, gazetari, clerici, diplo-
mați, militari cu viziune strategică, scriitori, econo-
miști, personalități de larg orizont intelectual. Dez-
baterile pasionante în care ei se angajează au o înaltă
ținută intelectuală.
Este bine-cunoscut și faptul că în toate cele zece
romane pe care Mihail Diaconescu le-a unit în ciclul
„fenomenologiei epice a spiritului românesc”, voca-
ția metafizică a personajelor puse în centrul compozi-
țiilor și acțiunilor epice apare atent evidențiată.
Drepturile națiunilor, despre care în Sacrificiul se
discută atât de insistent și de pasionant, a fost și la
începutul secolului al XX-lea, și este și azi, o preocu-
pare majoră pentru cercurile intelectuale, în special Ideologii internaționaliști și cei care își spun
pentru cele juridice, filosofice și politice. mondialiști se află în plină campanie vizând impune-
Considerată într-o perspectivă sociologică, rea sintagmei „stat-națiune”, cu scopul de a întreține
această preocupare ne spune ceva foarte important percepția conform căreia toate nenorocirile lumii vin
despre evoluția dramatică, mereu tensionată a lumii de la națiuni. Ei acționează prin metode mai subtile
în care trăim. Se vădește astfel că, și din acest punct decât în trecut, pentru a slăbi statele naționale și a le
de vedere, Sacrificiul este un roman actual. Mai pre- intimida, în timp ce alții încearcă să le controleze, sub
cis – este un roman istoric și social, respectiv un ro- lozinca demagogică a „interesului național”.
man parabolă, care evocă, în egală măsură, realități La rândul lor, statele și organizațiile internațio-
istorice, dar și contemporane. De multe ori – strict nale sunt dominate de aceleași raporturi de putere, iar
contemporane. puterile politice încheie alianțe, tratate și acorduri, pe
care le prezintă ca manifestări ale „voinței națio-
nale”.
8 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Însă nici unul dintre acești „actori” nu acceptă să ca „dreptul între națiuni” și nu „dreptul comun al tu-
sacrifice interesele proprii pentru a sprijini națiunile turor națiunilor”. Prin acest artificiu mecanic, „drep-
ajunse în situații-limită sau pentru a favoriza așa-nu- tul națiunilor” a fost înlocuit cu „dreptul internațio-
mita concordie universală. Aceștia vorbesc doar des- nal”, ca ,,drept al statelor”, în funcție de raporturile de
pre dreptul statelor, dar atunci când suferă eșecuri în putere statornicite între ele.
acțiunile lor politico-militare aruncă vina și răspunde- Dreptul internațional, cu consecințe pe planul se-
rea pe națiuni și pe statele naționale. Din păcate însă, curității națiunilor, identifică drept subiect entitatea
națiunile nu sunt recunoscute ca subiect de drept în politico-statală (statul). Acesta stabilește „principii”,
relațiile internaționale, unde ies în față statele ideolo- în spatele cărora se ascunde o ierarhie a „puterilor”,
gice și „centrele de putere” care impun „ordinea in- în funcție de capacitatea de impunere, de acceptare
ternațională”, având ca fundament, de regulă, drep- sau de receptare a unui anumit tip de raporturi forma-
tul roman, adică dreptul învingătorului sau al celui lizate, socio-politice. Acestea definesc statul și nu na-
mai tare. țiunea ca „generator” de securitate sau victimă și
Coexistența națiunilor (organizări sociale) cu sta- identifică forța drept mijloc de asigurare a „stării de
tele (organizări socio-politice) a fost un deziderat per- securitate”, îndeosebi forța militară. Experiența isto-
manent al oamenilor implicați conștient în „viața ce- rică demonstrează că situațiile de distrugere a „stării
tății”. Aceasta a fost benefică, dar și defavorabilă de sănătate a socialului” (cum s-a întâmplat în cele
pentru națiuni, întrucât a presupus și impus drepturi și două războaie mondiale, desfășurate în prima parte a
obligații reciproce, pe care, însă, numai națiunile și secolului XX), nu au avut consecințe distructive pe
statele naționale le-au respectat, din principiu. planul generic al entităților politico-statale. Ele au
Astăzi însă, națiunile se află în fața revalorizării afectat doar forma și întinderea acestora. Statele re-
de către ideologi a unei obsesii a „trecutului bipolar” nasc sub impulsul și presiunea ideologiilor, în alte
și a reinstaurării „ordinei pierdute”, o ordine politică modalități, cu o permanentă tendință spre competiția
și nu socială. Discursurile alarmiste asupra dezordinii pentru ierarhizarea raporturilor, în funcție de puterea
actuale fac referire la „ordinea pierdută”, întrucât pe care o construiesc și o pot menține.
„centrele de putere” nu sunt capabile să construiască Competiția sau confruntarea între ideologii, precum
armonia socială. și consecințele lor distructive, au obligat oamenii să de-
În locul ordinii se profilează anarhia, care riscă să finească sociologic subiectul care să elimine ierarhiza-
devină ,,mondială” și în care numai cei puternici au rea puterilor și să fie capabil de a genera, a construi și
drept, cei slabi trebuie să accepte supuși dominația a menține relații de comunicare bazate pe încredere, co-
acestora, iar națiunile nu sunt primite la actul de deci- laborare, sinceritate, susținere reciprocă și afectivitate
zie vizând „starea de securitate” a socialului. Națiu- pozitivă.
nile sunt lipsite de drepturi, sub motivul că nu sunt Apelul la forță al subiectului-agresor a putut fi în-
fundamentate pe forță și că nu au forța militară pentru locuit cu „apelul la principii” al subiectului-victimă
a impune o „stare de ordine”. după evaluarea consecințelor teribile ale celor două răz-
Despre „dreptul” guvernanților de la Viena și Bu- boaie mondiale din prima parte a secolului XX. Ideolo-
dapesta de a spulbera „anarhia” și a impune cu ajuto- gii care au susținut subiecții „victimă” au făcut apel la
rul armatei, poliției, funcționarilor supuși, serviciilor memoria națiunilor și au transpus, cu ajutorul juriștilor,
secrete și pușcăriilor, „ordinea”, „calmul”, „concor- conceptul „securitate” pe tărâmul dreptului, prin con-
dia”, „siguranța”, „stabilitatea”, „normalitatea” și stituirea unor organizații gestionare cu aspirații la uni-
alte deziderate asemănătoare, atât în Imperiul Austro- versalitate.
ungar, cât și în Europa și chiar în întreaga lume, se Impunerea națiunii ca „subiect de drept” în relațiile
discută mult în paginile romanului Sacrificiul. internaționale se lovește, însă, de aceeași agresivitate a
Părți importante din acțiunea romanului relatează abordărilor de tip ideologic și de limitele cadrului oferit
despre implicarea poliției, tribunalelor și spionilor în de abordarea de „tip sistemic”. În zilele noastre, sfârși-
viața oamenilor, în general, și a personalităților pro- tul „războiului rece” sau al „războiului ideologiilor” a
eminente, în special. De altfel, la un moment dat, Sa- scos în evidență valențele națiunilor în menținerea „pă-
crificiul capătă caracteristicile unui roman polițist, cu cii sociale”, iar oamenii cu competențe profesionale și
urmăriți și urmăritori. Cei urmăriți sunt conducătorii socializante au afirmat un adevăr care a însoțit istoria
politici ai românilor. Urmăritorii sunt spioni ai servi- scrisă a omenirii: ideologii generează și întrețin organi-
ciilor secrete de la Budapesta. zările sociale într-o permanentă „stare de insecuritate”.
Sintagma dreptul națiunilor („droit des gens”, În acest sens, este deosebit de elocvent discursul ți-
„Volkerrecht”) s-a născut în practica politico-statală nut de papa Ioan Paul al II-lea la cea de-a 50-a adunare
abia în epoca modernă, prin eliminarea sintagmei generală a Organizației Națiunilor Unite, unde a vorbit
„dreptul naturii” de către statele care s-au erijat în pur- despre „dreptul națiunilor” și nu despre „dreptul state-
tător de cuvânt al națiunii. Acesta a fost impus de sta- lor”, arătând că acel conflict mondial a avut loc „din
tele puternice, care au „împărțit” pacea pentru națiuni, cauza violării dreptului națiunilor”.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 9
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Declarația Universală a Drepturilor Omului abor- hotărî soarta națiunilor în funcție de conjuncturile ge-
dează elocvent „drepturile persoanelor”, dar până în opolitice și de interesele construcțiilor socio-politice
prezent nu există un acord internațional care să trateze (imperiile, organizațiile transnaționale, supranațio-
drepturile națiunilor, în ansamblul lor. „Dreptul unei nale și „centrele de putere”).
națiuni la existență – afirma papa Ioan Paul al II-lea – Mai există destui ideologi care visează azi, din
este, cu certitudine anterior tuturor celorlalte drepturi: necunoaștere sau rea credință, la dreptul forței, și-l
nimeni, nici un Stat, nici o altă națiune, nici o organiza- contrapun dreptului națiunii la existență, informație și
ție internațională n-a fost vreodată fondată pentru a apărare.
considera că o națiune determinată nu va fi demnă să Modul în care românii și-au apărat cu prețul vieții
existe. Acest drept fundamental la existență nu presu- unor eroi știuți și neștiuți, mai ales neștiuți, dreptul la
pune cu necesitate o suveranitate statală, căci diversele existență națională, este reliefat cu mare măiestrie de
forme de conexiuni juridice între națiuni diferite sunt Mihail Diaconescu în romanul Sacrificiul, în pagini
posibile, cum este cazul, de exemplu, în statele federale, descriptive și evocatoare atent construite epic. Culmea
în confederații sau în statele comportând largi autono- cea mai înaltă a acestor pagini descriptive și evocatoare
mii regionale”. o găsim în capitolele care narează desfășurările mili-
Pentru fiecare națiune „dreptul la existență” im- tare, diplomatice și politice din timpul primului război
plică în mod natural, dreptul de a-și apăra propria limbă mondial.
și cultură, tradițiile specifice, componentele fundamen- Prin acest demers de cunoaștere a unui crâmpei din
tale ale spiritualității sale originare. istoria neamului românesc și de recunoaștere a unor
Într-adevăr, până la Marea Unire din 1918 românii fapte sociale care au intrat pe drept temei în memoria
din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana urmașilor, prozatorul Mihail Diaconescu s-a alăturat
și Maramureș și-au conservat caracteristicile naționale abordării sociologice a națiunii române și, mai ales a
în primul rând prin Biserică și cultură. În acest sens, ro- dreptului acesteia la existență, alături de celelalte nați-
manul Sacrificiul evocă insistent, în emoționante pagini uni ale lumii, aflate sub tăvălugul așa-numitului „glo-
epice, suprasaturate de numărul simbolurilor și de tensi- balism”.
unea dezbaterilor, caracterul militant al culturii române. Și pentru acest motiv, putem afirma că Sacrificiul,
Istoria confirmă că, în circumstanțe extreme, cul- romanul Marii Uniri a românilor, ilustrează nu numai
tura permite unei națiuni să supraviețuiască în fața o preocupare sociologică și artistică majoră, ci și carac-
pierderii independenței politice și economice. Deci, fie- terul militant al culturii române în diverse etape isto-
care națiune are dreptul de a-și trăi viața conform cu tra- rice. Am fost și rămânem o cultură luptătoare.
dițiile proprii, de a apăra drepturilor fundamentale ale Autorul a surprins în chip magistral, cu pană de
omului, de a da o educație proprie tinerelor generații, mare maestru, eforturile românilor ardeleni, bucovi-
precum și de a-și construi viitorul așa cum dorește, în neni, maramureșeni și bănățeni, aflați sub ocupația aus-
respect pentru celelalte națiuni. tro-ungară, de a-și apăra ființa națională și spirituală, în
În zilele noastre, recunoașterea națiunii drept fața agresivei politici de deznaționalizare dusă de pu-
„subiectul” de care depinde „starea socialului”, im- treda oligarhie ungară. Pentru redarea cu fidelitate a at-
pune, cu necesitate, ample reconsiderări ale concep- mosferei produse de strigătul conștiinței de neam, că-
tului de securitate, întrucât lăsarea acestuia la chere- reia „imperialii” îi răspundeau cu zăngănit de săbii și
mul ideologilor nu poate genera criterii satisfăcătoare amenințări, cu baionete și gloanțe ucigașe, autorul și-a
de evaluare a „stării de securitate”, nici strategii de folosit strălucitoarea sa minte și imaginația creatoare,
gestionare a națiunilor în „stare de securitate”. susținute de o imensă cantitate de documente de epocă,
Din această perspectivă reiese că dreptul națiu- cu certificat de autenticitate.
nilor este clădit pe trei componente organice: dreptul Astfel, cei de astăzi pot cunoaște că, atunci când
la existență (la viață socială), dreptul la informație națiunea română a fost obligată să se lupte pe viață și
(cunoaștere ) și dreptul la securitate (apărare, protec- pe moarte cu Imperiul Austro-ungar opresor, pentru
ție) și la ordine socială. a-și câștiga dreptul la existență, nimeni n-a stat deo-
Dreptul națiunilor nu se contrapune „dreptului parte.
statelor”, însă obligă statele să gestioneze foarte atent De la mic la mare, fiii acestui neam de eroi au
nevoile sociale prin acțiuni sociale, să nu construiască lucrat, cu gândul și cu fapta, pentru ca astăzi să putem
raporturi inegale de putere, să nu dezvolte tendințe afirma, fără teamă, că suntem români, că avem o țară,
expansioniste și anexioniste, să nu oblige națiunile să o limbă proprie și o credință moștenită din străbuni,
se confrunte între ele și să nu-și aroge dreptul de a deci o identitate, pe care ne-o asumăm și o apărăm ca
pe propria noastră viață.

10 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Anton GEORGESCU

Veacul României Mari


văzut de afară

Istoria este fluctuantă, cea veche, dar mai ales cea prea puțin cunoscute. România în 100 de ani. Bilanțul
recentă și actualitatea, depinde la ce categorii și eveni- unui veac de istorie „tratează o temă mare; el nu oferă
mente se referă și din ce direcție este privită și prin ce însă o prezentare de ansamblu, ci este un eseu istoric”1.
grilă de percepție. Cu atât mai fluctuante sunt și scrierile Astfel își definește autorul lucrarea încă de la început,
istorice, istoriografia, marcate de diverse orientări și iar cititorul răsuflă ușurat că nu se va sufoca în date ști-
parti-pris-uri. Toate, pe parcursul ultimei generații, eli- ințifice și în analize aride. Iar ceea ce reușește este să-i
berate din cătușele ideologice ale dictaturii, iau o nouă mențină treaz interesul și, mai ales, disponibilitatea față
turnură. Nu degeaba se spune că, în anumite conjuncturi de prezentarea obiectivă, cu detașarea străinului, față de
social-politice, trecutul este la fel de incert ca viitorul. unele subiecte și abordări delicate și eventual incomode.
Falsificările, deformările care ne contrariază memoria și Elvețianul naturalizat austriac a prins drag de țărișoara
reperele, programatice sau nu, sunt astfel echivalente cu asta oarecum exotică, însă europeană prin multe fibre
surprizele care ne contrazic așteptările și previziunile. ale evoluției sale și deja de ani buni îi bate drumurile și
bibliotecile, i-a învățat limba, a înțeles uimitor de mult
din ce o deosebește și din ce o apropie de comunitatea
numită azi UE și se încumetă să-i prefire problemele, cu
bune și cu rele, în textele sale. E de urmărit.
Din capul locului, în Introducere, el identifică ten-
dințele noastre actuale, autoritarismul, naționalismul. La
fel, rolul Bisericii, exercitat preponderent în societate,
nu în slujba religiei (pag. 12-13, de ex.). Bună distincție,
chiar dacă nu tocmai preponderent, ci doar... echivalent.
Periodizarea intervalului centenar dă și tematica de
analizat. „În ultima sută de ani sunt vizibile unele cezuri
profunde:
- procesul formării statului, 1918;
- lovitura de stat a regelui Carol II, 1938;
- disoluția parțială a statului, fără luptă, prin ce-
darea unei treimi din teritoriu, 1940;
- începutul preluării puterii de către comuniști,
23 august 1944;
- tranziția către democrație, din decembrie
1989.” (pag. 19, 23).
S-ar putea adăuga dictatura militară, 1940-41. Ju-
mătatea de secol comunist are și ea etapele ei. Necesita-
tea studiilor pentru momentele cheie este mai mult decât
evidentă, istoriografia românească fiind deficitară, fie
prin eschivă, fie prin părtinire, lipsă de obiectivitate...
tradițională (pg. 24). Iar explicațiile, dacă sunt, ajută
prea puțin lămurirea lucrurilor și depășirea idealizărilor
autohtoniste și chiar a unor „mituri”. Bunăoară, perioada
interbelică poate fi idealizată doar prin contrast cu tota-
Despre ultima sută de ani cam știm destule, veți litarismul postbelic, care însă e mai greu de înțeles de
spune, n-are rost să mai aflăm altele. Să nu ne pripim cineva care nu l-a trăit, nu i-a fost contemporan. Altmin-
însă, deoarece în cartea tânărului istoric Oliver Jens teri, este dominată, cum spuneam, de varii forme de au-
Schmitt vom întâlni un mod de a privi istoria noastră cu tohtonism, privit însă și ca necesitate istorică, la o soci-
care nu suntem obișnuiți și chiar unele aspecte și detalii etate încă relativ înapoiată. Anii 1918, 1938, 1940,

1Oliver Jens Schmitt, România în o sută de ani. Bilanțul unui


veac de istorie, trad. din germ. de Wilhelm Tauwinkl, Ed. Hu-
manitas, București 2018.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 11
LA CENTENARUL MARII UNIRI
1944, 1989... Un hiatus, surpriză, totuși: „scurta guver- fiind necesară o întreagă literatură. (Am numit aici sec-
nare a Partidului Național Țărănesc, în ajunul crizei vență una din părțile în care este fragmentat eseul lui
economice mondiale, a deschis o mică fereastră posibi- OJS, separate printr-un rând pauză și care ar fi putut
lității de dezvoltare democratică. Anul 1928 ar fi putut avea câte un titlu sau cel puțin un număr de subcapitol).
reprezenta o cotitură: (...) Eșecul lui Iuliu Maniu în fața N.b. Un episod semnificativ pentru impunerea colecti-
crizei economice mondiale și a lui Carol II a avut con- vizării agriculturii putem citi în minunata epopee a lui
secințe tragice pentru România: până în 1989, guverna- Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor (cap. șase).
rea țărănistă avea să rămână ultima reînnoire demo- Un aspect important pentru o carte care atestă preo-
cratică.” (pg. 25). Rămânem, oricum, by the way, la pă- cuparea permanentă de redare cât mai obiectivă a fapte-
rerea că cele două decenii după Marea Unire, deceniile lor este perceperea ca atare a Revoluției din Decembrie
României Mari, au fost primul interval de independență 1989; „o dinamică revoluționară a oamenilor (...). În
de stat a întregului teritoriu al țării (de la Burebista); in- prima jumătate a anului 1990, această revoluție pro-
dependența de la 1877-78 a fost un prim pas. După cu- priu-zisă, democratică, a fost zdrobită prin așa-numi-
cerirea romană a urmat mileniul medieval de fărâmițare tele mineriade, iar celor răspunzători de acestea nu li s-
non-statală și apoi diferitele forme și stadii de vasalitate a cerut socoteală nici până astăzi.” (pg. 77). Se anali-
și neunire. Întrerupte simbolic de momentul Mihai Vi- zează în continuare consecințele, în bună parte pozitive,
teazul, la 1600. Că e de mirare că s-a menținut, mai cu cu toată deturnarea și reinstalarea post-comuniștilor.
seamă în acel mileniu, ca „O enigmă și un miracol isto- În subcapitolul de concluzii ale eseului, acestea sunt
ric, poporul român” (Gh. Brătianu), e adevărat. De-ar fi totuși mai degrabă optimiste. „...după o sută de ani, de-
să ne rămână augurii favorabili! mocrația are totuși șanse mai mari decât în 1938 sau
O explicație a neîmplinirilor românești o identifică 1944; (...).// Începând din 1989, în ciuda rupturilor
autorul în separarea și necomunicarea între straturile so- grave menționate mai sus, România s-a schimbat în sens
ciale, datorate în special analfabetismului, dar și carac- pozitiv mai mult decât percep mulți dintre românii în-
terului versatil al elitelor societății noastre (v. analiza șiși. S-a format o clasă de mijloc urbană, (...).”// „Nou
pag. 31-33). În schimb observă câteva aspecte legate de este și faptul că, mai mult decât înainte, România este
instituții reprezentative ale statului. „În cazul României, vizibilă și din punct de vedere internațional și se bucură
în ultima sută de ani, este vorba de serviciile secrete, de o reputație pozitivă: (...).” (pag. 87-89). În final, cu
Biserică, armată și Academia Română (ca instituție- un ton oarecum diferit de al autorului, îți vine să strigi:
simbol pentru educație și știință). Aceste instituții au su- Așa să ne ajute Dumnezeu! Avem mare nevoie, văzând
praviețuit în toată această perioadă, (...).” (pg. 37). devierile conducătorilor actuali, puțin spus îngrijoră-
„Concurența serviciilor secrete și influența lor masivă toare.
asupra vieții politice au împiedicat, în perioada interbe- Cartea se încheie cu un amplu interviu, Oliver Jens
lică, construirea unui stat constituțional democratic. Schmitt în dialog cu Marian Voicu. Se completează și se
România era controlată de un „stat în stat”, în care și confirmă cele arătate în eseul propriu-zis, în același ton
membrii unor loji masonice au jucat un rol important.” fără false menajamente ipocrite și cu grijă față de ade-
(pg. 38). Un „stat paralel” am zice noi astăzi (!?!)... Dis- văr. Cu o ușoară surpriză (?), bunăoară, citim că ideolo-
cuția este reluată în interviul luat de M. Voicu, de la sfâr- gia legionară se poate considera precursoare parțială a
șitul cărții (v. pg. 118). național-socialismului ceaușist (pag. 112 și urm.).
Spunerea lucrurilor pe nume, ca voce externă, con- Foarte parțială, am zice... Cu anumite reverberații în ac-
sună în multe privințe cu abordările post-revoluționare tualitatea post-revoluționară (sugestia aparține mai de-
ale istoricilor români, începând cu Florin Constantiniu grabă jurnalistului).
(O istorie sinceră a poporului român), Alexandru Zub „Eu aș spune că instaurarea adevărului în centrul
și continuând cu lucrările lui Lucian Boia, Neagu Dju- vieții publice, acolo unde a fost foarte puțin prezent în
vara, acad. Dinu C. Giurescu: recuperarea adevărului, România ultimilor o sută de ani, ar fi foarte importantă;
„demitizări”, dezvăluiri etc.; până la o nouă generație, în poate că acesta este motivul care a dus la dispariția în-
frunte cu acad. Ioan Aurel Pop. Reeditările au avut de crederii în societatea românească.” (pag. 121).
asemenea un rol deosebit, fiind necunoscute publicului O lectură incitantă, atractivă, pe alocuri incomodă
larg până acum: Gh. I. Brătianu, Vlad Georgescu. („dureroasă pentru români” - pg. 33), de natură să pună
Descrierea tragediei țăranilor români (pag. 66-68) pe gânduri și pe unii și pe ceilalți din societatea noastră
este memorabilă. Un istoric român n-ar fi avut nici cu- dezbinată. Iar pentru a cădea pe gânduri, sunt necesare
rajul, nici detașarea pentru a o face. Dezvăluirea unor câteva condiții... Una din ele este să-ți pese de ce și cum
documente ale arhivelor foste secrete o atestă cu priso- merg lucrurile.
sință, iar premisele ei vin dinaintea secolului Întregirii. P. S. Este binevenită o privire asupra aceleiași peri-
Efectele asupra întregii societăți, prezentate în paginile oade, din interior de astădată. Ea a apărut chiar în această
următoare, sunt de asemenea impresionante. Un citat toamnă, tot la Humanitas: Ioan Stanomir, La centenar.
sau altul din această secvență ar fi doar parțial semnifi- Recitind secolul României Mari. 208 pag.
cativ. Ea trebuie citită în întregime, iar relatarea în an-
samblul ei este, desigur, tot incompletă, pentru așa ceva

12 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Simion TODORESCU

General de brigadă
IOAN DRAGALINA
1860-1916

Un bănățean care a făcut istorie, primul general Istoricul care a studiat documentele Arhivei Militare
român care a căzut pe câmpul de luptă, trecut în pan- de la Viena, susține că de fapt numele generalului a
teonul eroilor neamului românesc. fost Drăgălina, dar acesta a fost „rebotezat” de Regina
Iar jertfa și sângele vostru, Maria. Semnătura sa originală, pe toate documentele
A celor căzuți pentru țară, este Drăgălina. Cum s-a ajuns la Dragalina? Regina
Dau seva pământului nostru Maria, soția Regelui Ferdinand, era englezoaică, iar
Ca florile în câmp să răsară” englezii nu au litera «ă» în vocabular. Pronunțând
Col (r) Nicolae Dărăbanț
Dragalina, ea a spus: mie-mi place Dragalina, pentru
Omagiu eroilor
că acest nume sună ca un clopoțel de argint. Și așa a
Generalul Ioan Dragalina, uneori ortografiat Ion
rămas, Dragalina.
Dragalina, fiu al Banatului și erou al României, s-a
La vârsta de 48 de ani, în aprilie 1908, locotenent-
născut la 16 decembrie 1860, la Caransebeș (pe atunci
colonel fiind, Ioan Dragalina este numit comandantul
în Austro-Ungaria), într-o familie de grăniceri ro-
Școlii Militare de Infanterie de la București.
mâni, cu tradiție în armată.
În acel timp în care în România domnește nepo-
Tatăl său, Alexandru Dragalina a fost ofițer în ar-
tismul și intervenția, Ioan Dragalina promovează ofi-
mata imperială austriacă, de unde a demisionat în anul
țerii numai pe bază de merit.
1859. Părinții săi s-au mutat în România, unde tatăl
În aprilie 1911, Ioan Dragalina este avansat colo-
său a devenit administrator (staroste) al ținuturilor de
nel și numit comandant al Regimentului 34, Con-
graniță. Deoarece mama sa, Marta Lazaroni, voia să
stanța.
nască în casa părintească, cei doi soți au revenit la Ca-
În 1914 izbucnește Primul Război Mondial. Timp
ransebeș, unde s-a născut primul dintre cei patru co-
de doi ani România își menține neutralitatea. În 1915,
pii, Ioan.
Dragalina este avansat la gradul de General de Bri-
Ioan Dragalina a urmat școala primară din Caran-
gadă.
sebeș și școala de cadeți din Timișoara. Dragostea
În august 1916 țara noastră intră în război de par-
pentru cariera militară i-a fost însuflată de tatăl său.
tea Antantei (Franța, Rusia și Marea Britanie) împo-
Și-a continuat studiile militare la Academia Militară
triva Puterilor centrale (Germania, Austro-Ungaria,
de la Viena (1884), fiind încadrat în armata austro-
Imperiul Otoman și Bulgaria). Antanta promite Ro-
ungară. În paralel a absolvit și Școala de ingineri ge-
mâniei îndeplinirea aspirației de întregirea neamului,
odezi.
eliberarea Transilvaniei și a Banatului, a Basarabiei și
În anul 1886, la 26 de ani, s-a căsătorit cu Elena
Cadrilaterului de sub dominația străină.
Giurgincă, care avea 17 ani și pe care a iubito enorm.
Generalul Dragalina preia comanda Diviziei I-a
Au avut împreună șase copii: doi băieți (Corneliu, vi-
infanterie. Trupele diviziei sunt amplasate pe fronti-
itor general român și Virgiliu, viitor comandor de ma-
era de vest.
rină). „Din stejar, stejar răsare”. Și patru fete (Aurora,
În dimineața zilei de 15 august 1916 începe pri-
Elena, Cornelia și Viorica).
mul atac al românilor pe frontieră, la Porțile de Fier,
În anul 1887 Ioan Dragalina a demisionat din ar-
între Gura Văii și Vârciova.
mata austro-ungară, a trecut granița în România și a
Povestește nepoata generalului: „Dragalina în-
fost încadrat în Armata Română cu gradul de sub-lo-
cearcă să cucerească înălțimile Predealul Mare, Vâr-
cotenent. Fiind disciplinat, modest, cinstit, inteligent,
ful Feregaru și Meterezele lui Tudor, și reușește. În
patriot și fără compromisuri avansează toate gradele
amurg, după lupte înverșunate, românii eliberează
militare, ocupând diferite funcții și ajunge general de
primele fâșii de pământ românesc. În zilele următoare
brigadă, Comandantul Armatei a I-a.
armatele române intră în Orșova și eliberează orașul”.
Istoricul cărășean Liviu Groza spune despre Dra-
Dincolo de munți, trupele germane se regrupează
galina că a fost unul dintre cei mai patrioți ofițeri pe
și încearcă pătrunderea în Țara Românească prin tre-
care i-a avut Armata Română și cea mai mare dorință
cătoarea Văii Jiului.
a acestuia a fost să lupte pentru reîntregirea României.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 13
LA CENTENARUL MARII UNIRI
După ce Regele Ferdinand l-a destituit pe Gene- de la Jiu. Slujba de înmormântare este oficiată la Bi-
ralul Culcer, în locul lui, la 11 octombrie 1916, a fost serica Albă din București, în prezența Regelui Ferdi-
numit la comanda Armatei a I-a, cu cartierul general nand, a Principelui Carol (viitorul rege Carol al II-
la Craiova, Generalul Ioan Dragalina. lea) și a numeroși oameni politici: Ion I. C. Brătianu
Dragalina studiază situația și concepe un plan cu- (prim-ministrul României), Vintilă I. C. Brătianu
rajos de a lupta, în munți, pe care Statul Major al Ar- (ministrul de război), Barbu Ștefănescu-Delavran-
matei îl aprobă. cea, Mihai Cantacuzino (ministrul justiției), Take
În ordinul de zi din 11 octombrie 1916, Generalul Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (ma-
Dragalina rămas în analele militare ale României ca reșalul Palatului), generali și atașați militari străini în
model de patriotism face apel la curajul și onoarea de România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor
român a fiecărui soldat: „Ofițeri și soldați ai Armatei (Bellu Militar). Iată cum se încheie textul lui Take Io-
I-a române, din acest moment am luat comanda ar- nescu, publicat în Ilustrațiunea din noiembrie 1916
matei și cer imperios la toți, de la General și soldat: (ibid. România Eroică, nr. 1 (52), Serie nouă, 2016):
în primul rând apărarea cu viața a sfântului pământ
al țării noastre, apărarea vetrei strămoșești, a ogoru-
lui și a cinstei numelui de român. Cer la toți cea mai
deplină ascultare și cea mai strictă executare a ordi-
nelor. Trupa care nu înaintează, să moară pe loc...”
Pătruns de un înalt simț al datoriei și de dorința
de a fi acolo unde situația era mai grea, în dimineața
zilei de 12 octombrie 1916, Generalul Dragalina a
luat în mașină un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma
Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și a ple-
cat personal în Valea Jiului unde se concentra ofen-
siva austro-germană, pentru a vorbi cu comandanții
aflați în primele linii, unde a ajuns și a analizat cu co-
mandantul sectorului, măsurile ce se impuneau a fi lu-
ate pentru păstrarea aliniamentului atins, apoi a trecut
podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spo-
vedit.
Acolo, în apropiere de linia frontului, în timpul
deplasării între Lainici și Bumbești, o patrulă ger-
mană l-a încercuit. Să nu cadă prizonier a hotărât să
meargă în mare viteză spre Târgu Jiu și apoi spre Cra-
iova. O rafală de mitralieră l-a străpuns. Un glonț la
lovit în brațul stâng și unul în omoplat.
Istoricul Liviu Groza povestește: „Se spune că
atunci când i-a fost bandajată rana, Dragalina l-ar fi
întrebat pe medic dacă nu poate să-i taie brațul să se
întoarcă mai repede pe front”.
A fost dus la spitalul din Târgu Jiu, apoi la Cra- Lugoj – Statuia în fața cazarmei General Dragalina
iova, unde medicii au găsit ca soluție amputarea bra-
țului, însă nu și-au luat răspunderea operației. „Dragalina n-a pierdut nimic, murind așa de tâ-
Trenul sanitar a ajuns în București abia în seara năr. El a cunoscut cele două bucurii supreme pe cari
zilei de 13 octombrie. A fost dus la Spitalul Militar atâți alții le-au așteptat zadarnic de atâtea secole. A
Regina Maria de la Palatul Regal. intrat ca eliberator pe pământul pe care s-a născut și
La 16 octombrie 1916, îi este amputat brațul a bătut soldații kaizerului din Berlin.
stâng. Deși starea sa începuse să se îmbunătățească, Moartea lui Dragalina e pentru noi, România,
spre seară se declanșează septicemia. pentru națiunea Românească, o pierdere ireparabilă.
Pe patul de spital, generalul a fost vizitat de Re- Sămânță de eroi mai încolțește încă pe sfântul
gele Ferdinand I al României care i-a conferit înalta nostru pământ”.
decorație de război, Ordinul Mihai Viteazul. Genera- Luptele de la Jiu au prilejuit înscrierea cu litere
lul Dragalina mai avea două decorații: Ordinul Co- de aur în istoria patriei, a numeroase pilde de eroism
roana României, clasa IV-a și Ordinul Steaua Româ- legendar. În afara pierderilor de morți și răniți provo-
niei clasa V-a. cate inamicului, trupele române au luat peste 2000
În seara zilei de 24 octombrie 1916, moare eroul prizonieri și au capturat o bună parte din artileria
acestuia.
14 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
„Dintre toate satisfacțiile
omenești, nimic nu este mai onorabil Surse de informare:
și mai important decât să meriți 1. Nicolae Popescu, Generalul Ioan Dragalina, Edi-
recunoștința din partea patriei. tura Militară, București, 1967.
CICERO 2. Locot. col. Vicențiu Cojan, Armata Română în
Generalul Ioan Dragalina, care nu a reușit pe de- primul război mondial. Campania din anul 1916, Editura
plin să se bucure de reușitele armatei române în tim- Academiei Militară, București, 1981.
pul Primului Război Mondial este cinstit în toată Ro- 3. Col. dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, Monumente
mânia. În cinstea memoriei sale: ale anilor de luptă și jertfă, Editura Militară, București,
- Liceul din Oravița, județul Caraș-Severin, cu o 1983.
perioadă de întrerupere, din 1919 până în zilele noas- 4. Loc. col. Liviu Groza, Grăniceri bănățeni, Editura
Militară, București, 1983.
tre îi poartă numele.
5. Dan Popescu, Ghid turistic-Lugoj și împrejurimi,
- În anul 1924 un sat din județul Călărași a primit Editura F.E.D. Lugoj, 1993.
denumirea de Dragalina. 6. Liviu Groza, Restituiri istorice, vol. 2, Editura
- Un bust din bronz, pe un soclu de marmură – F.E.D. Lugoj, 1994.
amplasat în fața Bisericii „Sf. Mihail și Gavril” din 7. Virgil Alexandru Dragalina, Viața tatălui meu,
comuna Dragalina, județul Călărași. generalul Ioan Dragalina, Editura Militară, București,
- În 12 octombrie 1927 a fost dezvelit un moment 2009.
în formă de cruce în Valea Jiului pe locul unde a fost 8. Col (r) Andrei Ghidarcea, Banat, valoare și con-
rănit generalul Dragalina. știință – personalități militare, Editura Nagard, Lugoj,
- Un bust din bronz pe un soclu de 4,5 m, realizat 2010.
9. Liviu Groza, Contribuții la monografia Caranse-
de sculptorul Spiridon Georgescu, a fost ridicat în
beșului, vol. III, editura Nagard, Lugoj, 2014.
municipiul Lugoj în anul 1930, în fața cazarmei mili- 10. Dudaș Baiski, Lugoj, Studii monografice, Editura
tare, care și acesta îi va purta numele. Artpress, Timișoara, 2015.
- La 3 iunie 1943 a fost dezvelită o statuie din
bronz, amplasată în fața cazarmei grănicerești din
parcul „General Ion Dragalina” din municipiul Ca-
ransebeș, realizată de sculptorul Mihai Onofrei.
- În Caransebeș a fost amplasată și o Placă come-
morativă, ca recunoaștere a eroului de la Cerna și Jiu.
- Un bust din bronz pe un soclu din marmură am-
plasat pe platoul din fața Mausoleului de la Mărășești,
realizat de sculptorul Iulian Coruț în anul 1993.
- La Odobești, în Vrancea, o stradă centrală a îm-
plinit un secol de când i s-a atribuit numele.
- La Lugoj, Batalionul 183 Artilerie mixtă, poartă
numele „General Ioan Dragalina”. În fața comanda-
mentului, în curtea unității se află amplasat un bust al
generalului Dragalina. Și în interior, la intrarea în co-
mandament se află un bust al generalului Ioan Draga-
lina.

Lugoj – Statuia din fața comandamentului Batalionu-


lui 183 Artilerie mixtă.

Caransebeș – Statuia din parcul General Ioan Dragalina

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 15


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Take IONESCU

Generalul Ioan Dragalina (1860-1916)


Erou al Primului Război Mondial
Text publicat la moartea sa

În viață, nu-l văzusem niciodată. Până în 1915 Dragalina. Era pe bu-


nici după nume nu-l cunoșteam. Fără îndoială că zele tuturor ofițerilor de pe valea Prahovei. Toți îmi
acest om se închidea în viața lui de soldat și deși pă- spuneau că șeful lor, Dragalina, prețuia tot atât, dacă
rinte al unei familii numeroase, nu solicita niciodată nu mai mult, decât toate fortificațiile lor.
nimic nici pentru el, nici pentru ai lui. La începutul războiului, Dragalina n-a comandat
L-am văzut, ieri, mort în glorie, urmat de cei doi în Prahova, ci la Cerna. Era din Banat și stătea în
fii ai lui, doi soldați, dintre care cel mai mare rănit, fața Banatului. Stătea așa de bine încât într-o clipă
ca și tatăl, la braț, își ascundea sub un curaj stoic în- luă niște puternice fortificații austriace pe cari „ka-
doita lui durere: suferința materială a rănei lui și or- iserlicii” le credeau de neluat și se înțepeni în ele atât
doarea morală a despărțirii eterne. de bine încât ai noștri, soldații lui Dragalina, tot
Dragalina nu este primul general român pe care acolo sunt.
războiul ni l-a răpit. Pământul Olteniei ne-a mai ră- Cât îi va fi fost de adâncă emoția acestui mare
pit și pe altul. Dar Dragalina a fost rănit într-o luptă patriot în ziua când el, român bănățean, el, care pur-
pe care a avut fericirea s-o vază terminată printr-o tase ca sublocotenent haina în slujba Habsburgilor,
victorie strălucită, înainte de a fi închis ochii pentru a trecut frontiera Banatului în fruntea soldaților săi
totdeauna. români, soldații României libere, soldații regelui
Dragalina a gustat bucuria revanșei, el a putut Ferdinand, ai acestui rege care, ieri, ca mare român
urmări și conduce de pe patul său de durere cea mai și adevărat soldat, a venit să onoreze în persoană fu-
frumoasă victorie ce a avut de înregistrat. neraliile eroicului său general!
Această victorie a fost dobândită contra germa- În acea clipă, Dragalina trebuie să-și fi trăit o
nilor, contra faimoșilor bavarezi cari trec drept elita viață întreagă. Trebuie să fi simțit, în fundul sufletu-
armatei teutone, și această victorie a fost completă, lui, toate durerile milenare ale scumpului său popor,
indiscutabilă, însoțită de mii de prizonieri, de tunuri, răzbunate într-o clipă, clipa unică în care a pus pi-
mitraliere, fără a număra cei 1400 cai pe cari inami- ciorul ca învingător pe pământul pe care se născuse
cul însuși i-a ucis. sclav.
Astfel a murit acest bărbat care, când a fost adus Fiindcă Dragalina nu era numai un mare soldat,
în fața chirurgului la Craiova l-a întrebat asemeni era un om în tot înțelesul cuvântului. Mărețul ordin
unui erou de-ai lui Plutarh: - Doctore, cum aș putea de zi pe care l-a dat Armatei I în ziua când a luat co-
fi vindecat mai repede pentru a mă întoarce la luptă? manda, proclamația sa către locuitorii Banatului,
Păstgrându-mi brațul sau tăindu-mi-l? sunt documente ce vor rămâne spre mărturia marelui
Și cum doctorul i-a spus că prin amputarea bra- său suflet.
țului, vindecarea ar fi mai grabnică. – Ei bine, taie-l, Dragalina n-a pierdut nimic, murind așa de tâ-
doctore, o să-mi ajungă și un braț. năr. El a cunoscut cele două bucurii supreme pe cari
Printr-una din acele fatalități de care istoria atât atâți alții le-au așteptat zadarnic de atâtea secole. A
de plină, brațul lui Dragalina a fost amputat mult mai intrat ca eliberator pe pământul pe care s-a născut și
târziu și în zadar. Dar pe tot timpul boalei sale, acest a bătut soldații kaizerului din Berlin.
general care, totuși suferise cel mai oribil martiriu, Moartea lui Dragalina e pentru noi, România,
nu se interesa decât de un singur lucru: operațiunile pentru națiunea Românească, o pierdere ireparabilă.
din Valea Jiului, unde voia să se reîntoarcă cât mai Sămânță de eroi mai încolțește încă pe sfântul
repede. nostru pământ.
Soarta n-a voit să-i îndeplinească dorința. Ce pă- (Ilustrațiunea din noiembrie 1916; ibidem. Ro-
cat pentru noi toți! mânia Eroică, nr. 1 (52), Serie nouă, 2016)
În 1915, cum spuneam, am aflat de numele lui

16 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Mihaela ALBU

MAREA UNIRE. ECOURI ÎN PRESA


LITERARĂ DIN OLTENIA

1. Introducere: România Mare după reîntre- a fost, astfel, unificarea provinciilor sub toate aspec-
gire. Noi realități geografice, sociale și politice. O tele și, drept consecință, „organizarea noului Stat”,
nouă generație așa cum va atrage atenția unul dintre ziariștii timpu-
lui, Al. C. Carianopol. Acesta, în articolul intitulat
Constituirea României Mari a avut drept conse- „Parlamentul de mâine” (din revista Ramuri, nr. 5-6/
cință, așa cum se știe, schimbări majore pe toate pla- 5-20.05. 1919), conștient de dificultățile pe care noul
nurile. Într-un articol al vremii, intitulat sugestiv Parlament le va avea de trecut, insista pe necesitatea
„Țara noastră”, autorul N. I. Ionescu, „Directorul Sta- constituirii unui „stat unitar național și democrat”,
tisticei Demografice”, după ce aduce în atenție faptul arătând că „După ce se va consimți marele act istoric
că „anul 1919 poate fi privit mai degrabă ca un an de al unirii Ardealului, Banatului, Bucovinei și Basara-
tranziție între perioada 1916-1918 -, epocă caracteri- biei cu patria mamă, contopite în România Mare, va
zată prin tulburările aduse de război – , și perioada începe opera grea, opera constructivă, aceea a organi-
următoare – de reașezare și refacere, decât ca un an zării noului Stat român, care trebuie să fie făcută pe
de pace”, întreprinde o analiză detaliată a noii situații principiul următor: Stat unitar național și democrat.
în care se găsea România prin reîntregirea cu ținutu- Numai așa vom avea o Românie nouă și puternică.”
rile pierdute de-a lungul istoriei. El arată astfel că
„noile ținuturi românești sunt alcătuite din 42 județe,
ocupând o suprafață de 156.341 Km. p., adică mai
mare decât a vechiului Regat cu 18.438 Km. p. În to-
tal, Romania-Nouă se divide istoricește în 10 provin-
cii, având 76 județe și ocupând o suprafață teritorială
de 294.244 Km. p.” Comparația cu celelalte țări euro-
pene vine firesc, autorul subliniind că „suntem a 9-a
țară din Europa, ca suprafață teritorială.” (v. Arhivele
Olteniei, nr. 4/ 1922)
Privind retrospectiv, cu o distanță în timp, în volu-
mul Istoria românilor de la origini până în zilele noas-
tre, istoricul Vlad Georgescu analizează situația creată
în țara lărgită, acel „nou sistem social, nou sistem poli-
tic” (v. Istoria românilor de la origini până în zilele
noastre, 1993, p. 221)2, subliniind totodată deosebirea
„fundamentală” față de țara de dinainte de 1914: „Noua
Românie /.../ crescuse în primul rând ca întindere, ajun-
gând prin înglobarea Transilvaniei, Banatului, Basara-
biei și Bucovinei de nord de la 137. 000 de km pătrați la
295. 000 de km pătrați.” (idem, p. 203)
Se schimbase, astfel, și configurația etnică, româ-
nii fiind, desigur, în continuare majoritari.3 Existau
totuși deosebiri între ei, iar acestea veneau dintr-o is-
torie diferită pentru transilvăneni, pentru bucovineni
ori pentru moldovenii de peste Prut, în comparație cu
Tragedia războiului, suferințele, pierderile ome-
cea din vechiul Regat.
nești și materiale zguduiseră țara. Era firesc astfel ca
Realizându-se Unirea, o necesitate de prim ordin

2 Repetarea cu insistenţă a adjectivului „nou” este, desigur, in- 3„Din punct de vedere social, absorbirea noilor provincii nu a mo-
tenţionată, autorul dorind şi prin aceasta să atragă atenţia asupra dificat în chip substanţial structura populaţiei.” (Georgescu, op.
diferenţierii majore dintre cele două situaţii istorico-politice. cit., p. 204)
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 17
LA CENTENARUL MARII UNIRI
perioada care a urmat deflagrației mondiale să în- o dată cu România reîntregită, acestea sunt reluate,
semne pentru tânăra generație o luptă nu numai pen- continuate, dar apar și altele nou înființate. Astfel,
tru afirmare proprie, dar și pentru ridicarea României, Convorbiri literare, aflată sub direcția lui Simion Me-
mulți reprezentanți conștientizând aceasta, așa cum hedinți, întreruptă între 1916-1918, este reluată în
va sublinia – nu mult mai târziu – cel mai important 1919. În 1919 va apărea și Universul literar. Tot în
dintre ei, Mircea Eliade: „Mă simțeam responsabil 1919 Eugen Lovinescu fondase Sburătorul, publica-
pentru întreaga generație tânără. Mi-o închipuiam ție care i-a lansat pe Ion Barbu și Camil Petrescu. Cu-
chemată pentru lucruri mari; în primul rând știam că noscuta revistă Viața românească, întreruptă de ase-
aveam datoria să lărgim considerabil orizontul cultu- menea în 1916, reapare la Iași la 1 martie 1920, după
ral românesc, deschizând ferestre către orizonturi spi- ce, între 2 februarie - 2 decembrie 1919, fusese publi-
rituale rămase până atunci inaccesibile.”(Itinerariu cată o revistă numită Însemnări literare, sub direcția
spiritual, 1999, p. 16) lui Mihail Sadoveanu și G. Topârceanu, avându-i co-
Această retrospecție asupra fenomenului repre- laboratori pe Mihai Ralea, Hortensia Papadat-Ben-
zentat de tânăra generație a anilor de după Unire pre- gescu, Al. Philippide, Al.O. și Ionel Teodoreanu, pe
cede ceea ce poate fi considerat azi un adevărat mani- Demostene Botez, B. Fundoianu. Legată de Viața Ro-
fest – și la care se face permanent referire de atunci mânească a fost și publicația Adevărul literar și ar-
încoace – scris de Eliade, publicat în foileton și apoi tistic (1920-1939), unde au colaborat scriitori impor-
în volum sub titlul Itinerariu spiritual. tanți ca Mihail Sadoveanu și Arghezi. În 1922 (până
Generația tinerilor intelectuali născuți înainte de în 1924) va apărea Cugetul românesc, directori fiind
război, dar ajunși la maturitate creatoare în anii următori T. Arghezi și I. Pillat, și tot în 1922 – Contimporanul.
Marii Uniri, își asumă drept țel, pe lângă altele, moder- Apoi, în 1924, va fi fondată Lumea, condusă de M.
nizarea României.4 Era vorba despre o modernizare și o Sadoveanu, avându-i colaboratori, printre alții, pe Ar-
încercare de intrare în universalitate prin aceasta, făcute ghezi, Ion Pillat, G. Topârceanu, I. Minulescu și Mir-
în special cu ajutorul culturii. În scrierile lor – nu rareori cea Eliade. La 1 mai 1921 apărea la Cluj revista Gân-
– se afirmă un program cultural-politic. „Angrenarea – direa, sub direcția lui Cezar Petrescu și D.I. Cucu,
prin preocupări și realizări – la ritmul mondial” va con- aceasta fiind apoi mutată la București în decembrie
sidera și Mihai Polihroniade a fi „menirea” generației lor 1922, sub direcția lui Nichifor Crainic.
(v. „Generația tânără și ritmul mondial”, în Azi, nr. 1/ În spiritul tradiționalist al Gândirii, vor fi editate
ian. 1933, p. 481, apud M. Vulcănescu, Tânăra genera- în aceeași perioadă și unele reviste de provincie. Prin-
ție, p. 87), iar Mircea Eliade, citându-l pe Nae Ionescu, tre acestea, pentru spațiul oltenesc, pot fi amintite Ra-
insista pe „funcția spirituală a națiunii.” (v. M. Eliade, muri (1919) având colaborarea, între alții, a lui Tudor
„Cultură sau politică?”, în vol. Profestism românesc. Arghezi, ori Năzuința (1922), condusă de Elena Fa-
România în eternitate, 1990, p. 63) rago (ambele din Craiova), precum și Datina (1920)
Eliade va fi astfel convins că „unitatea conștiințe- din Turnu Severin.
lor, crearea unui mediu cultural, cu aceleași preocu- Bineînțeles că enumerarea revistelor literare apă-
pări și cu aceleași valori, nu va putea fi realizată decât rute în Țara reîntregită este numai un succint inventar
de generația actuală. Ne leagă un mănunchi de expe- al celor editate imediat după decembrie 1918. Numă-
riențe comune”, va insista el. (v. Itinerariu spiritual, rul lor, ca și orientarea estetică nu sunt epuizate aici,
1999, p. 42) căci nu este scopul nostru în a le trece în revistă ex-
Este cât se poate de evident că relația celor două haustiv.
coordonate – politicul și culturalul – sunt văzute într-
o întrepătrundere firească de către cei mai de seamă 3. Actul Unirii și presa literară
reprezentanți ai generațiilor de după constituirea Uni-
rii, iar acțiunile lor sunt conduse cu deosebire către Imediat după ultimul (și cel mai important) eve-
„crearea unui mediu cultural specific”. niment al întregului demers de unire cu Țara, Marea
Adunare din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, înce-
2. Presa (literară) din România Mare. Scurtă pând chiar cu 1919, presa (implicit presa literară) con-
prezentare semnează această importantă realizare, consecință a
dorinței permanente de unire a românilor din provin-
După ce – în perioada războiului – o serie de pu- ciile despărțite de patria mamă.
blicații (și nu numai literare) își încetaseră activitatea, Revistele literare, spre deosebire de ziarele axate pe

4Monica Lovinescu, scriind despre recent apărutele Amintiri ale altfel decât în strictele scopuri de militantism istoric, prima pentru
lui Mircea Eliade (la editura „Destin” din Spania), se referea, fi- care istoria părea că-şi deschide larg porţile îngăduindu-i să uite
resc, şi la generaţia acestuia, generaţie care „a avut o misiune şi o de ea, prima care avea dreptul să facă, într-adevăr, cultură. Şansa
şansă. Şansa de a fi cu adevărat prima în România care a sosit presupunea o misiune: a dărui în sfârşit României posibilitatea de
după îndeplinirea visului istoric al celor precedente: România a intra în universal, a ieşi din provincial...” (v. Monica Lovinescu,
Mare; prima care-şi putea îngădui să se slujească de forţele ei şi Unde scurte, 1999, pp. 212-213)
18 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
informațiile politico-sociale, nu conțin însă neapărat dis- 1922 de un comitet condus de dr. Charles Laugier si
cursuri pro-unioniste, dar din sumarul lor se desprind C. D. Fortunescu. Prima serie a revistei a apărut în
permanent ecourile marelui eveniment întâmplat pe par- perioada 1922–1943.
cursul anului 1918, precum și o nouă legătură între pu- Năzuința va fi fondată în 1922 și va dura până în
blicațiile apărute în vechiul Regat și cele din provinciile 1929, fiind o publicație de literatură, știință și artă, care-
recent intrate în componența României. și va adăuga în titlu (în 1926) cuvântul „românească”.
În țara reîntregită, cultura cunoaște o reală înflo- Fondator a fost I. B. Georgescu, iar director Al. Po-
rire; se mărește totodată numărul publicațiilor și nu pescu-Telega. Revista va atrage printre colaboratori
mai puțin al celor literare ori al ziarelor cu pagină li- scriitori din spațiul local, dar și din țară. Astfel, alături
terară. Scriitorii și jurnaliștii realizează la cote majore de Elena Farago, George Murnu, N. M. Condiescu, N.
importanța literaturii pentru unificarea provinciilor și I. Herescu, Felix Aderca, mai semnează în paginile re-
încep să publice și în alte reviste decât cele din orașul vistei Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Vasile Voicu-
natal, iar cei care conduc o revistă literară vor sem- lescu, Ion Pillat, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, Mihail
nala cu bucurie publicațiile ardelene, bucovinene, ba- Dragomirescu, italianul Ramiro Ortiz ș.a.
sarabene etc. Este vorba de ceea ce numește C.Ș. Fă- La Flamura (1922-1928), revistă literară și artis-
gețel, într-un articol din Ramuri – „datoria culturii”. tică, colaborează de asemenea scriitori locali, dar și
În numeroase descrieri și analize ale timpului (din din celelalte provincii: Ion Pillat, Radu Gyr, Elena Fa-
perioada respectivă sau din cea care au urmat – articole rago, Vasile Voiculescu, Nicolae Milcu, Cezar Pe-
în presă, studii, tratate de istorie – ) realitatea politică, trescu, Mihail Drumeș, Gib I. Mihăescu, Mihail Dra-
cea socială, din acestea decurgând, firesc, situația cultu- gomirescu, Elena Văcărescu, Tudor Mușatescu, Ni-
rii în țara cu granițe mărite, sunt prezentate succint sau colae Cartojan ș.a.
mai amplu, din unghiuri diferite, cu puncte de vedere nu În 1920, la 1 august, la Craiova, se lansase publi-
totdeauna convergente, dar totdeauna cu accent pe uni- cația denumită Farul. Revistă enciclopedică, cu o
tate, cea culturală fiind de importanță majoră. Este apariție lunară, condusă de un „comitet de redacție”,
vorba, de fapt, așa cum scrie Ș.Făgețel, în relatarea des- durând până în 1922.
pre „Congresul Ligii Culturale” de la Râmnicu Vâlcea, În 1921, la 1 februarie va apărea (de două ori pe
despre acea „singură și mare luptă: consolidarea unității lună, avându-l ca director pe Ion Dongorozi) Foaie
noastre politice prin răspândirea culturii naționale”. pentru popor. Revistă culturală. Din păcate, și revista
(Ramuri, nr. 7/ 1920, s.a.) aceasta și-a încetat apariția în octombrie 1922.
Publicațiile amintite mai sus, ca și altele aseme-
3.1. Publicații literare din Oltenia în anii de nea din tot spațiul oltenesc, se vor face tot mai cunos-
după Unire cute în regiunile revenite Românei. Va avea loc un
permanent inter-schimb, se vor populariza unele pe
Se întâmplă în perioada de după Unire un feno- altele. Pentru a da un exemplu, cităm chiar „Cuvântul
men de solidarizare, o crescută inter-relație în plan li- înainte” din revista Ramuri (nr. 1/ 1919), în care C.S.
terar între scriitorii diferitelor provincii, presa cultu- Făgețel (fondator, alături de D. Tomescu) saluta cu
rală jucând un rol important în acest sens. O altă ma- bucurie pătrunderea publicației oltenești în Ardeal și
joră consecință – depășirea (ori cel puțin încercarea Bucovina: „în Ardeal am avut cetitori numeroși și n-
de depășire) a provincialismului. a fost foaie în care să nu se vorbească cu entuziasm și
O zonă importantă a țării, făcând parte din „ve- căldură de revista craioveană, iar în timpul din urmă,
chiul regat”, Oltenia, a participat deplin la procesul cititorii bucovineni – câteva sute – au îmbrățișat-o
cultural al României reîntregite. cum socotim că n-a fost încă revistă românească.”
Reflectarea Marii Uniri (și îndeosebi ecourile
acestui eveniment) în presa literară din Oltenia poate 3.1.1. Publicațiile literare și rolul lor în realizarea
forma o imagine metonimică a ceea ce se petrecea pu- unității culturale
blicistic în România Mare a primilor ani de după 1918.
Chiar dacă desăvârșirea unității statului român a Imediat după actul Unirii, rolul presei se va dovedi
produs modificări fundamentale, atât în plan geogra- a fi unul major în realizarea unității culturale. Conști-
fic, cât și în cel demografic, în Oltenia – zonă popu- entizând importanța răspândirii scrisului în limba ro-
lată totdeauna majoritar de români – publicațiile apă- mână, scriitorii și jurnaliștii vor aduce în atenția publi-
reau firesc în limba română. Le avem în vedere mai cului larg noua realitate istorică și vor argumenta cre-
cu deosebire pe cele mai importante – Ramuri, Arhi- dința lor în viitorul țării cu granițele mult lărgite.
vele Olteniei, dar și altele cu mai puțină notorietate ca Un exemplu al manifestării entuziasmului și în-
Năzuința ori Flamura. crederii în progresul adus prin actul Unirii este expri-
Revista Ramuri face parte dintre cele înființate mat într-un articol publicat chiar în 1919, în revista
înainte de 1918, mai exact în 1905.
Arhivele Olteniei, în schimb, a fost fondată în
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 19
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Ramuri. Autorul, C.D. Pencioiu5, nu se îndoiește de în care C.D. Fortunescu încheie cu ideea că literatura
faptul că „mâine, în România Mare, progresul – oprit ce se va scrie în condițiile unei țări reîntregite „va tre-
o clipă în loc – își va relua mersul lui înainte, tot îna- bui să stăruiască în cadrul naționalității, iar talentul
inte /…/ (iar) geniul românesc se va manifesta în toată scriitorului, potrivindu-se împrejurărilor, să creeze în
puterea lui creatoare.” (v. art. „În preajma alegerilor”, funcție de Neam.”
în Ramuri, an XII, nr. 1/ 1919, pp. 2) De o importanță majoră în realizarea unității cul-
„Progresul” prefigurat (și ca promisiune electo- turale va fi îndeosebi informarea cititorilor asupra a
rală!) este bazat totuși îndeosebi pe unirea/ „armoniza- ceea ce se întâmpla în provinciile anexate. Realitatea
rea” forțelor celor dintr-o țară mult mărită, literatura fi- (și culturală) din Basarabia, din Bucovina, din Banat
ind, desigur, una dintre laturile în care se va manifesta sau Ardeal, mult timp aproape necunoscută, va deveni
acest progres. Și astfel, același entuziasm îl vom întâlni acum unul dintre subiectele principale în presa timpu-
de multe ori în articolele publicate în revistele literare lui. Nu fac excepție nici revistele din provincia ol-
din Oltenia. Printre semnatari, C.D. Fortunescu, mem- teană. Astfel, în Arhivele Olteniei (nr. 5, ian-feb.
bru în comitetul de conducere al Arhivelor Olteniei, în 1923), va apărea o prezentare (nesemnată!) a volumu-
Ramuri (nr. 2/ 1919), vorbește despre noua literatură lui Istoria Basarabiei, prezentare în care se afirmă
creată în „calda atmosferă formată de armonizarea su- dintru început importanța celei de a treia ediții, atât
fletului românesc de pretutindeni”, o literatură pe care pentru cititorii din vechiul regat, dar chiar și pentru
„o va fi îmbogățit și variat aporturile particulare ale tu- basarabenii ținuți atâta timp în necunoașterea adevă-
turor provinciilor românești.” rului istoric: „Istoria Basarabiei, scriere de populari-
Pentru nevoia de „unitate sufletească” va pleda zare – cum o intitulează modest autorul – a dlui Ion
Barbu Brădescu în articolul de fond al numărului dublu I. Nistor, profesor la Universitatea din Cernăuți și
(9-10/ 1919) al Ramurilor. Intitulându-și articolul membru al Academiei Române, apare la Cernăuți în
„Cultura românească”, autorul semnalează tocmai a treia sa ediție, 1923. Cartea aceasta închinată amin-
„lipsa de unitate sufletească” ca o consecință a „lipsei tirii „celor ce s-au jertfit dezrobirii Basarabiei și celor
de unitate politică și lipsei de unitate socială”. Cauza – care au contribuit la realipirea ei la Patria-Mamă”, pe
împrejurările istorice, faptul că „n-am putut trăi laolaltă lângă valoarea ei științifică, este o operă națională
sub același regim politic, bucurându-ne de aceleași li- dintre cele mai merituoase. Ea va fi de folos nu numai
bertăți.” Această divizare geografică și politică a avut oricui vrea să cerceteze trecutul și evoluția istorică a
influențe și în plan cultural, „a stânjenit de bună seamă acestei părți de țară, dar mai ales acelor mulți frați ba-
dezvoltarea unei culturi unitare.” Și totuși, va insista sarabeni care au crescut în neștiința istoriei neamului
autorul, „n-au oprit alcătuirea unor culturi fragmentare, lor sau cărora dinadins li se dăduseră noțiuni false,
cum este cea ardelenească”, aceasta fiind apreciată de vrăjmășește tendențioase, cu privire la împrejurările
autor ca fiind chiar „mai curat românească” decât cea ceasului greu al separării Basarabiei de Moldova și la
din Regat. Pornind de la lipsa unei „unități sufletești, acele ale reîntoarcerii provinciei răpite la sânul Patriei
autorul articolului se pronunță de fapt împotriva imita- românești.” Etapele istorice – mai vechi și mai re-
ției și pledează pentru o cultură românească bazată pe cente (răpirea de către ruși a provinciei) – sunt enu-
specificul național. În partea finală – drept concluzie – merate pe rând, autorul cronicii concluzionând că „ci-
insistă pe realitatea istorică a anului 1919 – „întregirea titorul va găsi aici lucruri noi, neștiute de cei mai
neamului”! E momentul în care „înfrățirea socială, pro- mulți, izvoare de informație, bogate nu numai pentru
povăduită cu mulți ani în urmă de puținii oameni ai istoric, dar și pentru oricine vrea să se informeze bine
acestei țări, e pe cale să se înfăptuiască.” Conștient că și cinstit de starea lucrurilor din provincia soră.”
această unitate nu se va putea înfăptui dintr-o dată, ci Cu un an înainte, tot în Arhivele Olteniei (nr. 1/
„va zăbovi poate mai mult decât își închipuie unii”, 1922), un alt articol se referea însă la „Bucovina româ-
conștient și de eforturile care vor trebui depuse pentru nească”. Autorul, Ștefan Bosie, se folosește de o între-
realizarea ei deplină, autorul face apel la „colaborarea bare/ nedumerire a unui soldat (omul simplu, adică6)
stăruitoare a tuturor forțelor sociale și naționale”. asupra faptului că în Bucovina nu se mai vorbea româ-
O pledoarie pentru unitatea culturală sub semnul nește, pentru a explica această anomalie istorică: „Prea
specificului național, o vom întâlni și în articolul „Li- multe nu știam nici noi cei școliți despre starea lucru-
teratura de mâne” (Ramuri, nr. 2 din 15 martie 1919), rilor din Bucovina, pentru că porțile erau așa de bine

5C.D. Pencioiu, citim în articolul de fond (semnat de C.Ș. Făgețel) multă carte, dar de duh altfel, cu următoarea întrebare: „Oare de
al primului număr din ediția de după război a Ramurilor (1 martie ce n-or vorbi ăștia românește?” Dumitru Căruntu, care, afară de
1919), împreună cu Traian Demetrescu, „încearcă să dea Craiovei cele două clase primare șchioape de țară, nu mai primise ca ele-
Revista Olteană, pe care indiferența negustorilor, burghezilor și a mente de cultură decât puțina teorie pe care i-o făcuse domnu Ser-
elitei craiovene izbutise s-o înmormânteze cu tot fastul disprețului gent la regiment, nu mai fusese în Bucovina, după cum nu mai
lor”. fusesem nici eu; totuși lui îi spunea instinctul cel bun al Nației,
6„Când am intrat pentru prima oară în Bucovina, la puține zile
înțelepciunea nativă a strămoșilor, că Bucovina trebuie să fie ro-
după cantonarea regimentului în Sadagura, mă pomenesc că mă mânească, căci altfel ce am fi căutat noi cu armatele aici în plină
întâmpină soldatul meu de ordonanță,Dumitru Căruntu, om fără iarnă?”
20 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
ferecate că, afară de câțiva cărturari bine inițiați, mul- schimb cultural care se va stabili între publicațiile li-
țimea cea mare rămânea străină despre adevărata stare terare. Semnalarea revistelor din zonele recent ane-
a fraților din Moldova de sus.” În continuare se subli- xate este unul dintre aspecte. Ramuri, de exemplu, la
niază chiar rolul presei în aflarea adevărului, o revistă, rubrica intitulată „Cronica” va semnala încă din 1919
scrie autorul „cu caracter de trezire și de luptă națională revistele apărute la Chișinău, la Sibiu, la București, la
care apărea pe vremuri – Revista Mazililor și Răzeșilor Cernăuți, la Iași etc.
Bucovineni – a fost pentru noi, cei din Țară, semnalul Revistele din Oltenia vor publica nu o dată scrii-
că frații bucovineni sunt amenințați serios de deznațio- tori din alte zone, iar scriitorii olteni, la rândul lor, vor
nalizare prin școlile austriece și puhoaiele calicimei din colabora la unele dintre publicațiile apărute în alte
Galiția. Cărturarii bucovineni, adormiți de otrava aro- provincii. Astfel, în „Cronica” este amintită revista
mitoare a Austriei, s-au deșteptat la un moment dat și Crai Nou de la Sibiu „la care colaborează și scriitori
au tăiat curajos ștreangul de mătase cu care o stăpânire de la Ramuri”, iar în Năzuința sunt semnalate reviste
vitregă ne strângea frații tot mai mult de gât. Cu docu- primite la redacție din „Moldova de la Nistru”, din
mente, hrisoave, acte de hotărnicie și danie, cu dezvă- Orșova, din Caransebeș, din Lugoj etc.
luirea odoarelor bisericești care mai rămăseseră în cti-
toriile mănăstirești ale voievozilor noștri, Revista Ma- Concluzii
zililor și Răzeșilor reînvie trecutul glorios al românis- Din parcurgerea paginilor publicațiilor literare
mului în Bucovina pe care cei o sută și mai bine de ani din Oltenia, cititorul își poate forma o imagine clară
de stăpânire austriacă îl contrafăcuse și măsluise până asupra unuia dintre cele mai însemnate momente ale
acolo că băștinașii români ajunseseră a fi considerați ca istoriei noastre. Promovarea presei scrise în limba ro-
oaspeți nedoriți în propria lor Țară.” Când cu metafore, mână în toate provinciile Românei Mari, pledoaria
pentru o mai sensibilă înțelegere, când cu explicarea pentru limba română curată și corectă.7
directă, este adusă și soluția: „Regăsirea limbii române Primii ani de după 1 Decembrie 1918 vor fi așa-
se făcea prin noi, cei din Țară, ca reîmprospătarea unui dar ani de încercări – prin toate formele și mijloacele
cântec odată bine știut și uitat. Ea umblă peste tot locul – de unificare, de aducere la același numitor politic,
ca o mireasmă și se strecoară ușor ca fulgul, pentru a social, lingvistic și cultural al tuturor provinciilor sub
duce fără silă și fără vicleșug geniul rasei latine. semnul românității.
Fără legi speciale de ocrotire, fără stipendii ori pri- Unul dintre analiștii perioadei, Sorin Alexan-
vilegii care să o promoveze în școală și în biserică, ca drescu, în volumul Paradoxul român, la o privire re-
ruteana, ea pătrunde, se întinde, sporește și prinde ca trospectivă, cu un echilibru al surselor și o analiză
sămânța cea bună în pământ blagoslovit.” Revenirea la menținută permanent în limitele echidistanței, arată
românitate – sentiment profund și autentic - , arată au- că „anii 1918-1922 cunosc o euforie, o efervescență
torul, va fi un demers nu tocmai greu și nici de durată, politică extraordinară. Nevoia de îndreptare a lucru-
de vreme ce „înstrăinarea Bucovinei este numai la su- rilor este generală, dar la fel de emoțională, puternică
prafață. Cultura străină nu a putut schimba sufletul și totodată slabă, naivă, derutată”. (v. Sorin Alexan-
mulțimii; și dacă graiul în unele și foarte multe sate s- drescu, Paradoxul român, 1998, p. 79, s.a.)
a pierdut, au rămas celelalte elemente de bază ale Na- Sunt ani de efervescență creatoare, sunt ani ro-
ției, ca port, jocuri, cântece, cu care lesne se va putea mantici, de căutări, de entuziasme și rezolvări pe toate
reconstitui ființa națională astăzi aparent schimbată.” planurile. Sunt, de fapt, anii care vor pregăti generația
Concluzia: „Să punem tuturor la îndemână cartea ro- de aur a tinerilor intelectuali născuți înainte de război
mânească.” Aceasta însemna, desigur, și presa literară. și ajunși la maturitate în anii 1925-1927, avându-l în
frunte pe Mircea Eliade. Cei mai mulți vor fi scriitori,
3.1.2. Publicațiile literare în „rețea” dar deopotrivă și jurnaliști.
Presa literară din Oltenia, chiar dacă nu a avut tot-
Cum presa literară din Oltenia se implică în mod deauna în paginile ei semnături de maximă notorie-
direct în demersul de unitate culturală în România tate, a contribuit pe deplin la consolidarea sentimen-
Mare, unul dintre aspecte – consecință a unificării tului de unitate națională.
provinciilor românești – va fi și relația de inter-

7În „Cronica”, rubrica din nr. 1/ 1919 al Ramurilor, citim despre

reapariția revistei ardelene Luceafărul și despre propunerea „in-


stituirii unei societăți pentru protecția limbii românești, care să nu
permită /…/ batjocorirea limbii străbune.”
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 21
LA CENTENARUL MARII UNIRI

Magda URSACHE

UN SUBIECT DELICAT: IDENTITATEA


ROMÂNEASCĂ

În cuvântul însoțitor – prevenitor (Un avertis- sintagma moștenire culturală. Multora (la un click
ment) al eseului Filosofia identității românești, Ed. distanță) li se pare specificul etnic o chestiune ino-
Ideea europeană, 2018, Sorin Lavric îl recomandă pe portună. Eu însămi am evitat vocabula, ca să nu mai
Ionel Necula ca pe un cercetător onest, sobru, echili- dau apă la moara românofobă. Într-un moment (de 28
brat, „stăpân pe discriminări conceptuale fine”. Ca di- de ani!), în care au fost luate la refec energic, religia,
ferență dintre națiune și neam: „Națiunea reprezintă limba, cultura, dar mai ales pilonii: biserica și tradiția,
un moment istoric din evoluția unei etnii”; „neamul Ionel Necula îi amendează pe „defectologi”, cum i-a
transcende temporalul și se legitimează din durată, ironizat Petru Ursache, neobosiți în a devoala răul –
din veșnicie” (lucr. cit. , p.115). relele la românii văzuți iresponsabili și pasivi, delăsă-
Autorul însuși îi părtinește pe cei care țin cum- tori notorii și neguvernabili, neperformanți și necivi-
păna dreaptă între calitățile și defectele românilor lizați, la hurtă. În acest răzbel imagologic, calitățile
(chit că Goethe, de pildă, n-a ezitat să-și părtinească sunt pomenite pe sponci, iar defectele, cu ghiotura.
poporul), dar nici nu-i trece cu vederea pe „cătrăniți”,
pe cei cu „privirea cătrănită”, atinși de defetism etic Se dorește un individ nou – nouț, fără trecut co-
și etnic, de eschivare, de „sfială națională”. lectiv, neangajat față de etnia lui, foarte fluid moral,
căruia să-i repugne „conștiința de sine a nației”
(Iorga), ba chiar s-o nege violent. Țară, patrie, vatră
or fi fiind clișee, cuvinte goale? Nu-s goale, în opinia
mea, deloc. Ne vrem mai săraci cu un sentiment fi-
resc, dacă am ajuns să ne jenăm, ca de-o boală ceau-
șistă moștenită, de iubirea de patrie? Și țin să-l citez
aici pe un mare vertical, Gr. T. Popa: „...ce fior și ce
siguranță poate da sufletului tradiția...”
Ce-i drept, sub ceaușism, internaționalismul pro-
letar s-a deghizat în naționalism-comunist, dar struțo-
cămila asta nu există. Cât despre penibilele compu-
neri patriotarde, ele i-au compromis, în socialism, pe
versificatorii invazivi de pagină primă. Ca și cum ar
fi ușor, când e cel mai greu, să cultivi emoția națio-
nală ca mult prea hulitul Adrian Păunescu, în poemul
Basarabia pe cruce. Și e nevoie de poezie socială, în
vremi închise ca ale noastre, probă că, în 3-4 octom-
brie 2015, strada striga tot lozinca lui Păunescu, neș-
tiind -negăsind altele mai bune: „Ultima soluție – altă
revoluție!”
În stalinism, am fost vaccinați FND, Fără Neam
și Dumnezeu, contra virușilor naționali, ca acum să ni
se picure din nou în urechi cucută: că națiunea ar fi
„medievală”, „depășită”, „desuetă” ; ni se tot repetă
că sacrificiul pentru pământ e inutil și-l vindem cu tot
cu oasele celor care s-au jertfit. Noii ocupanți și-au
dorit pământ și apă? Le-am dat, iar românii și-au luat
pământu-n cap, emigrând, emigrând... N-am citit cu-
vinte mai emoționante decât ale deținuților politici:
Ionel Necula își asumă un subiect delicat: identi- „Mamă Țară, iartă-ne că am cutezat să luptăm și să
tatea, când cuvântul specific se vrea exclus de lângă murim pentru tine.”

