( ö

Șl fROM »II

STUDIU DE DREPT BISERICESC

DE:
Dr. VALÉR MOLDOVAN

CLUJ
./ARDEALUL** INSTITUT DE ARTE GRAFICE
1922
 $1 PROBLEMA UNIFICĂRII

STUDIU DE DREPT BISERICESC

DE:
Dr. VALÉR MOLDOVAN

CLUJ
ARDEALUL* . INSTITUT DE ARTE GRAFICE
19 2 1
 6329
In amintirea moșului meu, popa din Sân-
mihai, care din fragedele mele tinerețe m’a
apropiat de cele Sfinte și mi-a turnat în
suflet dragostea față de biserica noastră
strămoșească.
Turda, Noemvrie 1921.
AUTORUL.
 Problema unificării bisericei ortodoxe, că ori­
care problemă socială, prezintă aspecte diferite, după
cum e diferit punctul de vedere din care o privim.
Ca o problemă național-politică, ea nu e decât
o parte întregitoare a voinței colective a Românilor
din provinciile unite cu țara mamă, de a trăi de
acum și până în vecie, în cadrele unui și aceluiași
stat național.
Această voință s’a manifestat fn hotărârile delà
Alba-lulia, Cernăuți și Chișinău. Ea e legea superi­
oară, care diriguește toate străduințele generației de
■azi, de a vedea cu o Zi mai curând, închegată uni­
tatea politică, culturală și socială a neamului nostru.
Sub aspectul istoric, ea se prezintă ca o re
vinire la stările’ dinainte de răpirea Bucovinei și a
Basarabiei, când bisericile acestor provincii erau
părți integrante ale mitropoliei Moldovei.
Încât pentru biserica Ardealului, e acelaș proces
de reîntoarcere la tradițiile și legăturile Canonice ale
acestei biserici cu mitropolia Gngro-Vlahiei, legă­
turi întrerupte brusc pe urma unirei unei părți d
Românilor ardeleni cu biserica Romei.
In fine, este punctul de vedere al dreptului
JbisériCesc oriental.
1*
 4

Canonul 34 apostolesc zice, că „episcopilor

fiește-cărui neam (națiune) se cuvine a ști pe cet
întâi între dânșii, și al stima pe el ca cap“.
De asemeni Canonul 38 al Sinodului VI. stabi­
lește un principiu fundamental de drept al bisericei
ortodoxe, când anunță, câ ordinea Lcmrilor biseri­
cești să se conformeze formelor noui, politice și
publice.
Nu e numai o întâmplare, că cei dintâi cari
abia la 3 luni după adunarea din Alba-Iuha au luat
în prog-amul lor unificarea, au fost preoți ortodoxi
din mitropolia Ardealului.
Intrumti 'n primul lor cong es, în zilele de
19—21 Mărțișor 1919. cu unanimă însuflețire se pro­
nunță pentru, unificarea bisericilor ortodoxe române
din România Mare, într’o singură biserică ortodoxă
română.
Oratorii și îndeosebi referentul Dr. Ciuhandur
în temeinicul său elaborat, s’au referit atât la argu­
mentul național politic, cât și la cel istoric și de drept
bisericesc.
Deatunci și până azi această chestiune a format
și formează obiectul de preocupare a tuturor facto­
rilor oficiali și neoficiali. S’au scris o sumedenie de
ștudii, s’au făcut proiecte de unificare și d,e nouă
organizare.
îndată după' congresul preoțesc s’a pronunțat
și Sinodul episcopesc al mitropoliei Ardealului, iar în ,
Iunie 1919 ministrul de culte Angheleseu a convocat
o anchetă la Sinaia, la care au participat pentru în-
tâiași-dată delegații și membrii tuturor mitropoliilor
din România întregită.
In Februarie 1920 Congresul național bisericesc
întrunit la Sibiiu, a j-adus o hotărâre publicată în>
estenso în Nr. 13 din 1920 al „Telegrafului Román.“
 — 5 —
f
In conclusul acesta, corporația legisfativă su­
premă a Metropoliei Ardealului enunță cu însufle­
țire aderența sa la mișcarea de unificare și în scopul
pregătirei unui proiect de unificare, alege o delegație
congresuală de 12 inși, cu însărcinarea, ca luând con­
tact cu delegații celerlalte biserici ortodoxe, să discute
asupra modalităților și principiilor fundamentale după
cari va avea să se facă unificarea, iar despre rezultat
să raporteze prcximului Congres național bisericesc,
singur competent de a hotăra definitiv în ceeace pri­
vește mitropolia Ardealului.
In loc de o anchetă însă, delegații Congresului
din Sibiu a fost chemați la așa numita; „Constitu­
antă bisericească“, la București, care în toamna anu­
lui 1920, după lungi discuții, a convenit asupra unei
comisii de 15, care să elaboreze un proect de statut
de unificare.
Comisia aceasta a delegat o subcomisiune de
redactare, care în 1—14 Iunie 1921, a tipărit un
„Proect de statut organic pentru organizarea Biseri-
cei Autocefale ortodoxe române“.
Proectul acesta a fost împărțit tuturor mitropo­
liilor spre studiare și cpinare.
Acesta este „în nucleo“ istoricul și stadiul de
azi al chestiunii.
înainte de a încerca să dăm un răspuns docu­
mentat asupra felului cum trebue să se facă și mai
ales cum se poate face o unificare, trebue să avem
un tablou fidel asupra organ zației de azi a părților
cari vor să se unească.
E o axiomă acceptată și de dreptul bisericesc,
că biserică e un așezământ de proveniență divină.
Temelia ei a fost pusă de însuși Isus Christos.
Pe această temelie au' zidit apoi Sfinții Apostoli și
după ei urmaș i ior. episcopii celor dintâi opt veacuri,
ir» cele VII. Sinoade ecumenice și XII. Sinoade locale.
 6

