Sunteți pe pagina 1din 27

Moldova

Managementul de caz

- Suport de curs -
CUPRINS

Capitolul I. Conceptul de „management de caz”


1. Definitie
2. Scopurile managementului de caz
3. Formele managementului de caz
3.1. Management de caz centrat pe resurse
3.2. Managementul apreciativ
3.3. Managementul centrat pe probleme
3.4. Managementul centrat pe rezultate
4. Functiile managementului de caz

Capitolul II. Etapele managementului de caz


1. Identificarea si inregistrarea cazului
2. Evaluarea initiala
3. Evaluarea detaliata
4. Echipa multidiciplinara
5. Planul individualizat de asistenta/protectie
6. Monitorizarea si reevaluarea
7. Monitorizare post – integrare si inchiderea cazului

Capitolul III. Managerul de caz


1. Ce este managerul de caz?
2. Rolurile managerului de caz
3. Codul etic al profesiei de asistent social

Anexe

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 2


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Capitolul I
Conceptul de “management de caz”

1. Definitie

Managementul de caz in asistenta sociala a devenit o practica recunoscuta, chiar impusa


prin lege in tarile europene. Managementul de caz este vazut ca o forma de articulare a
tuturor interventiilor (sociale, medicale, psihologice etc.) pe care le realizeaza diferite
categorii de specialisti in vederea maximizarii eficientei acestor interventii specifice.

Managementul de caz in asistenta sociala este “o metoda de a oferi servicii, prin care
asistentii sociali profesionisti evalueaza nevoile clientului si a familiei sale in colaborare
cu el, coordoneaza, monitorizeaza evalueaza si sustine clientul pentru a accesa servicii
sociale care sa raspunda acestor nevoi” (NASW, 1992 : 1). Aceasta definitie a
managementului de caz in asistenta sociala pune accent in mod deosebit pe nevoile
clientului si pe modul in care serviciile oferite raspund acestor nevoi. Alti autori au vazut
in managementul de caz “un set logic de pasi si un proces de interactiune in cadrul retelei
de servicii prin care se asigura ca beneficiarii primesc serviciile de care au nevoie intr-o
forma de sprijin eficace, eficienta si la un cost acceptabil” (Weil si Karls, 1985 : 2).

Definitiile managementului de caz sunt dependente de variatiile generate de designul


acestuia, de modul cum este vazuta interventia si coordonarea sa, de implicarea
beneficiarilor, de raspunsurile clientilor la modificarea situatiei in care se gasesc si de
modelele promovate in practica asistentei sociale. Depasind varietatea tipurilor de clienti
ai serviciilor sociale, structura managementului de caz este similara pentru diferite
categorii de persoane beneficiare de servicii, dar activitatile propuse sunt adaptate
caracteristicilor fiecarei categorii in parte: evaluarea initiala, planificarea interventiei,
monitorizarea, evaluarea rezultatelor etc.

Managementul de caz este vazut si ca o “metoda de interventie pentru a le oferi servicii


clientilor care necesita ingrijire pe termen lung” (Rothman, 1991: 520). Bazele teoretice
ale managementului de caz permit utilizarea acestuia pentru diferite categorii de populatii
vulnerabile si defavorizate. Din perspectiva lui Rothman, managementul de caz
incorporeaza doua functii esentiale: consilerea individuala, oferirea sfaturilor si terapiei
clientilor din comunitate; b) conectarea clientilor la reteaua de servicii din comunitate
oferite de organizatii guvernamentale si nonguvernamentale. Din acest punct de vedere,
managementul de caz are un caracter complex, micro- si macrosocial, ca forma de
interventie la nivel individual, dar si la nivel comunitar, ce necesita resurse pentru a putea
fi aplicat.

2. Scopurile managementului de caz

Scopul principal al managementului de caz este acela de a optimiza funcţionarea


clientului prin oferirea unor servicii de calitate în cel mai eficient mod indivizilor cu nevoi
multiple şi complexe. Ca toate celelalte metode de practicã în asistenţã socialã,
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 3
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
managementul de caz se clãdeşte pe fundamentul unei pregãtiri profesioniste, valori,
cunoştinţe, teorii şi abilitãţi utilizate pentru atingerea unor scopuri care sunt stabilite în
colaborare cu clientul şi familia acestuia, atunci când este cazul. Astfel de scopuri includ:
 sporirea capacitãţilor de dezvoltare, de rezolvare a problemelor şi de coping ale
clienţilor;
 crearea şi promovarea acţiunilor eficiente şi umaniste în cadrul sistemelor care
oferã resurse şi servicii oamenilor;
 punerea în legãturã a oamenilor cu sisteme care le oferã acestora resurse, servicii şi
oportunitãţi;
 îmbunãtãţirea scopului şi capacitatea sistemului de furnizare a serviciilor;
 contribuţia la dezvoltarea şi îmbunãtãţirea politicilor sociale.

3. Formele managementului de caz

In functie de strategia folosita in utilizarea resurselor pentru realizarea obiectivelor putem


evidentia patru forme ale managementului de caz inspirate de modelul analizei SWOT: a
punctelor tari (strenghts), a punctelor slabe (weaknesses), a oportunitatilor
(opportunities) si a amenintarilor (threats).

a) Management de caz centrat pe resurse


Managementul de caz centrat pe resurse pune accent in mod deosebit pe managementul
resurselor, concentrandu-se asupra eforturilor necesare pentru realizarea unor obiective,
asupra costurilor financiare si asupra timpului necesar unei interventii eficiente. Atunci
cand apeleaza la servicii sociale, clientul potential beneficiar acorda o atentie deosebita
lipsei de resurse si cererea sa de ajutor urmareste tocmai atragerea unei resurse necesare
satisfacerii anumitor nevoi. Asistentul social ce e manager de caz in evaluarea initiala a
situatie clientului porneste de la aceasta sesizare, care este o realitate identificata de
client; este punctul de plecare pentru interventia sociala care, involuntar, conditioneaza
asistentul social sa gandeasca in termeni de resurse. Pentru a raspunde solicitarii prin
care clientul doreste sa obtina mai multe resurse, asistentul social construieste impreuna
cu clientul sau un inventar al resurselor si apoi acestia stabilesc un obiectiv in functie de
resursele existente, cele potentiale si cele necesare. Astfel, managementul de caz devine o
forma de administrare a resurselor.