22 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI
rui popor. Dar sunt ei istorici sau agenți de calomni-
ere, în vederea compromiterii? Președintele nost’ ,
„foarte slab de constituție”, o dori, pas cu pas, statut
de majoritate dominată și de minoritate dominantă ?
Românii au fost mereu în Transilvania majoritate do-
minată; primii au fost și la etnocid: în 1848, au fost
executați 40. 000 de români ardeleni. În primăvara lui
1849, se vâna... etnic. Maniu îi scria lui Brătianu, în
februarie 1919, despre măcelul de la Beliș. De la Ra-
oul Șorban știu că peste 150.000 de români neinstruiți
sau abia instruiți erau puși la deminat, în 1942. Iar Tu-
dor Bugnariu a fost martor că la Gherla, în 1943, erau
încorporați numai români. Apelat în Parlament după
înfrângerea armatei a II-a la Don, prim ministrul Un-
gariei, Miklós Kallay, s-a apărat: „Noi am pierdut
100.000 de oameni, dar nu vă speriați, nu erau ma-
ghiari.”
Un publicist, foarte stimabil de altfel,
prognozează dispariția statului la Centenar, din cauza
corupției guvernanților, ca și cum statul ar fi Dragnea.
Maghiarii sunt mai indulgenți, mai darnici, ne acordă
200 de ani până dispărem ca Românie reîntregită . În
jur de 1 Decembrie, se anunță mare miting mare pen-
tru Autonomia Ținutului Secuiesc: „Dacă România
nu va fi stat democratic, nu va apuca aniversarea a
200 de ani.” (după adevărul.ro,august 2018). Să aibă
dreptate Dimitrie Drăghicescu? Suntem prea tole-
Alexandru Ioan Cuza ranți, prea defensivi? Ne lăsăm umiliți prea ușor?
Iohannis tace relaxat.
A mai rămas ceva din splendida însuflețire a uni- Iată un decupaj din gândirea lui Cristian Preda
oniștilor? O persiflăm, o minimalizăm , o batjocorim, (adevărul.ro, 29 august, 2018, ora 9.54): „În anul
urmărind ce altceva decât slăbirea până la destrămare Centenarului Marii Uniri, tânjesc după o patrie cu
a etnicului. Scrie Adrian Alui Gheorghe în editorialul care să ne mândrim pentru prezentul ei, iar nu pentru
revistei „Conta”, de august 2018: „Actului măreț al trecut.” Au trecutul nu ni-i mare? ”Viitorul și prezen-
Unirii de acum un secol îi răspundem caragialesc, cu tul/ Sunt a filei două fețe” pare a fi un distih absolut
o veselă și condamnabilă inconștiență: „La centenar, neinteligibil pentru europarlamentarul Preda.
birjar!” Centenarul (Reîntregirii) rimează cu grătarul, Răbduriu, într-o expunere limpede, Ionel Necula
iar Unirea cu unirea dintre porc și vită, în tocătura readuce în discuție linia Eminescu, Iorga, M. Vulcă-
pentru mici. Mergem voios spre nonidentitate globală nescu, Nae Ionescu, Blaga, Crainic, Vasile Băncilă,
și spre destatalizare. Țara e văzută ca valoare falsă, Noica, Țuțea, marii absenți fiind Ernest Bernea, Vin-
statul la fel, granițele la fel. Toate-s pe ducă, toate-s tilă Horia, G. Călinescu. Nu se aude nici vocea lui
caduce. Și de ce să ne apărăm țara, când putem apăra Virgil Ierunca, întrebând, de pe o „cruce de dor”:
Afganistanul? Doar n-o să se mai meargă la oaste ca „Cum poți să nu fii român?” Racordul Vulcănescu -
pe timpuri, să-i spunem lui Mackensen „Pe aici nu se Ralea nu-l accept, „Imoralea” fiind parte, după Ie-
trece!”, cu prețul vieții. Un istoric de școală nouă sus- runca, din „suflete moarte”. Nu-l pot pune nici pe At-
ținea că nu românii au spus prima oară cuvintele as- hanasie Joja („tov Tăsică” pentru „descălecătorii” de
tea. Nu le-or fi spus ei primii, dar invincibilul feldma- pe tancurile cu stea roșie) lângă Al. Rosetti, așa cum
reșal s-a dovedit că n-a fost invincibil : n-a trecut de nu poate fi așezat Cerveni lângă Brătieni. Vi-l amin-
Mărășești. Dar Moise, Moise de ce-o fi venerat? Nu tiți? „Și pe dracu, dacă zice că-i liberal, îl primim în
pentru că și-a eliberat poporul din sclavie? Citesc pe partid.” Dumnezeu era, după parlamentarul Văcaru,
Gogea’s Blog, în 29 august 2018, că orice american pedeserist.
își dorește, în primul rând, s-o vadă pe Lady Liberty, Face parte exegetul lui Ion Petrovici dintre cei
statuia francezului Auguste Bartholdi, dăruită SUA în 40.000 de cumpărători ai cărților lui Lucian Boia?
memoria abolirii sclaviei, în 1865. Deși polemica nu desființează, ci argumentează (așa
Sunt istorici care pescuiesc numai acte reproba- cum a procedat Ioan Aurel Pop), Necula rămâne prea
bile din istoria noastră, aflate de altfel în istoria orică- condescendent cu „izbânzile” istoricului editurii Hu-
manitas asupra istoriei.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 23
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Iubiura severului Cioran o înțeleg, nu și pe Da- care au strigat, la sfârșit de decembrie și de dictatură:
niel Barbu, coordonatorul volumului Firea români- „Vom muri și vom fi liberi!”
lor, nemirizat în 2000, punând accent pe defecte peste Și încă o mostră de „inteligență și erudiție”,
defecte, pe vicii peste vicii, recunoscute sau nu. Cata- „complexantă” pentru cei ce-l dezaprobă pe Patapie-
logatorii impresiilor „etranjerilor” nu sunt interesați vici numai și numai din neagră invidie, cum moti-
de obiectivitate, dacă e adevărat sau nu ce spun trecă- vează I. Necula: „Spațiul mioritic, unduire și moarte,
torii prin Principate. Țăranul clasic, căruia comunis- dimensiunea românească a existenței? Acestea sunt
mul i-a dat lovitura de grație, e văzut ateu sau prea formule ale sufletului românesc? Să fim serioși!”
puțin credincios, doar biet temător de mânia lui Dum- Atunci să fim serioși abordând acest subiect.
nezeu, afirmații ce țin de reaua-credință a celor pe Trecut-au anii? „A fost o vreme, vremea dintre
care i-a primit cu generozitate („oaspeți fără plată”) cele două războaie, când problema identității româ-
în gospodăria lui. E știut că-i mai lesnicios să înjuri nești era laitmotivul celor mai mulți dintre gânditorii
decât să lauzi, așa că sunt taxate ca metehne și ome- români” (I.N.,lucr. cit, p. 9). Preocuparea pentru iden-
nia, și cumsecădenia, și hazul de necaz, proprii româ- titate rămâne, în zilele noastre tulburi, o constantă, dar
nilor. preponderent cu scop de negare-denigrare. A romani-
Necula nu se poziționează tranșant nici față de tății românilor, a etnogenezei, a continuității...
considerațiile lui H. –R. Patapievici, deși ar fi fost de
folosit cuvântul lui Ierunca din polemici: DIMPO-
TRIVĂ. Patapievici apare, pentru eseistul tecucean,
ca „o ploaie mănoasă peste o câmpie ofilită”; n-are
rezerve, nici reticențe față de afirmațiile nedrept ca-
ustice (mi-e jenă să le mai citez pe cele de un style bas
izbitor, din Politice). Nu-i stingherit că virtuți ca „os-
pitalitatea, modestia, toleranța, răbdarea” sunt văzute
prin lentile patapievice „minus-virtuți”, H.-R. P. pro-
punând ca virtute care ne-ar scoate din impas... vicle-
nia: „întărirea trece prin realism, spirit critic, eficaci-
tate, viclenie; ca să contezi azi, trebuie să contezi ma-
terial” (citat decupat de Ionel Necula din Politice, p.
279, care ediție, că-s multe, din ce vară, din ce an, nu
știm).
Oarece nedumerire mi-a provocat fraza de la pag.
260, aprobând ideea lui Patapievici că discuția despre
specificul național „a fost ab initio o speculație greșit
orientată (sunt oare francezii sau englezii obsedați de
specificul lor național?)”. Apărarea întreprinsă de Ne-
cula e cel puțin bizară. Iat-o: „Are dreptate. Care din-
tre gânditorii noștri nu s-au conectat la această idee și
nu s-au poziționat într-o formă critică sau !!!!!!!!!!!!”.
Las la o parte cele 12 semne de exclamare care nu Vlad Ţepeş, după tabloul de la Ambras – Tirol;
Trădat de boieri și asasinat
pricep neam ce semnifică și mă întreb dacă Ionel Ne-
cula consideră inutil propriul demers, intitulat chiar
Idealul lui Eminescu? Ce ideal? „Țara mea de
Filosofia identității românești, și asta pentru că Pata-
glorii, țara mea de dor”? Doar n-om fi idealiști de se-
pievici opinează că „nu mai e nimic de spus” în ches-
col XXI! Numai că Eminescu, publicistul care nu-i
tie. Crede Ionel Necula că nemților le-ar fi dispărut
substituibil cu oricine, a scris din pasiune grea pentru
orgoliul național? Sau englezilor? Sau polonezilor?
ai lui: „Un patriot chemat să îndrepteze poporul său”
Noi de ce n-am avea parte de mândrie etnică? Numai
e necesar să aibă „inimă foarte caldă și minte foarte
pentru că proaspătul eseist, admirat sans rivages, „cu
rece”. Cuvânt din 1876, la Societatea Junimea. Emi-
erudiția sa calofilă și cu clarviziunea lui bine articu-
nescu avea atunci numai 26 de ani.
lată” decretează, cu cinismul aferent: „Blândețe, tole-
Aștept cu interes maxim ediția a doua a cărții lui
ranță, spirit receptiv, curaj, patriotism-haida-de! Eu
Ionel Necula, promisă deja. Atent „plivită”, comple-
nu am văzut nicăieri așa ceva la români”. Oare? Să ne
tată salutar cu cele scrise de „cărturarii proveniți din
gândim numai la elevii și la studenții care și-au luat
lumea teologală”, ca D. Stăniloae și alții, și alții, va fi
bacul sau licența la Aiud, Pitești, Târgșor... La cei
cu siguranță o carte – eveniment.

24 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


LA CENTENARUL MARII UNIRI

Daniela VARVARA

VEȘNICIA DIN POEMELE LUI


IOAN ALEXANDRU

Și-n neamul meu un singur legământ Când studentul la filologie Ion Alexandru s-a
Până astăzi este în putere transferat de la Cluj-Napoca în capitală și a frecventat
Această patrie, acest pământ cenaclul „Junimea” din cadrul Universității Bucu-
Să-l pregătim încet de înviere. rești, avea deja renumele de un nou Eminescu și emi-
(Ioan Alexandru, Identitate)
nescian rămâne în tonalitate în unele poeme, cum
eminescian este și când încearcă o cosmogonie a spa-
Una dintre figurile importante ale revirimentului
țiului dacic1). Ion Pop2 îi amplasează poezia în peri-
liric din deceniul al șaptelea al mileniului trecut, Ioan
metrul unui neotradiționalism, prin adeziunea la spa-
Alexandru, vine din inima Ardealului (născut în Topa
țiul spiritualității rurale ardelenești, recunoscându-i,
Mică din Județul Cluj), dar, prin creația sa imnică, re-
însă, latura intelectualistă. În cronica sa din Luceafă-
ușește să reunească artistic și duhovnicește, în același
rul, Marin Bucur afirmă că poezia lui Ioan Alexandru
timp, ținuturile istorice românești.
se simte „așa cum simți că stâlpii de la casele țărănești
au o frumusețe intrinsecă cioplită în lemn nu numai
cu securea, ci și cu sufletul”3.
Receptată diferit de către critici (din timpul vieții
până acum, poate și în funcție de afinitatea fiecăruia
la spiritualitate și religios și de situarea în anumite
zone ale interpretării și criticii), creația sa ar avea trei
etape (după părerea majorității), sintetizate de către
Dan C. Mihăilescu într-un „trepied de aur” al deveni-
rii: „păgânie extatică - purgatoriu ascensional - sacra-
litate oraculară”4. Lectura cronologică a volumelor
permite, în opinia mea, amplasarea creației într-o
schemă simplă a recuperării ontologice prin Logos. În
primele 2-3 volume spațiul vizionar este încleștat în
teluric, în tenebrele materialității, ale unui univers pe
care Nicolae Manolescu îl vede „făcut din materii as-
pre, poroase, de molecule uriașe”5. E o dimensiune a
lumii decăzute, în care spiritul pare încătușat. Apoi,
eul liric va trece Vămile pustiei, pas necesar pentru
purificarea dinaintea intrării într-un spațiu deschis ca
un drum al esențelor, al ascensiunii spre lumina Ma-
relui Izvor. Ca o cale inițiatică pe care corabia (simbol

1 4 Dan C. Mihăilescu, Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?. Eseu


V. poemele Prietenul Orfeu şi Cântare veche, din volumul Im-
nele bucuriei (1973), în care, apelând la simboluri şi mituri cultu- confesiv depre Ioan Alexandru, Bucureşti, Humanitas, 2015,
rale, conturează un spaţiu mirific al naşterii străvechii Dacii: p.76. Totuşi, criticul este obiectiv faţă de prietenul şi mentorul din
„Cum la-nceput a fost un mare nime// şi din făptura lui născând/ tinereţe, afirmând că triada ar fi fost cu adevărat de aur, dacă bi-
În preacurata suferinţă/ Din chaos vremea s-a desprins/ Şi um- bliografia lui Ioan Alexandru s-ar fi încheiat cu Imnele bucuriei
brele luau fiinţă// Prieten nocturn, bunule Orfeu/ Sălaşul tău era (1973).
5 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii romne (5 secole
aici Dacia …” (Prietenul Orfeu).
2 În Poezia unei generaţii, ed. cit., p. 189 f. Dar criticul identifică
de literatură),Piteşti, Editura Parlela 45, 2008, p.1040. Criticul
influenţe şi din Labiş, Şt. O. Iosif, Goga şi din Blaga. Cu acesta identifică două voci în creaţia lui Ioan Alexandru, perceptibile
din urmă, mai ales prin năzuinţa întoarcerii spre originar, prin elo- încă de la debut: prima e cea care îl situează în cadrul generaţiei
gierea vieţii elementare şi prin apelul la valorile strămoşeşti. V. şi sale, a doua e cea care vorbeşte despre un univers care trăieşte
pp. 194 –195. „suferinţa materiei, uscarea aerului, pietrificarea lemnului, putre-
3 Marin Bucur, Ioan Alexandru: Cum să vă spun, în Luceafărul,
zirea pietrei, creşterea unei ierbi sârmoase” şi în care „spiritul
nr. 19/ 12 septembrie 1964, p. 2 apare strivit de o gravitaţie colosală, înecat în materialitate ca într-
o smoală groasă.”
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 25
LA CENTENARUL MARII UNIRI
al ființei umane care străbate existența) gata de ple- de renunțare”. Misterul este însă, aici, asociat cu re-
care pornește în „marea călătorie” – regăsirea de sine nunțarea și pus în relație de opoziție semantică cu
prin Cuvânt: „Vine ziua deci fiecăruia și corabia gata/ „puhoaiele grele cât lumea”, „întunecate”, „reci”,
De marea călătorie, de așteptata călătorie/ […] Să fii „crude”, „clipocind străine” – cu trimitere deci la alu-
vesel să-ncepi să te bucuri în sfârșit/ Că-ntr-adevăr, a- viunile, la reziduurile din abisul omenesc, ale lumii
nceput totul…” (Ascensiune). Așadar, creația celui coborâte în întuneric nu prin cunoaștere, ci prin nea-
născut, după propria mărturisire (nu și după datele sumarea hristologicei lepădări de sine (kenoza). Opo-
oficiale), în sfânta zi a Crăciunului din 1941, s-ar pu- ziția se demarcă și mai clar prin asocierea în același
tea înscrie în schema naștere în păcat- purificare prin vers a sintagmelor antitetice „izvorul de sus” și „iz-
Lumină (după o asceză în pustie) - restaurare prin Lo- vorul de jos”. Sunt conturate, practic, două tipuri de
gos, toate acestea văzute și din prisma credinței sale lume, sau două moduri de viețuire în „pustia” „cu pi-
creștine manifeste. etre-i de moară ce se ridică între noi și Marele Izvor
Oricum, exista încă din primul volum (Cum să vă („cel de sus”): primul ar fi cel al „omului ascuns”,
spun?, 1964), un filon - care devine apoi emblematic concept biblic cu referire la omul dinăuntru, la trăirea
- al sentimentului apartenenței la fondul arhaic româ- în spirit, în „curăția nepieritoare a unui duh blând” (v.
nesc, la zestrea sensibilității și a specificului spiritua- Întâia Epistolă sobornicească a apostolului Petru),
lității noastre naționale. Pe această linie, criticii au re- lepădat de sine prin renunțare, dar transformat în albie
marcat apropierea de Goga, Coșbuc, Blaga. Dacă e să de captare a Marelui Izvor – a Divinului în uman. Al
plasăm poezia lui Alexandru în descendență tradițio- doilea tip este cel lumesc, neadăpat din Cerescul Iz-
nalistă, am spune că se poate identifica mai degrabă vor, ci din „izvorul din adâncuri”, cel care nu poate
filonul mesianic din Goga, dar e un mesianism nu so- renunța la sine pentru Hristos, neîmbrăcat cu El, ci
cial-național, ci religios-național, în sensul că eul liric rămas în hainele pieritoare ale vechiului Adam, deci
se identifică, în plină epocă neomodernistă, cu mesa- nemântuit din păcatul originar, simbolizat prin sub-
gerul salvării ființei - individuale și naționale - prin stantivul „puhoaie” care strânge în jurul său o suită de
întoarcerea la Cuvântul întrupat, revelat (și) în cuvin- determinanți: „Grele cât lumea, întunecate, reci pu-
tele poetice. Bunăoară, credința în misiunea soterio- hoaie crude, clipocind străine”.
logică a poeziei este cea care străbate opera creștinu- Prin urmare, poetul trebuie să țină cumpăna între cer
lui Ioan Alexandru. și lumesc, întemeind „ochiuri de foc” – oaze ale spiritu-
Numai că această soteriologie nu seamănă cu cea a lui în care să se reverse Izvorul de sus. Lepădat de ceea
congenerilor săi (care, prin versurile lor creează univer- ce este lumesc, întunecat, străin, poetul, prin intermediul
suri paralele salvatoare), ci este bazată chiar pe cuvintele slovei care dă viață, adică cea amprentată de Duh, (litera
biblice mântuitoare, pe care le încorporează în substanța ucide, dar duhul dă viață, afirmă apostolul Pavel), res-
intimă a poeziei. Aceasta este marea diferență între po- crie calea mântuirii, poezia capabilă să țină cumpăna în-
ezia trăirii în sfințenie a lui Ioan Alexandru și poezia tre omul de carne și omul spiritual (născut din duh),
care se refugiază în sacru, ca univers evazionist din calea adică între țărână și Cer. Poezia nu trebuie să fie altceva
realului deformator. Concepția despre viață devine decât „un drum spre Ființă prin jertfa Ființei”7, cum în-
operă lirică, creația nefiind o formă de escapadă din con- suși Ioan Alexandru a formulat un vers.
tingent, ci o transpunere a trăirii – pe toate palierele sale Blagian este, după cum lesne se poate observa,
– de la nivelul pragmatic-existențial, social, profesional, printr-un lirism al geografiei naționale, prin reînvie-
și până la cel mai adânc palier al psihicului, al credințe- rea mitologicului, al sacralității spațiului mioritic.
lor și al idealurilor sale. Numai că Alexandru depășește linia blagiană a anco-
Crezul poetic din Ce e Pustia? relevă ideea con- rării în rural („veșnicia s-a născut la sat), propulsând
form căreia „de la-nceputul lumilor pornit”, „Poetului un tradiționalism religios, o înveșnicire prin Logos,
i-a fost încredințat/ Pustia s-o iubească și străbată/ În- prin lumină, prin legătura cu spațiile sacralității creș-
temeind din vămi în vămi/ Albastru câte-un ochi de tine, biblice. În ultimul său interviu, din preziua mor-
foc în piatră”6. Menirea sa este deci sacră, el este ros- ții (15 septembrie 2000), își amintește, dialogând cu
tuit din începuturi să umple pustia – lumea care se aș- Cristian Moisescu, despre cuvintele pe care Mircea
terne ca un „pergament ceresc” între Izvor (simbol al Eliade i le-ar fi spus la Paris: „te-am ascultat cu iubire
Divinității întemeietoare de lumi) – și Mare, simbol și cu bucurie cu Emil Cioran și plângeam de bucurie
al lumii așternute peste (blagiene) „fluvii de taină și că Dumnezeu a dat prin tine poate pe cel mai mare
poet creștin al poporului român”.8

6 Citarea se face din Ioan Alexandru, Vămile pustiei, Bucureşti, Dumitrescu Buşulenga în prefaţa volumului Pământ transfigurat,
Editura Tineretului, 1969. Bucureşti, Editura Minerva,1982, p.VIII.
7 Este cunoscut faptul că Ioan Alexandru l-a întâlnit la Freiburg, 8 Pagini realizate de pr. Ioan Petraş, transcriind dialogul dintre

pe Martin Heidegger, autorul faimoasei cărţi Fiinţă şi timp. Aceea Ioan Alexandru şi Cristian Moinescu, în revista „Orizont”, nr.5,
a fost perioada de adâncire a cunoaşterii, de limpezire a propriilor 2012, cu titlul Ioan Alexandru: ultimul interviu.
idei mitopoetice pentru Ioan Alexandru, după cum afirmă Zoe
26 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Vămile pustiei (1969) reprezintă răscrucea, do- Via Dolorosa, în pustie, urmând traseul viziunii lui
rința unei metamorfozări în duh (o naștere din nou, Alexandru, întâlnim „șerpii Pustiei”, năluci, umbre,
„nu din carne, nici din voia vreunui om, ci din Dum- „vulturii cei cu sângele negru” (De unde vine umbra),
nezeu”, cum afirma apostolul Ioan) asumată cu în- sau „nămolurile Pustiei” (Lumina necreată), semn că
treaga sa ființă. Așa se poate explica și titlul, deloc poți fi lesne înghițit, devorat, pierdut. În aceste con-
întâmplător al antologiei din 1981, de la Minerva, co- diții, forțele răului ar domina suverane, nelăsând su-
lecța BPT, cu o prefață de Zoe Dumitrescu-Bușu- fletului uman nicio șansă. Un pastel de toamnă devine
lenga: Pământ transfigurat (având ca motto un frag- un pastel al iadului în Vine vremea, din volumul In-
ment al vedeniei ioanine din Patmos: „și am văzut cer fernul discutabil12. Mai mult decât pustiul, infernul
transfigurat și pământ transfigurat”). Despre volumul pare a pune stăpânire pe spațiul terestru ce pare con-
din 1969, Dan Laurențiu afirmă că „s-ar putea numi damnat la pierire: „În deșertul dinaintea mea îmi
un îndreptar programatic de desăvârșire și purificare oglindesc patria capului/ și-i spun chipului meu ai-
morală prin tendința curată și expresă a poetului de a- doma vești/ despre soarta frunzelor – cum se chircesc
și organiza emoția vitală în jurul unui criteriu ideal”, la început de toamnă,/ când arborii încep să cloco-
că înseamnă „drumul spre esențial”, reținând atenția tească în hohote pe flăcările iadului”. În acest context,
lectorului și prin „suportul programatic, soteriologic eul liric este avertizat de către o instanță poetică om-
al doctrinei poetului din ce în ce mai obsedat de căile niștientă, printr-o rostire a numelui biografic (numi-
desăvârșirii și purificării morale a omului”9. Liniile rea se suprapune aici cu înscrierea numelui în Cartea
esențiale ale universului poetic al lui Alexandru sunt Vieții Mielului din Apocalipsa, în afara căreia nu poți
identificate de către Ion Turcin în cosmogonie, patris- accede la rai) cu privire la nimicnicia și otrava pămân-
tică și spațiu mitic10. tului, a lumescului în raport cu calea care duce în sus:
Poetul se înscrie pe un traseu mai degrabă similar „Ioane Alexandre, fierbe zeama de cucută/ în nările
cu al unui profet care, mai întâi, se retrage pentru a pământului” […] „Îngustă-i puntea raiului,/ ca și firul
avea o comuniune spirituală deplină (sau, mai mult, părului/ care om e păcătos/ cade pe de punte jos” (Pla-
cu mitologemul ispitirii Domnului în pustie, care pu- tou). Această ultimă imagine a căii credinței ca punte
rifică începutul lucrării Sale mântuitoare) și apoi re- este desprinsă din iconografia creștină populară, înte-
vine în mulțime pentru a rosti cuvintele atinse de fo- meiată, la rândul său, pe cuvintele biblice despre ca-
cul sacru. Iar retragerea aceasta ascetică, purificatoare lea îngustă care duce la mântuire, proiectată în ter-
se face în pustie. Mai întâi străbate vămile pustiei pen- meni antagonici cu imaginea căii largi care duce la
tru a accede la pământul transfigurat. Acest spațiu al pierzare.
pustiei împletește două simboluri diferite, chiar anta- Pustia prezentată în aceste tușe ale umbrei și ale
gonice, comportându-se, în economia creației lui Ale- maleficului este sinonimă cu infernul lumii (v. Infer-
xandru, ca un veritabil punct de coincidentia opposi- nul discutabil, volumul din 1966, prin care autorul în-
torum. Pustia este și spațiu al damnării, al absenței di- cepe să se înscrie pe linia unei asumări poetice a mi-
vine (ca act punitiv pentru neascultare, pentru păcat, siunii de mesager în lume, „adus la marginile lumii”,
al omului născut în păcatul strămoșesc), și spațiu al „cu semnul frunții tale să deschidem cerul” - Platou).
purificării spirituale unde, prin smerenie și totală su- De fapt, din punct de vedere cronologic, se creionează
bordonare, Dumnezeu se revelează, iar credinciosul mai întâi infernul lumii decăzute, iar în acest topos al
primește harul inițierii pe calea luminii. absenței binecuvântării divine, se naște pustia ca mod
Ca topos al uitării divine, pustia devine sumbră, de purificare, de accedere la mister – ca a doua cono-
întunecoasă, malefică: „Totul e-nchis și lăsat în ui- tație care se conturează în utilizarea termenului „pus-
tare/ în marea clepsidră” (Fluturii negri); „Nu mai tie”. Volumul din 1966 folosește cu precădere primul
știe nimeni ce-a fost” (Ego sum via), „Trag clopotele sens al pustiei, acela de loc al damnării, loc malefic,
negre și e vânt” (Întoarcerea poetului). După Cădere, al lumii decăzute din statutul ontologic originar. Ter-
Universul se dezvelește în întuneric pentru că, prin menul este reluat apoi lărgindu-i-se aria semantică, în
alegerea neascultării, a respins Divinul: „Descoperit volumul din 1969, iar cele două sensuri se împletesc
stă universul orb/ Întors cu spatele către Ființă” (Ego în imaginarea pustiei.
sum via)11. Îngerii care populează tărâmul sunt și ei Dincolo de un spațiu gol, lipsit de binecuvântare,
goliți de sacralitate, deveniți robi ai „cântecului” dia- pustia devine un spațiu al unei probe de inițiere, cu
bolic: „Un fel de îngeri mulți, pustii ce se sărută/ și condiția de fi străbătută mai întâi ca loc punitiv, de
diavolul plângând le cântă-n alăută” (Imn etern). Pe

9 Dan Laurenţiu, Ioan Alexandru: „Vămile pustiei”. Devenirea


11
unui concept, în Luceafărul, nr. 35/ 30august 1969, rubrica „Car- Citările se fac după ediţia: Alexandru, Ioan, Imnele iubirii, Bu-
tea de poezie”, p. 2. cureşti, Editura Cartea Românească, 1983.
10 Ion Turcin, Poezie şi viziune (la rubrica „Cartea de poezie”, 12 Citările poemelor din Infernul discutabil se fac după ediţia:

volumul în discuţie fiind Vămile pustiei, de Ion Alexandru), în Alexandru, Ioan Infernul discutabil, Bucureşti, Editura Tineretu-
Luceafărul, nr. 35/ 30august 1969, p. 2. lui, 1966.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 27
LA CENTENARUL MARII UNIRI
ispășire a păcatului, așa cum poporul sfânt a fost pe- nemaiapucând Izvorârea. Aici, nu există cea de a
depsit să rătăcească patruzeci de ani în pustie, pentru doua valență a pustiei, nici metamorfozarea spiritului
neascultarea lui și abia apoi să intre în stăpânirea țării liric în ascensiune asumată.
promise. Și mai este o condiție de îndeplinit: trecerea Pământ transfigurat este volumul antologic care
probei supunerii, a acceptării misiunii de popor sfânt atestă o viziune metanoică a celui ancorat în Cuvânt.
concretizată în modul de „a umbla cu Dumnezeu”, de Odată pornit pe drumul transfigurării, spre înviere,
a se încrede total în omnipotența și dragostea Lui că- orizontul poetic este deschis spre marea liturghie cos-
lăuzitoare. La fel și poetul, asumându-și misiunea de mică, spre imnele sufletului înnoit în Hristos și spre
sol al Cerului, de aducător de lumină călăuzitoare prin cele ale pământului strămoșesc.
cuvintele sale, devine „cale” salvatoare prin poezia pe Ciclul Imnelor, început în 1973, cu Imnele bucu-
care o scrie, canal al revărsării binecuvântării. Pentru riei, marchează acest nou episod ascensional din
transformarea „graiului” poetic, cere ajutorul, inspi- punct de vedere spiritual pentru cel care, în anii ’68-
rația Celui Preînalt: „Dă, Doamne, val în graiul meu/ ’71, aflat în Germania pentru pregătirea doctoratului,
[…] să-i torc aură blândă, de Înger minunat/ Pustiei află profunzimea credinței, se iluminează, își găsește
fără margini în care-am fost lăsat” (Străinătate)13. rostul clar, de neclintit. Dacă în mai 1967, aflat în Bu-
Această a doua simbolistică a pustiei – de loc al curești, îi scrie apropiatului său prieten, Ion Cocora,
ascezei ca mod de revelare a Sacrului – se deschide despre „reînvierea beznei noastre” și despre o seară
prin versuri ca: „Ochiul Pustiei veghează/ lumini cu încărcătură demonică, la un an distanță, în 17 apri-
eterne coborând/ pe dedesubt din focul de amiază” lie 1968, din Germania, îi mărturisește „o întorsătură
(Ce este Pustia), sau „Pustia nu-i decât Ieșire Pustia foarte radicală”:
nu-i decât un/ Imn deschidere este Pustia fără de mar- „Se pare că mi-am regăsit credința pierdută în
gini/ Răsărit. A fi.” (Întoarcerea poetului). Pustia de- Dumnezeu, cu adevărat și până la moarte. E cea mai
vine astfel loc al revărsării luminii, al manifestării gri- puternică lumină ce s-a stârnit în sufletul meu vreo-
jii îndestulătoare a Dumnezeirii, de primire a puterii dată. Am devenit un altul și mă voi strădui să rămân
de comuniune, de trăire plenară în voia sfântă. Arhe- în Crist cu toate puterile. E singura salvare și mediu-
tipul (prototipul) se regăsește în lucrarea Mântuitoru- mul cel mai favorabil cunoașterii adevărate: Iubirea
lui care Și-a început misiunea sfântă pe pământ cu o pentru altul, învingerea eului și acceptarea luminii di-
retragere în pustie. Acolo S-a întâlnit și cu diavolul, vine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de
prin cele trei ispitiri, tot acolo S-a întâlnit și cu Tatăl, sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în mie-
prin trecerea probelor ispitirii și prin alegerea totalei zul lucrurilor slăvind dumnezeirea.”14
subordonări și ascultări de voia Lui, primind autorita- La puțin timp, confesiunea dintr-o altă scrisoare
tea și sprijinul Său („Numai Domnului Dumnezeului având același destinatar ne lasă a observa metanoia
tău să i te închini și numai Lui să-i slujești” – sunt pe care o trăiește și de a cărei cale de salvare este con-
cuvintele emblematice ale Legii reiterate de Însuși vins: „Trebuie să dispară omul cel vechi din noi pen-
Fiul lui Dumnezeu în fața ispititorului). Numai așa, tru a înțelege ceva. Degeaba aduci vin nou în ulcior
„în puterea Duhului” (Sfânt – n.n.), S-a întors în mij- vechi”. Apoi, din Aachen, în 1980: „Acum, după ce
locul galileenilor și îi învăța cu autoritate, „fiind slăvit voi termina aici, va trebui zece ani să trudesc pe texte,
de toți” (Ev după Luca 4:14-15). pentru a readuce Transilvania la înălțimea ce a
Pustia devine „singura noapte ce rodea”, devine, pierdut-o în ultima vreme prin moartea celor buni. Es-
paradoxal, izvor, nuntire între sterpul pământ și ceres- teticul și literatura nu sunt de ajuns. Trebuie spirit, tre-
cul duh izvorâtor de viață fără sfârșit: „... A fost o zi, buie spiritualitate, trebuie viață eternă, nu generali-
a fost un ceas Când grea/ Pustia a rămas. Focul pusti- tăți!”. „Graiul poetic trebuie să fie atât de înalt și
elor ascuns/ Celălalt foc l-a fost pătruns Izvorul tai- adânc, căci întâia lui menire este de a-i potența pe
nic/ din pustie a fost râvnit din veșnicie/ în miez de contemporani întru viețuirea profundă și adevărată
noapte când ieșea Din sine/ și se pustia în dansu-acela (...) Avem nevoie vitală de o poezie limpede și pro-
nemișcat/ s-a dezvelit și s-a lăsat Izvorul-aici/ s-a fost fundă, sănătoasă și luminoasă istoric, organică și so-
deschis și Trăsnetul în el/ s-a-nscris/ O, sfântă nuntă cial mesianică, revoluționară în spirit și nu în formă,
în Pustie/ Lumini veneau în luminie/ Lumină lină lu- pe înțelesul celor dornici de a se reînnoi și înno-
minând Pustia zămislea/ Cuvânt… ” (Întoarcerea po- bila.”15. În esență, aceleași trăiri și simțiri le împărtă-
etului). Făcând o comparație cu o congeneră, se poate șește și fratelui Iustinian Chira, de la Rohia. Viața lui
spune că în pustia din imaginarul poetic al Anei Blan- publică de după decembrie 1989 vădește același om
diana domnesc sumbrul și dezamăgirea. Speranța este profund religios.
înecată de somnul îngerilor, pentru că pustnicii mor,

13 Citările din poemele Străinătate, Ce e Pustia şi Întoarcerea po- 14 Ioan Alexandru: Scrisori către Ion Cocora, în România lite-

etului se fac după ediţia Alexandru, Ioan, Pământ transfigurat, cu rară, nr. 1/ 2012.
15 Rostul poeziei, în Ioan Alexandru, Iubirea de patrie, Bucureşti,
o prefaţă de Zoe Dumitrescu – Buşulenga, Bucureşti, Editura Mi-
nerva, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, 1982. Editura Eminescu, 1978, p. 62
28 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Era nevoie de apelul la biografic, pentru că, nu- graiul străbun al provinciilor românești, la vechea
mai așa se explică plenar poezia imnică a lui Ioan Ale- credință creștină, nutrită din cea iudaică (de aceea,
xandru. În cazul său, e vorba de o trăire a sacrului, de există foare multe trimiteri la poporul sfânt, la eveni-
o suprapunere a liricului peste biografic, o contopire mente ale Vechiului Testament, împletite cu cele ale
a ființei cu opera scrisă, un echilibru între viață și ros- geografiei și spiritualității Noului Testament), la Car-
tirea poetică. Cuvântul este capabil astfel să transcrie tea Sfântă, la iubirea creștină și la eroii credinței de
o poezie sacerdotală, o poezie vizionară, înveșnicită neam din fiecare zonă românească.
prin Logos. Pindaric prin unele rădăcini din care se adapă de
Acum, după încheierea operei poetice și a biogra- la izvorul vechii spiritualități eline (inclusiv prin buna
fiei, putem remarca modul său de a trăi în conformi- cunoaștere a limbii vechilor greci și prin studierea
tate cu Biblia (pe care a considerat-o cartea de căpă- aprofundată a operei lui Pindar, în teza sa de docto-
tâi), de a-și dedica viața proslăvirii Celui care ne rat), consideră că formele poetice ale anticilor greci ar
poate salva ființa și, de asemenea, credința că poetul fi subordonate „părintescului”17, cu mențiunea că pă-
are menirea de a fi slujitor al Cuvântului revelat și al rintescul, în viziunea poetului român, este o reprezen-
mesajului mântuiror al Sfintelor Scripturi16. Obișnuia, tare (alegorică) a lui Dumnezeu. El consideră că im-
cel puțin în ultima vreme, ca înaintea numelui propriu nul este o expresie înaltă a spiritualității.
din autograful lăsat pe carte, să îl încoroneze – grafic, După cum anticii își așezau poezia în sfera oraco-
stilizat - pe Hristos. lelor, a divinităților solare (locul lui Pindar era la
Delfi și Olimpia), tot așa, poetul modern trebuie să se
așeze în lumina Logosului. În acest sens, ne stau măr-
turie și versurile finale ale poemului Pecetluire, din
Imnele Iubirii, Cartea Românească, 1983: „În ziua a
șaptea firea fericită/ în imn a fost pecetluită”. Deci
imnul este o sărbătoare a duhului, a fericirii cosmice
de la începutul creației, restaurată acum prin Hristos,
Logosul.
În Imne (Imnele bucuriei, 1973) - (Imnele Mara-
mureșului,1988), viziunea este mai luminoasă, încăr-
cată de bucurie și de speranță, întocmai ca viața creș-
tinului care, prin nașterea din nou, trăiește minunea
strămutării în „Împărăția Fiului Dragostei Sale”, au-
reolat de lumina divină a celui din care s-a născut a
doua oară, din apă și duh. Este etapa exaltării imnice
a sufletului înnoit în Cuvânt, sau, așa cum autorul în-
suși definește imnul, etapa unei „expresii a sărbăto-
rii!”, imnul fiind numit „acest stăpân peste murmure,
acest cuvânt închegat după ce instrumentele înce-
tează”, „o invocație prilejuită de o biruință a puterilor
imaginare sau reale din spiritualitatea unui grai, la un
ceas din viețuirea lui istorică”18.
Două sunt direcțiile imnice în ciclul lui Ioan Ale-
xandru: preamărirea Sfintei Treimi și a unei vieți tran-
sformate pe altarul credinței biblice, ortodoxe, pe de
o parte, iar pe de alta, cinstirea Patriei și a trecutului
său istoric. De aceea, universul liric este construit din
Avram Iancu
imagini, personaje, motive și simboluri din sacralita-
tea iudeo-creștină (Dumnezeu–Tatăl, Fiul, Duhul
Autenticitatea trăirii face din creația poetului nos- Sfânt, Golgota, Edenul, Maria, Maria din Magdala,
tru imnic o formă existențială care transgresează for- Petru, Avraam, Noe, Răstignirea, Patimile, Mielul,
mele de expresie și faptele de limbaj, lucru care ține, nunta, Învierea, crucea, jertfa, crinul, trandafirul din
până la urmă, de crezul său artistic, de rolul mesianic Sharon, potirul, vița, Înălțarea, Floriile, Logosul etc)
asumat. Formă de plural intenționat arhaică (Imne), și din figuri ale unor personaje din istoria noastră, de
titlurile din ultima perioadă de creație fac trimitere la locuri și obiecte sfinte, de elemente ale specificității

16 V. Cu Biblia în America, Bucureşti, Editura Ihor Martiron, 17 Ion Bălu, op. cit., p. 39 (Ioan Alexandru face această afirmaţie
1993. Mărturie stau şi istorisirile colegilor, ale apropiaţilor, ale în Însemnări despre Antigona).
18 În Ion Bălu, Ioan Alexandru, monografie, antologie comentată,
prietenilor, ale scriitorilor, consemnate în diverse articole şi istorii
literare. receptare critică, Braşov, Editura Aula, 2001, p. 35.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 29
LA CENTENARUL MARII UNIRI
fiecărei regiuni istorice (biserici, toacă, cimitire,
cruci, mănăstiri, sfinți, martiri, eroi etc). Sunt evocați
patrioți, figuri emblematice ale românilor, precum
Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Ștefan cel
Mare, Avram Iancu, locuri ale sacralității românești:
mănăstirile din Maramureș, Putna, evenimente litur-
gice, sărbători: Buna Vestire, Nașterea, Săptămâna
patimilor, Sfântul Ilie, Sfântul Ioan cel Nou și multe
altele, până la captarea imaginii unor evenimente, oa-
meni, locuri care spiritualizează cotidianul.
Patria, „părintele” neamului de români (cum ex-
plica, într-un eseu, etimologia cuvântului) este mai
mult de atât: este un legământ pentru învierea și răs-
cumpărarea poporului (într-o viziune escatologică co-
lectivă), poetul asumându-și misiunea de mijlocire
pentru neam: „Această patrie, acest pământ/ Să-l pre-
gătesc încet de înviere” (Identitate, din Pământ tran-
sfigurat).
Alexandru Cistelecan atribuie scriiturii din Im-
nuri statutul de „caligrafie a sublimului”, care refor-
mulează poetic „temeliile cosmosului și ale condiției
umane”19, iar Edgar Papu în articolul „Un mare poet
imnic: Ioan Alexandru”20, afirmă că „întreaga cule-
gere este o grindină de lumină”.
Pământ transfigurat (metanoia) – superba meta-
foră a regenerării ființei prin Logos (Logosul Divin
întrupat și acceptat, prin credință, în ieslea minții și a
inimii fiecăruia) este izotopia majoră a scrierii lui
Tudor Vladimirescu
Alexandru. Logosul cu putere transformatoare este
simbolul central al liricii sale, expresie a gnozei creș-
tine, ca și a crezului heideggerian al capacității unice Chiar devenită dogmatică și deraind (voit, după
a poetului de a întemeia ființa prin cuvânt. Înveșnici- mărturisirea, în nenumărate rânduri, a misiunii sale
rea prin Cuvânt răzbate din fiecare poem imnic, prin poetice mântuitoare de neam) de la principiul artei au-
care nu numai ființa poetică, ci și cea națională este totelice, poezia din ultima etapă de creație a lui Ioan
regenerată, într-o comuniune cosmică, hristică. Alexandru are o frumusețe cu aer patriarhal, care
Poate că cum, la Centenarul Marii Uniri, ar fi un poate transpune ascultătorul/ cititorul în zona unui
bun prilej de evocare a demersului poetic din ciclul mesianism capabil, prin cuvântul poetic, să îi inunde
imnelor, și de punere a lor ca o piatră de aducere ființa și să o lege de transcendent. Fiorul din Imne are
aminte și de cinstire a întemeietorilor de neam, a sân- menirea de a lega spiritual atât pe orizontală (în spa-
gelui vărsat pentru unirea de neam, teritoriu și limbă. țiul mundan, românii din Transilvania, Țara Româ-
Dacă un imn a fost închinat cetății Alba-Iulia, acum nească, Putna, Maramureș – dacă e să ne luăm după
câteva zeci de ani, e momentul, poate să ne „unim în titlurile volumelor – într-o singură ființă) cât și pe ver-
cuget și simțiri” și să trăim o metanoie națională. Să ticală: Pământul (pe cel strămoșesc, românesc) cu Ce-
ne respectăm martirii, pământul sfințit prin credința rul. Emblematice sunt, în acest sens, versurile poemu-
creștină și prin ancorarea în dragostea jertfitoare a Di- lui Patrie din Imnele iubirii, 1983, p.9:
vinității, pământul despre care poetul afirma că se află „E o putere-n lucrurile sfinte/ Ce se revarsă pe pă-
la pragul eternității Împărăției Iubirii lui Dumnezeu. mânt/ Desăvârșind aducerile-aminte/ Pe cât rodește
Să ne îndreptăm privirea spre veșnicie, spre Cel care sufletu-n cuvânt// (...) În Carpați de-avem o mângâ-
ne poate salva prin Cuvântul înnoitor de ființă, dătător iere/ Care nu ne-a părăsit nicicând/ E credința noas-
de viață, de dragoste și pace. tră-n Înviere/ Străvederea celuilalt pământ”.

19 20
Al. Cistelecan, „Imnologia şi caligrafia sublimului”, în Poezie Apud Ulvine Alexandru, în Ioan Alexandru, pământ transfigu-
şi livresc, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987, pp. 167- rat, ed. cit., p. XXVI.
171; fragmentele citate se găsesc la p. 167.
30 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI

Mihai BARBU

Pasărea Rock, Nicu Alifantis și Marius


Bațu lansează MAREA UNIRE,
o melodie-simbol pentru România
Marea Unire Ioji Kappl care, după părerea mea, este un artist, un muzician de-
(Josef Ioji Kappl-10.Septembrie.2017 săvârșit, care nu poate decât să impună admirația și respectul co-
legilor. Împreună cu Mircea Baniciu, invitat și membru al trupei
Trecut-au decenii, Pasărea Rock, Nicu Alifantis la prima colaborare cu Ioji Kappl,
Trecut-a un veac am acceptat această invitație cu toții, invitație care nu putea decât
Din ziua când frații să ne onoreze. Lăudabil este faptul că încă o dată Ioji a demonstrat
Găsit-au de leac că este plin de creativitate și inspirație, și cu această ocazie, la 100
Să treacă Carpații de ani de la Marea Unire a și compus un cântec, în stilul și în spi-
Să-n-tâmpine frații ritul lui, și din vremurile noastre. Ascultați cântecul! Sperăm să vă
placă, și sperăm să nu fie ascultat doar în această perioadă a Cen-
La Alba, cu toții tenarului.” – Marius Bațu.
S-au întâlnit, ”Ne-am propus să facem un cântec care să aibă ca subiect
S-au sfătuit, readucerea în memorie a momentului acela extraordinar în care
N-au șovăit românii au realizat Unirea cea Mare, unire de care încă noi ținem
Și Pactul Unirii și depindem. Deci, iată un cântec care s-a împlinit cumva în ideea
Au întocmit. că “se poate”. Se poate cânta, se pot aduce pe scenă și asemenea
teme. O temă care deja este și una politică, dar nu numai, ci și o
Și-au îndepărtat, pe aripa vântului, temă a noastră, a tuturor. În aceasta idee de uniune, eu sunt fericit
Schiptrul și tiara și piatra hotarului. că am fost cooptat în acest proiect și vom vedea ce va urma. Spe-
Ș-au pietruit drumul avântului, răm ca piesa să fie difuzată și să fie apreciată așa cum ne dorim
Forța cuvântului-tunuri sub flori! noi, ceea ce s-ar putea chiar să se întâmple. Cam atât am avut de
spus, vă invităm să vedeți și restul.” – Mircea Baniciu
Unde sunt frații ce-aprinseră torza? ”Nu vă ascund că sunt extraordinar de emoționat… Am fost,
Flacăra vie, avântul și forța? și mai sunt, și probabil încă o să mai fiu până ajung acasă, și acolo
Caută-ți frații, dă mâna cu ei! o să mă apuce iar emoțiile, pentru că este prima mea colaborare
Și-uniți-vă torțele-n foc și scântei! cu Ioji Kappl, în cei 43 de ani de când ne știm.” – Nicu Alifantis.
”Sunt foarte mândru de colaborarea cu Pasărea Rock, am
Caută vorba, vrajba n-o-ncinge! deja trei ani de când sunt în trupă, iar propunerile lui Ioji, ori de
Vrajba ce viața o seacă și-o stinge! câte ori vine cu o piesă nouă, parcă mi se potrivesc mănușă. Așa s-
Nu da crezare vocii dezbinului, a întâmplat și cu piesa, Marea Unire, și parcă mi le servește la
Căci ea te îndeamnă-mpotriva destinului! fileu, mi se potrivește perfect și insist pe acest subiect. Iar faptul că
avem doi invitați atât de speciali, nu face decât să îi sporească și
Nu e de-ajuns doar să sărbătorim mai mult valoarea. Sunt foarte încântat de colaborare. Sper ca
Și-n cer artificiile să le privim, acest cântec să ajungă la inimile românilor de pretutindeni” – Nicu
Ci prin vorbă și faptă, și-o cupă de vin, Patoi.
Marea Unire să o cinstim!!! ”Omagiem Centenarul printr-o piesă cu artiști români din di-
ferite zone muzicale, de la folk, la pop, la rock. Unirea prin muzică,
Din dorința de a marca celebrarea împlinirii a 100 de ani de la cultură, esența spiritualității și a tradiției românești.” – Ovidiu Li-
Marea Unire, Pasărea Rock împreună cu Nicu Alifantis și Marius pan Țăndărică.
Bațu, lansează melodia simbol Marea Unire, o poveste emoțio- ”Propunerea lui Ioji a venit într-un moment excelent. Pasă-
nantă despre identitatea României, muzica și versurile fiind reali- rea Rock merge mai departe cu această nouă melodie. Când am
zate de Josef Kappl. Cu aceeași energie pozitivă și cu aceeași do- văzut prima dată versurile mi-am dat seama că va fi o colaborare
rință de a dărui publicului rodul talentului și al creativității, îndrăgi- reușită, “ceva nou”. O să vă placă, veți vedea.” – Sorin Voinea.
ții artiști nu pot sta departe de scenă și revin în prim plan cu o lucrare Această compoziție muzicală, Marea Unire, va răsuna în
muzicală de colecție, plină de originalitate, la care se alătură doi co- toate concertele trupei din întreaga țară și va putea fi ascultată atât
rifei ai folkului românesc. la posturile de radio cât și pe pagina de Facebook a formației
”Această lucrare, intitulată Marea Unire, este o dedicație a www.facebook.com/BaniciuKapplLipan. Cele mai interesante
proiectului nostru Pasărea Rock cu ocazia aniversării Centenaru- momente din culisele colaborării inedite între membrii formației
lui Marii Uniri. Piesa are un mesaj special și reprezintă un imbold Pasărea Rock cu Nicu Alifantis și Marius Bațu, vor putea fi vizio-
în sensul solidarității și contra dezbinării.” – Josef Kappl. nate pe contul de Youtube https://youtu.be/QUy6rmsf8OQ, un vi-
”Sunt la a doua colaborare cu Pasărea Rock și în special cu deo special realizat de producătorul proiectului, Revoler, în timpul
înregistrărilor din studio.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 31


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

EMINESCU
LUCEAFĂRUL / HYPÉRION
Traduction réalisée par Constantin FROSIN

A fost odată ca-n povești, Tout droit d’un conte de fées surgie
A fost ca niciodată, Aux confins du grand jamais,
Din rude mari împărătești, D’une royale souche, une fille naquit
O prea frumoasă fată. Resplendissante de beauté.

Și era una la părinți Elle était unique, ce beau brin


Și mândră-n toate cele, De fille, vraiment un régal,
Cum e Fecioara între sfinți Pareille à la Vierge entre les saints,
Și luna între stele. A la Lune entre les étoiles.

Din umbra falnicelor bolți De l’ombre des voûtes elle se dépêtre


Ea pasul și-l îndreaptă Et se dirige d’un pas lent
Lângă fereastră, unde-n colț Vers un coin de la fenêtre
Luceafărul așteaptă. Là, où Hypérion l’attend.

Privea în zare cum pe mări L’horizon elle scrute à la ronde


Răsare și străluce, Et l’océan où il lève, luit,
Pe mișcătoarele cărări Guidant sur les sentiers de l’onde
Corăbii negre duce. Nefs par le noir engloutis.

Îl vede azi, îl vede mâni, A force de l’y voir toutes les nuits,
Astfel dorința-i gata; Son désir se fait ardent.
El iar, privind de săptămâni, Il l’observe à chaque fois, l’épie
Îi cade dragă fata. Et brûle pour elle en amant.

Cum ea pe coate-și razima Comme éperdue, d’un air songeur,


Visind ale ei tâmple A la vitre elle s’accoudait.
De dorul lui și inima Ce grand amour remplit son cœur –
Și sufletu-i se imple. Jusqu’à son âme est comblée.

Și cât de viu s-aprinde el Et il arrive plus vif, plus beau,


În orișicare sară, Sans omettre une seule nuitée,
Spre umbra negrului castel Du côté de ce noir château
Când ea o să-i apară. Où, à son tour, elle l’épiait.
* *
Și pas cu pas pe urma ei Il lui emboite furtif le pas
Alunecă-n odaie, Et s’insinue dans sa pièce,
Țesind cu recile-i scântei Tout en tissant d’un froid éclat
O mreajă de văpaie. Pour elle une robe de princesse.

Și când în pat se-ntinde drept Et lorsqu’elle veut se mettre au lit


Copila să se culce, Et s’étend comme pour dormir,
I-atinge mâinile pe piept, Sur sa poitrine, ses mains il plie
Î-nchide geana dulce; Ferme ses paupières, se retire

32 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Și din oglindă luminiș Et depuis l’écran du miroir,
Pe trupu-i se revarsă, Comme un torrent il déferle
Pe ochii mari, bătând închiși Sur ses yeux, sur son corps d’ivoire
Pe fața ei întoarsă. Et sur son collier de perles.

Ea îl privea cu un surâs, Malgré son sommeil, elle souriait


El tremura-n oglindă, A l’image dans le miroir
Căci o urma adânc în vis Qui, dans son rêve, la retrouvait
De suflet să se prindă. Toute son âme pour émouvoir.

Iar ea vorbind cu el în somn, Et lui parlant toute endormie,


Oftând din greu suspină: Encore soupire et presque geint :
- "O, dulce-al nopții mele domn, - Oh, doux Seigneur de mes nuits,
De ce nu vii tu? Vină! Tu n’es pas là… Allez, viens !

Cobori în jos, luceafăr blând, Veux-tu déchoir de ta grandeur


Alunecând pe-o rază, Tout en gardant maint rayon…
Pătrunde-n casă și în gând Dans ma maison arrive sauveur,
Și viața-mi luminează!" Apporte-moi ta perfection !

El asculta tremurător, A ces paroles, il palpitait,


Se aprindea mai tare S’enflammait plus et encore –
Și s-arunca fulgerător, Tout fulgurant, il s’élançait
Se cufunda în mare; Dans la mer, vrai météore.

Și apa unde-au fost căzut Au point où il fit sa culbute,


În cercuri se rotește, Des limbes étranges se procréent
Și din adânc necunoscut Et, du gouffre où il eut sa chute,
Un mândru tânăr crește. Un beau jeune homme apparaît.

Ușor el trece ca pe prag A la légère franchit le seuil


Pe marginea ferestrei Des fenêtres de la maison,
Și ține-n mână un toiag Tel un sceptre, sa main se recueille
Încununat cu trestii. Sur un bâton fait de jonc.

Părea un tânar voievod Il avait l’air d’un tout jeune prince


Cu păr de aur moale, D’une blonde chevelure pourvu,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod Livide, un linceul par trop mince
Pe umerele goale. Recouvre ses épaules toutes nues

Iar umbra fetei străvezii Et son pâle visage, aux ombres blêmes
E albă ca de ceară – Tire sur le jaune, comme la cire –
Un mort frumos cu ochii vii Un si beau mort, aux yeux suprêmes,
Ce scânteie-n afară. Scintille comme un point de mire.

- "Din sfera mea venii cu greu - Je laissai avec peine mes sphères
Ca să-ți urmez chemarea, Pour répondre à ton invite –
Iar cerul este tatăl meu Car c’est le ciel qui est mon père,
Și mumă-mea e marea. De la mer je ressuscite.

Ca în cămara ta să vin, Pour y venir et te rejoindre,


Să te privesc de-aproape, Me repaître de ton image –
Am coborât cu-al meu senin Du serein j’ai dû me disjoindre
Și m-am născut din ape. Et naquis depuis le large.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 33


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
O, vin'! odorul meu nespus, Viens vers moi, ô, mon rare trésor,
Și lumea ta o lasă; Ton monde tu devrais quitter –
Eu sunt luceafărul de sus, Je suis Hypérion et t’adore,
Iar tu să-mi fii mireasă. Tu seras ma belle mariée.

Colo-n palate de mărgean Là, dans les palais de corail,


Te-oi duce veacuri multe, Pour toujours on va s’unir ;
Și toată lumea-n ocean Dans l’océan, véritable sérail,
De tine o s-asculte." Tout ce qui est va t’obéir.

- "O, esti frumos, cum numa-n vis - Tu es plus beau que ces rêves où
Un înger se arată, Les anges parfois se laissent voir,
Dară pe calea ce-ai deschis Mais à tes projets tellement fous
N-oi merge niciodată; Jamais ne veux m’abreuvoir !

Străin la vorbă și la port, Tu n’es pour moi qu’un étranger –


Lucești fără de viață, Ton éclat n’a guère de vie,
Căci eu sunt vie, tu ești mort, Je suis vivante, tu ne l’es point
Și ochiul tău mă-ngheață." Et ton froid œil me transit.
* *
Trecu o zi, trecură trei Un jour s’en va, arrive un autre
Și iarăși, noaptea, vine Mais Hypérion sur son sein
Luceafărul deasupra ei Est là, qui dans ses rêves se vautre
Cu razele-i senine. Les nimbant de son serein.

Ea trebui de el în somn Force lui fut, malgré son sommeil,


Aminte să-și aducă Pendant qu’il s’y insinuait,
Și dor de-al valurilor domn Revoir le prince des flots qui veille
De inim-o apucă: Et règne sur son cœur brisé.

- "Cobori în jos, luceafăr blând, - Veux-tu déchoir de ta grandeur


În aer rumene văpăi Tout en gardant maint rayon,
Se-ntind pe lumea-ntreagă, Dans ma maison arrive sauveur -
Și din a chaosului văi Apporte-moi ta perfection !

Un mândru chip se-ncheagă; A l’entendre encore dire ceci,


Pe negre vițele-i de păr Il s’éteignit de douleur ;
Coroana-i arde pare, Un vrai tourbillon sa place prit
Venea plutind în adevăr Là où il se fit malheur.

Scăldat în foc de soare. Soudain, il sévit un fléau


Din negru giulgi se desfășor Sur le monde dont l’air s’embrase,
Marmoreele brațe, Et des profondeurs du chaos
El vine trist și gânditor Un bien noble faciès s’évase.

Și palid e la față; Sur sa belle et riche chevelure,


Și viața-mi luminează!" Sa couronne paraît brûler,
Cum el din cer o auzi, Ses ailes ont une grande envergure,
Se stinse cu durere, Par un solaire feu baignées.

Iar ceru-ncepe a roti Ses longs bras, comme le marbre, dépassent


În locul unde piere; De son linceul tellement noir ;
Alunecând pe-o rază, Il arrive pensif, de guerre lasse,
Pătrunde-n casă și în gând Plutôt pâle, d’un air hagard.

34 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Dar ochii mari și minunați Mais ses grands yeux, un vrai miracle,
Lucesc adânc himeric, Brillent moult chimériquement,
Ca două patimi fără saț Tout comme deux passions insatiables
Și pline de-ntuneric. Poussées par un noir ferment.

- "Din sfera mea venii cu greu - Je laissai avec peine mes sphères
Ca să te-ascult ș-acuma, Pour t’entendre, seulement voici :
Și soarele e tatăl meu, C’est le Soleil qui est mon père,
Iar noaptea-mi este muma; Et ma mère, c’est bien la Nuit.

O, vin', odorul meu nespus, Viens vers moi, ô, mon rare trésor,
Și lumea ta o lasă; Ton monde, tu devrais quitter.
Eu sunt luceafărul de sus, Je suis Hypérion, et d’adore –
Iar tu să-mi fii mireasă. Tu seras ma belle mariée.

O, vin', în părul tău bălai Viens donc, dans ta belle chevelure


S-anin cununi de stele, Je vais mettre guirlandes d’étoiles,
Pe-a mele ceruri să răsai Dans mes hauteurs, n’en aie point cure,
Mai mândră decât ele." Tu feras la plus belle toile.

- "O, ești frumos cum numa-n vis - Tu es plus beau que ces rêves, où
Un demon se arată, Les anges parfois se laissent voir,
Dară pe calea ce-ai deschis Mais à tes projets tellement fous
N-oi merge niciodată! Jamais ne veux m’abreuvoir.

Mă dor de crudul tău amor Ton cruel amour fait déjà mal
A pieptului meu coarde, Aux fibres de l’âme, aux cordes,
Și ochii mari și grei mă dor, Tes yeux me brûlent dès leur dédale,
Privirea ta mă arde." Ton lourd regard me déborde.

- "Dar cum ai vrea să mă cobor? - Puis-je, crois-tu, choir à ton appel ?


Au nu-nțelegi tu oare, Est-ce pour toi si étonnant
Cum că eu sunt nemuritor, Que moi, je sois bien immortel,
Și tu ești muritoare?" Que tu ne le sois nullement ?

- "Nu caut vorbe pe ales, - Jamais je n’ai cherché mes mots –


Nici știu cum aș începe – Par où devrais-je commencer ?
Deși vorbești pe înțeles, Ton parler est très clair et haut,
Eu nu te pot pricepe; Mais je ne peux l’expliquer.

Dar dacă vrei cu crezământ Et si tu désires tout à fait


Să te-ndrăgesc pe tine, Que mon cœur ne soit qu’à toi,
Tu te coboară pe pământ, Descendre sur cette terre tu devrais
Fii muritor ca mine." Devenir mortel, comme moi.

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea - Tu brigues mon immortalité


În schimb pe-o sărutare, Et m’offres ton baiser au change.
Dar voi să știi asemenea Cependant, toi aussi, tu devrais
Cât te iubesc de tare; Savoir que j’en chante les louanges.

Da, mă voi naște din păcat, Soit, je m’en vais naître du péché,
Primind o altă lege; Ce monde régi par d’autres lois;
Cu vecinicia sunt legat, J’avais reçu l’éternité –
Ci voi să mă dezlege." Je lui préfère l’immédiat.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 35


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Și se tot duce... S-a tot dus. Et de s’en aller… à vau-l’eau
De dragu-unei copile, Pour les beaux yeux d’une jeune fille…
S-a rupt din locul lui de sus, Abandonnant sa place là-haut,
Pierind mai multe zile. Pendant des jours se gaspille.
* *
În vremea asta Cătălin, Sur ces entrefaites, Catalin,
Viclean copil de casă, Beau page à la cour, damnable,
Ce împle cupele cu vin Qui n’a cesse de verser du vin
Mesenilor la masă, Aux nobles invités à table,

Un paj ce poartă pas cu pas Un page qui porte partout la traîne


A-mpărătesii rochii, Des robes de l’impératrice,
Băiat din flori și de pripas, Bavard sans aveu et sans gêne
Dar îndrăzneț cu ochii, Dont les yeux partout se hissent,

Cu obrăjei ca doi bujori La bouche vermeille, haut en couleurs,


De rumeni, bată-i vina, L’expression plutôt câline,
Se furișează pânditor Il glisse un regard fureteur
Privind la Cătălina. Du côté de Cataline :

Dar ce frumoasă se făcu « Mon Dieu, comme son port est léger!
Și mândră, arz-o focul; De plus, elle est diablement belle!
Ei Catalin, acu-i acu Va, c’est le moment ou jamais:
Ca să-ți încerci norocul. Tente donc ta chance, demi-sel! »

Și-n treacăt o cuprinse lin Il l’attire tout doux par la taille


Într-un ungher degrabă. Et la repousse dans un coin.
- "Da' ce vrei, mări Cătălin? - Qu’est-ce que me veux, petite caille?
Ia du-t' de-ți vezi de treabă." Allez-va-t-en à tes soins!

- "Ce voi? Aș vrea să nu mai stai - Ce que je veux? Ne plus te voir


Pe gânduri totdeauna, Si plongée dans tes pensées ;
Să râzi mai bine și să-mi dai Souris plutôt et laisse-moi boire
O gură, numai una." Au moins un de tes baisers!

- "Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri, - Qu’est-ce que tu peux bien me vouloir
Dă-mi pace, fugi departe – A la fin?! Laisse-moi, va-t-en!
O, de luceafărul din cer Je m’ennuie de mon Astre du soir,
M-a prins un dor de moarte." Après lui, je languis tant…

- "Dacă nu știi, ți-aș arăta - Si tu ignores vraiment l’amour,


Din bob în bob amorul, Je sais en quoi il consiste;
Ci numai nu te mânia, Si tu en as envie, j’accours –
Ci stai cu binișorul. Ne pense pas à mal, j’insiste.

Cum vânătoru-ntinde-n crâng Tout comme l’oiseleur tend ses filets


La păsărele lațul, Aux oiseaux, dans le taillis,
Când ți-oi întinde brațul stâng Quand mon bras gauche je te tendrai,
Să mă cuprinzi cu brațul; Ma taille alors tu saisis

Și ochii tăi nemișcători Et ton regard devra rester


Sub ochii mei rămâie... Comme submergé par le mien…
De te înalț de subțiori Si j’essaie de te relever,
Te-nalță din călcâie; Tu devras y mettre du tien

36 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Când fața mea se pleacă-n jos, Lorsque mes yeux cherchent après toi,
În sus rămâi cu fața, Tu te dois de leur faire face;
Să ne privim nesățios Mirons-nous toujours avec joie
Și dulce toata viața; Sans être jamais de guerre lasses.

Și ca să-ți fie pe deplin Et pour que tu connaisses à fond


Iubirea cunoscută, Ce dont tout amour est fait,
Când sărutându-te mă-nclin, Quand je t’embrasse, tu me réponds
Tu iarăși mă sărută." De même – me donnes un baiser.

Ea-l asculta pe copilaș Tous ses propos elle écoutait


Uimită și distrasă, Etonnée et comme distraite
Și rușinos și drăgălaș, Et très gentiment, quoique gênée,
Mai nu vrea, mai se lasă, Finalement, elle lui jette

Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Tout bas : - Dès ma plus tendre enfance
Te cunoșteam pe tine, Je te connais, il me semble,
Și guraliv și de nimic, Bavard, lutin, et je pense
Te-ai potrivi cu mine... Qu’on est faits pour être ensemble…

Dar un luceafăr, răsărit Mais une étoile jaillit, s’élance,


Din liniștea uitării, Survole ces silences d’oubli
Dă orizont nemărginit Et rend tout horizon immense
Singurătății mării; Aux marines superficies.

Și tainic genele le plec, Et en cachette je baisse le front


Căci mi le împle plânsul Alors que je fonds en larmes
Când ale apei valuri trec A la vue de tous ces moutons,
Călătorind spre dânsul; Comme aimantés par un charme,

Lucește c-un amor nespus, Très amoureusement il luit


Durerea să-mi alunge, Pour apaiser ma douleur ;
Dar se înalță tot mai sus, Survole toujours plus loin la vie –
Ca să nu-l pot ajunge. Jamais suis à son hauteur.

Pătrunde trist cu raze reci De rares rayons arrivent, bien froids,


Din lumea ce-l desparte... Depuis son monde, la distance…
În veci îl voi iubi și-n veci Je l’aime toujours, mais à chaque fois
Va rămânea departe... Il ne me sera qu’absence.

De-aceea zilele îmi sunt C’est pourquoi mes journées toutes sont
Pustii ca niște stepe, Désertes, pareilles aux prairies,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt Seuls mes nuits, quel charme elles ont
Ce-l nu mai pot pricepe." Dont le sens reste incompris.

- "Tu ești copilă, asta e... - Tu es restée enfant, vois-tu…


Hai ș-om fugi în lume, Allons fuir au bout du monde ;
Doar ni s-or pierde urmele Là, toutes nos traces seront perdues,
Și nu ne-or ști de nume. La solitude, bien profonde.

Căci amândoi vom fi cuminți, On sera bien sages tous les deux –
Vom fi voioși și teferi, A nous la joie et la gloire ;
Vei pierde dorul de părinți De nos parents seront oublieux
Și visul de luceferi." Et même de l’Etoile du soir.
* *

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 37


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Porni luceafărul. Creșteau Hypérion s’en fut… Déployées,
În cer a lui aripe, Ses ailes assaillent la lumière.
Și căi de mii de ani treceau Des milliers d’années dépassaient
În tot atâtea clipe. A la vitesse de l’éclair.

Un cer de stele dedesupt, Il survolait ciels étoilés


Deasupra-i cer de stele – Surplombés par d’autres étoiles.
Părea un fulger nentrerupt Tout l’air d’un éclair il avait –
Rătăcitor prin ele. Révélation sidérale.

Și din a chaosului văi, Et comme au Jour Premier, il voit


Jur împrejur de sine, Jaillir des gouffres du Chaos
Vedea, ca-n ziua cea dentâi, Avant, après, autour de soi
Cum izvorau lumine; De bien fulgurants flambeaux.

Cum izvorând îl înconjor Comme des mers l’assaillent, cupides –


Ca niște mări, de-a-notul... Il les traverse à la nage
El zboară, gând purtat de dor, Et le survole, l’esprit languide
Pân' piere totul, totul; Et point n’accepte leur servage

Căci unde-ajunge nu-i hotar, Car sa course est illimitée,


Nici ochi spre a cunoaște, Tout œil s’y tait, fût-il béant
Și vremea-ncearcă în zadar Et le Temps a beau essayer
Din goluri a se naște. De conjurer le néant.

Nu e nimic și totuși e Tout autour il y a le vide


O sete care-l soarbe, Comme une soif qui l’envahit :
E un adânc asemene Autant de profondeurs perfides,
Uitării celei oarbe. Pareilles à l’aveugle oubli.

- "De greul negrei vecinicii, - Ô, Père, ôte-moi le noir fardeau


Părinte, mă dezleagă De toute cette éternité ;
Și lăudat pe veci să fii Par les mondes d’en bas et d’en haut,
Pe-a lumii scară-ntreagă; A jamais tu seras loué.

O, cere-mi, Doamne, orice preț, Demande-moi, ô, Père, n’importe quoi


Dar dă-mi o altă soarte, Je veux une autre destinée.
Căci tu izvor ești de vieți La source de toute vie sourd en moi,
Și dătător de moarte; Par toi la mort est donnée.

Reia-mi al nemuririi nimb Enlève-moi ce nimbe immortel


Și focul din privire, Et toutes les foudres du regard.
Și pentru toate dă-mi în schimb Allume, en échange, la chandelle
O ora de iubire... D’une heure d’amour, même blafard.

Din chaos, Doamne,-am apărut C’est le Chaos qui m’engendra,


Și m-aș întoarce-n chaos... J’ai envie d’y retourner…
Și din repaos m-am născut. C’est le repos qui m’enfanta,
Mi-e sete de repaos." J’ai soif de me reposer.