La canoanele aceste se mai adaogă și cele ale Sfin­

ților părinți.
Toate aceste alcătuesc constituția de temelie a
bisericilor ortodoxe de pretutindenea.
Dar biserica mai are și o lăture lumească și so­
cială. Sub raportul acesta ea a trebuit să vină in
contact cu celelalte organizații sociale lumești și în
linia primă: cu statul.
Nu se poate tăgădui puternica înrâurire a ideii
creștine asupra desvoltării așezămintelor sociale
omenești în cursul celor 20 veacuri ale erei creștine.
In schimb însă și societatea omenească a reac­
ționat și a influințat în mod hotărîtor evoluția orga­
nizațiilor de pe vremuri ale bisericei.
De sub această înrîurire reciprocă a puterilor
lumești și a celor bisericești nu s’a putut sustrage
nici chiar biserica militantă a Apusului. Cu atât mai
puțin ar putea o tăgădui biserica ortodoxă, care în
raportul ei cu statul, a avut întotdeauna o atitudine
împăciuitoare și conformistă.
De aici se esplică apoi, cum pe aceeași temelie
divină și canonică au răsărit în cursul veacurilor și
sub influența organizațiilor de stat cu cari Biserica
a ’venit în atingere, diferite tipuri de organizație
bisericească.
In privința aceasta ne oferă o pildă clasică»
tocmai bisericile autocafale ortodoxe române de
până acum.
Mitropolia Ardealului în organizația ei de azi,
în cadrele Statutului organic ÿagunian, e tipul celei
mai avansate organizații autonome și constituționale,
pe când Biserica din Vechiul Regat e un model de
biserică etatizată, ca să nu zicem subjugată puterii
de stat, lipsită cu desăvârșire de ori ce organizație
constituțioală in înțelesul democratic și reprezentativ.
 7

Evident, Că fără a cunoaște temeinic și obiectiv

starea de azi a celor patru biserici cari trebuie uni-'
ficate, ori ce operă de unificare va avea, „ab origine“
defectul unui diletantism primejdios, menit a compro­
mite însăși opera de unificare, în sine măreață și
necesară.
De aceea preocuparea de căpetenie a acestui
studiu va fi a prezenta un tablou sistematic și fidel
al diferitelor organizații în vigoare la cele patru, re­
spective cinci mitropolii ortodoxe române.
Numai după ce vom fi săvârșit această munca
migăloasă, ne vom spune părerea asupra felului cum
trebuie și mai ales cum se poate face adevărata
unificare.
Din considerații curat technice și practice, vom
trata mai întâi despre mitropolia Ardealului și nu­
mai după aceea despre biserica din Vechiul Regat,
cea din Bucovina și în urmă despre cea din Basa­
rabia.