b) Managementul de caz centrat pe rezultate


Managementul de caz centrat pe rezultate porneste, in primul rand, de la analiza
oportunitatilor si amenintarilor vazute prin prisma unor obiective stabilite pentru
rezolvarea problemei clientului. In acest caz, interventiile se orienteaza spre rezultatele
asteptate in lucrul cu clientul prin fixarea unor obiective masurabile si urmarirea atingerii
acestora prin utilizarea resurselor disponibile. Acest tip de management de caz porneste
de la ideea ca orice client are resurse disponibile, dar care nu sunt utilizate de el pentru ca
nu este constient de ele. Orientarea spre rezultate este eficienta daca managerul de caz
stabileste modalitati de recompensare a clientului in functie de rezultate sale, daca
rezultatele obtinute de client sunt apreciate pentru a mentine motivatia acestuia in
urmarirea planului de actiune si daca asistentul social pastreaza un grad ridicat de
implicare si interes ale clientului prin informarea periodica a acestuia privind rezultatele
obtinute. In fiecare raport de evaluare a rezultatelor pe care-l intocmeste managerul de

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 4


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
caz sunt completate si rezultatele anterioare; prin aceasta se construieste un istoric al
schimbarilor survenite la nivelul situatiei clientului care este util in procesul de
supervizare si la nivelul analizei cazuisticii.

c) Managementul de caz centrat pe problema


Managementul de caz centrat pe problema utilizeaza paradigma deficientei si porneste in
analiza cazului de la punctele slabe, problemele cu care se confrunta clientul si piedicile
pe care acesta le intampina in rezolvarea lor. Managementul centrat pe problema
urmareste, in principal, reintegrarea sociala a persoanelor marginalizate si imbunatatirea
calitatii vietii celor defavorizate.

d) Managementul de caz apreciativ


Managementul de caz apreciativ porneste de la ideea ca fiecare client al serviciilor sociale
are puncte tari si este capabil sa exploateze oportunitatile pe care le are. Perspectiva
apreciativa se centreaza mai ales pe reducerea vulnerabilitatii sociale prin schimbarea
cadrelor de referinta pe care le au clientii serviciilor sociale si schimbarea perspectivei de
abordare a realitatii a acestor clienti. Managementul de caz apreciativ valorizeaza, in
primul rand, resursele disponibile ale clientului si ale mediului sau, pentru ca
managementul de caz propune o schimbare a situatiei clientului prin interventii la nivel
individual si la nivelul sistemului sau al contextului in care clientul actioneaza.

4. Functiile managementului de caz

Fayol (1949) propune cinci functii ale mangementului de caz: planificarea, organizarea,
conducerea, coordonarea si controlul. Punand accent pe abilitarea personala si facilitarea
accesului la serviciile oferite de furnizorii de servicii sociale, Moore evidentiaza zece
functii ale managementului de caz:
 evaluarea abilitatii individuale de a raspunde provocarilor din mediu (urmareste
cresterea capacitatilor individului de a se adapta conditiilor exterioare);
 evaluarea capacitatii familiei si a grupului primar de a oferi ingrijire (identificarea
posibilitatilor si disponibilitatii familiei sau a grupului de apartenenta al clientului)
 evaluarea resurselor din sistemul formal de ingrijire (identificarea resurselor
disponibile in sistemul guvernamental si nonguvernamental, masurarea acestora,
aprecierea nivelului de raspuns la problemele clientului avut in vedere)
 abilitarea indivizilor in utilizarea resurselor personale pentru a raspunde
provocarilor mediului
 abilitarea familiilor si a grupurilor primare pentru a imbunatati capacitatea
acestora de a oferi ingrijire
 facilitarea negocierii indivizilor pentru resursele existente in familie, in grupul
primar sau in institutii care ofera servicii
 facilitarea schimburilor intre familie si grupul primar, pe de o parte, si sistemul
formal, pe de alta parte
 evaluarea continua a nevoilor clientilor
 evaluarea gradului in care indivizii sunt sprijiniti de families au de grupul primar si
de furnizorii de servicii
 evaluarea modului in care eforturile familiei sau ale grupului primar sunt integrate
celor ale sistemului formal.
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 5
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Capitolul II
Etapele managementului de caz

Managementul de caz este un proces care implică parcurgerea unor etape


interdependente, care sunt aceleaşi în soluţionarea fiecărui caz în parte.

I. Identificarea si inregistrarea cazului (presupune un proces de depistare a persoanei


/ familiei aflate in dificultate);
II. Evaluarea initiala (presupune o investigare sumara a situatiei beneficiarului pentru
a decide daca acesta se incadreaza in criteriile de asistenta sociala);

Deschiderea cazului este ziua in care asistentul social, cu acordul supervizorului, decide
cu privire la deschiderea cazului in vederea colectarii informatiei si intreprinderii
actiunilor pentru solutionarea acestuia.
III. Evaluarea complexa / detaliata (presupune o investigare si analiza amanuntita a
tuturor elementelor care sunt implicate in cazul respectiv: beneficiarul si mediul sau
de viata, familia si sistemul de relatii sociale, factorii care au generat situatia de risc,
resursele posibile pentru rezolvarea cazului, etc.)
IV. Echipa multidisdiplinara
V. Planul de interventie (presupune actiuni specifice de interventie realizate de catre
asistentul social, care este si managerul de caz, precum si mobilizarea si implicarea
tuturor resurselor umane, financiare, materiale, comunitare identificate de catre
acesta in vederea rezolvarii cazului prin indeplinirea obiectivelor planului
individualizat de asistenta);
VI. Monotorizare si reevaluare (prevede evaluarea periodica a progreselor
beneficiarului, precum si imbunatatirea planului individualizat de asistenta);
VII. Inchiderea cazului si monitorizarea post interventie (toate obiectivele planului
individualizat de asistenta au fost atinse si beneficiarul este integrat socio-
profesional, managerul de caz realizand si o monitorizare post servicii).

