Sunteți pe pagina 1din 10

Şandor Diana

Muzeul – instituţie patrimonială


complexă

Muzeele sunt instituţii unice păstrătoare şi purtătoare în timp a unor inestimabile valori
de patrimoniu cultural, vizând ca profil istoria, arheologia, etnografia, ştiinţele naturii, arta,
literatura, tehnica, ş.a. Marele savant Nicolae Iorga considera că muzeele nu trebuie să devină un
depozitar de vechituri adunate la întâmplare, ci un tezaur de valori culturale: „muzeul trebuie să
dea impresia de viaţă, trebuie să le înviem din nou prin felul cum se aşează între dânsele”.

ICOM-ul (Consiliul International al Muzeelor) a definit muzeul ca pe o instituţie aflată în


slujba societăţii şi a dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziţionează, conservă,
comunică şi expune, în scopul cercetării, educaţiei şi divertismentului, dovezi materiale ale
oamenilor şi ale mediului lor înconjurător. Destul de complexă definiţia.

Mai pe înţelesul tuturor, un muzeu are menirea de a prezenta publicului rădăcinile


civilizaţiei, viaţa în toată complexitatea ei, ba chiar de a-l face pe vizitator să înţeleagă mai
profund lumea, cu tainele ei. Muzeele chezăşuiesc o reală posibilitate de supravieţuire
mărturiilor, ştirilor şi ideilor de dinaintea noastră. Cu cât sunt mai variate din punct de vedere
tematic, izbutesc să oglindească o înfăţişare mai apropiată de realitate a societăţii, constituind,
deopotrivă, pecetea unui distinct nivel de progres al omenirii. Ca entitate culturală şi ştiinţifică,
muzeul are un rol însemnat în contemporaneitate, căci, dacă ne referim doar la cel cu profil de
istorie, poate fi definit ca „oglinda în care poporul se poate recunoaşte pe sine însuşi“.

Reprezentând un factor de răspândire a vistieriei mondiale de cunoştinţe de la o epocă la


alta, pentru progresul umanităţii, muzeul - alături de arhivă, bibliotecă, instituţiile de învăţământ
- trebuie să dăinuiască precum o autoritate „vie“, dinamică, indispensabilă, solicitată şi acceptată
de societate. Înţeleasă corect, instituţia muzeală reprezintă una dintre valoroasele surse de
educaţie din toate timpurile. Iată, deci, câteva motive pentru a ne spori interesul vizitării
muzeelor, hrănindu-ne sufleteşte din ele ca din autentice izvoare de cultură.

1
Aceste lucruri fiind cunoscute şi înţelese conştiincios, primele muzee în lume au fost
înfiinţate încă din secolul al XV-lea. Exceptând acele monumente antice devenite prin ele însele
muzee - piramidele, ziguratele, oraşul Pompei etc. -, cele mai vechi expoziţii de artă ale
umanităţii ar fi Muzeele Capitoliene din Roma, Italia. Complexul include piese de artă şi de
arheologie, fiind înfiinţat de papa Sixtus al IV-lea, în anul 1471, când a donat municipalităţii
propria sa colecţie de lucrări din bronz. Cam din aceeaşi perioadă amintim şi de muzeele
Vaticanului. Papa Iulius al II-lea a achiziţionat o colecţie de obiecte de artă, expunându-le în anul
1506 în Palatul Borgia. Ulterior, s-a construit un spaţiu cu scopul exclusiv de a adăposti un
muzeu, dezvoltat pe parcurs; astăzi, el include Muzeul de Sculptură Antică, Muzeul de Artă,
Muzeul Vaticanului şi multe altele.

În Ţările Române, termenul de muzeu a fost folosit pentru prima oară de către Dimitrie
Cantemir în Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor, dar primul muzeu de pe teritoriu
românesc s-a deschis publicului abia în anul 1817, la Sibiu, conţinând o impresionantă colecţie
de picturi (aproximativ 1090), aparţinând baronului Samuel Brukenthal.