- "Hyperion, ce din genuni - Hypérion, des gouffres abyssaux


Răsai c-o-ntreagă lume, Tu lèves, rends la vie aux mondes.
Nu cere semne și minuni N’exige donc ni signes, ni idéaux
Care n-au chip și nume; A quoi rien ne corresponde.

38 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Tu vrei un om să te socoți, Tiens-tu à passer pour un homme
Cu ei să te asameni? Et devenir leur pareil ?
Dar piară oamenii cu toți, S’ils périssent tous au Capharnaüm,
S-ar naște iarăși oameni. D’autres à leur place se réveillent.

Ei numai doar durează-n vânt Tout ce qu’ils bâtissent, point ne dure –


Deșerte idealuri – Hélas, tant de vains idéaux –
Când valuri află un mormânt, Un flot inonde une sépulture,
Răsar în urmă valuri; Vite sera suivi d’autres flots.

Ei doar au stele cu noroc Hantés par bonnes étoiles, ils sont


Și prigoniri de soarte, Eprouvés par un triste sort.
Noi nu avem nici timp, nici loc, Nos temps et lieux restent inféconds
Și nu cunoaștem moarte. Et nous ignorons la mort.

Din sânul vecinicului ieri Tout ce qui aujourd’hui existe


Trăiește azi ce moare, Naquit de l’éternel hier.
Un soare de s-ar stinge-n cer Soleil s’éteint à l’improviste ?
S-aprinde iarăși soare; Arrive un autre, bien plus fier.

Părând pe veci a răsări, Ils ont l’air de ne plus finir


Din urmă moartea-l paște, Mais la mort est là, qui rôde,
Căci toți se nasc spre a muri Car tous sont nés comme pour mourir,
Și mor spre a se naște. Mais chaque mort une autre vie brode,

Iar tu, Hyperion, rămâi Alors que, Hypérion, tu restes,


Oriunde ai apune... Persistes, et n’as point de cesse ;
Cere-mi cuvântul meu dentâi – Exige-moi donc le mot céleste –
Să-ți dau înțelepciune? Veux-tu donc le don de sagesse ?

Vrei să dau glas acelei guri, Veux-tu bien écouter cette voix ?
Ca dup-a ei cântare Après l’avoir laissée faire,
Să se ia muntii cu păduri Hautes montagnes épouseraient les bois,
Și insulele-n mare? Îlots épouseraient les mers.

Vrei poate-n faptă să arăți Est-ce que tu veux donner des preuves
Dreptate și tărie? De ta force, de ta justice ?
Ți-aș da pământul în bucăți Je te donne la terre et ses fleuves –
Să-l faci împărăție. Ton règne sera moult propice.

Îți dau catarg lângă catarg, Je t’offrirai navires de guerre,


Oștiri spre a străbate Des armées pour parcourir
Pământu-n lung și marea-n larg, La terre dans tous les sens, les mers –
Dar moartea nu se poate... Mais pas la mort, c’est le pire…

Și pentru cine vrei să mori? Et pour qui assumes-tu la mort ?


Întoarce-te, te-ndreaptă Retourne-toi, si tu te rends
Spre-acel pământ rătăcitor Sur ce globe-là, bien peu accort,
Și vezi ce te așteaptă." Tu verras ce qui t’attend.
* *
În locul lui menit din cer Hypérion regagna sa place
Hyperion se-ntoarse Que le ciel lui avait vouée.
Și, ca și-n ziua cea de ieri, Aujourd’hui comme hier, comme de glace,
Lumina și-o revarsă. Il prend sur lui pour briller.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 39


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Căci este sară-n asfințit Voilà déjà le crépuscule,
Și noaptea o să-nceapă; Bientôt la nuit va tomber.
Răsare luna liniștit La Lune se lève en préambule
Și tremurând din apă. Et entreprend de monter.

Și împle cu-ale ei scântei Le clair de Lune, tel un linceul,


Cărările din crânguri. Jonche les sentiers des taillis.
Sub șirul lung de mândri tei Sous une rangée de beaux tilleuls,
Ședeau doi tineri singuri: Deux jeunes gens discutent assis.

- "O, lasă-mi capul meu pe sân, - Oh, laisse que ma tête sur ton sein
Iubito, să se culce Se détende, ma bien-aimée,
Sub raza ochiului senin Sous mes regards pleins de serein,
Și negrăit de dulce; Sous nos yeux si adorés.

Cu farmecul luminii reci Jette un sort, fais que ton esprit


Gândirile străbate-mi, Pénètre, déchiffre mes pensées
Revarsă liniște de veci Et qu’il mette un baume infini
Pe noaptea mea de patimi. Au cœur de mes nuits troublées.

Și de asupra mea rămâi Reste donc là, au-dessus de moi,


Durerea mea de-o curmă, Pour mettre une fin à mes peines;
Căci ești iubirea mea dentâi Mon premier amour et émoi
Și visul meu din urmă." C’est toi, de mes rêves la Reine.

Hyperion vedea de sus Hypérion observait d’en haut


Uimirea-n a lor față; Cet étonnement en cascade:
Abia un braț pe gât i-a pus A peine prononcés ces propos,
Și ea l-a prins în brațe... Elle lui donna l’accolade.

Miroase florile-argintii Les fleurs sentent bon; comme gouttes d’argent


Și cad, o dulce ploaie, Elles tombent en une légère pluie
Pe creștetele-a doi copii Sur les cheveux des deux enfants –
Cu plete lungi, bălaie. Si longs et jaunes, vrais épis.

Ea, îmbătată de amor, Enivrée par ce sentiment,


Ridică ochii. Vede Elle lève les yeux, aperçoit
Luceafărul. Și-ncetișor Hypérion. Et, tout doucement,
Dorințele-i încrede: Ses désirs, elle lui envoie :

- "Cobori în jos, luceafăr blând, - Veux-tu déchoir de ta grandeur


Alunecând pe-o rază, Tout en gardant maint rayon,
Pătrunde-n codru și în gând, Viens dans ce bois, dans ma torpeur,
Norocu-mi luminează!" Donne-moi toute ta perfection !

El tremura ca alte dăți Comme autrefois il tremble dans les airs,


În codri și pe dealuri, Frémit par monts et par vaux,
Călăuzind singurătăți Tout en guidant des solitaires
De mișcătoare valuri; Sur les crêtes blanchies des flots.

Dar nu mai cade ca-n trecut Mais ne retombe plus, comme naguère,
În mări din tot înaltul: De ses hauteurs dans l’océan.
- "Ce-ți pasă ție, chip de lut, - Bien peu te chaut, d’argile pauvre hère,
Dac-oi fi eu sau altul? Si c’est moi ou un chenapan.

40 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Trăind în cercul vostru strâmt De vivre dans vos limbes, à l’étroit,
Norocul vă petrece, Le seul hasard joue pour vous ;
Ci eu în lumea mea mă simt Dans les hauteurs de l’air, chez moi,
Nemuritor și rece." Immortel suis-je, froid et flou.

Familia Neagoe Basarab

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 41


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

EMINESCU ÎN LIMBA LUI GOETHE


SCRISOAREA III / BRIEF III
de Christian W. SCHENK

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ein Sultan, der übers Volke herrscht wie über eine Herde,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, Der für eine Weide tauscht die Heimat, schlief in Ruhe auf der Erde;
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă; Schlief, wie der schläft, dessen Kissen nur die eigne schwiel’ge Hand ist,
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Dass sein festgeschlossnes Auge nun ins Innre nur gespannt ist.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Und er sieht, wie hoch vom Himmel still der Mond herniedergleitet,
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Wie er als ein schönes Mädchen immer nah und näher schreitet.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Wie wenn Frühling naht, entsprießen Blumen vor ihr auf den Matten;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Stillen Kummers Weh verraten um die Augen dunkle Schatten;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Ihre Schönheit macht die Wälder fromm erschauern, rauschen, nicken,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Der Gewässer klarer Spiegel kräuselt sich vor ihren Blicken;
Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Wie ein Regen Diamanten, rieselt leis es nieder, nieder,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Ist’s ein Stäuben, ist’s ein Funkeln durch die Lüfte hin und wieder.
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Und ein Flüstern tönt, ein Klingen durch das weite Zauberreich,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte… Regenbogen wachsen, steigen auf am Himmel nächtlich bleich...
Ea, șezînd cu el alături, mâna fină i-o întinde, Und sie kommt und setzt sich zu ihm, reicht ihm ihre feine Hand,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: Ihres Haares schwarze Seide flutet über Haft und Band.
— Las’ să leg a mea viață de a ta… În brațu-mi vino, - Komm und lass uns eng verbunden unsre Leben eines wähnen,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o… Meiner Tränen süße Sehnsucht schmelze hin in deinen Tränen.
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Denn ins Buch des Lebens schrieben Zeit und Sterne ihren Willen,
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele. Dass wir unsre Herrschsucht wechselnd in des andern Liebe stillen.

Și cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare; Als der Sultan sie noch anschaut, sieht er sie erblassend schwinden;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Doch im Innern fühlt er’s kreißend sich gebären, sich entbinden,
Care crește într-o clipǎ ca în veacuri, mereu crește, Und, Jahrhunderte im Fluge überwachsend, strebt und steigt
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Auf aus ihm ein Baum, der weit sich über Land und Meer verzweigt.
Umbra lui cea uriașă orizontul îl cuprinde Als ein Schattenriese will er rings den Horizont umspannen
Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Und in einen Riesenschatten die bewohnte Erde bannen.
Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Und ringsum sieht er die Welten, sieht in Reihen hohe Berge
Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Atlas, Kaukasus, Taurus, des Balkanen reiche Erde;
Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână — Sieht er Euphrat und Tigris, sieht den Nil und Donaurand,
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Alle hat des Riesenbaumes stolzer Schatten überspannt.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Afrika mit seinen Wüsten, Asien, Europas Küsten,
Și corăbiile negre legănându-se pe râuri, Unheilbringend schwarze Schiffe, die sich auf den Flüssen brüsten,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri Auf den Äckern wehend, wogend grünen Weizens weite Wellen,
Mările țǎrmuitoare și cetăți lângă limanuri, Meeressäume, und beherrschend großer Häfen Zitadellen
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaș covor, Sieht des Sultans Auge vor sich. Wie ein großer Teppich breitet
Vede țară lîngă țară și popor lângă popor — Land an Land und Volk an Volk sich vor ihm aus, die Erde weitet
Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac Sich durch grauen Nebels Hülle, wandelt sich in seinem Traum
În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. In ein Riesenreich versammelt unter einem großen Baum.

Vulturii porniți la ceruri pân’ la ramuri nu ajung; Adler steigen auf zum Himmel, aber kommen nicht zum Wipfel.
Dar un vînt de biruință se pornește îndelung Doch ein Siegeswind fällt brausend, immer lauter, in den Gipfel,
Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător. Schlägt der Zweige Reihen, Reihen und die Blätter rauschen, klingen
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori, Allahs Rufe! Allahs Flehen hört man durch die Wolken dringen.
Zgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Wie des Meers Empörung anschwillt, lauter tobend zum Gebrülle,
Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, So erneut sich stets das Lärmen, Kampfgebrüll an Kampfgebrülle,
Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Doch die feinen, schmalen Blätter drehn sich, wie der Wind sie dreht,
Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Und sie neigen sich zur Erde, wo das neue Roma steht.

Se cutremură sultanul… se deșteaptă… și pe cer Durch den Sultan geht ein Schüttern... er erwacht... am Himmel schwebt
Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Über Eskișehirs Gefilde hoch der Mond. Der Sultan hebt
Și privește trist la casa șeihului Edebali; Traurig seinen Blick zum Hause, wo der Scheich Edebali wohnt;
După gratii de fereastră o copilă el zări hinterm Fenstergitter lehnet, die in seinen Träumen thront,
Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; Malkatun, des Scheiches Tochter, schön und immer schöner wieder,
E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. wie ein Haselzweig geschmeidig, und sie lächelt zu ihm nieder.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Da versteht er, vom Propheten ward ihm jener Traum geschickt,
Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mahomet, Und er hat die Paradiese Mohammeds als Gast erblickt,

42 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Dass aus seiner Erdenliebe wird ein großes Reich erstehen,
Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Dessen Dauer, dessen Grenzen nur des Himmels Augen sehen.

Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, Wahrheit wird der Traum, Erfüllung breitet adlergleich die Schwingen.
An cu an împărăția tot mai largă se sporește, Jedes Jahr sieht neue Grenzen und das Weltreich weiter dringen;
Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Höher weht von Jahr zu Jahre, stolzer stets die grüne Fahne;
Neam cu neam urmându-i zborul și sultan după sultan. Ihrem Fluge folgen wechselnd neue Völker und Sultane;
Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid… Land um Land auf Ruhmes Wege seine grüne Fahne weht...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid… Bis am Donauufer drohend Bajasid der Stürmer steht...

La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Auf ein Zeichen, schließt Schiff an Schiff sich bis zum Ufer gegenüber;
Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Unterm Schatten von Fanfaren zieht das ganze Heer hinüber;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Spahis und die Seelenkinder Allahs, tapfre Janitscharen,
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Kommen wie Hornissenschwärme, luftverdunkelnd, hergefahren
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari… auf Rovines grüne Felder; Zelt an Zelt erhebt sich bald...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Dumpf am leeren Horizonte grollt der Eichen alter Wald.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț. Sieh, ein weißes Tuch am Stocke, Frieden heischend, naht ein Bote.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț: Voll Verachtung fragt der Sultan ihn nach seinem Angebote:
— Ce vrei tu? - Was willst du?
— Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, — Wir? Frieden nur. Und wenn’s uns gestattet ist,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. Möchte unser Fürst dich sprechen, du der größte Kaiser bist.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort Auf ein Zeichen Wachen geben Raum, da naht, im Äußern schlicht
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port. Sich ein Greis dem Zelt, und einfach ist die Art auch, wie er spricht.
— Tu ești Mircea? - Du bist Mircea?
— Da-mpărate! - Ja, Herr Kaiser.
— Am venit să mi te-nchini, - Huldigst du und zahlst Tribut?
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. Oder dünkt dir statt der goldnen eine Dornenkrone gut.
— Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, - Was du auch im Sinn hast, Kaiser, mag es schaden, mag es frommen,
Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! Weil wir friedlich noch verhandeln, biet’ ich schuldigen Willkommen!
Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierți; Was Tribut und Huld’gung anlangt, wirst du freundlich uns verzeihn;
Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Drohst deshalb mit Schlacht und Tode, willst du dich mit uns entzwein
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Oder willst du auf dem Wege, den du kamst, zurück dich wenden,
Să ne dai un semn și nouă de mila măriei tale… Und damit ein Zeichen deiner großen Gnade spenden...
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, Sei’s das eine, sei’s das andre... was das Schicksal uns beschieden,
Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Werden willig wir ertragen, ob es Krieg nun oder Frieden.

— Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot - Wie? Mir liegen Welten offen, mit dem Baumstumpf will’s erzwingen,
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? Osmans stolzen Kriegeswagen aus dem Siegesgleis zu bringen?
O, tu nici visezi, bătrâne, câți în cale mi s-au pus! Oh, du Alter, nicht mal träumen kannst du meiner Siege Zahl!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Blüt’ und Stolz des Abendlandes sank am Wege welk und fahl.
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Könige und Kaiser boten, was das Kreuzeszeichen führt,
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. Doch umsonst dem Sturm zu trotzen, den der Halbmond aufgerührt.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, In die blanke Rüstung warfen sich vergebens Maltas Ritter,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Eitel war des Papstes Blitzen gegen Blitz und Ungewitter,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care Das in seinem wilden Wüten Meer und Länder schon verschlungen,
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. Ward von dreigetürmter Krone leerem Dräuen nicht bezwungen.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Mit dem Auge, mit dem Finger winkten sie, der Erde Große,
Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Ostwärts strömten her die Völker aus des fernsten Westens Schoße;
Pentru-a crucii biruință se mișcară râuri-râuri, Well’ auf Welle kam und schäumte mutig an, die Wüsten kreißten,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; Und die Wälder spieen Helden, um im Kreuzzug Dienst zu leisten;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, Aus dem Traume fuhr erschrocken die verschlafne Welt empor,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Tausendfacher Schilde Schatten wuchs vom Horizonte vor,
Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Lanzenforste, Schwerterforste klirrten graulich näher her,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!… Vor der Flotten Zahl erzitternd starrte das entsetzte Meer!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns Sahst du bei Nikopolis die Heere, tausend Zelte lagern dort
Ca să steie înainte-mi ca și zidul neînvins. Und als Mauer, unersteigbar, hielt der Lager Kette Wort.
Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Doch, die Überzahl nicht zählend, so viele wie Sand und Blätter,
Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Voller Hass und voller Feindschaft leistete im Bart ein Schwur, wie Wetter
Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Wollt’ ich im Triumphe kommen über sie und ihren Gott
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs… Und mein Gaul soll Hafer fressen in Sankt Peter ihm zum Spott...
Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Und mit deinem Stabe willst du meiner Krieger Sturmflut dämmen?
Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? Und im Siegesfluge soll mich eines Greises Drohen hemmen?
— De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești - Eines Greises, ja, Herr Kaiser. Doch ob alt und nah dem Tode,
Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești. Ist er anders als die andern, ist rumänischer Woiwode.
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Mögest du, mein Volk zu kennen, nicht zu heiße Sehnsucht fühlen,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști. Möge nie die Donau schäumend deine Heere überspülen.
După vremuri, mulți veniră, începând cu acel oaspe, Manche Gäste sind gekommen. Aus dem Altertume schon
Ce din vechi se pomenește, cu Dariu al lui Istaspe; Wird erzählt von Darius Heerzug, des Hystaspes kühner Sohn;
Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, Manche Brücken sah die Donau über ihren Rücken bauen,

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 43


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod; Und die Welt erschrak, die Horden, die passierten, anzuschauen;
Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă Kaiser, die an einem Weltreich sich den Magen übernommen,
Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă — Mussten, Erd’ und Wasser heischend, auch in unser Ländchen kommen -
Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt, Und du brauchst nicht zu erschrecken, noch berühm’ ich mich, doch gab
Cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ. Unser Wasser, unsre Erde jedem gern ein gastlich Grab...
Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai valvîrtej Wenn du prahlst, der ganze Westen habe dir den Weg verwehrt,
Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? Heere erzumschienter Helden, Kaiser, Kön’ge hochgeehrt,
Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?… Doch du griffst sie an, zerstoben waren sie wie Spreu im Winde;
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Frag’ ich dich, wofür sie kämpften, so der Herr wie das Gesinde?
Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, Dir den Lorbeer niederreißen wollten sie von deiner Stirne,
A credinții biruință căta orice cavaler. Nur des Glaubens Siegen spukte in des Ritters eitlem Hirne.
Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul… Ich? Ich schirme meine Sippe, unsrer nackten Armut Leben...
Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Aber was im Lande atmet, ist mir Freund und treu ergeben,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Wie es dich als seinen Feind hasst. Fluss und Baum, sie hassen dich,
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; Was du siehst und nicht siehst, hasst dich, Feinde sind, was Freunden glich;
N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Heere, nein, wir haben keine. Doch vor keinem Kriegsruhm graut,
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! Bajasid, dem Land, das Liebe zu sich selbst um sich gebaut!

Și abia plecă bătrînul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Und der Alte geht... Auf einmal hebt ein Raunen an und Regen!
Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Hörner rufen, Waffen klirren auf des Waldes allen Wegen,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Bis an seinem grünen Saume blitz und blanker Helme Wellen;
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Haarumflattert, unerschöpflich, aus den dunkeln Schatten quellen,
Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Reitervolk besät die Ebne, auf Kommando schwärmt’s in Zügen,
Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Wie dem Druck des Holzsteigbügels sich die wilden Gäule fügen,
Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, An den Hufen bleibt der Erde schwarzer Schleier Schollen hängen,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Lanzen blitzen in der Sonne, und es heult in Bogensträngen,
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Da verdunkelt sich der Himmel, tausend Pfeile rauschen nieder,
Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Und wie Hagelschlag so prasselt’s, dann wie Regen peitscht es wieder;
Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie… Pfeile saust’s von allen Seiten, wie ein Sturm braust’s durch die Nacht...
Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. Weit ertönt das Feld vom Hufschlag und dem wüsten Lärm der Schlacht.
În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Wie ein tollgewordner Löwe brüllt der Kaiser, doch vergebens,
Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; Denn des Todes Schatten wachsen hoch hinein ins Reich des Lebens;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Hebt umsonst die grüne Fahne zu dem Heer, in Brust und Flanken
Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Hat das grausame Verderben fest geschlagen ihm die Pranken.
Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie, Und erschüttert schwanken haltlos lichtgewordne Kriegerreih’n:
Cad arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, Übers Feld verstreut in Blute wird Arabiens Hochmut klein.
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Hier fällt Fußvolk, Pferde wälzen drüberhin sich auf dem Anger,
Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnǎ Über alle zischt und gießt es, rings die Luft ist pfeileschwanger,
Cad, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Ins Gesicht trifft’s, in den Rücken, wie’s im Wintersturme sticht,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul… Ihnen ist, als ob der Himmel über sie zusammenbricht...
Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Mircea selbst führt an der Spitze seine Kämpfer durch die Glieder,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Unaufhaltsam kommt’s, sein Anprall wirft das letzte Zucken nieder;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Rasselnd, eine Lanzenmauer, stieben die Geschwader her,
Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Breite Gassen sich eröffnend durch der Heiden müdes Heer,
Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Dass, versprengt in alle Winde, aufgelöst, die Feinde fliehen
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Und des Landes Fahnen siegreich hinterdrein das Feld durchziehen,
Ca potop ce prǎpădește, ca o mare turburată — Neuer Sintflut gleich, verheerend, einem Meer in wilder Kraft —
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Einer Stunde Schlacht, wie Spreu war fortgeweht die Heidenschaft,
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Auf die Donau rückgeworfen von dem Hagel stählern schwer,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Glorreich noch auf ihren Spuren breitet sich Rumäniens Heer.

Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Als zum Sammeln das Signal tönt, geht, mit goldnem Siegesschimmer
Voind creștetele nalte ale țării să-ncunune Rings des Landes höchste Gipfel noch umkränzend, in Geflimmer
Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Wie ein Siegesnimbus; scheidend säumt sie mit erstarrten Blitzen
Mărginește munții negri în întregul asfințit, Aller, die nach Abend sehen, dunkeln Berge höchste Spitzen,
Pân’ ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Bis die Nacht umringt die Sterne, nach und nach sie dann enttauchen
Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Und der Mond erzitternd hochklimmt, wo des Waldes Nebel rauchen:
Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. Er, der Meer- und Nachtgebieter, träufelt Ruh’ und Schlummer wieder.
Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn Doch vorm Zelte sitzt und lächelt in Erinnrung, beugt sich nieder
Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte, Auf sein Knie und schreibt immer, einer von des Fürsten Söhnen,
S-o trimiță dragei sale, de la Argeș mai departe: Hin nach Argeș und noch weiter, seiner Lieben, seiner Schönen:

„De din vale de Rovine „Aufwärts, aus Rovines Grund


Grăim, Doamnă, către Tine, Tun wir, Herrin, hiermit kund
Nu din gură, ci din carte, Euch mit Schrift in dieser Zeit,
Că ne ești așa departe. Denn Ihr seid uns allzu weit,
Te-am ruga, mări, ruga Bitten möchten wir Euch heut,
Să-mi trimiți prin cineva Euern Wald mit lichten Auen,
Ce-i mai mândru-n valea Ta: Eure Augen mit den Brauen.
Codrul cu poienele, Gleichfalls will ich Euch dann senden,
44 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Ochii cu sprâncenele; Schickt uns doch zur selben Frist,
Că și eu trimite-voi Was am schönsten bei Euch ist:
Ce-i mai mândru pe la noi: Was am schönsten uns zu Händen:
Oastea mea cu flamurile, Unser Heer mit Fahnenreigen,
Codrul și cu ramurile, Unsern Wald mit grünen Zweigen,
Coiful nalt cu penele, Unsern Helm mit Federn, blauen,
Ochii cu sprâncenele. Unsre Augen mit den Brauen.
Și să știi că-s sănătos, Wisset denn, ich bin gesund,
Că, mulțămind lui Cristos, Gott erhielt mir meinen Mund,
Te sărut, Doamnă, frumos“. Und der küsst Euch jede Stund.“
…………………………………………………. ..................................................
De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Solche Zeiten waren würdig den Rhapsoden und Chronisten;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii… Ihre alten Pergamente sind es, wo die Helden nisten.
În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut; Doch Hanswurst und Eulenspiegel macht sich breit in unsern Tagen...
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Meine Flöte sollt’ ich stimmen und empfindsam Harfe schlagen,
Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Patrioten anzusingen, wie sie jetzt das Land beglücken?
Înapoi acestora tu ascunde-te, Apollo! Nein, Apollo tut am besten, auf die Seite sich zu drücken!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Helden! die ihr in dem Schatten längstvergangner Größe ruhtet,
Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Aus der Chronik, weil ihr Mode, werdet ihr jetzt aufgetutet,
Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Seine Null mit euch bespannend, will euch jeder Narr zitieren,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Muss mit seinem Prosadrecke er der goldnen Zeit hofieren.
Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Bleibt in euerm heil’gen Schatten, Muschatiner, Bassaraben,
Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ihr, durch die wir eine Heimat, Sitten und Gesetze haben,
Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră Die ihr pflügend, die ihr kriegend von der Berge Gipfel droben
De la munte pân’ la mare și la Dunărea albastră. Bis zum Meer, zur blauen Donau eures Landes Mark geschoben.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? Reicht die Gegenwart nicht aus uns? Wo man alles haben kann?
N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer? Fände sich kein Menschenkleinod, fehlte unserm Land ein Mann?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? Wie in Sybaris nicht wohnen wir dicht um der Bildung Tempel?
Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii, Kaffeehaus und Straße prägen täglich mit des Ruhmes Stempel,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți Hoch mit rednerischen Lanzen ziehen unsre Helden aus,
În aplauzele grele a canaliei de uliți, Die Canaille auf der Gasse klatscht frenetischen Applaus,
Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Auf des Landes Recht und Wohlfahrt tanzen Taschenspieler Seil,
Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Alles Maske und Reklame, nur in Lügen groß und geil.
Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, Eines Liberalen Mundwerk spricht von Vaterland und Tugend,
De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Noch kein Wässerlein, so glaubst du, trübte er seit seiner Jugend?
Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Kannst du ahnen, dass schmarotzend er im Klub sein Dasein fortführt
Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Und sich selbst im Innern auslacht, wenn er laut das große Wort führt,
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Siehst du ohne Geist und Seele dort den fleischgewordnen Gräuel,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Trüben Auges, grober Kiefer, körperlich ein wahrer Knäuel,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, Gallig schwarz, voll Hochmutsbuckel, gierig und voll List und Tücken,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Weiß mit gift’gen Kleinigkeiten er die Clique zu entzücken;
Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă, Auf den Lippen aller Tugend, falschgemünzt, wo man sie packt,
Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Von dem Scheitel bis zur Sohle der Erbärmlichkeit Extrakt.
Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Und der Unflat sieht in aller Gleichgesinntheit sich verpflichtet,
Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască… Wenn er seine vorgequollnen Krötenaugen auf sie richtet...
Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Solche Leute wählt das Land sich in die Stadt zu Deputierten!
Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, Leute, die der heil’gen Golia Narrenhäuser würdig zierten,
În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Denen ärmellange Hemden, Narrenkappen prächtig ständen,
Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Machen Steuern und Gesetze, halten Reden gleich zu Bänden,
Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Patrioten! Philosophen, Tugendhelden, Anstaltsgründer,
Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Fuchsesfrommheit in den Mienen, sitzen solche alten Sünder,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Gleich als säßen sie im Kirchstuhl, in Chantants und Lasterhöhlen,
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Wo sie Zotenliedern Beifall und lasziven Gesten grölen...
Și apoi în sfatul țării se adun să se admire Um am Morgen im Senate sich bewundernd zu umkriechen.
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Rindviehnackige Bulgaren, nasenrückenechte Griechen;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Und so manche andre Fratze prahlt mit ihrem Römertum,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Griechen- und Bulgarensippschaft nährt Trajan mit seinem Ruhm!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Muss es sein denn, dass solch Abschaum, solcher Kehricht uns regiert
Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi! Und, vergiftet, uns vergiftet, Land und Leute ruiniert?
Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Alles, was an Leib und Seele Krüppliges ein Nachbarland hat,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Alles, dem Natur den Makel Fäulnis schaffend aufgebrannt hat,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Alle treulos gier’gen Schurken, Fanarioten und Heloten,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Häuten sich bei uns und werden überzeugte Patrioten,
Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Stotternd heut und morgen schwatzend, grabend hier und gackernd dorten,
Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Kropfig und mit schiefen Mäulern sind sie Herren allerorten!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! Ihr, ihr seid von Roms Geschlechte? Bösewichter und Kastrierte!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Schämen müsste sich die Menschheit, die euch Menschen titulierte!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Freilich, solche Landesseuche, solch Gezüchte schämt sich nicht
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Unser Land zum Spott zu machen, wenn es prahlend von ihm spricht,
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 45
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Unsres Volkes Ruhm und Ehre zu begeifern und besudeln,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ și numele tău... țară! Wenn sie es mit Lästermäulern zu verruchten Zwecken... hudeln!

La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, In Paris blieb eure Jugend, euer Geld beim Pharao,
Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Klagt, dass euch der Westen auszog! Doch was hattet ihr? und wo?
Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Das Bordell nur war euch Schule, Faulheit und Zynismus Lehrer,
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Dirnen und obszöne Orgien machten euer Hirn nicht schwerer,

Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Euer Rüstzeug, als ihr heimkamt, war im Kopf ein Topf Pomade,
Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă, Ein Monokel und ein Stöckchen wie zur Sonntagspromenade,
Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil, Vor der Zeit schon ausgemergelt, geistig jedes Kindes Spielball,
Drept științ-având în minte vreun valț de Bal-Mabil, Und an Wissens nur die Walzer summend vom Mabille-Ball,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană... Statt des Vaterguts ein Schühchen mit Kokottenfußaroma...
O, te-admir, progenitură de origine romană! Oh, bewundernswürdig bist du, Nachgeburt der ew’gen Roma!

Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Jetzt erfüllen euch mit Sorge unsre skeptisch kalten Züge,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Und erstaunt ihr, dass sie heute nicht mehr fangen will, die Lüge?
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Weil man heute weiß, dass alle, die mit Worten Schaum uns schlagen,
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Nur nach Geld und Sinneküren ohne Müh’ und Arbeit jagen,
Azi, când fraza lustruită nu mai poate înșela, Heute wenn die schimmernd glatten Phrasen nicht mehr sagen
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Nun sind andre schuld, ihr Herren, an dem schlimmen Stand der Sachen?
Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară, Allzu klar ward, euer Wesen hat des Landes Mark zersplissen,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Allzu tief in Schmach und Schande habt ihr unser Volk gerissen,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Allzu frech habt ihr uns Sprache, Ahnen, Sitten laut verspottet,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei! Einmal mussten wir verstehen, Schurken haben sich gerottet!
Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Sinneküren ohne Arbeit, höher geht ihr Streben nie;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Eselei ist eine Tugend, und ein Unglück das Genie.

Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Aber wenigstens die Ahnen lasst im Staub der Chronik schlafen;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Aus dem Heldenalter würden spött’sche Blicke nur euch strafen.
Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Auf sie, Pfählerfürst, Vlad Țepeș! Lass uns länger nimmer harren,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Teil’ sie in zwei große Haufen: hier die Schurken, dort die Narren,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Sperr’ sie in zwei große Kerker, in ein Zucht-, ein Irrenhaus,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! Lege Feuer dann an beide, auch nicht einen lass heraus!

Ştefăniţă Vodă, nepot al lui Ştefan cel Mare, otrăvit de soţie

46 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE

Diandra DAVID

„Sau țara aceasta să fie în adevăr


românească, sau nici nu merită să fie!“ –
Mihai Eminescu
În interiorul arcului carpatic, separat în sud de Afecțiunea sa nemărginită pentru acest ținut este
Țara Românească prin Carpații Meridionali și în est mai presus de orizontul cunoașterii, fiindu-i impreg-
prin lanțul Carpaților Orientali de Moldova, se află un nată adânc în ADN. Originea familiei poetului a pre-
pământ râvnit de mari imperii, care în Evul Mediu a ocupat mulți istorici literari, care au purtat discuții în-
fost denumit Voievodatul Transilvaniei, adică „țara delungate pe această temă, atribuindu-i pe rând ase-
de dincolo de pădure”. Așezat de istorie „în calea ră- mănări cu: nordicii, bulgarii, sârbii, polonezii, rutenii
utăților”, după cum susținea eruditul cronicar moldo- etc. Primele investigații, care pun capăt opiniilor gre-
vean Grigore Ureche, poporul român s-a confruntat șite asupra originii străine ale scriitorului, îi revin lui
cu nenumărate vicisitudini și opreliști, în calea lui de Vasile Gherasim. Informații despre Iminovicii din
a legitima idealul unității politice și spirituale națio- Transilvania și Bucovina au fost găsite și în arhiva
nale. Manifestată prin diferite forme, lupta a repre- parohiei din Călinești. Străbunii poetului trec din
zentat pentru părinții noștri, înainte de toate, o datorie Transilvania în Bucovina încă din secolul al XVIII-
morală și patriotică, menită să contribuie la binele lea, ca urmare a obligațiilor iobăgești, a persecuțiilor
nostru comun, de care suntem prea puțin conștienți. religioase și angaralelor militare. Constantin Mavro-
Sângele ce curge astăzi în venele noastre, amintește cordat, domn al Țării Românești de șase ori și domn
de cel ce s-a scurs pentru noi ieri, după cum și sudoa- al Moldovei de patru ori (1730-1769) adoptă o serie
rea de pe frunțile elitelor românești de atunci a lăsat de reforme. În această perioadă, are loc războiul ruso-
un ecou în memoria colectivă, influențând astfel pre- austro-turc din 1736-1739, care readuce alipirea Ol-
zentul nostru. Cultura a jucat rolul unei bătălii pentru teniei la Țara Românească, însă vin totodată și sarcini
apărarea conștiinței unității și solidarității naționale. grele asupra populației. Mavrocordat desființează im-
Cărți, ziare, reviste, turnee artistice, manifestări cul- pozitele indirecte, precum „văicăritul” și „pogonări-
tural-științifice, congrese universitare studențești sunt tul”, introducând o taxă generală de 10 lei pe an, care
probe evidente ale unui act energic, hotărât și cuteză- putea fi plătită în 4 sferturi. Îi eliberează pe țărani,
tor, ce a fost săvârșit de străbuni pentru împlinirea as- dându-le dreptul de a se muta de pe o moșie pe alta,
pirațiilor vremii. În cadrul revistei Curierul de Iași, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, oferiți boie-
din noiembrie 1876, Mihai Eminescu nota: „Consta- rului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă
tăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Mol-
coloniști, venituri, oamenii nimărui, ci pretutindenea dova. La acea vreme, „domnii de pământ” reprezen-
unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de tau administrația de stat, drept urmare iobagii puteau
veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci fi scoși la muncă zilnic, în fiecare lună din an. În ca-
dacă astăzi se mai ivește cîte un neamț singular care drul unei anchete întreprinse în iulie, 1726, cu privire
caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm la cauzele emigrărilor, țăranii din Recea (Făgăraș) de-
ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. […] Nimeni clarau: „Noi cari suntem iobagii M[ăriei] – Sale
n-are să ne-nvețe ce-am fost sau ce-am trebui să fim: d[omnului] Iosif Telechi ne ruinăm și sărăcim din ca-
voim să fim ceea ce suntem – români.” [D. Vatama- uza slujbei peste măsură.” [D.Vatamaniuc, Emi-
niuc, Eminescu și Transilvania, Editura Dacia, nescu și Transilvania, pag 7]. După cum reiese, ță-
Cluj-Napoca, pag 120]. ranii făceau obiectul unui abuz, care nu mai înceta. O
Legătura poetului cu românii din Imperiul austro- altă cauză a părăsirii vetrelor părintești era politica de
ungar se înscrie în rădăcinile sale și în istoria Transil- catolicizare impusă de austrieci, prin care se spera
vaniei, care este frecvent amintită în manuscrise. realizarea unității imperiului. Ortodoxia, cuvânt de
Acesta își începe activitatea politică prin articolele origine greacă, format din “orthos” și „doxa”, adică
publicate în diferite reviste, printre care: Albina, Fe- „dreaptă credință”, este învățătura, care continuă di-
derațiunea, Familia, Umoristul. Dacă în Federațiu- rect și neîntrerupt Tradiția apostolică, a unei Biserici
nea (1870) denunță pactul dualist, în Timpul (1882- neîmpărțită din primul mileniu. Această moștenire a
1883) prezintă consecințele pactului din 1867, dând fost preluată și de poporul român, fiind baza noastră
dovadă de o viziune vastă și expunând totodată filtrul spirituală și prima credință. Strămoșii noștri nu își
particular al existenței sale în timp și spațiu. pierdeau „specificul” nici chiar în cele mai violente și
grele condiții. În frunte cu Sofronie de la Cioara, s-a
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 47
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
pornit în vara lui 1759 o revoltă anticatolică în sudul timpul revoluției de la 1848, cu Axente Sever, prefec-
Transilvaniei, prin care românii din Ardeal nu accep- tul Legiunii 1 din armata lui Avram Iancu. Un altul se
tau cele 4 puncte doctrinare stabilite la Conciliul de la ocupă de inginerie, după cum reiese din cartea Carnet
Florența între 1431 și 1445: Papa drept cap suprem al de l’ingenteur. Așadar, dragostea „omului deplin al
bisericii, existența purgatoriului, doctrina Filioque și culturii românești” pentru Transilvania își extrage
folosirea pâinii nedospite (azimă) la împărtășanie. seva dintr-o forță străveche, moștenită prin testamen-
Prin uniunea celor două biserici, clerul ar fi fost pri- tul spiritual lăsat lui de cei prigoniți și viteji, iubitori
mul, care ar fi obținut avantaje materiale, însă mulți de carte, buni gospodari, unii dintre ei înzestrați chiar
preoți români au preferat prigoana în detrimentul pri- cu talent artistic.
vilegiilor. Credința străveche trezea emoție în inima Vechile documente atestă existența comunei Că-
unui român și-i amintea de începuturile neamului din lineștii lui Cuparencu sau Călineștii de Sus, înveci-
care face parte. Mișcarea populară a călugărului So- nată cu Serbăuțul. Denumirea este susceptibilă de o
fronie îngrozea Curtea de la Viena, care observa cu dublă accepțiune: poate proveni de la numele de per-
exasperare dezvoltarea activității țărănești și extinde- soană, Călin, sau de la Călin – Viburnum opulus, Ra-
rea ei spre nordul Transilvaniei. Din acest motiv, la inweide, arbustul cu fructe roșii. De abia mai târziu s-
21 martie 1760 se dă o Proclamație, prin care se lasă a alăturat și numele unuia dintre proprietari. Până ca
„neuniților” 158 de comune din sud, dintre care cele străbunicii lui Eminescu să ajungă la Călinești, aceș-
mai multe revin ortodocșilor. Figurează și comuna tia au trecut și prin alte sate bucovinene. Prima măr-
Vad, unde se găsește numele familiei Iminovici, semn turie despre prezența lor în Călineștii lui Cuparencu o
că strămoșii poetului luptau pentru țară și dreptate. găsim în Condica născuților 1802-1853, în care se
Totuși, prin proclamația dată se urmărea extensiunea precizează, că dascălul Vasile Iminovici botează fiica
mișcării țărănești, pentru ca mai apoi armata austriacă vecinilor săi. Acesta împarte cu preotul din sat cinstea
împreună cu generalul Adolf N. Buccow să o reprime. de cărturar și se căsătorește cu Ioana, care avea, la
În piața Făgărașului s-au ridicat spânzurători, piața fi- rândul ei, origini transilvănene. Fiind țăran liber, se
ind considerată un centru al răscoalei. Pentru a-și bucura de toate privilegiile, de care beneficiau mazi-
salva viața, patrioții au fugit în pădure. Aceste con- lii, răzeșii sau locuitorii din Câmpulung, însă fără ca
juncturi nefavorabile au determinat părăsirea plaiuri- aceste garanții să decurgă din drepturile de proprie-
lor natale și trecerea transilvănenilor în Muntenia și tate. Este bine cunoscut, faptul că preoții, dascălii, pă-
Moldova. Așadar, exodul emigranților înregistrați în limarii și vornicii din Țara fagilor erau scutiți de ro-
anul 1767, se situa undeva la 24.000 de familii, retra- botă, dijmă și de alte obligații iobăgești. Vasile Iami-
gerea lor lăsând un gol în fondul contribuțiilor. Pentru novici, după forma numelui trecută în unele dintre re-
a remedia situația, Curtea dispunea, ca juzii și jurații gistrele de stare civilă, devine și purtătorul de cuvânt
să fie supuși la pedepse exemplare, iar sătenii să plă- al consătenilor în revendicările de proprietate ale Cu-
tească impozite și în locul celor pribegiți. Se dorea, ca parencilor, care au săpat șanțuri între pământul lor și
măcar un anumit număr de fugari să fie readuși pe cel al satului. După ce țăranii înlătură șanțurile, aceș-
moșiile de unde plecaseră. Curtea înființează și pos- tia sunt trimiși în judecată. Iminovici susține în fața
turi de pază fixe la trecătorile dintre Carpați. Confrun- instanței, în baza Decretului din 24 octombrie 1835,
tări sângeroase au loc în anul 1763, când emigranții că prin folosirea îndelungată a imașului boieresc, să-
din Transilvania au întâlnit posturile de pază la gra- tenii din Călinești sunt de fapt și de drept proprietari.
nița cu Bucovina. Nici Iminovicii nu acceptă să se le- Forum Nobilum din Cernăuți recunoaște mulțimii
pede de ortodoxie și își părăsesc vatra părintească. unul dintre atributele dreptului de proprietate, anume
Prin urmare, Iminovicii rămași în Transilvania sunt acela al folosinței și obligă ambele părți la cheltuielile
greco-catolici, pe când cei din Bucovina ortodocși. de judecată. Dacă ne gândim la argumentele juridice,
Din registrele de stare civilă din Blaj s-au extras mai extrem de logice, oferite de poet în cadrul celor 4 pro-
multe nume, printre care de remarcat sunt: Petru Imi- cese, în care, nevinovat fiind, a fost implicat, am pu-
novici, Szolavestru Iminovici și Nicolae Iminovici. tea crede în posibilitatea moștenirii unora dintre cali-
Deci, este vorba despre o familie cu mai multe rami- tățile avute de bunicul său. Aceasta nu este singura
ficații, fiind una dintre cele mai vechi din orașul de pe legătura dintre cei doi, Vasile fiind primul străbun, ce
Târnave. Iminovicii din Transilvania se fac cunoscuți apare în documentele epocii sub numele de Emino-
și pe tărâm cultural. Vasile Iminovici, „legătoriu de vici. În anul 1843 izbucnește în Bucovina epidemia
[cărți] din Blaj”, se semnează pe paginile unui Penti- de febră tifoidă, care seceră mai multe vieți, printre
costar, tipărit la Blaj în 1768 și a unui Octoih, tipărit care și cele ale bunicilor poetului. Cu toate acestea,
la Râmnicu-Vâlcea din 1763. Alți doi Iminovici, Ge- Vasile și Ioana lasă în urma lor șase ramuri ale fami-
orge și Iosif, se fac cunoscuți ca pictori, zugrăvind bi- liei. Arborele genealogic al Eminovicilor continuă,
serica din lemn, din comuna Romuli, județul Bistrița- iar numele lor răsună chiar și în Pătrăuți, locul unde
Năsăud. Alt membru al familiei corespondează, în în anul 1487 Ștefan cel Mare a înălțat o biserică, ce a
fost distrusă în urma unei invazii de tătari. Ultimul în
48 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
linie bărbătească în a IV-a generație este Georgie, văr 1902. De asemenea, se observă multe mărturii cu pri-
primar cu poetul. După moartea soției sale, acesta se vire la prezența poetului la Blaj, mai ales sub aspect
căsătorește cu Zoița Cozmei, care îl părăsește pentru literar: Din străinătate, Asta vreau, dragul meu! În
Georgie Ungureanu, alături de care are mai mulți co- acest chip, Blajul devine un centru de redeșteptare na-
pii. Numele nu se pierde, întrucât Zoița nu se desparte țională și în același timp locul, unde acesta consem-
oficial de primul ei soț, iar pruncii avuți cu Ungu- nează întâmplări din Revoluția de la 1848, evocate ul-
reanu, sunt înregistrați sub numele Eminovici. terior în romanul Geniu pustiu. Abandonează „mica
„Eminescu a avut acel merit unic, dacă a fost me- Romă” în octombrie și poate fi găsit la Sibiu, unde-l
ritul lui sau al destinului lui uluitor, nu știu, a avut cunoaște pe Nicolae Densușianu, care-l recomandă
meritul unic al unei identificări totale cu spațiul nați- popei Bratu din Rășinari. Acesta este bunicul dinspre
onal și cu timpul românesc.” [Zoe Dumitrescu-Bușu- mamă a lui Octavian Goga. Bratu îl găzduiește și-l
lenga, Eminescu. Orizontul cunoașterii, Editura Ni- ajută să treacă prin Vama Cucului, pentru a ajunge
codim Caligraful 2016, pag 157]. Pentru început, așe- mai apoi din nou „în țară.”
zarea românească a însemnat pentru el: satul, pădurea „Omul deplin al culturii românești” găsește în bi-
și codrul. Mai târziu, a vizitat provinciile țării, însu- blioteca lui Aron Pumnul volumele intelectualilor
șindu-și cunoașterea absolută de neamul, pe care-l re- transilvăneni și bănățeni. Acțiunea de frunte a profe-
prezintă. Odată cu pășirea tânărului în Transilvania – sorului constă în angajarea responsabilității copiilor
George Călinescu afirma – se remarcă și importanța de a transcrie Foaia pentru minte, inimă și literatură,
acestei călătorii, care semnifică părăsirea copilăriei și spre a avea la îndemână întreaga colecție a revistei
intrarea în altă vârstă. Asemenea unui pelerin neobo- brașovene. Din cei nouăsprezece ani de apariție, șco-
sit, străbate același drum parcurs în sens invers de ge- larii au copiat publicația pe unsprezece ani. În anul
nerațiile precedente existenței sale, integrându-și în 1868, poetul intră în trupa de teatru a lui Mihail Pas-
întreaga aură intenția de a contempla cerul de la Cer- caly cu primul spectacol la Brașov. El îndeplinește
năuți la Blaj. În perioada petrecută în capitala Buco- obligații de secretariat, întocmind o cerere în limba
vinei, scriitorul leagă o frumoasă prietenie cu Ioan germană către magistratul Brașovului pentru repre-
Neamțu (1846–1870) din Feldru, comună din părțile zentațiile în română. Piesa lui D. Bolintineanu, Mihai
Năsăudului. Datorită epidemiei de holeră din 1866, Viteazul după lupta de la Călugăreni, a avut cel mai
școlile bucovinene își încheie cursurile mult mai de- mare succes. Următoarea destinație a fost Sibiul, unde
vreme, motiv pentru care Eminescu îl însoțește pe costumele vechi românești și dicția frumoasă a acto-
Ioan la întoarcerea acestuia acasă. Prietenia lor avea rilor au fost foarte lăudate. Pentru a recompensa feri-
să fie una de durată, chiar și în timpul studiilor la Vi- cirea adusă, sibienii au organizat un banchet în cinstea
ena, unde Neamțu a frecventat Politehnica. Decesul musafirilor. Prezența românilor însemna pentru Emi-
unui „scumpe frate” l-a determinat pe poet, să-i în- nescu dovada, că „dorul de cultură și de sprijinirea ei
chine oda La moartea lui Ioan Neamțu. Se pare că iti- pătrunsese în popor.” La 10 iulie 1868 au petrecut câ-
nerarul începe la sfârșitul lunii mai 1866. Iosif Vulcan teva zile la Lugoj, un oraș despărțit de râul Timiș și
îi trimite o scrisoare la Cernăuți, în luna iunie, prin care a fost împărțit în Lugojul românesc și cel ger-
care-l informează despre tipărirea nuvelei Lanțul de man. Datorită celebrului guvernator al Banatului, Flo-
aur și-i solicită mai multe poezii. Eminescu face un rimund Mercy, „la 1717, după ce Banatul a fost ocu-
popas la Dej, de unde-i scrie lui Vulcan. Din Manus- pat de austrieci, pe malul stâng al Timișului s-a ridi-
crisul 2275 B, 14 reiese oprirea sa la Gherla, oraș în cat cel de-al doilea oraș: Lugojul german. Aici au fost
care locuitorii nu plăteau dări, administrația statului colonizați nemți din Cehia, Moravia și alte ținuturi
fiind susținută din contribuțiile comunității armenești, ale Europei Centrale.” [prof. dr. Sofronie Mureșan].
ce dispunea de o mare avere. Se mai fac precizări cu Partea germană avea o singură stradă, str. Bucegi,
privire la natalitatea scăzută din această localitate, din care a fost marcată de prezența geniului naţional în
teama divizării averii și se amintește de iconografia turneul său cu trupa de teatru. Semnificativă este co-
pe sticlă, care se bucura de o mare răspândire în seco- respondența “Lugosiu”, din 10 iulie 1868, publicată
lele trecute. Ajunge apoi la Țaga, unde a trăit Gheor- în Albina. Trei reprezentații au avut loc și la Timi-
ghe Șincai în casa contelui Vass între anii 1797 și șoara, unde Iulian Grozăvescu închină trupei o „Salu-
1803. Din Lepturarele lui Aron Pumnul îi sunt fami- tare Thaliei române”. Ziarul Familia felicită întreaga
liare viața și opera lui Șincai, pe care-l elogiază și în activitate desfășurată la Arad, unde s-a susținut că
semn de prețuire donează societății studenților din Vi- Pascaly „vrea să facă din teatru un institut de artă”.
ena lucrarea Hronica românilor și a mai multor nea- Turneul continuă cu entuziasm la Oravița, apoi la Ba-
muri. Altă vizită are loc la Deda în casa familiei ziaș. Memorialistica lui Slavici aduce în discuție mai
Ceontea. La Târgu-Mureș sosește în primele zile din mult trecerea prietenului său prin Beiuș pentru studii
iunie 1866. Dovada călătoriei poetului la Blaj este și liceale, unde între 1862 și 1869 își trec bacalaureatul:
corespondența lui Ioan Cotta și E. Dăianu din 16 mai E. Vorobchievici, H. Gramatovici, M. Ciupercovici,
Epaminoda Bucevski, pictorul de mai târziu și bun
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 49
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
prieten cu Eminescu. Profesorii nu dispuneau de ma- sufletească, ce veghează asupra conștiinței: „Sau țara
nuale școlare. Cele mai bune cărți, considerate de aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu me-
poet, erau cele întocmite de Silivestru Andrievici Mo- rită să fie!“ –Mihai Eminescu.
rariu. Cu toate acestea, el găsea că și acestea necesită
anumite modificări de limbă și schimbare de ortogra-
fie. Problema pronunției, în opinia lui, era de natură
politică, imperiile vecine susținând pronunția provin-
cială spre a distruge unitatea limbii naționale. Datoria
profesorilor era aceea de a promova pronunția gene-
rală. Între preocupările pentru valorificarea creației
românești se afla și întocmirea unui glossar, pentru a-
l ajuta pe Tiktin, un interesat al literaturii vechi româ-
nești. Devine astfel inițiatorul lui Tiktin în elaborarea Din Lugoj
lucrării acestuia lexicografice, care astăzi este una
dintre cele mai importante. Văzut ca un „monstru cu
două capete”, dualismul se străduia să năruie spe-
ranțele neamului românesc. Societatea studenților din
Viena (1870–1872) întâmpină dificultăți, ca urmare a
conflictului dintre generații. Bătrânii doreau folosirea
căilor parlamentare în lupta politică și luau Școala ar-
deleană și succesorii ei ca reprezentanți, unul dintre
ei fiind chiar Simion Bărnuțiu. Aceștia atacă Junimea
– societatea ieșeană pentru noua orientare și-i acuză
de cosmopolitism. Eminescu intervine: „A acuza de
cosmopolitism oamenii interesați de chestiunile vitale
ale națiunii noastre, oamenii care lucrează pe când
alții numai vorbesc, este un semn de rea-credință.“
Din Timișoara
Principiul lui Maiorescu era „naționalitatea în margi-
nile adevărului” – ceea ce-i neadevărat nu devine
adevărat. Cosmopolitismul devine subiect de dezba-
tere în Geniu pustiu. Prima discuție publică între ti-
neri și bătrâni are ca obiect înființarea teatrului pentru
românii din Imperiul austro-ungar. Cei din urmă vo-
iau înființarea unei Academii de drept. Poetul scrie
articolul Strângerea literaturii noastre populare pen-
tru Familia, pe care nu-l mai trimite, ci îl păstrează în
manuscrise. El lua apărarea instituțiilor culturale ale
poporului român, aflat sub stăpânirea dualistă. În ar-
ticolul O scriere critică publicat în ziarul lui Vicențiu
Babeș (ianuarie 1870) respinge atacurile lui D. Pe-
trino, pe care-l atenționează asupra faptului că-l imită
pe Maiorescu. Frumusețea pământului strămoșesc și
curajul străbunilor era mereu invocat de Eminescu.
Poetul evocă în poeziile sale eroismul celor care și-au
iubit cu inimă curată țara, Apusenii sunt asemănați cu
un leagăn, de unde coboară Iancu, ce adesea este aso-
ciat cu Horia: Răsunet, Horiadele, Iancu. Avram
Iancu este chemat să răzbune nedreptățile seculare, fi-
ind reamintit și în Geniu pustiu, în jurnalul lui Toma
Nour. [D. Vatamaniuc, Eminescu și Transilvania,
pag. 62, pag. 120, pag. 55 ].
Așadar, devenirea în timp a culturii noastre,
soarta temeiurilor străvechi ale rostirii românești se
găsesc mereu în simțirea lucrurilor, în acea intimitate Din Timisoara

50 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


BRÂNCUŞI – PONTIFUL ARTEI MODERNE

ULTIMUL INTERVIU CU
V. G. PALEOLOG
de Constantin ZĂRNESCU

- ...Unul din cititorii foarte tineri ai lui Alexandru de a face cunoscute cugetările și teoriile sculptorului ro-
Macedonski, pe la 1894-1903, a fost și Constantin Brân- mân (și de a le interpreta) mai ales pe acelea rămase
cuși. Scriați acest lucru și în volumul dumneavoastră Ti- «orale»... Sunt unele aforisme pe care mi le-ați spus nu-
nerețea lui Brâncuși. Ei bine, cum îl citea tânărul Brân- mai mie, precum : «Coloana fără sfârșit este negarea
cuși, elev pe atunci, la Craiova – și mai apoi student la labirintului... » sau: «Am răsturnat pământul, prieteni,
Belle-Arte la București? l-am răsturnat...» Spusese în 1938, când a plasat ope-
- Brâncuși era și el, pe vremurile acelea, tot un fel rele de la Tg. Jiu și a văzut pentru ultima oară România.
de romantic. Toți avem anii noștri, în tinerețe, când sun- Aceste aforisme mi le-ați spus mie în niște scrisori, dar
tem niște romantici. Dar eu nu l-am cunoscut atunci pe am impresia că nu le-ați fixat pe hârtie niciodată, în exe-
Brâncuși, ci 10-15 ani mai târziu, la Paris, așa că toate gezele Dvs. Sau, poate, nu le-am găsit eu?...
acestea le știam de la el; lui Constantin Brâncuși îi plă- - Aveam 78 de ani când am publicat Tinerețea lui
cea, la Macedonski, tocmai acea îmbinare dintre poezie Brâncuși, în 1968; și știu ce spuneam acolo despre Afo-
și muzică, dintre real și ireal, dintre echilibru, exaltare, risme: «Aforismele lui Brâncuși, care se refereau la
avânt... Brâncuși a iubit totdeauna poezia și muzica; a ceea ce el numea «Jocul său» - «Ma vie c´est mon
fost un mare poet al pietrei... Îmi spunea că el ar fi ajuns jeu...», și mai ales conceptul său asupra activității spiri-
la aceea simplitate suprafirească a sculpturilor sale și tului uman, vor primi o deslușire la timp și loc potrivit
prin muzică. Cred că este greu de explicat. Brâncuși nu în munca noastră de a-l dărui cunoașterii adevărate.»
explica niciodată, doar afirma. Își trăia ideile, nu le ex- Am restituit prin memoria mea multe amintiri brâncuși-
plica la toată lumea, nu le ucidea. Le trăia și le rezolva ene, dar nu mai știu pe care le-am scris și pe care nu le-
artisticește. Sunt sigur că spunea un adevăr despre faptul am scris, lăsându-le să circule tot oral... Brâncuși spunea
că l-ar fi influențat muzica; și era bine că nu spunea ni- că vorba rămâne nemuritoare numai atunci când circulă
mic într-acest sens; și rămânea criptic: să spună criti- pe cale orală și moare când este «fixată», scrisă... Nu a
cii!... mai fost timp... Înainte de 1976, pregătindu-mă pentru
- Cum recita Brâncuși poezia Excelsior, mai ales Centenarul Brâncuși, îmi spuneam: «să apuc să trăiesc
că, aminteați undeva, o știa pe de rost?... Centenarul, când ni se vor deschide toate revistele, să
- Brâncuși, tânărul sculptor de pe atunci, se gândea mai fac ceva pentru prietenul meu, după care pot să
fără putință de îndoială la mai susul condiției sale artis- mor... » Ei bine, am scris câteva eseuri între care și unul
tice. El a intuit în Macedonski ceea ce ține de extaz, de despre prietenia lui Brâncuși cu americanul Pound... Din
înălțare, de măreție. Prin opera și geniul său, Brâncuși s- 1976 încoace, însă, nu am mai putut scrie mai nimic...;
a înălțat tot mai sus, tot mai sus, Excelsior!, toată viața am pierdut concentrarea pe care o aveam eu... Au trecut
sa și a creat ceva unic în lume. Cred că și la bătrânețe își anii puterii...
amintea de poezia lui Macedonski, Excelsior. Acest Ex- - Considerați că e bine sau rău că teoriile, maximele
celsior – (mai sus tot mai sus) a fost un blazon, dacă do- și cugetările lui Constantin Brâncuși au întotdeauna cel
rești, ca un stigmat, ca o ștampilă, pentru destinul său, puțin două sau trei variante? Cum credeți că e mai bine
ca un semn, pentru că a fost în stare nu numai în Româ- să fie preluate și receptate?... Ca expresie literară?
nia, adică la el acasă, ci oriunde în lume, să se înalțe, (Brâncuși a fost un mare sculptor și nu un scriitor, pro-
împotriva tuturor dificultăților, tot mai sus! Dar Brân- priu-zis). Sau ca teorii ale laboratorului său de creație,
cuși mai avea un dar prin care să se apropie ca spirit de deci ca afirmații care-i elucidau sculptura?...
poezia lui Macedonski: era un neoromantic și un artist - Variantele cugetărilor brâncușiene diferă uneori
care avea conștiința geniului și a grandorii sale... foarte mult, iar altele ori deloc; și asta dovedește cât de
- Îmi povesteați că acum câțiva ani un tânăr ameri- mult au fost prețuite și comentate... Eu cred că trebuie să
can ar fi venit la Paris (era chiar în timpul în care se preluăm din ele nu expresia literară, ci înțelesul și ideile
certau pe moștenire copiii lui Pablo Picasso, sau chiar pure despre sculptură. Uneori aceste idei el le afirma în
mai înainte) și acesta a spus: «sunt fiul lui Constantin timpul cioplirii, în timp ce dădea ocol unei bucăți de
Brâncuși – mă numesc Constantin Brâncuși»... marmoră, cu discipolii lângă el... Discipolii le rețineau,
- Știu !... Știu !... Brâncuși nu a avut niciodată copii, dacă aveau ceva stofă în ei, trebuiau să învețe, nu e așa,
de nici un fel. A fost un simplu fals.... de la un sculptor de geniu, taina sculpturii. El nu le
- În 1967, în subtextul unei pagini din cartea Tine- scria... Elevii săi, «ciracii», cum le spunea Brâncuși, le
rețea lui Brâncuși promiteați o mai mare preocupare proferau mai departe, prin alte cercuri și cenacluri de ar-

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 51


BRÂNCUŞI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
tiști plastici. Au ucenicit cu el celebrul astăzi Isamu No- - Rugăciunea este prima lui mare operă – și este un
guchi, Etienne Hajdu, Modigliani, C. Antonovici, Irina portret uman care înfățișează o femeie îngenuncheată ce
Codreanu, Nicolae Teodorescu, Alexandru Istrati, Ro- se roagă și pe care sculptând-o, a ciuntit-o! Ea face sem-
mul Ladea... Și foarte mulți alți români... Găsesc deci că nul ca și când ar fi gata să se închine; nu vedem acest
e firesc să fi apărut variante... lucru, decât dacă îi prelungim noi mâinile, în memorie,
- Fără aforismele, maximele și teoriile acestui și «îi vedem» semnul... Al doilea volum al meu Brân-
sculptor care a revoluționat arta sec. XX mi se pare im- cuși Brâncuși care va apărea, în anul viitor, la «Scrisul
posibil să se decodifice opera lui... Românesc», va arăta puterea de sugestie artistică pe care
- Noi românii intuim opera lui mai puternic, mai a pus-o Constantin Brâncuși în Rugăciunea. Voi arăta
clar; o simțim a noastră; anumite forme brâncușiene tri- cum a spiritualizat-o el pentru a se putea așeza într-un
mit la sculptura noastră arhaică, dar pentru străini, el este cimitir, pe un mormânt – o femeie sfântă, în durere, dar
foarte greu de înțeles, aproape criptic, fără afirmațiile și dezgolită... Și Rugăciunea este o operă «labirintică»,
aforismele sale. Toți exegeții străini l-au judecat mai exact ca jumătate din sculpturile lui Brâncuși... Și aici
ales după teoriile sale... Ca și Braque, ca și Picasso etc. stă interesul lumii întregi față de opera și gândirea afo-
Ce a scris, Brâncuși a scris cu mâna lui, dar mai mult de ristică a celui care a fost socraticul Brâncuși. Brâncuși
jumătate din scrierile sale au rămas orale sau au fost no- nu va fi înțeles și reconsiderat decât prin reconsiderarea
tate de alții, care au trăit lângă el, în amintiri sau memo- operei sale «labirintice», atât cea de la Tg. Jiu, cât și cea
rii. Vreo 25 din ele au apărut în revista This Quarter, aflată în muzeele din străinătate.
condusă de Ezra Pound. Cred că ideile lui Brâncuși con- - Stimate maestre V. G. Paleolog, sunteți împăcat –
tează foarte mult și nu autenticitatea și exactitatea expre- fericit – mulțumit astăzi privind în urmă din înălțimea
siei așa-zis literare. vârstei de 89 de ani pe care i-ați trăit lângă mari oa-
- În cartea Tinerețea lui Brâncuși ați făcut cunos- meni? Ați ajuns să vă câștigați, în această clipă, liniștea
cut un aforism interesant al artistului despre femeie: sufletească?
«Înțelepciunea pământului a fost pentru mine ceea ce - Am ajuns la acea înțelepciune a Nirvanei, adică la
este cu mult mai adânc femeia, dincolo de psihologia seninătate. Sunt împăcat și sunt liniștit... Uneori am fost
Dvs...» Acest «dincolo» mi se pare că ascunde totul. plictisit de viață, mai ales la bătrânețe, după 50 de ani, și
Brâncuși se referea oare la partea milenară din femeie, îmi doream să mor – gândul, însă, la prietenii mei artiști,
la ceea ce au uitat femeia și bărbatul modern din istoria despre care am scris mult, mă ținea în viață... mi-am re-
lor străveche? venit... Am trăit sub vremuri, vorba cronicarului mol-
- Brâncuși îmi vorbea despre acea femeie care poate dav... vedeți dvs..., mi-am dedicat viața lui Constantin
să devină, din nou, «o stăpână a lumii»... Un alt titlu pe Brâncuși, am făcut ceea ce e mai greu: începutul....
care a vrut să-l dea Înțelepciunii pământului acesta a Brâncuși al nostru, pe cât era de simplu și de înțelept, pe
fost. În istoria ei, femeia nu a avut simțul și instinctul atât era de labirintic – și poate că așa a fost mai bine.
războiului și al aventurii. A fost conservatoare, crescă- Brâncuși nu trebuie înțeles dintr-o dată și depășit repede
toare, cultivatoare, a fost mai ales agricultoare și a rămas – adevărul este că el nu va fi «depășit» niciodată. Moore
stabilă, statornică... Nu trăgea cu arcul... Experiența ei s- considera că El va interesa omenirea și va domina artele
a micșorat, ca extindere spațială, dar s-a adâncit sufle- încă vreo câteva sute de ani; și cred că profeția acestui
tește, s-a interiorizat. A devenit o adevărată “eroină”, artist englez, emul al lui Brâncuși, se va împlini. Prin
anonimă, o înțelepciune tăcută a pământului; o mumă... nenumărate elemente, Brâncuși a fost unul din cei mai
Societatea s-a dezvoltat și s-a “programat” pe bărbați, pe mari oameni ai acestui secol, căci a încercat să-l lege de
băieți, iar nu pe femei. Aceasta a însemnat o depășire cu timpurile arhaice, de Antichitate. Și fiecare artist vrea să
consecințe grave a matriarhatului pentru omenire. Avea îmbrățișeze timpul său cu Antichitatea, dar e nevoie de
să se nască conceptul de luptă, de putere (de forță); și de o putere titanică. Antichitatea rămâne eternitatea omeni-
război. rii...
- El vedea între bărbatul și femeia acestui secol al - Sunteți deci împăcat, liniștit...?
războaielor un dezechilibru evident între înțelepciunea - Iată, mă simt astăzi împăcat cu soarta mea. Am
(spirit) și forță (bărbăție), un dezechilibru în favoarea trăit între mari români și am traversat un secol plin de
forței și a mirajului forței... revoluții. Am fost prietenul lui Alexandru Macedonski,
- Foarte adevărat. Iată de ce l-a interesat pe Constan- discipolul său; am fost prietenul lui Constantin Brân-
tin Brâncuși seninătatea și candoarea chipului Domni- cuși, al lui Amedeo Modigliani, al lui Joyce... Sunt îm-
șoarei Pogany, al Prințesei X; și al tuturor chipurilor de păcat și fericit... Sunt fericit că partea aceasta de pămân-
femei din opera lui... turi a dat lumii pe omul cel mai mare pe care l-au dat
- Apropo de «ciclul feminin» al lui Brâncuși: între românii artei vreodată...
operele din 1907-1910 cred că despre Rugăciunea s-a
vorbit cel mai puțin... Un mare sentiment al vieții, dure- Notă: Această discuție a avut loc cu o zi înainte de
rea după cel de lângă noi pierdut, a fost redat de Brân- trecerea în neființă a lui V. G. Paleolog.
cuși printr-un chip spiritualizat și arhaic de femeie... (Ramuri, nr. 3 (177), martie 1979, p.13)

52 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


BRÂNCUŞI – PONTIFUL ARTEI MODERNE

Mihaela Diana LUPȘAN

TRIADĂ CULTURALĂ: ADRIAN MARINO


DESPRE PROBLEMATIZĂRILE LUI MIRCEA
ELIADE CU PRIVIRE LA OPERA LUI BRÂNCUȘI

De personalitatea lui Brâncuși s-au preocupat nume- Eseistul observă tenacitatea cu care Eliade s-a îngrijit
roși oameni de cultură, unii dintre ei dedicându-i o canti- de propagarea spiritualității arhaice într-un context mo-
tate impresionantă de studii insolite. Prin prisma articolu- dern. Remarcăm prezența coincidentiei oppositorium
lui Brâncuși interpretat de Mircea Eliade, publicat cu care este specifică sistemului de gândire eliadesc: de la
ocazia centenarului, Adrian Marino scoate în evidență în- arhaic (suflul pe care-l are opera sculptorului prin tema-
cercările lui Eliade care vin să complinească omagiul în- tică) până la modern (contextul în care Eliade îl propune
suflețit și repetat al iubitorilor de cultură, în genere. pe Brâncuși ca personalitate de referință în arta modernă)
se impune vehicularea conceptelor de sacru (acesta fiind
reprezentat de ascensiunea sugerată îndeosebi de Co-
loana Infinitului) și profan (prezența elementelor terestre
în operele lui Brâncuși), redate printr-o creativitate de sor-
ginte divină, în detrimentul științei (scolasticii), cu toate
că Brâncuși a fost un bursier diligent.1 Potrivit lui Paul
Anghel, în primii ani, Brâncuși a lucrat după tipic, reali-
zând modele perfecte ca formă și, totuși, mediocre, până
a lăsat suflul divin să-i revigoreze opera.
Pentru această creativitate primordială ce frapează
prin puritatea sa, nefiind alterată de știința care normează,
Eliade găsește o noimă: „Însemnările scriitorului din iulie
1962 (Fragments d’un journal, Paris, Gallimard, 1973,
p. 403) schițează o primă explicație: «Pare de necrezut. Și
totuși, dacă se acceptă punctul meu de vedere că Brâncuși
a fost un țăran care a reușit să uite ceea ce a învățat la
școală”2 și a regăsit în felul acesta universul spiritual din
Neolitic – această creativitate excepțională își găsește ex-
plicația.»”3 Considerăm că forma (s.n. L.M.D.), pe care
încă din primii ani de practică o domina cu măiestrie, își
capătă conturul care o definește tocmai prin intermediul
fondului (s.n. L.M.D.), care reprezintă spiritualitatea an-
cestrală. Acest punct de vedere este întărit și de afirmația
lui Ezra Pound: „Odată înțeles, Brâncuși afirmă hotărât
că arta, oricum ai lua-o, nu este o crise des nerfs, iar fru-
mosul – nicidecum grimasă sau gest inconștient; se
ajunge la precizia matematică a proporției pornindu-se de
la un ideal al formei, nu prin matematică.4 Forma este in-
strumentul care ne ajută să facem fondul inteligibil pentru

1 Foaia matricolă de la Școala de Meserii din Craiova și diploma promoției.” Vezi Barbu Brezianu, Ani de internat, în„Omagiului
ce atestă absolvirea Școlii de arte frumoase din București sunt ar- Brâncuși. Volum editat de revista «Tribuna», Redactor șef: Du-
hivate în Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. mitru Radu Popescu, Centenar Brâncuși, 1976, pp. 29-30.
2„Dar iată negru pe alb situația astfel cum rezultă din foile matri- 3Adrian Marino, Brâncuși interpretat de Mircea Eliade, „Oma-

cole pe răstimpul a cinci ani școlari 1894-1898. Datorită dârze- giului Brâncuși. Volum editat de revista «Tribuna»“, Redactor
niei, iscusimții și îndemânării lui – numai patru luni de la primirea șef: Dumitru Radu Popescu, Centenar Brâncuși, 1976, p. 53.
4Ezra Pound, Elixirul sculpturii lui Brâncuși, în „Omagiu lui Brân-
în Școală, Brâncuși va fi trecut «după a sa cerere», din anul I-iu
în anul al II-lea – ceea ce denotă faptul că profesorii și-au dat cuși. Volum editat de revista «Tribuna»“, Redactor șef: Dumitru
imediat seama de însușurile lui. Nedezamăgind așteptările – în tot Radu Popescu, Centenar Brâncuși, 1976, p. 46. Vezi și „În timp ce
timpul când a fost intern al Școlii – bursierul s-a aflat în fruntea
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 53
BRÂNCUŞI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
a accesa transcendentul prin actul artistic. Paradoxul este Mircea Eliade a încercat să promoveze nu doar lite-
aprofundat atunci când Eliade se gândește la afirmația lui ratura, ci întreaga cultură românească întâi în spațiul Eu-
Brâncuși despre propria-i creație. Referitor la „Coloana ropean, apoi în toată lumea. O dovadă a promovării im-
Infinitului” Brâncuși spune că aceasta sprijină lăcașul portantelor figuri culturale românești este și corespon-
Providenței, iar Eliade o privește ca pe un „Stîlp cosmic” dența sa. Cu ajutorul acestei surse am remarcat că Eliade
ce reprezintă un Axis Mundi. Scriitorul a ridicat un semn conversa despre viața, opera, sursa de inspirație, inco-
de întrebare cu privire la sursa care i-a revelat sculptorului mensurabila forță a harului divin ce a generat adevărate
această noțiune megalitică eradicată din cultura Balcanică capodopere, dar și posibila sterilitate a creativității lui
de peste două mii de ani. Răspunsul la această sinuoasă Brâncuși. Printre destinatari se numără: Mac Linscott
întrebare tot savantul ni-l oferă atunci când afirmă că no- Ricketts (11 ian[uarie] 1972), Mary Stevenson (1 martie
țiunea s-a păstrat în folclorul religios, ceea ce duce la ge- 1972), N. Al. Toscani (26 februarie 1976) și mulți alții.
nerarea altei interogații: Brâncuși a surprins un concept Atât din scrisorile cu diverse personalități culturale, cât și
sau o întreagă religiozitate de mult apusă? La fel ca Eli- din Fragments d’un journal reiese preocuparea majoră
ade, Octavian Fodor nu poate separa estetica operei de ca- acestui spiritus rector al culturii noastre cu privire la des-
racterul sacru: „Îmi vin în minte largi săli de muzee, unde tinul sculptorului: „Problema cea mai dramatică este cea
printre sculpturile lui Brâncuși se pășește cu religiozitate, pusă de Coloana infinită. (…) El a comparat-o cu Co-
unde omul venit din toate zările își regăsește ființa în plăs- loana Cerului, stâlpul casei care sprijină cerul și face cu
muirile pornite din spiritualitatea neamului nostru.”5 De putință comunicarea dintre Cer și Pământ. Într-un cuvânt,
asemenea, în Mărturii despre Brâncuși, publicată alături Brâncuși o consideră ca pe un axis mundi. Ideea este
de P. Comarnescu și I. Jianu, Mircea Eliade demon- foarte veche și răspândită peste tot. Acest tip specific de
strează că sursa de inspirație a sculptorului a fost folclorul axis mundi sub forma unei coloane de piatră, ar fi putut fi
românesc. Cei trei autori exemplifică diverse arhetipuri o creație de-a culturilor megalitice, dar asta nu e așa de
din Oltenia ori Transilvania, observând că arhetipurile important. Ceea ce importă, pentru mintea mea, este fap-
utilizate de sculptor sunt o regresiune a spiritului la sim- tul că Brâncuși a conceput Coloana infinită ca un axis
bolurile arhaice ale timpului sacru. Această accesare a mundi cu ajutorul căreia poți atinge Cerul, și că după ce a
timpului sacru produce in planul real o degajare a valori- creat această capodoperă el nu mai avea nimic de creat (s.
lor ontologice în opera de artă. a.), care să fi fost demn de geniul său. A mai trăit încă 20
În ceea ce privește creativitatea lui Brâncuși, mai tre- de ani și s-a mulțumit să sculpteze nu știu câte copii ale
buie menționat un aspect care l-a împins pe Eliade la noi unor lucrări care îl făcuseră vestit.7 Pe autor îl frământă
problematizări: Forța creativității sale artistice a sistat sensul pe care sculptorul dorea să i-l dea operei, ajungând
după ce a fost realizată capodopera ce reprezintă un Axis la concluzia că Brâncuși dorea ca această cale de comu-
Mundi sau a fost înăbușită de personalitatea sa puternică, nicare cu divinitatea să constituie un axis mundi, iar acest
ce a tins spre o autodepășire pe care nu i-a permis-o con- centru al pământului este un procedeu de transgresare a
textul: „Mircea Eliade face două ipoteze. Misterul «steri- temporalității. Astfel, Brâncuși, la fel ca și Eliade, a ieșit
lității» lui Brâncuși din ultimii douăzeci de ani ai vieții de sub incidența timpului (sacralitatea este incompatibilă
sale trebuie căutat: «1. Fie în convingerea că după Co- cu ideea de temporalitate) și, implicit, a istoriei (sacralita-
loana Infinită era inutil să se mai înhame la o altă operă tea este compatibilă cu dimensiunea trans-istorică). Axis
majoră; 2. fie în profundul său regret că împrejurările nu mundi marcheză trecerea în eternitate, fiind totodată ro-
i-au îngăduit să se depășească creând mausoleul de la In- dul căutărilor transcendente ale artistului. Așadar, potrivit
dor».6 Oricare ar fi adevăratul motiv, cu siguranță este le- viziunii lui Mircea Eliade, Brâncuși a abolit istoria și s-a
gat și de condiția artistului: neputința de a i se crea con- înscris definitiv în eternitate, prin crearea unei opere ce
textul propice creării reprezintă lupta artistului frământat constituie un Axis Mundi ce reprezintă o punte de legă-
de metafizic, în plac fizic, la care acest genius loci al Ro- tură între memoria colectivă din trecutul îndepărtat și per-
mâniei răspunde cu o liniște pietrificată, în plan artistic. spectiva unui profet.

dialogul înaintează, sculptorul și piatra sa, care sînt la început enti- India să facă un mausoleu, dar a propus să taie un munte (exact
tăți impersonale separate, lucrează treptat tot mai uniți, cioplind ca în Coloana... și maharadjahul, chiar miliardar dacă ar fi fost,
forma sculpturală – pînă cînd se realizează o idee-formă finală.” nu-și putea permite o asemenea fantastică cheltuială).” Vezi Mir-
David Lewis, „Dialog concentrat între artist și materialul său”, în cea Eliade Europa, Asia, America... Corespondentă R-Z, îngriji-
Ibidem. p. 92. rea ediției și indice de Mircea Handoca, București, Editura Hu-
5 Octavian Fodor, Omagiu, în „Omagiului Brâncuși. Volum editat
manitas, 2004, p. 181.
de revista «Tribuna»“, Redactor șef: Dumitru Radu Popescu, 7Mircea Eliade, Fragments d’un journal, Traducere din română

Centenar Brâncuși, 1976, p. 10. realizată de Alain Paruit, Paris, Editura Gallimard, 1974, pp. 532-
6Eliade amintește despre acest proiect neîmplinit într-una din scri-
534. Traducerea în română ne aparține.
sorile adresate către Mary Stevenson: «Prin 1936, a fost invitat în
54 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
FILOSOFIE

A. I. BRUMARU

FIINȚA ÎN ROMÂNEȘTE?