Mecanismul de referire al cazului in sistemul de servicii sociale, de cele mai multe ori,
incepe la nivel de comunitate, unde asistentul social comunitar presteaza servicii sociale
in conformitate cu procedurile managementului de caz. Referirea cazului spre alte servicii
sociale se realizeaza la propunerea asistentului social comunitar prin intermediul
asistentului social supervizor si seful Serviciului de asistenta sociala comunitara.

I. Identificarea si inregistrarea cazului – este un proces de depistare a persoanei /


familiei aflate in dificultate, realizat de asistentul social prin interactiune activa cu
membrii comunitatii pentru depistarea persoanelor aflate in dificultate, precum si cu
institutiile din comunitate: primaria, scoala, gradinita, politia, medicul de familie,
organizatiile ne-guvernamentale active in domeniul asistentei sociale si altele. Pentru
facilitarea acestui proces asistentul social trebuie sa stabileasca relatii de colaborare
eficienta cu institutiile si membrii comunitatii.
Identificarea potentialilor beneficiari se efectueaza prin mai multe cai:
- obtinerea informatiei despre caz de la familie, rude, vecini si alti membri ai
comunitatii

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 6


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
- recomandari facute de catre diferite instante si institutii;
- adresarea de sine statator a persoanelor;
- cazuri descoperite de asistentul social, etc.

Prin informarea si sensibilizarea comunitatii, asistentul social sporeste procesul de


identificare a potentialilor beneficiari si accesul lor la servicii.

Dupa identificarea cazului acesta este inregistrat intr-un registru special, in care se
noteaza informatia primara despre beneficiar si se defineste problema din spusele
persoanei care identifica cazul. Pentru definirea si confirmarea situatiei beneficiarului
asistentul social ar putea sa aiba discutii telefonice cu persoane fizice sau juridice
relevante.
In baza acestei informatii asistentul social decide daca cazul se incadreaza in criteriile de
eligibilitate pentru serviciile sociale. In cazul confirmarii problemei se deschide dosarul
beneficiarului. La aceasta etapa, cazul poate fi referit spre servicii sociale specializate la
nivel de raion.

In cazul Centrului de Reintegrare Sociala, tinerii sunt selectaţi din cadrul instituţiilor de
catre specialiştii centrului (în baza unui acord stabilit dintre proiect, ME şi conducerea
şcolii), pot fi îndreptaţi de alte organizaţii - parteneri sau se pot adresa independent.
Tinerii trebuie să-şi dorească integrarea socială şi profesională. Să se implice în procesul
de reabilitare. Să-şi dorească integrarea în regiunea în care activează centrul. Odată admis
în centru tînărul va semna un contract în care se vor stipula condiţiile de prestare a
serviciilor, durata de găzduire, drepturile şi obligaţiile în cadrul centrului.

II. Evaluarea initiala


In baza identificarii cazului, asistentul social isi planifica evaluarea initiala a
beneficiarului si a familiei lui, care este o investigare de o singura data realizata in baza
vizitei la domiciliu a persoanei in dificultate (sau in orice alt loc unde se afla la moment –
la rude, vecini, cunoscuti, etc.). O buna evaluare initiala trebuie sa corespunda
urmatoarelor cerinte: trebuie sa inceapa de la situatia in care se afla beneficiarul la
moment, sa contina descrierea problemei si specificarea necesitatilor, sa nu contina
prejudecati din partea asistentului social. De regula, pentru evaluarea initiala este
utilizata ancheta sociala, care contine date generale despre conditiile locative si sociale ale
persoanei in dificultate. Ancheta sociala de completeaza de asistentul social. In cazurile
dificile, el implica si alti specialisti de referinta, care semneaza ancheta respectiva
(lucratorul social, politistul de sector, secretarul primariei, reprezentantul scolii,
gradinitei de copii, medicul de familie, etc.)

Ancheta sociala este structurata pe mai multe capitole: (Anexa nr.1)


1. Date de identificare, care contin informatii despre componenta familiei, alte
persoane care mai locuiesc in casa (numele, prenumele, data si locul nasterii), actele de
identitate (certificat de nastere, buletinul deidentitate, pasaport, legitimatie)
2. Conditiile de trai, care cuprind date despre statutul legal al spatiului locativ,
dotarea locuintei, numarul si suprafata camerelor, conditii de incalzire, iluminarea
locuintei, starea de igiena, bunurile care sunt in locuinta.

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 7


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
3. Venitul lunar al familiei, care include bugetul general al membrilor familiei
(salariati sau nesalariati), se inregistreaza toate sursele de venit ale familiei (salarii,
pensii, alocatii, compensatii, indemnizatii, ajutor de somaj, ajutor social, burse, alte
venituri). De asemenea se inregistreaza daca bugetul familiei este stabil sau ocazional. In
cazul in care bugetul este ocazional se precizeaza cauzele, de exemplu, dependenta de
alcool si droguri, probleme de sanatate, situatii exceptionale, ce necesita cheltuieli
suplimentare.
4. Problemele cu care se confrunta familia, include informatii privind situatia
din familie in baza observatiilor si discutiilor efectuate de catre asistentul social cu
membrii familiei, cat si problemele pe care le enunta singura familia.
5. Concluzii, se refera la situatia generala a familiei conform datelor constatate.
6. Recomandari, se mentioneaza toate propunerile privind solutionarea
problemelor, luand in consideratie situatia constatata si masurile ce pot fi intreprinse
conform legislatiei in vigoare.