Ar fi interesant să prezentăm câteva cifre privind evoluţia muzeelor, caselor memoriale şi


expoziţiilor de artă din ţara noastră. Potrivit CIMEC (Institutul de Memorie Culturală), după
ultimele date actualizate în 2010, în România există 825 de muzee naţionale, colecţii particulare,
colecţii muzeale mănăstireşti, muzee în aer liber, colecţii de artă românească sau europeană,
muzee etnografice, expoziţii de istorie şi artă, situri arheologice, muzee săteşti şi altele. Numai în
municipiul Bucureşti sunt aproximativ 57 de muzee. În cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi
Bucovinei, după datele furnizate de instituţia amintită anterior, fiinţează peste 100 de muzee.
Judeţul Neamţ se află în frunte, cu 38 de muzee, case memoriale ori expoziţii muzeale, urmat de
judeţul Iaşi, cu 34 de astfel de instituţii, Suceava şi Bacău, cu câte 33, Botoşani, 12, iar Vaslui,
11 muzee.

PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL

Definitie.Ocrotirea, evidenta si clasarea

Din capitolele anterioare, precum si din cele care urmeaza, se deduce lesne faptul ca in
centrul tuturor preocuparilor specialistilor se afla , ceea ce cu un termen generic se numeste -
Patrimoniu. Nici-o institutie muzeala - indiferent de marime, de prestigiu, de numarul
personalului de care dispune s.a.m.d. - nu poate exista fara patrimoniu . Patrimoniul defineste,
confera personalitate, dimensiune stiintifica, individualizeaza, atrage si starneste interesul
vizitatorilor oricarui muzeu. Este deci, foarte important sa definim acest "obiect al muncii" care
ii preocupa, in egala masura, pe muzeografi, custozi, conservatori, restauratori, fizicieni,
2
chimisti, personal de paza si securitate si pe toti ceilalti care alcatuiesc componenta unui muzeu
sau a unei colectii. Este necesar deci, sa il definim, sa facem diferenta intreceea ce este si ceea ce
nu face parte din patrimoniul unui muzeu / colectii si mai pe urma sa luam cunostinta
deresponsabilitatile care ne revin fata de acest "obiect al muncii". Organisme nationale si
internationale care au ca preocupare problemele ce implica patrimoniul cultural au elaborat legi
menite atat a defini acest concept cat si a stabili principii si norme riguroase care sa-l protejeze.

Potrivit legislatiei actuale din Romania (Legea nr.422 din 18 iulie 2001 privind protejarea
monumentelor istorice si Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului
cultural national mobil), o prima particularizare a ceea ce se numeste generic "patrimoniul
culturat ", o reprezinta gruparea sa in 2 mari categorii:

a. patrimoniu tangibil (bunuri culturale mobile si imobile, monumente, ansambluri, situri


arheologice etc.) si

b. patrimoniu intangibil (obiceiuri, credinte, muzica, folclor oral etc.).

Deducem deci ca din patrimoniul cultural fac parte o mare diversitate de repere cu sunt :

- cladiri, edificii de cult, conace, castele, scoli, asezari etc.

- monumente istorice, comemorative, cimitire, fortificatii, urme materiale ale unor


epoci istorice sau de cultura , materiale arheologice s.a.

- bunuri culturale mobile (obiecte, documente, arhive, bunuri cu semnificatie artistica si


religioasa, bunuri cu semnificatie etnografica,stiintifica, tehnica si altele)

- bunuri culturale care tin de traditii, folclor, ritualuri, limba, toponimii etc.

Este vorba deci de acele categorii de bunuri de exceptie care au o semnificatie aparte
pentru cultura si istoria unei natiuni.