Dacă, așa cum s-a spus, cultura națională e forma și căderile ei, și cu acelea toate (să le zicem: deveni-
în care un popor trăiește de la naștere până la moarte, turile) în care mereu purcede.
și chiar în somn încă, într-o cultură precum aceasta a Devenirea întru ființă, prodigiosul tratat de on-
lucrat, și va fi și visat câteodată, filosofia lui Constan- tologie al lui Constantin Noica, începe de aceea hotă-
tin Noica. A visat, fără îndoială, multe: câte însă, după rât: ,,Filosofia nu se îndeletnicește cu ființa pură și
dispariția gânditorului, nu se vor mai împlini, rămâ- simplă, cum păreau a spune anticii, nici cu devenirea,
nând de acum numai în ceea ce ar fi fost cu putință? cum par a spune modernii. Se îndeletnicește cu deve-
Dar și ceea ce filosofia lui Noica a construit – și pen- nirea întru ființă”. Adică – să rezumăm – cu ceea ce
tru cine va sta astăzi să evalueze – este iarăși mult, a fost doar devenire și a ajuns, cu conștiința devenirii
unei mari părți din spiritualitatea românească îi este întru ființă (cu rațiunea), adevărata devenire întru fi-
dat să pornească tocmai de aici, într-o seamă cu lumea ință. Cu rațiunea, devenirea află că este făcută pentru
și cu veacul ei. ființă; ceva adică de dinainte de trezia ei, fie numai
Gânditorul cu o impozantă lucrare (tot ce atingea ceva ca și presimțit printr-un întuneric, așa cum s-a
vestea forma filosofică), a fost totuși puțin comentat spus: o ivire însă către care totul se adună și, apoi, se
cu opera (junilor săi alumni se pare că le cerea chiar duce: numai rațiunea are această evidență prealabilă,
să n-o facă). Cineva l-a negat nestăpânit: nu e deloc în sensul căreia devenirii îi este ursit să apuce. Dar –
filosof, spunea Alexandru Paleologu, e numai un as- se vede – aci gânditorul a precizat degrabă: întru fi-
tuțios sofist (?); un literator captivant (1) – un fel ință (cu termenul acesta românesc ale cărui sensuri l-
adică de avocat al ideii, nu e și maieutria, moașa ideii au muncit pe Noica o viață de om). Pentru că doar așa
(accoucheuse) (2). Dar, iată, la acestea C. Noica ar fi fiind, ,,devenirea nu e niciodată încheiată, nu e pe ni-
putut răspunde cu delicatețea smereniei sale: „Vă iu- cio treaptă devenită, ci e deschidere statornică”, așa
besc așa cum sunteți, tot ce e viu și tot ce e, prin cum ființa e ,,coprezentă fiecărui moment de pe linia
moarte, încă mai viu în rosturile voastre. Voi sunteți devenirii” (4).
partea mea de istorie, sunteți partea mea de eternitate. Ca să ai parte de ființă trebuie să fii deschis către
Dacă nu v-aș iubi așa cum sunteți, ce aș face din dra- ea, ne încredințează Constantin Noica. Rostirea ro-
gostea mea? Dacă n-aș înțelege, vedea și nădăjdui în mânească îl va fi însoțit și aci cu ceea ce aceasta bă-
voi, în ce altceva aș nădăjdui și înțelege? Voi mă tri- nuie și pipăie în peripețiile lumii. Filosoful scrie acum
miteți dincolo... adică atât de adânc în inima voastră, acestea: ,,în termeni românești s-ar putea spune mai
încât regăsesc toate izvoarele pe care o nebunie arză- limpede: rostirea numelui de ființă vorbește despre
toare le secase la suprafață. Vă înțeleg, chiar când nu așezarea în rost, despre rostirea realului însuși”. As-
știu să vă tălmăcesc sensurile, vă iubesc, chiar dacă- tfel, deschiderea lucrurilor către ființă este ca una în-
mi dușmăniți idealurile”. (3) spre rostul lor (care nu este ,,gata dat și în afara lu-
Nu e filosof – e câteodată posibil să îți spui – de- crurilor, ci reprezintă intimitatea, sufletul, principiul
cât acela care-și pune problemele adevărului, limite- de ființare al oricăruia”) – o deschidere ce e ,,întâiul
lor și nelimitelor cunoașterii, ale misterului, totul aci indiciu al ființei”. ,,Numim atunci ființă – continuă
fiind legat de termenii: sacrul, omul, natura. Dintre gânditorul – principiul lăuntric al oricărui lucru
gânditorii generației lui Noica, Petre Țuțea a ales, ca care-l face să se deschidă și să rămână, chiar împlinit
realiștii medievali, numai primul termen (unitatea și pus în rost după felul lui, în mai departe deschi-
reală a lumii și unitățile reale ale lucrurilor dinăuntrul dere”. Ca să nu fie însă o deschidere ce pierde – și
ei, sunt transcendente și deci nu aparțin nici naturii, sinea, și ființa – deschiderea e cuplată cu o închidere,
nici rațiunii scrutătoare), Constantin Noica însă pe e una adică într-o închidere: ceea ce se deschide e în-
toți trei: ca dând astfel, întreit, socoteală despre ființă chiderea însăși (se deschide ,,ca închidere și rămâ-
(în acest loc, Heidegger, de care mulți l-au apropiat, nând închidere”: ,,ceva intră într-un orizont și nu mai
nu vizează pesemne decât omul, ca ființarea ce în- iese din el; dar cu orizontul lui cu tot ce deschide mai
treabă despre ființă). Nu va fi așadar vorba la Noica departe”). Nu e aci, poate, iarăși semnul că sub gân-
de o gândire teonomică fiindcă dacă știi că-ți e dată dul filosofului a biruit încă o dată gândul românesc?
devenirea, știi că ești, ca filosof, și cu întreaga lume Un gând ce, la noi, nu e fără de așezare, nu e fără de
de care ai a da socoteală. Ființa nu e fără de lume (des- loc, nicicând neadăpostit într-o formă și apărat de
părțită de ființările ei), e și cu lumea, cu toate sosirile aceasta; toate sunt, dimpotrivă, numai ca așezare
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 55
FILOSOFIE
(omul, comunitatea etc.), altfel ar fi de neînțeles, nu Note. 1. Alexandru Paleologu, Amicus Plato... sau
le iei defel în și la prețuire (5). Apoi, numai închis, la despărțirea de Noica, în Ipoteze de lucru, Editura Cartea
propriu – ,,într-un spațiu (...) în forme comunitare” – Românească, București, 1980; 2. În Jurnalul filosofic din
un popor are ,,acces la ființa istorică”; acces însă, 1944, Constantin Noica își va nota acest îndemn al Sfântu-
lui Paul, din Epistola a doua către Corinteni: ,,Dacă e
cum s-a demonstrat, doar al sedentarilor, improbabil
vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu slăbiciunile
la nomazi. Să mai amintim, pe urmă – cum dealtmin- mele”. După săvârșirea sa întru cele veșnice, la 5 decem-
teri o face gânditorul însuși – că prepozițiile ca ,,par- brie 1987, cei ce l-au cunoscut de aproape pe Noica, elevii
ticule ontologice” sunt, ca și toate în românește, spa- lui tocmai, dacă nu l-au uitat, îl laudă numai cu slăbiciunile
țiale? Asupra, către, cu, da, din, după, în, până, prin, sale. Undeva, lângă Ceruri, marele filosof român le va fi
sub – sugerând poziții ori dispuneri – închid, și închid mulțumind – i se împlinește una din severitățile gândului.
foarte bine. Cu greu reușești să mai obții deschiderea. Dintre toate slăbiciunile lui Constantin Noica am ales-o pe
,,În limba română – observă Constantin Noica – aceasta: nu a izbutit să-și înfăptuiască școala visată. Una în
ceea ce scoate prepozițiile din închidere este iarăși o care dascălul trebuia să-l învețe pe discipol că nu are nimic
prepoziție (s. aut.), anume ,întru’ ”. Ea ar exprima o de primit, că rolul lui e numai să crească. ,,Discipolul vrea
să devină iederă”, spunea gânditorul. ,,Trebuie să-l lași să
spațialitate care nu fixează, preluând ,,toate închide-
fie ce trebuie să fie: chiar buruiană”. ,,Noica tânjea la
rile celorlalte, spre a le trece în deschidere”. ,,Cate- această fertilitate a apostolatului său: să-l năpădească bu-
goria centrală” (după gânditorul român) a Tratatului ruienile. Să nu fim nedrepți: multe buruieni au încercat,
de ontologie este limitația ce nu limitează. Ea este, după moartea sa, să-i podidească memoria, dar nu acestea
afirmă unii dintre comentatori, de inspirație kantiană vor da totuși socoteală de Constantin Noica în locuirea lui
(o limitație fiind, la Kant, într-adevăr a treia categorie românească. Certându-și adesea neamul – sprijinit de ma-
din grupa calității). Dar la o ,,limitație ce nu limi- rile minți ale acestuia, de la Principiile Cantemir la Emil
tează” nu duce, chiar direct, și închiderea aceea care Cioran – el i-a deschis prin hățișuri drumul, un drum spre
e mereu într-o deschidere? Ceva, spre a fi o calitate, acasă ce va fi să fie. Este și aceasta, oare, o slăbiciune?
trebuie să avem aici o aspră îngrădire: frumosul de Constantin Noica era de părere că nu există încă, la ro-
mâni, un Eminescu al filosofiei. Mi-am permis să-l contra-
pildă. Gândirea românului se pare, însă, că repudiază
zic: un Eminescu al filosofiei românești este el însuși. De
aceasta: nu zice el chiar frumosului altfel, de la forma, unde se afla atunci (articolul meu a apărut în revista Astra
ae și nu de la adverbul belle (ca în celelalte limbi ne- din decembrie 1987), Constantin Noica nu a mai avut pu-
olatine), calitatea frumosului fiind așa, ca la strămoși, tința răspunsului. Sunt convins totuși că de Constantin No-
legată și de formă? Și nu poți spune cu îndreptățire la ica au de dat seama spiritul lui Eminescu, nu și iederile, de
români că un lucru ține ,,de aici până aici”, între fron- el dă socoteală poporul român”; 3. În revista ADSUM,
tiere strânse. Precum, în felul următor (ca să închidem scoasă de C. Noica într-un singur număr, în 1940; am pri-
cu această spusă țărănească reprodusă undeva de Er- mit-o de la ÎPS Mitropolitul Antonie Plămădeală; 4. Con-
nest Bernea) (6): ,,Lucrurile sunt laolaltă, da’ nu așa stantin Noica, Devenirea întru ființă, Editura Științifică și
nemișcate. Toate să țin lanț, așa una din alta, da’ nu- Enciclopedică, București, 1981; 5. Vezi și A. I. Brumaru,
Ființă și loc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990; 6. Ernest
i numa’ atât. Așa le înțelegem și noi cei proști; cum
Bernea, Cadre ale gândirii populare românești, Editura
putem. Lucrurile merg numa’ așa de o părere în șir, Cartea Românească, București, 1985.
da’ ele mai viu și în altă formă: să pătrund unele pe
altele. Așa e greu de prins, că vezi, nu-i numa’ așa,
de aici până aici”.

Execuția lui Gheorghe Doja, 1514

56 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


FILOSOFIE

Iulian CHIVU

Sinele, dinspre Orient spre Occident

Dacă filosofia occidentală nu ar face oneste trimiteri care, cum vom vedea, Upanișadele nu o împărtășesc în-
la gândirea indiană în texte și tradiții și dacă am nesocoti trutotul, chiar în temeiul a ceea ce spune cumva și
paradigmele diacronice ale reprezentării, ar fi suficiente Kanāda: Substanțialitatea și eternitatea sa sunt explicate
argumente să ne grăbim a crede că Occidentul a transferat prin intermediul aerului (III.2.2.). Iată, de pildă, Kaușitaki
tacit, dar grosso modo, o serie de idei din mediul noema- brāhmana upanișad3 afirmă că toate divinitățile admit
tic al genezei lor într-un altul, diferit ca modalitate idea- ideea unui suflu (prāna) ce dă naștere Sinelui ca manifes-
tică. De la Bhagavad-Gita la Vaíśeśíka Sūtra și până la tare a conștiinței (prajñā). Numai așa Sinele are o mani-
Das Sein-ul heideggerian, alteritatea gândirii apusene nu festare spațială, el intră în vânt și merge în paradis
poate fi pusă la îndoială; Sinele, de pildă, în reprezentarea (II.14.).
lui, fiind unul din numeroasele concepte în dialogul uni- Ca atare, ajungem la o primă structurare a Sinelui:
versal al ideilor. Acest suflu care este chiar Sinele-conștiință (prajñātman)
Dacă luăm ca mărturie unul din cele mai vechi texte a intrat în Sinele-corporal (śārīṛātman) prin firele de păr
de filosofie sanskrită care s-au păstrat peste timp (datat cu și prin unghii – IV.20, textul upanișadic subliniază că Si-
aproximație în sec. V-IV înainte de Hristos), Vaiśeșika nele-corporal (śārīṛātman)urmează Sinelui-conștiință
Sūtra1, atribuit ascetului Kanāda, cam din aceeași vreme (prajñātman) necondiționat. Din Śvetāśvatara Upanișad
cu Bhagavad-Gita, avem deja o primă conturare a con- aflăm că Sinele se găsește în cavitățile ființei. Sinele indi-
ceptului în gândirea jainistă, definitivată de Mahavira cu vidual, care este totuna cu Sinele-corporal din Vaiśeșika
șase secole înainte de Hristos. Spre deosebire de bud- Sūtra, este lipsit de putere față de Sinele tuturor (sar-
dhism, care susține nonexistența Sinelui, și de Upanișa- vātman): El e omniprezent (sarvagata) prin aceea că el
dele, care pledau pentru un Sine unic, cu Vaiśeșika Sūtra penetrează totul (III.21). El este însuși focul care a pă-
suntem pe un teren de reflecție mult mai cristalizat și mai truns în ape (IV.15), el este Sinele din mijlocul celor exis-
contextualizat filosofiei Vedānta. tente. Cu acest ultim verset, Upanișadele ne aduc în lu-
Astfel, Kanāda socotea, în contextul unui realism mea esențelor născute din contrarii: focul care pătrunde
care nu era totodată și materialist, că totul se cuprinde în în ape și care mai apoi cuprinde existența ca atribut ulte-
cele șase categorii vedantine consacrate: substanța rior, distinctiv.
(dravya), atributul (guṇa), acțiunea (karma), universalul Cu Māņḍūkya Upanișad, Sinele se relevă ca exis-
(sāmānya), particularul (viśeșa) și inherența (samavāya)2 tență în patru stări (pāda), respectiv starea de veghe (jāga-
– sinele/sufletul (ātman) fiind de ordin noetic, cu o natură ritasthāna), starea de vis (svapnasthāna), starea de somn
abstractă, ca și mintea (manas), inherența (samavāya), (kāma) și cea de a patra stare, adică cea de nevăzut
universaliile (sāmānya) ori particulariile (viśeșa). (adṛṣṭa), de nedorit (avyavahārya), de neatins (agrāhya),
Pentru Kanāda Sinele se află în relație cu Mintea fără fără caracteristici (alakṣāṇa), de negândit (acintya), de
a se confunda însă cu ea: Existența și non-existența cu- nedescris (avyapadeśya); [această stare] este Sinele cel
noașterii la contactul sinelui cu obiectele simțurilor re- unic, esența cauzelor, încetarea [existenței] lumii feno-
prezintă indicii ale [existenței] minții (III.2.1) și își con- menale, este calmă, benefică, nonduală (advaita).
diționează de aceasta o parte din atributivitate. Apoi ad- Această [stare] este Sinele, aceasta trebuie să fie cunos-
mite că Datorită lipsei de particularități a aceluia în care cută (2).
iau naștere plăcerea, durerea și cunoașterea [există] un Gândirea occidentală, se știe, ajunge mult mai târziu
singur sine [într-un individ] – III.2.19, totodată, datorită și destul de greu, după dispute îndelungi, să accepte evo-
[diferitelor sale] instanțieri, [sinele] este multiplu – luția Sinelui din cauza confuziei cu Ființa, cu Mintea, cu
III.2.20. Sinele nu se confundă cu Eul, acesta ține de par- Sufletul, cu desăvârșirea, atribut exclusiv divin, care, în
ticular, în timp ce [cunoașterea existenței sinelui] ține de viziunile Vedanta, este sens și scop al Sinelui: Sinele cel
revelație –III.2.8. Ca urmare, [Cunoașterea implicată în Unic din Māņḍūkya Upanișad, Sinele brahmanic din
conceptul de]„eu” se datorează existenței sinelui indivi- Māņḍūka Upanișad: Acest Sine asimilat înțeleptului,
dual și nu unei alte entități, întrucât ceea ce este perceput este brahmanic și trebuie obținut prin adevăr, asceză,
e un [anumit] obiect distinct [de orice altă entitate] – prin cunoaștere corectă (samyag jñāna), prin castitate
III.2.14. permanentă (III.1.5).
Afirmând, deci, un Sine particular, se poate vorbi, în Ca finalitate, Sinele acesta nu poate fi dobândit nici
limitele tradiției religioase (śāstra), nu atât de o multitu- prin explicații, nici prin intelect, nici prin multe revelații
dine, ci de o multiplicitate a Sinelui (nānātva), idee pe (śruti) –III.2.3 ; Obținându-l pe [Brahman], vizionarii

1 3
București, Ed. Herald, 2010; traducere, introducere, comentarii Vezi Upanișad, note, introducere si traducere de Ovidiu Cristian
de Ovidiu Cristian Nedu. Nedu, București, Ed. Herald, 2006
2 Vezi introducerea lui Ovidiu Cristian Nedu, p. 15.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 57


FILOSOFIE
sunt mulțumiți de cunoașterea [pe care o au], și-au rea- norme etice și îndreptate asupra Sinelui suprem, cu do-
lizat Sinele, sunt lipsiți de pasiuni, liniștiți (n.n. fiindcă l- rințe stinse, neeliberate din dualitatea fericire/durere, ar-
au găsit pe cel omniprezent - sarvagam) – III.2.5. Acest gumente care, în consecință, nu rezistă maieuticii lui
Sine (Brahman) este socotit unic odată cu Vajrasūcika Kṛṣṇa.
Upanișad (9), unde își relevă calitățile: lipsit de naștere Arjuna este prevenit asupra desăvârșirii în opoziție cu
(jāti), calități (guna),sau fapte (ktiyā), lipsit de cele șase opțiunile de tip Sattva (echilibru, armonie, puritate), Ta-
infirmități, de cele șase stări și de toate defectele, a cărui mas (dezechilibru, haos, impuritate, apatie) sau Rajas
identitate (svarūpa) este adevărul (satya), cunoașterea (pasiune, moderație, egoism) între care are de ales: Feri-
(jñāna), beatitudinea (ānanda) și infinitul (anata), care cirii care de la început și până la urmă este o tulburare a
există prin el însuși (svaya), lipsit de determinații (nirvi- Sinelui, născută din somn, delăsare și nepăsare – i se
kalpa), suportul întregii gândiri conceptuale (kalpa). spune că ține de tamas (XVIII.39), sau Cea care la înce-
O secvență a desăvârșirii vedantine, un text cu vădite put este ca otrava, la sfârșit ca nectarul nemuririi
calități literare și moralizatoare, ne furnizează Bhagavad- (amṛta), care se naște din lumina Cunoașterii Sinelui – ei
Gita, o tulburătoare ipostază a scoaterii lui Arjuna4 din i se spune că ține de sattva (XVIII.35).
inerția indusă de o cădere a eroului în emoțional; Sinele- Totdeauna se folosesc argumente aproape exclusiv
corporal (śārīṛātman) nu mai urmează Sinelui-conștiință din atributivitatea Sinelui: Sprijinindu-se pe această pă-
(prajñātman) și ceea ce experimentează acesta nu depă- rere, cei care și-au pierdut Sinele, puțini la minte, crunți
șește limitele corporalității știut fiind că, la acest nivel, Si- la fapte și rău făcători, se nasc spre distrugerea lumii
nele se localizează nu în creier, ci în inimă. (XVI.9).
Această adevărată scriptură sanskrită, atribuită mai În cazul lui Arjuna însă, lucrurile stagnează în sfera
multor autori, face parte din Mahabharata, întrunește si- Sinelui individual: Precum eterul omniprezent nu este în-
multan și trăsăturile unui poem filosofic și pare să fi in- tinat din cauza subtilității sale, așa și Sinele care sălășlu-
spirat atât jainismul, cât și buddhismul, precum și practi- iește pretutindeni în trup, nu este întinat (VIII.32). Or mo-
cile yoga. Bhagavad-Gita5,obiect al celor mai prețioase delul acesta poate intra în opoziție cu Sinele suprem și
interpetări, a fost asemănată pentru hinduism cu Noul tocmai în legătură cu acesta este avertizat: Există însă un
Testament, iar Vedele cu Vechiul Testament ebraic. alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem – care,
Bhagavad-Gita înseamnă în sanskrită Cântarea lui pătrunzând cele trei lumi, le susține – Stăpânul Divin ne-
Dumnezeu și aici Kṛṣṇa, ale cărui virtuți îl pot aduce în clintit (XV.17).
comparație cu Iisus Hristos, izbutește convertirea lui Ar- Așadar, Stăpânul divin este Spirit și Sine Suprem,
juna la menirea sa de luptător, însă numai prin desăvârși- unic, atotputernic, copleșitor, de necuprins, inegalabil,
rea ca Sine: omul care se bucură numai de Sine, care gă- Unul genetic și polarizant al tuturor religiilor, iar de aici
sește mulțumire numai în Sine, care își găsește liniștea în lucrurile sunt asumate teologic – pe de o parte, filosofic
Sine, acela nu mai are nimic de făcut (III.17), îi spune ca idee și etic ca manifestare – pe de alta. În psihologiile
Kṛṣṇa argumentându-i că simțurile, cărora eroul le căzuse moderne, Sinele este o structurare identitară a personali-
pradă, sunt, într-adevăr, deasupra obiectelor lor, însă dea- tății; în prelungirea Eu-lui, la Sigmund Freud, sau o su-
supra acestora este simțul intern, deasupra lui mintea și praordonare a acestuia, la Carl Gustav Jung.
deasupra acesteia din urmă este Sinele adevărat, unic Survine însă o întrebare: Este Eul totuna cu Sinele?
(III.42). Și dacă nu, de unde se separă și ce anume le distanțează?
Aici se face o apropiere cauzală evidentă cu ce spu- O astfel de dezbatere avea să înceapă încă din sec. al XIX-
nea Kanāda în Vaiśeșika Sūtra, III.2.19: Datorită lipsei lea, în rândul psihologilor, odată cu William James (fra-
de particularități a aceluia în care iau naștere plăcerea, tele romancierului Henry James), dar primele răspunsuri
durerea și cunoașterea [există] un singur sine [într-un in- le dăduse deja filosofia occidentală, iar în filosofia româ-
divid]. Ca atare, Bhagavad-Gita, fără să ducă lucrurile nească, Constantin Noica face disocierea începând din-
spre suficiență și limitare, consideră că: Continua Cu- spre spiritul limbii6, lăsând lucrurile sensibil apropiate,
noaștere a Sinelui, înțelegerea rostului cunoașterii ade- dar inconfundabile totuși: sinele nu este eul și conștiința
vărului ‒ aceasta este Cunoașterea; ceea ce este altfel de- de sine nu e conștiința de mine..7
cât aceasta se numește necunoaștere (VIII.11); în conse- El întrevede în profunzime diferența ca și W. James
cință, Sinele, temeiurile lui în adevăr fac aici, pe pământ, (eul este cel ce cunoaște, iar sinele este latura cunoscută),
cunoașterea instrument purificator pentru Sine, diferența însă, pentru farmecul rostirii, o statornicește în seman-
de Sine și o prerogativă pentru cel desavârșit în yoga. tică: sinele poate fi înțeles în pasivitatea eului ca o con-
Kṛṣṇa detaliază: Unii, cu ajutorul meditației, văd ei știință mai adâncă a acestuia sau sinele poate ține de ale-
înșiși Sinele în sinea lor; alții prin Sāmkhya și Yoga, iar gerea eului, ca expresie activă a lui. Este ordinul în care
alții prin yoga faptei (VIII.24); a vedea Sinele în sinea ta te-ai încadrat, idealul tău, conștiința ta etică – libertatea
ar fi un prim pas spre desăvârșire pe oricare dintre cele ta.8
trei căi s-ar merge. Arjuna, pe de altă parte, are propriile Mai concis însă: Sinele poate fi expresia lucidității
convingeri, întemeiate pe argumentele lumii înlănțuite de

4 Eroul, căzut în reflexivitate, refuză să mai lupte, cu atât mai 6Cuvânt împreună despre rostirea românească, București, Edi-
mult cu cât reflectează la moarte și la culpabilitatea apăsătoare pe tura Eminescu, 1987.
7 Idem, p.13
care și-ar asuma-o dacă ar lupta împotriva prietenilor și a rudelor.
5Bhagavad-Gita, traducere, studiu introductiv, comentarii și note 8 Ibidem

de Sergiu Al-George, București, Editura Herald, 2006


58 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
FILOSOFIE
eului, și atunci el ține de libertatea care și-a aflat necesi- luării-la-cunoștință, dar nu mai mult decât știm de la Au-
tatea.9Monteil si Martinot10, destul de recent, defineau Si- gustin de Hipona, de la Toma d'Aquino, Zwingli, Scheler
nele ca pe un sistem de cunoștințe despre propriul eu. ori Descartes (res cogitans).
Așadar, diferența consistă în activarea conștiinței etice a În măsura în care în filosofia occidentală existența se
eului în condițiile libertății acesteia de a-și asuma necesi- conturează ca efectivitate, ca trecere-în-ceva-efectiv, atri-
tatea. butivitatea factuală a Dasein-ului, spre deosebire de Si-
De aceea Sinele este mai cuprinzător decât Eul și nele vedic, se manifestă și în afară de sine, în raport cu
tinde spre ordin, mai întâi ca atribut și mai apoi ca specie, ceva exterior.
deși totul se întâmplă implicit în sensul deplasării Sinelui Eul se justifică în consecință ca o condiție fundamen-
elementar către Sinele superior. tală în ontica fiecărei ființe fără a fi categorie a ființării, ci
Această tranzitivitate de natură ontică își are determi- numai mijlocul cu care conceptele devin efective intelec-
nările în așa-zisa neliniște metafizică a conștienței și este tului, structură formală a personalității, iar cu Dasein se
o manifestare a tranzitoriului care îi cauzează realitatea și avansează spre personalitas transcendentalis – condiție a
o face să devină mereu altceva. personalitas psychologica, precum la postkantieni.
În sensul filosofiei Vedānta, Sinele (Ᾱtmā = Sine par- La Heidegger, Dasein-ul, în transcendența sa, leagă
ticular) evoluează transconceptual, pe relația Puruṣa – către-sinele cu laolaltă-cu-alții în ceea ce se numește în-
Brahma, într-un spațiu concentric, dinamic, după mode- preajma-ființării-simplu-prezente, atribut al Dasein-ului;
lul cosmogoniei jainiste, ca echilibru al celor cinci funcții fapt-de-a-sălășlui-în13. Energie a eu-lui, Sinele occidental
(Vāyu) ale sale11, asimilate unor învelișuri: ānandamaya- este virtute în personalitas moralis care nu se poate
kośa, vijñānamaya-kośa, manomaya-kośa, prānamaya- afirma decât ca fapt-de-a-fi-în-lume (explicitare, nu im-
kośa, sthūla-śaríra care corespund, respectiv ansamblul plicitare, ca în Vedānta), în consecință și cu natura a ceea
tuturor posibilităților native de manifestare ale lui Ᾱtmā, ce socotim deja personalitas psychologica.
lumina reflectată de conștiință, facultatea de a gândi, su- A. Pratkanis14, fără să-și propună o punte spre Si-
flul vital reflectat în acțiune și forma corporală, grosieră. nele Vedantin, consideră că sunt trei încarnări ale eului în
Consecutiv Zero-ului metafizic, Sinele personal, în psihologie (cicluri de 40 de ani), psihologii începând să
Vedānta, când e simplă latență nu e și Ᾱtmā pentru că nu vorbească despre el destul de târziu, mai insistent de la
poate fi altul, decât el însuși; în lipsa Sinelui personal (vi- începutul sec. al XX-lea și până la H. Cantril (Psihologia
zibil în lucrurile proprii, în natura emotivității și exigențe- implicării sociale).
lor) se coboară de la essentia la existentia, ca în ontologia Urmează, în cea de a treia reîncarnare, adoptarea
medievală a Occidentului, de proveniență aristotelică. unor relevante metode moderne de investigație psiholo-
De aici începând, prin ființare omul este essentia, el gică, cu ajutorul cărora s-au evdențiat latențele trăirilor și
însuși, adică Dasein, în sensul de a fi într-o lume. Putem stabilitatea psihologică, rolul sinelui (ca obiect și ca autor
spune că odată cu Sinele vedantin suntem în contextul in- al acțiunii în autorealizare15), conflictualitatea dintre si-
strumental al desăvârșirii, care tinde spre ceva (Brahma- nele real și cel ideal16, împlinirea de sine17 mergând până
nul din sine), pe când cu Dasein suntem în modalitățile la auto-actualizare și managementul impresiilor.
devenirii prin facticitate în raport cu ceva (Dumnezeu, re- Cu Maslow depășim ideea existenței unui Sine con-
ferentul desăvârșit). densat și a unui altul, rezonant, unde cel dintâi este limitat
Și dacă problema ființei nu este o falsă problemă prin de factorii fizici, biologici și culturali, un sine frustrat de
generalitatea ei, cum sugerează Orientul, sensul ființei dificultăți insurmontabile, ca să ajungem la identificarea
justifică detalierile Occidentului. Începutul l-au făcut gre- posibilităților de împlinire a Sinelui, în special în tipurile D
cii, chiar înainte de Aristotel. (deficiency-cognitions; cu tendințe de lideri) și B (being-
La Kant, ființa nu este un predicat real. La Hegel, Si- cognition; tipul transcendental, reflexiv, integrativ).
nele este suprimare a ființei-pentru-sine și este pentru sine Iată, așadar, că Sinelui vedantin, noetic, mistic-impe-
numai în ființa-pentru-sine a celuilalt. tuos, autoreferent, multiplu ca morfologie, Occidentul îi
Deci, fiecare este pentru celălalt termenul mediu prin contrapune un Sine susceptibil de a fi în lumea sa, însă
care fiecare se mijlocește și se reunește cu sine însuși și deschis către o impetuozitate cu referenții predilect în
fiecare își este lui și celuilalt esență nemijlocită, care este afară.
pentru sine numai prin această mijlocire12; conștiința de Civilizațiile le-au cultivat etic și religios ca atare fără
sine, conștiința pentru sine, conștiența sunt deci trepte ale să intre în conflict nici din cauza și nici pe tema lor.

9 14Greenwald, A. G., Spangenberg, E. R., Pratkanis, A. R., &


Ibidem
10Insertions sociales et schemas de soi scolaires de réussite et Eskenazi, J. (1991), Double-blind tests of subliminal self-help au-
d'échec. Etude experimentale, în Perspectives cognitives et con- diotapes. În Psychological Science, 2(2), 119-122 1991
15 Rogers, C.R., Client-centred therapy: Its current practice, impli-
duites, vol. V, Neuchatel, 1996.
11 René Guénon, Omul și devenirea sa după Vedānta, București, cations, and theory, Boston, Houghton Mifflin, 1951.
16 Erikson, E.H., The lyfe cycle completed, New York, Norton,
Editura Herald, 2012, cap. IX, p, 83.
12 Hegel, G.W.F, Fenomenologia spiritului, București, Editura 1982.
17 Maslow, A.., The Farther Reaches of Human Nature, în The
IRI, 1995, p.113.
13 Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenolo- Farther Reaches of Human Nature.New York, 1971
giei, București, Editura Humanitas, 2006, p.484.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 59
FILOSOFIE

Dragoș NICULESCU

Despre societate și viață socială


în dialectica modernă și contemporană (II)

Rămînînd în acest cadru al monismului de factură la general, ca premisă, la deducere structurală: parti-
materialistă, edificat pe baza praxiologiei – disciplină cular → general → structural. Două inferențe înlăn-
filozofică ce consolidează atît fundamentele ontice țuite, care construiesc eroarea ce fundamentează o te-
ale unității Universului (în sensul că practica e defi- orie! Nemaivorbind că din punct de vedere al tranzi-
nită ca statut existențial al umanului), cît și construc- tivității, lanțul particular → general → structural , A
țiile epistemologice ce decurg din viziunea integra- Š B Š C, se poate restrînge la A Š C, adică parti-
listă, unitară asupra acestuia, nu putem lăsa neamen- cular → structural, ceea ce, tradus, înseamnă dedu-
dată și necorectată o altă nuanță esențială, pe care cerea structurii materiale general-valabile a ideilor
Marx fie că n-o simte, fie o simte, dar se face că nu o doar din elemente ideatice reprezentative formal și
observă, dar în mod cert a cărei eroare o practică. substanțial, nu morfo-fiziologic, sau, altfel spus, de-
Oare filozofii să sufere și ei de aceeași orbire, ori dis- ducerea structurii intime a procesului fiziologic cog-
cernămîntul lor, rigoarea lor analitică preferă, comod, nitiv din conținuturi logico-gnoseologice particulare
să perpetueze schematic, pentru plăcerea rimei, niște ale sale, și, în același timp, investirea cu această ma-
șabloane false, să susțină linii de gîndire eronate? Este terialitate a structurilor abstracte ideale, pur spiritu-
vorba de a susține premisele materialității ideilor pe ale.
baza motivației obiective a oamenilor de a tran- Chiar dacă izvorîte, unele dintre ele, din motivații
sforma, prin intermediul acțiunii, condițiile vieții lor de ordin material, chiar dacă prelucrate și dezvoltate
materiale și spirituale, proces al cunoașterii care sti- în cadrul teleologic al unui materialism uman funcți-
mulează geneza, formarea și dezvoltarea funcțiilor onal, cu descendență hilozoistă și orientat praxiolo-
cognitive. Se practică astfel un tip de argumentație gic, ideile nu își derivă esența, structura din nivelul
complet nevalid, strident și pueril, a cărui caducitate scăzut vibrațional (frecvențional) energetic, care este
se sprijină fragil pe articulațiile sale interioare. Eroa- nivelul material, nu se impurifică, ci rămîn în nivelul
rea constă 1. în extrapolarea tezei apariției și evoluției transcendent, superior, spiritual, înalt vibrațional și
numai a unor idei (cu siguranță că gînditorul nu viza, frecvențional, drept componente directoare ale unicu-
printre acestea, ideile abstracte, estetice, axiologice, lui registru energetic – cel spiritual*. Transcendența,
conceptual-științifice), a ideilor provenite din necesi- idealitatea, spiritualitatea pură, pe de o parte, și așa
tăți practice și orientate către scopuri practice sau a numita “materie”, spirituală, pe de altă parte, nu sînt
celor izvorîte din imboldul îndreptat înspre atingerea altceva decît două niveluri frecvenționale diferite ale
unor năzuințe social-istorico-obiective, ambele de aceleiași naturi energetice unice – Energia spirituală
factură materialistă, asupra tuturor celorlalte forme (Luminară), forme ale acestei energii, esențe de ordin
ideatice (pe care le-am și enunțat) și 2. în implicarea secund, ambele funcționînd ca niveluri suprapuse, dar
grosieră a dinamicii ontologice reale a acestui gen corelate, ale stratului existențial obiectiv (ale Fluxu-
strict delimitat de idei în fundarea materialistă a struc- lui transcentiv). Vedem astfel limpede cum începe să
turii intime a ideilor, în declararea substratului mate- se lumineze ideea unității Universului, și aceasta nu-
rial ca ființînd originar, genetic și evoluționist, de jure mai prin practicarea permanentei critici energetice
și de facto, în structura abstractă a țesutului morfolo- (firește, este vorba de “critică” în sens kantian), prin
gic și fiziologic al funcției și procesului cognitiv. interpretarea severă și aducerea la esența substratului
Acest dublu abuz, pe care îl denunțăm vehement, con- energetic a oricărui demers filozofic ce operează în
stituie eroarea care stă la baza eșafodajului teoretic al strat, care își închipuie că gradele de obiectivare în
acestei viziuni monist-materialiste limitate, limitative marea masă energetică sînt cu atît mai depărtate de
și superficiale, eroare care permite trecerea de la apa- esența ei cu cît poartă un contur mai ferm, mai vizibil.
riția și dezvoltarea unui tip de idei la apariția și dez- Ei nu știu că ochiul nu poate distinge, oricît ar vrea,
voltarea tuturor ideilor și, mai departe, la susţinerea nici un fel de forme în această energie, ochiul este orb,
existenței unui substrat material al ideilor, al funcții- doar mintea poate străpunge imaterialitatea ei și poate
lor psiho-cognitive. Se practică astfel trecerea greșită intui forța ei incomensurabilă. Astfel înțeleasă unita-
de la particular la general (generalizare forțată) și de tea Universului, prin forța unicității ei energetice, prin

60 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


FILOSOFIE
perceperea individualității umane ca entitate spiritu- compactă, dinamică, asupra căreia se acționează,
ală energetică elementară (alveolă sau aglomerare al- deci, aflată într-un flux determinist, și care la rîndul
veolară) cu funcție sporitor energetică a Energiei Ori- ei acționează global, unitar – un bloc istoric. El vedea
ginare, viziunea metafizică corectă asupra ei detec- lucrurile astfel: structura și suprastructura sistemului
tează ușor orice abatere și o corectează, pentru că social formează împreună un „bloc istoric” care adân-
orice persistență în greșeală, din neputință sau como- cește dominația asupra proletariatului, încorsetându-l
ditate, a autorului, exegetului sau utilizatorului crea- din toate direcțiile posibile. Cele două componente
tiv, sau a tuturor trei la un loc, nu face decît să mă- ale „blocului istoric” au aceeași pondere și „capătă în-
rescă hăul dintre adevăr și neadevăr, dintre adevăr și țeles doar dacă sunt analizate împreună”. Mai mult,
înțelegerea corectă a adevărului. Rămîne atunci, ca revoluția nu necesită distrugerea prealabilă a sistemu-
pasionanta problemă a existenței și a actorului ei dra- lui capitalist, ci trebuie înfăptuită pornind de la su-
matic să-și transfere reciproc subiectivitatea și obiec- prastructură. Soluția rezidă în crearea unei intelectua-
tivitatea fără nici o taină, fără nici un dublu înțeles, și lități a proletariatului „capabilă să impună o «contra-
să-și asume în comun rezolvarea statutului participă- hegemonie», pentru ca ulterior să constituie un nou
rii la unitatea cosmică prin topirea simplă, nedilema- bloc istoric”, concepție căreia filozofii Școlii de la
tică, în dimensiunea unică, integratoare a energiei spi- Frankfut, Horkheimer, Adorno, Marcuse, cu a lor Te-
rituale. Iar în semnificația acestei rezolvări nu trebuie orie critică, pornind de la teza că în societățile capi-
să distingem luminițele unei dualități complementare, taliste avansate revoluția și-a epuizat în mare măsură
ce vine să se așeze mai bine în temeiurile inițiale, ci potențialul, îi datorează foarte mult.
izomorfismul energetic permanent și ubicuu, epifania Iată o deplasare amplă de mase. Intuirea, cu “mi-
grandioasei Lumini ce țîșnește pe Pămînt în izvoare ros” filozofic, chiar prin abordare dintr-un alt unghi
care se vor strînge la matcă. (socio-politic), de către Gramsci, a nivelului metafi-
zic energetic de substrat, cel generator, susținător și
2.1. Unitatea dintre existența socială și conști- potențator al nivelului de strat, este remarcabilă. Căci
ința socială. “blocul istoric”, în expresia lui etalată, obiectivată, nu
este altceva decît o aglomerare energetică, așa cum
Și pentru Athanase Joja “materialul” nu mai are am denumit-o noi, un complex de alveole energetice
nici o scăpare înspre înalt. Lucrurile la el sînt limpezi, individuale strînse laolaltă, aflat în evoluție în Fluxul
spiritualul nici nu există ca noțiune, nemaivorbind de transcentiv determinist (v. TÎDE, cap. 10). Blocul is-
energetic. “Ea (fizionomia morală a colectivității) toric este, în primul rînd, bloc spiritual energetic.
provine din sinteza unor elemente concrete, de ordin Prin viziunea lui structurală compactă și istorică,
material, privind însuși modul de producere a bunuri- Gramsci vine să rupă brusc cu abordarea relaționistă
lor materiale, de ordin social, juridic, etic, religios, es- a sistemului social de tip marxist, insuficientă, asupra
tetic, filozofic.” Situația e hilară, pentru că citind des- căreia are ascendentul surprinderii largi a întregului
pre “materialul” juridic, etic, religios, estetic, filozo- structural, aflat în mișcare evolutiv-istorică, și nu doar
fic, pe care în cel mai fericit caz, filozoful îl consideră a cercetării morfo-fizioogice, în scopul stabilirii cau-
idee, deci, spirit obiectivat, deși nu credem, transpare zelor și mecanismelor funcționării lui. Deschiderea cu
din cuvinte teama de spiritual teama nu numai științi- care intervine Gramsci se referă la o adîncime, o pro-
fică a conceperii sale ca substrat intim, generator și funzime în explicarea metafizică a socialului, la un
permanent susținător și potențator al structurilor spi- prim pas în sensul dimensionării ontologice și nu doar
ritual-obiectivate, prin fenomenalizare energetică ontice a existentului societar și, prin el, a celui valoric
transcentivă, ci, mai mult, evitarea intenționată, dog- și individual uman.
matică pînă și a simplei enunțări a termenului “spiri-
tual”. O unilateralitate obtuză, tristă, cu justificări în 2.2. Unitatea dintre individ și societate.
necredința religioasă personală sau nu, dar în orice
caz care, prin reducționismul subiectivist pe care-l Pentru descrierea unității dintre individ și socie-
afișează, nu face cinste discursului filozofic. tate, Traian Herseni utilizează formula de “realități
Interesantă ni se pare intuiția lui Marx și Engels corelative, existențial corelative, independente și in-
privitoare la această “producere și reproducere a vieții teractive, în sensul că nici una nu există, nu funcțio-
sociale”, căci, fără să își dea seama, ei ating adevărul nează și nu se dezvoltă fără cealaltă sau că numai îm-
fundamental și ascuns în substrat, adevărul energetic preună alcătuiesc o realitate propriu-zisă, diferențiată
ciclic, permanent și Regenerativ al energeticii tran- în chip clar de alte genuri de realități”. Emergența sis-
scentive de fond. Însă, de departe, cel mai inspirat temică vine să adauge calitatea diferită a întregului
rămîne Antonio Gramsci. Cu o ascuțită intuiție, con- societar față de suma unităților elementare care o al-
ceptualizînd, de asemenea, în etajul ontologiei de cătuiesc, ireductibilitatea sistemului social la indivizii
strat, el simte că formațiunea social-economică a lui componenți. “Nu indivizii formează societatea, ci
Marx, clădită din relații, este mai degrabă o structură aceasta îi formează pe ei”, are convingerea Herseni,
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 61
FILOSOFIE
afirmație de factură materialistă, care susține tranșant tivă a participanților la interacțiune, care își coordo-
preeminența obiectivului, a masei asupra subiectivu- nează planurile de acțiune înțelegîndu-se unul pe al-
lui ideal, al individului, cu care, în virtutea convinge- tul asupra a ceva din lume. Dacă Michael Foucault se
rilor noastre, nu sîntem de acord, noi susținînd, în referea în opera sa la studiile sale despre birocrație,
sens opus, primatul idealului subiectiv, spiritual al dezvoltarea închisorilor, spitalelor, școlilor și altor or-
elementului asupra idealului obiectivat al complexu- ganisme cu largă răspândire, dacă susținea că sexua-
lui. Însă, poate că aurea mediocritas, cea mai bună litatea nu a existat dintotdeauna, ci a fost creată în
este calea de mijloc a raporturilor dialectice, reciproc procesul dezvoltării sociale, Jürgen Habermas, influ-
formatoare și modelatoare dintre personalitate și so- ențat de Marx și Weber, crede că în societățile capita-
cietate, cauzalitate biunivocă, retroacțională, ale cărei liste schimbarea este permanent prezentă și revine la
segmente nu se succed, ci coexistă. Încheiem prin a conceptul de „anomie” al lui Durkheim, dar în mani-
spune că ceea ce lui Marx – fondator al concepției eră nouă și originală.
structuralist-sistemice a socialului, inițiator al scienti-
zării explicațiilor teoretice în domeniul sociologiei și 3. Sistemul vieții sociale.
știintelor socio-umane – îi lipsește în adîncime, sau
mai bine spus în înălțime, vin să calibreze postmar- 3.1. Abordarea sistemică, structuralistă și ac-
xiștii, dintre care se remarcă Lukács și Gramsci, prin ționalistă.
perspectiva metafizică reparatorie asupra socialului
pe care o afirmă în cadrul ontologiei regionale, și ne- Despre modelul de sistem social propus de Karl
omarxiștii secolului XX, cei ai Școlii de la Frankfurt Marx și denumit “formațiune social-economică”,
– Herbert Marcusse, Theodor W. Adorno, Jürgen concept construit holist-sistemic, ca totalitate a rapor-
Habermas –, dar și cei francezi. Cu Jürgen Haber- turilor de producție, dintre care rol hotărîtor istoric are
mas suntem contemporani, acest mare gînditor al co- modul de producție, am mai vorbit. El are organizare,
municării și sociologiei trăind și astăzi. Jürgen Haber- stratificare, ordine și coerență și mai are și voluptatea
mas și Michael Foucault sunt considerați fondatorii producției de bunuri materiale. Două lucruri îi lipsesc
sociologiei clasice și cei mai importanți gânditori so- însă: 1. ieșirea din sistem, pentru a se putea vedea pe
ciologi contemporani. Cîteva cuvinte despre Jürgen sine în întregime, din exterior, evoluînd și deplasîndu-
Habermas. se în flux istoric și 2. atenția acordată elementului
Reprezentant, ba chiar constructor al Teoriei cri- uman, unității ontologice metafizice și metafizatoare,
tice a Școlii de la Frankfurt, Jürgen Habermas por- care nu este o mașină programată a se naște și muri în
nește în articularea gîndirii sale filozofice de la critica trepidația mecanică a producției de bunuri materiale,
societății, ajungînd pînă la studiul limbajului si al cri- ci este o ființă complexă, reflexivă și meditativă, po-
teriilor de adevăr. În deceniile recente, Habermas sesoare de nebănuite adîncimi sufletești și elanuri că-
tinde să expliciteze, la nivelul unui discurs filozofic tre înalt și necunoscut, o ființă apăsată de nevoi și în-
de mare anvergură, opțiunile și implicațiile filozofice trebări, dar și înviorată de scurte bucurii sau de dura-
ale conceptualizărilor sale din diferite domenii. Com- bile împliniri.
plexa și controversata temă a modernismului începe Antonio Gramsci, postmarxist, dar și neomar-
sa devină un punct central al preocupărilor lui Haber- xist, creator de „școală“, ca și Lukács, Adorno, Al-
mas, din septembrie 1980, o dată cu susținerea cuvîn- thusser, W. Benjamin etc., afirmă modelul blocului
tării „Modernitatea – un proiect neterminat”. Provo- istoric, declarîndu-se teoreticianul adevăratului “ma-
carea lansată de critica neostructuralistă a rațiunii și terialism istoric” (nominalizat astfel chiar de el, așa
aplicarea paradigmei comunicative constituie per- cum “materialismul dialectic” a fost denumit astfel de
spectivele pe care Habermas construiește discursul fi- către marxistul Plehanov), interpretînd gîndirea mar-
lozofic al modernității. El urmărește să recupereze xistă doar ca filozofie a praxis-ului. Versiunile feno-
conștiința intimei legături dintre modernitate și rațio- menologice ale „neomarxismului“ sau „altermarxis-
nalitate și să slăbească proiectul gîndirii postmoderne, mului“ vor să se delimiteze categoric de așa-zisul
ce ținteste spre o modernitate lipsită de raționalitate, „marxism-leninism“ stalinist, ca și de bănuiala că se
ruptă așadar de idealurile modernului cultural și în propune o nouă utopie.
contratimp cu creșterea complexității vieții în socie- Alături de aceștia, în deceniile de mijloc ale seco-
tățile industriale avansate. Argumentul general al lui lului trecut, puternice teoretizări în domeniul socialu-
Habermas este că gîndirea postmodernă se mișcă, fie lui aduc Talcot Parsons, prin modelul sistemului glo-
și involuntar, înăuntrul paradigmei gîndirii moderne, bal al acțiunilor sociale și Tadeusz Kotarbinski, pă-
adică al paradigmei filozofiei conștiinței. Astfel, ve- rintele praxiologiei, care adaugă, din această perspec-
chea paradigmă se cere parasită în favoarea paradig- tivă, elemente importante ale circuitului acțional efi-
mei înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acti- cient. Perspectiva coroborată relaționist-acționalistă,
une, în care fundamentală este atitudinea performa- cale de sinteză în edificarea unui model social acope-
ritor și eficient, pare a fi soluția pentru mulțumirea
62 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
FILOSOFIE
abordărilor cauzal-dinamice, dar și structural-siste- mitări unilaterale materialiste, în suspendarea accen-
mice. tului de pe om, ca ființă eminamente spiritual crea-
toare, trăitoare în ideal și proiectoare de ideal, calități
3.2. Societatea ca sistem de acțiuni sociale. care îi acordă și funcția social-acțională de agent, în
avantajul relațiilor de producție, în cadrul cărora omul
Acțiunea umană, sau praxis-ul, în calitatea ei de ocupă doar un loc rudimentar, de homo faber, mult
relație productivă, reprezintă fundamental o relație sub potențialul lui complex.
cauzală. Ea nu este însă relația cauzală obiectivă din
lumea naturală, directă și univocă, ci este o relație 3.3. Societatea ca sistem de relații sociale și va-
“materială” indirectă și biunivocă. Omul este, în ace- lori. Subsisteme.
lași timp, ființă naturală, ființă socială, ființă rațio-
nală, ființă culturală, ființă valorizatoare și ființă de- Marx configurează societatea prin două tipuri de
miurgică. Instituind teleologic, acționînd prin praxis raporturi: raporturi materiale și raporturi ideologice,
și permanent estimînd, omul creează și, reflectoriu, se fiecare în măsură de a deschide un evantai larg de ge-
crează pe sine, contribuind la evoluția sa și a societății nuri de relații, cu diferiți subiecți interacționali, în
în care viețuiește. Condiția sa umană, după cum ve- care însă “obiectivul” este spațiul comun de interfe-
dem, are la bază un permanent regim acțional, inerția rență și existență, spațiu ale cărui legități conduc la
îi ruginește și-i degradează ființa din cauza permisiu- disfuncții în ordinea economico-socială. Politicul și
nii pe care și-o arogă de a sfida cursul legic, dinamic juridicul, îndeplinind o funcție condițională în dez-
și activ al evoluției. De aceea, sistemul social nu poate voltarea și stimularea lor, corelează strîns aceste rela-
fi conceput decît din perspectivă determinist-cauzală, ții “materiale”, care nu funcționează independent, au-
iar universul social nu poate fi privit decît ca univers tonom. Raporturile sociale corelate organic, cores-
al acțiunii umane practice. În acest sens, teoretizările punzător structurii sistemice sociale, sînt: infrastruc-
lui Talcot Parsons, părintele funcționalismului soci- turale (om – natură), structurale (economice, politice,
ologic contemporan, asupra conceptelor de “scop”, juridice, organizaționale) și suprastructurale (axiolo-
“situație”, “mijloc”, “condiții”, integrate circuitului gice, spirituale, morale). Legat de acestea, Marx ex-
praxiologic unitar, sînt de mare folos în cadrul cerce- prima foarte just faptul că relațiile de producție pot
tărilor acționaliste. frîna sau stimula dezvoltarea forțelor de producție ale
Marx, în “Tezele despre Feuerbach”, afirmă răs- societății, impulsionate de dinamica raporturilor din-
picat că sistemul social, ca sistem de relații, este de tre oameni și natură, din aceasta rezultînd schimbări
fapt un sistem de acțiuni sociale (practice). O delimi- calitative în domeniul bazei tehnico-materiale a soci-
tare este însă utilă pentru precizarea caracterului func- etății. El afirmă, cu simț analitic și istoric, că în pro-
țional al verigilor sistemului social: relațiile au rol de cesul schimbării caracterului relațiilor de producție și
cadru condițional, în timp ce acțiunile au funcție cau- economice, în general, intervin interese ale forțelor
zală în diacronia vieții sociale. Trecerea timpului mo- sociale (grupuri, categorii, clase sociale) declanșa-
difică conceptele statuate în trecut, le îmbunătățește toare ale unor stări conflictuale ce duc la situații ten-
și nuanțează, renovîndu-le în spiritul unei viziuni pro- sionate, la limită, revoluționare. În orice caz – lucru
gresist-evolutive, le acordează prezentului. Este și ca- susținut și de către Marx și Engels, dar nu și practicat
zul conceptului central al sociologiei, propus de de ei –, sînt discreditabile abordările limitatoare, re-
Marx, “modul de producție”: la Marx, acest concept ducționist-materialiste asupra socialului, care concep
important desemnează numai modul de producție al determinismul de factură structurala al vieții sociale
bunurilor materiale. În praxiologie însă, termenul de în mod univoc și liniar. Din păcate, inaderența lor la
producție este sinonim cu cel de creație și desem- acest tip de viziune este doar declarativă; edificiul lor
nează totalitatea acțiunilor transformatoare, indife- teoretic are la bază un mecanism ancorat organic în
rent de domeniul material sau ideal în care se exercită astfel de structuri ideatice rigide. Din cărămizi “ma-
acestea, astfel că putem distinge cel puțin două specii teriale” greoaie, ei au ridicat în istoria filozofică con-
de moduri de producție: modul de producție al bunu- traforții unui sistem care nu suportă aspirația spre în
rilor materiale și modul de producție al produselor sus, către cer, către transcendent, către Dumnezeu,
spirituale. De asemenea, omul reprezintă și un mijloc care nu suportă sămînța aruncată de Dumnezeu în
de producție, ba chiar principalul mijloc de producție, omul singular, vizionar și creator pe propriile lui pu-
fără el uneltele de producție sînt nefolositoare. S-au teri, institutor al universului personal și al celui încon-
sesizat astfel în timp și s-au corectat defectele apara- jurător.
tului conceptual de teoretizare marxist, constînd în li- (va urma)

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 63


POLEMOS

Nicolae BĂLAȘA

DESPRE OMUL NOU-SUPRAOM,


NEMERNICUL DE LA TOT PASUL
Dragii mei, ,,foaie verde târlii, târlii,/ eu mi-s miezul sculii, sulii/...Și
Conștienți sau nu, zi de zi, de-a lungul vieții, ca un iar verde târlii, târlii/partizez cu toți tâlharii... Și par-
blestem, ne pierdem în tot felul de mărunțișuri, de ches- tiza! Beau, mâncau, până spre miezul nopții, apoi băgau
tiuni ce nu au legături cu forma de a trăi, cu ceea ce ar țeava puștii pe gât celui ce din timp avea poarta cu pă-
trebui să fie el, omul, și semenii săi în lume. Ba admi- cură mânjită, semn că acolo se găsea vreo salbă cu bani
răm câte un bețivan căzut în extremis, scos deja din rân- de aur, ceva arginți și bănet de jefuit. Literații comuniști
dul lumii, cum a făcut-o și Emil Cioran, în tinerețe, la au mascat tâlharii, în haiduci, cosmetizându-i în povești
Rășinari (pădure fără uscături nu există), ba pri- idioate, care mai de care, la fel ca și ei, cei ce le-au pus
vim tâmpi la câte un drogat social ce vinde gogoși, ca în valoare sau le-au scris. Și cum, „Vreme trece, vreme
mulți alții, de-a lungul istoriei, ba ne pierdem mințile, vine/Toate-s vechi și nouă toate”, din tâlhar, tâlhar ră-
mai ales noi, bărbații, după cine mai știe ce țâțe (siloco- sare, însă nu ca oricare, ci unul cu ștaif egocentrist, mie-
nate, că dacă ar fi „nature”, mai treacă, meargă!), ba căs- zul sculii, sulii, specific timpurilor în care, la orice adu-
căm gura la cine mai știe ce gălbejiți „geniali” prin ros- nare, dă bine cel ce și-a pus aură și are acolo un fel de
tiri pe care le-au fumat, la propriu, anticii și cine mai știe iz asemeni celui cândva școlit. În realitate, egocentristul,
câți, în alte mii de ani, ba... Toate bune (în niciun caz!) miez al sculii, sulii, vede în juru-i ce a văzut și taică-său
și la locul lor (că așa vine vorba), dacă nu ne-am pierde sub așternut, apoi, slugi și iar slugi, bune doar de jec-
vremea și cu tot felul de borfași, de nemernicii, ce se mănit. Aviz amatorilor, că parveniți sunt la tot pasul,
trag, cumva, comunicațional vorbind, ca zeama de varză prin te miri ce coclari, pardon, domenii! Cam asta ar fi,
(cum zice românul), din generație în generație. Nu de- pe scurt, balada nemernicului, din neam, în neam, reîn-
geaba au zis cei de la Școala de la Palo Alto, „totul e noit. Vom reveni asupra acestui subiect, însă până
comunicare” forțând la limită ideea organicistă a comu- atunci, mai cu atenție la cei ce pozează, fie în taici, te-
nicării, înțelegând prin aceasta o filosofie generală a re- lectuali cu ifose, fie în sfinți. Apoi, nu ar strica să țineți
lației omului cu mediul unde trăiește, deoarece „ștința, minte pățania iepurașului căruia farmacistul îi spune că
arta sau practicile cotidiene nu sunt decât sectoare con- morcovii se găsesc acolo unde scrie cu litere de un me-
ținute în comunicarea care le înglobează”, iar procesul treu, „legume și fructe” : „hai, domnule, să fim serioși,
comunicării „va reflecta întregul joc al rațiunii și al acti- i-a răspuns urechilă, am mai văzut eu scris, pe un gard,
vităților ei”. Toate însă cosmetizate, ca nu cumva să se bordel, iar dincolo era depozit de lemne, păzit de o haită
bage de seamă. Bunăoară, să zicem că ar fi existat în nu de javre și ogari”. Ogarii, ca ogarii, te mai înțelegi cu ei,
știu care sat, pe vremuri, un nemernic încasator răspund la comenzi. Cu javrele... N-au nici Dumnezeu,
de „foncire” ca și Jupuitul, lui Preda, din Moromeții. nici limită!
Dacă i-am zice St. Puță din Prăzari venire, n-am greși Fraților, am făcut această introducere, doar cât să ne
prea mult. Omul nostru, din fire, leneș, nevoie mare, însă deschidă, deocamdată, căile spre lumea încâlcită, în
pe la cântatul cocoșilor, când se trezea întâi, și înainte care, vrând, nevrând, trăim. Pentru a ne înțelege și des-
de a crăpa ochii zorii dimineții, el tot pe la spate, la curul luși, cumva, să ne întoarcem la anul în care am făcut ar-
muierii. Din una în alta, la întuneric, „fomeia” i-a turnat mată, an în plin avânt proletar. Am mai scris, de-a lun-
colo, cât să aibă, vreo șase copii. Ca să-i crească, musai gul poveștii noastre despre marxism, neomarxism și slu-
muncă, însă principiul său de viață consta, întâi de toate, jitorii săi. Nu e rău ca din când, în când, să revenim. De-
în a ști cum să chiulească. Chiar se lăuda cu asta și, sigur, în spiritul marxist-leninismului, fusese instruit și
evident, și-i educa, în acest sens, pe-ai săi din neam și Comănescu, șeful de pluton, al meu, și Tănase, maiorul
casă. Of, Doamne, numai că, în astfel de condiții, ca să companiei și, și... Privind retrospectiv, mă tot întreb, evi-
trăiești, altcineva, pentru tine, trebuie să trudească. ...Și dent, fără a mă exclude, cum de ne lăsăm îndobitociți,
altcineva muncește, altfel trântorii nu ar exista nici mă- câtă vreme pretindem a fi oameni raționali și puternici.
car printre albine, în stup. Diferența dintre cei ce tăvă- Raționali, până ce ne confundăm fie cu Supraomul lui
lesc regina și cei ce trăiesc mai mult pe seama altora, stă Nietzsche, ce se vede stăpânul liber fără limite, fie
în „dreptul” de a parveni. Trântorele din stup n-a vrut în Omul Nou, construcție a socialismului, și el cu fel și fel
ruptul capului să fie cândva mai mult. El, trântore și de atribute. Deși, teoretic vorbind, din punct de vedere
atât! Celălalt, ca să iasă în față, ca păduchele, în frunte, al moralei se diferențiază, și unul și celălalt tip de om
dis de dimineață, scria, pe câte un colț de masă, poezii: propovăduit de nazism și comunism, aveau/au misiunea