Partea I.
Mitropolia Ardealului, Banatului, Cri-
șanei și Maramureșului.
Cap 1.
Scurtă reprivire istoricS.
Credincioși planului nostru de a supune unui
studiu organizațiile de azi ale bisericilor noastre, sub
raportul dreptului bisericesc în vigoare, ne simțim
dispenzați de a trata și chestiuni cari se țin de do­
meniul istoriei bisericești.
Cu toate aceste, pentru o mai ușoară înțelegere
a stărilor de azi, vom face o scurtă recapitulare a
momentelor mai însemnate din trecutul bisericei ro
 8

mâne ardelene, până la alcătuirea și punerea în apli­

care a Statutului Organic.
Așezat în cetăjuia Carpaților, cari constitue li­
nia de hotar a două civilizații diferite; adăpostit nu­
mai în parte de munții și pădurile Transilvaniei, po­
porul român a avut să îndure și să reziste tuturor
valurilor de cutropire din Răsărit și tendințelor de pre
dominație politică și religioasă ale Apusului.
In aceste lupte pentru existentă, biserica Româ­
nilor, încreștinati sub raza de influentă a Bizanțului
și slavilor de Sud, și-a luat partea eroică și din su­
ferință și din rezistență îndârjită.
In butul tuturor încercărilor de convertire din
partea catolicilor și calvinilor, Românii din Ardeal au
rămas credincioși bisericei ortodoxe a Răsăritului.
Abia la 17<J0 au reușit Habsburgii și uneltele
lor, jesuitii, sa facă o spărtură în biserica română
Unirea cu Roma a lui Atanasie, cu o parte a
preotimei și a poporului, a avut urmări funeste pentru
-organizația bisericească a Românilor ortodoxi.
Vechea mitropolie a Ardealului a sucombat sub
loviturile îndreptate asupra-i din afară și din lăuntru
și cu ea s’au prăbușit și episcopiile ei sufragane.
Abia la 1761 s’a îndurat curteh îrppărătească
<din Viena să admită o organizație b:sericească și~
pentru Românii rămași credincioși legii ortodoxe, tri-
mitindu-le administratori opiscopi atârnători de bise
rica sârbească, ei înșiși sârbi după naționalitate.
Au mai trecut apoi alti 50 de ani până când
ia 1809 li-s’a redat Românilor ortodoxi din Ardeal
dreptul de a-și alege un episcop de neamul lor.
După stăpânirea îndelungă a blândului, dar. mai
puțin energicului și și mai puțin luminatului episcop
Vasilie Moga (1809_ 1846) a început în fine să ră­
sară și steaua Românilor ortodoxi din Ardeal, prin ve­
nirea în fruntea bisericei a omului providențial, a
 9

cărui activitate înseamnă o epocă nouă de progres și

de reîntregire în vechile drepturi.
Este epoca lui Andrei Șaguna.
In anul 1846 Șaguna e numit vicar general al
bisericei ort. din Ardeal.
In anul următor, curtea din Viena încuviințe­
ază ținerea unui sinod cu toți protopopii, după uzul
vechiu din Ardeal, în care să se aleagă episcopul.
Deși Șaguna nu a întrunit decât 27 voturi
față de ceialalți doi candidați (cu 33 și 31 voturi)
a fost întărit de episcop.
Ab a și-a ocupat scaunul archieresc, a și în­
ceput ODera sa de organizare.
In toiul revoluției din 1848, Șaguna a cerut în­
cuviințare delà ministerul din Budapesta să țină un
sinod, la care să fie invitați și mireni și anume în
proporția de 1 : 2 (44 preoți și 88 mireni).
Tulburările revoluției nu i-au îngăduit îr.să ți­
nerea sinodului până în anul 1850, când s’a deschis
în Sibiu cel dintâi sinod în prezența alor 24 preoți
și 20 mireni.
In acest sinod a făcut Șaguna o dare de seamă
despre acțiunea sa pornită pentru restaurarea istoricei
mitropolii a Românilor ortodocși.
In 1860 Șaguna primește autorizație de a ținea
un al 2-lea sinod, la care au luat parte 46 inși din
cler și 52 mireni.
Dintre hotărârile mai însemnate ale acestui si
nod relevăm :
1, Petiția înaintată împăratului, în care mitro­
polia ortodoxă se declară de existentă și se cere în­
lăturarea piedecilor anticanonice puse în calea func­
ționării ei.
2. Se primește »un statut provizor« pentru ale­
gerea membrilor sinodali, cu membri de drept (ne-
aleși) clerici și mireni (toți dignitarii biserecești in-
 — w

