Sunteți pe pagina 1din 2

TEMA: Realizează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți

particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu.
 POVESTIREA- specie a genului epic, situată ca dimensiune si amploare a subiectului între
schiță si roman
o Perspectivă narativă subiectivă (relatare din unghiul povestitorului, implicat ca
personaj sau doar ca mesager al întâmplarii);
o Relatarea unui singur fapt epic ;
o Atenția nu este centrată pe evoluția personajului, ci pe situatie ceea ce duce la
caracterul etic, exemplar al povestirii;
o Se caracterizează prin oralitate- aparența de dialog între narator si receptor.
 INTRODUCERE :
o Mihail Sadoveanu este un scriitor important al epocii interbelice, adept al orientării
tradiționaliste, fiind cel mai prolific scriitor al literaturii românești, opera sa
cuprinzând peste o sută de volume.
o Publicat în 1928, voulumul „Hanu Ancuței” reprezintă pentru „eposul sadovenian”
capodopera care face trecerea spre etapa marilor cărți sadoveniene, dar este și o
sinteză a elementelor întâlnite in povestirile anterioare : lumea satului, natura,
legenda, oralitatea.
o „Fântâna dintre plopi” reprezintă cea de-a patra povestire din volumul „Hanu
Ancuței ”.
a) Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei într-un curen cultural/
literar.
 REALISMUL- curent literar apărut in secolul al XIX-lea ca reacție împotriva
romantismului care cultivă interesul pentru sfera socială.
 Interesul pentru sfera socială : prezentarea drumetilor și a negustorilor care
se opresc la han –configurația socială a Moldovei;
 Hanul reprezinta loc de popas și petrecere, așezat în „centrul lumii” ;
 Diferențierea clară între clasele sociale: țiganii lui Hasanache si boierii de la
han;
 Personaje tipice în împrejurări tipice (tânărul boier se îndrăgostește de tânăra
țigancă.
 ELEMENTE ROMANTICE
 Înclinație pentru descrierile de natură care devin aproape lirice: descrieri ale
Moldovei: „Moldova curgea lin în soarele auriu, într-o liniște ca din veacuri”;
 Interesul pentru folclor;
 Tema iubirii tragice.
b) Prezentarea modului în care se reflectă tema în textul narativ studiat, prin comentarea a
două secvențe narative sugestive.
 Principala temă: iubirea tragică, urmată de un adânc regret al personajului, deoarece
și-a lăsat iubita să fie ucisa într-un mod oribil;
 PRIMA ÎNTÂLNIRE DINTRE ISAC SI MARGA
 Este relatată din perspectiva tânărului (cu defacte specifice tinereții:
neștiința, lipsa experienței de viață, incapabilitatea de a prevedea urmările
faptelor săvârșite;

1
 Fata care umbla cu fusta roșie prin apă îi atrage imediat atenția tânărului care
se îndrăgostește, simțind o căldură în tot corpul, ca atuci când bea o băutură
tare;
 Marga nu este așa cum consideră Hasanache „o fată proastă, care n-a ieșit
încă în lume”, ci se supune regulilor grupului, acceptând să fie folosită ca
momeală pentru tânarul călător.
 ULTIMA ÎNTÂLNIRE DINTRE ISAC ȘI MARGA
 Dacă ar fi înțeles valoarea avertismentului fetei (sacrificiul fetei care îi
destăinuie planul țiganilor, profunzimea sentimentelor, pericolul în care ea se
afla) Isac și-ar fi diminuat șansele de salvare. Licărul de conștiință se aprinde
însă prea târziu, iar manifestările lui sunt regretul și autocondamnarea;
 Marga, aflată în situașia limită de a se supune regulilor nescrise ale clanului
sau să-și salveze iubitul, alege jertfa de sine, faptă care o umanizează și o
aduce într-un plan moral superior față de Isac. (de unde rezultă și caracterul
etic al povestirii)
c) Analiza la alegere a două elemente de compoziție și de limbaj semnificatine pentru textul
narativ.
 TEHNICA NARATIVĂ- POVESTIREA ÎN RAMĂ
 Cadrul povestirii se deosebește prin vechime, belșug etc.;
 În incipit se prezintă hanul și pregătirea celor prezenți pentru o nouă zi;
 În final se revine, după ce Isac isprăvește povestirea, din nou la ramă, la
timpul toamnei aurii, prezentându-se reacțiile ascultătorilor și efectul pe
autoînvinovațirii asupra personajului-narator;
 Există un povestitor al acțiunii cadru, care asistă și devine ascultător al
ficărei narațiuni. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalți, ceea ce
dovedește prețuirea lor, faptul că este recunoscut ca unul dintre ei.
 INSTANȚELE COMUNICĂRII NARATIVE
 Narator subiectiv;
 Relația narator-receptor este mai strânsă decât în cazul nuvelei;
 Ceremonial-dialogul presupune un sistem de convenții (aparișia de departe
a lui Isac, pretextul care declanșează povestirea, formule de adresare...);
 Atmosferă- naratorul regizează o anumită tensiune, un suspans, pe tot
parcursul povestirii pentru a capta atenția receptorului.
 LIMBAJUL
 Interesul pentru culoarea locală- regionalisme: buiac (burlac), hojma
(mereu), imaș (loc de păscut);
 Interesul pentru culoarea istorică- arhaisme: catastif (registru), mazâl (boier
scos din funcție.
 CONCLUZIE:
o „Fântâna dintre plopi” este o povestire, având o narațiune subiectivizată, care se
limitează la evocarea unui singur fapt epic, o întâmplare de dragoste din tinerețea lui
Isac, o inițiere ratată. Accentul este pus pe întâmplări și situații, de unde rezultă
caracterul exemplar al operei.