64 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POLEMOS
de a-l înlocui pe Dumnezeu. Spun și „au” pentru că atât lui subordonați. În garda pe regiment ce trebuia să o exe-
comunismul cât și nazismul au fost (sper!) înfrânte de cutăm, la intrarea în parcul de motorizate (tancuri, șeni-
istorie (sigur, nu și eradicate!), fantoma Omului Nou late, transportoare blindate), colegul ce ar fi trebuit să
este mai vioaie ca oricând. Omul Nou-Supraom, la ro- devină câțiva ani mai târziu preot. Pe la mijlocul parcu-
mâni, e tot una cu nemernicul, cu borfașul, cu violatorul, lui, la aproximativ 30 de metri de el, postul în care am
cu hahalerele, cu țârdeii, sfărlogeii, ciociolistele și uri- fost plasat eu. Încă 40 de metri mai sus, la capătul par-
nelele de tot soiul, plantate în orice domeniu și la orice cului, lângă gardul dinspre vest, acolo, lângă cimitir,
fel de nivel. Jenant e faptul că el, Omul Nou-Supraom, unde venea, când cădea întunericul, seară de seară, Mă-
de tipul nemernicului și etc. stăruie chiar și în mantaua ria, cur de fier, un alt coleg. De jur împrejurul regimen-
de universitar. Ba chiar și mai sus, Nicki-listul un fel de tului, la drapel și etc., ceilalți frați ai mei de armată. În
exemplu! Jenantă și prezența sa în polii de putere ai sta- intervalul dintre orele 15 și 18, deci în plină zi de primă-
tului și mai ales acolo unde separația lor ar fi mai nece- vară, ofițerul de serviciu pe regiment în ziua respectivă,
sară ca oricând. Măcar înainte de `89 nu se pomenea a verificat gărzile. La postul din fața mea, el s-a oprit nu
despre așa ceva și știa omul o treabă. Se ducea la secre- la somație, ci doar atunci când soldatul de la teologie a
tarul de partid, ăla, fie de ochii lumii, după caz, pentru băgat cartuș pe țeavă, conform regulamentelor militare
imagine, rezolva situația (de i se ducea vestea ca de popă de atunci. Totul a fost în regulă. Un sfert de oră mai târ-
tuns), fie îi dădea un picior în cur și decreta decedatul ziu, după el, după controlul ofițerului, și sfârlogelul! Și-
vinovat, iar cel cu plângerea o lua cu pomenitul de la ret, peste măsură, a vrut să verifice, la rându-i, vigilența
cap, pe la biserici, cimitir, locul în care își vărsa focul soldatului, adică a colegului său. Și ca să-și împlinească
blestemând. Așa au făcut și părinții colegului meu de planul diabolic, sub pretext că s-au încurcat puștile în
armată, student la teologie, la Sibiu, un băiat liniștit și camera de gardă și vrea să vadă seria, numărul, i-a cerut
pios cum i-ar fi stat bine ca slujitor al Domnului. Pentru AKM-ul, din dotarea soldatului.
a înțelege fapta pe care am să o descriu, trebuie să vă - Băi, soldat, ai încălcat regulamentul militar! În
spun mai întâi că în același orășel X, în regimentul des- post nu se dă arma! – a țipat idiotul către colegul deja
pre care am tot vorbit, am fost adunați de prin țară, pen- intimidat. Ce-ar fi ca eu să fiu dușmanul de moarte, din
tru a fi instruiți, ca soldați la termen redus, viitori ingi- capitalismul desnățat? Cu unul ca tine o să se aleagă pra-
neri, economiști și preoți. Toți, cu suficient creier, câtă ful de țărișoara asta! – Îți fac raport și drept la batalionul
vreme promovasem cinstit, în proporție de peste 90%, disciplinar! – l-a amenințat pulifrici, atunci pe post de
examenul de admitere la facultate. Adică, în marea comandant, în timp ce a luat piedica de la armă și a tras
noastră majoritate, intrasem la cursuri universitare su- . De la mai puțin de un metru, ticălosul, cu trei sau patru
perioare pe bază de știință de carte și nu pe spăgi, pile, gloanțe, a secerat viața bietului băiat. Nu a avut timp
nepotisme, furtișaguri și alte căcățișuri. 10% din locurile nici măcar să mai clipească. Mie, la aproximativ 30 de
de admitere, poate mai mult (oricum, procentul era va- metri de cele întâmplate, îmi înghețase sângele în vene.
riabil, în funcție de numărul de idioți ce trebuiau să fie El însă, borfaș înfumurat, fără conștiința unei vieți
„făcuți oameni” cu orice preț!), era rezervat lichelelor curmate, a luat arma soldatului și s-a dus la ofițerul pe
provenite din Omul Nou-Supraom sau din neamul său. regiment. Acolo a raportat. Ce o fi raportat, doar Dum-
Las la o parte faptul că printre noi erau și din cei cu ochi nezeu știe!.. Au venit infirmierii, medicul regimentului,
albaștri, albaștri! Prin urmare, între noi, cei strânși în însă prea târziu. Mitocănia își făcuse efectul, colegul
respectiva cazarmă, și câțiva pui de nemernici, împău- meu de la Sibiu, era deja mort. Nemernicul care a tras în
nați, cu tupeu și, pe deasupra, și sclifosiți. Desigur, în semenul său a fost arestat. La ceva timp, după aceea, a
anume situații, acțiuni de căprărie specifice regimului, fost judecat chiar în sala de mese a cazarmei. Toți mili-
ce aveau ca scop spălatul creierelor, ei erau scutiți (de tarii am fost obligați să asistăm la judecarea lui. La fi-
exemplu, de la marșul făcut în ziua de Crăciun, prin ra- nal, a fost condamnat la doar cinci ani batalion discipli-
hatul porcilor, până la brâu, ei s-au ales ca neghina din nar. Mie mi s-au întors iarăși mațele pe dos, mi-am muș-
grâu!). S-au îmbolnăvit subit, tocmai cu o zi înainte, și cat limba, buzele, cât să nu urlu, și am scuipat iar sânge,
au fost trimiși într-un loc ceva mai călduț, ce se numea la fel ca în ziua de Crăciun, când Comănescu m-a târt
infirmeria regimentului. Acolo, ceai călduț, asistente cu prin rahatul porcilor, până spre brâu.
fuste scurte, menite să ridice moralul soldatului. Nu ace- Spre sfârșitul lunii mai, am terminat stagiul militar.
eași chestiune se întâmpla când era vorba să iasă în față, Am ieșit pe poartă regimentului fără a scoate un cuvânt.
ca păduchele, așa cum am spus mai sus. În consecință, Ceva amar, putred și scârbos lăsam în urmă. M-am urcat
atunci când cineva, într-o zi oarecare, trebuia să fie pe în tren. La destinație, pe peronul unui alt început de vi-
post de comandant, ei, sclifosiții, săreau ca sâmburii din ață, m-a așteptat Elena. Ne-am îmbrățișat și mi-a șters
lubeniță: ăla, eu, ălălalt, eu! Și erau! Într-o zi parcă sudoarea de pe frunte.
blestemată, un nemernic, al cărui nume nu vreau să-l - Gata, din toamnă, la București! Alte locuri, altă
pronunț, a fost desemnat a fi pe post de comandant de lume! – a răsuflat ea ușurată.
gardă. Noi, ceilalți, colegi ai săi, pe post de santinele, - Sper să nu mai văd niciodată și nici să trăiesc ceea
ce am trăit în aceste opt luni. Omul bestie și atât!
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 65
POLEMOS
Doamne, în ce vremuri trăim?! aiurea, ci un calvar! Repet, ești sigur?
După o seară petrecută împreună cu Elena, m-am - Da, mi-e cu neputință! - am răspuns fără a sta pe
întors la ai mei acasă. Erau în același timp și bucuroși, gânduri, apoi m-am justificat. Decanul cunoștea bine si-
și resemnați. tuația. Cunoștea cazul. Nu a comentat în niciun fel, însă
- De unde alte timpuri? – s-a întrebat până și tata ce, m-a sfătuit să fac o cerere prin care să solicit o aprobare
în tinerețe, își pierduse mințile cu tot felul de bazaconii pentru a face anticipat, mai înaintea altor colegi, școala
comuniste. de șoferi, motivând prin faptul că am de gând să lucrez
Ghița, pe tot timpul verii, cât timp am stat în va- vara, în timpul vacanțelor.
canță, a făcut tot ce i-a stat ei în putință să scap cumva - Tu ești nebun! – m-a certat Elena seara, când ne-
de coșmar, să uit. Când încercam să-i spun câte ceva am adunat fiecare de pe drumuri. Poate să te excludă din
despre acel moment, îmi tremurau buzele, lăcrimam, în școală, poate să te dea pe mâna securității și ți-ai rata
timp ce întorceam capul, apoi îi spuneam fără să cred: viața... Of ,Doamne, ce-am să mă fac cu tine? În vre-
„va fi așa cum spui tu!” murile de astăzi, ca și pe timpul lui Caragiale : „Ghiță,
De cum s-a încheiat anul școlar, Elena a plecat la Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot”! Sau și mai simplu,
București. S-a angajat ca fizician la Institutul de Cerce- cum zice românul :„fă-te frate cu dracu, până treci pun-
tări Nucleare de la Măgurele, apoi a închiriat o garsoni- tea”.
eră în Drumul Taberei. În convorbirile telefonice pe care - Promit, așa am să fac! Fac tot ce-mi ceri tu, numai
le-am avut, am simțit cum i se ușurase sufletul. După pcr-ist să nu fiu!
întâi octombrie, am ajuns și eu în capitală. Începeam Elena m-a înțeles și mi-a stat alături. Aceeași atitu-
anul întâi de facultate cu gânduri mari și multe speranțe. dine a avut-o chiar și tatăl meu. „Nu trebuie să te încurci
A doua zi de școală, când deja au început cursurile, în cu dracu!” – mi-a zis el răspicat. Cel care m-a ajutat să
amfiteatru am zărit criminalul, condamnat la cinci ani de trec peste acel prag al vieții, a fost decanul facultății de
batalion disciplinar. Am crezut că am vedenii, că îmi atunci.
pierd mințile și că iar îmi vine să vomit. Totuși, m-am Pe parcursul anului trei de facultate, Elena și-a sus-
stăpânit. ținut teza de doctorat. În vară, după ce și-a ridicat ti-
- Nu e cu putință! – mi-a zis Elena, în seara aceleiași tlul de doctor în științe, și-a făcut cadou o excursie în
zile, când ne-am întâlnit în cocheta garsonieră și i-am Egipt. Generalul de securitate, ce răspundea de Institutul
spus. – Mda!... Pentru liniștea noastră, ignoră-l! Orice de Cercetări Nucleare, a ajutat-o să obțină pașaportul și
ai spune, ori ce ai face, se poate întoarce împotriva ta. – viza de ieșire din țară. În ziua programată, am condus-o
m-a sfătuit ea aproape lăcrimând. - Nu vreau să te pierd! la aeroport.
- Stai liniștită! Oricum, pentru mine e mai mult de- Înainte de a ne despărți, m-a îmbrățișat și sărutat pă-
cât inexistent. – am asigurat-o eu și mi-am impus un timaș. În adâncul sufletului, am simțit că ceva nu este în
anumit tip de atitudine în fiecare zi când mergeam la regulă. La întoarcere spre casă, eram mai tulburat ca ori-
școală. când. În garsonieră, în baie, pe etajeră, lângă oglindă,
În anul doi de facultate, după rezultatele obținute la am găsit un bilet.
examene, am fost selectați toți studenții ce trebuiau să Dragul meu,
fie făcuți membri ai Partidului Comunist. După notele O să-mi fie tare dor de tine. Ai rămas singur în locul
obținute, primul pe listă eram eu. Înainte de a ni se în- în care latră doar javrele. N-ai să poți rezista în aceste
mâna carnetul de partid, trebuia să participăm la niște condiții. Să ai mare grijă!”
seminarii, la care să ni se prezinte și să ne însușim statu- A ta ,
tul, să ni se vorbească despre dreptate etc. Am înlemnit Elena
în momentul în care am intrat în sala în care trebuiau să A sfârâit iarăși inima în mine. Atunci am bănuit
se întâmple cele descrise adineauri. Cel ce trebuia să ne pentru prima dată că Elena a fugit din țară. Am ieșit în
instruiască, să ne vorbească despre drepturile și obliga- balcon și am cernut cerul. Jos, spre mine, un fel de fulgi
țiile ca viitori membri pcr, despre libertate, despre de nea, în gândurile mele, doar urmele Elenei. În juru-
onoare și demnitate, pe post de lector, era criminalul, mi, la tot pasul, Omul Nou-Supraom, nemernicul, miez
asasinul colegului meu de la teologie, din Sibiu. Pe loc, al sculii, sulii!
am vomat, chiar dacă m-am stăpânit din răsputeri. Când Și totuși, „Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi și
m-am mai liniștit, am mers la decanul facultății. nouă toate;/Ce e rău și ce e bine/Tu te-ntreabă și so-
- Domnule profesor, cu tot respectul, din suflet vă coate;/Nu spera și nu ai teamă,/Ce e val ca valul
rog să mă ajutați... Eu n-am să pot fi membru de partid. trece;/De te-ndeamnă, de te cheamă,/Tu rămâi la toate
- Ești sigur? Nu este exclus ca munca ta de inginer, rece.”
în viitor, după terminarea facultății, să fie nu doar de-

66 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


COMENTARII

Dan ANGHELESCU

PENTRU O NECESARĂ UNITATE A ISTORIEI


LITERATURII ROMÂNE
– LITERATURA EXILULUI –

Motto: 2 Exilul literar românesc – un fenomen ignorat


„O țară cu suflete spălate
și puse în ordine pe gard În viața culturală României de după ’89, fenome-
e paradisul neîncetat făgăduit nul literar al exilului, cu mici excepții (aici trebuie să
dar niciodată ajuns
amintim, neapărat, editura și revista Jurnalul literar ale
și pătat mereu cu sânge”
H. Stamatu
regretatului cercetător Nicolae Florescu), nu a determi-
nat reflecțiile și dezbaterile pe care am fi fost îndreptă-
1. Argument țiți să le așteptăm. El continuă să fie ignorat ca și cum
nu ar aparține istoriei naționale. Asupra valorilor lui, a
Deși a trecut un sfert de veac de la căderea totali- particularităților lingvistice și estetice, a singularelor și
tarismului, abordarea fenomenului literar al exilului tragicelor experiențe politice și culturale din care și-a
românesc din perspectiva receptării lui, dar, mai ales, extras determinările, s-a așternut și s-a menținut, deli-
din aceea a readucerii/ reintegrării sale în circuitul vi- berat, un văl de impenetrabilă tăcere menit să deter-
eții culturale din România de azi pare, încă, deosebit de mine excluderea din orice tentativă de strategie cultu-
problematică. Aceasta deși o reintegrare a valorilor lui rală sau educațională. Se poate vorbi de un dezinteres
în vizibilitatea publică ar răspunde acelei acut-nece- bine organizat cu concursul atât al decidenților ajunși
sare terapii a memoriei, pentru că, afirma Monica Lo- la putere, cât și al unor, nu tocmai inocenți, corifei cul-
vinescu, „numai memoria este în măsură să redea unei turali instantaneu atinși de harul vizionarismului. Să nu
societăți peste care a domnit totalitarismul o respirație uităm că, după așa-zisa revoluție anticomunistă(!?),
normală ori cvasi-normală.” (Lovinescu, 1993: 60) una dintre vocile ascultate aproape cu evlavie era aceea
Din nefericire, actualitatea noastră culturală exce- a dogmaticului ultra-stalinist Silviu Brucan, devenit
lează doar prin incapacitatea de a răspunde adecvat oracolul din Dămăroaia! Istoria e, uneori, capabilă de
exigențelor acelei paradigme a realității schimbate mari ironii. Deci nu ar trebui să ne mirăm că glasul si-
despre care vorbea, cu decenii în urmă, Marshall nistru al tribunalelor poporului din ’46 se făcea auzit
McLuhan. Se ignoră, cu bună știință (?!) faptul că exi- din nou în actualitatea noastră (zice-se) post-comu-
lul literar a dobândit deja dimensiuni de component al nistă, reluând cuvânt cu cuvânt acuzele asupra unor
unei istorii (literară, dar nu numai!) devenită eveni- Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Ion Șugariu și toți
ment verbal. Obstinația cu care se continuă menținerea ceilalți pe care tovarășul Brucan îi anatemizase în
în umbră a acestui fenomen literar, unic în Europa, pare Scânteia acelor ani.
să confirme aserțiunile istoricului Tony Judt, cel care Iată, în cele de mai sus, una dintre explicațiile care,
consideră că prezentul tinde să devină o epocă a unei parțial, ne luminează, întrucâtva, asupra motivelor – nu
uitări deliberate, expresie a crizei pe care o resimțim tocmai avuabile – privitoare la tăcerea care continuă să
din perspectiva dificultăților cu care umanitatea se con- acopere fenomenul exilului literar românesc. Desigur,
fruntă într-un proces de înțelegere și descifrare a sem- această stare de lucruri nu a trecut neobservată și ea a
nificațiilor veacului XX. (Judt, 2011: 11) Așa se face fost semnalată, fără urmări însă, în dezamăgitele con-
că și la noi domină, în mod evident, ceea ce – „jude- siderații ale profesorului Mircea Anghelescu: „…în-
când după strategiile și prioritățile ce se instrumen- cercări de abordare mai mult sau mai puțin globală – și
tează în sfera culturii și educației”– istoricul Tony implicit teoretică – a exilului nostru literar și a perspec-
Judt numea tendințele de „eliminare a bagajului inte- tivei unice asupra literaturii din a doua jumătate a se-
lectual al secolului trecut”. Și, asemenea lui, ar trebui colului trecut au lipsit /…/ aproape cu desăvârșire, din
să fim preocupați de insistența perversă și tot mai vizi- critica românească a ultimilor ani /…/ ar fi fost cazul,
bilă „a contemporanilor de a nu înțelege contextul di- și nu de azi de ieri, ca persoanele îndreptățite, fie că e
lemelor din prezent /…/ și de a încerca din răsputeri vorba de criticii și istoricii literari, fie că e vorba de is-
mai degrabă să uite decât să-și amintească.” (ibid: toricii culturii și ai vieții politice, să încerce o abordare
11,12) preliminară a acestor probleme, fie și numai pentru a le
delimita și ierarhiza. /…/ Este unul dintre principalele
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 67
COMENTARII
reproșuri care se pot face intelectualilor români, în ge- au făcut interesante aprecieri și trimiteri la Panorama li-
neral, și instituțiilor statului în special, acela că n-au rea- teraturii române a profesorului Basil Munteanu ori la
lizat aproape nimic în această direcție de o covârșitoare impozanta operă a lui Eugenio Coșeriu (peste 50 de vo-
însemnătate și cu consecințe ireversibile /…/ când însăși lume redactate în limbile spaniolă, italiană și germană).
ideea de bibliotecă și de publicare a valorilor culturale Profesorul Marcel Corniș-Pope (Virginia Common-
naționale n-a ajuns să constituie o prioritate pentru cei wealth University, Richmond, USA) participa efectiv la
care decid, și nici măcar pentru cei care decid în dome- unul dintre colocviile de la Bratislava (octombrie 2010)
niul respectiv.” (Anghelescu, 2005: 108-109) cu o lucrare intitulată Narațiuni românești și est-euro-
Cu câțiva ani în urmă – într-un cadru în care se afi- pene ale exodului și reîntoarcerii după 1989. La toate
șau pretenții de altitudine academică – fusese inițiată o acestea se vor adăuga și alte nume și titluri de lucrări
dezbatere al cărei anunțat obiect de reflecție urmărea valoroase, aparținând unor reprezentați ai exilului, dar,
prefigurarea perspectivelor literaturii și culturii ro- desigur, și ai diasporei românești, care au devenit obiect
mâne. Se sugera totodată și aducerea în discuție a ele- al dezbaterilor. Să amintim de Serge Moscovici cu
mentelor semnificative datorate unui probabil aport al L’age des foules: un traité historique de psychologie des
diasporei!.. Însă conotațiile ultimului termen utilizat masses și La machine à faire Dieux; Sorin Alexan-
(diasporă) stabileau implicit o determinare limitativă drescu (apreciatul fondator al studiilor semiotice în
asupra ariei de referință către care trebuia orientată in- Olanda) cu Transformational Grammar and the Roma-
vestigația. Era limpede că, pentru cei care inițiaseră nian Language și Figurative Art, Begining and the End
dezbaterea, sensurile (aria de cuprindere a) celor doi of the the 20 th Century in Romania; Toma Pavel (care
termeni (exil și diasporă) nu erau coincidente. În mod a și prezidat una dintre întâlnirile organizate) cu Fictio-
tacit, literatura și revuistica exilului românesc cădeau nal Worlds, cu Les Mirage linguistique, Essai sur la mo-
în afara sferei de interes. Excluderea căpăta o rezo- dernisation intellectuelle. Notabilă a fost și colaborarea
nanță aparte și din perspectiva faptului că lucrurile se lui M. Cornis Pope cu J. Neubauer din care au rezultat
situau sub semnul unei interogații generice: Ce ar tre- primele patru volume ale unei History of Literary Cul-
bui să se scrie în carta albă a timpului actual din per- tures of East Central Europe. Junctures and disjunctu-
spectiva viitorului literaturii și culturii române? Evi- res in the 19th and 20th centuries. N-au fost uitate nici
dent, în pofida eclatantelor succese și aprecieri dobân- alte nume de referință: Ioan Negoițescu, Nicolae Balotă
dite de numeroși scriitori români în arena marii culturi sau Nicolae Babuts.
europene, se considera că literatura exilului nu are ni- Din perspectiva interogației amintite mai sus (Ce
mic exemplar de oferit! trebuie să scriem în carta albă a timpului actual?) eloc-
vent apare un text semnat de Jana Palenikova în deschi-
3. Cercetarea exilului literar românesc în alte derea volumului de comunicări publicat de Universita-
spații geografice tea din Bratislava. De altfel, titlul volumului (Exilul lite-
rar românesc – Înainte și după 1989) vorbește de la
Și totuși, la o examinare ceva mai atentă, își făcea sine. Dar iată un fragment din textul amintit: „…tema
apariția deconcertanta descoperire că tocmai această li- colocviului s-a convenit să se axeze asupra literaturii
teratură (ale cărei rezonanțe și reverberații pentru viitor, exilului, care mai ales după anul 1989 a devenit nu nu-
la noi, rămâneau plasate sub un evident semn de între- mai în România, ci și în alte țări est și sud-est europene,
bare) devenise cunoscută, analizată, discutată, prețuită și centrul interesului, al studierii, clasificării și interpre-
studiată – cu un interes aplicat – pe alte meleaguri. În- tării. Dintr-odată, literatura română scrisă în spațiul
tâmplări de o asemenea factură avuseseră loc – și chiar geografic românesc a început să se deschidă altei lite-
în repetate rânduri – în Polonia (la catedra de românis- raturi române, elaborată peste granițele României. De
tică a Universității din Poznan), la colocvii și simpozi- aceea am crezut că va fi util să dezbatem exilul așa cum
oane internaționale desfășurate la Niš (în Serbia), la Cer- îl văd specialiștii români care au trăit ei înșiși în exil,
năuți (Ucraina) sau chiar la Londra, unde, profesorul românii care și-au petrecut toată viața în regimul comu-
José Faraldo de la Universitatea din Madrid prezenta o nist în România, și, nu în ultimul rând, româniștii din
comunicare despre contribuția culturală extrem de valo- alte țări care pot aduce o altă viziune asupra exilului
roasă – pentru Spania – a poetului, filosofului și eseistu- literar românesc, interesantă și pentru românii specia-
lui George Uscătescu, inițiatorul uneia dintre cele mai liști în domeniu.” (Palenikova, 2011: 7-8 )
prestigioase – și longevive – publicații ale exilului, re-
vista Destin (Madrid 1951 -1972). 4. Scriitori și cărți românești din exil în critica
Nu mai puțin semnificative – și notabile prin edițiile literară actuală
succesive – au fost colocviile internaționale desfășurate
la Universitățile din Praga și Bratislava unde, în armo- Asemenea evenimente de anvergură s-au putut
nioasă colaborare, profesorii de la catedrele de românis- desfășura la Praga, Bratislava ori la Poznan dar… nu și
tică manifestaseră o consecventă preocupare față de fe- în România! Desigur, aici studierea exilului literar
nomenul exilului literar românesc. În desfășurarea lor s-
68 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
COMENTARII
chiar dacă a avut loc (și trebuie să amintim desfășura- prestigiosul Premiu Juan Valera. Ca poet (el scriind și
rea unor simpozioane în universitățile din Craiova, în limba spaniolă) în 1952 era inclus în onoranta His-
Cluj, Timișoara, Suceava, Brașov, Constanța) s-a pe- toire illustrée de la littérature espagnole, fiind astfel
trecut într-un perfect anonimat și s-a bazat exclusiv pe situat la egalitate valorică cu cele mai strălucitoare glo-
seama inițiativei, entuziasmului și eforturilor unor cer- rii din marea poezie spaniolă: Ruben Dario, Miguel de
cetători pasionați de cunoaștere. Însă, din perspectiva Unamuno, Antonio Machado, Juan Ramon Jimenez,
instituțiilor a căror rațiune de existență ar fi trebuit să Frederico Garcia Lorca, Rafael Alberti. La fel de igno-
impună instrumentarea și promovarea unor ample stra- rați sunt și: George Uscătescu, poet, eseist și filosof,
tegii de reintegrare în circuitul valorilor din sfera cul- autor al unor cunoscute și apreciate lucrări (El Teatro
turii și învățământului, domeniul a rămas aproape la fel occidental contemporaneo, Fundamentos de estetica y
de ignorat ca și în perioada interdicțiilor totalitare. Fe- estetica de la imagen, Introduccion a la ontologia de
nomenul exilului literar continuă să fie menținut într-o la cultura); Constantin Amăriuței (prozator, poet, filo-
zonă periferică, la mare distanță de tot ce ar putea să sof, estetician, discipol al lui Martin Heidegger), deți-
constituie un centru al interesului, studierii, clasifică- nător al Premiului Rivarol pentru roman; apoi Theodor
rii și interpretărilor de către specialiști. Desigur, la Cazaban, romancier publicat de editura Gallimard cu
noi, nu lipsesc aparențele falacioase. Super-mediatiza- romanul Parages, recenzat laudativ de Claude Mau-
rea câtorva dintre figurile proeminente ale exilului (Io- riac. Izolați într-o nedreaptă uitare rămân și poetul Ște-
nescu, Eliade, Cioran) nu înseamnă prea mult din per- fan Baciu, filosoful și eseistul Octavian Vuia, Alexan-
spectiva reintegrării acestui valoros tezaur cultural. dru Ciorănescu (istoric și teoretician literar, compara-
Dar, cu câteva excepții, obiectivele către care este ori- tist, lingvist, prozator, dramaturg și poet, doctor Hono-
entată activitatea de cercetare ignoră sau chiar ocolesc ris Cauza al Universității din La Laguna, numele său
atât literatura, cât și revuistica exilului. Ca și înainte de fiind purtat de o stradă din orașul Santa Cruz de Tene-
’89, acestea reprezintă, pentru mulți, un fenomen neli- rife.
niștitor. El ar putea provoca anumite seisme în sfera ca- Când se produc totuși și întâmplări contrarii celor
noanelor și a unor ierarhii ce se doresc eterne. Perpetu- amintite, totul se datorează unor oameni și mai nicio-
area practicilor comuniste în domeniul istoriei noastre dată unor instituții. (ICR-ul, spre exemplu, în 2015, își
literare se produce latent, cu evidentă discreție, deși retrăgea aproape ostentativ participarea de la manifes-
edituri minuscule au încercat să spargă această rezis- tările din cadrul centenarului Vintilă Horia, organizat
tență tacită, republicând câteva cărți ale scriitorilor ro- la în România, ca și la Universitatea din Alcalá de He-
mâni din exil, cărți fundamentale interzise până în nares).
1989, precum PANORAMA LITERATURII ROMÂNE Și totuși, de atunci încoace, în percepția publică
de Bazil Munteanu, retipărită în 1996 de Editura Cra- asupra lui Vintilă Horia s-au produs schimbări nota-
ter a lui Ion Papuc. Însă multe dintre cele mai impor- bile. Mereu mai numeroase – dar și mai diverse ca
tante case de editură nu fac decât să continue politicile formă – au devenit manifestările prin care imaginea
culturale trasate cândva de Leonte Răutu. Virgil Ie- acestei mari personalități literare a exilului a început să
runca reamintește că în cărțile lui Mircea Eliade nu se reintre în vizibilitatea publică. Sunt de amintit colocvi-
spune nimic despre începuturile carierei lui universi- ile organizate în cadrul Centenarului Vintilă Horia (de-
tare ca asistent al lui Nae Ionescu. Și nici pe cărțile lui cembrie 2015, la Craiova, Segarcea și Alba Iulia, ur-
Mircea Vulcănescu nu se pomenește de «parodia» de mate imediat de cel de la Universitatea Alcalá de He-
proces început cu sentința, făcând uitată tragedia celui nares din Spania), apoi congresul Exipora, din 2017 de
pe care „simpli mercenari ai răzbunării ocupantului”, la Mediaș. Un impact deosebit îl are seria de autor
judecătorii, l-au condamnat fără vină. (Ierunca, 1991: „Vintilă Horia”, inițiată de Silvia Colfescu la editura
36) Vremea, ca și apariția în volume sau în reviste (Con-
Astfel se explică și de ce Vintilă Horia (romancier, vorbiri literare, Contemporanul, România literară,
poet și eseist), unicul literat român deținător al Premi- Lumină lină, Curtea de la Argeș, Mozaicul, Portal Mă-
ului Goncourt, multă – chiar prea multă – vreme a fost iastra, Antilethe) a unui număr apreciabil de studii și
republicat doar parțial și, până în anul 2015, anul cen- articole semnate de numeroși cercetători.
tenarului său, creația lui a rămas acoperită de tăcere. În Dar profilul acestui mare scriitor a început să capete o
mod similar au fost – și continuă să fie – tratați și alți pregnanță și o strălucire aparte nu numai grație notori-
numeroși scriitori de înaltă valoare. Despre Alexandru etății eclatante a premiului Goncourt și nici ca urmare
Busuioceanu (poet, critic și istoric de artă, eseist, tra- a nedreptei, mincinoasei și mizerabilei cabale ce i s-a
ducător, unul dintre importanții fondatori ai revistei instrumentat de către guvernul stalinist, antiromânesc
Gândirea, membru al Academiei de Critică de Artă de de la București, cât prin înalta valoare literară și spiri-
la Madrid, Academia de los Once, grupare aflată sub tual-românească a scrisului său, evidentă (și) în jurna-
președinția lui Eugenio d’Ors) nu se vorbește aproape lele și cărțile (inedite) editate recent: Memoriile unui
deloc, în pofida faptului că studiile sale de artă au pri- fost săgetător, Jurnalul de sfârșit de ciclu și Jurnalul
mit o înaltă recunoaștere, decernându-i-se, în Spania, torinez, precum și magistralul și eruditul eseu La Croix
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 69
COMENTARII
(Crucea), probabil unul dintre cele mai importante ma- 1959, la un simpozion internațional, Tudor Vianu ofe-
nuscrise ale eseisticii exilului românesc, recuperat și rea un răspuns năucitor la o întrebare ce îi semnalase
publicat pentru prima oară în România de Cristian Bă- tocmai apariția și existența unei literaturi române în
diliță, tot la editura Vremea. exil: „Nu există literatură română în afară de aceea
În pofida strălucitelor afirmări din interiorul marii care se scrie înlăuntrul granițelor Republicii Populare
culturii europene, când este vorba de scriitorii români Române.” (Herescu, 1962: 36) Afirmația a fost, la vre-
din exil, devine tot mai vizibil aberantul spectacol al mea aceea, îndelung comentată în exil; în țară, nici mă-
abuzurilor de uitare ce s-au exercitat asupra lor. Despre car acum, acea situație jenantă nu este cunoscută de
acestea scria Paul Ricoeur și, evident, ne raportăm la ter- prea mulți. Avea să fie amendată, ceva mai târziu, de
menii lui când analizăm fenomenul realităților noastre Isabela Vasiliu-Scraba. Pornind de la o serie de consi-
culturale. Ele oferă, în toată goliciunea lor, veritabile derații ce vizau democrația actuală, comentatoarea,
tentative de „manipulare concertată a memoriei și a ui- nu numai că re-amintea întristătoarea afirmație a lui
tării de către deținătorii puterii”. Identificăm astfel Tudor Vianu, ci găsea oportun să opereze o semnifica-
simptomele unei memorii instrumentalizate52. Dar, în tivă trimitere la o altă Istorie a literaturii române și la
condițiile efectelor galopante – și imposibil de controlat o pretinsă autoritate ale cărei păreri se vădesc, tocmai
– ale globalizării, semnul grav, amenințător pentru noi, în prezent (!?), cu mult mai amendabile, dat fiind că
provine din acel joc de situații care (potrivit autorului prin ele se continua gândirea exprimată de profesorul
citat mai sus) se nasc tocmai la „întretăierea problema- Vianu. Intervenția Isabelei Vasiliu-Scraba nu lăsa loc
ticii memoriei cu aceea a identității, atât colective, cât de replică: „În opinia criticului agreat de oamenii
și personale /…/în care memoria e ridicată la rangul de Moscovei, literatura română s-ar restrânge la ce s-a
criteriu al identității”. Or miezul problemei, potrivit lui scris și la ce s-a tipărit cu învoirea cenzurii comuniste.
Ricoeur, constă în mobilizarea memoriei în slujba cău- În ciuda evidentei ei falsități, asemenea părere a fost
tării, a cererii, a revendicării identității. Cunoaștem, perpetuată (în diferite forme) până acum. Un exemplu
avertizează el, câteva dintre simptomele neliniștitoare îl oferă însuși criticul Alex. Ștefănescu: pretinzând a
ale derivelor ce rezultă de aici: prea multă memorie într- da seamă de valorile literaturii noastre de după anii
o anumită zonă a lumii, deci abuz de memorie, nu des- patruzeci (unde o lăsase G. Călinescu) până în zilele
tulă memorie în altă parte, deci abuz de uitare. De unde noastre, în Istoria… sa recent apărută, el exclude mai
rezultă că tocmai în „problematica identității trebuie să toată literatura exilului românesc de după 1944.”
căutăm acum cauza fragilității memoriei astfel manipu- (http://www.isabelavs.go.ro/Articole/varlam3.htm)
late. Această fragilitate se adaugă la aceea propriu-zis Într-adevăr, lacunara Istorie semnată de Alex Ște-
cognitivă...” (Ricoeur, 2001:103) fănescu oferă doar dimensiunile obtuzității și ignoran-
Reflectând asupra acestor situații suntem îndrituiți ței celui ce a întocmit-o. Iată-l vorbind despre un poet
să constatăm că un îngrijorător semn de întrebare pla- de talia lui Horia Stamatu. Gafa este de proporții dacă
nează astăzi asupra unuia dintre cele mai importante edi- reamintim că o autoritate de înalt și incontestabil pres-
ficii ale culturii naționale: Instituția istoriei literaturii tigiu, Eugen Ionesco, îl considerase pe cel amintit drept
române. un „mare poet, poate cel mai mare al României actu-
ale”.
4.1. Scriitori și cărți românești din exil în istori- Alex. Ștefănescu era la curent cu acele aprecieri.
ile literare Le și citează. Însă, ca istoric literar (!?), chinuit de ne-
voia de originalitate, nu rezistă tentației de a-l contra-
O simplă privire asupra istoriilor literare apărute zice pe unul dintre membrii Academiei Franceze! Așa
după 1989 lasă în urmă numeroase interogații fără de se face că, în valoroasele și subtilele eseuri filosofice
răspuns. Pentru unii dintre autorii acestora, scriitorii de ale lui Horia Stamatu, Alex. Ștefănescu nu reușește să
mare prestigiu și notorietate europeană care au creat vadă decât o „argumentație tautologică” și „erudiție
atât în perioada cât au trăit în țară, cât și în perioada de etalată fără grație.” Comentariile sunt de prisos. Din
exil sunt, în cele mai fericite cazuri, abia amintiți. Iar fericire, mai există și alți, veritabili istorici, cum a fost
când totuși se mai întâmplă, aceștia, practic, sunt expe- Ion Negoițescu, cel ce afirmă că poemele lui Stamatu
diați cu câteva considerații superficiale și – în substanța transfigurează o veritabilă theodicee venind dinspre
lor – depreciative. Reexaminate, Istoriile literare re- sacralitate, respirând puritatea de începuturi ale lumii
cente par să ilustreze continuitatea de atitudine și ori- și lăsând impresia de minune a lirismului absolut. Atât
entări cu perioadele de tristă amintire când linia politi- ca poet – cât și ca eseist – se spune acolo, religia are,
cii culturale era trasată de politruci. Reamintim că în constitutiv, o excelență estetică marcată fiind de o

52 Paul Ricoeur subliniază că aici îşi găseşte locul potrivit catego- lität) opusă celei de raţionalitate conform unei valori (Wertratio-
ria weberiană a raţionalităţii conform unui scop (Zweckrationa- nalität) şi la fel categoria utilizată de Habermas ca raţiune strate-
gică opusă celei de raţiune comunicaţională.
70 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
COMENTARII
anume ambiguitate între imanent și transcendent, nu- Mutatis mutandis, într-un asemenea periplu se im-
men și natural, instaurând convingătoare universuri pune, ca o condiție sine qua non, acea privire fenomeno-
alternative. (Negoițescu, 1991:12) logică – privirea cu totul specială – în focalizarea căreia
Și în Istoria lui Nicolae Manolescu e vizibilă mar- obiectul analizat dobândește relief și pregnanță, iar – din
ginalizarea total nejustificată a unor scriitori și opere perspectiva cuprinderii și înțelegerii sale – se vădește ca
de importanță majoră, care ar putea schimba cu adevă- un anume gen de călăuzire către determinațiile, structu-
rat canonul literaturii române: Leonid Arcade, Alexan- rarea și ființarea lui specifică. Faptul se poate traduce și
dru Vona, Pavel Chihaia, Alexandru Ciorănescu, Vin- prin aceea că, în perspectiva unor reale apropieri am do-
tilă Horia. Sunt incluși însă, ca și la Alex. Ștefănescu, bândi o mai amplă capacitate de înțelegere prin aceea că
scriitori și critici literari care, având șansa să trăiască și am „vedea sensuri”, am opera deschideri și am căpăta
după 1990, au reluat legătura cu țara – Bujor Nedelco- posibilitatea și intuiția unor sinteze de un anume gen.
vici, Dumitru Țepeneag, Dorin Tudoran, Sorin Ale- Evident, este vorba de a realiza, desigur în timp, o
xandrescu, Matei Vișniec ș.a. aducere în vizibil, o cuprindere și o captare a încărcătu-
O replică la un asemenea mod de a gândi și înțe- rilor și iradiațiilor de sens. Într-un astfel de teritoriu to-
lege istoria o dau criticii literari care au trăit ei înșiși o tul, dar absolut totul, devine obiect impregnat de sens,
parte din viață în exil – Marian Popa și Ion Negoițescu. de expresie lingvistică și nu numai! Rostul studiilor
Acesta din urmă, într-o proiectată Istorie a literaturii aprofundate asupra acestui fenomen, încă aproape necu-
române (nefinalizată), va analiza, fără nicio departa- noscut, constă în aceea că, preluând o exprimare a lui
jare geografică, „scriitori contemporani”, incluzând fi- Martin Heidegger, ar fi acela că ar face „ să se vadă”
resc opere scrise în țară și în afara țării. „tocmai ceea ce în primă instanță și cel mai adesea, nu
Criticul Ion Simuț, oprindu-se – și el – asupra unor se arată”. S-ar constitui ca o tentativă de extragere din
„scriitori de prim-plan valoric ai exilului românesc” (Vin- „periferia vederii”, o „punere în lumină” (Aufweisung)
tilă Horia, Ștefan Baciu, Alexandru Ciorănescu, Horia și, de ce nu (?) o firească „legitimare” (Ausweisung).
Stamatu), se întreba „cine poate judeca sau aprecia perso- În virtutea celor pe care am încercat să le expunem
nalitatea în ansamblu și să vadă rupturile, dramele, recon- aici, devine limpede faptul că ideea unei reale Unități a
strucțiile și reconfigurările de teme și limbaj. Evident, în culturii române este – și va rămâne – una iluzorie, atâta
actualitatea noastră (culturală?) nu apar și nu se întrevăd vreme cât un teritoriu de mare densitate semnificativă
posibilitățile unor ediții definitive, complete, fie ale aces- (literatura și revuistica exilului românesc) va continua să
tora, sau ale altora de plan secund. Și astfel, operele lor fie exclus din sferele ce aparțin, prin esență, de Instituția
plutesc, așa cum am spus la început, în aproximații, sunt istoriei noastre literare. Mult discutata distanțare de ide-
restituite la întâmplare, fără un program sistematic. Ele au ologia, mentalitățile și practicile totalitare ce ar fi surve-
nevoie de întregire, adică de reunirea etapei românești cu nit după (pretins revoluționarele) evenimente din ’89 au
opera din exil. Altfel, vom continua să glosăm despre rămas (și se mențin) la nivelul unui simplu (și numai de-
părți disparate de opere, despre jumătăți sau sferturi bio- clarativ) deziderat.
grafice. /.../ Rămâne o singură soluție: realizarea unor edi- Am pornit de la (și ne menținem) convingerea că
ții critice integrale din opera scriitorilor noștri din exil, re- Istoria literaturii române nu va fi adevărată, nu își va
cuperând și partea românească, eclipsată și ignorată. Nu recăpăta legitimitatea, dimensiunile morale, științifice și
e ciudat că nu le avem? Nu e ciudat că lucrăm cu secvențe mai ales cele identitare, atâta vreme cât exilul, acea parte
foarte limitate de operă, că nu avem ediții de referință care menținută (cu vizibilă obstinație) în tăcere și umbră, nu
să ne dea o imagine globală a operei scriitorilor noștri din își va ocupa locul firesc în circuitul valorilor naționale.
exil, pe care tocmai i-am acceptat ca alternative viabile
ale culturii române?” (Simuț, 2006: 14). BIBLIOGRAFIE
Anghelescu, M., Literatură și biografie, București: Universal
5. Concluzii Dalsi, 2005.
Herescu, N. I., Literatură și Geografie, Madrid: Destin, Caietul nr.
12/ 1962.
În astfel de circumstanțe ideea privind necesitatea Ierunca, V., Românește, București, Humanitas, 1991.
(re)scrierii istoriei literaturii române – judecând și după Ionesco, E., Paris: Lupta, (13 iulie)1989.
neliniștitoarele meandre ale realității culturale (cât de Ionesco, E., Agora, nr. 1/ 1978, Paris,
Judt, T., Reflecții asupra unui secol XX uitat, Iași, Polirom, 2011.
culturale!?) pe care o respirăm – capătă toate caracteris- Lovinescu, M., Seismograme, București, Humanitas, 1993.
ticile unei mari urgențe! Ceea ce pare a se constitui, im- Negoițescu, I., Istoria literaturii române, București, Minerva, 1991.
plicit, și ca un mesaj complementar, desigur, indirect, Palenikova, J., Exilul Literar Românesc – înainte și după 1989,
dar totuși „de-ne-ocolit” al discursului secund, ori (dacă Bratislava: Univerzita Komenskeho, 2011.
vrem!) al unui supra-discurs care, pentru moment, ca și Ricoeur, P. Memoria, Istoria, Uitarea, Timișoara: Amarcord, 2001.
Scraba, I. V. http://www.isabelavs.go.ro/Articole/varlam3.htm.
în cazul întregului fenomen literar al exilului (literatură Simuț, I. Un român la Madrid, București: România literară, nr. 25/
și revuistică) întârzie să devină un obiect predilect al 2006.
analizelor, evaluării, percepțiilor, și reflecțiilor noastre.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 71


COMENTARII

N. GEORGESCU

COMPLETARE LA „DREAPTA“ LUI DIODOR


Grigore Vieru și numele sale

...Ce nu prea înțelegeam eu în discuțiile întâmplă- Grigore Vieru avea mereu două obiecții standard
toare despre vin cu Grigore Vieru, avute la Suceava, la aceste observații, una privitoare la Burebista și cea-
Pitești, București sau Craiova și pe unde ne mai întâl- laltă la Marea Neagră. Absolut de acord cu a doua:
neam, despre vin și viță de vie, adică, pentru că mai Marea Neagră trebuie alăturată Mediteranei iar cen-
mereu plecam de la numele lui, Vieru, și veneam tot tura viței de vie le cuprinde pe amândouă, ca și cum
acolo – mi s-a arătat ca prin farmec mai târziu, cam la ar fi una singură, Mare Nostrum, „marea noastră”. Și
un an de la în-eminescianizarea sa, la Chișinău. Con- denumirile o atestă – este Bosforul Dardanic, dar și
veniserăm, în mare – adică a fost de acord cu mine Bosforul Cimerian, în nordul Mării Negre; Ifigenia
dar după multă și adâncă excogitare – că Moldova sacrificată la Aulis sub pretext că este adusă ca mi-
face parte din ceea ce el însuși a zis că trebuie să se reasă lui Ahile, este salvată de zeița Artemis și dusă
numească „centura de viță de vie a Europei”. E sim- preoteasă în templul din Taurida, etc. – dar și miturile
plu de înțeles: acest copăcel al lui Dionisos crește în care le unesc: mitul lui Prometeu, mitul lui Io. Cât
jurul Mediteranei și formează un fel de filtru natural, despre Burebista, însă, cred că trebuie înțeles gestul
atracția magnetică a popoarelor către miezul pămân- lui de distrugere a viței de vie altfel: el n-a putut tăia
tului (asta înseamnă Mediterana, așa a fost percepută și prunii, merii, perii, zarzării etc. – adică a optat pen-
în istorie) fiind educată, adică grupele umane trebuind tru aceleași băuturi distilate ale nordicilor, a făcut un
să lase pe drum în egală măsură pieile de animale de scurt și mic imperiu rece în zona căldurilor tempe-
stepă și băuturile tari distilate, deci să opteze pentru rate... Cum face și în zilele (secolele) noastre Europa.
țesături din plante, mai răcoroase, ori din lână – și Grigore Vieru nu era cu totul de acord, dar las
neapărat pentru vin. Băuturile mongole, siberiene, discuțiile pe această temă deoparte; poate că dacă ne
africane, nord-europene – toate se pierd în acest filtru, mai vedeam o dată, sau de două ori... poate ne con-
se dizolvă, ca și pieile de urși polari, cămile, yaci sau vingeam unul pe altul. El mi-a confirmat, însă, că din-
ce-or mai fi – iar în agora ateniană pășești desculț, cu colo de Nistru, mai ales spre nord și spre răsărit, vița
o cămașă răcoroasă pe tine, privești cerul albastru și de vie nu mai crește... Cât de trist trebuie să fie pă-
bei vinul îndoit cu apă. mântul, relieful însuși, tăbliile acelea ale stepei – fără
aracii viței care definesc infinitul uman în articulații.
Oare cum se vede din avion, de la joasă înălțime, Nis-
trul, pe care mi-l imaginez cu malul dinspre noi
oprind dansul plaiurilor de viță – iar cu celălalt mal
proptindu-se în întinderi drepte cu ierburi umile și as-
cuțite ca săbiile căzute?
Nici asta nu știu, poate voi vedea vreodată.
Acum, recent, însă, la nu știu câți ani de la despărțirea
lui Grigore Vieru de noi, am văzut și eu, am pipăit și
m-am crucit și nu mi-a venit să cred că așa ceva
există: hrubele de vin de la Cricova. Eu sunt om de
munte, crescut boierește-burebistan, cu butiile de
prune în spatele casei sau la povarnă, cu patru-cinci
butoaie de țuică în pivniță, după ani și tărie fiecare.
Îmi imaginam că o cramă e așa, cum văzusem la Ște-
fănești de pildă, ori la Cotnari într-o excursie de studii
(și cu Grigore Vieru între noi, desigur), o clădire mai
mare făcută de mâna omului, cu zăcători, etaje sub
pământ... Ei bine, nu: e vorba de kilometri de drumuri
pe sub pământ, adică de zeci de kilometri, la zeci de
metri sub pământ: sunt foste cariere de piatră calca-

72 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


COMENTARII
roasă, mai întâi înțesate cu sticle și butoaie, apoi ex- Nu știu. Un moldovean noduros de vreo 70 de ani
tinse în zeci și sute de ani, de la Ștefan cel Mare în- îmi spune, între altele, că-l cheamă Bolohan, că este
coace; e ceva care s-a construit de la sine nu de către din satul Bolohan de pe malul Nistrului iar peste râu
om, ci pentru om. de ei, spre stepă, este satul Moghileni. Iată: movilă de
Acestea sunt depozite strategice, nu sunt ale unui bolovani – și bolovan: unul și multiplul său, o legă-
sat sau ale unui raion: sunt pentru a ține marginea unei tură firească ce se păstrează în ambele denumiri de
lumi. Este o adevărată Linie Maginot ținută în funcți- sate. Îmi aduc aminte lungile discuții din Dărăbani,
une de sute de ani. Cât suflet asiatic au salvat aceste județul Botoșani, cu intelectualii locului, acum 20-25
cascade subterane de vin, câte neamuri au îmbunat și de ani: ei ziceau că satul lor vine de la dărăbani care
îmblânzit ele pentru a le pregăti de pelerinajul spre Me- sunt toboșari, „trabanți”, denumire nemțească ce
diterana, câtă rezervă de cultură și civilizație însigilată atestă un obicei și un corp de armată – eu le arătam
cu semnul sărmanului, bietului Dionis, ridică aici pă- satul de peste Prut, din fața Dărăbanilor lor, satul Mă-
mântul din sine însușiși pune la păstrat în sine însuși măliga, și le spuneam limpede că aici este expresia
pentru vremile viitoare! Toate discuțiile mele teoretice, „un dărab de mămăligă”. Relieful atestă: Prutul duce
abstracte, de dicționar, cu Grigore Vieru, pe tema nu- nisip mult, din malul Dărăbanilor, la Mămăliga. La
melui său – au dintr-odată sens în hrubele de la Cri- fel: unul și multiplul. N-am avut pe cine să conving,
cova. Aici am câștigat înțelegerea acestui nume și sen- doar Grigore Vieru acum nu știu câți ani – „anii trec
sul eponim al său: Grigore se cheamă pe sine însuși și ca apa”, cum spune Topârceanu în „Balada morții pe
este chemat „Vieru” cum i s-ar spune „Românul” sau Topolog”, m-a acceptat ca... poet al etimologiilor.
„Moldoveanul”, el semnifică, definește, înnobilează cu Dacă este așa, însă, și dacă mămăliga (de nisip) se
numele său această centură de viță de vie ce îmbrăți- rupe, se macină, din dărab – înseamnă că sensul a curs
șează Europa – nu ca s-o apere, ci ca s-o protejeze, ca dinspre noi spre ei, la noi e dărabul. Dincolo însă, la
să-i boteze pe cei ce vin... cu vin. Ca să lase răul, cris- Nistru, e limpede că bolovanul s-a desprins din mo-
parea, vina – aici, la margine, unde prin farmece stră- vilă, deci de la răsărit încoace… Iată mișcări de oa-
vechi și nepătrunse de ascuțimea minții omenești totul meni înghețate în nume de sate. Cu dubletul Albița-
se îmblânzește, se molcomește, se trece în vălurire, în Leuceni cum va fi fost oare? Nu știu. Ar fi trebuit să-
maluri moldave – pentru că încep să cred din ce în ce l întreb, dar nu mi-a dat prin cap, nu văzusem locurile
mai mult că numele acestei țări vine de la „mal”, este până acum – iar acum... orice-l întreb e ca mine…
„țara malurilor”, a „davelor de pe maluri”. E fascinantă această rezistență a dubletelor topo-
În acest drum către Grigore Vieru m-au dominat, nime între Prut și Nistru. Ai zice că totul e legat de
m-au torturat chiar semnificațiile numelor de locuri. ceva, că stai într-o geografie gemelară la nesfârșit. Și
Am trecut Prutul pe la Albița – și am ajuns „dincolo” dacă este ceva dezlegat de unul singur – trebuie să-i
la Leuceni: cum să nu mă frapeze când văd numele bănuiești undeva mai aproape sau mai departe geamă-
rostit și scris al localității: în limba greacă leukos, nul. Chișinău e foarte departe de Inău (dar Dimitrie
leuke înseamnă alb, gândul mă duce instantaneu la in- Cantemir susține că în zilele limpezi de vară de pe
sula Leuce, „cea albă”, Insula lui Ahile, a Șerpilor Ceahlău și Inău se vede chiar și acest oraș, nu numai
cum îi zicem noi astăzi. Iar în fața ei, pe țărm, Cetatea Dunărea) – dar undeva mai jos de Chișinău am văzut,
Albă a lui Ștefan cel Mare, vechea Olbia a lui Bure- pe o tăbliță indicatoare, satul Inotești. Iarăși: credeam
bista, din Limanul Nistrului. Am impresia că parcurg, că e vreun Ianeotești, Eneotu, Eneotești. Cât de sim-
în mit, un fel de drum spre alb. Cu versurile lui Labiș: plu e când vezi scris limpede: Inotești. Ca și Inău, ca
„Mi se părea că retrăiesc un mit/ Cu fata preschim- și Chișinău, numele amintește de zeița Ino, cea tran-
bată-n căprioară”. Ifigenia era fata, zeița a înlocuit sformată de Hera în vacă pentru a o îndepărta de iu-
jertfa, lăsându-le „nuntașilor” o căprioară – iar pe birea lui Zeus: plecată din Argos spre nord, peste Du-
fiica lui Agamemnon aducând-o aici, în zona aceasta năre, apoi peste Carpați, întorcându-se spre sud, tre-
a Mării Negre presărate cu numele albului… când și prin Caucaz dar revenind repede între cele
Revin în dreapta Prutului, la noi, la „graniță”. două mări pe care le-a unit făcând trecătoarea Bosfo-
După Huși vine, așadar, Albița, iar apoi, tot în partea rului (drumul vacii în elină), Io sau Ino, fiica lui Ina-
noastră de pământ, estre satul Valea Grecului. Iată, hus, va ajunge în Egipt unde-l va naște pe fiul lui
deci, Leuceni nu vine de la vreun leuștean, cum îmi Zeus, Epafos pe numele lui, cu chip (cap) de vițel.
imaginam, crezând că se scrie și se citește Leușteni, Fuga ei turbată unind Europa cu Asia și cu Africa sim-
sau de la acea leucă a căruței (crezând că e vorba de bolizează răspândirea agriculturii, pentru că Ino ară
meșteri specializați în așa ceva) – ci este chiar tradu- pământul pe unde trece, lăsând în urmă prăpăstii care
cerea denumirii latinești Albița în greacă. Mă fra- s-au păstrat până astăzi, precum Brazda lui Novac.
pează și forma oarecum diminutivală în ambele Ino, sau Io, și-a mai lăsat, pare-se, chiar chipul în
nume. O strămutare, o separare a latinilor de greci? stemele țărilor prin care a trecut (capul de bour, dar și
Cum s-a procedat, au plecat grecii din Albița – sau IO, particula nobiliară din titulatura domnitorilor ro-
latinii din Leuceni? mâni). Ca orice mit străvechi, el are multe variante,
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 73
COMENTARII
reverberări, prelungiri. Din complexul Inău vedem, Gâtul lor. Iar capul mic
spre răsărit, un alt Chișinău, cel de pe Criș. O bifur- Ei deodată îl ridic
cație, așadar, cu posibilitatea, în logica mitului, ca ze- Și urechile ciulesc
ița să fi fost atinsă de către Zeus, pentru a naște, aici, Pe când luntrea o zăresc.
în zona tatălui ei. Iar numele, ca să nu se piardă, sunt El plutea, plutea mereu
legate două câte două: Inău, Chișinău-Chișinău, Chi- Codrul sună blând și greu.
șinău Inotești… Când deodată zi se face.
Bănuiam că numele vine de la chișai, pietrișul Codru-n două se desface
acela mare folosit în construcții și la zăgazuri. N-am Și pe ape rotitoare
văzut, însă, chișai prin zonă, solul este mai degrabă Scânteiază mândru soare.
clisos. Dar am văzut un răușor, și se cheamă Bâc. La Și înainte-i vede-un munte
noi, în Valahia, este denumire pentru taur. Cred, așa- Cu-a lui creștete cărunte,
dar, pentru etimologia numelui Chșinău, în varianta S-a clădit stâncă pe stâncă
chișiță, partea de sus a copitei vacii/taului, cea care Începând din vale-adâncă,
lasă, nu este așa, urmele. Pe pământ – și în limbă, între Și purtând pe el păduri
cuvinte. Peste nourii cei suri,
...Cum sunt și numele poetului către care vin să-i Își ridică în senin
mângâi umbra. Când îi spuneam Grigore Vieru „cel Creștet de zăpadă plin.
Blând”, nouă parcă nu ne era de ajuns că el este epo-
nimul viței de vie, simțeam nevoia să-l numim și cu
primul efect, cu ce face mai întâi și mai întâi fiul viței:
dă blândețe și veselie. Iar acum, ca să-mi explic chiar
toate numele sale, ne ține și treji, pentru că „Grigore”
asta înseamnă în agora ateniană: omul treaz.

Cât despre Basarabia întreagă și numele cetăților


și orașelor ei, nouă nu ni s-a dat voie să le citim, să le
scriem, să le pronunțăm în vremea dez-unirii de după
ultimul război. O descriere în versuri precum aceea a
lui Eminescu, din poemul „Mușatin și codrul”, nu s-
a publicat niciodată întreagă înainte de 1989, mereu
s-au tăiat versurile ce denumeau și descriau. I-am ară-
tat lui Grigore Vieru acest poem undeva, la Suceava,
în ediția Murărașu de dinainte de război. A absorbit
textul dintr-o privire, sau mai degrabă l-a inspirat
adânc în piept, zice. Îl redau aici întreg; oricine poate
înțelege ce au tăiat edițiile, obligate de către cenzură:
Și Mușatin s-apropie
De Bistrița argintie,
Luntrea ce juca pe val
O dezleagă de la mal,
Sare-n ea și îi dă drum,
Ca săgeata zboar-acum, Grigore al III-lea Ghica
Și mergând, mergând departe,
Apa-n două o desparte, Și spre mal se-ndreaptă iară
În largi brazde de argint Luntrea mică și ușoară,
Ce se mișcă strălucind, Iar Mușatin se coboară,
Și în umbră mi-l cuprind. Calea muntelui apucă
Și prin valea boltitoare Până-n vârfuri să se ducă,
Numai p-ici și pe colea Pân ce noaptea l-au ajuns
Soarele mai pătrundea, În cel codru nepătruns.
Ici e umbră, colo soare Dar cu noaptea-n cap pornește,
Pe ape tremurătoare. Se tot urcă voinicește,
El pe maluri înflorite Doară culmea va sui-o
Vede turme rătăcite, Pe când s-o miji de ziuă.
Caii pasc lângă pâraie, Pe culmea cea înălțată
Ca la lebede se-ndoaie El ajunge deodată
74 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
COMENTARII
Și făcându-și ochii roată Și pe vârfuri de păduri,
El privește lumea toată; Mânăstiri cu-ntărituri,
Vede cerul sfântului Vede târguri, vaduri, sate
Și fața pământului: Pe câmpie presărate,
Că departe se-ntind șesuri, Vede mândrele cetăți
Ce cu ochii nu le măsuri, Stăpânind pustietăți,
Unde soarele cel sfânt Vede turmele de oi
Parcă iese din pământ; Cu ciobanii dinapoi,
Colo-n zarea depărtată Cu fluiere și cimpoi,
Nistrul mare i s-arată Iară hergheliile
Dinspre țările tătare Petreceau câmpiile
Și departe curge-n mare Și s-așterneau vântului
La Liman ca și o salbă Ca umbra pământului
Se-nșiră Cetatea Albă. Și de-a lungul râurilor
Iar pe fața mării line S-așterneau pustiurilor.
Trec corăbiile pline, Iară șoimul tinerel
Trec departe de pământ, Pe deasupra-i zboară el
Pânzele umflate-n vânt. Și din gură-i cuvânta:
Iar privind spre miazăzi – Să trăiești, Măria-Ta!
Dunărea el o zări Câtă lume câtă zare
Într-un arc spre mare-ntoarsă De la Nistru până la mare:
Și pe șapte guri se varsă. Fă-ți odată ochii roată
De la Nistru până la ea Că-aceasta-i Moldova toată.
Țară mândră se-ntindea
Vede șesuri fumegând, O parte dintre aceste cetăți mai sunt în Moldova;
Dealuri mândre înverzind, o altă parte se află în Ucraina – iar Cetatea Albă, ne
Vede codri cum coboară, povestea Grigore-cel-veșnic-treaz, e într-o stare jal-
Deal cu deal, scară cu scară, nică, ciulinii o pasc și ruina o învelește – dar e atât de
Răsfirându-se pe șes, largă în întinderi și de tare în ziduri, că nu se lasă cu
Unde râurile ies, nici un chip; și a rămas tot albă, tot un prag către In-
sula Leuke (Albă).

Mircea Vulcănescu (Bucureşti 1904-1952 Aiud), ucis în închisoare

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 75


COMENTARII

Anca SÎRGHIE

METAMORFOZELE CONȘTIINȚEI ÎN
PENULTIMA CĂLĂTORIE DE ALINA DIACONU

care nu-i găsim echivalent între fruntariile țării noastre


atât ca tematică, subiect, cât și ca mod de tratare narativă.
Într-un interviu dat lui Theodor Tudosiu și publicat în nr.
22, 2006 al revistei România literară, Alina Diaconu
mărturisește: „Acțiunea cărții se desfășoară în perioada
stalinistă din România, perioada lui Gheorghiu Dej, și
povestesc multe lucruri care s-au întâmplat cu adevărat
în propria mea casă.” Reținem din această confesiune că
realitatea pe care scriitoarea a transfigurat-o artistic este
românească, drept care și publicul țintă este tot cel din țara
ei natală: „Nu știu dacă în Argentina această parte a căr-
ții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită ca o
curiozitate. Cred că subiectul îl poate interesa doar pe un
român care știe despre ce vorbesc. Oricum, aș spune că
dintre toate cărțile mele, Penultima călătorie este cea
mai autobiografică. Nu este biografia mea, dar conține
cele mai multe elemente legate de copilăria mea din Ro-
mânia.” Ar fi de precizat că primele pagini de literatură
au fost scrise de Alina Diaconu în limba română, de care
a fost nevoită să se îndepărteze prin voia destinului, dar
niciodată nu a părăsit-o cu adevărat și pe de-a întregul.
Dovadă sunt chiar cele trei romane pe care le-a publicat
în limba ei natală până în prezent și nu ne îndoim că în
viitorul apropiat numărul volumelor va fi sporit, întrucât
scriitoarea înțelege că are și în România un public-țintă.
Poate că tocmai de aceea se cuvine să semnalăm impor-
tanța pentru literatura română contemporană a unor scrii-
tori cu totul reprezentativi din diaspora noastră, așa cum
este Alina Diaconu de la Buenos Aires.
De cartea Penultima călătorie, publicată în traduce- Este adevărat că s-au scris în diasporă câteva cărți
rea Mirelei Petcu la Editura Univers în 1994, m-am apro- în care am găsit prezentată ruperea de România socialistă
piat după ce citisem și alte pagini ale Alinei Diaconu, prin fugă clandestină, cu călăuze plătite, așa ca în Urme
anume cele traduse în limba română, fiind edificată asu- pierdute de Silviu Crăciunaș, tipărită cu sponsorizarea
pra capacității autoarei de a inova narativ și de a repre- unor conaționali generoși, precum dr. Liviu Cristea, con-
zenta voalat realități românești contemporane, familiare știenți de nevoia de a se cunoaște asemenea realități. Dar
și nouă în derularea lor politică. Și totuși nu a lipsit sur- unghiul ales de românca argentiniană este cu totul altul,
priza formulei aplicate, deloc aceeași cu cele din Ochi al- căci Alina Diaconu centrează acțiunea romanului Penul-
baștri sau Noapte bună, domnule profesor!, aceste trei tima călătorie pe o plecare, dar nu una ca cea a lui
titluri constituindu-se drept un prim corpus de romane Marco, genovezul din povestea lui Edmondo de Amicis
oferite publicului din țara de baștină a scriitoarei. Două care înfruntă singur depărtările ca să-și regăsească mama
treimi dintre romanele autoarei stabilite prin forța desti- în Argentina, ci o trecere peste cortina de fier într-un tren,
nului în Argentina așteaptă să îmbrace haina primei limbi ce are rolul unui purgatoriu între iadul Răsăritului comu-
vorbite de ea, limba română. Așa se face că deocamdată nist părăsit și raiul Occidentului capitalist visat. Mai
luăm ca punct de reper autoritatea țării de adopție, unde exact, spațiul cel mai larg al narațiunii este focalizat pe
Penultima călătorie fusese declarată romanul cel mai trăirea spectrală a celor trei copii, crescuți în spiritul co-
bun în Argentina anului 1989, distins cu Premiul „Meri- munismului naționalist, evocat în scurte dar vii flashuri
dianul de Argint”. Să fii apreciat ca romancierul cel mai ale rememorării. De neuitat este faptul că Tata pusese în
bun al literaturii argentiniene cu o temă inspirată din rea- camera fetelor lui „inițiate” politic un steag național ca o
litatea românească, alegorizată cu mare har literar, este o „veioză tricoloră, fără lumină, dar înflăcărată”. Insis-
performanță cu totul remarcabilă. Totodată, un roman la tenta educație în spirit comunist a copiilor este anulată
76 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
COMENTARII
acum prin decizia părintelui văduv de a părăsi țara spre a era în fond o orfană de mamă, ființa niciodată înlocuită de
schimba soarta familiei. Ce justificare are o asemenea de- guvernantele care preluaseră misiunea educației copiilor
cizie riscantă? Iată întrebarea la care va răspunde mesajul și de profesorii care frecventau casa cu 6 camere a „uri-
autoarei, dozând tensiunea spre finalul culminant, unde așului cu capul ras”, cum îl vede fata cea mare, creând un
găsim dezlegarea enigmei unei decapitări politice, cu to- personaj caricat, puternic ca un Goliat, dar condamnat să
tul tipice prin falsitate practicilor comuniste. fie învins prin inconsecvența sa morală în forul interior al
În mod concret, Tata, fostul nomenclaturist în Româ- adolescentei. Tipologic vorbind, acest tată este un unicat
nia comunistă, unde ocupase un loc important „în Cu- în literatura română, neavând nici stabilitatea morală a lui
polă”, înțelege că după decapitare este un om mort și pă- Ilie Moromete din capodopera lui Marin Preda, nici delă-
răsește nu numai arena politică, ci și patria în care era ire- sarea cronică a părintelui lui Ion din creația lui Rebreanu.
mediabil blamat. El realizase că „totul s-a năruit”, atunci Datele individualizante ale noului personaj sunt incon-
când în spațiul socotit excedentar al locuinței sale, cum se fundabile, chiar în galeria oamenilor de partid comunist
proceda sistematic în acea epocă de stalinism românesc, din proza proletcultistă. Totodată, se cere observat faptul
sunt repartizați un cântăreț de operă și o muncitoare, po- că este greu să descoperi în literatura noastră o asemenea
sibili urmăritori ai familiei. Măsura aceasta abuzivă li se răceală în atitudinea fiicei față de părintele ei. În judecarea
pare cu totul frustrantă, căci fetele se vor lipsi astfel de lui Tata, Doina are alături pe bunica dinspre mamă care
camera copilăriei lor. Era un rapt de netolerat pentru men- declară: „El singur nu știe dacă e viu sau e mort“. Așadar,
talitatea celor obișnuiți cu un anumit confort. fostul nomenclaturist are în cartea Alinei Diaconu un sta-
Una dintre fiice, cea mare, devenită Amapola, după tut dubitativ, urât și adorat în aceeași măsură de fiicele lui,
ce în țară se numise Doina, privește cu o obiectivă deta- disprețuit de băiatul său Alisio, despre care el ca tată nu
șare și răceală această metamorfoză produsă în conștiința ezita să afirme că este „un biet copil puțin dotat de la na-
„regelui detronat”, care ajuns bibliotecar într-o școală de tură.” Răceala paternă l-a făcut pe adolescent să se simtă
surdo-muți de la marginea orașului, devine un disident și mai orfan decât era și aversiunea aceasta i-a pecetluit
camuflat. Autoarea îi rezervă Doinei rolul de personaj-pi- destinul. Cei trei copii sunt conturați în tușe clare, contras-
vot, prin conștiința căruia sunt filtrate toate evenimentele tante, care îi individualizează tipologic.
acestui exod familial, fapte judecate cu o luciditate trează Ingenios se conturează în roman figura mamei, care
și neiertătoare, ce face ca lectorului să i se taie răsuflarea dispăruse fizic înainte de începerea acțiunii, așa ca Nechi-
în multe pasaje ale romanului. Ea este liantul ce leagă un- for Lipan în sadovenianul Baltag. Planul fabulos al acți-
ghiurile distincte din care este privit evenimentul desprin- unii este cel al aparițiilor fantomatice premonitorii ale
derii din țara de obârșie, unghiuri marcate și prin subca- mamei cu buze violete. Fiica cea mare este singura care
pitolele părții a doua (Până la un anumit punct) a cărții are parte de aceste întâlniri, ce par celorlalți de necrezut.
intitulate explicativ, spre a anunța dualitatea forțată a Ca totdeauna călăuzitoare, mama o previne pe Doina că
identității copiilor: Amapola (Doina), Aleli (Viorica), Ali- vor avea de făcut o mare călătorie pentru că în familie lu-
sio (Dragomir) și Tata. Dimpotrivă, sora ei Aleli, deloc crurile merg prost aici, în țara de obârșie. Dar mama dăi-
aplecată asupra nuanțelor și semnificației autoexilării fa- nuia prin tabietul impus de soțul ei, cel al așezării unui
miliei sale, continuă să-și adore părintele, în care ea vedea tacâm pe masă la prânzurile familiei, unde copiii nu aveau
cu inocență „un veșnic bărbat cast” cum în realitate el nu voie să o uite și chiar trebuia să o considere plecată într-o
era. Un argument serios pentru decizia plecării familiei călătorie. Greu de asimilat ideea că exact acest tabiet fa-
din România socialistă, reprezentată alegoric fără a i se milial avea să figureze ca unul dintre pretexte pentru eli-
menționa vreodată numele, era faptul că, Tata făcând minarea lui Tata (Cuvântul merită majusculat atâta timp
parte din categoria intelectualilor, realizează că fiilor lui cât în carte personajul nu dispune de un nume individua-
le era opturată calea spre învățământul superior, unde pri- lizant, procedeu cu semnificație simbolică, desigur!) din
vilegiate erau odraslele de muncitori și țărani. Cupola, căreia i se dedicase cu toată însuflețirea, dar nu și
Într-o viziune inedită, pe Tata îl descoperim privit cu cu convingere ideologică. Proiecția mamei în fantastic se
spirit dojenitor de severa-i fiică adolescentă, judecând cu desăvârșește în finalul acțiunii, unde ea își întovărășește
intransigență situația creată printr-o mutație radicală în fiica urcând, călăuzită de ea, în absolut.
conștiință. Ea confruntă, plecând din țara de obârșie, lu- Timpul tulbure al rocadelor istoriei politice este con-
mea din care se vede forțată să iasă cu necunoscuta soci- știentizat de personajul-pivot, care observă, reconstituind
etate occidentală, ce urma să o primească. Nu era deloc scene din viața într-o țară comunistă, în care cititorul re-
ușor să părăsească formulările lozincarde pe care trebuise cunoaște cu ușurință România (și acesta este planul cel
să le accepte la școală într-o țară comunistă, dar nu mai mai dens imagistic și narativ) că din biroul lui Tata este
puțin în familia unui nomenclaturist, și care nu mai aveau ridicat portretul omului cu mustăți, înlocuit peste tot de un
nici un suport de rezistență, acum când ea pleca într-un altul, dar nici unul dintre ei nemeritând o nominalizare în
necunoscut plin de mistere. ficțiunea transparentă alegoric a autoarei. În rememorarea
Parcursul narativ nu este altul decât marea plecare a Doinei, naționalizarea caselor din 1948 face din proprie-
unui bărbat văduv și cei trei copii ai săi cu trenul spre Oc- tarii de mai ieri niște chiriași îndatorați sau dislocă familii,
cidentul lăudat, dintr-o Românie viciată de ideologia co- care se vor stabili în locuințe mai modeste, de spaima ba-
munistă. Plecare salvatoare? – este întrebarea la care scri- nilor prea mulți ce se cereau dați la stat.
itoarea răspunde oscilant, fără entuziasme idilizante, ci O temă adiacentă a romanului este libertatea cuvân-
derobându-se cu greu de amintirea vieții duse anterior. Ea tului pe fundalul demonstrațiilor muncitorești cu lozinci
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 77
COMENTARII
și steaguri, când Aleli devine și ea pionieră pe baza unui ca marionetă comunistă, el cântând prin casă refrenele
jurământ, de care își amintesc toții elevii buni ai acelui impuse de Cupolă, „de parcă ar fi fost cele zece porunci”.
timp. Neșters în memorie a rămas și „Marșul inițiaților”! Ca personaj-martor, pentru că autoarea îi atribuie și
Căzut în dizgrație, Tata suspectează pe toată lumea și de un asemenea rol, Doina se simte judecător lucid și intran-
aceea el își sfătuiește de acum copiii să păstreze tăcerea: sigent, dar unul ce poartă stigmatul contaminării genetice:
„Prudență... pereții au urechi în țara noastră. Nimeni să „Ceva indefinibil din seva lui, un leac sau o otravă, s-a
nu se plângă de nimic. Imaginați-vă că aveți un lacăt la revărsat în embrionul care am fost eu, în embrionul care
gură. Vă rog. Mai bine-zis v-o cer.” El se știe ascultat de pe urmă a fost Aleli și mai târziu Alisio, și acel misterios
Securitate în propria casă, așa că lansează cu glas tare afir- amestec rezultat, acel comportament aproape de necon-
mații de genul „destul cu capriciile burgheze!”, lăsând să ceput, face să purtăm mereu ceva de la acel bărbat pe
se înțeleagă că admiră „Marea Țară Vecină“ și că pro- care l-am renegat, l-am iubit, l-am urât, l-am blestemat și
pagă „Istoria Ideologiei Eliberării“. Cameleonismul per- de care am avut nevoie.” Un asemenea amalgam nu poate
sonajului are și el o limită, iar prăbușirea devine inerentă. decât să o neliniștească pe fata, care va recunoaște o de-
Tata avea coșmaruri nocturne și țipetele lui deveniseră o pendență și nu o unire cu părintele ei. În disecția psiholo-
obișnuință pentru ceilalți locatari ai casei. Așa cum am gică pe care i-o face aceluia, Tata jucase „o mie de roluri,
mai precizat, fetele îl percep diferențiat pe Tata, căci tragice sau dramatice și foarte rar comice, dacă nu gro-
Doina nu-l iartă pentru lipsa de comunicare, tirania și tești.“ De fiecare dată, Doina retrăiește starea crâncenă cu
amantlâcul, chiar și acela devenit o formă a urmăririi lui, care a părăsit țara alături de părintele ei, care intră în nir-
pe când Aleli îl adoră fără rezerve pe „uriaș”. Din situați- vana libertății cu teama obsedantă că ar putea fi întors din
ile contradictorii ale peisajului politic exterior se produce drum.
și în celula familială o formă a disidenței anticomuniste. Cu o luciditate liminară, fata disecă evenimente și în-
Autoarea creează imaginea unei atmosfere familiale tul- tâmplări trecute, retrăindu-le cu intensitate, glisând pe ne-
buri, atmosferă minată de suspiciuni privind moartea ma- gândite de la o persoană la alta, așa cum cerea memoria
mei, de neîncredere, de intoleranță etică și disensiuni. O sa afectivă. Nici intrarea în noua lume occidentală, care
atmosferă așezată pe alți piloni decât cei ai respectului fi- gestual a fost marcată la apropierea de Paris prin îndem-
lial față de părinți și ai iubirii între frați. Disoluția lăuntrică nul părintelui ca fiii lui „să respire adânc aerul libertății”,
a familiei este, așadar, o altă temă esențială a romanului nu este lăsată în seama iluzionărilor fără o rațiune clară.
Alinei Diaconu. „Sau poate că Vestul –care până acum un an se confunda
În plan psihologic, Doina vrea adevărul despre ea în- cu Iadul, iar acum se transformase în Rai – ne amenința
săși, acum când se vede obligată să părăsească ceea ce arătându-și altă față, iar fața aceea era cea a unui alt Iad,
fusese determinată să creadă a fi raiul socialismului, cu neașteptat?” De un anume scepticism lucid, specific per-
milioanele lui de marionete, spre a fi aruncată într-o lume sonajului-pivotal romanului ține și modul cum acesta
despre care învățase la școală că este una a „putrefacției” pune sub lupă pe ceilalți membri ai familiei, din convin-
capitalismului. Metamorfoza ce li se cerea copiilor este gerea că este firesc să-i pătrundă până la linia de demar-
una identitară și ea pornește de la schimbarea numelor, pe care a minciunii de adevăr. Și ea dorește adevărul curat
care ei o acceptă ajunși la Madrid, iar la capătul celor 14 despre părintele ei, separând esența de aparențe, iar pentru
zile de călătorie cu vaporul spre Argentina simt că ruptura o asemenea cercetare introspectivă nu ezită să folosească
lingvistică este definitivă. Și nu era vorba doar de una lin- exact atât timp cât era necesar, într-un program de lungă
gvistică, desigur! Călătorii după călătorii, de la o primă durată. „Era Tata un mare egoist, un naiv sau un nebun?
partea copilăriei în plin comunism la alta, pe care Aleli o Mi-a trebuit mai bine de un deceniu ca să întrezăresc, cu
întâmpina făcând obișnuitele piruete de balerină cu un op- anume obiectivitate, personalitatea Tatei, pe care apro-
timism absolut, concentrat în lozinca „să ne trăim Renaș- pierea și un fel de afecțiune ciudată mi-o ascunseseră
terea.“ Ea vede imperturbabil doar partea plină a paharu- fără voie.”
lui. Alisio, fratele ahtiat după lectură și fascinat de biseri- Așezat la capătul celor trei capitole denumite pivo-
cile ortodoxe, va avea între prioritățile alese și muzica, fi- tant, chiar dacă autoarea nu s-a ferit de un anume sim-
ind socotit de Doina nu un tont retardat, cum îl vedea pă- plism al formulării, Punct de pornire, Până la un punct
rintele lui, ci, dimpotrivă, un înțelept. Poate tocmai de anume, Punct și de la capăt, deznodământul intitulat Bi-
aceea, ruptura lui de Tata este inevitabilă. lanț trunchiat are o aură fabuloasă prin întâlnirea defini-
Așadar, o carte modernă de analiză psihologică scrisă tivă a Doinei cu mama sa cea ezoterică. Un mod al înăl-
la persoana întâi, cu rememorarea trecerii unei familii țării și disparității finale într-o narațiune cu cheie alego-
dintr-o orânduire socială în alta, cu piruete ale memoriei, rică, realistă și fabuloasă, documentară și parabolică în
ce glisează de la o situație la următoarea printr-o tehnică același timp. Abia în acest punct final percepem semnifi-
proustiană, fără vreo cronologizare anume. Deloc întâm- cația titlului dat de scriitoare romanului ei. O carte care
plător, cea din urmă instanță este rezervată în carte lui are izul și consistența tematică revendicardă, specifice li-
Tata, într-un subcapitol în care de la bun început persona- teraturii românești de sertar din perioada predecembristă,
jul-pivot mărturisește: „nu am idei foarte clare despre așa cum este romanul Penultima călătorie, o recomandă
cine a fost Tata ieri și cine e azi.” Retrospectivele Doinei pe Alina Diaconu ca un reper al geografiei universale a
completează ironic imaginea contradictorie a părintelui ei valorilor scrisului beletristic contemporan.