clusiv protopopii, apoi funcționarii împărătești, po­

litici, justițiari etc) și din membri aleși (de fiecare
protopopiat câte un mirean).
După patru ani £aguna concheamă un al 3-lea
sinod, in care prezintă .proiectul de regulament a!
organizării trebilor bisericești*.
Proectul a fost studiat de o comisiune de 4
preoți și 8 mireni, aprobat în plen și pus în apli­
care. Acest regulament, complectat, a fost apoi pre­
zentat Congresului constituant din 1868 și a servit
de bază „Statutului organic* votat în acel congres.
După multe insistențe la curtea din Viena și
după ce și Sinodul episcopesc din Carloviț și-a dat
învoirea la separarea bisericei române de cea sâr­
bească, a sosit la Sibiu scrisoarea din 24 Dec. 1864,
în care împăratul încuviințează reînființarea mitro­
poliei române ortodoxe, coordonată cu cea sârbea­
scă, iar pe episcopul Șaguna îl numește »Mitropolit
al Românilor din Transilvania și Ungaria«.
Ca episcopii sufragane se atașează mitropoliei
vechea ep scopie a Aradului și se încuviințează în­
ființarea episcopiei Caransebeșului (1865).
Ddpă încheierea dualismului dintre Austria șt
Ungaria, parlamentul ungar inarticulează prin § 2. al le­
gei IX din 1868 Mitropolia românilor ortodoxi, o dec­
lară independentă și coordonată mitropoliei sârbești.
In art. 3, al acestei legi se anunța din nou
principiul autonomiei bisericești, asigurat și prin ar­
ticolul 8 al legei XX din 1848.
Se spune anume, că .pe lângă menținerea,
dreptului de supremă inspectiune a Majestății sale,
care seva exercita în mod constituțional, credincioșii
celor două mitropolii sunt îndreptățiți a-și conduce șt
reglementa ei înșiși, între marginile legilor țării, indepen
dent, afacerile lor bisericești, în congresepe cari din timp
în timp, le vor convoca pe lângă aprobarea anterioară
 — 11

a Majestății sale, conform normelor stabilite în-

aceste congrese, aprobate și de Maj. Sa, Ie vor pro-
vedea și dirija prin propriile lor organe“.
In privința modalității convocării primului con­
gres constituant, art 6. ordonează că pe temeiul
propunerii sinodului episcopesc român, ministrul va
mijloci convocarea cât mai de grabă a unui congres
național bisericesc român, compus din 3o deputați
din cler și 60 mireni, între cari 10 din confiniul
militar. •
In temeiul acestei legi și a resoluțiunii prea
înalte din 14 flugust 1868, s’a întrunit în ziua de
16|28 Sept 18o8 cel dintâi congres național bise­
ricesc, la Sibiu.
In frunte cu ÿaguna, radios că-și vede înfăp­
tuit visul pentru care atât a ostenit și luptat, și cu
cei doi episcopi sufragani, s’a întrunit la Sibiu la­
mura intelectualilor români ortodocși din Ardeal, Un­
garia și Banat.
In clasicul cuvânt de deschidere, Mitropolitul a
făcut declarația, importantă și din punctul de vedere
al dreptului bisericesc, zicând ;
„Astăzi depun cu desăvârșită odihnă sufletească
toată competența legislativă și administrativă a bi-
sericei noastre naționale în mânile congresului pre­
zent și a celor viitoare congrese, cari singurele sunt
reprezentanțele legale și canonice ale întregei noas­
tre provincii mitropolitane, prin urmare competența
de-a conduce treburile administrative, economice,
bisericești, școlare și fundaționale“.
După constituirea congresului,Șaguna prezintă
proiectul său de organizare.
Acest elaborat poartă titlul: „Proectul de un
Regulament pentru organizarea trebilor bisericești,
școlare și fundaționale române de Religia greco-
 - 12 —

orientală prin Andrei Baron de $aguna, Archi epis­

cop și Mitropolit.“
Proectul a fost predat unei comisii mai res­
trânse, de 27 (câte 9 din fie-care eparhiej, care
după o desbatere și prelucrare temeinică i’a pre­
zentat plenului, unde deasemeni a trecut prin unele
modificări.
»Statutul organic“ astfel alcătuit, după unele
schimbări cari le a reclamat guvernul ungar, a primit
preaînalta aprobare în ziua de 28 Mai 1869, deve-
n nd lege fundamentală a mitropoliei Ardealului, în
vigoare și azi.

