Sunteți pe pagina 1din 2

Horvat Andreeas

PLUMB
(SINTEZĂ)

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,


Şi flori de plumb şi funerar vestmânt --
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb


Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig --
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb.

Apariţie: vol. de debut al lui Bacovia „Plumb” (1916)


Încadrare: poezie simbolistă
Temă: singurătatea poetului într-o lume ostilă
Structură şi versificaţie: două catrene, rimă îmbrăţişată, măsură de 10 silabe, ritm iambic
combinat cu amfibrahul.
Titlul: „plumb” -- metal greu, gri, rece ce sugerează în plan simbolic apăsare sufletească, lipsă de
viaţă, monotonie.
Planuri: exterior – „sicriele de plumb”, „florile de plumb”, „cavoul”, „coroanele de plumb”
(cimitirul); „vântul” şi „frigul” (natura)
interior – „stam singur”, „amorul meu de plumb”, „aripele de plumb” (sentimentele
eului liric)
Semnificaţii şi simboluri:

„sicriele de plumb” (epitet metaforic), „cavoul” – sugerează închidere, lipsă de
comunicare, singurătate;

„florile de plumb” (epitet metaforic) – asociere oximoronică între subst. „flori” (care
înseamnă culoare, parfum, prospeţime) şi termenul „plumb” sugerând o lume gri, lipsită
de frumuseţe şi viaţă.

„scârţâiau coroanele de plumb” – imagine auditivă, construcţie sinestezică, ce
completează şi amplifică atmosfera rece, întunecată, sinistră.

„vântul” şi „frigul” – natura ostilă care accentuează starea de rău a eului liric
- imagini tactile

„plumb” -- se repetă de 7 ori, devenind laitmotiv al poeziei, simbolul central

„stam singur” – repetiţia sintagmei în ambele strofe evidenţiază sentimentul
predominant trăit de eul liric: singurătatea, izolarea

verbele „dormeau” şi „dormea” asociate cu adverbele „adânc” şi „întors” – semnifică
somnul mortuar, întoarcerea către apus, către moarte

„amorul meu de plumb” (metaforă) – moartea iubirii sau a capacităţii eului de a iubi/
de a crea, moarte spirituală.

„să-l strig” – imagine auditivă – dorinţa de comunicare, disperare, singurătate
accentuată prin lipsa răspunsului.

„stam singur lângă mort” – poetul îşi veghează propria moarte sufletească, pierderea
inspiraţiei, a capacităţii de a crea.

„aripile de plumb” (metaforă) – zbor invers, prăbuşire spre pământ, spre moarte,
pierderea speranţei, incapacitatea de evadare din această lume şi din starea sufletească
sugerată.

Eul poetic nu se află la propriu într-un cimitir, ci percepe lumea, mediul în care trăieşte,
ca fiind asemenea unui cimitir, îşi exprimă viziunea asupra realităţii care îl înconjoară.
Elemente simboliste:

sentimentele: singurătatea, claustrarea, moartea, disperarea, spleenul;

corespondenţele între starea sufletească a eului liric şi mediul exterior;

sugestia realizată prin simboluri;

muzicalitatea creată prin imaginile auditive, ritm, rimă şi vocalele închise: ă, o, u, î.

laitmotivul

sinestezia „scârţâiau coroanele de plumb” – auditivul se îmbină cu vizualul şi cu tactilul
redând un complex de senzaţii.

culoarea predominantă: gri (moarte, monotonie)

arta poetică – operă lirică în care poetul îşi exprimă concepţia/viziunea despre artă, rolul
ei şi al poetului în societate. (ex. „Plumb”, G. Bacovia, „Testament”, T. Arghezi, „Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii”, L. Blaga)