In cazurile dificile, la sfarsitul efectuarii evaluarii initiale, asistentul social coordoneaza


activitatea sa cu cupervizorul in scopul luarii deciziei cu privire la actiunile ulterioare
asupra cazului. Acestea pot fi:
 Beneficiarul are nevoie de servicii sociale si cazul necesita efectuarea evaluarii
complexe;
 Beneficiarul nu are nevoie de servicii socile, deoarece nu se incadreaza in criteriile de
asistenta sociala, persoana fiind anuntata despre decizia luata.
In primul caz se deschide dosarul beneficiarului, in cel din urma dosarul nu se deschide,
dar informatia din ancheta sociala este inclusa in baza de date a beneficiarilor.

III. Evaluarea detaliata

Managerul de caz, împreună cu o echipă corespunzătoare de profesionişti, asigură


realizarea evaluării detaliate/ complexe a situaţiei copilului.
Prin utilizarea managementului de caz, copilul / adultul beneficiază de o evaluare
comprehensivă şi multidimensională a nevoilor sale specifice şi individuale, precum şi ale
familiei sale.

Evaluarea detaliată se realizează în cadrul întâlnirilor cu cei implicaţi, atât în mediul de


viaţă al acestora, cât şi la sediul serviciilor specializate. În vederea realizării evaluării
detaliate, MC stabileşte şi solicită implicarea în evaluare a unei echipe de profesionişti
(psihologi, asistenţi sociali şi alţii) în funcţie de situaţia şi natura cazului. Copilul şi
familia/ reprezentantul legal sunt implicaţi activ în procesul de evaluare.

MC consemnează informaţiile obţinute în cadrul acestor întâlniri în rapoarte de vizită/


întâlnire care includ cel puţin următoarele aspecte: sinteza discuţiilor purtate în cursul
întâlnirii, data, locul şi scopul vizitei următoare, agreată în prealabil cu familia şi copilul.

Vizitele la domiciliul familiei se realizează pe baza unui program stabilit de comun acord
cu familia şi copilul. În cazul în care este nevoie, MC poate realiza şi vizite neanunţate,
numai dacă apreciază că există motive temeinice şi cu acordul şefului ierarhic.

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 8


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Evaluarea cazului se va realiza conform formularului unificat de evaluare complexa. Vor fi
utilizate doua tipuri de formulare: formulare de evaluare complexa a familiei cu copii
(Anexa 2) si formulare de evaluare complexa a adultului (Anexa 3).

In cazul evaluarii complexe centrate pe copil sunt studiate necesitatile lui de dezvoltare,
capacitatea parintilor de a satisface aceste necesitati, precum si influenta familiei extinse
si a mediului in care locuiesc. In evaluarea centrata pe adult vor fi elucidate aspecte
privind mediul de viata, starea de sanatate, istoricul social.

In cazul in care in familia cu copii sunt personae adulte ce necesita asistenta, atunci se
efectueaza evaluarea complexa conform formularului de evaluare complexa a adultului.
Raportul de evaluare complexa reprezinta sumarul analizei tuturor informatiilor colectate
de catre asistentul social si trebuie sa fie sustinut de dovezi pentru a justifica declaratiile
facute. Acest raport este adus la cunostinta beneficiarului si toate comentariile pe care ei
doresc sa le faca, trebuie effectuate inainte de desfasurarea sedintei de planificare a
asistentei necesare.

1) In cadrul evaluarii complexe a familiei cu copii trebuie sa se ia in considerare


urmatoarele aspecte:

a) Date generale: numele si prenumele copilului, statutului copilului, data, luna, anul
nasterii, adresa, componenta familiei
b) Relatiile in cadrul familiei
 Istoricul si functionarea familiei
Include atat factori genetici, cat si psiho-sociali. Functionarea familiei este influentata de
cine locuieste in gospodarie si care este relatia intre membrii familiei si copil (gradul de
rudenie); schimbarile semnificative in componenta familiei / gospodariei; istoria
copilariei parintilor; cronologia evenimentelor semnificative in componenta familiei,
inclusive relatiile intre frati si impactul lor asupra copilului; punctele tari si slabe ale
familiei; absenta unuia dintre parinti; relatia intre parintii separate.
 Familia extinsa (cine sunt membrii familei extinse si care este rolul si importanta
lor pentru copil si parinti si in ce masura)
 Locuinta, angajarea in campul muncii si veniturile financiare (descrierea
interiorului si exteriorului locuintei, utilitatile de baza – apa, incalzirea,
canalizarea, facilitatile ce tin de pregatirea hranei, curatenie, igiena si siguranta;
locurile de munca ale parintilor si cum afecteaza acest lucru relatiile cu copilul;
veniturile temporare sau permanente ale veniturilor familiei)
 Factorii si resursele sociale si comunitare (gradul de integrare sau izolare a
familiei si copilului, relatiile de vecinatate, descrierea serviciilor din comunitate)
c) Actuala capacitate parentala, inclusive sprijinul disponibil din partea familiei
extinse
 Ingrijirea si asigurarea securitatii copilului (satisfacerea necesitatilor fizice ale
copilului – asigurarea hranei, caldurii, adapostului, imbracamintei curate si
adecvate, cat si a conditiilor pentru igiena personala)
 Satisfacerea necesitatilor emotionale ale copilului, de apartenenta culturala si
religioasa

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 9


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
 Sprijinirea si orientarea profesionala a copilului de catre parinti (incurajare si
stimulare cognitive, dezvoltarea potentialului copilului, acces la forme de
invatamant)
 Stabilitatea (asigurarea unui mediu familial suficient de stabil pentru a facilita
dezvoltarea atasamentului copilului)
d) Progresul in dezvoltarea copilului
 Starea generala a copilului (starea fizica, mintala, psihica a copilului)
 Stima de sine, auto-cunoastere si identitatea (sentimental de apartenenta si
acceptare de catre familie a copilului, grupului de copii de aceeasi varsta si a
societatii)
 Relatiile familiale si sociale
 Abilitati de autoingrijire si independenta