Cap II.
Principiul autonomie in Statutul organic
E interesant a ști, că deși Statutul organic e în
v goare de mai bine de 50 de ani, nu există o sin
gură carte sau studiu, care să se fi ocupat în mod
sistematic și știențific cu această lege bisericească.
Abia în anul 1914 a apărut întâiul și până azi
unicul comentar complect, alcătuit de fostul advo­
cat al consistőrului archidiecesan din Sibiu loan A.
Preda, purtând titlul „Constituția bisericei gr. or.
române din Clngaria și Transilvania sau Statutul
Organic, comentat și cu conclusele și normele re­
feritoare întregit.“
E o carte pe care o pot utiliza b>ne dignitarii,
funcționarii bisericești și membrii corporațiilor legi­
slative și executive, fiindcă ține seama și de con­
clusele principiare a le congreselor și sinoadelor,
prin cari s‘a dat legii o interpretare autentică. Auto
rul a prelucrat conștiincios și bogatul material legi
zslativ cuprins într’o serie întreagă de regulamente.
prin cari s’au complectat dispozițiile Statutului or­
ganic.,
In urma diferințelor de păreri ivite asupra in
terpretării unor articole din Statut, au apărut două
bioșuri mai însemnate.
1. loan cav. de Pușcariu „Un comentar la § 96
al Statutului organic“ (la 1899) și
2. Dr. loan Lu?aș: „Interpretarea §§-lor 18.
40. 88 și 150 din Statutul organic“ (1914).
' O scurtă descriere a dispozițiilor mai însemnate
a-le Statutului se află și în cap. XXIII, din Istoria
Bisericească a Românilor Ardeleni, de dr. loan
Lupaș (Sibiu 1918/
Dintre scriitorii neromâni relevez aprecierea e-
logioasă ce o face Statutului Organic fostul pro­
fesor de drept bisericesc delà Universitatea din Cluj
dr. Kosutâny Ignâcz, mai ales în comparație Cu or­
ganizația Sârbilor din Carloviț.
încolo, dr. Kosutâny se mărginește a face o
espunere descriptivă a așezemintelor bisericei noastre
în cadrele manualului său de drept bisericesc.
Se impune deci o prelucrare sistematică și o
espunere mai temeinică mai ales a principiilor de
cari s’au călăuzit alcătuitorii Statutului.
Începem cu principiul așa numit al autono­
miei bisericei.
La punctul acesta trebue să facem o distincție
între diferitele laturi a le chestiunii. Pentrucă altceva
însemnează autonomia în raportul bisericei față de
stat și altceva în raportul ei față de celelalte bise­
rici ortodoxe, în fine, altceva în raportul dintre sin­
guraticele părți constitutive ale ei.
 — 14

