Sunteți pe pagina 1din 9

BURGURI SI CASTELE (GERMANIA-

AUSTRIA-TRANSILVANIA)

Castelele din întreaga lume ne fascinează şi în ziua de astăzi. Aceste minunate construcţii
au fost ridicate uneori cu scopul de a funcţiona drept fortăreţe, pentru a proteja ţinutul de
invaziile popoarelore migratoare. În acelaşi timp, castelele erau un simbol al prestigiului. Regi,
regine şi monarhi şi-au transformat castelele în adevărate palate, cheltuind sume impresionante
pentru a da o notă de grandoare reşedinţelor lor.

Germania
Germania are poate cele mai frumoase castele din lume şi cred că mi-ar lua un an să le
descriu pe toate. Cam oriunde ai fi în Germania eşti foarte aproape de cel puţin un castel
impresionant şi zeci de ruine. Am încercat să selectez câteva din cele mai frumoase sau
impresionante castele ale Germaniei.

Castelul Neuschwanstein

1
Castelul Neuschwanstein (în germană Schloss Neuschwanstein) este un castel în stil
romantic - renascentist construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat
deasupra satului Hohenschwangau de lângă Füssen (în sud-vestul Bavariei, Germania).

Palatul a fost comandat de regele Ludovic al II-lea al Bavariei ca un refugiu şi ca un


omagiu adus lui Richard Wagner. Contrar părerilor comune, Ludovic a plătit lucrările de
construcţie ale palatului din averea sa personală şi împrumuturi extinse, nu cu fonduri publice
bavareze.

Palatul s-a dorit a fi un refugiu personal al regelui retras, dar a fost deschis pentru publicul
plătitor imediat după moartea sa în 1886. De atunci, peste 60 de milioane de oameni au vizitat
Castelul Neuschwanstein. Peste 1,3 milioane de turişti îl vizitează anual, cu un maxim de 6.000
pe zi, în timpul verii.

Palatul a apărut în mai multe filme şi a fost sursa de inspiraţie pentru Castelul Frumoasei
din Pădurea Adormită din Disneyland şi, mai târziu, pentru alte structuri similare. Castelul este
una dintre cele mai renumite atracţii turistice din Germania. În apropiere se află Castelul
Hohenschwangau.

Heidelberg

2
Împrejurimile au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri, urme ale mai multor aşezări
au fost descoperite în jurul sanctuarelor celtice de pe pe dealul Heiligenberg. În timpul
Imperiului Roman, aici a existat un fort şi o garnizoană.

Heidelberg a fost atestat documentar pentru prima oară în 1196 (relativ târziu, având în
vedere că alte aşezări din vecinătate - unele devenind între timp chiar cartiere ale actualului oraş
- sunt atestate deja din sec. VII-IX).

Multă vreme, Heidelbergul a constituit reşedinţa Palatinatului Inferior ("Electoral") (în


germană Kurpfalz), unul din statele feudale de primă importanţă ale Sfântului Imperiu Roman de
Naţie Germană. În urma Bulei de Aur din 1329, Contele Palatin (Pfalzgraf) al Rinului devine
unul din cei şapte Principi Electori.

În 1386, Principele Ruprecht I-ul înfiinţează Universitatea din Heidelberg, una din cele mai
vechi instituţii de acest fel din Europa (şi cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei).

Palatinatul a fost unul din primele state protestante în sec. al XVI-lea. Heidelbergul devine
un important centru al Reformei.

În sec. al XVII-lea, oraşul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările
Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populaţia regiunii piere în urma
sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul
Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupaţie. Astăzi, ruinele
castelului reprezintă atracţia turistică principală a Heidelbergului.

În 1720, reşedinţa Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul îşi


pierde importanţa politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului
(sec. al XIX-lea) şi al Liberalismului (sec. al XX-lea).

În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul scapă ca prin minune de distrugeri,
găzduind în perioada postbelică un important centru de comandă al forţelor militare aliate
(Cartierul General al US Army Europe).

Castelul Heidelberg este una dintre cele mai renumite castele-ruine dinGermania,
fiind simbolul reprezentativ al oraşului Heidelberg. Până când a fost distrus în 1689 şi 1693, de
soldaţii lui Lududovic XIV în războiul din Palatinat pentru succesiune, castelul a fost rezidenţa
princiară a Palatinatului din Renania.

3
Castelul este caraterizat printr-o arhitectură de tipul renaşterii nordice, fiind în prezent
parţial restaurat. Ruina se înalţă pe o înălţime de 80 de m deasupra oraşului Heidelberg, la nord
de muntele Königstuhl (Tronul regelui).

AUSTRIA

Salzburg

Oraşul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte
datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în
aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea
salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de ani locul este ocupat de celţi. Începând cu
15 î.C. micile comunităţi umane din zonă formează un oraş pe malurile râului Salzach. Romanii
îl denumesc în timpul împaratului Claudius (41-45 î.C.) Juvavum şi îl recunosc ca municipiu,
fiind unul din cele mai importante oraşe ale provinciei Noricum.

Următorul moment semnificativ în istoria Salzburg-ului o constituie, în anul 700 d.C.,


venirea misionarului Rupert în oraş. Acesta construieşte o biserică închinată apostolului Petru
(Peterskirche) şi renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile
unei mânăstiri de măicuţe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul oraşului
Salzburg.

În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala
domnitorilor bavarezi, este numit dioceză şi arhidioceză şi deţine proprietăţi vaste împrejurul
oraşului. În anul 1077 începe construcţia fortăreţei de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe
ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc zidurile oraşului.