2) In cazul evaluarii complexe a adultului vor fi elucidate urmatoarele aspecte: siguranta


personala si de mediu, demnitatea, autonomia, mobilitatea, auto-realizarea, incluziunea
sociala, interactiunea cu alte grupuri sau varste.
a) Date personale
 Nume, prenume, data si locul nasterii
 Stare civila / statutul juridic (necasatorit, casatorit, divortat)
 Domiciliul (se completeaza domiciliul din actul de identitate si, in situatia in care
acesta nu coincide cu domiciliul de fapt, vor fi mentionate ambele adrese).
b) Starea de sanatate
 Istoricul medical (se inregistreaza afectiunile grave acute sau cornice, antecedente
medicale din familie)
 Starea de sanatate prezenta (daca este buna, se completeaza clinic sanatos, iar
daca sufera de o afectiune se va specifica diagnosticul si alte informatii obtinute din
certificatul medical de sanatate, fisa de examinare psihiatrica daca e cazul.)
 Starea emotionala (se va inregistra daca persoana este tensionata, echilibrata /
dezechilibrata, agresiva, obsedata etc.)
c) Istoricul social (se descriu evenimentele importante din viata beneficiarului, prezentate
in ordine cronologica, precum si aspecte care au relevanta pentru analiza situatie de criza
existente, relatiile anterioare cu asistenta sociala – alte servicii si prestatii sociale)
d) Aspecte privind mediul de viata (starea materiala – locuinta, proprietati, situatia
financiara – venituri permanente sau temporare, gradul de independenta sociala,
capacitatea de autodeservire, sistemul de relatii personale si comunicare)

Exercitiu:

Cazul „Andrei”
Asistentul social din cadrul serviciului de asistenţă socială a fost informat de către
vecinul lui Andrei că acesta îşi bate copiii în fiecare seară, iar copiii se tem să mai
doarmă acasă seara; cei mai mici fug la vecini, iar cei mari pleacă la mătuşa lor în alt
sat. De când i-a murit soţia, Andrei îşi îngrijeşte singur cei 5 copii. Acum nu mai are
serviciu şi lucrează cu ziua prin sat; seara ajunge acasă de cele mai multe ori beat, iar
de copii nu mai are grijă. Din cei trei copii şcolari numai unul mai merge la şcoală. Cei
mari au grijă de fraţii mai mici şi îşi petrec timpul cerşind pentru a cumpăra mâncare.

• Identificaţi problemele.
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 10
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
• Stabiliţi priorităţile.

IV. Echipa multidisciplinara

Managerul de caz asigură implicarea şi conlucrarea, pe parcursul tuturor etapelor


managementului de caz, a unei echipe de specialişti, multidisciplinară şi, după caz,
interinstituţională, precum şi intervenţia punctuală a unor specialişti colaboratori atunci
când este necesar.

Munca în echipă şi parteneriatul interinstituţional asigură abordarea globală a situaţiei


beneficiarului, prin acţiuni sinergice şi coerente şi contribuie în mod esenţial la
soluţionarea cazului. Managerul de caz dispune de următoarele documente:
cartografierea serviciilor sociale, lista cu servicii/ instituţii şi specialiştii cu care furnizorul
de servicii are încheiate contracte de colaborare şi lista cu instituţiile publice pentru copil
şi familie existente la nivelul judeţului/ sectorului/ raionului (inspectoratul de poliţie,
direcţia de sănătate publică, spitale, inspectoratul şcolar etc.)

Membrii echipei multidisciplinare pot fi: medicul (asistentul medical, psihologul,


politistul, pedagogul, preotul, voluntarii, reprezentanti ai unui ONG. Fiecare membru al
echipei este in acelasi timp si reprezentantul unui serviciu, astfel incat functionarea unei
echipe multidisciplinare implica o interventie la nivel inter-institutional. Coordonarea
inter-institutionala urmareste obtinerea unor informatii relevante despre resursele si
necesitatile beneficiarului si ale mediului sau din cadrul retelei de servicii sociale.

Managerul de caz asigură organizarea întâlnirilor echipei (numite întâlniri de caz) în mod
periodic – cel puţin o dată pe săptămână - pentru a discuta cazurile şi a lua deciziile
necesare soluţionării acestora. În funcţie de situaţie, managerul de caz se poate întâlni şi
individual cu profesioniştii implicaţi în rezolvarea cazului. La aceste întâlniri pot participa
familia/ reprezentantul legal şi copilul dacă echipa/ profesioniştii consideră că este
necesar.

Exercitiu:
 Alcatuiti echipa pluridisciplinara care va actiona in cazul “Andrei”.

V. Plan de interventie 1

In functie de datele obtinute despre beneficiar, in rezultatul evaluarii complexe, asistentul


social va rezuma informatiile despre situatia lui si va recomanda actiuni de interventie,
care vor fi stipulate in Planul individualizat de asistenta (Anexa 4). După identificarea
resurselor necesare pentru soluţionarea problemei, asistentul social împreună cu
persoana asistată trebuie să găsească resursele care pot fi folosite dintre cele disponibile.
Sistemul de resurse nu este legat numai de fondurile financiare, ci trebuie considerate şi
alte forme de resurse, cum ar fi suportul social sau reţelele familiale / comunitare. În
evaluarea resurselor care ar putea fi utilizate trebuie să se aibă în vedere:

1
Plan individualizat de asistenta (in legislatia asistentei sociale din Republica Moldova)
Plan individualizat de protectie (in legislatia asistentei sociale din Romania)
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 11
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
- disponibilitatea resurselor - resursele sunt prezente în cantitate suficientă pentru toţi cei
care au nevoie de ele?;
- distribuţia resurselor în mediul urban şi rural şi accesul la resurse al celor care au nevoie
de ele. Trebuie să se ţină seama de faptul că oamenii care au nevoie de resurse şi servicii
sunt de obicei prea săraci pentru a acoperi cheltuielile de deplasare sau din cauza
problemelor medicale nu pot să se deplaseze pe distanţe lungi;
- accesibilitatea resurselor - dacă persoanele aflate în nevoile nu ştiu de existenţa
resurselor, acestea nu pot fi considerate accesibile pentru ei.