Cum aflam care sunt criteriile pe baza carora identificam care bunuri pot face parte din
patrimoniul cultural ?. Legislatia a stabilit o serie de criterii pentru fiecare categorie de bunuri
culturale pasibile a face parte din acest valoros patrimoniu si care sunt urmatoarele :

a Evaluarea bunurilor culturale mobile / imobile, in functie de vechime

- Foarte vechi - vechime peste 400 de ani, adica mai vechi de anul 1600

- Vechi - care au o vechime intre 200 - 400 de ani, respectiv din intervalul anilor

600 - 1800

- Relativ vechi - constructiile din perioada anilor 1800 - 1914

3
- Recente - constructiile care au mai putin de 100 de ani vechime -1914-1950

b. Criteriile pentru evaluarea monumentelor

Pentru ca un monument / cladire, constructie, edificiu de cult etc./ sa fie declarat


monument istoric sunt, in principal, urmatoarele criterii de evaluare :

- vechimea

- reprezentativitatea/ pentru un stil, perioada artistica, istorica etc.

- raritatea in zona din care face parte

- valoarea memoriala

Inscrierea in lista monumentelor istorice se face la propunerea Comisiei Nationale a


Monumentelor Istorice

c. Criteriile pentru clasarea bunurilor culturale mobile

Prin operatiunea de clasare se intelege procedura de nominalizare a acelor bunuri


culturale mobile care intrunesc conditiile (criteriile) in baza carora pot sa faca parte din
patrimoniul cultural national mobil.

Inscrierea /clasarea in aceasta categorie se face in urma expertizarii obiectelor de catre


specialisti cu experienta care evalueaza fiecare piesa in parte si stabileste - pe baza criteriilor
oficiale - in care din cele doua sub-categorii - respectiv, "Tezaur" sau "Fond" - poate fi
incadrata lucrarea respectiva.

Bunurile odata clasate se bucura de un regim aparte in ceea ce priveste evidenta,


cercetarea, pastrarea, asigurarea securitatii,conservarea, restaurarea sau circulatia lor, regim
prevazut in legislatia referitoare la patrimoniul cultural national mobil. Nerespectarea regimului
juridic al acestor bunuri atrage dupa sine sanctiuni materiale sau penale

Patrimoniul muzeal reprezinta o componenta a patrimoniului cultural national , adica


acea parte din patrimoniul national incredintata unui detinator ( muzeu, colectie, laica sau
ecleziala) cu scopul de a o proteja, valorifica, restaura si ocroti corespunzator

Patrimoniul muzeal, indiferent de detinator, este definit ca fiind totalitatea bunurilor,


drepturilor si a obligatiilor cu caracter patrimonial ale muzeului sau, dupa caz, a colectiilor
publice asupra unor bunuri aflate in proprietate publica sau privata.

Patrimoniul colectiilor de arta ecleziastica cuprinde o mare varietate de bunuri culturale,


atat bunuri care au fost create si au fost folosite in scopuri liturgice (odajdii, candele, potire, carti
bisericesti, manuscrise, obiecte din lemn sculptat, piese de ceramica etc), cat si obiecte de uz laic
provenite din diverse surse. Unele dintre aceste bunuri sunt pasibile (in urma evaluarii si clasarii)

4
sa faca parte din categoria tezaur, dar cele mai multe pot fi incluse in categoriafond, in functie
de evaluarea patrimoniului colectiei respective.

1. GESTIONAREA SI EVIDENTA STIINTIFICA A PATRIMONIULUI

Potrivit legislatiei romane, protejarea patrimoniului este obligatorie pentru absolut toti
detinatorii si implica urmatoarele activitati :

- inventarierea si evidenta/ intocmirea fiselor de evidenta

- pastrarea si conservarea/ intocmirea fiselor de conservare

- valorificarea / punerea in valoare prin activitati specifice

- comunicarea / introducerea in circuitul stiintific

In afara de muzeograf, ale carui obligatii profesionale au fost specificate in capitolele


precedente, de corecta protejare a patrimoniului muzeal dintr-o colectie, raspunde gestionarul-
custode, care are responsabilitati importante fata de bunurile pe care le gestioneaza.

