Sunteți pe pagina 1din 3

Lumea poveștilor

de Ion Vlasiu

Motto: “Nu avem nevoie de o listă de bine și de rău, de


table cu ce avem voie să facem și ce nu: avem nevoie de
cărți, de timp și de tăcere.“Nu ai voie să...” e curând
uitat, dar “A fost odată ca niciodată” dăinuie pentru
totdeauna”.

Philip Pullman

Cărțile începutului de drum lectoral cuprind informații diverse, menite să contribuie la


formarea unei culturi generale, să antreneze dezvoltarea emoțională a copiilor, să valorifice
comportamentele necesare de-a lungul vieții pentru o integrare eficientă și de valoare în
societate. Aceasta este valabil în toate literaturile, atât în cea autohtonă cât și în cea
universală. Exemple: Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Povestea unui om leneș,
Amintiri din copilărie (Ion Creangă), Greuceanu de aur (Petre Ispirescu), La Medeleni (Ionel
Teodoreanu), D-l. Goe (I.L. Caragiale) dar și Degețica, Rățușca cea urâtă, Fetița cu
chibriturile, Crăiasa Zăpezii, Hainele cele noi ale împăratului, Mica Sirenă (Hans Christian
Andersen), Hänsel și Gretel, Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Croitorașul cel Viteaz (Frații
Grimm) etc.

Încă de pe vremea când nu cunosc literele, copiii ”citesc” întâmplările pe baza


imaginilor, mai târziu, cu ajutorul părinților, ei ”citesc” cu ochii minții tot ceea ce aud.
Urmează perioada abecedară, când descoperă literele și buchisesc primele cuvinte, învață să le
lege între ele și descoperă miracolul cuvântului scris. De acum încolo, drumul spre lectură
este deschis și depinde foarte mult de priceperea dascălului ca, odată obținută scânteia, să
întețească și să mențină aprinsă flacăra dorinței de lectură a copilului.

În volumul Lumea Poveștilor, Ion Vlasiu se află într-o triplă ipostază creatoare: aceea
de scriitor, sculptor și pictor. Încă din copilărie a avut reale înclinații spre artă, absolvind
Școala de arte și meserii din Tg. Mureș, el însuși fiind născut în județul Mureș, în localitatea
Lecchința la data de 6 mai 1908. Din lipsa banilor nu a reușit să achite taxele de studii pentru
finalizarea acestora în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Totuși, a reușit să se
exprime prin sculptură, având, la 24 de ani prima expoziție personală și obținând titluri prin
care i-a fost recunoscută valoarea artistică. Operele sale sunt expuse în București, Cluj, Tg.
Mureș, Blaj, Piatra Neamț.

Debutul în literatură are loc în anul 1930 cu versuri în revista literară ”O lume nouă”.
În acele versuri de debut se prefigurează principalele teme de mai târziu, teme care vor
constitui marca proprie a autorului. În ele, poetul de atunci a picurat tot dorul adunat în suflet,
dorul după locurile natale, după iubirea neîmpărtășită: ”nenge peste lume, ningă/ Să mă-
groape neaua mai curând./ Voi muri cu amintirea ei în gând,/ Nopțile cu lună să mă plângă...”
Mesajul liric sugerează împletirea a două sentimente opuse, acela de suferință și prăbușire
interioară alături de un sentiment de dinamims și exaltare prin care eul liric dorește să-și
elibereze toate energiile interioare în imagini lirice sugestive. Cât despre nostalgia după
armonia originară, se va confesa mai târziu în volumul de proză Succes Moral: „Mi-e dor de
pământul ţării ondulat, voluptuos ca pântecele unei femei. La Bucureşti e acoperit cu beton,
poate de aceea mă simt în vânt, fără echilibru, atras mai mult de moarte decât de viaţă. Când
mă gândesc la Ogra, curg ape limpezi peste mine, le simt pe spinare, lunecă încet ca pe-o
piatră.”

Alte lucrări ale autorului: Am plecat din sat – roman 1938, Poveste cu năluci-1941,
Drum spre oameni -1962, Puiul de veveriță -1967, Ghicitori pentru copii -1971, Lumea
poveștilor -1972. Volumul din urmă a fost publicat în anul 1978 la editura Ion Creangă din
București în ediție trilingvă –română, maghiară și germană, având un conținut plin de valori
morale și de învățături pline de miez. Cu larg ecou internațional, vine să îmbogățească
literatura pentru copii la nivel european și chiar mondial.

Volumul Lumea poveștilor cuprinde următoarele povestiri: Lumea poveștilor, Trei iezi
și lupul, Uac-Uac, Zăbăluță, Greierașul cântăreț, Puiul de veveriță, Motănașul șchiop,
Marinar, marinărel, Povestea fluierului, Lăcrămioarele, Țăranul și lupul, Norocul,
Revelionul veveriței, Corbul înțelept, Cocoșul prietenos. Titlurile acestor povestiri ne duc cu
gândul la alte povești ale copilăriei și nu este greșit, deoarece Ion Vlasiu a recreat acele
povești și le-a transpus într-o lume în care ”poți avea tot ce visezi” și ”tot ce-ți trece prin
minte ți se va da într-o clipă” fără să fie nevoie decât ”să crezi în povești și să le poți rosti
oricând pentru tine și pentru alții”. Este o lume cât un univers de copil, în care ”timpul trece și
el încet, parcă înadins ca să crească copiii frumoși”.