78 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


AL ZILEI CLOPOT

Doru ROMAN

DIN 1907 PÂNĂ AZI

Nedumerire
pătrunde fără șovăire calu-n unda cristalină
Valul mării, valul mării și șerpi de cositor brăzdează-n irizări a apei față
Rătăcește prin ghioc călărețul trage frâul cu mână adumbritoare de verbină
Și cioplește-n largul zării și din șa sare sprinten în fața colibei pitite în verdeață
Para limbilor de foc
azvârle ierbii burca de samuri și cușma brumărie
Tâmpla-și sprijină de țărmul lăsând cosițe de lumină lunii să reverse
Efemerelor simțiri tresaltă de dogoarea lui cuptor căpșunii dragi sub ie
Și cu spuma ține ritmul și consulul roman o-nvălui în vis cu mantia-i străvezie
Marilor dezamăgiri
Nedumerire
Cum putut-a-n vremi străbune
Să greșească atât de mult mi-ai deșertat în gând pornirea
Din genuni de taină pline zăpezilor din alte constelații
Pe lângă făpturi create bine și-ai râs petalelor din contopirea
Atâtea canalii să fi născut? umbrelor cu zorii altor spații
m-ai proiectat pe firul unui gând
Satul parnasian șoptit de unda fântâniței de sub stâncă
pietricelelor de jad când
La țară viața printre vite selena străjuiește peste jariștea adâncă
e-mpotmolită-n glod social și nu știm încă unde în ce timp
se sting ferestrele luminii din care lume paralelă
și luna scoate urlet de șacal ne-om contopi în plaiul sfânt
din luciul soarelui topit în pânza
prin ziare hienele câmpiei de umbrelă
rup ia țării sfârtecate
de oțelul potcoavelor hergheliei Sarabanda
vânzătorilor de mamă și de frate
,,Hai să dăm mână cu mână" îndemna bardul din Mir-
prin bezna urii torent nimicitor cești
cocoșii nu mai trâmbițează zorii azi mai dezbinați ca praful doi cu doi nu ne întâlnești
stau năuci pe cracă la observator pe cont propriu fiecare se zbate de capul lui
doar vor desluși în cuget geana aurorii țara s-a tot dus de râpă sub bătaia vântului
urgisirii de afară cu sprijin de la vânzători
Căzăcelul toți visează nemurirea stând pe sacul cu comori
se trădează între dânșii cât ce și-au jurat credință
din largul stepei pe cărări de soare a lega și două paie la noi azi nu-i cu putință
alearg-un punct ca chiotul furtunii cum se-nalță vreo idee ori vreun plan prinde contur
și crește spre ostrov în graba mare toți sar cu colții să roadă năzuința spre azur
pe calul alb de spumă ca clocotul genunii despuiați de sare aur de holde și de țiței
am rămas calici în lume pe la uși goi derbedei
se apropie de plopii cu frunze de argint ni s-a rupt șira spinării de prea dese temenele
de malul râului privegheat suav de sălcii noaptea ni se vinde ziuă pe o traistă de lovele
ajunge la bulboana oglinzilor ce mint ciuma ni se dă drept mumă și ne râde sec în nas
și farmecă pescarul curmând cărarea bărcii liberi ne-au rămas doar ochii să vedem ce-avem de tras

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 79


TRECEREA ÎNSPRE LUMINĂ

Mariana BURUIANĂ

TRECEREA ÎNSPRE LUMINĂ (IX)


***** care cu amorțeala ei caracteristică și insistența (perseve-
În definitiv trebuie să ai curajul să te lași judecat. rența) de a mă organiza, îmi readuce, iată lumina ochilor...
Daca rămâi drept până la urmă nimeni nu mai poate să Îmi vine să spun că îi face din nou...
îți facă nimic. Chiar dacă corpul se prăbușește și aminti-
rile te hărțuiesc, exista în tine un Loc pururi Viu, pururi *****
Cald, pururi Drept. El stă în picioare. El nu se prăbușește În definitiv Dumnezeu e Cel care lucrează pentru
nicicând („vezi dragostea nu cade niciodată”!) mine în fiecare zi! Face pentru mine tot ceea ce am ne-
Am vrut să dispar. Să mă șterg de pe fața pamântului. voie. Îmi dă să mănânc. Mă întoarce-ridică, dacă îmi
Nu am reușit decât să mă învârt în jurul propriei mele fi- pierd echilibru. Mă oprește cu atenție în fața fiecărei po-
ințe nemuritoare, să mă schimb, să fac fețe-fețe, să mă sibile erori. Mă susține cu blândețe, ostoindu-mi neliniș-
desprind și să plutesc, să mă confund cu Nu-eu-însămi (cu tea când Răul nevindecat mă tulbură și-mi arată cum
ceea ce nu sunt) și să mă conving că nu pot fi distrusă. Cu acesta trece și cum toate „mi se par...” Nu mă oprește de
toată bunăvoința, cu toată voința de care ești capabil nu te la nimic. Tot ce am făcut bine, și mi-a plăcut într-o zi, e
poți distruge pentru că nu îți aparții. Iar ceea ce ești cu valabil și a doua zi. Nimic din binele ce a tot crescut cu
adevărat este imposibil să fie distrus pentru că Tu ești El. mine de atâta timp nu a plecat sau nu s-a-mpuținat. El e
Cei care au puterea și curajul de a întreprinde o asemenea tot timpul cu mine. Când obosesc, pun caietul jos. Când
Cercetare-Lucrare, vor ajunge invariabil la același rezul- revine nevoia de a scrie, îl iau din nou. Mănânc când mi-
tat. Sinceritatea presupusă a fiecărui Cercetător va spune: e foame, fără să aleg, orice e bun – și încă ce bun! Nu am
ce e mai bun în tine, acele Sclipiri de Potență-Absolut, gânduri. Cel Rău nevindecat e format din rămășițe – gân-
cota maximă a ființei care naște „din nimic”, Acela ești duri nedizolvate. Trăiri-resturi-amintiri care n-au concre-
tu. Daca ai curajul de a merge până la capăt (ceea ce nu tețea convingerilor. Nici „convingeri” nu am. Sunt Un
înseamnă nici foarte departe, nici peste foarte mult timp) Singur Lucru. O noapte și O zi continuă și Non-Stop în
te vei întoarce cu această Cucerire de Sine, care îți va sus- care eu mă presar în feluri de a fi – în toate felurile de a
ține Viața ca pe un vrej de floare firul salvator. fi, și apoi mă sting într-Unul...! Totul se desface și se
adună fără ca eu să intervin. Sunt un Evantai al Necuprin-
***** sului...!
Ce e mai bun în tine nu poate fi distrus, de aceea se
și purcede la încercarea Aceluia prin lovituri repetate- *****
bici, trăznet sau ciocan. Precum un clopot care e scos din Toate acestea îmi par incredibile: să te simți ca la 18
cămașa lui de lut – ea crapă după ce a fost arsă în cuptor ani, și să fie totul la fel de strălucitor și de perfect ca
și-l lasă pe el la lumină, să sune cât poate de bine, după ce atunci! să aduci cumva prin tine-însuți, în lumea dimpre-
l-a protejat să crească suficient – așa firea noastră Dintâi jurul tău, imensa putere de a străluci a iubirii, care iradia
rămâne simplă, de nezdruncinat, după ce s-a scurs de pe prin toți porii ființei tinere ce eram, cu încuviințarea și
ea, prin prăbușire, Glodul adunat. încredințarea absolută a Sufletului Celui Etern, că toate
astea Nu se Schimbă, și să trăiești acest lucru din nou în-
****** țelegând cum adică Ele sunt la fel...
Ridic capul și am impresia că mi s-a dat drumul dintr- Interminabilele prefaceri ale ființei, nesfârșita ei me-
un vis, că e dimineață și m-am deșteptat, iată, într-o alta tamorfoză-ajustare, aliniere, schimbare, redresare – au
lume, cu o altă identitate. E o stare diferită, nu o poți com- dus până la urmă în acest ultim punct în care Strălucirea
para cu nimic, nu poți spune „copilărie în haine mature” nu mai are opreliști. Așezându-ne și reașezându-ne în noi
sau „absența dorințelor”, deși în limbaj comun e corect. înșine, nu încercăm de fapt decât să prindem, să fixăm
Corect dar imperfect. Absența presupune o prezență, iar această Strălucire care ne scapă. Ea nu ne aparține și to-
copilăria trecută în maturitate o transformare. Ceea ce ar tuși ea este-noi înșine... Perfecta puritate a copacilor,
caracteriza cel mai bine această stare ar fi cuvântul „cla- verdele pur al frunzelor, culorile vii, cântecul păsării,
ritate”. Această „vedere clară” nu e propriu-zis a ochilor soarele scânteietor, formează țesătura subtilă a Sufletului
deși și ei se împărtășesc. E o claritate a capului, a mai- în Primăvară, Regăsirea Lui...
sus-ului lui. O claritate care încă nu m-a cuprins în între-
gime, dar care e neistovită. Percepeam mai demult un fel *****
de „pătrat” imens de lumină – energie consistentă – ve- ...căldura placută, armonioasă, a Protecției și Înțele-
nind de sus, care se impregna cu frecvența lui specifică în gerii-Înțelepciunii mă învăluie Prietenos, mă hrănește Iu-
câmpurile mele, transformându-le. Acum nu e altceva, e birea Domnului cu atâta Liniște, încât, oricât de specta-
aceeași Intrare – Rotativă care de Atunci nu s-a mai oprit culoase ar fi aceste schimbări, nu mai simt nevoia să le
indiferent de noapte sau zi, sau de tipul de activitate – și comunic...

80 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Mircea ANDRAȘ
(08.09.1948 – 26.11.2010)

STELELE VĂZUTE DE SUS

Mircea ANDRAȘ s-a născut în 8 septembrie, 1948, la Pe- editorial acordat de Fundația Cultural Ion D. Sîrbu, pentru vo-
trila, județul Hunedoara. Absolvă Liceul din Petrila. După o lumul de versuri Noapte cu mesteceni albi, 1966..
tentativă de a intra la Facultatea de regie film, se retrage și lu- Membru al Fundației Culturale Ion D. Sîrbu Petroșani.
crează la PTTR Petroșani. Din 2002, se retrage definitiv. S-a stins din viață în 26 nov. 2010, în Petroșani, în urma
Membru al mai multor cenacluri literare din Valea Jiului, între unui sever atac cerebral. A lăsat în urmă o operă risipită, înde-
care: Cenaclul Venus din Petrila, Cenaclul Panait Istrati din osebi, prin ziarele și publicațiile din Valea Jiului. (D.V.)
Petroșani, Cenaclul de dramaturgie Ana Colda, de pe lângă
Teatrul de stat Valea Jiului. ANTILOCUS
Debut: cu epigrame și proză umoristică, în Steaua, 1981;
cu poezie, în Astra, 1982; cu proză, în SLAST, 1982; cu tea- Acea livadă cu stele-n floare /
tru, în Argeș, 1983. într-un alb ce doare
Publică poezie, proză, epigrame, teatru, în diverse reviste acea lumină / săpând în rouă o rădăcină
literare, ziare, almanahuri: Steaua, Tribuna, Astra, Brașovul căderea dulce – scăparea ce ține de-un fir
literar și artistic, Vatra, Rostirea Românească, Transilvania, superb delir
Ateneu, Argeș, Orizont, Luceafărul, SLAST, Ritmuri hune- ce îl respir
dorene, Steagul roșu, Drumul socialismului, Dimineața, aerul de lângă urechea stângă / ține morțiș ca să
Datina, Timpul de Valea Jiului, Arena, Universul familiei, mă clatin / te clatini iubito și suntem – urcăm
Valea Jiului, S.O.S, Realitatea, Relache, Solstițiu, Justiția- sărutări donăm
rul, Detectivul, Urzica, Pentru Patrie, Litoral Constanța, sângele-l dăm
Curierul internațional, Teatrul, Femeia, Almanahul speranțe votăm
Steaua, Almanahul gospodinei, Almanahul estival Bucu- și dacă poarta mâinelui e închisă
rești 81, Matinal, Deșteaptă-te, Române! ș.a. Înființează di- pe prag de vise
verse publicații în Valea Jiului, ultima Realitatea petrileană. așteptăm
Publică poezie, proză și teatru în culegerile și antologiile:
Acorduri la vârstele țării, Pământ străbun, Cântecul LYBRA
Adâncului, Lumină din adânc, 9 piese de teatru.
Lucrări publicate: Noapte cu mesteceni albi, poeme (Ed. Cu ochii la pândă fluturii zboară prin oase
Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, Petroșani, 1996; Violet, ver- ferestrele – ochi fără pleoape la case
suri (Ed. Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, Petroșani, 1997); cu calul cel rău trec prin sângele tău
Blestemul zânei, teatru (Ed. Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, la marginea lumii o nuntă m-așteaptă
Petroșani, 2003); Și dacă mâine va veni, versuri (Ed. Sitech, o fugă înceată
Craiova, 2004); Opriți lumea, vreau să cobor! proză scurtă de ieri mă despartă
(Ed. Sitech, Craiova, 2004); Ca niște spânzurători, aminti- peste oglinzi păianjeni timide pânze țes
rile, versuri (Ed. Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, Petroșani, să semăn aș fi vrut da-i vremea de cules
2004); Stelele văzute de sus (Ed. Sitech, Craiova, 2005). pe umerii nopții cocoțat scriu poeme
Teatru: Blestemul zânei, premieră absolută, Teatrul Dra- și-un somn să mă cheme
matic Ion D. Sîrbu Petroșani, 2003; Răpirea Zânei Florilor, n-ar avea vreme
premieră absolută, Teatrul de estradă Deva, 2004. fiindcă m-aș teme
Premii la Festivaluri și concursuri de creație, dintre care: de pleoapa aceasta ce bate din aripi
Premiul I pentru umor, la Festivalul de creație Milcovul, Foc- puțin prea târziu
șani ; Premiul I pentru poezie, la Festivalul de creație Vasile puțin prea devreme
Alecsandri, Iași; Premiul I pentru poezie, la Festivalul Pana
Văcăreștilor, Târgoviște; Premiul I pentru poezie, la Festiva- CENTHAURUS
lul Cristal de armindeni, Petrila; Premiul I pentru poezie, la
Festivalul Cântecul Adâncului, Petroșani; Premiul II pentru Mâna întinde-mi – o să trec cu ea prin vamă
poezie, la Festivalul Mihai Eminescu, Botoșani; Premiul II când instanța în ultimă instanță ne cheamă
pentru teatru scurt, la Festivalul Național de Dramaturgie; o stea se stinge de geam – văd cioburi de lună
Premiul III pentru teatru, la Festivalul Pana Văcăreștilor, plângi dacă vrei suspină – dar să-mi rămâi arvună
Târgoviște; premii speciale pentru poezie, ale revistelor Va- pentru tine am fost și voi fi grădină
tra, Ateneu și SLAST; Premiul Ion D. Sîrbu pentru debut plină de flori și de noroaie plină
alung pe sub clopote – corăbii în clocote
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 81
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
tăceri dănțuind în risipa de zori CASSIOPEEA
splendide orori
copii din flori Citește-mi în palmă trecutul abrupt urcat pieptiș
vezi calul cel alb trăgând până-n zori dosirea inocenței pe furiș
prin vine – comori explozii de izvoare / livezi fierbând la soare
linia frântă lăcrimând și lampa ce veghează
SHAGHITA seninătatea ce bravează
când liniștea câmpii brodează
Fructele coapte așezate la rând – deschide-te poartă urmele acestea domnișoară / au dus atâția saci la moară
cineva undeva zâmbetul îmi poartă cu lumina-mi în lumina ta pronunțarea se amântă
mușc mâna luminii – dinții dor de ger cu un zâmbet se pare mă ai la mână
speranța-i fugită de-acasă dar sper eu însetatul iar tu fântână
pana-i o cădere – dulce prin neant cine la cine da-va arvună
într-un zbor razant și apa se făcu o margine de drum
cerul delirant care lăsa o pată albă pe lună
e un loc vacant
iarbă nedormită-n urechea mea zidită BETA
de-o retină insolită privită
în țarcul tău de vise te zbați ca într-un ring Nu căuta să te supui oaselor ce le-am adunat cântând
și vreau să te conving corăbiile sunt ferecate dincolo de marea grabă a desă-
că-n ochi lumini se sting vârșirii
fără să le ating pe maluri se face noapte – luminile pășesc desculțe pe va-
ei – chiar nu realizezi luri
ce triști sunt cei ce înving prin firul ierbii sămânța pulverizată pare a fi
vijelioasă țâșnirea – aureolat de necuprins zidul mării
ODYSSEUS albastrul doar se prăbușește-n orbite și dă peste margini
cu pumni de rouă te înving
Printre oamenii cetății agăț suflet lângă suflet până la gât în această dimineață
peste maldăre de inimi calc cu dorul pentru piscuri ador să te conving
și pun munți să ducă vești pe cer cu apă vie neștiutoare depărtarea clădește munți la marginea zidirii
teama liniștea își lasă seara când mă-ntorc acasă nu căuta rânduiala rotirea după soare e un basm
într-o clipă mai retrasă povestea fântânilor fugite de acasă își are privighetorile ei
de privirea mea atrasă din adâncuri pietrele ne privesc și ne-înjură
pe când o lumină joasă dau din siliciu și-mi trimit val după val
mi te face mai frumoasă una mai puțin bronzată s-a sinucis sărind pe mal
mână-ți caii tu uitare mari lacăte mă cumpără – mari lacăte mă vând
și-apoi lasă o palmă de cer mă izbește în ceafă și cad
lasă în ierburi ajuns caut poarta spre cer
lasă și-aș vrea să strig și-aș vrea să plâng
dar e bine
VEGA apele doar – apele vor să se spele pe mâini
de mine
În dulce joc de cercuri culorile dansează
în parcuri trandafirii se-împușcă între ei AENEAS
tu goală-n flăcări albe de ceruri te desprinzi
pe portative ninse pui lacrimi la uscat Prin labirintul corpului meu cotrobăi tu
deasupra privirii mele ai întotdeauna-n priviri un atuu
tu te-nvârți în cercuri grele în fagurii oglinzii buzele tale depuse amanet
și această mare stăruință – împărtășita ta credință cine visează stele – visează concret
rugu-îndoielilor aprins e-același cântec de prisos împușcând cu fulgi grei iarna contraatacă
și împietrit e golul tău cioplit cu dalta minții-n timp și unde și când și dacă
ne căutăm mereu și nu – ne regăsim la colț de gând există o poartă să-ți placă
cerul apa și pământul vinde-mi iubito ultima floare / mustind de ceață și soare
să-ți ia prizonier cuvântul pădurile demult visate / le luăm pe toate-n rate
și-această scurtă devenire refuzul propriei înfrângeri ce iubiri nenumărate
salbe de inimi cine le-aduse cine le puse sunt malurile aruncate
la gâtul acelor amintiri demult apuse doar crengile-n amurguri / sângerează a muguri
gândul tău imprevizibil pentru eternitate
ți-a făcut dorul vizibil

82 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Marian BARBU

Jean Băileșteanu – Viața


tumultoasă a unui vărsător.
Spovedaniile acestuia în cinci cărți,
începând din 13 feb. 1951 sub trei
Dictaturi – de el trăite – și tot de el povestite
Știind că nu departe, într-un timp anume, va îm- rențial, fiindcă autorul îl explicitează mereu sub apă-
plini 70 de ani (ireversabilitatea vremii este implaca- sarea politicului. Mai firav în copilăria și tinerețea lui,
bilă!), prozatorul Jean Băileșteanu, reprezentant ati- când cunoașterea lumii se realiza prin prisma celor
pic al generației '50, din zona Olteniei istorice, în mari și a rudelor apropiate, ca după aceea, călăuzele
2017, a ieșit pe piața de carte, cu 5 vol. de false me- să devină altele. Mediile sociale în care se mișcă vii-
morii (I – 516, II – 504 + 493, III – 426 + 500 p. ) Ele torul scriitor apar ca fiind prioritare. Dintre personaje,
au fost reunite sub un titlu ... aluziv predist, Viața ca cel mai conturat este fratele cel mare, Fănuș, model
o ...paradă (deh, de vină este metateza!). strălucit de elev și de student, pe care toți profesorii i-
Producția editorială, de până în 2018, înregis- l scot în față – tenace, calm și cu o foarte bună orien-
trează o variată paletă de scrieri, romane, eseuri, nu- tare în viață. Dimpotrivă, el, cel mic se află la opusul
vele. O piesă radiofonică, în două părți, s-a intitulat acestuia. Prima trăsătură a firii lui se traduce prin a fi
Cartea cu bucluc. recalcitrant. Oricâte argumente i s-ar aduce, dânsul nu
Iată scrierile lui, ordonate pe profiluri, unele în 2- le acceptă până nu le-ntoarce pe toate fețele și încă nu
3 ediții (doar scriitorul are editură proprie): este pe deplin convins că procedează corect. Se-nscrie
. povestiri, povești: Clopotul viselor (1975), într-o echipă de fotbal, ca portar, și perseverează în
Dealul lupului (1978), Poveștile de fiecare zi consens până dă de gustul banilor.
(1981), Povestiri de pe Desnățui (1988), Nunta lui De aci înainte sau și mai-nainte, memoria lui în-
Petre (2002), În drum spre casă (2003), Bolnav de registrează toate nedreptățile, pe care le desfășoară
carnaval (2003, Ultima înviere (2013). acum, ca scriitor, cu o meticulozitate uimitoare. Nu
. Romane: Drum în tăcere (1982), ed. a II-a - întâmplător, cartea are ca subtitlu – Jurnal de scriitor
1990; ed. a III-a – 1997; Goana (1988), ed. a II- sub dictatură (Deci memoria ca jurnal!).
a,2001; Geniul și închipuirea (1997), o ediție în l. Fiind extrem de responsabil pentru toate afirma-
Italiană; în 2006 – Il Genio immaginario; Sfântul țiile și caracterizările operate pe viu (chirurgie fără
drac sau judecata de ...acum (1999). anestezie), la fiecare dintre cele cinci cărți, autorul
. eseuri: Viața ca o ...paradă (2010). ține să nuanțeze, în parte, într-o formulare de chinte-
. nuvele: Cartea cu pricini (2017). sență: Dictatura politică sau cartea învrăjbirii noas-
O nominalizare, prin identificare de titluri și edi- tre vol.I, partea întâi și a doua. La vol. II –Dictatura
ții, este atașată la sfârșitul vol. III. inspirației sau cartea tranziției noastre. La vol. III –
Despre scrierile sale (multe, puține; importante, Dictatura economică sau Cartea privatizării noastre,
fundamentale sau efemere, nu ne pronunțăm acum!), aceeași la ambele părți, I–II.
apărute înainte de '89, au fost exprimate opinii, păreri, Țin să menționez că autorul n-are personaje, ci
aparținând lui Tudor Nedelcea, Geo Vasile, Aureliu protipuri, indivizi cu stare civilă, depistați în acte ad-
Goci, Ctin Dumitrache, Fl. Firan, C.M. Popa, Lauren- ministrative și financiare. Deci oglindirea de cândva
țiu Ulici; iar după anul 2000, s-au văzut și comentarii este înlocuită cu maxima minuție a relatării. Nu e nici
critice, semnate de Marian Barbu, Mircea Popa, Ma- gazetărie de care o fi, numai să fie, ci este o răbufnire
rian Vasile. stilistică prin grila unei autenticități, dincoace de per-
Ce ne spun asemenea identificări critice? Că scri- dea.
erile sale au fost prizate în deplinătatea subiectelor, a Autenticitatea pe care o întâlnim în realismul in-
tematicii abordate, cu totul ieșită din comun. Autorul terbelic – la Camil Petrescu, H.P- Bengescu, L. Re-
a conștientizat că localitatea Sălcuța, și împrejurimile, breanu ș. a., cu accent chiar pe cel psihologic, aici lip-
are suficiente elemente de specificitate rurală care să sește aproape cu desăvârșire. Când apare insular, îl
poată concura (cu succes) Siliștea Gumești, a lui Ma- privește doar pe autor. Și atunci, în fuga condeiului,
rin Preda. La urma urmei, nici nu trebuie pusă așa pro- se uită în scriitura proprie și observă că n-a pus în jo-
blema. cul narativ (așa să fie?) pe omul de la securitate care-
Universul rural explorat de scriitor devine refe- l urmărește pas cu pas, pe proprietarul care i-a vândut
moara; n-a scris suficient de mult despre oamenii care
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 83
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
l-au încredințat că îi vând hârtie la Letea într-un anu- Spectacolul vorbirii, însă, și adevărul n-am putut
mit preț, și sunt gata – gata să se răsgândească. sub nicio formă să le ocolesc. Astea au făcut parte din
Partea întâi este a tribulațiilor, de la țară la oraș, mine. De aceea, îi cer lui Dumnezeu acum, la ceas de
pe care le sporește cu erosul său necontrolat – din bilanț, după ce mi-am retrăit încă o dată viața prin
floare în floare. Chiar când, „execută” armata la gră- această carte, să-mi ierte greșelile făcute (...), doar
niceri, dă pagini de o reală frumusețe umană și cu un El ne-a făcut pe toți. Iar dacă ne tragem din maimuță,
limbaj de specialitate. cum se mai spune, tot Dumnezeu a creato și pe ea.
Calitatea scrisului lui Jean Băileșteanu, nu numai Poate și de aceea, de multe ori, viața, de la împărat
din aceste false memorii, rămâne oralitatea. Din când și până la ultimul cerșetor, mi s-a părut, nu atât un
în când, autorul aude un proverb, o zicală, o vorbă de dar divin, cât mai ales ...o dumnezeiască maimuță-
duh. Și aci, apelul la Ion Creangă este întregitor, de- reală. Asta, cred, o face și frumoasă. Până și la
venind și pentru oltenii din Sălcuța explicit. groapă, noi românii, suntem conduși cu cântec (14
Intrarea în jocul parșiv, înșelător al privatizării, ca aprilie 2017).
orice năsărâmbă pe care o mai făcuse la Bibliotecă,
Jean Băileșteanu experimentează, pe propria-i piele
adevărul și falsitatea îmbogățirii. (Mi-am adus
aminte de experimentul pe care-l făcuse un antropo-
log francez, femeie, cu niște obiceiuri culturale dintr-
o țară africană. Femeie la 43-45 de ani, în înțelegerea
cu soțul său, cu doi copii destul de măricei, părăsește
habitatul său demn și civilizat, trăind la propriu ceea
ce i se oferea... acolo. A cunoscut acolo un bărbat cam
de vârsta ei, cu care a început să și trăiască. Telefo-
nic, îi raporta totul soțului din Franța. A rămas gra-
vidă și a născut un băiețel negru. Important nu este
asta, ci avatarurile prin care a trecut cercetătoarea
până a fi admisă în cortul soțului și în casta Tribului. Petru Rare, vândut de boieri turcilor
Ieșirea la lumină, adică având copilul în brațe, de,
mamă, a produs o explozie de bucurie și declararea Așadar, spovedaniile lui Jean Băileșteanu – scrii-
Doamnei drept conducătoare a tribului. De aici îna- torul sunt crude, dar adevărate, dincolo de bașca
inte, să te ții, când Eloisa, terminându-și ... documen- (adică de comun); au savoare prin sinceritate, prin
tarea, deci cu propriul sacrificiu pe care și l-a asumat, deschiderea chinurilor traversării vieții (sociale) ca să
a trebuit să revină... acasă, în Franța. existe; el în primul rând, Tamara (soție), copii – Mihai
Cartea dânsei, autentică peste poate, și originală și Marijeana.
cum n-a mai fost alta înaintea ei (neculciană, zicem Și să nu uităm deloc oralitatea. El rostește într-
noi, fiindcă a fost scrisă din inima ei!), a primit un un mod exact cu deplină cauză, ce a văzut și ce a auzit
mare premiu, rămânând una de referință de aici îna- în realitatea imediată, decrepită și izolatoare de valori
inte. umane.
Așa și eu cu aceste cărți de mărturisiri ale lui Jean În această privință, este, totuși, departe de supra-
Băileșteanu. Ele despoaie, pas cu pas, fapte, oficii și realismul lui Max Blecher, din vol. Întâmplări în
servicii de pe vremea lui Gheorghiu Dej, a lui Nicolae irealitatea imediată, din 1936 (ediție reiterată în
Ceaușescu și din timpul falsei democrații pe care o 1970, 1971, 1995 și 1999).
clamăm zilnic în presă și la televizor. A vizitat și el ...Iată cum un i, proteză la substantivul realitate
câteva țări ale lumii; de aceea a crezut fără dezmințire (= situații, fapte, lucruri), poate schimba total două
în privatizare, până a ieșit la pensie. Invocând pe dra- universuri literare, diferite în intimitatea lor estetică.
maturgul Marin Sorescu cu a lui de răsunet piesă
Iona, preluându-i o replică fenomenală, zice: Mamă, N.B.
mai naște-mă o dată! Viața asta nu prea mi-a ieșit... Scriitorul a ascultat comentariul meu critic, după
P.S. care, la scurtă vreme, s-a dus să moară puțin, vorba
Jean Băileșteanu fiind și el șugubăț (oltean, ce marelui Marin Sorescu.
vrei!), ieșind la pensie, proferează destule diatribe,
vecine cu satira și ca orice filipică, trebuie taxată ca Notă: Jean Băileșteanu s-a născut l a 13 februarie
atare și pusă în evidență. 1951, Sălcuța, jud. Dolj și a încetat din viața la 12
Înlocuirea însă a lui Dumnezeu este un bun prilej aprilie 2018, la o zi după ce fusese ales în funcția de
de a-și defini viața. Citez din al său P.S.4: Președinte al Filialei Craiova a USR.

84 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Eugen EVU

EPISTOLĂ CĂTRE SEBASTIANO


sau Empatia Divina
POEME INEDITE

Tulpina mileniilor s-a smuls din Marele Sine Îl purtăm implantat


Auto-distructiv a se salva dăinuirea
Arbore purtat, rămuros, ființa migratoare Însă prin Sacrificiul naturii
Nici mintea nu-i mai știe nici înțelege noima, rostul, Pe cadranele Celuilalt Timp
Rânduiala,
Memoria lumii a erupt prin miriade de halouri fisurate Frate și soră Unul despicat
De la substanță la Inteligencia Sacra ceva s-a epuizat reciproc din incestul gemelar al
Și astralul nu redistribuie e doar neant genezei
Reminiscent; și imemoriala foame a morții de repaos
A seminței zburate din haos nu ochii noștri văd
ci vederea vede
Umanul a fost sădit și ciclic altoiul nu creierul nostru cugetă
Captiv în mișcarea spirală ci inteligența sophia duhul
„Precum în cer așa și pe terra” nu lumina o vedem ci
precum în atom așa și în om ca raportare viteza luminii
din sălbăticia libertății ultra-pure
săltând pe talazurile timpului cum strălucirea lunii pline
fractalic compozit este doar oglindirea ternului
numărul divin dintr-un soare îndepărtat
oglindindu-se-n etern cu nesațiu de sine. ce se autodevoră

(Ființa este rediestezică suntem Lumină


Și telepatică.) prin aceea că oglindindu-se-n
relativitate
Ceva atemporal se ascunde operei, sieși! atracția gravitează Urobouros
Ne reumple de enigmă cunoașterea. înghițindu-și ciclic
Eroarea care determină în derizoriu primordială sămânța
Sublimul
Și prin aceea că murirea este perpetuum pulsatoriu
măsurată în infime răsăriri și amurguri călătorește spre Inefabila Noapte
pentru ca ființa să poată suporta L’Inconnosabile
și ideea să transceandă palpabilul Splendoarea eonilor Muzica Sferelor

suntem foame a energiei de sine În lobul temporar


îngemănați cu visul și fantasmele Întredeschisă poarta conturându-l pe zeu
care au umbre fascinant colorate Revelația cu zăvor spre interior
din sfărmata aură Apheiron Fereastra altui spectru

ay! substratul biochimic al tristeții acesteia! Vitraliul cu esoterică


ay, freatica memorie și izbucnirile ei Viziune:
periodice-n insesizabila panoramare a Să-și recunoască Părintele Fiul.
Precesiunilor!
Murim STANCIENE
Memoria murmură agonia orgasmul și visul
triada și Legea anamnezică confirmată de Prin aceea că dăruim ne reumplem de taină
intuiția lui Niels Bohr Prin aceea că suntem doriți
Cromozomul inaccesibil cunoașterii Esența mușcată ni-i smulsă
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 85
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Pe noi înșine rătăcind răzlețindu-ne
Ne ajungem din urmă (Regnul împătrit
Moartea. Reface fisurile-n sferă)
Suntem dual în dorință și cântece.
Unii trăiesc cartea altora Din arheoființă
Scriu cartea lor cea din urmă A Memoriei freatice orgă
Pe imaculate omături păsările Ninge înflorind
Împerecheata scriere liniară Sacrum mimesis.
Suspendată între teamă și smulgere. Zborul
E complicitate cu vântul Ființa migrează visând.
Îmbrățișare și contopire a nadirului Noi ne trezim spre lume
Cu rotunda zare. Unicitate-n refacere
Instantanee sublimând
ZEI JUMĂTATE Silogism jucăuș al
Feluritelor nume
Prin aceleași căni s-au dat suferințe
Pe măsura celuilalt Rana deschisă a cuvântului
Fratelui geamăn, Sublunar împrospătând lumina
Cel nenăscut. Soarele îndepărtat din cuget
Atunci suntem zei jumătate. : ne sfințim prin oglindire
ascuns în văzut –
ACUM
Semănând secerișul
Uită-l pe cel de ieri.
Fii cel de mâine. TORPOARE
De neuitat este
Ceea ce arde a fi Sufletul tânăr înnoit spre zori
Se extrage esența Călătoria nu-și mai amintește
Sâmburii sunt și Pe sub cuvinte doare uneori
Înghițiți de transsubstanță. Un straniu gol ce dornic flămânzește
Cum ar dori să fie și nu poate
Ni s-au smuls dăruirile Cum ar mai fi ce-odată a mai fost
Hipnoză pe fluturii visului Un De-ne-spus trăit cândva, visate
Spini care scriu semiotica De necunoașteri taine și nerostit
Înfloririi.
Ne cuibărește în suflet adăpost
Lasă-i tainei Trăite cărți cu pagini secerate
Rădăcinile libere – Pe lespezi lungi de vânt și permafrost
Recoltează la vârf Spuza de stele-n ceruri spulberate
Simetriile. Ființa-i dor străin, nu-și amintește
Decât arar frânturi, amestec vag de nori
Uită-l pe cel de ieri Cu însoriri și ierni – murite toate
Fii cel de mâine.
Nesațiu-al unui joc ce pretutindeni
SACRUM MIMESIS Reface și distruge cu neștire
De sineși, nici de veac, solari armindeni
Ființa vorbește, într-adevăr, Catarge sacre-n porți
Reîncepe timpul. Indoliate
Înnoirea suferind Ale cunoașterii enigme-s vii, în toate
Travaliul și foșnetul sacru din muguri __________
Din care își reculeg chipul și muzica Poeme trimise de Constantin Stancu în 6 iunie 2018, cu no-
Înțelepții muți și cei nevăzători tarea că sunt inedite: „În iarna anului 2006 și la început de 2007
Eugen Evu mi-a lăsat pe o dischetă roz mai multe texte. Sunt ine-
dite. Nu au mai fost publicate. Colaboram la revista Nova Pro-
Trei lumi într-un spic vincia Corvina. Vi le trimit, poate se valorifică. E și aici puțină
Multiplul sporind istorie literară.” Cu bucurie le public și cu tristețe că Eugen Evu
Pe trestia melosului nu mai este printre noi. D.V.

86 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Dumitru Augustin DOMAN

ZIG-ZAG PRIN BIBLIOTECĂ (VIII)

Scriitorul? „Un cititor care îi citește pe cititori” *


În librăria din Mangalia, pe același raft cu Vene-
Alexandru George vede în bibliotecă „un univers dikt Erofeev, Marta Petreu, Radu Aldulescu, Albert
deschis, larg, care-ți propune, dar nu agresiv, faptul Camus, Adrian Alui Gheorghe… se află și volumul
de cultură, într-un raport direct, autentic și, în cele Mihaelei Rădulescu – Cum iubesc bărbații. Mi-e lene
din urmă, de reciprocitate. Un univers pe care nu nu- și lehamite să-l răsfoiesc, dar cred că, de fapt, cartea
mai că îl cucerești, dar te solicită pe tine să faci – autobiografică fiind – ar trebui să se intituleze Cum
aceasta în obscura lui voință de a eluda nimicnicia fac sex milionarii.
sau ignorarea”. După ce, tânăr cărturar, se trezește *
așteptând la rând intrarea la Biblioteca Academiei cu „nu-i odihnă pentru cel ce nu/ o află-n sine” (Da-
celebrul Dimitrie Gusti, cu care de altfel a împărțit și niel Turcea)
masa de lectură, devine el însuși bibliotecar acolo mai *
bine de un deceniu, „între rafturile celei mai mari bi- Mulți poeți au viețuit și viețuiesc în nord, vreau
blioteci din țară”, plimbându-se solitar zile întregi, să zic în nordul României. Unul singur însă și-a făcut
dar și nopți, printre nesfârșitele rafturi de cărți, ca un din acest punct cardinal un adevărat motiv poetic, și-
„custode al vieții și al morții” (!). a brodat textura operei pe acest nord, făcând din el un
* Nord, deci cu majusculă. Și acesta este George Vul-
Veșnic paradoxalul Cioran: „A încetat să scrie: turescu. Unul dintre volumele sale se numește Nord
nu mai avea nimic de ascuns”. și dincolo de Nord, altul Pietrele Nordului, altul Orb
* prin Nord, în sfârșit altul Nordul. O gnoză a pietrei.
Paul Vinicius este un poet singular în lirica ro- *
mânească actuală. El este poetul damnat (câți își do- Arhaisme și regionalisme intraductibile din proza
resc să pară și nu reușesc!), care-și descrie conștient- lui Ion Nete, prozator născut în Vâlcea și trăitor în
bonom condiția, ca-ntr-o ars poetica: „eu/ totuși/ nu Harghita: honțălie, joană, năstavnic, giumânări, răs-
scriu poezie;/ eu/(adică/ cel care/aprinde lumina/ și)/ tav, furzărac, hududoi...
mă uit la stânga:/ nimeni/ mă uit la dreapta:/ nimeni/ *
mă uit la ceas:/ ceasul – buștean;/ nu îmi arată nimic/ Un personaj apărând obsesiv în Jurnalul jurnalis-
/în schimb/în mâinile mele:/ o frânghie nou-nouță/ su- tului fără jurnal al lui I. D. Sîrbu, Mefisto, un alter
ficient de lungă/ suficient de rezistentă/ numai că eu/ ego, observă cu toată luciditatea realitatea anilor 70-
(pentru numele lui dumnezeu!)/ eu/ nu scriu poezie/ 80: „Omul nu mai este ceea ce face – omul este ceea
eu/ pur și simplu/ mă spânzur/ cu viața/ de viață.” ce a refuzat să facă în viață… Tindem spre individul
* fără secrete, fără amintiri, fără biografie, fără dife-
Nichita Stănescu: „Un scriitor este un cititor care rență specifică. Societatea se împarte în două părți:
îi citește pe cititori!” în cei care mai au acces la câte un mic secret de stat
* – și cei care trăiesc aidoma muștelor. Viitoarea luptă
Unul din romanele imaginate de Mircea Horia Si- de clasă se va da între muște și rotițele aparatului
mionescu: „WALDNER ASIRIA: „Micul chestionar” (dar în cadrul Marelui Aparat, sub controlul Înaltului
– Romanul are trei părți: la început se pun, unele sub Aparat, cu aprobarea de sus a Sublimului Aparat).
altele, întrebările. În partea a doua, întrebările sunt Petrila va mișca, Bucureștiul va tresări, Moscova va
orânduite marginal. Cea de-a treia parte cuprinde rămâne pe gânduri…” Iată, dar, ierarhia societății so-
noi întrebări. Întreaga carte se încheie cu un răspuns. cialiste est-europene, decriptând noi în Marele Aparat
(Editura „Ganimed”, Salzburg 1946)” – Comitetul Județean de Partid, în Înaltul Aparat –
* conducerea centrală a partidului unic din România,
Spectacol cromatic într-un poem de Trakl: „În fi- iar în Sublimul Aparat – desigur, Kremlinul.
ece zi soarele galben trece deasupra colinei”; „Roși-
etic se ridică peștele în iazul verde”; „Pescarul trece
fără zgomot în barca-i albastră” (trd. de Petre Stoica)

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 87


ESEU

ALDYN ALEXANDER

Memoria MAȘINISTULUI: Spânzurat în


halucinația regăsirii de sine

„[…] un joc de-a spânzurătoarea în care cuvântul ne- 6 spații goale prin care literele vor circula vital-
cunoscut n-a mai fost completat: GE_ _RAT_ _ și trupul repetitiv așa cum circulă sângele prin corp. Ucigând
spânzurat e vizibil aproape la celălalt capăt al tubului1. cel de-al 6-lea copil al destinului când Mașina se în-
[…] Toate cărțile lui dătătoare de speranță sunt inversate scrie vitezometric pe drumul pierzării; șosea de nea-
și între acestea, cel mai rău, Spânzuratul, care de la bun
tenție când inculpatul lasă volanul din mâini, aple-
început ar trebui să atârne cu capul în jos, vorbind despre
speranțe și temeri tainice…”2 cându-se să-și aprindă o țigară de la pistonul automo-
(Thomas Pynchon în „Curcubeul gravitației”) bilului înscris deja pe „Ruta 66” când totul se vede
Posibilitate a regăsirii de sine? Da! Dar nu oricum întunecat prin lentilele fumurii ale ochelarilor de
ci doar prin intermediul flashback-urilor generate hao- soare trași caleidoscopic figurii, cu figurile pietonilor
tic de Memorie și Mașina de tortură universală, ca un surprinși prea târziu în plină trecere regulamentară pe
act de constrângere, închistare și anihilare a cronolo- zebra viu marcată de liniile albe ale sufletului pierdut.
giei conștiente ce prin paradoxul continuității insomni- Și, în cele din urmă, ruta finală, când lui 66 i se mai
ace paralizează toate simțurile și ființa per ansamblu, adaugă un 6 și devine 666, expunere și vizibilitate
în timp ce totul intră programatic în derivă pe o autos- malefică printr-o coborâre în Infern, atunci când vic-
tradă suspendată la o margine inaccesibilă de Univers tima și ucigașul se întâlnesc imaginar spre confrun-
cu aeroporturi de pe care pleacă în rafale avioane spre tare. Inculpatul își va dori mereu să uite, să-și ascundă
nicăieri, și o ceașcă neagră de cafea este servită spre o și renege vinovăția, în timp ce victima se află întot-
conversație cu sine însuși, dubluri amalgamate ale non- deauna acolo, în zona sensibilă a condamnării, mereu
identității blocând mersul înainte prin reîntoarcerea vie, mereu pregătită să-și reamintească, să răsco-
sistematică la trecutul exorcizării malefice; carusel al lească Memoria celui ce-ar părea că și-a pierdut-o.
copilăriei ucise, o coborâre în Infern prin fatidica Memoria, veșnic răscolită și incapabilă să-și ordo-
„Rută 666” și, finalmente, un „nevinovat” dar angoa- neze și accepte amintirile, explodează și se revarsă
sant joc al Spânzurătorii din care se va putea ieși doar în permutații și aranjamente ilogice, astfel încât
în momentul în care Cuvântul:- - - - - -. amnezia tronează impunător peste corpul vlăguit
de viață, slăbit până la inexistență. Ceva mai per-
sistă însă, iar acesta este punctul cel mai fragil al Uni-
versului, locul de conjunctură al identităților, timpilor
și spațiilor, în care se insinuează vizibil, imposibilul
joc al spânzurătorii.

„Mașinistul” („The Machinist”) nu este altul de-


cât actorul Christian Bale, care în filmul cu același
nume din anul 2004 al regizorului Brad Anderson îl
interpretează pe Trevor Reznik un individ amnezic,
cu o greutate corporală anorexică, de aproximativ 55
de kilograme, ce lucrează la fabrica de producție „Na-
tional Machine”. Duce o viață austeră, simplă, într-
un apartament închiriat, ocupându-și timpul cu lucrul
la fabrică și cu existența solitară din imobilul doamnei
Shrike, căreia-i plătește întotdeauna chiria mai de-
vreme ca să nu uite. Deficitul continuității, impune
problema uitării astfel încât Trevor este sortit să nu-și
poată aminti cu exactitate cine sau ceea ce este. El
pendulează amnezic între un trecut îngropat, un pre-
zent incert și iluzoriu și un viitor în care și-ar putea

1 Thomas Pynchon – Curcubeul gravitaţiei, Ed. Polirom, 2 Ibidem, p. 851.


Iaşi, 2010, p. 846.
88 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
ESEU
găsi pacea și izbăvirea, un fel de iertare a păcatelor vom îndoi nicio clipă că i-ar fi putut trece prin minte
trecutului prin posibilitatea amintirii și asumării gre- nedumeririle respective.
șelii. Continuitatea nu mai este a memoriei în cazul Pentru început însă „Who are you” („Cine ești
de față ci a ne-somnului, adică a Insomniei. Rupând tu?”). Prima notiță pe care Reznik și-o lasă sieși, într-
cu amintirile, efortul automat de a sta veșnic treaz nu o încercare nereușită de a lămuri o problemă strict
echivalează, după cum ar fi fost de așteptat, cu o exis- existențială. „Cine ești tu?” Da, Tu! Tu, cel care îmi
tență continuă, cursivă și logică, prin care totul să se lași mereu notițe pentru a mă încurca și pentru a mă
propage în linie dreaptă. Viața cotidiană a lui Reznik forța să răspund la ele? Tu, acela ce se străduiește din
se propagă și se desfășoară printr-o linie frântă, sin- răsputeri să-și reamintească! Tu, Trevor Reznik, un
copată, marcată de spații de ruptură ca într-o înșiruire nume despre care aflăm că a fost inspirat de cântărețul
a literelor într-un cuvânt, dintr-un banal joc de spân- și compozitorul american de muzică rock Trent Rez-
zurătoare. nor, născut la 17 mai 1965; – principalul reprezentant
Pentru început vom avea următoarea formațiune: al proiectul industrial „Nine Inch Nails” din 1988.
_ _ _ _ E R. Primul album de studio al „Nine Inch Nails” a fost
Două spații (spațiile finale) au fost completate, lansat în anul 1989 și s-a intitulat „Pretty Hate Ma-
astfel încât ne mai rămân încă patru spre elucidarea chine”; denumire ce ne-ar putea duce cu gândul la
cuvântului ascuns în spatele spânzurătorii. Cum apare „Mașina” războinică din filmul lui Anderson atunci
această spânzurătoare în cadrul filmului lui Ander- când din neatenția protagonistului, Mașina va smulge
son? Sub forma unor bilețele de notițe de formă pă- neiertător mâna unuia dintre angajații fabricii.
trată lipite pe frigider, spre a-i reaminti persoanei care Astfel, muncitorul Miller va rămâne fără mâna
și le lasă, ceea ce are de rezolvat în ziua următoare, în stângă, tăiată pentru totdeauna din antebraț4. Un acci-
caz că ar fi distrasă de cu totul alte probleme și ar uita dent de muncă, după cum s-ar zice, datorat acționării
de fel esențialul. Analizând mai atent problema, vom involuntare a unui buton al imensului mecanism de
constata imediat că avem de a face cu un fel de mani- către Reznik, atunci când Miller își va fi introdus
festare a Dublului, întrucât persoana ce-și lasă inten- mâna în roțile aparatului pentru a-l debloca. Mașina
ționat notițele, pe frigider sau în orice altă parte a lo- se pornește exact atunci când ar fi trebuit să rămână
cuinței, poate chiar a corpului3, pare că discută cu sine tăcută, iar în fundal nu se aud decât strigătele dispe-
însuși. Ideea s-ar putea reduce la următoarea formulă: rate ale prizonierului, captiv în mecanismele durerii;
Eu îmi las notița (mesajul) iar notița îmi răspunde la dublate de țipetele de panică și alarmare ale celorlalți
rândul ei (îmi spune ceva). Îmi spune ceea ce eu mi- lucrători. Miller nu mai poate fi salvat! Conform cro-
am dorit în mod expres să-mi spună. Dar oare ce mi- nologiei filmice el este prima victimă. Omul fără
am dorit eu? braț! Așa cum Trevor este Omul fără Memorie, însă
Așadar, prima notiță cu jocul spânzurătorii pe el este o cu totul altfel de victimă și din acest motiv
care Trevor Reznik și-o lasă pe frigiderul din bucătă- n-o putem pune la socoteală din perspectiva mențio-
rie este un cuvânt format din șase spații în care ulti- nată. Robert Musil scrisese cândva „Omul fără însu-
mele două sunt completate cu literele E și R. Ce vrea șiri” iar un astfel de om am putea descoperi în per-
să însemne asta? De ce și-a lăsat o asemenea notiță și soana Dublului lui Reznik, fugitivul Ivan, un fel de
de ce au fost adăugate exact acele litere în fix acele întruchipare prin analogie a personajului dostoiev-
spații? Ori, poate că notița cu pricina nu este a lui? A skian Ivan Karamazov care, după cum ne-ar spune
lăsat-o altcineva lipită pe frigiderul care-i aparține? și psihanalistul Otto Rank în „Dublul”, simbolizează
Dar cine? Iată o serie de întrebări ce s-ar putea plia o întruchipare a Diavolului.
foarte bine minții lui Reznik ce formulează și re-for- Într-un pasaj revelator din romanul lui Dosto-
mulează veșnic astfel de situații paranoice. Nu ne ievski pe care-l reproduce și Otto Rank în studiul său,

3 Ideea mesajului salvator (anti-amnezic) este exploatată şi Michael Scofield, interpretat de actorul Wentworth Miller îşi va
de thriller-ul psihologic „Memento” din anul 2000 regizat de tatua în mod intenţionat întregul corp spre a cunoaşte în perma-
Christopher Nolan după o poveste a fratelui său Jonathan Nolan nenţă harta şi detaliile închisorii în care a intrat de bună voie spre
„Memento Mori” publicată iniţial în ediţia din martie 2001 a re- a-şi salva fratele condamnat pe nedrept. (n.a.).
4 După cum ar spune şi Philip José Farmer în primul volum
vistei Esquire, cu Guy Pearce în rolul personajului amnezic.
Pearce îl interpretează în film pe Leonard, un bărbat ce suferă de din seria „Lumea fluviului” („Fluviul vieţii”): „Tata şi-a pierdut
amnezie anterogradă (incapacitatea de a forma noi amintiri) o mână, prinsă într-o maşină, iar tu l-ai dat afară fără milă”. (Phi-
având o pierdere de memorie pe termen scurt la fiecare aproxima- lip José Farmer – Lumea fluviului: Fluviul vieţii, vol. I, Ed. Ne-
tiv cinci minute. Leonard este prins într-un labirint încurcat al mira, Bucureşti, 2006, p. 86.)
propriei vieţi, incapabil de a-şi reaminti, dar mereu în căutarea Menţiunea i se poate atribui foarte bine lui Trevor Reznik,
informaţiilor esenţiale, astfel încât de nevoie recurge la diverse care „contribuie” la pierderea mâinii lui Miller şi va fi forţat în
elemente ajutătoare, cum ar fi o serie de fotografii realizate la mi- cele din urmă să-şi părăsească locul de muncă din pricina încar-
nut cu aparatul său Polaroid, ori chiar la tatuajele impregnate pe cerării finale, când lumea din jurul său pare că o ia întru totul
propriu-i corp. Ideea mesajului ascuns în tatuajele corpului va fi razna, dar, în acelaşi timp, conflictul său interior se ameliorează;
întrebuinţată cinci ani mai târziu şi de serialul de televiziune „Pri- îşi găseşte o posibilă cale de salvare. (n.a.).
son Break” creat de Paul Scheuring, în care ingeniosul inginer
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 89
ESEU
Ivan discută cu Diavolul, adică Dublul său imagi- n oglindă! Și ce înfățișează de fel Oglinda? O dublare
nar, și-i spune: „[…] vrând-nevrând, va trebui să te a Realității din toate unghiurile și perspectivele!
suport o bucată de vreme, îmi dau seama că ești o ha- Numerele de înmatriculare ale celor două mașini,
lucinație. Ești propria mea întruchipare, mai bine zis, Dodge și Pontiac nu pot fi o simplă coincidență, ci
o întruchipare fragmentară a mea… a gândurilor și trebuie mai degrabă privite așa cum sunt și ne apar: în
sentimentelor mele, dar a celor mai josnice și mai oglindă. NRC 347 este o răsturnare a lui CRN 743.
meschine sentimente. […] Tu ești eul meu, numai că Dar oare aceste numere sunt alese întâmplător? Vom
ai altă mutră. Tu spui exact ceea ce gândesc eu…”5 răspunde la această întrebare dacă ne vom încumeta
Masca înfățișării Diavolului (a Dublului) interfe- să apelăm la puțină matematică. Făcând o simplă di-
rează și se suprapune întrucâtva cu imaginea originară ferență, vom avea următoarele: 743-347 = 396. Privit
a personajului Ivan Karamazov ce încearcă să se dis- ca atare însă, 396 nu semnifică aproape nimic. Des-
culpe de propriile-i trăsături abjecte; de partea nega- compunându-l în ceea ce se desparte mai semnifica-
tivă din el. Din acest motiv, Ivan pornește o discuție tiv, îl vom scrie ca o înmulțire, după cum urmează:
aprinsă cu Dublul său iar Dublul (Diavolul) îi răs- 396 = 6x66. Avem în ecuația de față nu doar o evi-
punde și-l ademenește. Nu întâmplător capitolul în dentă aproximare a lui 666, prin alăturarea celor trei
care este inserată și reprodusă discuția cu pricina de 6 într-o premonitorie ecuație matematică, dar și o
poartă în romanul lui Dostoievski denumirea de „Ve- anunțare a celorlalte două numere simbol integrate
denia lui Ivan Feodorovici. Diavolul”. Același perso- perfect în filmul lui Anderson.
naj excentric, purtând exclusiv același nume (Ivan) îi Numărul Diavolului este 666, iar numărul
dă târcoale și lui Trevor Reznik în repetate rânduri, omului sau al lui Trevor Reznik este 66 așa cum ne-
distrăgându-i atenția de la viața de zi cu zi. Din pri- o indică mașina accidentului (roșie prin excelență, în-
cina lui, a misteriosului Ivan ce-i apare halucinant la sângerată printr-o nefericită răsturnare a sorții!), iar
fabrica de asamblare, rânjindu-i sarcastic și mimând 6 este numărul copilului (mort printr-o diferență ma-
dezinvolt un gest mortal de execuție prin tăierea gâ- tematică: din 66 se înlătură una dintre cifre; secțio-
tului, va fi distras Reznik și Miller își va pierde brațul. nare accidentală prin centru, astfel încât 66 se des-
Când însă Reznik evocă flagranta apariție a lui Ivan parte în doi de 6). Aceeași operațiune i se poate aplica
la „National Machine”, despre care ar spune că este și lui 666, când din numărul Diavolului se poate ex-
sudor și că-i ține locul lui Raynolds ce și-a luat între trage un 6 și un 66, ca și cum, împreunarea (întâlni-
timp o tură liberă, toți lucrătorii, inclusiv supervizorul rea) omului cu copilul ar simboliza, după cum ne este
său Tucker, în frunte cu șeful cel mare, Furman, îl vor prezentat și în film, o coborâre în Infern spre „Ruta
întreba consternați: „Care Ivan?” Ivan se dovedește 666”. Aflându-se unul în preajma celuilalt, Nicholas
astfel o primă halucinație a minții bulversate și în- și Trevor vor forma printr-un efort comun, numărul
toarse pe dos a lui Reznik, ce distorsionează realita- lui Ivan.
tea. Un mod de funcționare nu doar a Mașinii care-i
Diavolul (Ivan) îi apare atunci când, cuibărit în smulge lui Miller mâna din antebraț, ci și o altfel de
propria mașină (o camionetă albă, marca Dodge cu funcționare a celor două mașini duble, împărțite între
număr de înmatriculare NRC 347), Trevor își aprinde urmărit și urmăritor între Diavol și Condamnat. Roșu
o țigară de la cilindrul acționat al automobilului, că- versus Alb: numere curate și numere pătate de sânge,
zând cumva (aproape simbolic) într-o stare vecină cu până când se ajunge la aceeași numărătoare: 6, 66,
somnul (halucinația). De ce-i apare Ivan tocmai 666.
atunci? Pentru că în momentul în care personajul Rez- Să privim însă și cele 6 stadii al Spânzurătorii, așa
nik, din viața sa trecută, prezentat ca un macho incon- cum ne apar ele în pelicula cinematografică. Înainte
testabil, va acționa același buton spre a-și aprinde ți- de toate, după cum aminteam anterior, prima etapă a
gara în timp ce rula pe „Ruta 66” (grație brelocului începerii jocului, presupune înșiruirea punctată (lini-
semnalizator agățat de oglinda interioară din dreptul ată) a cuvântului ce se dorește a fi ghicit. Avem așadar
parbrizului) iminentul accident se va produce în drep- 6 spații goale ce trebuiesc umplute cu litere, astfel în-
tul intersecției compromise, atunci când micul Nicho- cât cuvântul dorit să-și dobândească semnificanța.
las însoțit de mama sa Maria (căreia copilul îi scapă Alături se află ștreangul proaspăt pregătit, sugerat
câteva clipe din priviri), va fi lovit din plin de mașina printr-un L întors, sprijinit de o scurtă linie orizontală
lui Trevor6 (un Pontiac Firebird roșu decapotabil, cu drept suport. Prima etapă a jocului pe care o vom
număr de înmatriculare CRN 743), ce nu-și asumă numi simbolic „Cuvântul gol”, apare pe peliculă la
fapta și părăsește imediat locul crimei. Se face nevă- minutul 22 și 15 secunde.
zut, asemenea unui Diavol. Cum vom privi acum Cu toții am jucat cred acest joc atunci când eram
aceste lucruri? Exact așa cum vor trebui privite! Ca-

5 F. M. Dostoievski – Fraţii Karamazov, Ed. Polirom, Iaşi, 6 A adevăratului Trevor, personaj de dinainte de amnezie şi

2011, pp. 788-789. halucinaţie, cu Memoria neafectată încă. (n.a.).


90 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
ESEU
mici, deci se cunoaște în mare modul lui de funcțio- indecis între două femei. Pe de o parte „chelnerița”
nare. Se sugerează o literă, dacă ea își găsește locul în Maria ce-i servește cafeaua în fiecare după-amiază la
cuvântul imaginat se completează în spațiul cu pri- aeroport, iar pe de alta prostituata Stevie alături de
cina, dacă nu, o formațiune din corpul omului spân- care se străduiește să-și întemeieze o relație. Prostitu-
zurat începe să prindă contur. ata e mai puțin vizibilă în cazul de față. Cea care se
În cazul lui Trevor Reznik vorbim despre 6 stadii evidențiază pregnant este Maria, mama lui Nicholas,
prin care jucătorul, adică însuși „Mașinistul”, este însoțită de Reznik la invitația acesteia la caruselul de
sortit să treacă până ce va fi capabil să completeze co- distracții chiar de „Ziua Mamei”. De aici și analogia.
rect cuvântul propus. Mașina textului va funcționa Însă MOTHER nu e chiar atât de simplu pe cât pare,
doar atunci când ultima literă a cuvântului va fi pla- pentru că grupajul „MOTH” trimite în limba engleză
sată în rând în mod corect. la un „fluture de noapte” sau mai simplu spus, la o
A doua etapă ce apare în cadrul filmului la mo- „molie”. Coincidență? Sigur că nu! Ce termen l-ar
mentul 36:19 presupune completarea corespunză- putea descrie mai bine pe Trevor Reznik? Â
toare a două litere (ultima și penultima) E și R. În da-
neză cuvântul „ER” înseamnă „ESTE”, însă atâta
timp cât el nu are un corespondent lingvistic real în
limba engleză nu-i vom acorda o atenție specifică și
nu vom considera că împlinește o semnificație aparte
(inteligibilă). Pentru al doilea stadiu al spânzurătorii
vom propune denumirea de „Este”, sau versiunea
ceva mai completă „Cuvântul este…”
În cea de-a treia fază a spânzurătorii se propune o
primă completare a cuvântului, astfel încât ghicitoa-
rea să-și afle sfârșitul. Cuvântul propus de Reznik
într-un moment de înflăcărare imaginativă este
TUCKER, numele șefului adjunct ce răspunde de el
și de echipa sa la uzina „National Machine”. Momen-
tul apare la minutul 37 și 57 de secunde.
TUCKER pentru că se termină în literele deja
prestabilite E și R, dar noua formațiune adăugată
„TUCK” înseamnă în limba engleză „a ascunde”
sau „a înveli”, iar asta ne trimite imediat cu gândul la
scena de la începutul filmului și mai apoi la o scenă
de la final, când Reznik își ascunde Dublul proaspăt
ucis (pe Ivan) într-un covor de apartament în care-l
înfășoară spre a-i masca parcă identitatea și pornește
cu el gata de a-l arunca în apă pe timp de noapte, un-
deva la marginea orașului. În clipa în care covorul îi Radu de la Afumaţi, asasinat de o ceata de boieri
scapă din mâini și se deșiră de la un capăt la altul pe
toată lungimea lui pe o lespede de beton înconjurată În a cincea etapă a spânzurătorii, cuvântul MOT-
de ruine și bolovani, corpul mortului pare că s-a eva- HER este înlocuit de MILLER; numele victimei de-
porat. Ivan nu este acolo. Stă iarăși lângă el, zâmbitor, posedate de antebraț în nefericitul accident de muncă.
îndreptându-i în față o lanternă aprinsă. A fost prins Momentul apare la o oră, un minut și 52 de secunde.
asupra faptului, iar fantoma dublului îl urmărește ne- Rând pe rând, toate aceste nume de persoane, ori cu-
contenit. Diavolul e încă aproape (activ). Nimic nu s- vinte alandala se învârtejesc provocator în mintea lui
a schimbat, iar Reznik nu este supus morții în mo- Trevor, stârnindu-i imaginația. Unul câte unul se vor
mentul în care se încumetă să-și ucidă Dublul, precum dovedi eronate, iar acum însăși victima va trebui să
se întâmplă în romanul „Portretul lui Dorian Gray” dea socoteală jocului spânzurătorii. Să fie MILLER
al lui Oscar Wilde și în alte scrieri ale genului. cuvântul dorit? În limba engleză „MILL” înseamnă
TUCKER, dincolo de a fi un simplu nume de perso- „moară”, dar și „fabrică”, „presă” sau „uzină”, iar
naj, are și o semnificație ascunsă ce trimite la covorul ultimele trei substantive se pliază de minune contex-
crimei și la fantoma reactivată a Dublului. tului cinematografic prezentat. MILLER, prin însăși
Tot aceeași terminație de litere o are și cuvântul semnificația numelui cel poartă, va fi condamnat să
MOTHER ce i se substituie lui TUCKER câtă vreme lucreze într-o fabrică (uzină) și să-și prindă mâna într-
șeful adjunct s-a dovedit a nu fi chiar alegerea cea mai o presă, altfel la ce rost Numele ales?
potrivită și corectă. Momentul apare la minutul 49 și În fine, ultima etapă a spânzurătorii, cea de-a șa-
34 de secunde. MOTHER, pentru că Trevor oscilează
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 91
ESEU
sea, se încheie cu scrierea cuvântului corect: KIL- posibile pentru a înțelege mai bine și a da ocol Zilei;
LER. Momentul apare la o oră, 32 de minute și 27 de acelei Zile ce s-a oprit ca o Mașină defectă într-un
secunde. În limba engleză, după cum poate că știe ori- exasperant timp al uitării: „[…] de exemplu să vezi că
cine, el înseamnă „ucigaș” iar aceasta este adevărata acele ceasului din bucătărie îți arată unu și jumătate”7.
și mult-căutata condiție a protagonistului ce prin fina- Ce-ar fi dacă? Dacă 1:30, ar fi ora în care… cu secun-
lizarea jocului se regăsește întrucâtva pe sine. Își re- dele ei: Viitor prin Prezent, când toate vor fi (deja)
găsește Dublul pierdut. Acum are suficient timp să Trecut (deja)… ?
mediteze. Și meditează! Pedeapsa survine, la fel cum
e pe cale să survină și somnul. Se predă de bună-voie Bibliografie:
poliției, autodenunțându-se, și este condus într-o ce- CORTÁZAR, JULIO [2014] – Ocolul zilei în optzeci
lulă unde, vizibil frânt de oboseală, rostește în șoaptă, de lumi, Editura Art, București.
extenuat: „Acum vreau să dorm!” Ultima imagine DOSTOIEVSKI, F. M. [2011] – Frații Karamazov,
este o imagine purificată, adică un ecran complet alb. Editura Polirom, Iași.
FARMER, PHILIP JOSÉ [2006] – Lumea fluviului:
Criminalul a fost descoperit, adus la lumină, dar fapta
Fluviul vieții, vol. I, Editura Nemira, București.
sa va fi într-adevăr iertată? PYNCHON, THOMAS [2010] – Curcubeul gravita-
Ora iertării e pe punctul de a-și înteți secundele, ției, Ed. Polirom, Iași.
astfel încât ora locală să indice întotdeauna unu și tre-
izeci de minute așa cum se întâmplă cu ceasul de pe- Filmografie:
rete, ca și cu cel de noptieră din apartamentul lui Rez- THE MACHINIST (2004) Director Brad An-
nik, oprite provocator la unison în aceeași fatidică po- derson, Scenariu de Scott Kosar. (101 min)
ziție: 1:30. La fel stau lucrurile și cu ora digitală anun-
țată milimetric la aeroportul LOCAL de tranziție. În-
totdeauna o inexplicabilă și inoportună întoarcere îna-
poi: din timp în timp, prin timp. Dinspre 01:30:02
spre 01:30:01. Și nu o dată, ci mai exact de câteva ori,
ca o clipire orbitoare din ochi, când o impuritate s-a
strecurat nedorită și clipim deranjați spre a vedea din
nou cu aceeași limpezime și claritate. În intervalul cli-
pirii noastre, o întoarcere de la 02 la 01, ca și cum
văzând, ne pare totuși că n-am văzut prea bine.
Îmi vine în minte acum o remarcă a lui Cortázar
din eseul „Ocolul zilei în optzeci de lumi”, tot un fel
de distorsiune a spațiu-timpului, cronop și cronotop
de labirintică expansiune, de parcă 80 de lumi ar fi

Rest:
[Memoria MAȘINISTULUI: Spânzurat în halucinația regăsirii de sine]

Ora LOCALĂ: COMENTATA


IMAGINE 01--30--02 bătând spre 01--30--01 (minutul 09:14)

De la momentul 01-30-02 Memoria Maşinistului face un efort suprauman de reorganizare şi reordonare a eve-
nimentelor, scăzând inexplicabil până spre momentul 01-30-02. Privind ceasul digital poziţionat pe peretele
din spatele „LOCAL”-ului unde obişnuieşte să-şi bea cafeaua servită de chelneriţa Maria, Reznik vede stupefiat
Ora LOCALĂ. Însă ora aceasta este întrucâtva inexplicabilă, ea pare că trece dintr-un moment viitor spre un
moment trecut, aşa cum se întâmplă adesea şi cu propria sa Memorie: oscilând bulversată dinspre momentul
accidentului plasat problematic într-un Viitor ce ar fi putut să nu se petreacă niciodată (în ciuda faptului că
evenimentul a avut loc în Trecut, el este recuperat obsesivo-repetitiv în Viitor) până spre momentul Prezent al
propriei ne-cunoaşteri. Oscilaţia în cauză, formulează o ipoteză de genul: „Ce-ar fi fost dacă?” Dacă Maşina, Eu,
Copilul, Accidentul, Maria, Intersecţia…

7 Julio Cortázar – Ocolul zilei în optzeci de lumi, Ed. Art,

Bucureşti, 2014, p. 57.