Exericitiu
 Identificaţi resursele individuale şi comunitare care pot fi folosite pentru fiecare
problemă în cazul Andrei.

Planificarea interventiei trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:


- care sunt obiectivele ce trebuie atinse;
- care sunt factorii ce determina vulnerabilitatea beneficiarului si a familiei ce trebuie
inlaturati;
- ce poate fi schimbat in dinamica familiei;
- care sunt prioritatile;
- ce actiuni trebuie intreprinse;
- care sunt limitele de timp;
- care sunt institutiile care vor colabora in atingerea obiectivelor, in ce masura
intervenţia se poate asigura pe bază de voluntariat şi în ce masură trebuie să fie
implicaţi specialiştii.

Asistentul social împreună cu persoana asistată trebuie să transforme nevoile în obiective


ale intervenţiei. Obiectivele stabilite trebuie să fie atât specifice şi relevante pentru
problemele persoanei asistate, cât şi realizabile în raport cu:
- resursele disponibile;
- rezistenţa sau obstacolele care pot fi întâlnite;

În stabilirea obiectivelor, asistentul social trebuie să cunoască şi să se bazeze pe


priorităţile intervenţiei. În multe cazuri, asistentul social şi persoana asistată văd situaţia
şi obiectivele urmărite în mod diferit; asistentul social trebuie să ştie care sunt scopurile
pe care şi le propune şi le doreşte persoana asistată şi care sunt scopurile care se impun în
situaţia dată.

În enunţarea obiectivelor trebuie evitată confundarea lor cu metode/acţiuni/activităţi.


Acestea descriu modul în care se îndeplinesc obiectivele. Obiectivele sunt un punct final
sau jaloane spre un punct final, în timp ce metodele sunt drumul pe care se ajunge acolo.
O condiţie pe care trebuie să o îndeplinească obiectivele este să fie SMART:

- S - sa fie specifice, simple, enunţul nu trebuie să conţină conjuncţii “şi”;


- M – Măsurabile – trebuie să poată fi evaluate cantitativ;
- A – să poată fi Atinse, sa fie abordabile;
- R – Realiste;
- T – limitate în Timp.

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 12


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Exemple de formulare a obiectivelor:

Problema: Ionuţ, fiul doamnei Popescu, nu vine seara acasă.


Obiectivul: Ionuţ va ajunge în fiecare seară acasă la ora 10.00.
Problema: Dan, fiul domnului Petre, lipseşte de la şcoală.
Obiectivul: Dan ajunge la şcoală în fiecare zi şi participă la cursuri.

Problema Obiectivul Actiuni

Exercitiu:
Stabiliti obiectivele planului de interventie in cazul “Andrei”.

Planificarea este puntea de legătură între evaluare şi intervenţie. În planificarea


intervenţiei este detaliat cursul acţiunilor, sunt specificate responsabilităţile părţilor
implicate şi timpul necesar pentru realizarea fiecărei acţiuni. Un aspect important în
planificare este cunoaşterea serviciilor din reţea şi respectarea rolului şi a
responsabilităţilor specialiştilor din alte servicii pentru acţiunile planificate, precum şi
respectarea atribuţiilor şi responsabilităţilor managerului de caz în cadrul serviciului.

La aceasta etapa se recomanda semnarea unui acord de colaborare intre beneficiar si


asistentul social, care este si manager de caz. (Anexa nr. 6)
Acordul este un instrument care se individualizeaza pentru fiecare caz in parte in functie
de specificul acestuia si de continutul planului individualizat de asistenta. Utilizarea
acordului in relatia cu beneficiarul are rolul de a determina responsabilizarea acestuia si
implicarea in interventie ca parte activa. De asemenea, forma scrisa a termenilor de
colaborare dintre asistentul social si beneficiar are rolul de a constientiza propriile
responsabilitati. Nerespectarea ulterioara a termenilor acordului pot argumenta decizii
ale asistentului social cu privire la cazul respectiv (intreruperea sprijinului financiar,
prelungirea perioadei de interventie, reevaluarea situatie de risc etc.).

In acord vor fi enumerate:


Obiectivele – se inregistreaza obiectivele stabilite de asistentul social in cadrul planului
dindividualizat de asistenta. Ex: pentru un caz de prevenire a institutionalizarii,
obiectivele pot fi: mentinerea integritatii familiale, identificarea unui loc de munca pentru
parinte, scolarizarea si reintegrarea scolara a copiilor.
Obligatiile partilor – se prezinta clar si succint responsabilitatile stabilite de comun
acord pentru ambele parti implicate in rezolvarea cazului: asistentul social si beneficiarul
serviciilor sociale. Actiunile specificate ca obligatii trebuie sa fie usor de evaluat.

Exercitiu

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 13


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Intocmiti un acord de colaborare intre un beneficiar al Centrului de Reintegrare Sociala
si managerul de caz.

VI. Monitorizare si reevaluare

Monitorizarea se referă la înregistrarea continuă a ceea ce se întâmplă pe parcursul


desfăşurării acţiunilor. În funcţie de efectul intervenţiei asupra contextului de viaţă al
persoanei asistate, asistentul social va decide dacă va continua, modifica sau opri acţiunile
prevăzute în planul de intervenţie. Monitorizarea este diferită de evaluare prin faptul că
este realizată atunci când acţiunile sunt în desfăşurare, pe când evaluarea are loc la
sfârşitul intervenţiei, când asistentul social priveşte în urmă la ceea ce s-a realizat.

Atunci când este posibil, asistentul social trebuie să comunice persoanei asistate
rezultatele monitorizării. Când persoana asistată are capacitatea de a identifica
schimbările care se produc, comunicarea rezultatelor monitorizării îi va oferi încredere în
realizarea acţiunilor viitoare.