Textul ales pentru analiză din volumul de mai sus este Uac-Uac. Aflăm încă din titlu
că personajul principal este o broscuță și unde trăiesc broscuțele? Gândul ne poartă fără
ezitare spre lumea apelor. Tema evidențiată în text este poziția celui mic și fără apărare în fața
celui puternic, care domină prin forța fizică. Motivele literare sunt indolența, lașitatea,
obediența iar la final curajul insuflat de puterea minții, care este mai puternică decât forța
fizică.

Întâmplarea narată în text este despre un pește mare și negru, un somn, care, deranjat
de concertul broscuțelor aflate în vecinătatea locului în vare acesta își făcea veacul, le făcea
foarte multe necazuri. Broscuțele speriate hotărăsc să meaargă la Uac-Uac cel Mare pentru a
se sfătui cum să procedeze cu peștele cel rău ca să poată trăi în liniște. În timp ce se sfătuiau,
sub imperiul fricii stârnite de comportamentul peștelui, broaștele au făcut diferite propuneri:
să-l lase în pace, să-l convingă să se mute în altă parte sau chiar să plece ele ca să scape de
teroarea peștelui. Până la sfârșitul zilei nu au ajuns la nici o soluție viabilă. După o noapte de
somn, la Uac-Uac cel Mare se înfățișează și broscuța Uac-Uac, personajul nostru, care îi
propune să taie coada peștelui cel negru și rău, ca să nu mai poată înota. Ideea a fost preluată
cu multă însuflețire, dar cum putea fi pusă în practică? Soluția a venit tot de la broscuța cea
isteață: să împrumute foarfecele de la Racul-Racilor. Toată ”broștimea” pornește cântând spre
el, cu speranța că toate problemele lor vor lua sfârșit. Cântecelul era menit să îi ”gâdile”
orgoliul și să faciliteze discuția cu acesta: ”Uac-uac, bararac/ Are clește/ Nu-i sărac/ Vine
peștelui de hac!”.
Ajunși la Racul-Racilor, broscuța noastră isteață îi expune acestuia situația însă la
început acesta nu este de acord, de teamă să nu-l înghită peștele cel rău. Însă Uac-Uac cea
mică reușește să-l înduplece și să-l convingă că, fără ajutorul lui, nu vor putea restabili
echilibrul în lumea apelor. Racul-Racilor se hotărăște să ajute broscuțele dar apare o
problemă: foarfecele trebuie ascuțit. Pornesc cu toții spre moară și ascuțesc foarfecele pe care,
apoi, Racul-Racilor i le împrumută broscuței. Însă peștele cel negru și rău a pândit toată
acțiunea și, când broscuța Uac-Uac a ajuns la râu, a înghițit-o cu tot cu foarfece. Racul-
Racilor era să aibă și el aceeași soartă însă a reușit să-l înduplece pe somn să-i cruțe viața în
schimbul unui felinar care să-i lumineze calea în adâncul apei.

Apare altă problemă: de unde să ia un felinar? Soluția, un licurici, dar cum să facă să
ajungă la peștele cel rău și să o salveze și pe broscuță? Racul-Racilor se întâlnește cu un
pescar căruia îi povestește toată întâmplarea și îi cere ajutorul. Pescarul, care de mult dorea să
prindă somnul mare, leneș și viclean dar nu știa exact locul în care se ascunde, este de acord.
Astfel că, pornește spre locul indicat de Racul-Racilor și prinzând în undiță licuriciul, reușește
să ademenească peștele și să-l tragă pe uscat. De bucurie, pentru un moment a uitat de
promisiunea făcută racului însă și-a amintit, a spintecat burta peștelui, a eliberat-o pe Uac-Uac
cea isteață și a recuperat și foarfecele racului. Fericiți, au pornit cu toții spre Uac-Uac cel
Mare pentru a sărbători victoria și au dat un concert în cinstea racului care i-a jutat, cânând
același cântecel vesel: ”Uac-uac, bararac/ Are clește/ Nu-i sărac/ Vine peștelui de hac!”.

Vom analiza acum funcțiile revelate din această povestire: prima funcție este cea etică
(morală). Aceasta pune în evidență atitudini pozitive și negative în situații de viață
concludente. Este o funcție formativă de caractere care scoate în evidență faptul că lipsa de
implicare nu este o soluție pentru rezolvarea unei probleme.

A doua funcție este cea axiologică, bazată pe recunoașterea și cultivarea adevăratelor


valori morale: curajul, implicarea, dorința de a ajuta, munca în echipă. Toate întâmplările prin
care trec personajele: sfatul broaștelor, drumul până la Racul-Racilor, apoi la moară, către
peștele negru și rău, la pescar culminând cu prinderea peștelui și înfrângerea răului se
constituie într-un drum inițiatic pentru toți protagoniștii.

A treia funcție este funcția fabulativă, având toate elementele acestei funcții literare:
situații inspirate din realitate, personificarea protagoniștilor –broscuțele, racul, peștele,
imaginarea posibilului bazat pe un principiu realist.

A patra funcție este funcția iconică, funcție care vine să susțină verbalul și să-l facă
accesibil copiilor, completând înțelesul textului.

Povestirile cuprinse în acest volum deschid cititorului o lume fantastică, cu întâmplări


incredibile încărcate de suspans care stârnesc emoții, cu personaje minunate aflate în situații
menite să contribuie, prin caracterul lor, la formarea viitorului cititor ca unul implicat și
interesat de lectura pentru suflet deoarece, spune Ion Vlasiu ”... Poate că cea mai mare trudă a
omului este aceea de a-şi crea valorile sale, natura lui. Aici trebuie să înceapă sensul
creaţiei...”