3 a.1 Cum se defineste patrimoniul muzeal

Se constata ca , nu de putine ori, se face o confuzie intre patrimoniul muzeal si


patrimoniul cultural national. Iata dece este necesara o lamurire a acesor raporturi

Patrimoniul muzeal este alcatuit din totalitatea bunurilor, a drepturilor si obligatiilor


cu caracter patrimonial ale muzeului (art. 8/1, Legea 311/2003). Deci, in aceasta categorie nu
intra - asa cum se face uneori confuzia - numai patrimoniul cultural detinut, ci toate bunurile
mobile si imobile care fac parte din inventarul unui muzeu sau a unei colectii. Spre exemplu:

- bunuri imobile de valoare exceptionala (arheologica, istorica, artistica,

memorialistica s.a.m.d.);

- situri si rezervatii arheologice, istorice, arhitecturale (monumente) etc;

- bunurile clasate in patrimoniul cultural national;

- bunuri cu rol documentar, educativ, ilustrativ etc, ce pot fi folosite in cadrul

unor expozitii sau a unor manifestari muzeale.

3 a.2 Cum se defineste patrimoniul cultural national ?

Spre deosebire de patrimoniul muzeal, definit mai sus, patrimoniul cultural national (pe
scurt, P.C.N.) mobil si imobil, este constituit din totalitatea bunurilor cu valoare

5
exceptionala aflate in evidenta si gestiunea tuturor muzeelor si colectiilor din tara. Este vorba
deci, in primul rand de o selectie care opereaza asupra intregului patrimoniului detinut, selectie
rezultata in urma operatiunii de clasare a bunurilor culturale.

3 a.3 Ce inseamna clasarea unui bun cultural in patrimoniul national ?

Prin clasare se intelege operatiunea (procedeul) de stabilire a acelor bunuri culturale de


valoare exceptionala care fac parte (sunt pasibile de a face parte) din patrimoniul cultural
national mobil. Operatiunea de "clasare" este deci o operatiune de selectie, pe baza studiilor si
expertizelor efectuate de catre specialisti, care apreciaza valoarea deosebita a unui obiect din
patrimoniu pe criteriile vechimii unicitatii, raritatii, valorii istorice, stiintifice,documentare etc.

Potrivit Legii 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare), patrimoniul cultural national
cuprinde:

- bunuri arheologice si istorico-documentare de valoare exceptionala (spre exemplu:


piese vestimentare, marturii privind istoria vietii religioase, manuscrise, carti rare, si carti vechi,
obiecte cu valoare memorialistica, fotografii, documente de arhiva etc);

- bunuri cu semnificatie artistica exceptionala (spre exemplu: opere de arta plastica,


lucrari de arta decorativa - mobilier, ceramica, metal, lemn, podoabe s.a., obiecte de cult -
icoane, broderii, orfevrarie, mobilier religios s.a).

- bunuri cu semnificatie etnografica exceptionala;

- bunuri de importanta stiintifica exceptionala;

- bunuri de importanta tehnica exceptionala.

Se retine deci ca este vorba de bunuri cu valoare exceptionala, calitatea de "exceptional"


fiind consecinta vechimii, unicitatii, raritatii, valorii stiintifice, documentare etc.

In urma operatiunii de clasare, bunurile din patrimoniul muzeelor, colectiilor si unitatilor de cult
se vor inscrie in doua importante sub-categorii valorice:

-bunuri care vor fi incluse in categoria TEZAUR (bunuri culturale de valoare

exceptionala);

- bunuri care vor face parte din categoria FOND.

Bunurile incluse in categoria Tezaur se fiseaza pe fise de evidenta de format special, se


fotografiaza (in mod obligatoriu) si se includ in sistemul de evidenta computerizata, centralizata,
administrat de catre Institutul de Memorie Culturala - CIMEC, Bucuresti.