Răspundeţi la întrebările:
� Au fost realizate activităţile planificate în cazul Andrei?
� Au fost atinse obiectivele propuse?
� Ce trebuie schimbat în planul de intervenţie?

Monitorizarea oficiala a progresului beneficiarului se efectueaza in cadrul sedintelor de


revedere. Managerul de caz, împreună cu echipa multidisciplinară realizează re-evaluarea
situaţiei beneficiarului odata la 5-8 saptamani de la includerea cazului in sistemul
serviciilor sociale sau câte ori este nevoie, precum şi revizuirea planului corespunzător
dacă acest lucru este necesar. Managerul de caz organizează întâlnirile cu echipa în
vederea re-evaluării situaţiei copilului şi respectiv revizuirii planului corespunzător. Re-
evaluarea situaţiei beneficiarului şi, după caz, revizuirea planului au loc în aceleaşi
condiţii de implicare activă a familiei/ reprezentantului legal şi a beneficiarului.

Managerul de caz întocmeşte raportul de re-evaluare ce trebuie avizat de şeful ierarhic şi


transmis membrilor echipei, familiei şi, după caz, beneficiarului.

Pe parcursul monitorizării unor cazuri extrem de dificile, se recomandă ca Managerul de


caz să asigure organizarea unei întâlniri a membrilor echipei multidisciplinare cu experţi
recunoscuţi în domeniul în cauză în vederea soluţionării cazurilor respective.

VII. Inchiderea cazului si monitorizarea post interventie

Inchiderea cazului se realizeaza atunci cand a fost implementat planul individualizat de


asistenta si au fost atinse obiectivele lui si au fost inregistrate progrese esentiale.
Persoanele / familiile care au beneficiat anterior de asistenta sociala si au nimerit repetat
in situatie de dificultate au dreptul sa se adreseze la asistenta sociala si atunci cazul se
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 14
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
redeschide, daca el se incadreaza in criteriile de sprijin social. Pe parcursul intervenţiei,
Managerul de caz pregăteşte familia/ reprezentantul legal şi copilul în vederea închiderii
cazului.

Cazurile beneficiarilor care necesita sustinere ulterioara in momentul reintoarcerii /


reintegrarii in comunitate beneficiaza de monitorizare post-interventie. Acest lucru este
inregistrat in dosarul beneficiarului.

În procesul de monitorizare post-servicii, asistentul social manager de caz urmăreşte


calitatea integrării sociale a beneficiarului şi colaborează cu membrii structurilor
comunitare consultative din comunitatea în care locuieşte beneficiarul. De asemenea,
managerul de caz colaborează cu profesionişti din servicii/ instituţii care pot consolida
rezultatele obţinute în urma implementării planului de interventie.

Managerul de caz întocmeşte rapoarte de monitorizare post-servicii lunar sau de câte ori
este nevoie.

Capitolul III
Managerul de caz
1. Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură coordonarea activităţilor de
asistenţă socială şi protecţie specială.

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 15


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
2. Rolurile managerilor de caz

Managerul de caz indeplineste o serie de roluri:


 rezolvarea problemelor
 sprijinul public si advocacy (reprezinta o activitate desfasurata de managerul de caz
pentru a influenta luarea unei decizii in cadrul furnizorilor de servicii al autoritatilor
locale in favoarea clientului sau. Sprijinul public reprezinta activitatea concentrata asupra
obtinerii unui suport din partea cetatenilor societatii civile, a mass-media si a altor
persoane pe care pot influenta luarea unei decizii favorabile in urma procesului de
advocacy.
 Intermedierea intre agentii sau persoane reprezinta un rol al managerului de caz care
realizeaza planul de servicii si se asigura ca acele servicii recomandate exista in
comunitate si le sunt accesibile clientilor.
 Planificarea sociala – stabilirea de obiective clare si masurabile pentru fiecare client in
parte, modalitati de realizare a activitatilor, termene-limita, planuri de evaluare si
monitorizare etc.
 Organizarea comunitara – distribuirea si alocarea resurselor existente in comunitate
pentru clientii pe care ii deserveste.
 Monitorizarea serviciilor – culegerea unor informatii legate de serviciile din
comunitate, criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca potentialii beneficiari, verificarea
permanenta a capacitatii acestor servicii si a “gradului de ocupare” a lor etc.
 Evaluarea – managerul de caz este evaluator atat al situatiei clientilor sai, cat si al
serviciilor existente
 Consultanta – ofera consultanta si celorlalti practicieni din domeniul social si pentru
celelalte care ofera servicii sociale diferitelor categorii de persoane vulnerabile si
defavorizate
 Colaborarea – colaboreaza cu ceilalti specialisti ce lucreaza pe caz, cu reprezentantii
altor institutii cu care clientii sai intra in contact, cu alti manageri de caz
 Coordonarea – dupa ce a realizat planurile de servicii, managerul de caz se asigura ca
fiecare specialist care intervine in situatia clientului sau urmareste obiectivele stabilite in
cafrul planului; ele coordoneaza echipa interdisciplinara care lucreaza pe caz nu pentru ca
ocupa o pozitie ierarhica, ci pentru ca in cadrul echipei este coordonatorul pentru cazul
sau.
 Consilierea – activitatea de sprijin pentru clientii serviciilor sociale
 Inregistrarea si monitorizarea progreselor – inregistrarea progreselor se fac prin
documentarea in cadrul dosarului clientului, iar monitorizarea acestora este utila pentru
evaluarea interventiilor si a efectelor pe care le au pentru analiza rezultatelor si a
modelelor celor mai eficiente de interventie, pentru luarea unor decizii in ceea de priveste
succesele si esecurile activitatii.