AH. 1.
Autonomia bisericei în raport
cu statul.
Teoria dieptului bisericesc al bisericei orientale
‘diferă esențial și de punctul de vedere al bisericei
catolice și de cel al bisericilor protestante.
Biserica romano-catolică, deși în practică, în
cursul veacurilors’a conformat până la un anumit punct
relațiilor de drept ale diferitelor state, resemnându-
se în fața inevitabilului, în teorie, a ținut și ține
și azi morțiș la principiul care emanează din orga-
"nizația ei internațională și absolutistică-monarchică-
Capul văzut al acestei biserici, Papa delà Roma,
infalibil în ori-ce chestiune dogmatică, ridicat și
peste sinoadele ecumenice, își asumează dreptul
dea conduce și reglementa întreaga biserică cato­
lică și în privința administrativă și disciplinară, fără
să recunoască vreun drept de amestec sau control
al puterii lumești.
Drepturile de «supremă inspecțiune“, de «pla­
cet*, de «recursus tamquam ab abusu» al regilor nu
l'a recunoscut nici odată, principial.
Si dacă totuși, silită de împrejurări a trebuit
să facă oarecari concesiuni puterii lumești, a făcut’o
pe calea concordatelor s’au a învoielilor, pe cari
Papa, ca putere suverană, le-a încheiat după regu-
"lele dreptului internațional, ca suveran lumesc, cu
statul.
Ceealaltă extremitate o reprezintă biserica pro­
testantă, formulând teoriile cunoscute sub denumi­
rile de „sistem teritorial“ sau „episcopal".
In senzul acestor teorii, puterea lumească și
cea bisericească sunt numai două laturi ale acele­
iași suveranități de stat.
 Puterea de stat e chemată să conducă și reg­
lementeze biserica.
Dacă, sub influența calvinismului, unele bi­
serici protestante și reformate și-au eluptat o oare­
care autonomie locală, ea nu e privită ca efluxul ți­
nui drept imanent al bisericei, ci ca concesiune a
puterii de stat, din motive de oportunitate pentru o
mai bună administrație bisericească.
Biserica orientală, ca în multe alte chestiuni,
nu acceptă nici una din cele două extremități de
mai sus.
Teoria dreptului bisericesc oriental pornește din
premisa independenței celor două puteri, a puterii
bisericești și a celei lumești.
Deosebirea dintre amândouă, după expunerea
temeinică și ponderată a lui Milasch (Das Kirchen -
recht der Morgenländischen, Kirche pag. 694) este a
se căuta înainte de toate în originea lor diferită.
Pentrucă, pe când biserica e întemeiată în mod
■nemijlocit, de către D-zeu, statul se poate consi
dera numai în mod indirect drept o creație divină
Biserica nu e mărginită nici în timp nici în spa
țiu. Ea are menirea să cuprindă în cercul său toate
popoarele lumii, iar durata ei este vecinică (până la
sfârșitul veacurilor), pe când statele se nasc și dis­
par în urma legilor și condițiilor de viață imanente
ori-cărei crpațiuni omenești.
Ele se deosebesc, putem spune și în obiectul și
ținta lor finală.
Că, pe când statul are în vedere pe om ca
cetățean și îi privește numai binele lui vremelnic,
pe atunci biserica vede în om un membru al trupului
lui Cristos, pe care are să’l pregătească mai ales
pentru lumea ceialaltă.
Natural, pentru ajungerea scopurilor sale, bise­
rica se servește de, alte mijloace decât statul și
 i6 —

prin urmare și organizația menită să creieze și asi­

gure aceste mijloace, trebue să difere de a statului.
Organizația bisericei, deosebită de-a statului, este
opera Apostolilor și a urmașilor acestora, în veacu­
rile dintâi de persecuție din partea statului păgân
După încreștinarea împărăției romane, această
organizație transmisă prin uz și tradiție, a fost com­
plectată și reglementată prin orgahele bisericei în
sinoadele ecumenice și locale.
Hicăiri nu dăm de vreun octroi din partea
statului,
Cu toate aceste diferințe, biserica orientală a
propovăduit delà început o atitudine cât se poate de
conciliantă față de stat, accentuând necesitatea unor
raporturi de prietinie și reciprocitate între cele două
mari puteri.
Pornind delà cuvintele Mântuitorului : „dați Ce­
zarului ceea' ce este a Cezarului și lui D-zeu ce e a
lui D zeu“, biserica orientală dintr’u început a pro­
povăduit ascultarea și supunerea față de puterea lu­
mească, învățând „că toată stăpânirea este delà
D zeu“ (loan XIX. v. 11),
Împărații creștini au dat pilde frumoase de
respect și recunoaștere a independenței bisericei în
sfera ei proprie de activitate.
Împăratul Constantin cel Mare, când ia ajuns
la cunoștință vinovăția unor episcopi, a refuzat să
judece asupra lor, zicând :
„Deus vos constituit Socerdotes et potestatem
dédit, de vobis quoque judicandi, et ideo nos a
vobis recte judicamur. Vos autem nou potestis ab
hominibus judicari, propter quod Dei soliuș inter vos
expectare judicium“.
Împăratul Marcián a luat parte la Sinodul ecu­
menic IV; și a propus cele trei obiecte din Can.
 — 17 —