92 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
ESEU

Anton GEORGESCU

MITURI URBANE
- Excurs diletant -

În cenaclul literar se promovează adesea imperativ mai ales din pricina aglomerării sociale, a găzduit cu pre-
asumarea/ subsumarea unui mit în geneza unei creații ar- cădere… păcatele. De acolo, din Sodoma și Gomora, a
tistice. Ceea ce nu totdeauna implică recursul la cultura plecat Lot și ai săi, la îndemnul Sfântului, după ce nu i-a
clasică, plonjarea în abisurile trecutului, spre eventuala izbutit lui Avraam negocierea cu Domnul, spre salvarea
spaimă ori depresie a inspirației (mai ales a) tinerilor cre- acelor urbe (Facerea 18 și 19). Iar acesta este un argu-
atori. Ei pot găsi surse în vederea respectării acestui canon ment pentru includerea lui, a orașului, ca spațiu distinct,
în zone mai accesibile pentru freamătul lor artistic. În generator de mituri.
zone apropiate în spațiu și timp. Este comun multor școli Acestea fiind spuse, definiția mitului ne poate apro-
de literatură un asemenea canon. pia de soluția persistentei dihotomii. În Aspecte ale mitu-
Cum orașul este asociat îndeosebi cu progresul și lui, Mircea Eliade face repetate referiri la civilizația ur-
modernitatea, există înclinația de a-l disocia hotărât de bană [2]. În subcapitolul Încercare de a da o definiție mi-
mitologie, care se revendică mai cu seamă de la timpurile tului, cap. I al cărții menționate, citim: „mitul povestește
imemoriale. Cel puțin asta e accepțiunea curentă față de o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc
sfera acestui domeniu. Însă morbul îndoielii ne face, nu în timpul primordial, timpul fabulos al ,începuturilor’.
să contestăm lucrul, ci să-l punem în discuție. Bineînțeles, (…) Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat
adevărații cunoscători au ultimul cuvânt, deși în cele mai realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin.” (pg.
multe cazuri el se amână sine die. Desigur, nu numai în 5). Desigur, sunt referiri la „civilizațiile urbane [care] s-
chestiuni de mitologie se întâmplă asta, știe cel mai naiv au dezvoltat în Orientul Apropiat antic” (pag. 12, dar și
cetățean. Mitologia în Cetate, ar putea specialistul gândi 41, 46 etc.), ele sunt altceva decât cele moderne, dar nu
un titlu, pentru un studiu interesant. Să ni se îngăduie așa- mai puțin ele și-au pus amprenta în conștiința și subcon-
dar să aruncăm o pietricică în oglinda liniștită a lacului, a știentul omenirii, sau cum li se mai spune, conștiința și
părții sale mitice/ mistice/ mitologice; care pasămite va fi subconștientul colectiv. În capitolul IX autorul dezvoltă
ieșit pe mal, să i-l lărgească… transferul miturilor în actualitate; un paragraf este intitulat
Se află printre noi un poet care de la un timp, în faza „Miturile lumii moderne”. Vom reveni.
lui de maturitate, recidivează în raportarea filonului său De bună seamă, mitologia nu este îngrădită de limi-
creator la mediul și reperele urbane. Desigur, după cum tările spațiale de… locuire, ea are alte repere decât urban/
susțin analiștii, criticii, simbolismul și alte curente/ mode rural/ montan sau similar. Și totuși, le include, într-o mai
ale modernității au poposit definitiv în orașe, așadar cu mare sau mai mică măsură… Dacă ar fi doar să ne referim
atât mai mult cele postmoderne. Un capitol al poetului la miturile importante ale românilor, Miorița, Meșterul
nostru, dintr-o carte a sa recentă, Mere în iarbă, este inti- Manole (nu în întregime), diferiți Feți Frumoși și Cosân-
tulat deci (!) Orașul (vezi [1]). Asta nu înseamnă că Iacob zene, Dochia, ele cuprind preponderent spațiul rural. Pe
Roman își va fi pierdut legătura strânsă cu rădăcinile… de altă parte, dacă ideea, conceptul de națiune are (și) țe-
Dar ce înseamnă rădăcini, în accepțiunea mitică sau meta- sătură de mit în structura sa, acesta are obligatoriu o com-
istorică a cuvântului? ponentă urbană. Intrăm deja în istorie, fără să ieșim însă
Încă din zona timpurie a umanității, orașul (s-)a con- din mit. Căci „prin descoperirea istoriei, mai exact prin
stituit (într-)o formă semnificativă de existență și de ma- trezirea conștiinței istorice în sânul iudeo-creștinismului
nifestare a oamenilor. De unde până atunci, ca vânător și (…) gândirea mitică (…) a reușit să supraviețuiască, deși
culegător, apoi de agricultor sedentarizat – ni s-a tot repe- radical schimbată (dacă nu perfect camuflată).” (pag.
tat la școală – omul era preponderent în contact și con- 106-107). E drept că „Mulțumită culturii, un univers reli-
fruntare cu natura, după lărgirea comunității și a spațiilor gios desacralizat și o mitologie demitizată au alcătuit și
de locuit, caracterul relațiilor cu mediul înconjurător a(u) hrănit civilizația occidentală, singura civilizație care a
început să fie filtrată (e) printr-o componentă socială, dar reușit să devină exemplară.” (pg. 147). Nu dezvoltăm
și de amenajări diferite, într-o privință superioară celei di- aici, cei mai mulți autori avizați subliniază rolul important
nainte. A apărut dihotomia rural – urban, neantagonică, al constituirii orașelor în dezvoltarea civilizației euro-
dar reală, cu anumite contradicții deloc neglijabile. pene.
Are, așadar, sau nu are mitologia (și) un caracter ur- Sigur, orașul este locul și conține fermentul tuturor
ban? schimbărilor, de la revoluții la pașii progresului (sau in-
Încărcătura de mituri care a însoțit evoluția conștiin- vers). Orașul în sine este mereu nou, oricâte vestigii ar
ței umanității, definită ca ansamblu de colectivități, a ur- conține; ele însă nu dau mărturie doar asupra vechimii
mat aceste două căi, aceste forme de existență: cea rural sale (eventuale), ci și despre vechimea/ autenticitatea unei
– pastorală și cea urbană. Fiecare cu bune și rele, cu avan- mitologii urbane. Iliada, Odiseea, labirintul lui Minos,
taje și dezavantaje, de atunci și până astăzi. Orașul, poate mitul lui Osiris… se desfășoară în permanent contact cu
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 93
ESEU
zidurile cetății. Însăși Cartea Cărților consemnează frec- în modesta noastră încercare. „Oricât de diferiți ar fi ro-
vent unul sau celălalt din aceste aspecte, cu particularită- mânii de germani, să zicem, sunt mult mai apropiați as-
țile și aplicabilitatea morală, pilduitoare, respective. Au tăzi de aceștia decât de strămoșii daci și romani. Cei din
nu e chiar zidul un simbol mitic, universal întâlnit? Un urmă aparțineau unor civilizații „tradiționale” având cu
„mitem”, o… cărămidă a trecutului, a fondului spiritual totul alt registru de mentalități și comportamente decât
al comunității noastre. Zidul bisericii, cel al cetății, al ora- avem noi într-o lume predominant tehnologică și cita-
șului – ele se însuflețesc, iar confreriile de zidari și-au de- dină.(…) Oricâtă rămânere în urmă ar fi acumulat, ro-
pășit în istorie statutul de simple bresle. Atâtea ruine tra- mânii prezintă totuși profilul spiritual al unui popor al se-
versează pământul și timpul lui și nu uităm Marele Zid colului al XX-lea.
Chinezesc, zidul Berlinului, ale Troiei și altele. Noi nu ne războim cu miturile fondatoare. (…) În
Ne întrebam retoric mai devreme ce înseamnă rădă- realitatea strictă suntem despărțiți de trecutul îndepărtat,
cini, în chestiunea mitului și a corelării sale urbane. Într- dar, prin actualizarea sa imaginară, trecutul devine o
un plan poate mai accentuat spiritual, o bună parte a Ve- mare forță a prezentului.” (pg. 122).
chiului Testament și Noul Testament aproape în între- Miturile se nasc chiar în zilele noastre, sub ochii
gime au fundalul de timp și loc, decorul și istoria în istoria noștri, spune un distins conlocutor. De bună seamă, căci
orașelor. Iată, una din schimbările fundamentale ale ome- și noi participăm la istorie; iată, și la mit(ologie). Mitul
nirii, poate „piatra din capul unghiului” întregii sale deve- „Marilyn Monroe”, cel al OZN-urilor ori al cunoașterii
niri – materiale, spirituale și transcendentale – este găz- (științifice) și… altele. Cineva adăuga, oarecum în glumă,
duită pe pământ de mai multe rețele de așezări urbane. De că există la noi, în devenire, mitul… mitei și al „miticilor”
la Ierihon, cu trâmbițele așezării în Pământul făgăduinței (al lui „Mitică”); poate că nu vor apuca să se înfiripe cu
(Iosua 2 și 6) și alte cetăți vetero-testamentare și până la adevărat, îndrăznim să sperăm; și post-modernismul tre-
Ierusalim, Cezareea, Thesalonic și Roma ale Noului Tes- buie să aibă limitele sale. „Mircea Eliade interpreta de-
tament, toate ne sunt mai apropiate structural decât ne seori ,miturile lumii moderne’ (…) mitul eroului și al fe-
imaginăm, în simțirea noastră de zi cu zi. Dar și în cer ne meii-vampir, al automobilului și al repausului dumini-
este promis Ierusalimul ceresc și nu vrem să divagăm cal”, citat mai jos, în referința [4].
prea mult acum… „10. Și în orice cetate veți intra și nu Tipologia miturilor o dă și G. Călinescu, exemplifi-
vă vor primi, ieșind în piețele ei, ziceți:” sau „22. Și mer- când la noi: i) mitul etnogenezei („Traian și Dochia”), ii)
gea El prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre mitul existenței pastorale (Miorița), iii) mitul jertfei crea-
Ierusalim.” (Luca 10 și 13). Mențiuni similare sunt frec- toare (Meșterul Manole, în Monastirea Argeșului) și iv)
vente. (Cetate – înlocuit cu oraș, în redactări recente ale mitul Zburătorului (fără corespondent folcloric, ulterior
Evangheliei – 2011, de ex.). cu prelucrări). Precizarea o datorăm tot interlocutorului
Ca un arc peste timp (meta-istoric), întreaga istorie a nostru, prof. D. L.
secretului pierdut al Templului, până la epopeea Ordinu- Există, putem spune, o anume autonomie a mitului,
lui Cavalerilor Templieri și la francmasonii din timpurile o evoluție a lui adesea „independent” de conștiința ome-
moderne și, poate, chiar din zilele noastre, este un mit nească. Ceea ce ne spune indirect Nicu Gavriluță în arti-
eminamente urban, mai ales în ultimul mileniu. Și, s-ar colul Hermeneutica binaro-fractalică a „ultimului Culi-
zice, generator de ramificații, ca să nu mai vorbim de… anu” din revista Dilemateca. În paragraful Bricolajul ma-
complicații: nu numai literare. relui sistem mitic, „I. P. Culianu inversează raportul.
Ne-am apropiat de timpurile noastre. Câți, în tinere- Pentru el, nu oamenii sunt aceia care creează miturile,
țea generației lor, dar nu numai la tinerețe, nu s-au afiliat ci, dimpotrivă, ,mitul este cel care-i gândește, iar rațiu-
mitului lui Don Quijote? Au luptat cu felurite mori de nea face eforturi ca să justifice mitul’” (referirea este la I.
vânt. Veți spune poate că nu s-a constituit în mit celebrul P. Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului). ([4], pg.
personaj? Ori că nu e de factură urbană? Nu-i chiar atât 14). Parcă simțim o ușurare… mistică. Putem astfel per-
de sigur. cepe și înțelesul „eternei dedublări a istoriei – văzut-ne-
Iar fiindcă am ajuns la istorie, ne oprim la istoricul văzută” pe care o semnalează Gh. Jurma în Mircea Eli-
Lucian Boia, cunoscut pe plan european mai ales pen- ade și modelul tinereții, o admirabilă în-fățișare a maes-
tru… demitizările pe care le propune diferitelor neamuri: trului lui I. P. Culianu, dar și a altor „monștri sacri” ai ge-
francezi, germani și, de bună seamă, români. Tradus în nerației interbelice (vezi ref. [5], pg. 6). Și scrie: „Cartea,
mai multe limbi, bibliografia lui este actuală și disponibilă lectura, instruirea intelectuală sunt forme moderne (s.n.)
pentru oricare doritor de informare. Deschidem Istorie și și, deci, camuflate ale inițierii arhaice, cu toate probele,
mit în conștiința românească. „Definiția pe care o pro- suferințele, metamorfozele străvechilor ritualuri, făcând
punem mitului este următoarea: construcție imaginară posibilă și necesară geneza ființei spirituale.” (pg. 53).
(ceea ce, încă odată, nu înseamnă nici ,reală’, nici Autorul dezvoltă o actualizare a savantului, capitolul Mir-
,ireală’, ci dispusă potrivit logicii imaginarului), desti- cea Eliade și mitul tinereții… servind teoriei sale a mode-
nată să pună în evidență esența fenomenelor cosmice și lului. Actualizarea miturilor este recurentă la însuși Eli-
sociale, în strâns raport cu valorile fundamentale ale co- ade, care observă „confruntări între unele credințe ale so-
munității și în scopul de a asigura coeziunea acesteia. cietăților tradiționale și unele aspecte ale culturii mo-
Miturile istorice presupun, evident, preluarea trecutului derne” și afirmă „că gândirea mitică (…) a reușit să su-
în sensul acestei definiții.” ([3], pg. 8). A mai scris despre praviețuiască, deși radical schimbată”. ([2], pag. 71 și
Tragedia Germaniei, despre Mitul democrației, despre 107).
cel al hegemoniei franceze și multe altele. Este frecvent Or, ce înseamnă toate aceste aduceri în actualitate,
întâlnit în opera sa atributul urban, ceea ce ne încurajează dacă nu așezarea, într-o considerabilă măsură, a miturilor
în spațiul nostru, în care ne desfășurăm și ne este familiar
94 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
ESEU
și care este preponderent urban, de la un timp încoace; epopei moderne fac deja parte din civilizația noastră su-
mai lung sau mai scurt. fletească. Mitul bovaric, M-me Bovary (G. Flaubert) este
Orașul sau cetatea… Acolo s-a ivit și civismul (de la în modernitate un exemplu ideal, inclusiv pentru fundalul
civitas = cetate) – sau ceea ce numim noi, astăzi, așa – său citadin, metropolitan.
căci altfel se apără și acționează o comunitate coerentă și Sigur, nu orice obsesie socială evoluează neapărat
compactă la stimulii – prietenoși sau nu – ai mediului în- spre mit. Nu cunoaștem resorturile genezei miturilor, dar
conjurător, decât micile comunități disparate, care comu- ne putem închipui că o anume persistență – de câteva ge-
nică mai greu între ele decât cu „râul, ramul” și câte mi- nerații așadar – a unui pattern, a unui model în sfera con-
șună prin ele, și, deci, au un dificil sau încetinit acces la științei colective conduce în final la constituirea unui mit,
decizii, mentalități coerente și auto-favorabile, care să văzut prin una din definițiile semnalate mai sus. La fel, ne
ducă la reacții adecvate și evoluție pe măsură. putem închipui că unele mituri își pierd în timp consis-
Poezia a fost de când se știe un purtător predilect al tența, referențialitatea, își încheie destinul, inclusiv în
mitului. Eminescu nu are foarte multe poeme de raportare operele literare.
deslușit urbană (deși referiri implicite au multe din poe- Pe de altă parte, este normal să apară contraste, chiar
mele sale), Privesc orașul furnicar, Împărat și proletar, anomalii, legate de locurile existențelor noastre. „Omul
dar și Memento mori, nemaivorbind de Veneția sau Ai modern l-a dat afară pe Dumnezeu din Cetate și acum nu
noștri tineri… sunt exemple clare. George Bacovia, Ion se mai simte nicăieri acasă. (…) Odată legătura cu tran-
Barbu, chiar și T. Arghezi sunt creatori de formație inte- scendența tăiată, nu mai putem spera în nimic și suntem
lectuală și a conștiinței urbană; apoi pleiada de poeți pos- deposedați de miturile fundamentale.”, spune Cristina
tbelici, șaizeciști, optzeciști sunt tot mai desprinși de sor- Câmpeanu în articolul Pariul lui Pascal. Discernământul
gintea de sensibilitate a veșniciei care „s-a născut la sat”; ne este însă oricum necesar și îl citează pe H.-R. Patapie-
cât despre postmoderni, ei se pot desfășura în voie în orice vici din Omul recent: „Să fim moderni, dar Nihil sine
matrice stilistică și mitologică, urmărind să nu calce mar- Deo”. [6].
ginile definitorii ale entității numită poezie. Margini tot Iată ce găsim în cartea pe care am semnalat-o la în-
mai difuze, de altfel… ceput, a contemporanului nostru, [1]. „În țară e liniște,
Reluând din discuțiile cu Daniel Lazăr, expresionis- cât mă plimb prin oraș/ pe fiecare bloc mai crește un
mul distinge (asemenea autorilor biblici, v. mai sus – n.n.) etaj./ (…) Într-un gang mai retras, la bar Paradis/ poe-
o componentă rea a orașului mare, care alienează și care tul,/ repetă mereu același cuvânt/ într-o limbă secretă/
a eliminat sacrul din viața omului, acesta găsind un reme- (…) Funcționarii publici, în extaz/ opresc timpul în loc,/
diu în recuperarea mitului, depozitat permanent în sub- îl prind, îl înjunghie/ (…) să aibă poporul, ce mânca și ce
conștient. Pe de altă parte, simboliștii – ca preludiu al mo- scrie/ Cât despre cititor, acum da,/ că s-a deschis zăgazul
dernității, făcând un prim pas spre modernitate – configu- amintirii/ și se ridică ceața, poți pleca!” (La fix – 18).
rează orașul însuși drept mit, un izvor esențial de inspira- Dacă privim în jur, vedem, auzim cum se nasc mitu-
ție. Observăm că ne întoarcem la Macedonski, apoi la Ba- rile. Și n-am spus nimic aici despre miturile, cum să le
covia… spunem?, sintetice, lansate de „specialiști”. Am fi intrat în
Poezia lumii, mai cu seamă cea occidentală și cen- zona sociologică, de manipulare a maselor de manevră și,
tral-europeană, însoțește civilizația de spiritualitate iudeo- oricum, acestea, miturile sintetice, nu rezistă în timp, în
creștină despre care vorbește M. Eliade. Încă de la Fr. Vil- orice caz nu prea mult, precum miturile propriu-zise. Tot
lon ori și mai devreme, la Ch. Baudelaire, E. A. Poe, Ge- în zona urbană se află ele preponderent, e drept. Căci la
org Trakl, până spre noi, W. Whitman, Carl Sandburg, acestea, autentice, trebuie să ne gândim, când spunem că
pleiade întregi de poeți ai orașului își revendică sursele de se nasc sub ochii noștri. Autonomia lor, despre care vor-
inspirație din acest spațiu. Ne oprim, trimiterea este am- beam, numai astfel se poate înțelege.
plă, este nesfârșită, nu încape aici.
Trimiteri în spațiul mitic se pot desluși de asemenea Referințe
în Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale, mai 1. Iacob Roman, Mere în iarbă, ed. Brumar, Timișoara
spune interlocutorul nostru. Mahalaua, adăugăm noi, ca 2010.
spațiu germinativ al modernității este de remarcat la rân- 2. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, ed. Univers, Bucu-
dul ei, inclusiv prin legendele ivite acolo, și notăm refe- rești 1978.
rințe literare Sfârșit de veac în București a lui Ion Marin 3. Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, ed.
Sadoveanu și neîndoielnic La Țigănci a lui Mircea Eliade. Humanitas, București 1997.
Diferite saga ale unor familii ori neamuri aflăm în li- 4. *** Dilemateca (nr. 61/ iunie 2011).
teratura universală, a căror lectură sau vizionare ne-au ți- 5. Gh. Jurma, Mircea Eliade și modelul tinereții, ed. Tim,
nut captivi adesea, pesemne inclusiv datorită încărcăturii Reșița f.a. (după 2003).
mitice a poveștii lor. Familia Forsyte (J. Galsworthy), 6. *** Dilema veche (nr. 382/ iunie 2011).
Casa Buddenbrook (Th. Mann), ținuturile Jalna (M. de la 7. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, ed.
Roche) ori Yoknapatawpha (W. Faulkner) și atâtea alte Albatros, București 1983.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 95


ESEU

Daniel MARIAN

La braț cu poezia mea nervoasă. Nicio


părere de rău pentru asta: Al dracului am
fost, cu patimă în toate. (Ioanid Romanescu:
Demonul; Trandafirul sălbatic; Favoare)
Am vrut să las mai spre urmă a vorbi despre cel ia hleb și te dezvoltă și du-ne în ispită!/ nu-i loc pen-
pe care l-am cunoscut aproape de sfârșitul vieții sale tru mulțime pe scaunul divin –/ de vrei să te urmăm,
– sau altfel spus, aproape de începerea veșniciei. Pe o fii diavolul! amin” (Demonul – Pater noster).
stradă cu tramvaie, într-o seară bulbucită de furtună, Iar, Dacă există un Dumnezeu, și eu întotdeauna
și care a devenit repede aburindă a vin și a poezie. Îmi am zis că există, atunci sigur ne întrebăm cum e
regăsesc inexplicabil mult din emoțiile vieții, în scri- Acela, bun, răbdător, atent – ca un părinte, care însă
erea sa fără echivoc, în metehnele îmbrăcate ca în ha- își mai încearcă odraslele, le mai ceartă și le pedep-
ine de paradă, în cumpenele vieții pe care a știut ca de sește, așa, pentru ca să aibă loc culorile vieții în cu-
la sine a le planta în versuri, pentru ca mai apoi să prinsul formei acesteia: „Când voi lăsa în urmă nu-
trosnească cu ele în limba și în literatura română – și mai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în bra-
în ființa omenească. țele mamei mele//… // dacă există un dumnezeu/ nu
Ioanid Romanescu a fost printre aceia care sco- poate fi decât femeie” (Trandafirul sălbatic (1978)
teau poezia din joben, nepremeditat, mirându-se și el – Dacă există un Dumnezeu).
că era acolo. Firescul e greu de comentat, și mai-mult-
ca-firescul aproape că nu se poate; tocmai pentru că
nu e nimic de cântărit ori de pus la îndoială. Cartea pe
care mi-a dăruit-o Ioanid Romanescu am rătăcit-o,
sau poate am pus-o bine pentru o altă lume. De aceea,
ajutat de binefacerile tehnicii, după ce am găsit frag-
mente din alte trei cărți ale sale, voi face referire la
acestea. Ca să știm despre ce vorbim, c-o fi vorba de
vreo specie, c-o fi întâmplare, minune, ori defect al
naturii – cine știe?!...: „Poeții când există e-o minune/
poeții nu se nasc ei sunt născuți/ poeții nici nu dorm
numai visează/ poeții niciodată nu-s prea mulți// po-
eții n-au religii și nici zei/ poeții nu așteaptă pe la uși/
poeții libertatea nu o sapă/ și-s cei mai îngeri dintre
nesupuși// poeții n-au familii au iubite/ poeții bună-
oară sunt cu toții/ cei care lasă lumea pentru alții/
poeții curg mereu de-a lungul nopții// poeții au un fel
de n-ar mai fi/ poeții niciodată nimic nu înconjoară/
e o rușine să învingi poeții/ și sacrilegiu e să-i naști a
doua oară// poeții nici nu știu ce-nseamnă/ a fi nemu-
ritor sau muritor/ – cât o cămașă viața lor durează –
/ poeții au un paradis al lor” (Demonul (1982) – Pa-
radisul).

Ioanid Romanescu are o cruntă îndoială în ce pri- Ion Mihalache


vește felul în care Dumnezeu orânduiește lucrurile pe (n. Topoloveni, 3 martie 1982 – d. 5 febr. 1963,
Pământ: „Pater noster în creștere slabule/ căruia îi în închisoarea de la Râmnicu Sărat)
trimitem incunabule,/ azi îți traduc urlând: să fie – îți
cer –/ precum pe pământ și în cer,/ de-aproape lu- Întâmplarea a făcut ca octombrie să nu fie perfect,
mina să ne arate/ pe brânci în genunchi și pe coate!/ așa, echilibrat precum o balanță, cum spun unii că ar
cu sfinți între noi, cu atâția experți,/ totu-i perfect-ce trebui să fie; și tot întâmplarea e de vină, că am făcut
greșeli să ne ierți?/ cât să fim alții care pe alții imită?/ ochi pe astă lume, asemenea lui Ioanid Romanescu,

96 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


ESEU
în octombrie, luna care iată cum poate face să se în- de marea împăcare a sinelui cu sine: „Al dracului am
toarcă pe dos calendarul vieții; lăsând să se întrevadă fost, cu patimă în toate/ – viața mea a curs întâmplă-
laolaltă copilăria, bunul și răul mers al lucrurilor și al toare/ – atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales
stelelor prin vreme deopotrivă cu întrebările copleși- mereu câte-o cărare// n-am ascultat de nimeni nicio-
toare asupra sfârșitului: „De cum octombrie apare/ dată/ n-am calculat nimic-și nu e bine –/ ce pacoste
iar scad un an din câți mi-au mai rămas/ și spun: voi de om voi fi fiind? și încă/ nu-mi vine în pământ să
duce-o viață ca și alții,/ de toate neghiobiile mă las!// intru de rușine// am buimăcit cuvintele, de-a hoața/ le
dar-nu știu cum-prea repede se-ntâmplă/ să uit ce mi- văd cum singure își taie/ o cale-parcă sunt bețivi în-
am promis cu-nverșunare/ și mă trezesc bolnav aicea, târziați/ ce-și vor lua femeia la bătaie// iubirea am
între cărți,/ ca pasărea care-a uitat să zboare// mă pierdut-o, azi câte-o străină/ îmi pare mai frumoasă
bărbieresc și plâng-în seara asta/ nu-i nici o sărbă- decât un câmp cu flori –/ și nu sunt fericit, însă îmi
toare pentru mine/ dar voi pleca aiurea, prea nu am spun în gând:/ trăiască poezia și marii visători!// la-
respectat/ promisiunea clipei cuprinsă de rușine// com eram cândva de a avea în preajmă/ prieteni de
...abia plecat, mă simt un dezertor/ din ceruri/ – nu oriunde-aveam ce să le spun –/ adesea la petreceri
din casa cea oarbă la noroc –/ mi-s grei bocancii tim- trompeta mea de aur/ ca o femeie goală se clătina
pului pe umăr/ și merg numai să am de unde să mă- prin fum// oglinzile prin holuri mă-ntâmpinau mai
ntorc” (Demonul – Mă bărbieresc și plâng). strâmbe,/ copii mă porecleau în gura mare –/ astfel
treceam: nepăsător, aiurea/ spre steaua mea bizar
strălucitoare// azi mă feresc din calea celor dragi –/
nervoase, în răspăr mi-s replicile toate,/ mersul mi-a
devenit ca al felinelor/ ce se retrag să moară singure
departe// am încercat suprema renunțare,/ dar moar-
tea e perfidă și nu din vis ne fură –/ mai bine, deci, să
ard până la capăt/ decât să port cenușa cuvintelor pe
gură// al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greșind
fundamental de-atâtea ori/ – și totuși printre fericiți
mă număr –/ trăiască poezia și marii visători!” (De-
monul - Trăiască poezia și marii visători!).
Fiecare dintre noi ne dăm cu părerea atât de fru-
mos și de copilărește despre cine și mai ales ce sun-
tem, dar cu timpul descoperim că suntem destul de
departe de adevăr. Mai degrabă, am renunța să ne mai
punem aceste întrebări capital la care cu cât primim
mai multe răspunsuri, cu atât ne-am împrăștiat mai
tare din propria noastră ființă. Cu poezia, însă, e al-
tceva: „Poezia mea e nervoasă, tot vorbind peste
umăr/ uită să-și scoată bilet, e coborâtă cu forța/ însă
de fiecare dată o conduc/ până acasă prieteni ano-
nimi// nu are glorie/ din simplu motiv că nu și-a dorit-
o,/ nu are religie/ pentru că prea mult iubește viața,/
nu face prozeliți/ pentru că niciodată nu privește îna-
poi// nu merge în vizită/ nu așteaptă pe nimeni/ nu vi-
sează-n culori/ nu se hlizește pentru a obține ceva//
are tot ce-i trebuie” (Favoare ( 1972 ) – Poezia mea).
Pentru asta și există poezia, a lui Ioanid Roma-
nescu, a voastră, prieteni din această carte și de din-
colo de ea!
Pe Ioanid Romanescu l-am pierdut în acea seară
din ochi pe aceeași stradă cu tramvaie, după ce trecu-
Iarăși de amintim de câte un colț de viață zgrun- serăm prin ochiul furtunii, al vinului și al poeziei, și
țuros, până să ajungem să aflăm că mobila între pie- pentru totdeauna. Ca și când nici nu ne-am fi întâlnit
sele căreia ne-am învârtit viața a avut mult prea multe vreodată, deși cartea din mâna mea îmi spunea că a
colțuri; de Esenin, cum ar fi, ne amintim îndeobște ca fost aievea. Iar poezia sa e dovada supremă, de fapt
singura care contează, a faptului că a existat. Există.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 97


ESEU

Mirela SAVIN

VA FI LINIȘTE, VA FI SEARĂ
de Virgil Mazilescu
Virgil Mazilescu este unul dintre scriitorii afiliați Poezia lui Virgil Mazilescu este privită drept un
onirismului poetic, fiind văzut drept un individ care a soare ce poate alimenta energii diferite (Ilie Constan-
preferat o viață de boem, detestând, totodată, sobrie- tin), o lirică a limbajului artificial (Eugen Negrici),
tatea cotidiană. Paradoxal, ideile cheie ale liricii lui dar și o formă de misticism (Mircea Cărtăreascu) și
Virgil Mazilescu pot fi extrase din ermetismul barbi- cinism exagerat (Gheorghe Grigurcu) ce stă sub sem-
lian și hermeneustica stănăsciană. Constanta liricii nul famialirismului (Lucian Raicu).
scriitorului, până la urmă, conform criticii de specia- În volumul care este analizat, Va fi liniște va fi
litate, o constituie încifrarea semnificațiilor textuale, seară, Virgil Mazilescu dezbate idei și stări aparent
a simbolurile printr-o falsă acuratețe imagistică și/ sau banale, segmentate în trăiri minimaliste, totul fiind
semantică. concentrat într-o formulă existențialistă: ,,și după ce
După cum se cunoaște, este un autor care a prefe- am inventat poezia într-o încăpere clandestină din /
rat să-și rescrie textele de câteva ori înainte de a le adâncul pământurilor sterpe -curajul și puterea
publica, de multe ori schimbând cuvinte întregi dintr- (omenească)s-au / topit ca aburul // și altceva în
un text. Debutul editorial a avut loc în anul 1968, cu afară de faptul că m-am născut și că trăiesc/și că pro-
volumul intitulat simplu, Versuri, iar în anul 1970 pu- babil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfel am
blică volumul Fragmente din regiunea de odinioară vrut să spun / și acum doi ani și acum trei ani de zile)
(poeme în proză). Volumul antologic, și cel care de deocamdată vai nu pot / spune //îmi reiau prin urmare
fapt mă interesează în cele ce urmează, a apărut în vechea limbă: începând chiar din clipa / de față. o
anul 1979, Va fi liniște va fi seară. Un alt volum pu- sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii
blicat este Guillaume poetul și administratorul, în în / care(se spune că) sufletul meu doarme ca într-o
1983. vizuină pierdută / nu mă mai ademenesc. degetele
subțiri care vor săpa canale-n / pădure și se vor în-
toarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul / în
putrefacție? degetele subțiri nu mă mai tulbură”
(Prefață). Jocul cu absurditatea exprimării prin cu-
vinte se dilată și se comprimă pentru că singura reali-
tate acceptată de moarte este voința de a cunoaşte. As-
tfel, sufletul devine o treaptă care stabilește lipsa de
sens a existenței pentru ca putrefacția să domine în
lume asemenea răului cu caracter static.
Cele 92 de texte ale volumului au caracter iniția-
tic, promovând forme ale banalului existențial, în
frunte cu moartea fizică, spirituală, viața ca formă de
evoluție, inadaptivitatea la mizeria cotidiană etc.:
,,asta ne-ar trebui mai întâi: să pice unul din smirna/
sau din rodos unul cu memorie feroce /și pe motiv că
viața este întrucâtva insezisabilă / și că viața este
vagă - prin urmare - și așa cum este / să-nceapă el
măsurători precise // ar putea fi el arpentorul? măcar
toboșarul? / ar avea degetele lui capacitatea aceea
rar întîlnită / de a înflori - mirabile visu - la o simplă și pură
atingere? / nu știm nimic și se vede că nu vom ști nicio-
dată //și nimeni nu pică din smirna și nimeni din ro-
dos/ nimeni și nimic niciodată și <focul pe care l-au în-
velit ale primăverii largi ape>” (ar putea fi el arpentorul).
Putem spune, că identificăm în acest text o cvasi influență emi-
nesciană prin faptul că Anima Universală devine Atman,
toboșarul căpătând rolul generic al geniului nefericit
descătușat de voință. Imaginea focului ce pare a își
98 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
ESEU
găsi resursa de refacere prin apa purificatoare tran- Nota constantă o constituie, totuși, ermetis-
sformă textul într-o formă de catharsis, de ardere a to- mul ce are ca fundament semantismul corespondențe-
boșarului care înțelege faptul că viața este mai mult lor neașteptate: ,,sub stânca-nzăpezită din privirile
decât o banală atingere și că totul este doar o formă /fericiților lumii acesteia / un singur cuvânt îmi
de voință, sugestie, expresie, simbol și încifrare. De ajunge /o vorbă mică mică și îmi recapăt curajul”
aici, și reproșul criticii privind abstractizarea, încifra- (magie).
rea voită a limbajului poetic: ,,cobori din când în când Organizarea compozițională a acestui volum ur-
în sat cu pași de stinsă/ fanfară: un băiețandru./ ecoul mărește să sugereze raportul de consonanță dintre
fără sfârșit al dulgherilor/ un păianjen cu creasta de aur / și cele două realități, Va fi liniște va fi seară, prin înca-
chiar cele mai mărunte și mai puțin respectuoase/ drarea stării de suflet în starea societății contempo-
dintre in-/ sectele ținutului (ale auzului) coboară rane. Primele 25 de texte pun accent pe gestică, me-
odată cu tine.” (serbările, 1). Chiar aș putea să spun morie, descriere, următoarele 14 texte lirico-narative
faptul că Virgil Mazilescu se folosește de această apa- prezint o perspectivă naturală panoramică, prinse într-
rentă încifrare tocmai pentru a evidenția lipsa libertă- o mișcare a privirii, iar restul textelor stau sub semnul
ții de exprimare a sinelui într-o lume a falselor valori evocării. Detaliile liricii lui Virgil Mazilescu nu par-
estetice, sociale și, implicit, morale. ticularizează excesiv, dar abstractizează peisajul, stă-
Temele prezentului volum de versuri, cu clare ac- rile, sentimentele conferind un aer de vechime alte-
cente narative, sunt timpul, ca formă de regres în sine rată: ,,ioanamaria și lacrimă unitară a zeului / ioanamaria și
a ființei (serbările, 2), infinitul, ca formă de camu- suflet de patru săptămâni / plânsul meu încâlcea pădurile
flare a trăirilor, istoria, ca manipulare a ființei și a so- / prin nordul acelei moldave cu păduri / cu păduri din
cietății (serbările, 3, oameni), natura, prin fundalul nou cu păduri pentru totdeauna / lacrimă unitară a zeului
pentru simbolistica trăirilor (de pe corabie), iubirea, ioanamarina / suflet de patru săptămâni ioanamaria/
ca formă a banalului cotidian. (prima poveste pentru plânsul meu cum încâlcea pădurile” (ioanamaria și
ștefana). Cu fiecare text parcurs, cititorul descoperă lacrimă unitară a zeului).
dispoziții lăuntrice diferite, uneori simple, alteori Va fi liniște va fi seară este un volum de versuri
complexe: de la exaltarea în fața stelelor reci ce per- ce vizează concentrarea expresiei. Trebuie precizat
mit reveria, sub stele reci, la extazul față de minunile faptul că textelor publicate anterior li se adaugă un
naturii, ,,urme foarte adânci pe zăpadă / mulțumirea așchia număr de 36 de texte noi care deschid prezentul vo-
asta în carne/ lumina tulbure a lunii februarie/ nici lum, iar textele deja cunoscute sunt așezate la final.
vorbă nici vorbă nici vorbă” (legendă), la visul ce Caracteristica acestui volum o constituie, aparent,
permite construirea unui viitor, ca în obiceiul de a lipsa de omogenitate a volumului prin scrisul frag-
rupe hârtiile destinate viitorului, dar și duioșie și res- mentar, discontinuu, sincopat, dar și datorită lipsei
pect, ca în epidaur sau luciditatea ce realizează un de- majusculelor la început de frază, scrierea numelor
plin echilibru între vis și realitate, ,,ea e femeia din proprii cu literă mică etc.
vis. pe când străbăteam / o zonă alburie lăptoasă prin Așadar, spectacolul general al volumului Va fi li-
anii mai tineri / carența și pavăza înțelepciunii ca- niște, va fi seară este creat ca să susțină prin efectele
rența și pavăza. // și brusc s-a ivit. o gură de aer (ai fi lui de rezonanță afectivă izbucnirea de nestăpânit a
zis) / sângele ei de pretutindeni și dintotdeauna. pici- limbajului ca formă de emancipare sub presiunea is-
oarele ei / ca două lungi strigăte ale morții pe nisip. / și o pre- toriei.
cizie cu adevărat înspăimântătoare. până și zâmbe-
tul.” (până și zâmbetul). De asemenea, se observă și Bibliografie
https://www.scribd.com/doc/51651408/virgil-mazilescu-
o ușoară notă sarcastică față de lumea contemporană. va-fi-lini%C8%99te-va-fi-sear%C4%83-1979

Asasinarea lui Mihai Viteazul


BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 99
POESIS

Flavia ADAM

poezii
„merg printre blocuri
o lună verzuie
se deșiră în valuri”
în turn să fii tu frica,
mâinile ei,
liniște deasă. părul ei,
nu mai am siguranța gleznele năclăite de întuneric.
că mâna mea este cea care scrie, o pasăre neagră
că dincolo de perete e-o lume deasupra unui oraș
plină de miei sperioși. în care toți oamenii
sunt pe cont propriu aici, au ceva de-mpărțit,
în turnul de carne al trupului meu, mai ales moartea.
în pustiul rotund și amar
dintre două poeme. 4x4
sunt singură-n mine și știu
că întunericul va veni în curând, împotriva nopții nu poți face nimic,
să mă scape. exact cum nu poți opri fulgii să cadă,
să îți acopere paltonul de stofă
bilet de adio cu mici cristale de gheață.
împotriva nopții nu poți face nimic,
uneori lucrurile îmi rămân foarte mici deși nimeni nu te oprește să aprinzi o lumină,
constat cu tristețe că nu mai încap în fotoliu să te prefaci că e ora amiezii
în peretele carnivor al trupului meu și trebuie să mai lepezi
un rând de veșminte.
atunci mi se face urât împotriva vieții nu poți face nimic,
și nu mai respir deși trăiești în camera patru pe patru
și nu mai iubesc și te hrănești cu iluzia că-n curând
iar asta mă împinge mai repede-n moarte pereții se vor lărgi într-atât
încât se vor contopi cu balconul
atât de repede încât nu mai apuc din blocul vecin.
să las un bilet de adio
în praful din aer autoapărare

iluzie m-am obișnuit să lovesc în puncte sensibile


acolo unde durerea e maximă
să poți simți iluzia căldurii acolo unde nimic nu alină
chiar dacă flacăra se află strângerea cărnii
foarte departe
de tine. merg printre blocuri
să strângi un glonț în stomac, o lună verzuie
în timp ce o căprioară se deșiră în valuri
îți trece prin față,
lăsând urme roșii pe sol. peste părul meu strâns în coc
să fii tu însuți peste dalele din piața de zi
iarba de pe mormântul peste tarabele cu resturi de pește
despre care nimeni nu știe rămase la discreția muștelor
că se află acolo,
sub picioarele tale inconsecvență
înlemnite de teamă.
100 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
mă mut dintr-un corp în alt corp să pipăi totul și totuși
nu știu care-i al meu să ți se pară că nimic n-ai atins
care îmi vine mai bine în afară de șoldul acestui poem

acopăr luna
mă surprind alunecând într-o pasăre
mă ghemuiesc în pieptul ei mic și adorm

implozie de culori:
chipul meu cioplit
deschizând ochii

la final

poeții nu mor niciodată


îi însoțește lumina
îi unge cu mir
îi îmbracă
îi conduce
până aproape de locul în care
își iau rămas bun de la semeni
și se așază cuminți
și parcă mai vii decât alții
-ntre scânduri

cuibul

sunt pe acoperiș
taman deasupra podului cu slănină
de sus pot vedea tot ogorul
grămezile de cartofi

mai bine aici


nu-mi place pământul
în el se-odihnesc milioane de morți
Sfinții martiri Brâncoveni
poate că sunt și eu printre ei
și tocmai acum cineva lovește cu sapa cardiopatie
să mă scoată din cuib
sufăr de cardiopatie acută
aparențe dacă nu mor acum
e puțin probabil s-o fac
să vezi totul și totuși în următoarele luni
să ți se pară că nimic n-ai văzut
în afară de umbra culcată în fân trasez un cerc,
mă așez în mijlocul lui,
să auzi totul și totuși aștept venirea zăpezii
să ți se pară că nimic nu auzi mă consolez cu iluzia
în afară de mortul care zgârie lemnul că pojghița aia subțire și albă
o să îmi țină de cald
să guști totul și totuși că n-o să-mi ajungă un dram de noroc,
să ți se pară că nimic n-ai gustat să nimeresc pe-ntuneric
în afară de gemul de cireșe amare groapa perfectă.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 101


POESIS

Ștefan AMARIȚEI

poeme
„despre liniștea marelui strigăt ireductibil povestesc prietenii ple-
cați în fiece noapte, tangibilă cu înălțimea inimii”

dunele de nisip de sub apa mării zgura incandescentă

fulgere liniare se frâng în fire sonore, cerul tre- la răscrucea suverană, strigătul meu mă-împinge
zește stâncoasa furtună, dezrădăcinata spumă a frigu- mai în față, neatins, apoi urcă ager în moliciunea de
lui leagăn a trupului elastic

lacrimile glaciare scutură staminele oțelite, patul atunci visez pe perna pufoasă alintatul mâinilor,
de războinic prigonit spre tunetul rebel, înainte ca stri- parfumul albastru de lună, orașul tăcut în care cineva
gătele să-nghețe apele arteriale firave sapă, sapă eternitatea, semnul astral al destinelor, pact
rupt de-a lungul somnului din ziua când răsadul uman
peștera coboară noaptea în găoacea sa, îngroapă înflorea precum constelațiile cerului
despărțirile, capul plecat în cărbunele geologiei, șar-
pele readus la forma tăcerii desăvârșite țipătul ultim, plătește și împinge barca, eu nu-l
pot nici striga, eu nu-l pot nici urma, cel mult arunc
în zori, singurătățile încoronate izbucnesc spre cu piatra roșie filosofală în turnul clopotului să umple
strălucirea albă a zidurilor, pe urmele șuvoaielor lumea de zgura incandescentă, să iau în răspăr fața
frânte de ploaia destrămată de flamurile sărbătorii, timpului
când raza de mărgean străpunge arhitectura aerului
roșu, prin fereastra scobită în adâncimea luminii când nu există ieșire, ocolesc și ocolesc colțuri de
străzi, unde nimeni nu mă așteaptă și nimeni nu mă
atunci oboseala cântărește somnul, membrana urmează, unde eu urmăresc un om, neghiobul de
materiei alungite fără limita depărtării, trandafir ab- mine, care se-mpiedică în frunze uscate și pietre tă-
stract în dunga orizontului cute

mantia argintie a cerului se preface în picături ur- posesiunile apei, coloniile ei


gente, încât umplu sălbatic golul inimii, rezervor de
sânge descriind itinerarul oaselor sub un potop lichid apele oceanului se precipită frenetic, purifică ză-
mai măreț decât potopul lui noe, care niciodată nu va rile, paloarea norilor deasupra pământului extatic,
mai arunca ancora în dunele de nisip de sub apa mării otrăvitoare febră cu tam-tamuri de tobe din pielea ani-
malului însingurat
am descoperit locul amintindu-mi o libație a lui
ut-napiștim, dar totul a rămas în timp, totul s-a scu- acum descifrez numele oricărei lumi, recâștig
fundat în distanțe de noapte dreptul de a fi surprins de memoria lichidului surghi-
unit în lăcașul său, unde persistă adâncul preaplinului
zigzaguri aeriene și marine trecut

trandafir sub clopotul adânc al mării, balansări de lumina minerală repetă transparența apei în jurul
pești în oglindă, pietre mai strălucitoare ca-n rai, oțel pereților, la marginea temperaturilor confuze, în care
murdar și smaralde, alunecările astea-s îngeri în ar- visul adie ca o lovitură plăpândă în răsuflarea dispă-
monie vibrantă, în sălbatice primitive lumini, plă- rută și o licoare firavă se prelinge din fumul substan-
pânde țâșnind spre briza scâncind în clătinare seninul, țelor nepătrunse
largi cercuri de stele în noapte, păsări bete de plăcerea
zărilor albastre, contopind cerul întru salvarea mea, sub înalți și inocenți arbori, vântul flutură nostal-
adorându-mă gia unor lungi fluiere de frunze ude în rafala de ploaie,

102 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS
melodie fără cuvinte, în dezordinea monotonă a me-
taforei cerul înnebunit de rapacitatea ființei veșnic slă-
vite luminează munții albaștri, aburoși ca adormitele
lumina lucrurilor șterse cântece pentru pacea umililor, de unde pe verticala de
fotoni coboară din înalturi însuși dumnezeu miluind
spaima vine și umflă noaptea ca o umbrelă pentru clipa eternă
a mia oară, agită bezna fierbinte, liniștea solemnă, cli-
pele sfărâmate între menghina pământului viguros și atârnat parcă de crucea uriașă, fiul omului zo-
timpul cordial rește pasul spre muntele golgotei, la momentul potri-
vit dau colțul străzii einstein și sfântul petru
la orizont deodată centrul lumii, tumultuos, cea
mai înaltă flacără, sfidarea primejdiei și a rușinii, dușmanul matur, undeva pe dinăuntru-tău
otrava dulce-beată de foc și vânt
mă născusem pe țărmul cerului liber, desen au-
paralizia nocturnă strecoară din poartă-n poartă tentic, încorporat în partea mea stângă fatală, elegie
amintirile familiare, surâsul fără nume, fără excepție, gravă, joc în care frații mei aruncau cu pietre în ființa
ecoul aceleași voci chemând aceeași lume îngrădită de falsa demnitate

cerul imaginilor se avântă spre bolta adâncă, spre apoi își depuneau sărutările fragile pe fața albă,
un arhipelag de stele inocente, corpuri vii deprinse să fără lacrimi, în prezența celor plecați, ecouri cristaline
petreacă printre lumini și umbre pe un ecran plutitor, insinuate în pereți, unde călătoria spre miezul pămân-
unde lucește splendoarea păsărilor prinse probabil tului absoarbe șoaptele, cărțile, medicamentele, cu o
într-o stupidă și grandioasă libertate, promisiune înă- afecțiune înfășurată în obiecte minime
bușită în panglici de tăcere și fum
ferm, plin de enigme, traversezi ca un foc nevăzut
pe întinderi nesfârșite aripa disperării persistă sub printre degete portretele dinaintea ta, ambiguă intimi-
ploi subțiri până în zori, când călătoria răvășită se tate, fără mustrări și fără surâs, în camera minusculă
sfârșește pe scara fără trepte, fără ecou cu dezolante plăceri nule, deși goliciunea ta e mai
mare acum
între polul nord și sud se-nalță excesul de absență,
praful și plictiseala, foi scrise și nescrise, mângâierea când stelele toate se sting, se anunță cu un șuierat
de zi și de noapte a razelor înstelate pe meridianele de penitență păsărica invizibilă a sfântului duh, să nu
pustii spui nimic nimănui, nimeni nu știe și nici nu va ști

timpul, pasăre a noroiului, fabrică o clipă vie la noapte tangibilă cu înălțimea inimii
o sută de ani, asemenea focului distrugându-se pe
sine în zbor în semn de înțelegere am căutat ceea-ce-nu-e-de-
găsit, amintirea mă sprijină, memoria, deși nu pot
teoria relativității, pe înțelesul lui einstein duce nimic de aici acolo unde voi regăsi. soarele își
pierde nimburile, steaua cea mai îndepărtată se oglin-
timpul se despoaie de sine călătorind ca un surâs dește ca o umbră în cea mai adâncă mare. în lumea
de raze de lumină prin augustele noastre globuri ocu- întunericului, se aud pașii noștri de oricât de departe
lare ar veni, timpul îndelungat îl folosim precum o floare
trifazică sacră
sunetul cu care se-ndeletnicește vioara (sic) mă-
tură matricea pământului, stelele cu bugede de piatră, despre liniștea marelui strigăt ireductibil poves-
drumul sinuos de la abecedarul cosmic la o ființă pi- tesc prietenii plecați în fiece noapte, tangibilă cu înăl-
oasă țimea inimii

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 103


POESIS

Violeta ANCIU

poeme
„sunt anunțul necitit de pe un stâlp”

13 te poartă femei anonime


îți dezbracă și ocupă amintirile
azi sunt victima emoțiilor mele fără să plătească vreo dată chirie

dependențe de iubiri respire greu porți conversații lungi


deșeuri sentimentale te licitezi și cumperi la cel mai mic preț
dar atingi un nivel extrem de saturație
plecări pe repeat ca un imn
ce refuză să se desprindă dincolo de toate astea îți merge bine
te trezești obosit în locuri străine
noapte bună stingi lumina întotdeauna

despre mine despre tine ar merge o tărie cu noaptea asta


care nu mai termină de plouat
în seara asta luna arată
ca o femeie încruntată cineva te strânge de braț să-ți ceară
indicații spre o viață mai bună.
tu țipă nu te aud oricum
când ajungi la tine simte-mă 11

noapte bună nici nu știi ce faci cu mine


noapte bună tu tramvai eu și neobosite

deșeuri sentimentale și sticle goale ard și mă sting ca să ard iar

mă găsești întredeschisă scoți din mine ce-i mai rău


cu ochii în tavan și fruntea obosită
mă recompui în agregați complecși
dimineața ne inversează locurile
trenul ăsta vine cu o liniște tu nu vezi ce faci din mine
care nu se mai termină când mă treci prin artere

plecări pe repeat faci din pielea mea haină


tu înnoptează-n mine. de cernut albul și negrul

crepuscul sunt anunțul necitit de pe un stâlp


un oarecare sprijinind cine știe câți
simte cum se stinge anonimi la ananghie.
timpu-n jurul nostru
și lumea se afundă despre echilibru
într-un somn tăcut.
copiii care se joacă singuri
degeaba cunosc inocența solitudinii
și tristețea nemărginită
plouă devreme se înserează des din mâinile lor se naște uneori
ar merge o vodkă dar nu bei tărie o lume rotundă spre dreaptă
unde nu există orizont
104 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
iar oamenii pășesc agățați de stele. o așteptare îndelungă
o pregătire pentru tragere
copiii care se joacă singuri
se recunosc din priviri ce naiv mai așteaptă scrisori astăzi?
căci numai ei știu să descompună
celulă cu celulă sufletul morții am un dor care macină voința
până la măreție și înapoi când încerc să exist în afara lui
să lase o mână caldă mă urmărește o alienare pentru care
ce mângâie și alină nu m-am pregătit îndeajuns.
copiii care poartă greutatea semnului
se joacă singuri. despărțire în silabe

un străin adoarme
pe pântecul meu
visează și
nu știe că-i sorb
în somn
o durere scursă-n
colțul buzelor
îi șterg fruntea
de coșmaruri
și alerg oarbă
odată cu el spre
o iertare de orice
nu știe încă.

un străin hrănit
din seva mea
naște mai repede
un somn care
să-l cuprindă.

unghiuri și compoziții

ne contorsionăm în ritualuri pe care nu le mai putem


Burebista controla,
perseverăm ca niște insecte îndreptându-se cu sete
către prădător,
frecvențe alergăm orbiți unul spre celălalt doar pentru a simți
cum
poziționez două degete și apăs cu putere ne izbim de realități diferite în același timp și spațiu,
urmăresc sufletul cum se șterge la gură vrem să doară tare, ca să ne amintim cum e să simți
de cuvinte străine oboseală posibilități adevărul,
se frâng mâinile atunci când se împreunează
nu-s bune țigările nici percepțiile și simțim, simțim totul, întreg, fără gradații, pe sine,
paharul prea îndreapta liniștea prea anostă materie,
aș vrea ceva nefiltrat și-o lumină mai ritmată univers despicat până la celulă, pătrundem în noi și
trecem dincolo
developez sentimente reprimate ne întoarcem și-o luăm de la capăt, cum altfel?

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 105


POESIS

Ana ARDELEANU

Poezii
„Unicul apostol rămas valid în inima mea
Mă strigă pe numele mic
Împăturindu-i cele trei litere sub aripă”

Toate pot fi numite trofee Nu mai pui ceasul să sune în direct


Ci în absurdă întârziere
Capul de pasăre măiastră al iubirii tale Doar doar cineva ca o linie dreaptă
Melcul ce urcă degetul mic Va trece prin îngăduința noastră
Închipuindu-l Everestul Doar doar un biet epitet va înțepa
Sau cum Dumnezeu se numește Creștetul poeziei
Cea mai mare iluzie optică Cum o albină lucrătoare
În care nimeni nu dă cu pietre să o dărâme Și dulcele venin ne va cuprinde
S-o rostogolească la picioarele sale de Goliat Ne va amesteca sângele
Dar cel mai mare trofeu e iubirea ta În bolul de aur
Pe care nimeni nu a învins-o
Nu i-a retezat creasta de munte Pe urmele singurătății
Simbolul demnității, coroana regală
Dobândită încă de la naștere În pași mici
Pe unde norii se plimbă Ca și când ai face cunoștință prima oară
Trăgând cu pușca Cu felul conștiincios al acului
Cântând cântece soldățești De-a păși pe iile înflorate
Despre „mândra mea, draga mea”
Am stat o noapte întreagă și am gândit
Ca poet anonim, te înrolezi și tu Cum e să-ți faci partea
Pentru a-i orienta Să alergi printre rânduri
Pe cei ce rătăcesc calea Să ai o plăcere somatică
În care ziua pierde puțin
Oricum trofeul acesta Din alintul pânzei de in
E povestea ta de mic Dar câștigă mult
De când te jucai cu degetu-n țărâna Cât să îți alegi locul de casă
Atunci când îngerul nu era atent Să înalți în mii de triunghiuri
Nici alte ființe aflate în poveste Din albastrul său
Ca personaje create Care îți poți face rost de orice
Din necesitatea de-a avea, la nevoie Pentru micile plăceri
Pe cine da vina Ori pentru marea recunoștință
Ce dă din casă
Mâna ta de bărbat Mai mult decât ai da tu
Doar iia o păstrează
Îmi cuprinde de mijloc Ca pe-o fotografie cu părinții
Nădejdea apocalipsa Pe care o ține întotdeauna
Îmi lipește de trup semnul epsilon Deasupra patului
Tace împreună cu gestul
Atât de albastru Pleacă din oglinda mea
Întors către Dumnezeu
Căci altă posibilitate nu are Oglinda reflectă o altă realitate
Pe care am spart-o cu capul
Unicul apostol rămas valid în inima mea Și acum mai port cucuiul zilelor proaste
Mă strigă pe numele mic
Împăturindu-i cele trei litere sub aripă Încercarea la care sunt supusă
Tot ce se întâmplă e în trecere grăbită E un mod clar de trecere la o altă vârstă
Prin dreptul oglinzii În care nu te mai poți afla atât de ușor
Răpind imaginea zărită pe calul alb Fără să aprinzi lanterna
Pentru a vedea pe unde umbli
106 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
Pentru a recupera ce ai pierdut Ce nu-și mai găsește locul
Pentru a face lucrurile acum Între preferințele mele
Cum nu le-ai făcut atunci Astfel că
Când osul demnității tale Rămân la felul cum am gândit înainte
Era verde În zig-zag pentru dușmani
Și încrustat de dragoste Și în linie dreaptă
Cu numele meu Pentru prieteni
Ori viceversa?
Ești versul rebel
Dimineața
Ce nu-și rade mustața pentru nimeni
Acel foc de paie Pune dinți de aur
Ce creează iluzia de lumina Scrisului tău mărunt
Pe negrul perete Pentru a putea exprima
Printre mărgele de sticlă Cu zâmbet strălucitor
Și efectul roz pe care îl pot avea Metafora zilei

Ești iluzia ce-mi umbla prin geantă Lucrul cel mai interesant
Pentru a descoperi aurul tinereții Pare a fi
Acea pudră care evidențiază feminitatea Modul cum ții pe palmă
Seninul de sub pleoape Stând într-un picior
Dansul step dintre gene Păpușa de lemn
Maxima lui cochetărie magnetismul concentrat A neputinței de-a te înfrâna
În aceeași clipă De la lucrurile bune care încercuiesc
Jumătate cu interes major pentru ce va fi Lucrurile și mai bune
Cealaltă jumătate, adresându-ți-se: Iar tu te substitui îngerului
„Milord, cât e ceasul Senioriei Voatre Care îmbălsămează starea
De lumea se duce la culcare Și eliberează din ea
Ori prea devreme Iepurele alb
Ori prea târziu
Senioria Ta, de partea cui ești Știi care-i lucru cel mai plictisitor
Te văd ținând luna în mână Să-ți săruți umbra peste gard
Ca pe o minge de ping-pong Iar soarele ei
Așadar de partea cui ești Să nu apună niciodată
În versul ce joacă la dublu
Mizând pe un rezultat echitabil Îngerii casei
Pe care numai viața îl poate da?”
Așa cum fluturii se descalță,
În linie dreaptă Când se așază pe floarea de liliac,
La fel și cuvântul
Îmi curăț zilele proaste Își lasă papucii la ușă,
De pe tulpina trupului Când intră în poemul tău!
Încât untul rădăcinii
Să ajungă la flori Nu știe cum să lămurească lumea de mâine,
În linie dreaptă Cu privire la ce se vinde mai ieftin,
Să le hrănească Căci toate adevărurile sunt scumpe:
Să spună câteva lucruri Ridică valoarea omului,
În cuvinte cu tâlc Îi căptușesc haina cu iepuri vânați
Strigătul lor să se strecoare În lanul de grâu,
Sub cearceaful nopții Unde prepelițele urzesc clipe însorite
Gândind bucuria În fiecare dimineață,
În mici proiecții Alta decât cea care îți aduce cafeaua la pat,
Atât cât să tulbure privitorul Pentru a schița, în liniște,
Să îi demaște gândurile Potretul zilei,
Multe gânduri se aseamănă Pe prima filă,
Coboară același munte Și îngerii casei,
Pe mătasea fină și verde Medaliați
A unei picturi Pentru rasa lor ariană.
Înrămate cu roșu

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 107


POESIS

Lucian AVRAMESCU

POEZII NU NUMAI DE IUBIRE


„Tata s-a dus, mama nici ea nu e,/Colegii mei de bancă s-au rărit
Pe ulița din sat doar eu rămas-am/ Zvelt ca uluca și îndrăgostit”
La revedere, îngere! E august, plec la mare să înot nemărginire
Nu port ochelari încă pentru a lectura valurile
Din tinerețea mea n-a rămas decât pofta de a iubi Scriu de parcă ieri am uitat să trimit articolul pentru
Mersul relativ drept, primind salutul arborilor care- ziar
mi dau onorul Și-s în mari recuperări de timp
Și câteva proiecte de cărți, la care noaptea croșetez De iluzii,
în gând cuvinte De iubire, dar augustul în care m-am născut
E o lună care ține mult, ca ploaia de vară, ca zborul
În rest, albul zăpezii domnește nestingherit pe pescărușilor
creștetul meu De la o silabă la alta
Cele câteva kilograme plecate din mine pe nepusă
masă La revedere, îngere, mai am să-ți povestesc destule
Îmi vor crește concentrația de suflet pe
Centimetrul de viață Azi, pe trotuar, vorbește-n vers nebunul

Ieri, cineva m-a îmbrățișat… S-au dus poeții, unul câte unul
Era o femeie, firește, fiindcă inima mea nu primește Ca-n ploaie de pe pagini o cerneală
altfel de îmbrățișări Ce mică fu a vieții voastre coală
Am strâns-o și eu, cu prefăcută delicatețe. Azi, pe trotuar, vorbește-n vers nebunul
N-aș zice că… Și lumea îl privește cu sfială
Mi-a spus ea cu subînțeles
Referindu-se pesemne la cele câteva veacuri pe care Ce să mai scriu, cum să-ți mai scriu, iubito
le-am împlinit. Nici negustorii nu mai vând cerneală
Iar lumea pare toată-n pielea goală
Vorbe de răsfăț, candori apretate, Țărm de nudiști cu viață ireală
Peste obrazul meu n-a mai trecut fierul de călcat
cămăși Azi m-a strigat un popă de pe plajă
Așa încât arată ca fularul care-a gâtuit-o pe Isadora Poete, sunt venit din Bucovina
Duncan, Soția mea te știe pe de rost
Pe palme joacă, vara mai ales, șotronul, un psoriazis Îmi spuse el, te știe, bat-o vina
Care-mi face degetele care ating aspre. Popa-și împachetase pelerina
Poate că unora le plac mângâierile aspre Și nu părea că ține vreun post
mi-a spus doctorița dermatolog, Și era-n slip, dar nu un popă prost
clipind cu șiretenie, nu e cazul să vă plângeți
iar piciorul ei dezvelise prea sus iluzia unui chilot. Nebunii, popii, alți câțiva pesemne
Mai bagă-n seamă versul pe hârtie
Nu mă plâng, în general, de nimic Și toți uităm și lumea nu mai știe
Chiar dacă mă dor îngerii Că Dumnezeu, în sfânta-i nebunie
Iar credințele mele în bine au suferit junghiuri. Făcuse lumea ca pe-o poezie
Reumatică pare lumea în care am crescut
Din tinerețea mea n-a rămas decât pofta de a te iubi Tu mergi pe linia vieții mele

În rest, interstațiile amăgirii, halte, triaje, ca într-o Tu mergi pe linia vieții mele,
veche poezie Atentă să nu-mi luneci din palmă,
Scrisă atunci când iluziile nu se clătinau Pas după pas, mâinile în lături, ca în mersul pe
Și trenurile opreau în toate gările unde iubita aștepta frânghie
pe peron
108 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
Ce vei face, mă întreb, Albul s-a instalat ca o zăpadă
Când linia vieții mele se va sfârși Care nu se topește primăvara
Căci palma nu ține cât Calea Lactee? În pletele-mi ce-au refuzat să cadă

Nimic special Sunt tot buclat, dar strălucind ca neaua,


Important e să înveți mersul pe linia vieții Sunt tot înalt, dar port la subsuoară
Ca la șotron, trecând de pe linia vieții mele O pușcă pentru uliii vrăjmași
Pe linia vieții tale Și care e un pix ce nu omoară
Și tot așa, fiindcă liniile vieții sunt fără contenire,
Trecând din una în alta Tata s-a dus, mama nici ea nu e,
Împrumutându-se și sărutându-se la nesfârșit Colegii mei de bancă s-au rărit
Cele care se nasc și apoi rămân în urmă, Pe ulița din sat doar eu rămas-am
Șterse cu buretele de pe tablă, Zvelt ca uluca și îndrăgostit
Pentru a desena altele cu creta
Se uită strâmb băbuțele colege
Cui îi spun asta? Cum de am prunci, ce naiba m-a găsit,
Ție care dansezi frumos pe linia vieții din palma mea Păi m-a găsit ce voi iscați cândva
Plină de șolduri și sâni În sufletu-mi croit pentru iubit
Încât eu am uitat – prima oară – să mă mai uit și în
alte părți E vară, dar ce toamnă-i în priveliști
Plouă, ies pinguinii pe la porți,
Știu că nu dormi nici tu Iar focile dau iama prin băltoci
Și urși polari joacă pe luate cărți
Știu că nu dormi nici tu la capătul lumii
Acolo unde este ziuă mereu În lumea asta aprig nefirească
Și tu știi că aici, unde-i noapte întruna Cu clopote ce joacă twist la schit
Nu pot adormi nici eu. Când se urăsc, tânăr și reumatic,
Noi generații care au venit
E prea devreme pentru somn Lăsați-mă să fiu îndrăgostit
Amintirile noastre se întâlnesc la jumătate de drum Și de va fi să mor îndrăgostit
Cum să nu le lași să se sărute
Demult o făceam noi, amintirile o fac acum. ce s-a-ntâmplat cu nemurirea lor?

Ce mai faci, îți e bine muriră-n ceruri, una câte una,


Departele așa-i că doare puțin? stelele toate, cele ce nu mor
La ora asta am fi stat amândoi într-o odaie mică în bezne-a dispărut cu totul luna
Și poate am fi sorbit o cupă cu vin. ce s-a-ntâmplat cu nemurirea lor?

Știu că îți sunt uneori insomnie cum să ne moară stelele pe boltă


Și tu iubito – mai am dreptul să-ți spun iubito?- învinse de otrava unui nor?
îmi ești insomnie la fel decesul ăsta straniu mă revoltă
Nu dormim unul din pricina celuilalt iar mulți se ofilesc de dorul lor
De parcă patul, întins pe două continente, ar fi prea
strâmt cum să trăiești în lumea fără stele?
și nu mai încăpem în el. noaptea devine grea, fără sfârșit
cine s-a supărat subit pe ele
De la două capete de lume și, fără a greși, le-a prigonit?
De la două capete de univers
Ne spunem unul altuia ceva ca un fel de noapte bună murit-au stelele din lumea mea
Ca și când am recita un vers. și-n locul lor suit-au felinare
sunt mici, hidoase, n-au nimic de stea
Nu te preface, nu te preface, nu și ceru-i parcă o secată mare
Știu că nu dormi nici tu.
trăim fără o șansă de-nceput
Lăsați-mă să mor îndrăgostit trăim cu toții un sfârșit de toate
iar sus, un vizitiu nepriceput
Ce fac, mă văd îmbătrânit în geam, mână trăsura lumii dezlânate

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 109


POESIS

Mihai BARBU

CINCI POEME ȘI-UN ARGUMENT.


CHIAR DOUĂ...

“Dacă ai fi putut să fii martorul unui moment istoric care ar fi acela?” “Mi-ar fi plăcut să văd cum poți
să hrănești 5.000 de oameni cu 5 pâini și 7 pești…” (Lawrence Grobel în dialog cu Bob Knight, faimos antre-
nor american de basket)

I. Cum a sfârșit Submarinul Dox într-un a transmis, pe canale discrete, că urma să facă o per-
cuptor de pâine din colonia Betrillei cheziție/ în care ai lui vor căuta romanele negre ale
unui american pe nume Henry Warren./ Brrr… Mama
Când noi, copiii de pe strada Malinovski din Be- sa supraveghea, cu ochi de vultur pleșuv,/ transportu-
trilla, din cauza timpului nefavorabil, nu jucam fotbal/ rile cu roabele pline ochi cu dox-uri/. Degeaba l-am
îl rugam pe Valerică să ne povestească de Regele rugat pe Valerică să facem schimb cu cărțile noastre,
Mangaia,/ de Grota diavolului roșu, de Corabia pira- degeaba l-am rugat să ne lase, ca amintire de la el,
ților, de Nepal, țara miracolelor,/ de Piticii periculoși, Fiara roșie,/ pe Stăpânul urșilor sau măcar Vaporul
de Mumia misterioasă, de Lupii din Tarai, de Diavolii celor pierduți./ Ori pe Omul cu un singur ochi sau
Pacificului, de Prințul nepalez, de Domnița junglei,/ Orașul minunilor/. Valerică a fost de neînduplecat./
de Vânătorii de balene, de Marea în flăcări,/ de Duș- Când ni se părea că el ar fi fost înclinat să ne facă pe
manul maharadjahului sau de Bandiții din Tibet./ plac,/ mama sa sărea ca arsă precum tovarășa Ana Pa-
Eram toți cu gura căscată de câte mai știa Valerică./ uker,/ femeia care împreună cu tov. Gheorghiu-Dej,
Prietenul nostru nu se repeta niciodată./ Tot de la el băga spaima-n burgheji./ Așa că am rămas pe veci ne-
am aflat de Grozăviile mărilor, de Răzbunarea lui Sa- consolați și n-am aflat /nici azi ce e cu Submarinul
tan,/ de Lupta prințului Ando, de Sticla plutitoare,/ am fantomă. Și n-am aflat nici ce înseamnă să fii Un po-
aflat cine-i Căpitanul Henry, de Insula cu stafii,/ de por grozav. După ce a umplut cuptorul cu submarine
Epava misterioasă, de Taina chinezului, de Monstrul livrești,/ Valerică a scăpărat, la capătul nopții, chibri-
sfânt,/ de Satul groazei, de Pirații crucii, de Corabia tele de Gherla și le-a dat foc./ Apoi, mama sa a copt
fantomă, de Călăretul valurilor,/ de Rechinul uriaș, de pâinea pe frunze mari de varză/ și, pe lângă ea, a făcut
Idolul Indian, de Câinele credincios,/ de Monștrii mă- și mai mulți “cocuți”, niște colăcei pe care toate fe-
rilor, de Hoțul mărgăritarelor,/ de Balena miracu- meile îi ofereau copiilor din cartier./ Am înfulecat cu
loasă, de Tainele mării și de niște Lumi dispărute./ poftă colacul pe care mi l-a oferit Valerică./ Mușcam
Dacă trecea de miezul nopții ne spunea care erau se- și lăcrimam. Colăcelul ăla era pomana/ căpitanului
cretele Femeii pirate./ Erau seri minunate, mai fru- Farrow, a banditului Fernando, a căpeteniei Tulopi, a
moase chiar decât Serile de la Moscova,/ în care Va- generalului Gonzalo,/ a doctorului Nokita, a banditu-
lerică ne povestea, cu lux de amănunte/, despre toate lui Jim Randle,/ a eroului Bulu, a lordului Clive și a
cele mai înainte pomenite./ Când se întorcea roata, Omului Leu./ Toți, și cei buni și ăia răi, au ars pe un
Valerică trebuia să asculte, politicos,/ și poveștile rug comun,/ într-un cuptor de pâine din colonia Be-
noastre despre Zoia Konsomodemianskaia,/ despre trillei. Bine c-a scăpat teafăr Valerică./ După ce a scos
“Marea Bătălie de la Iazul Mic” și “Cum s-a călit oțe- pâinea din cuptor, Valerică a intrat în casă și s-a spălat
lul”, despre “Tânăra Gardă”/ și chiar despre “Poves- pe mâini cu săpunul “Cheia”./ (Știți, desigur despre
tea unui om adevărat”./ El mima, ca un actor cu ani ce vorbesc, e Cheia aia care te face să cunoști mai in-
buni petrecuți pe scândura scenei,/ cum c-ar părea in- tim viața și-ți dă/ avânt să-ți cucerești, definitiv, fe-
teresat și de poveștile noastre./ De fapt, ca să fiu cât meia.)/ Apoi, Valerică s-a pus în pat și-a adormit buș-
de cât, cinstiț, nu era deloc…/ Această atitudine am- tean./ A visat, dintre toți eroii de care tocmai s-a des-
biguă a lui Valerică a ajuns și/ la urechile-pâlnie ale părțit doar cu Fiara Roșie./ Și că la Betrilla, chiar la
cui nu trebuia./ A doua zi, dis de dimineață, mama lui capătul străzii Vasile Luka,/ va avea loc un cumplit
Valerică/ s-a înscris pe tabelul de la cuptorul de pâine accident de mașină./ Victima va scăpa cu viață dar va
pentru ora opt./ Valerică a început, cu noaptea-n cap, avea o față, fața lui…/ Unii ziceau c-ar semăna ca
să care cu roaba sute de volume cu “Aventurile sub- două picături de apă cu Zoia K.,/ alții jurau c-ar fi leită
marinului Dox”./ Maiorul Bill, al cărui băiat era coleg c-a lui Boris Polevoi./ O, boje moi, o, boje moi, urâtă
cu noi la Școala de muzică a profesorului Gorgan,/ i- mai e/ și viața de apoi…

110 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS
II. The name of the game IV. Nu vă supărați, ăsta-i “Boulot de Robot”?