3.a.4 - Ce bunuri din patrimoniul unitatilor de cult pot face parte din P.C.N.

6
Asa cum se poate deduce din precizarile de mai sus, in patrimoniul cultural national pot fi
incluse toate acele bunuri care au o semnificatie deosebita pentru istoria vietii religioase,
culturale, stiintifice, pentru istoria comunitatii locale - religioase sau laice - documente care se
refera la personalitati ale vietii religioase (obiecte cu valoare istoric-documentara obiecte
personale etc), la centre artistice locale, opere de arta (icoane, broderii, obiecte din matale
pretioase, piese de mobilier religios, manuscrise si carti rare, inscrisuri si documente vechi
s.a.m.d.

Clasarea acestora in categoriile TEZAUR sau FOND se face solicitand sprijinul


specialistilor sau a expertilor, iar dupa intocmirea fiselor speciale, cele incluse in categoria
Tezaur vor fi comunicate la CIMEC.

4. EVIDENTA COLECTIILOR DIN PATRIMONIU

Legea Muzeelor si Colectiilor fac precizarea expresa potrivit careia printre functiile
importante ale muzeelor sau a colectiilor publice se numara si acelea referitoare la "evidenta,
documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului muzeal". Este o precizare importanta
care defineste una din obligatiile si prioritatile care privesc activitatea unui muzeu sau a unei
colectii.

4.a. Ce inseamna evidenta patrimoniului muzeal ?

Potrivit legislatiei actuale care se refera la patrimoniul muzeelor si colectiilor, toate


bunurile mobile aflate in administrarea acestora trebuie sa fie inregistrate intr-un document
oficial.

Evidenta bunurilor culturale din patrimoniu este o operatiune obligatorie, prioritara ce


cade in sarcina persoanei desemnata oficial sa gestioneze aceste bunuri (muzeograf, conservator,
gestionar sau potrivit modului de incadrare a personalului). Este important sa se retina ca din
momentul in care - prin decizie oficiala - a fost desemnata persoana care sa administreze
patrimoniul respectiv, aceasta devine responsabila si este obligata sa ia toate masurile pe care le
impune legea pentru corecta pastrare a evidentei scriptice si pentru modul de administrare a
patrimoniului incredintat.

Potrivit Legii muzeelor si colectiilor (Legea 311 /2003, cu modificarile ulterioare - Legea
12 /2006), "Evidenta bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeal este tinuta prin Registrul
informatizat pentru evidenta analitica a bunurilor culturale, document permanent, avand
caracter obligatoriu".

Este vorba de un model unic, aprobat prin ordin al Ministerului Culturii si Cultelor, cu
avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, valabil deci pentru toate unitatile
detinatoare de patrimoniu cultural mobil, inclusiv pentru cele din sistemul cultelor religioase.

4.b. Cum se realizeaza evidenta colectiilor din patrimoniu ?

7
Pentru personalul din unitatile de cult care se familiarizeaza cu problemele specifice
muzeografiei, evidentei si gestiunii patrimoniului este bine sa stie ca activitatea de evidenta are -
asa cum se va vedea in continuare - un caracter continuu - acest gen de activitate presupunand
constiinciozitate si multa responsabilitate. O evidenta corect tinuta previne sustragerile,
substituirile, degradarile obiectelor din patrimoniu si, nu in ultimul rand, reprezinta reperul
obiectiv in baza caruia se poate face evaluarea (artistica, materiala) a intregului patrimoniu
muzeal. Acestea sunt doar cateva dintre argumentele pentru care legislatia de patrimoniu are
prevazute obligatii si responsabilitati clare pentru toti detinatorii de patrimoniu.