Imaginea barocă actuală a oraşului datează din secolul al XVII-lea, când arhiepiscopii Wolf
Dietrich von Raitenau, Markus Sittikus von Hohenems şi Paris Lodron pun în aplicare concepţia
ahitecturală a lui Wolf Dietrich.

În 1816 Salzburg trece sub administraţia Austriei. Doi ani mai târziu, în urma unui incendiu
puternic, oraşul nou este distrus în întregime.

4
Castelul Hohensalzburg

Construit în 1077 de către arhiepiscopul Gebhard, Castelul Hohensalzburg este situat în


apropierea oraşului Salzburg, fiind şi cea mai populară atracţie a acestuia. Masiva construcţie
este aşezată pe dealul Festungsberg şi este unul dintre cele mai mare castele din Europa.

Conflictul lui Gebhard cu împăratul Henric al IV-lea în timpul Controversei investiturilor a


determinat extinderea castelului, arhiepiscopul luând partea Papei Grigore al VII-lea şi al
uzurpatorului german Rudolf de Rheinfelden. Castelul a fost extins treptat pe parcursul secolelor
următoare. Zidurile şi turnurile de apărare au fost construite în 1462 în timpul principelui-
arhiepiscop Burkhard al II-lea von Weißpriach.

În timpul conducerii sale (1495-1519), principele-arhiepiscop Leonhard von Keutschach a


extins în continuare castelul. Cu ajutorul său Matthäus Lang von Wellenburg, care i-a succedat
mai târziu lui Leonhard, a scris în 1515 o descriere a Reisszug-ului, un funicular timpuriu şi
foarte primitiv, care a facilitat accesul mărfurilor în curtea superioară a castelului.

Singura dată când fortăreaţa a fost asediată a fost în timpul Războiului ţărănesc German din
1525, când un grup de mineri, fermieri şi orăşeni au încercat să-l alunge pe principele-
arhiepiscop Matthäus Lang, dar nu a reuşit să ocupe castelul. În 1612 arhiepiscopul detronat
Wolf Dietrich von Raitenau a murit în închisoarea de aici. În timpul Războiului de Treizeci de
Ani, arhiepiscopul-conte Paris de Lodron a întărit apărarea oraşului, inclusiv Hohensalzburg. El

5
a adăugat diverse anexe la cetate, cum ar fi depozitele de praf de puşcă şi casele de poartă
suplimentare.

Fortul s-a predat fără luptă trupelor franceze de sub comanda generalului Jean Victor Marie
Moreau în timpul Războiului napoleonian al celei de-a doua coaliţii din 1800, iar ultimul
principe-arhiepiscop, contele Hieronymus von Colloredo a fugit laViena. În secolul al XIX-lea,
el a fost folosit drept cazarmă, depozit şi temniţă înainte de a fi abandonat ca avanpost militar în
1861.

Castelul Hohenwerfen

Situat pe valea Salzach la aproximativ 40 de km sud de oraşul Slazburg.

Primele fortificaţii au fost construite între anii 1075-1078, în timpul Luptei pentru
Investitura, din ordinul arhiepiscopului Gebhard de Slazburg. Acesta a fost una dintre cele trei
mari fortificaţii ridicate de arhiepiscop (celelalte 2 Hohensalburg şi Petersberg din regiunea
Carinthiei), un aliat al Papei Grigore al VII-lea, pentru a securiza zona arhiepiscopiei de Salzburg
de tendinţele de cucerire ale regelui Henric IV. In secolele următoare construcţia a fost folosită
atât ca bază militară, dar şi ca reşedinţă a pricipilor şi arhiepiscopilor din regiunea Salzburgului.
Fortăreaţa a fost extinsă în secolul 12, iar mai apoi în secolul 16, în timpul Războiului Ţărănesc
German, castelul a suferit diferite deteriorări.

6
ROMÂNIA
Castelul Corvinilor (Hunedoara)

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi
întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti. Este o construcţie impunătoare,
prevăzută cu turnuri, bastioane şi un donjon. Acoperişurile sunt înalte şi acoperite cu ţiglă
policromă. Castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu.

Cetatea a fost una dintre cele mai mari şi vestite proprietăţi ale lui Ioan de Hunedoara.
Construcţia a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct
strategic întărit, cât şi drept reşedinţă feudală. Cu trecerea anilor, diverşii stăpâni ai castelului i-
au modificat înfăţişarea, îmbogăţind-ul cu turnuri, săli şi camere de onoare. Galeria şi donjonul-
ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul
lui Ioan de Hunedoara, precum şi Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un
vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părţi ale
construcţiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepţii), Turnul
buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate şi Sala Dietei, având medalioane
pictate pe pereţi (printre ele se găsesc şi portretele domnilor Matei Basarab din Ţara
Românească şi Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai desluşeşte

7
destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că îşi trag numele
urmaşii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul
lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri.

Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a
promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat
fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt.

Se spunea că inscripţia de pe zidul fântânii înseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate,
conţinutul descifrat de specialişti este Cel care a scris această inscripţie este Hasan, care trăieşte
ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Castelul Kendeffy

Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria Orlea din judeţul Hunedoara. A fost
construit de către familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogaţi la acea vreme, care
aveau nevoie de o reşedinţă în Ţara Haţegului.

8
Edificiul a fost naţionalizat în 1946 de către comunişti, iar din anul 1982 castelul a fost
preluat de către administraţia judeţeană Hunedoara şi transformat în hotel.