3. Codul etic al profesiei de asistent social

Etica profesională se afla la baza activităţii de asistenţă socială. Codul etic reprezintă un
set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesională. Comportamentul

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 16


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
asistentului social trebuie sa fie consecvent si responsabil, astfel încât sa nu afecteze
imaginea profesiei. Codul etic cuprinde doua capitole:
A. Valorile şi norme etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului
social; B. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii
profesionale.
Codul etic se bazează pe valorile şi normele etice fundamentale ale asistenţei sociale ca
profesie. Codul etic reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi se refera
la responsabilităţile acestora în relaţiile cu persoanele asistate, colegii, precum şi alte
categorii de profesionişti. Prevederile prezentului Cod sunt asumate de către toţi asistenţii
sociali pe toata durata practicării profesiei.
Odată cu aderarea la Cod, asistenţii sociali vor participa la punerea lui în practica şi vor
lua masuri pentru a descuraja, preveni, semnala şi corecta eventualele comportamente
care se abat de la etica profesiei. Asistenţii sociali vor fi trataţi în mod egal şi vor apăra şi
sprijinii colegii care au fost acuzaţi pe nedrept de comportament lipsit de etica. Existenta
în forma scrisa a acestui Cod, nu garantează comportamentul etic în sine.
Scopul codului etic este:
• de a identifica valorile morale fundamentale care stau la baza misiunii profesiei de
asistent social;
• de a stabili un set de responsabilităţi ale asistentului social în desfăşurarea activităţii
profesionale;
• de a clarifica responsabilităţile şi acţiunile profesioniştilor care vor rezolva posibile
conflicte de natura etica.
Prin aderarea la acest Cod, Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte reguli disciplinare
şi sancţiuni în concordanta cu principiile identificate şi acceptate prin Codul etic.
Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplica
tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. Aceste norme se refera la
responsabilităţile asistentului social ca profesionist si la relaţiile lui cu societatea,
profesia, persoanele asistate, instituţia şi colegii.

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 17


Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 18
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 19
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 20
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 21
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 22
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 23
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 24
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 25
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Anexa nr. 7

Standardele NASW (National Association of Social Workers) pentru


Managementul de Caz in Asistenta Sociala

Standardul 1. Asistentul social manager de caz trebuie sã deţinã o diplomã de


bacalaureat sau sã fi absolvit un program educaţional de asistenţã socialã acreditat de
cãtre Consiliul de Educaţie în Asistenţã Socialã şi sã posede cunoştinţele, aptitudinile şi
experienţa necesare pentru pentru a desfãşura în mod optim activitãţile implicate de
managementul de caz.

Standardul 2. Asistentul social manager de caz trebuie sã-şi utilizeze cunoştinţele şi


competenţele profesionale pentru a deservi interesului superior al clientului.

Standardul 3. Asistentul social manager de caz trebuie sã se asigure cã clientul este


implicat cât mai mult posibil, în toate fazele practicii managementului de caz.

Standardul 4. Asistentul social manager de caz trebuie sã-i asigure clientului dreptul la
intimitate şi la confidenţialitate atunci când informaţii cu privire la persoana sa sunt
dezvãluite şi altora.

Standardul 5. Asistentul social manager de caz trebuie sã intervinã la nivelul client


pentru a asigura şi /sau coordona furnizarea de servicii directe clienţilor şi familiilor
acestora.

Standardul 6. Asistentul social manager de caz trebuie sã intervinã la nivelul sistemului


de servicii, pentru a sprijini serviciile existente care asigurã management de caz şi pentru
a îmbunãtãţi oferta de şi accesul la serviciile necesare.

Standardul 7. Asistentul social manager de caz trebuie sã fie un bun cunoscãtor al


disponibilitãţii resurselor, costurilor serviciilor şi parametrilor bugetari şi sã fie
responsabil din punct de vedere contabil cu ducerea la bun sfârşit a tuturor funcţiilor şi
activitãţilor implicate de managementul de caz.

Standardul 8. Asistentul social manager de caz trebuie sã participe la activitãţile de


evaluare şi de eficientizare destinate monitorizãrii gradului de adecvare şi de eficienţã atât
al sistemului de livrare a serviciilor, în cadrul cãruia managementul de caz opereazã, cât şi
al propriilor servicii de management de caz şi de a asigura astfel, o prestaţie pe deplin
profesionistã.

Standardul 9. Asistentul social manager de caz trebuie sã aibã o încãrcãturã de caz


rezonabilã, care sã-i permitã acestuia sã planifice, sã furnizeze şi sã evalueze sarcinile
managementului de caz, privitoare la intervenţia cu clientul, precum şi cu sistemul.

Standardul 10. Asistentul social manager de caz trebuie sã-şi trateze colegii cu
amabilitate şi respect şi sã activeze pentru cooperarea interprofesionalã, intraprofesionalã
şi inter-agenţie, în interesul clientului.
Sesiune de instruire: Managementul de Caz 26
Chişinău, 07- 11 februarie 2011
Bibliografie orientativa

1. Jonhson Paul, Radulescu Ana - Managementul de caz in asistenta sociala – ghid


practice, Târgovişte, Pildner & Pildner, 2004
2. Cojocaru Stefan – Metode appreciative in asistenta sociala – ancheta, supervizarea si
managementul de caz, Iaşi, Polirom, 2005

3. Cojocaru Stefan – Managementul de caz in protectia copilului – evaluarea serviciilor si


practicilor din Romania, Iaşi, Polirom, 2008

4. Standardele NASW pentru Managementul de Caz in Asistenta Sociala

5. Ordin nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind


managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului

6. Ordin nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea


Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat
de protecţie
7. Ghid de aplicare practica – Mecanismul de referire a cazului in sistemul
de servicii sociale, aprobat prin ordinul Ministerului Protectiei Sociale,
Familiei si Copilului nr. 55 din 12 iunie 2009
8. Managementul de caz – ghidul asistentului social, aprobat prin ordinal
MPSFC nr. 71 din 3 octombrie 2008
9. Program de formare in practica asistentei sociale – Proiectul Phare 2001
“Constructia institutionala a serviciilor sociale in Romania”

Sesiune de instruire: Managementul de Caz 27


Chişinău, 07- 11 februarie 2011