Ministerul Culturii si Cultelor a elaborat NORME METODOLOGICE privind evidenta,


gestiunea si inventarierea bunurilor culturale detinute de muzee, colectii publice, case
memoriale, centre de cultura si alte unitati de profil care detin bunuri culturale.

Documentul cel mai important care sta la baza sistemului de evidenta si gestiune a
patrimoniului muzeal, indiferent de detinator, il reprezinta Registrul inventar. Potrivit Normelor
mai sus mentionate, "Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale este un
document oficial, obligatoriu, cu caracter permanent, in care se inregistreaza totalitatea
bunurilor culturale detinute de o institutie specializata, precum si principalele elemente de
identificare, datare, provenienta si valoare ale acestora" (Art. 1 alin.1). Evidenta se mai poate
tine si pe suport magnetic sau CD Rom, in acest caz fiind necesare 2 (doua) exemplare din
fiecare unitate, pastrate fiecare in locuri diferite, pentru mai multa siguranta.

4.e. Alte informatii utile in legatura cu evidenta patrimoniului:

Muzeografii sau persoanele care se ocupa cu evidenta patrimoniului din colectiile


unitatilor de cult trebuie sa mai retina urmatoarele obligatii care le revin, potrivit legii:

- fiecare obiect din patrimoniu trebuie sa fie fotografiat (2 fotografii format 9 x 12 plus,
eventual, detalii);

- scoaterea din inventar a obiectelor distruse, furate, disparute in urma unor calamitati
s.a.m.d. si care fac parte din categoria "Tezaur" se poate face numai prin ordin al ministrului
Culturii si Cultelor pe baza avizului Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, iar cele din
categoria "Fond" pe baza avizului directiei de specialitate a M.C.C, in baza unor documente
oficiale (politie, directiile judetene de patrimoniu s,a);

- scoaterea din gestiune a unor bunuri revendicate de catre fostii proprietari se poate
face numai in baza unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila;

- modificarile facute cu rea intentie in registrele de evidenta cu scopul de a ascunde


operatiuni ilicite (substituiri, inlocuiri, modificari ale numerelor de inventar s,a) sunt considerate
infractiuni si sunt pedepsite de lege.

4.f. Inventarierea patrimoniului

Potrivit legislatiei de patrimoniu, toate institutiile detinatoare de bunuri culturale

8
au obligatia de a verifica existenta si integritatea bunurilor aflate in evidenta si care

figureaza in registrele de evidenta.

Legea prevede urmatoarele termene de verificare a evidentelor: - unitatile


cu pana la 100.000 de obiecte - o data la 3 ani;

- unitatile care detin intre 100.000 - 250.000, o data la 4 ani;

- unitatile care detin intre 250.000 - 500.000 de obiecte, o data la 5 ani;

- unitatile care detin peste 500.000 de obiecte, o data la 7 ani

Conducatorii unitatilor respective numesc, prin decizie, o comisie care va face inventarul
"bucata cu bucata", va incheia in final un proces verbal in care vor fi mentionate constatarile
(lipsurile, erorile de inregistrare, neconcordantele dintre documente si obiecte etc), urmand a se
decide asupra masurilor legale ce se impun.

Bibliografie:

Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2035 / 2000, aparut in M.O. nr. 470 din
27.09.2000 privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale (cu
modificarea aparuta in M.O. nr. 2258 / 19.06.2 006).

Legea nr. 103 /1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult.

Legea nr. 311 / 2003 a muzeelor si colectiilor publice (cu modificarile ulterioare)

Legea nr. 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare: Legea 105 /2004, Legea nr. 312 /2004,
Legea nr. 12 din 11.01.2006

Irina Oberländer-Tarnoveanu, "Evidenta si clasarea patrimoniului cultural national


religios", in culegerile de comunicari "Patrimoniul religios al Romaniei - permanenta
spirituala europeana", Durau (2002) si Sambata de Sus (2003).

9
Muzeul – instituŢie
patrimonialĂ complexĂ
(sandor Diana)

10