Am fost în Creta să-nvăț Arta parfumeriei/ Am Am vrut să mă abonez la un newsletter al revistei


tocat și am zdrobit în mojare, alături de meșteri iscu- “Poetry”./ Mi-au cerut să le confirm că nu sunt un ro-
siți,/ stânjenei și șofran,/ crini și măghiran,/ mirt, sal- bot./ I Robot? Eu? Nici vorbă! Sunt un om serios care/
vie, căprișor/ și flori de gutui. Le-am pus la macerat,/ mă scol în fiecare zi la ora 7:00,/ mă spăl, mă îmbrac,
am așteptat zile și nopți./ Le-am trecut, apoi, pe toate mănânc și plec,/ val vârtej, la serviciu. De la 8:00 la
printr-o pânză de in subțire și suavă/ ca o boare mati- 16:00/ muncesc pentru mine și, cât de cât, pentru
nală peste munții Apezanon și Valsamonero. / Am țară./ Sau invers..: Francezii zic că/ viața lor se re-
limpezit lichidul, l-am amestecat cu uleiul cretan de zumă la “metro, boulot, dodo”./ Bine, dar viața mea e
măsline din Chania/ și am mai adăugat câteva picături altfel./ Eu îmi povestesc viața, zilnic,/ de la ora 21:00
din uleiurile:/ de susan, migdale amare, ricin,/ din in la ora 22:00./ De la ora 22:01/ încolo urmăresc toate
și șofran. Acum nu ne-a mai rămas decât/ să-l închi- talkshow-urile de la televizor./ Adorm, cu capul tot
dem ermetic în flacoane/ cu design rafinat din Ret- mai mare, cu gândul/ la țara mea de glorii, la țara mea
himnon sau Hersonissos/ și să-i dăm un nume care să de dor…/ Noaptea, mă trece, involuntar, un fior: nu
străbată veacurile/ “Numele jocului” e bine? (Would știu dacă a doua zi, dimineața/ o să mă mai trezesc la
you laugh at me, if I said I care for you?/ Could you fix./ Că, doar cu puțin noroc, s-ar putea să n-o mai
feel the same way too?/ I wanna know/ The name of fuck deloc…
the game…)
V. Viața în Kato Zagro. Cu punct și de la capăt…

III. Cu chipul tău în sardonix… La Kato Zagro am așteptat zadarnic să acosteze-


n port pirații,/ veniți de peste mări și țări, cu fildeșul,
M-am tocmit cu mari meșteri cretani să-ți cio- mirodenii și tămâie./ În port, cârciumarii/ își frecau,
plească chipul ca să mai trăiești pe lumea asta și după dis de dimineață, mâinile/ (atunci când nu izbeau cu
plecare. (Dar ce-i un semn de mână-n depărtare?) Am putere/ caracatițele de zidurile albe care înconjurau
avut de ales între marmură și cuarț, matostat și agat, cetatea)./ Grătarele încinse de cărbunii din Valle Nera
hematit sau sardonix. N-am reușit să le dau un răs- așteptau/ carnea fragedă a victimelor cu mii de brațe
puns clar și précis. (Ca să fiu sincer chiar am dat fără de putere./ Căscam gura și-am devenit suspectul
chix…) Mi-au oferit și alte variante:/ cum că s-ar în- din Kato Zagro./ Un pirat m-a sfătuit să-mi văd de
cumeta și cu piatră de Lacedemona,/ cu ametist sau treabă,/ să-mi altoiesc măslinii și să-mi cultiv pămân-
cu cristalul de stâncă./ Cică ultima ar fi o piatră veche tul./ “De ce, domnu’ pirat, de ce?”/ “Pentru că la so-
de când lumea,/ o cunoșteau și anticii, și care se lumi- rocul potrivit, noi pe lacul (încărcat cu flori de nufăr)
nează/ de cum se lasă seara peste București./ Mi-au îți vom lăsa o barcă”./ (“Și cu alde Caron cum ră-
promis, my sweet love, o imagine mult mai puternică/ mâne?” “Ca-n tren, stăpâne, cum e prevăzut așa și ră-
decât cea a lui Decebal, aia ce-i săpată-n munții de la mâne!”)/ “Cu barca noastră o să ajungi, fără peripeții
Cazane./ Mult mai tare chiar decât cartoful din vârful inutile, în Insulele Preafericiților…”/ “Și acolo-i așa
parului ce cinstește eroii revoluției noastre,/ mult mai precum zice Homer?/ ( “Adică?” “Acolo omul tră-
subtilă decât aripirile amplasate/ în locul statuii lui iește mai ferice, că nu-i ploaie/ Și nici ninsoare, nu-i
Lenin din Piața Presei Libere./ Mi-au zis că ar trebui nici iarnă lungă/ Ci pururea suflare lină adie/ Din
să mă grăbesc./ Era o ofertă doar de Centenar și că nu Ocean și mângâie pe oameni....” ) „Pe dracu’, Miha-
mai era timp/ de nici o licitație. (“Parol!” “Oh, ce na- lis, pe dracu’…/ E cam cum e și-n Kato Zagro./ Plus,
sol…”)/ Dar ce mai e una sută ani la scara istoriei,/ la hai, treacă de la mine, vreo câteva tone de mirodenii
scara lui Iacob, la scara de incendiu,/ la scara 1 pe 1 a & tămâie. Că nici pe-acolo nu se știe…”. “Numai
blocului nostru?/ Și ce mai e, la urma urmei, un om atât?” “Ei, bine, dacă ai noroc cu caru’/ (și nu ți s-a
pe niște scări?/ (“Serios, națiune, nu-i mai bine ca noi defectat măgaru’)/ Și-ai strâns an de an, ban pe ban
să facem nani/ și cei de sus să-și numere, liniștiți, ba- iar eu,/ precum văd, n-ai nici chelie/ îți poți comanda/
nii?” “Oh, yes!, yes!, yes!, it’s a very good idea, ho- chiar acolo sus, în cer, o/ româncă vie/ îmbrăcată-n
ney…”) ie…”Chiar așa? Nu-i, oare, o altă cacialma?” “Am
vorbit cu Elon Musk, déjà, și el sigur ți-o va tele-
porta!” “Mă învoiesc, bunule pirat, așa să fie!”)

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 111


POESIS

Ioan Dan BĂLAN

POEZII
„Ovală, perna lui de odihnă e
Oul lui Brâncuși…“
Ca primul DAT…
A dracului, moartea
Priviți-l, e trăitorul surplombei, pândește cu atenție intrarea/
el se va desface ieșirea din scobitură,
os cu os, organ cu organ , îl ține prizonier pe viețuitorul/
acum încă îi rămân întregi duhul, spiritul îngerul fără aripi
și credința că trebuie să doarmă în picioare care așteaptă ziua în care
cu fața spre răsărit, ca boemul schimnic, ursul va reintra în bârlog,
pentru a avea mereu deschidere în privire. moartea așteaptă liniștită
ca luna lui Marte în post
Ovală, perna lui de odihnă e omul să părăsească ținutul
Oul lui Brâncuși… pietrei
și-al cărnii…
Până să-și desfacă oasele,
să le adauge osuarelor strămoșești, Viața, cu genunchii tociți de rugăciuni
amintiți-vă cum pornea munca își epuizează rezervele de „lumânărele”
folosind chitanogul, de brad,
pentru a da găuri în piatră la hotarul dintre apoi se strecoară către culmi, sub cer,
lumină și întuneric, să aprindă acolo stele adevărate,
umbră și penumbră, stele semnal
pentru oamenii atotașteptători pe toboganul
găurile care erau precum rănile cicatrizate vremurilor…
după dureri și bucurii,
cele în care planta câte o sămânță Stânca, martora timpului
de istorie adevărată,
lângă cea a destinului comun… Când spui adevărul cu înțelegere, nu poți fi xenofob!

… și întotdeauna păstra zâmbetul trist Strigătul Poetului în surplombă


pentru măgarul care venea de niciunde, Poetul fugar din istoria răsucită,
(măgarul care poartă pe spate crucea) către gloatele de la intrare :
să dea semnalul zilei însorite! - să rămână prin grohotiș falanga macedoneană și le-
gionarii
A dracului, moartea prăștiași, înfometații hiperboreeni și purtătorii de
carne fezandată sub șa,
Lângă surplombă moartea alungații maghiari și tătari,
ajunge greu de tot , artileriștii poloni și akingii turci,
are forma unei târâtoare obosite, călăreții ucrainieni și bezcrainieni,
nu are putere să intre , migratorii care au cerșit de la daco-geți pământ și apă,
stinge câteva lumânări și stele căzătoare , să vină și alții de ne-au călcat glia
dintre cele rătăcite printre oameni, nefolosite cum tre- precum hoardele sovietice,
buie .
poate ultimii năvălitori din
Iarna, pândind din pieptul furtunii patru puncte cardinale peste
își ia în serios, ca lupul, Kogayon și Dunăre,
rolul de sanitar al societății, peste Nistru și Tisa, peste Carpații Daciei;
se ferește de sulițele fierbinți ale soarelui, să vină să distrugă, să fure
apoi urlă resemnată sub razele lunii. ce mai e de furat, apoi să plece ,
112 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
să ne lase în pacea pe care o visăm
ca pe raiul liniștit - Ah, ce lume puțină!
din împărățiile lui Zamolxes sau Dumnezeu, Oare de ce tremură fiecare
să ne îngrijim de oasele celor căzuți în universul propriu
cu ochii în stele, sub steaua lui, în scobitura lui?
și de sângele lor care s-a întrebat El.
încă păstrează în pământ
pulsul inimii, Atunci Poetul a ocolit răspunsul:
pulsul puternic al inimii mari numită Țară! în tării îngerii recitau poeme
și lumina divină pătrundea peste Tot.
Poetul patriei, poetul apărător al osuarului,
poartă stigma veșniciei neamului care Sub semnul întrebării
nu e de dat ,
nu e de luat , În visul sihastrului singurătatea surplombei
pentru că sufletul lui e prea mare împletește bucuria liniștii cu părți din Eden ,
față de cel al năvălitorilor , unde sunt porți deschise,
pentru că dragostea lui de oameni miresme și adieri blânde ,
e prea mare, cu pacea de sus și de jos, din Tot ,
pentru că de harul adevărat pe care o dezbat iubitorii de înțelepciune ,
nu se poate apropia dușmanul iubitorii de lumină și dăruire .
care poartă pe tălpi praf din deșerturile EuroAsiei,
el se bucură de trăinicia stâncii Filozofii Edenului vorbesc
și de anotimpuri, limba rară din Kogayon ,
de linia orizontului peste care din Tibet și mănăstiri creștine,
lunecă lumina, din temple și moschei ,
dintotdeauna și acum. Poetul și mulțimea se înțeleg și-n esperanto de Rai,
limbă predată la zi tuturor
Nod gordian popoarelor dezarmate …

Când visul și realitatea au întocmit Albinele și păsările cântătoare


nod gordian din rădăcinile și mușchiul, duc polenul vorbelor
din pânzele de păianjen ale surplomei, scribilor care se adună pe culmi și-n poieni,
Dumnezeu s-a arătat peste Tot. să primească judecații de apoi
rostiri sănătoase
- Cine ești? a întrebat Poetul neliniștit despre Puterea Supremă,
de apariția oaspetelui . timp și tinerețe veșnică.
- Eu sunt Eu! i s-a răspuns .
- Dar tu cine ești? a întrebat Dumnezeu Câtă încântare se revarsă
liniștit în pacea surplombei . din privirile copiilor
- Și eu vreau să fiu eu! purtători ai jocului și ramurilor de măslin,
câtă fericire au în suflete
El și Poetul stăteau drept, fetele care așteaptă ursitul,
stăteau cumva în ei înșiși, împletind coronițe de busuioc și sânziene
numai stânca aflată în puterea unuia în cosițe!
parcă împrumuta puteri de la celălalt.
Muzica vieții din vis,
- Pentru mine Cerul și Pământul întru rotirea totală a soarelui,
sunt deschise! răspândește note care seamănă
s-a înclinat mândru Poetul . cu semnul întrebării
și îngerii purtători de stigmă
- Pentru mine Cerurile și Pământurile așează la vedere
sunt deschise! copiile pe hârtii luminiscente,
a rostit maiestuos Atotputernicul. în culoarea speranței.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 113


POESIS

Mădălina BĂRBULESCU

Glossă Gnostică și două poeme

Glossă Gnostică Pretind străluciri de sori,


Prin a lor nimicnicie
Totul este adormire Năzuința să-ți măsori;
Sub o lege de pendul, Toropesc chiar universul
Ducere și revenire Cu-a’ lor jinduri de pitici,
A suflării de credul; Ei vor vrea să-ți afle mersul,
Dară tu să te ridici Dară tu să te ridici,
Pe a vieții grea spirală,
Prin conștiință să ajungi
La Monada ancestrală.

Forme vide, chipuri fade,


Din cădere plăsmuiți,
Suntem noi, a cincea rasă,
Iubitorii de arginți;
Duelați în desfrânare
Ne luăm visul ca trăire,
Nu vedem că-n filigrane
Totul este adormire.

Tot ce urcă, și coboară


În ritmări de archaeu,
Ei când Ființa își doboară,
Tu o-nalță s-ajungi zeu,
Iar prin șapte șerpi de foc,
Pe al minții soi nebun
Să-l închini și să îl stingi
Sub o lege de pendul.

Când ei cred că viața-i una


Risipind clipa prin soarte,
Amintește-ți revenirea
Prin a cugetului moarte; Decebal
Tu iubește-a firii roată,
Îmblânzindu-ți amăgire, Și să-i lași în a lor lege,
Lasă lor a vieții toată Căci tu ai Legea lui Trei,
Ducere și revenire. Marea Lojă să-ți dezlege,
Nemurirea de îți vrei;
Plăsmuind crucea pe frunte, Și când ei sunt în tenebre,
Sunt făuritori de karmă, Fiind a mirilor Vestală,
Risipind Apa și Focul, ‘Nalță-ți focul din vertebre
Tălmăcesc a Ființei dharmă; Pe a vieții grea spirală.
La a lor fățărnicie,
‘Toarce fața, căci îți spun, Șapte temple să-ți deschizi,
Totul e zădărnicie Cântând Soarele-n octave,
A suflării de credul. Și extazul să-I pretinzi,
Prin simțirile-ți concave;
Văd tarotul ca magie, Căci toți vor să-și facă dom,
114 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
Ori prin rune, ori prin rugi, Ce vor alții, ce fac unii;
Dar tu poți la SupraOm
Prin conștiință să ajungi. Nu sunt nici un bodhisattva,
Să mă las în cub de lut,
Nu îți vinde idealul, Să-mi ridic șerpi de lumină
Pe monede, pe comori, Pentru cei cu spirit mut;
Îngropându-ți cu Arcanul,
Și-ale sinelui valori; Sunt Esență, caut rostul,
Să-ți cununi a Noua Sferă Duc secunda la zenit,
Prin credința cea solară, Fi-voi mâine și de-a pururi,
Să cobori ca să urci dară, Gnostica ce-am devenit!
La Monada ancestrală.

La Monada ancestrală
Prin conștiință să ajungi,
Pe a vieții grea spirală,
Dară tu să te ridici,
A suflării de credul
Ducere și revenire,
Sub o lege de pendul
Totul este adormire.

Sonetul Păcatului

Te mistuie păcatul? Sperai să fie laur,


Să-ți faci din glorie grindă
De duh, făr' să te prindă,
Când din tăciune-ți-nalți minciunile de aur;
Sperai ca desfătarea să-ți fie acum consoartă
Cu gura-i ponosită, să te îmbeți cu ea,
Să-i sorbi alcătuirea în tâlcuri de ai vrea,
Să te unești cu zgura ce-ți ’neacă lumea toată;

Nu vezi cum îți pătrunde ca ciuma în genune?


Ca visul, ce nu-i vis, în mreje te destramă,
Cântându-ți amăgirea, fără de a-ți spune...

Îi bucuri nepătrunsul, când lauri îți dezleagă,


Îi dai și goliciunea și-al sufletului nume,
În crâncene abisuri ca el să te atragă.

Eu nu cred în maya lumii


(tribut lui Mihai Eminescu)

Eu nu cred în maya lumii,


Nici în colbul de la cârmă,
Cu nimicu-i ce vrea totul,
Pretinzând timpul din urmă;

Eu nu gust religii moarte,


Nu mă-nchin deșertăciunii,
Toate sunt deopotrivă

Neagoe Basarab cu familia sa

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 115


POESIS

Adriana BIRĂU

POEZII
„De ce avem
paharele pe jumătate pline, dar goale trei sferturi mereu?”

LINIȘTE
Și atunci nu sunt lucrurile pe care
De-ar fi eu să renasc NU noi le-am ales, cele care definesc
în altă viață ce-mi aleg, Caracterul uman și soarta în viață?
când cea de-acum dispare Ele ne fac cine suntem, dau esența,
fără ca eu să o dezleg, Ce nu poate fi în veci contramandată.
doar liniște aș vrea să fiu... Uităm uneori, omitem sau judecăm
Să renunț la a fi ființă,
să n-am suflet, să n-am gând, Nebunii pioni și legea inculpată,
să nu știu de suferință, Din propria nealegere venită.
sau regretul prea târziu.
Să mă lepăd și de dor Lemne după reguli cioplite de sculptori,
și de lacrimi glaciale, Piese cu fabricarea anticipată,
să-mi jertfesc și fericirea, Albe sau negre, oameni cinstiți, infractori...
împlinirile reale. Matrița-i de la naștere decupată.
M-aș lăsa și de iubire,
aș sacrifica cam tot MAMĂ NĂSCĂTOARE DE SORȚI
pentru starea cea de calm
și clipa de fără zgomot. Mamă născătoare de sorți și destine
Acalmie fără margini, în brațele tale strângi cruci pentru toți,
pace suspendată-n timp, cuprinzi fericiri, dar și aprigi blesteme,
somnolență, vis de îngeri angoasele din clipe pierdute le scoți.
în seninul cel mai scump.
Să primesc un mic răgaz Ne întinzi cărări fulguite cu zâmbet,
de la viață, de se poate, ne crești flori sfioase de speranță pe ochi,
și-n tihnă să-mi zac latența dar tot tu ne rătăcești fără lumină
vreun mileniu jumătate. spre al neterminatelor zboruri priveghi.

NEALEGERI Ne apeși greutăți pe umeri osteniți,


ne dai sfârșituri și începuturi cadou,
Înveliș de suflet, carcasă fragilă, iar noi, ai tăi prunci, încercați de-a ta dogmă,
Oferită cadou de când ochi am făcut, admirăm încontinuu al vieții tablou.
Ne face văzută prezența în lume
Cu ambalajul intact și nedesfăcut. Tu, vitregă mamă, nu vezi că ești oarbă
Cu toții admiră cutiile trupești, și nu-ți împarți averea la fel pentru toți?
Pline, uneori goale, chiar nu contează, Unora le oferi bucurii și comori,
Uitând că sunt straie de cărnuri omenești, Iar altora morgane și numai doi zloți.
Ne alese, ce poate ne limitează.
Încotro ți-e privirea, pe ce drum alergi?
Casa, religia și țara le-am primit. Observă balansul din talerul nostru,
Suntem pioni pe tablă de șah dată, căci mantii îți acoperă ochii cei reci
Mutările ne sunt îngrădite constant, cu ceață și joc de lumină sinistru!
Gândirea ne e mereu comandată
De reguli de joc comerciant, ignorant. Mai ia dintr-o parte, mai pune în alta
Și câți dintre noi ajung să strige “șah mat” și permite-ne cumva mai egali să fim,
Sau să evadeze din margini de pătrat? să te privim în ochi cu-aceeași blândețe,
Pioni de gloată, după obicei obștesc. că avem un părinte mai drept noi să știm!
116 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS
DUALISMUL ALEGERII dacă brațele-ți sunt goale?

Uneori, să știi, credința VIAȚĂ ȘI MOARTE


ți-e supusă la examinare
și teste dificile îți încearcă Ca două surori pășesc mână de mână,
soarta împovărată, Finalizând una ce a început cealaltă,
momente care te rup în bucăți Rostogolindu-se cercuri de dulci ironii:
și-apoi încă o dată, Viața și moartea dansau ritmic laolaltă,
până îți simți fiecare atom Pasându-și sfera creată de Dumnezeu
schingiuit de amar, Ca într-un joc de tenis al existenței,
urlând și invocând Pe câmp de neant la care lipsește fileu,
nedreptăți și cruzimi Ce nu se finalizează vreodată
adeseori, în lume, fără egal. Și nu se acordă pe podium trofeu.
Ori ți se înfățișează himere
a ce-i mai frumos, Și așa face întâmplarea:
poate tot ce ți-ai dorit vreodată, In animarea viață să dea,
vise ascunse sub măști de negare, Precum zborul ce se înalță
tentații ce sufletul te costă Din coaja oului crăpată,
și au prețul prea mare. Purtându-și pe aripi speranță.
Și toate venite când nu le aștepți,
când ești dezarmat Iar sufletul să consfințească
de aripi în ploaie, O moarte de trup plin de viață,
când Fata Morgana îți pare Soarta lui să împlinească
unica șansă de reînalțare. Ciclul pur de coexistență.
Dezolanții ochi ai șarpelui
ascund a conștiinței hipnotizare, ESCALE PE LINII
adorarea apocrifă
a zeiței, năluca succesului, Popas tranzitoriu pentru roți de oțel,
spiralată pe a axului visare Peroane apăsate de pași prea grăbiți,
spre fală și putere. Betonul, fierul, cu mult praf peste ele,
Nimeni nu-ți poate spune Ghiozdane, geamantane și ani cheltuiți...
încotro să te îndrepți,
spre ce urme de cărare Așteptăm mereu trenul către undeva
să-ți ghidezi pașii pierduți. Prin gări și halte dărâmate,
Fiecare își decide al crucii Ruine fără viață ce zac cenușiu,
propriu drum, iar tu... Înglobate în buruieni consacrate.
pe care-l vei alege oare?
Dar câtă trăire le însuflețește,
SUFLET PIERDUT Câte emoții pure au impregnate...
Și stafii de amintiri ce le bântuie,
Suflet pierdut... tu rătăcești hoinar De uitări și depărtări asasinate.
prin lumea absurdă
și-i cauți sensul, Bureți ce-au absorbit iubiri și regăsiri,
o plăpândă dovadă Speranțe, dezamăgiri ucigătoare,
că nu-ți lași în urmă cioburile Trandafiri cu menirea neîmplinită
fără rost... Sau ocheade de idile viitoare.
că nu-i oferi degeaba
golului adăpost Vagoane pe acolo s-au tot perindat
și că nu ți se destramă în ațe Gâlgâind a frivolitate eternă,
tivul inimii Ziua defilând cu noi priviri la geamuri
fără să nu-și croșeteze din ele Și alte amprente în cursa nocturnă.
aripi serafimii.
Și totuși pelicula schimbă doar chipuri
Oare... În episoadele ei anticipate,
Poveștile se conservă ca în formol
mai are sens restul trupului tău În stații de căi ferate degradate.

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 117


POESIS

Cristian TĂNĂSELEA

Poeme
„se pot, oare, sinucide
astrele?”

ziua nopții apoi, uitătorii nevolnici?


neputincios,
zilei plângândă bat in ultim dangăt de clopot …privirea e doar trezirea
noaptea-i șoptește nemurire în moartea cuvintelor…
glasu-i, culori de-ntuneric totuşi, șansa câinelui
viața tărăgănește de a lătra la lună… sensul iubirii mi-e uneori străin
o-ntrebare de nenăscut
cum să nu iubești maternitate
lumină să mori necuvântătoarele?
cu raze pierzându-ți teamă naștem veșniciei
crezând amurg pierduți suferință cu plânsul nostru dintâi
de ce să dai nume, dimineață blestem de nătângă neputință
cu sufletul traistă vărgată cuprinsul
răsare sfruntând copilărește maidane răs- prea laic nouă
și dor după noapte trecută tignite sporim flămânzeala pământului
ești sigură de trup, de timp cerem o bucată de foame nu încăpem viața
ești singură… de durere nu știm a ne tăinui devenim poemul nefiirii
colțul feței de masă îl recitam ades
căutare să ne ștergem la gură de ocara mascaradă speranței
ce ne-a fost adusă găunoasa sufletului
pesemne trăiesc cu tava necredinței și, încăpățânată, viața
în sărăcăcioasa lor dispută masa cu trei picioare, câine infirm ne slujește
între ființă, nemurire, remușcare e singura până departe în biserici fără icoane,
agonie goală, locul pustiu se rătăcește în privirile ne suie-n turle fără cruce,
târfă de fiece idee… foamei ne moșește necontenit
apoi, zugrav de apusuri să cucerim pământurile astea? totul, să naștem omenescul...
evadez singur din culori să ne mâncam la alte mese?
doar când încerc să-mi fac testamen- să ne înecăm? acolo
tul
în fața constelațiilor acolo unde e apa te-ai fi întors
care, oricum, nu pot cuprinde o rămășagul din noi și-ai fi pierdut
singură stea e secat... gândul zborului tău
să te urăsc
se pot, oare, sinucide sensul iubirii mi-e uneori străin că nu poți să zbori...
astrele?
ochiul cerului nu te puteai întoarce?
înzestrare îl închipui orb aripile-ți făpturi muritoare?
pentru a avea loc în lumea nevederii și mă mințeam că în rătăcirea ta
iarăși dincolo de el, te-ai iubit cu un înger fără aripi,
mă bat în cuiul nebuniei nevăzutul cu penele pierdute la cărți prin taver-
și mă îndrăgostesc… e sacrilegiul de a vedea?... nele paradisului
monotonia soarelui, obișnuitul sărut …sclipirea vicioasa a ochiului orb vândute pe culori proscrise
obrăznicia lunii, nefertila mângâiere plângând fata morgana rătăcite în cearșafurile iertării...
mă bat nebun îmbătată de propria-i himeră
cu delicvența supraviețuirii părerilor urmărindu-ne ne vom întâlni
bat nebun la ușa ideii pe noi, cabotinii perfecți, poate,
apăs clanța sensurilor privitorii tulburi, la judecata de apoi
flecăresc un gând ce mă strivește văzătorii de risipiri, a iubirii...

118 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Andrei CAUCAR

poezii
„unii au început să scuture hărțile
să nu ne amăgim în casa europelor
de tine, mamă – trag din toate părțile”

mamă, am dat-o în bară am învățat-o de mică să plângă

măsele stricate au înjurat de tine de foame


și le-am scos afară în frig de ploaie
căpșunarii și fetele frumoase să ningă
ale nopții sânziene am uitat-o uneori pe afară
iar uneori se mai fură
mamă, te apăr cu toate cuvintele dacă te îmbeți fără tine
rupte pe buzele noastre Doamne trebuie să mai fie
te privesc adânc de tot te privesc undeva o împăcare
de la înălțimea copilului mic
ești tot mai mică dragostea adevărată e oarbă
unii au început să scuture hărțile
să nu ne amăgim în casa europelor crede în toate cuvintele
uneori se împiedică
de tine, mamă – trag din toate părțile alteori o încântă
o mână străină îi umblă prin gânduri
poezia e mai grea decât durerea dacă intri în pădurea memoriei
toate le uită – până
până la marginea cuvântului am mers la uitare de sine
până la iubire am zis întotdeauna ne iartă
până la râu învățam copilul care am fost
să se joace printre cuvinte gândul mă împinge spre pieire

femeile își amintesc se furișează-n așternut


peste picioarele mele
prin copii dați o mână un oftat
altfel te uită trezește tinerețea adormită
printre tați mă leagă de mă predau în somn
femeia e otrăvitoare când te strânge visul nu mai poți fugi
dar nu atât de grav nici apărare n-ai – nici strigăt
dacă îți ții limpezimea doar trezirea ar mai fi
minții dar o refuzi
ea femeia
își caută cuib cheamă pe cineva să ne bată
când oricum trece
o pierzi memoria are o carte grozavă
cu amintirea muritoare e cartea
femeia e extraterestră dacă răsfoiești istoria îngândurată
dacă mai vezi avem victorii și pierderi de vreme
o femeie avem ce nu visasem și ne-am speriat
spune-i că ne spălăm de păcate
ce-am zis în aceeași apă murdară
cheamă pe cineva să ne bată
înainte de culcare – să ne trezească
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 119
POESIS
femei uitate în ofilire să auzi înjurături și lovituri
să te împingă de la masa lor
vă întoarceți să fi fost orfan – întreaga viață
cu viețile târșite – cu amintiri străine
la un bătrân cu umbra tot mai scurtă singurătatea e prietena
obiecte pierdute – desperecheate
murături zâmbitoare cea mai bună
îmi pare rău pentru voi dar trebuie oglindă în care mă spăl
să vă ucid speranțele televizor cu întreaga
că altfel vor face pui față a lumii
și vor încerca să zboare
cele care nu zboară poate umbra de care nu mă tem
nici de șerpi – nici de multe
când am văzut că nu
singurătatea și piatra pe care stau
te-am căutat până la deocamdată sunt bine
marginea imperiului
acolo își încape moartea când vine vremea să te compari cu alții
averile ei – m-au oprit
pe cine cauți – și mi-au aceia care refuză să se arate cu tine –
arătat cimitirul precum toți o ducem mai prost – mergem la moară
mi-ar fi arătat cerul și mâncăm până la capăt pâinea adusă
înstelat de lapte pe cenușă – pe vatră – pe realitate
acum nu mai poți fi mecanic – ești visător
mi-am lăsat capul în palme (daniel cristian-popovici
pe cine să caut iartă-mă că ți-am scris cu litere mici)
aveți ceva dăruit la plecare – nu
aveam nicio speranță sunt prietenul tău
atunci grănicerul
m-a împins înapoi spune-mi te rog
doar o steluță părea cum se face îmbrățișarea de seară
că zâmbește în ochii oțeliți stau pe marginea somnului
și te aștept
credință pe muchie de cuțit lângă noi se face
împărăția iubirii
rază subțire – înfiptă în cer până unde vrei să mergi
în stânga prăpădul – în dreapta pierzarea dragostea nu are hotare –
cu tălpile rănite alunec pe îngustă și nimic nu are
mă fac că nu e bine și mă clatin
îndoielnice gânduri sparg se vor preda și ultimele sate
rugăciunile arse pe molatecă tămâie
îngerul vine și pleacă nu mai bătrânii să stea în picioare
durerile vor doctor lângă ele de parcă copiii s-au dus în raiul din vest
Mila Ta m-ar fi îndeajuns ursul bate la poartă – cățelul
a venit după mere bătrânul
alunec pe gheața subțire noaptea flutură ielele
dacă mai cad odată – s-a zis ca la începutul lumii
baba întoarce un ciob
cum era să fi fost învins cu gura în jos
dealul viilor e plin de morminte
înainte de a te crede învingător biserica s-a ridicat la cer
cum ți-ar fi căzut ție istoria ta și a intrat în pământ până la brâu –
să fi pierdut de la început se vor preda curând –
până la bătrâneți războiul nevăzut e-n toi
până și merele acre ascunse în sân
până la bucuria cea mică – a bucuriei
înainte de a te crede învingător
120 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS

Alexandru CAZACU

Poeme
„cristalele lichide nu pot să treacă
de la un semn la altul
și o rană a ta veche începe să mă doară”

Arealul proxim Mâinile apropiate a rugă


sunt capcane și adăpost
Se dilată aerul dintre clădiri pentru păsările ce umblă printre zile
ca un balon ce vrea să înalțe Privim în jur cu ochii măriți
această duminică calmă de iarnă așa cum primesc vești neașteptate bătrânii
ivită din curtea unei școli acum pustie și suntem siguri de iubirea noastră
cu fața umedă de lapovița din ajun precum scoicile de marea ce o poartă înăuntru
precum zidul de locul în care se va nărui
Tăcerea bătrână a străzilor
cartierului cunoscut Bemolul serii de Noiembrie
și senzația că de fiecare dată
arealul proxim se vrea descoperit Praful se înnoia peste așezările în pantă
cum se transformă transformându-te și mâini avare cumpăneau
ca și cum cineva ar sui în inimă bemolul serii de Noiembrie
cuvântul „acum” cu litere de abur când absențele veneau încet
cu pași moi de panteră
Mercurialul prin agonia orchestrei de estradă
Singurătatea ne face uneori transparenți Nici o îmbrățișare nu ni se ierta
când mercuriarul indică brusc scăderi Macatul unui hotel de periferie
printre precupeții burgului se punea în geamuri
iar coridoarele sonore și pustii dintre case Un înger trecea înaintea noastră
învăluite de miresma gutuilor se revoltă cu o sabie de raze în mână
Tot ce afli obiectiv pare tern și lipsit de substanță Aurul și argintul sleit al ceasurilor
prin bovindoul sufrageriei luau ostatec urbea unde
unde mila amestecată cu resentiment nimic nu se măsoară
coboară printre lucruri nimic nu se alege
ca un personaj animat din spoturile publicitare iar fularul tău părea un steag alb
Auzi cum mătasea broaștei ce nu a putut lumina începuturile
se întinde peste tuburile fântânii
cristalele lichide nu pot să treacă Custodele
de la un semn la altul
și o rană a ta veche începe să mă doară Duminica văduvind en-hiver
printre căsuțele plajei rămase ca un șir de chili
Ne ascundem în toamnă prin portul din care nu mai pleacă corăbii
și nici altele nu mai sosesc
Suntem călători ce ajung mereu iar trecutul este chemat asemenea unui custode
la spartul ospețelor Poleiul își întinde oglinzile prin centrul urbei
când Octombrie devine o fata morgana unde statuile ne caută cu privirea
care adună repede clipele frumoase iar chiciura restaurează lumea albind-o
iar cerneala proaspăt uscată pe litere
la început de paragraf Ca un opaiț la fereastră în serile lungi
seamănă cu plopul înalt va rămâne palma ridicată drept salut de bun rămas
cu aripi de ceață Nădejdea stă peste îndurări
cum migratoarele ostenite pe catarge
Soarele cade cu încetinitorul în lacuri și mirese de ceață mângâie
și ne ascundem în toamnă aripile corbilor
ca într-o sală de armuri a unui castel

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 121


POESIS

Nicoleta CRĂETE

poeme
„în caz că nu i s-a mâncat ceva relevant
ultimul îi mănâncă primului
ceva irelevant“

știu că exist cel de-al treilea următorului


fața
de fiecare dată la capătul celălalt următorul următorului
unde exist îi mănâncă răbdarea
și tot așa
lumina în caz că nu i s-a mâncat ceva relevant
mă trage pe sfori când vorbesc ultimul îi mănâncă primului
ceva irelevant
cobor un conținut
în viermele din miezul lucrului disperarea plutește pe mese
purtând pământ
un dumnezeu trist și mânjit ea înghite de-a valma pământ
de frică bate scurt aruncă peste trupuri pământ
îl port de mână etc
ca pe un copil la capătul ei
o bătrână cu ochii albi
trei umbre mici îi împletește haine pentru șerpii din păr
se sinucid ea duce pe cap o balanță
pe unghiile rele
tu peste gol s-a lăsat frigul

îmi spui povești cortina

cum să ucizi bucuria sfinți în iarbă

pământul s-a curbat adevărul trecea prin mulțime


a semn de întrebare cuminte și gol
ca și cum părul i-ar fi întunecat dar mâinile atât de negre de albe
pentru o clipă privirea dar mâinile atât de mari sau de mici
sau ca și cum s-a aplecat ai fi zis că poartă vălul pe ochi
să își lege ceva
sau ca și cum și ei au strigat
din siguranță nu se naște nimic un război
doar o ușă în negru în mintea nebunilor
arsă poate de-un piroman
în alb și ei au strigat
umbrelor
dar în golul astfel creat ce au dat începutul
cât de la un cuvânt până la alt cuvânt altui chip
s-au așternut mese de sărbătoare îmbrăcat în armele sale

tablou și ei au strigat
la limpezitul împrejurului
se mănâncă după program punerea pe dinainte a trupului
în mod organizat civilizat neconversat pe când tăcerea se lăsa
primul îi mănâncă celui de-al doilea peste poate
ochiul stâng
cel de-al doilea îi mănâncă celui de-al treilea
ochiul drept

122 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Evelyne Maria CROITORU

POEZII
„Te-am așteptat. În mare.
Purtată de clocotul amintirii
Unei alte vieți.“
ANOTIMP Și câte patimi Nu vezi amintirea
Netezite-n tină Cât doare?
La tâmpla ce strigă a toamnă, Adăpostește azi
Nepăsător, fără cuvinte, Când ți s-a dat! VALUL
Mă răspândesc în miresme
De vară. Fă-ți timp Fierbinte e inima ta
Să bei cu mine o cafea. Mă topește valul năvalnic!
Când mâinile tale-mi Poate-om putea păstra Plutesc!
Sculptează trupul și sufletul A ei savoare, Mă porți în coaja soarelui.
În rostogoliri Când fi-voi porțelan
Incandescente Tu, fulg de nea, Mi-am topit moartea. De fericire.
De primăvară Și îmi vei picura În rafale de foc
A ta răcoare. Trupul meu
ÎMPOTRIVA DEȘERTULUI Te adăpostește.
MÂINILE TALE Albeața-mi plină
Iubite, păstrează devremele-n noi De taină - barieră
Cu vâsla memoriei. Mâinile tale, murmurul viselor Timpului furat!
În voia valului Dintr-al nescriselor slove cerești,
Să lăsăm să ne locuiască Mâinile tale înfruntă clipa, CÂNTEC
Sărutul Strunind aripa.
Așezat pe inimă Tulbură pacea și rostul. E-un cântec
De pază Mâinilor tale Sufletul meu.
Împotriva deșertului. Cine le știe-adăpostul? Parfumuri de flori
Se ațin,
FĂ-ȚI TIMP Mâini dăruite spre veșnicie, Cu raze de soare
Cel ce le știe, ia apa vie. Ce vin,
Fă-ți timp Și-mi scaldă ființa-n ecou!
Să bei cu mine o cafea. Tăcut s-or cerne doruri astrale.
Ca mâine vom porni Vor să le știe mâinile tale? E-un cântec
Către noi spații, Întreg trupul meu,
Și-om colinda PRINSĂ În tot cel cuprins,
Străini prin constelații Tălmăcit de razele lunii
Fără-a ne aminti Te-am așteptat. În mare. Și vâslele
Ce-am fost cândva. Purtată de clocotul amintirii Sângelui tău.
Unei alte vieți.
Fă-ți timp VARĂ
Și hai să povestim de noi, Te-am văzut.
Să scuturăm ciorchinele Atent la perlele de pe margini. Eram, în vară
Iubirii, Ce frumuseți purtai! Și barcă și mal.
Și să nuntim cafeaua Sărutam depărtările
Înseninând ca mirii Prinsă-n scoică, șopteam. Cu inima înotând
Cu floarea tinereții Mă scufundam În aval.
Pe-al inimii altoi. Cu fiecare zâmbet. Soare, libertate.
Răvășirile noastre.
Mister divin Știai? În vară. Eram..
Strecoară ceașca fină.
Ce vieți a frământat? Eliberează-mă din strânsoare!

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 123


POESIS

Bianca DOBRESCU

poezii
„e poezia de joi seară pe care nu mi-ai recitat-o niciodată cu intonație“
și am rătăcit o vreme aiurea
Cu tine fără de tine drumul spre mine însumi…
care de fiecare dată e pavat cu alte mărunțișuri
fericirea-i primul zâmbet din mai (supărător, parol!)
cana de vin fiert neterminată cine ți-a spus că te regăsești aceeași bucată de om
cât încerci să mă ții de mână stângaci modelată prost
e poezia de joi seară pe care nu mi-ai recitat-o niciodată și-a bătut joc de tine
cu intonație oricum
e prima noapte în care m-ai îmbrățișat străin și fugar nimic din toate astea nu contează
e primul pantof rupt cât îți pierd timpul
primul pas desculță pe asfaltul încins din București, într- îmi repet un discurs despre șoareci și hamsteri
o noapte de vară pe care n-o să-l spun niciodată așa cum mi-am închipuit.
fericirea-i un cânt
uitat demult Așteptând...
în timp ce tu mă amintești așa cum sunt
și din dor cu dor eu dor s-au golit de sinea lor toate tuburile cu vopsea
pe chipul tău…
Cu bunul simț în buzunar un șevalet
așa, cu degetele mânjite de timp
data viitoare schițez rafale de vânt
vorbește-mi despre mașinării zburătoare și-s zile de februarie
(cu care faci salturi prin tine însuți și pânze-n gând
fără să fii acrobat) în care doar soarele-mi ustură buzele crăpate
conștient că au trebuit să treacă iar eu?
optzeci de generații cânt…
ca eu să apar
o mulțime de oameni mari și mici Din dor, cu dor
care nu beau un pahar de apă pe stomacul gol
dimineața umbrei mele,
și nici nu-și imaginau conștientă de propria existență
viața într-o garsonieră de 30 de mp (fiindcă primește inteligență artificială
din berceni. de fiecare dată când dansez în semiîntuneric)
îi place să o întrebi ce a mai făcut în ultima vreme
În viteză sau dacă e fericită.
alerg cinci minute și ceva la foc automat Din depărtări
repede cât ține californication de la red hot chili peppers
repede sunt o stare constantă pe care uiți că o ai mi-ai spus că oamenii care-și povestesc viața se sfârșesc
repede pe care n-ai idee cum s-o mimezi nu te-am ascultat
repede mult prea absorbită de propriile-ți trăiri nici atunci
repede mă descifrez în căutări disperate și nici acum
repede să nu mă plictisesc când ești doar cânt
repede și total nebunește. în gând
sau strop în vânt.
Dacă ne-am vorbi
În neatenție? AS
ți-aș putea spune că sunt cel mai bun ascultător pe care
nu l-ai întâlnit vreodată mă analizează cap-coadă
și de care n-aveai habar că există (înjur în gând)
m-ascult povestindu-ți cum mi-a trecut ziua începe cu vânătăile
peste ce oameni am dat cu care nu mi-e rușine să mă prezint lumii
peste ce oameni mi-ar fi plăcut și nici să le repet același pretext obosit
și nu mă zgârcesc niciodată în detalii dar convingător
aseară îți povesteam cum m-am împiedicat de comete din grabă.

124 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Gela ENEA

poeme
„cineva strigă
cineva moare
altcineva tace”
dacă nu te grăbeai așa aș spune o rugăciune pentru sănătatea autocarului
o rugăciune pentru sănătatea tablei
acum aș fi stat de vorbă cu tine a motorului a roților
în timp ce tricotam ciorapi de lână/ mănuși știu că tranziția de la dumnezeul soldaților la dumnezeul
pentru toate iernile viitoare nostru
dacă nu te grăbeai așa depinde de acest autocar
găseam în mine resurse/ minerale de răbdare curată de efectul calmant al unei certitudini
să-ți fac o flanelă
pe sub pulpanele acesteia să încapă ***
toate femeile tale friguroase dacă dumnezeu s-ar deghiza în pilot kamikaze
alea care au pândit întreaga viață doar să te fure ar cădea între noi
naivule m-aș oferi să-i fiu masca de oxigen
plecau pline de dragoste din cap până-n picioare poate
cu ce rămâneai de la ele m-aș preface într-o branulă
tot la mine băteai în ușă să-I pătrundă oamenii în vene
știam asemenea unor medicamente
după cum vibra metalul clanței și degetele mi se curentau l-ați văzut vreodată pe dumnezeu
pe andrele rănit de amploarea borurilor eternității sale
că te-ai întors
aveam gata mănușile ciorapii/ flanela v-a rugat vreodată să-i ghiciți în palmă norocul
o lucram când dădeai semne de nerăbdare a pândit din spatele ușii să audă ce-și spun iubiții când nu
bricolaj de stări contradictorii mai sunt iubiți
mângâieri chinuite transpirație rece l-ați simțit cum cerșește uneori
bufeurile malpraxisului amoros liniștea unui crematoriu
dacă nu te grăbeai așa eram acum împreună efectul halucinogen al florii de crin pe mormânt
doi bătrânei împărțind același tub de corega atunci dumnezeu ar fi cel mai frumos
aceeași liniște brumată ar deveni unul de-al nostru
și norocul că eu știu să tricotez
cititorului
Sinai
vino mai aproape
mitraliere stau prinse-n șuruburi de foc și de fum lasă ochelarii de o parte lasă lumina stinsă/lasă
sub cerul Sinaiului ușa închisă
asemenea unor păsări care-au pierdut instinctual migrației minți întârziate pe același peron cubist postulează
cuibăresc în palmele fiecărui soldat sinucideri colective
ziua își întinde pelicula străvezie lungită de spaimă vino înainte să întreprind ceva sfâșietor/ceva
între puncte de control câteva taburi sfidează liniștea să scoată toți sfinții din arhivele cerului
inima se încăpățânează să bată mă clatin în mine mă izbesc
ratificând curajul de a exista în anticamera dizgrației de fantasma ta supraponderală
încleștez mâinile pe mânerul sacoșei calculez inventare cititorule/atemporalule
două cornuri cinci curmale cutia cu suc și sticla de apă istoria personal mie poți să mi-o spui
privesc ceafa șoferului din autocar cu cine ai luptat pe cine-ai cucerit
gulerul tricoului răsfrânt ce imperiu ai ruinat până la mine
transpirația între canturi de carne viața e pe sfârșite poezia e pe sfârșite
mă uit la perdele la geamuri am tras o linie dreaptă între ele
mă uit afară pe acolo să calci
îmi trag privirea înapoi să nu te-apleci să nu te uiți în jos
o ascund sub ipocrizia somnolenței induse am păstrat pentru tine poemul acesta
cineva strigă se întinde se subțiază
cineva moare îmbălsămează săgeată și arc
altcineva tace

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 125


POESIS

Gabriela ENESCU

POEZII
„Cuprinși de colaps să murim
apoi în iarnă să-nflorim
când gerul ne îngheață.”
Nu știam prin gemete de viață –
cuprinși de colaps să murim
Ce pot fi eu când tu nu-mi ești? apoi în iarnă să-nflorim
Din pântec pruncii mi-i golești când gerul ne îngheață.
și-mi cerni păcatul firii.
Ce-mi poți fi tu de eu nu-ți sunt? Pomul iubirii
Cuvânt spurcat pe-un legământ
în iadul rătăcirii. Gânduri... ce mă dor și mă cheamă spre visare,
Credințe noi în zei și regi Mă aduc pe țărmul clipei și mă seceră în mare,
de care astăzi te renegi Mă cunună cu Apollo și mă plimbă prin palate
și-abdici de la trezire, Dar mă pierd în rătăcirea sufletelor mutilate.
țărână printre pași uitați
pierduți de noi și depărtați Cad... genunchii îmi trosnesc, iar din oase-mi curge sânge.
își cântă-a despărțire. Fruntea mi-a atins durerea și prin ochi ea se prelinge...
Mi se cerne printre tâmple și-o sădesc în rațiune
Priveam la ceruri uneori Iar din templu’-nțelepciunii, chipul meu se recompune.
și nu știam că-mi cazi în zori
în trupul ce m-apasă, Și-mi cresc crengile pe trunchiul agoniei din extaz
că drumul ce-l știam comod Și mă-nalț dintr-o furtună de iubiri... ca un talaz!
îmi va părea un episod Îmi scurg roua în nectarul florii ce se coace-n soare
iar viața-mi ne-nțeleasă, Și-mi spun tare că: Tristețea, chiar de-i mare, nu mă doare!
că timpul ce-l doream stabil
e încă putred de labil Tu, ce-mi ești și zeu din ceruri și vindecător de ciumă,
în toată-mi închisoarea... Îmi ești paloșul de aur când ursita se răzbună.
Iar zâmbetul ce-l țin ascuns, Mă ridici din focul vremii și îmi stingi tăciunii firii
de zeci de ani e nepătruns, Iară apa ce mă spală o verși pomului iubirii.
ca ochii-mi și ca marea,
Prea puține...
că ploaia ce mi-ai dat-o-n zori
mă umple încă de fiori DO îmi Doarme iară pe cearceaful alb
și-mi seacă disperarea, și îmi fură visul ce se pierde-n larg...
iar arșița din trupul meu RE te Reînvie, iar din ochiu-ți slab
îl cheamă chiar pe Dumnezeu plâng tăceri de aur ce-n timpan se sparg.
cu toată îndurarea
să-mi ardă spicele ce-mi cresc MI te Miluiește cu agheasmă mare
de când pe tine te iubesc și te spovedește cu o lumânare...
și-ți torn sămânța-n coapse, FA te Face aspru, fără de-ndurare
iar trupul ce mi-ai dăruit rupt de tine însuți, fără de iertare.
la viață el m-a osândit
prin câmpuri de mătase. SOL îți Solvă gândul scurs între genuni
și ți-l adâncește, să nu te răzbuni...
Te vreau prin paturi c-o mărgea LA te Lasă singur prins între furtuni
să strângi puterea lumii-n ea, otrăvitoare, ars de goliciuni.
cuprins de desfrânare,
să-mi uzi dorința ce-o resimt SI îți Simte pulsul ce-n bătăi se-ascunde,
în uniunea ce-o consimt iar în pieptu-ți rece nu îți mai pătrunde...
și fără ezitare DO te Doare-acuma, dar nu-ți mai răspunde
să smulgi din mine tot ce-i rău fiindcă...GAMA vieții doar de NOI depinde!
și să-l azvârli apoi în hău
126 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018
POESIS

Gabriela FECEORU

poeme
„noi eram atât de distanți
fiul nostru este unica dovadă a intimității noastre
împreună”

conviețuiam împreună de 3 ani colț ferit de lume de dragostea lumii pentru artă stau
într-un colț
n-aveam mamă/ tată decât la celălalt capăt al țării
și nu veneau niciodată la mine și nu mă sunau în care reflectez la situația psihică a mea și a ta și a celor
niciodată din jurul
doar eu sau uneori mama când credea că am murit nostru uneori când închid ochii văd toate ororile uneori
m-ai manipulat
cu hainele în mâini și haine pe jos. saci pe care nu mai să fac lucruri inimaginabile și azi le văd cu ochii închiși
știam când închid
unde să-i ascund și mai ales că totul trebuia spălat ochii mă duc în cea mai nocivă stare în asta nu e nimic
când maică-ta m-a făcut curvă la întoarcere fiindcă benefic
cearceaful
închid ochii dispar din lume pot pretinde că sunt un scop
pe care dormiserăm noi era pătat de sânge că eu pot pretinde
îndrăznisem să mă culc cu tine deși nu am vrut și tu. că sunt o vizită pot pretinde că sunt un profesor
mă simțeam mult mai singură între pereții tăi reci și universitar pot pretinde
în dreptul tabloului cu fiica ta despre care mi-ai zis că sunt o lecție sunt un curs sunt un manual întreg de
târziu limba română și
de educație civică îmi exprim alegerile greșite pe
despre nevasta ta cu care erai în divorț și care mi-a
înțelesul elevilor
trimis mesaj
în spam. tu veneai în camera închiriată de noi
și pe înțelesul studenților am înțeles că sunt studenți
și îmi spuneai senin că e adevărat totul și că într-adevăr
care mă judecă
uite foaia
pentru că în 6 ianuarie am dat naștere unui copil am
de chemare în tribunal. m-am înțeles că sunt
aplecat peste foaie și-am citit până n-am mai văzut oameni maturi care mă judecă pentru că în 6 ianuarie am
decât foaia albă. dat naștere
continuai să vorbești eu deja nu te mai auzeam. m-am unui copil. acest obicei le hrănește nefericirea. ei fac o
certat cu comparație
mama aveam nevoie de ea și ea era doar în telefon
a situațiilor comparație nepotrivită. nu-i mai poți cere
cum e lumea asta toată lumea bea toată lumea mănâncă unui măr să fie
toată lumea e iubită și uneori toată lumea e abandonată doar sâmbure. a fost sâmbure și a fost plantat a venit
uneori vântul și a venit ploaia
toată lumea e avortată iert eu Universul a venit omul cu îngrășământ și a venit omul să-i
dar negativul din oameni nu poate anula pozitivul urmărească dezvoltarea
sâmburele a făcut frunzuliță și a venit peste el primăvara
asta continuam să-mi spun. tot ce au vrut alții să și a făcut
construiesc cu ei
nu am putut. tot ce am vrut eu să construiesc cu alții crenguță verde și a apărut soarele și s-a înălțat și s-a
nu am putut înălțat mai mult și
nu mi-am dat seama pur și simplu nu am realizat că a făcut rodul pe care era menit să-l facă la vremea dată.
stau în același sâmburele s-a
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 127
POESIS
făcut copăcel și a făcut fruct și-n fruct sâmburi. fructul e vreau să dispar din viața mea ca o poreclă
bun de mâncat pe o stradă specială unde un copil strigă pe
doar că oamenii au crezut în cazul acesta că e ceva altul. sunt un om care refuză să mai fie om.
suspect cu fructul
m-am tratat prin cuvânt dar nu m-a tratat
n-a fost sâmburele semănat într-o vreme potrivită și deloc. a fost o pretinsă descoperire a unui
omul care i-a doctor împins în uitare. asta este o lovitură
urmărit evoluția n-a fost unul de bună credință dar sigur în creația săvârșită de mine. un masaj uterin
că oamenii
au văzut și aceasta dar erau prea ocupați. au ocolit o conștiință făcută zob. îi iubim cel mai
fructul și fructul mult pe părinții absenți eternele noastre
a fost lăsat în pom și-n pom stătea frumos dar a venit reîntoarceri. m-am cunoscut pe mine
iarna. îndeajuns? am putut să le spun celorlalți

noaptea dinaintea unui festival de poezie despre mine îndeajuns? eu cred în dispariția
pentru mine e înfiorătoare nu mai pot opri lui dumnezeu și mântuirea lumii prin
icnetele mele noaptea e ca un vertij aceasta. etica nu va câștiga niciodată. am
întreținut de pretenții față de alții înspre a fost deportată ca să mă autodepășesc

mă înțelege pe mine. m-am cules de pe am atins cerul am înghițit o stea. luminez.


drum eram vraiște mi-am adunat virgulițele înnebunesc. ard și-n jurul meu celelalte
și literele am recompus cuvinte de care nu stele aruncă scântei pe colțurile mele.
mai știam mă atașam de vânt și vântul mă

spulbera și iar pierdeam sensurile și


noțiunile de bază ca și cum nu învățasem
nimic niciodată. aveam o minte strălucită și
toată albă nescrisă. aveam o minte liberă

umpleam sita cu flori de măr și aveam


pretenția să imite coroana pomului. o și
admiram mă și prefăceam că o cred mă
duceam sub umbra sitei-coroană căutam

fructele era o mare secetă nimeni nu mai


plângea nimeni nu mai spunea nimic mi-am
luat mâna am mototolit niște pagini din
jurnal și mi le-am introdus din orbite până în

gât. gâtlejul era o supapă și-am pus


biografia deasupra anatomiei și deasupra
lumii. uneori vreau să evadez ca obiectul
manufacturat uneori vreau să fac o revoluție

estetică uneori spun că voi trăi veșnic și


alteori sunt în abator cu tot cu morala
creștină. nu mă mai doresc. nu mă mai
primesc. nu mă mai privesc. nu mă mai

înțeleg. nu mă mai vreau. nu mă mai iubesc.

128 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Dumitru GĂLEȘANU

Poetică metafizică
Mótto:
Natura umană filosofează,
poetica ființei înnobilează.

În iar aria dramei mundane vibrează


matricea gândului intuitiv, în ritmul secret al creației, poetic.
într-o buclă metafizică
se naște poemul – efuziunea lirică Miraculoasă planeta vivențială,
dintre om și ființare – pattern asertiv între ființă și neant inerțială
într-un miracol de sfere strălucitoare, într-un fulger albastru
iar moartea naște viață prin întrupare denumit poezie –
din lógosul divin plăsmuit ca atare miraj cuantic
în arborele gnozei nepieritoare. al formei
Poetica ființei – un manuscris prin
rostit nesfârșite
inedit praguri celeste de simetrie.
în rostire,
în spatele retinei verbalizând infinire, Poetica Metafisica ego în care Poemul
propria cenușă existențială – își contemplă de milenii rostirea,
minunea jertfei mundane, vivențială. între esse și non-esse fulgurând omenirea.

Misterul poetic ființează *


prin Qualis
is‽
s‽
nesfârșite
praguri de simetrie, Omul
iar el nu e vis și nici apă vie, întrebător
doar energie latentă și inerție – și îngerul lui păzitor
sublimă încântare și decantare modelând
într-un povestea de taină
fulger albastru numit poezie, prin care
miraj cuantic al formei natura
în plină mișcare – își
în ritul gravitației originare. caută scop
în aerul eterat
Strict caligrafic din jurul planetelor,
modelul po(ỉ)etic iar mai sus
urmează în... veșnicie –
limbajul propria-i nimicnicie.
corpului fizic,
opera celor ce sunt Din trupul său
inefabil cuvânt alchimic
dezvăluit ca pe-un clișeu holografic nenumit,
în care poemul contemplă rostirea, niciodată poemul naturii
iar gândul metafizic își gândește gândirea. nu va fi spus tot ce era de spus,
rămânând totdeauna ceva nespus,
Staticul prin răsuciri de dor primăvăratice
ființei terestre ° noetic, însăși lumina intrând în infinit –
după modelul cosmic urmează – într-o amintire de chihlimbar,
universul trăit și gândit se așează iar unduirile Lunii empatice
în armonie cu linia vieții ° mimetic, îmbălsămând colbul stelar.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 129
POESIS
însemnul divinului punând
În ce fel?, printre simboluri, șoapte.
așadar, – și până unde? Cel-ce-Sunt,
chipul naturii adevăr va ascunde dintre
în arhetipuri bizare ° fecunde? fragmente ilare
de gând
Trădați în ultimă rezonând
instanță alături cu tine, iubito!
de cuvintele Aura propriului cânt
roase de molii, lângă coloana sonoră a vântului,
fade – obscure, întru neștiut fără grai, lunecând.
alteori ludice
sau frivole, Sub
impure: impulsul
ca un exercițiu cadențelor versului,
necesar sunt miezul nativ
al autocunoașterii al universului,
aspirăm aroma iubirii seducătoare născut în carne și oase
din arhetipuri naturale profunde, drept unicul-este,
veacuri de-a rândul inoculate de soare. prin inserții de gând
olfactive,
Întorși către între
sine imagini
din interiorul gândirii – muzicale celeste
luând sensul ultim al devenirii, din epoci de glorii repetitive.
alunecăm vertiginos printre stele Figurativ-literar,
în spiritul longeviv al secundei Aura vieții Sunt –
și-al vieților noastre mititele un construct semiotic nodal,
repetate fractalic prin ele. antroposofic principiu modal:
viața însăși născândă în originar,
Trădați în ultimă precum lumina
instanță strecurată de moarte prin ceea-ce-sunt
de semne obscure în tabloul existenței de veci, radial.
nedemne,
biblice sau profane – Tu
refugiați Sunt,
metafizic în ficțiunea ideii, prin strălucirea
omul întrebător și îngerul lui păzitor aureolei tale
ținând trena poeziei universul
prin versuri diafane, solemne. întreg
mi-e
* și cânt
Aura vieții Tu Sunt și mormânt;
iubito!, un strop
În pete de lumină, de lumină ne-ajunge –
sferă și lógos și nimb, de la rădăcinile verzi la petale,
între ideal și real sugerând în sunet auriu
încleștarea dintre viață și moarte, de doruri prelunge –
printre tenebre fantast zugrăvit să reclădim belșugul de energii vitale
veșnic același cu sine ° desăvârșit; prin câmpuri volatile, existențiale.
omniprezent pe chipul pământului,
în cămările neantului nemărginit – Tu Sunt, Aura vieții Tu Sunt:
ὁ ὤν din afară de spațiu și timp, sferă și lógos și nimb –
ὁ ὤν – în fără de spațiu și timp.

130 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Florin GOLBAN

poezii
„te întrebi
de unde atâta lumină
pe zâmbetul unui mut?“
o mie de cuvinte îmbrăcat în tricoul său albastru.
nu-mi cereți
purta întotdeauna azi, eu n-am azi
același tricou gri, să vă dau restul
avea două tricouri gri azi sunt mut
cu imprimeuri diferite, am voie să fiu cast away
jean și scurți albaștri, mut
șosete gri și adidași albi de uimire în jurul tău se crăpase
sau nu de ziuă
când era întrebat ceva noaptea spartă-n
răspundea scurt, dacă bucăți neregulate
în două, trei cuvinte – îmi veți pe caldarâm
restul le punea deoparte, tăia mâinile gunoierii
nu știi când o să ai nevoie măturând strada
de ele – voi scuipa pe voi
își spunea el în gând cuvintele te întrebi
de unde atâta lumină
îl vedeai zi de zi, și voi fi mut pe zâmbetul unui mut?
îmbrăcat în tricoul lui gri până în vârful
și jeanși scurți albaștri degetelor boante amurg
salutând scurt sau
doar dând aprobator din cap. cântec târziu cum luna ieșind
din mare
când îl întrebai ceva prin fereastra întredeschisă silueta unui catarg
îți răspundea scurt, luna rezemată de tocul ușii și țipătul ascuțit
da sau nu, roțile mărfarelor sparg al unui pescăruș
alb sau negru, liniștea nopții într-un cântec târziu
îmbrăcat întotdeauna șeful de gară trage adânc din țigară un pescar
în tricoul său gri, aruncă năvodul
avea doua tricouri gri pe miriște sperietoarea
cu imprimeuri diferite. sprijină pe umeri oiștea carului autoportret
restul cuvintelor mărunțiș între salcâmii înfloriți
le punea deoparte, și liliacul din fața casei
nu știi când o să ai nevoie de ele – nu-mi cereți îmi port copilăria
își spunea dând aprobator n-am ca un descântec.
din cap să vă dau
restul Ana
l-am întâlnit într-o zi
îmbrăcat în tricoul său gri nu am cuvintele uite
fără imprimeuri, la mine coala asta de hârtie
jeanși scurți albaștri în buzunare e pământul
șosete și adidași albi. suflă vântul dat de Dumnezeu
m-a salutat scurt a tăcere să zidesc o biserică
dând aprobator din cap
am plecat sorbind tu ești o Ană
restul cuvintelor pe furiș zidită între cuvinte
le-a scris pe-o hârtie, o gură de cafea să prindă cheag
din hârtie a făcut un avion Poezia
și le-a răspândit în lume pe fundul ceștii
au rămas ca o fântână
nu știi cine o să aibă cuvintele în care ne plătim
nevoie de ele ghicind visele
mi-a spus, viitorul

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 131


POESIS

Gligor HAȘA

POEZII
„Se destramă țara...
Milenarii dușmani pun lemne pe foc,
Românașul crede că totu-i un joc.“
Am visat ast-noapte ... A fi în țara ta străin

Am visat ast-noapte – de n-aș mai visa – A fi în Cluj, acasă, să ți se facă dor


Că-i ciuntită-n partu România mea; Să simți printre atâtea lucruri sfinte
Am visat cu zorii, fire-ar ei să fie, Balsamul lui atotcuprinzător;
Că-i jumătățită scumpa Românie; Să urci Feleacul către altă țară
Și să te cheme-acasă dor nebun,
În vis, astă-noapte, un vestic mi-a zis Să nu-ți mai fie iarna iarnă și nice vara - vară
Că drumul la Cluj este interzis; Și să plătești cu marginea de drum;
Am visat și-n vis mi se arăta Să te blesteme neamul de-ai uitat
Că-i în altă țară Iancu și Țebea; De vreme când ai fost înstrăinat;
Urmașii să-ți arate-n scârbă ghena
Am visat ast-noapte, nepoate, nepoată, Rușinii cu Diktatul de la Viena;
Că Horea, la Alba, suferă pe roată; A fi cu neamul tău și a nu fi
Am visat și-un câine în gură c-un ou Printre nepoți o ziuă după zi;
Ce nu-l recunoaște pe Iancu erou; Să știi că printe-ai tăi nu poți rămâne,
Că-i interzis să cânți ”Deșteaptă-te Române”:
Trece iarna asta, vine primăvara; Că pe Feleac e Ceardaș doina lină,
Sări din somn române! Se destramă țara... Că Hora românească este de tot blajină;
Milenarii dușmani pun lemne pe foc, Că tulnicele-n munții nu mai dau știri,
Românașul crede că totu-i un joc. Că nu mai sunt inime ca rușii trandafiri;
Să știi că liberartea nu mai e a ta,
Un mileniu fu mai mult rău, nu bine Că Iancu Avrămuț s-a strămutat în stea,
– Ia toporul frate, țara va rămâne – Mai bine, rogu-te, Părinte Sfânt,
Îți priește jugul și nemernicia, Prefă pământul țării în mormânt
Stă pe lanț carpatic, încă, România. Și mai curând și de se poate-n zori
Să mă așezi la rând, cu trădători.
Cu nume de codru, o muiere-ar vrea
Să-mprăștie țara, s-o subjuge-ar vrea.
Pune, măi române, mâinile pe coasă
Și te fă stăpân, fiindcă ești acasă!

Execuția lui Horia și Cloșca (Crișan s-a sinucis în închi-


soare), la 28 februarie 1785

132 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Andreea MAFTEI

POEME
„Câți viermi exportăm, importăm, la pachet? Dar oameni?
Niciodată trenul meu nu ajunge
la destinație.“
CIRCUIT ÎNCHIS frica de a fi văzuți.
Toată acea dimensiune strivită sub tălpi,
Azi mi-am colorat unghiile. ar fi de strivit și din ochi.
Doare că nu am folosit mai multe culori. Ne-am potrivi timpul, ca orice secundă devenită por,
Cu tichet, la primul tren, spre Paris. Spre Londra e să respire.
semn cu circuit Am putea reclasa un record. Limitele. Fără vreun
închis. Prea mulți viermi exportați, la pachet!...îmi oarecare „sunt eu”.
strigă, Ne-am dezbrăca de privirile crunte ale nepăsării,
din culoarul alăturat, un domn. m-aș simți eu și ți-aș rosti numele.
Nu mi-am luat bagaj, doar unghiile mele colorate Înspre căderea serii, am cădea și noi, din plinătatea
frumos și-o petunie. lucidității.
Nu aveam cum să-l deranjez. Nu i-am răspuns, Atât de devreme. Trupurile noastre nu se lovesc.
am înțeles ce era dedesubtul său. Morman de piatră Ele nu se lovesc. Își caută echilibrul rotirii,
sărată. în același sens.
Îmi privesc culoarea unghiilor. O fetiță privește și ea, De câteva ori, începutul e un mecanism al greșelii și al
imperativ. Alături, un câine lățos își linge labele. dezordinii.
Din tichetul răsucit de trei ori, am rupt bucăți, Ne vedem învinși numai la capăt de linie, nu de un Alt,
fiecare bucată să mă ducă departe, ci de noi-înșine.
mai departe... Pe limba unei tăceri, vorbim câte și câte... dintr-un
Câți viermi exportăm, importăm, la pachet? Dar altcum, într-un azi-mâine.
oameni? Neputința își crește aripi, cu o putere zen.
Niciodată trenul meu nu ajunge
la destinație. DE SÂNZIENE

A NEPUTINȚĂ La Padova sânzienele înfloresc cumva, altfel.


Cu fața spre un ceas prea galben, să nu coste mult
Mi-am dorit ca niciodată să nu-mi arăt neputința în fața ori câtva mai tăios. Am aliniat galbenul
unui Alt, cu prietenia unui an de plată, feliat dintr-un dulce,
nu dintr-un egocentrism ce mă rarefiază, ci din dorința cum un plâns de copil.
de altcum... Nu mi-am lăsat timpul să mă vărs ca un râu, peste
Altminteri, am cedat unei forțe mai mari. Simt că mă marea adâncită
scurg într-un lichid dens de ascuțișul unul prea mult dor.
care mă amestecă dinlăuntrul său cu strășnicie.
Prea clară, să îi pot rezista. Prea luminată ori arareori Undeva, îmi ascund sentimentul că am rămas numai
viciată de un dezgust. eu, pe un tărâm aproape șters, de pe harta frunții.
Aș potența doar micile aspecte ce privesc siguranța O boltă senină răsare
unui eu văzut catastrofal – banal, sudată pe o linie șerpoasă, între bolovani răsturnați,
să pot fi eu acel necesar, din care mă descătușez, la hotar.
cu obediență, la un scuturat din degete. Prin hubloul unui timp prea măreț, un corsar înclinat
Pentru că puținul e puțin și multul, prea mult, a respect,
ar fi dintr-un simț natural, dorința unei evadări. în fața unuia, Ștefan, coboară mult prea aproape de
E ca și cum am levita, cel puțin doi metri, ca apoi să partea stângă
putem fi izbiți, a cusutului de mână, înrămat în pereți.
a ne face același pământ fertil.
Doi metri de umanitate, înălțați în doi. Sânzienele ne cresc altfel, când ne doare un dor de
Doi metri de deriziune, aproape cât să nu ne simțim străinătate.
BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 133
POESIS
în neguri, vrerea-ți albă, pânză luată-n vânt...
BALANSUL ILUZIILOR maur să te ghicească cu mâinile dușmane,
făr' de-a privi de-aproape –
Când simt că-mi pierd echilibrul, păcatul, pielea albă ori doar iubire oarbă?
inspir soarele – cum vântul mi-ar lua tot dintr-o clipă,
fără a arăta vreun regret. Las dinților în urmă un scrâșnet înfundat,
Balansul iluziilor fac punte spre pieptul meu dezgolit, din cea mai albă vină, iubirea nu-i păcat.
de furia lui. Ce nesaț ar ucide orice
iubire ca un potop? Și nu de-o tragedie mă lupt a te feri;
Ard aripi fără să prindă nimeni de veste. păcatul tău să-mi fie, vina ce nu o știu.
Ard îngeri înecați întâi, sub ochiul zelos. În spume, valuri-valuri, mă poartă inima
Ard primele fire de iarbă, cât o clipire de gene... cum să mă mint că-i bine, îmi spune încă-o stea.
căzut la pământ.
Iubită Desdemonă, între un da și-un nu,
Căzut la pământ. stă crucea potrivită între ai noștri sâni.
doar plânsul aleargă a ploaie și-a tunet Ne cheamă doar un vuiet din crez spus de-un vâslaș
dintr-un rărunchi devenit mult prea greu. dar mult prea slab să poată, mintea să ne-o mai ia.

Să suporți fiecare picătură e zgură, Fin ca nisipul zilei, în cea din urmă clipă,
din fiecare nor maculat de zbor. Din fiecare aripă, respirul cald al mării îmi leagănă copiii.
câte un soare, Când la ureche țipăt de pescăruș îmi curmă
zbor răsturnat, într-un noi. și cea dintâi nevoie și-o ultimă poveste.

GÂND DE DUMINICĂ Cu tine, Desdemonă, în cer mă oglindesc.


Să fiu eu alba-ți piele ori un maur soldat?
Când aștepți... aștepți,
răsfoiești fiecare pagină, cu sufletul NUNTIUS
la gură,
te zbați mai ceva ca "Șerpii" lui Eliade Te credeam adorat de tine,
să crezi de alții. La ce folos să te ador și eu,
că ți se va întâmpla și ție... Sufletul meu pustiu te înconjoară,
cu grijă felină, de damă, de dor.
cum nu mai vine odată Nu încetezi să cauți, tu undă sonoră
să-ți șteargă impresia lui Nimeni de viață. Pe sânul meu încrustez
de pe retină, fir de nalbă, să te opresc,
de pe frunte, să te opresc...
observi că nici azi, nici, cel mai probabil, mâine... După ureche ți-am pus o licoare, ce șoapte albastre
te dor? Fantomatice, albe schelete
Oare, fi-va, vreodată, te strâng sub piept. La piept. Te șterg.
pentru mine, Tu fruntea înaltă ți-o porți. Eu port, încă, rochia albă,
cu flori, cu fiori și cu zori.
mai mult de Nimic și de Nimeni? Hai, să fim noi cântul galben
de leagăn, îmbrățișare de ape, spre mal.
SPRE DESDEMONA Nu mă goni înspre noapte, tu, soare,
nu mă lovi de un cremene,
Împart ziua în... miliincertitudini. Firește, pentru a face scântei.
n-am siguranța ta. Iubită Desdemonă,
din încă un pahar, pentru noi. Sub castul vieții, Pot lumina o lumină mai mare,
noaptea-i râvnită a-ți frânge ochii, de vrei... de vrei!

134 BANCHETUL, 34-35-36 / 2018


POESIS

Elena MARICA

poeme
„m-am îmbolnăvit de melancolie
refuz să mă tratez
când durerea mi fură ultimele clipe de liniște“

***** am sperat până târziu că vei veni


simt vântul rece cum îmi atinge corpul imperfect
de când ai plecat
nu mai aștept pe nimeni oglinda asta îmi arată atâtea secvențe cu noi
îți cheltui tinerețea cu prieteni ieftini cioburile vor rămâne singura mărturie a poveștii
prin localuri ce-ți vând prea scump morfină artifici- noastre eșuate de iubire
ală
eu plâng ultimul anotimp al iubirii noastre

sunt singură de ani buni


singurătatea nu mă sperie
mă întristează
m-aș bucura dacă ai fi aici
tu sau tu sau tu
oricare dintre cei de care eram îndră-
gostită cândva
acum nu mai iubesc pe nimeni
nici propria -mi ființă
m-am îmbolnăvit de melancolie
refuz să mă tratez
când durerea mi fură ultimele clipe de
liniște
îmi voi ucide îngerul de la fereastră
și voi migra
voi migra spre necunoscut

****

În camera obscură

ard două lumânări


le-am pregătit pentru mine
nu va fi nimeni să le aprindă la miezul
nopții
când voi păși dincolo de acest coșmar
oglinda îmi arată printre picăturile
proaspete de sânge
un chip prea melancolic
ochii aceştia mari si verzi
parcă i-am mai văzut în copilărie
de atunci nu am mai plâns atât
Constantin Brâncoveanu

BANCHETUL, 34-35-36 / 2018 135


POESIS

Boris MEHR

POEME CU TITLU ȘI FĂRĂ TITLU


„Nu facem decât să ne-mbrăcăm,
Să ne dezbrăcăm,
Iar timpul trece vijelios“

*** plantele-n zori se mai scaldă, cât e femeia de caldă,


A ieșit din sală un pitic și mi-a spus că problema nu este clară, în paraclis un proclet chetă cere, bilet,
m-am așezat să aștept, a ieșit după trei săptămâni altul, cu blacheuri, jerseuri, două lumi, șapte euri.
a spus, problema nu se poate rezolva la ei,
bine, dar eu ce fac cu șarpele? Buzunarele noastre intime
Hrănește-l, a răspuns piticul nr. 2.
Eram distrus. Tot ce credeam eu despre sistem era fals. Nu facem decât să ne-mbrăcăm,
Nimeni nu era preocupat de problema mea, Să ne dezbrăcăm,
În afară de mine. Afară ploua, nu aveam umbrelă. Iar timpul trece vijelios,
Un taxi s-a apropiat, l-am refuzat, nu aveam banii la mine.