3. 4 și 20 spre desbatere, zicând: „aflu de cuviință,

ca asemene obiecte să se trateze prin Sinod, dar nu
prin lege împărătească“ (Vezi : Șaguna, Compendiu
de drept canonic pag. 281.)
Sinoadele ecumenice ie-a présidât totdeauna
un episcop, cel mai bătrân în rang, iar Împărații
aveau numai îndatorirea să garanteze liniștea des-
baterilor și siguranța membrilor sinoadelor.
După prăbușirea imperiului bizantin, nouii stăpâni
ai Bizanțului, Turcii, au respectat organizația deose­
bită și autonomia bisericei.
Ba au lărgit-o chiar, încredințăndu- și jurisdicțiunea
civilă peste creștinii din Turcia,
Să vedem acum la lumina acestor considerații
teoretice, cum stăm cu Statutul organic? Cores­
punde felul cum s’a alcătuit el și dispozițiile cu­
prinse întrânsul, principiilor unei adevărate auto­
nomii față de puterea de stat?
Din cele expuse Ia partea istorică, apare evi­
dent, întâi, că Statutul organic e opera bisericii în­
săși, a factorilor iei îndreptățiți : clerul și poporul
credincios.
Statul ungar, credincios principiilor enunțate
în art. de lege XX din 1848, recunoaște în art.
IX din 1868 dreptul de autonomie și celor două
mitropolii ortodoxe și le acordă îndreptățirea de-a
și reglementa și conduce în viitor toate afacerile
bisericești, școlare și epitropaști, pe baza unei legi
fundamentale, pe care va afla de bine să și-o al­
cătuiască.
Singura restricție ceo face statul e că aceste sta­
tute să fie ținute în cadrele legilor în vigoare, ceea-
ce dealtcum se înțelege delà sine.
Iar pentruca puterea de stat să se convingă
că restricțiunile aces'e sunt observate întotdeauna,
2
 18 —

cere: 1. Ce cel dintâi statut, adecă legea fundamen­

tală, să fie aprobată ulterior și de către puterea
de stat.
2. Ca statul să aibă și în viitor dreptul de su­
premă inspecțiune în viata bisericii.
Cerinței dintâi i s’a satisfăcut atunci când
Congresul național bisericesc, după alcătuirea și
votarea „Statutului organic“ la înaintat puterei suve­
rane lumești, guvernului constituțional și Regelui,
spre aprobare.
In cât privește estensiunea dreptului de su­
premă inspecțiune și a felului cum are să fie prac­
ticat, a rămas o lacună, care în cursul celor 50- de
ani a dat naștere unor ambiguități și chiar con­
flicte între puterea de stat și biserică.
Teoria asupra acestui drept nu e clară.
Atât e cert, că e un dreot majestatic, care
după introducerea constituționalismului trebue prac­
ticat în mod constituțional, adecă prin ministerul
responsabil,
Ce privește estensiunea acestui drept, în fosta
Clngarie au existat față de diferitele confesiuni, norme
diferite.'
Așa spre pildă, față de evanghelici se aplică
legea XXVI din 1790 în virtutea căreia ei erau obli­
gați :
1. Să anunțe Majestății Sale ziua ținerii adu­
nărilor bisericești, împreunâ cu obiectele ce se vor
desbate.
2. Regele avea dreptul să se reprezinte la adu­
nările bisericești printr’un comisar regal și
3. Hotărîrile trebuiau înaintate Regelui spre re­
vizuire și numai după aprobare intrau în vigoare
Ceva mai blânde sunt dispozițiile față de mi­
tropolia Carlo vi țului.
 - 19 -

Si aici :
1. Congresul bisericesc (nu și adunările cele­
lalte) se poate convoca numai după] încuviințarea
«din partea regelui.
2. Regele poate trimite un comisar regal la
Congres, căruia îi stă în drept de a-1 amâna sau
chiar de a-1 disolva.
Hotărîrile lui nu trebuesc înaintate spre apro­
bare. Guvernul însă are dreptul să ceară ca să i-se tri­
mită procesele verbale ale congresului în copii au­
tentificate.
Delà Mitropolia română nu s’au cerut decât
două lucruri :
1. Ca primul statut da organizare să fie înain­
tat spre aprobare.
2. Ca mitropolitul să anunțe prealabil Maje-
stății Sale ziua ținerii Congresului național biseri­
cesc. (Stat. org. § 151/
De aici rezultă, că față de Români nu e pre­
văzut nici dreptul de a trimite un comisar regal la
Congres, nici condiția de aprobare a hotărîrilor con­
gresului, ba nici chiar obligamentul de a înainta pro­
cesele verbale autentificate.
Este apoi o deosebire esențială între obliga­
mentul impus sârbilor de a exopera încuviințarea
Regelui pentru a-și putea ținea congresul lor și între
îndatorirea impusă românilor sau mai bine zis mi­
tropolitului de a aduce simplu la cunoștința guver­
nului data ținerii congresului. Despre celelalte adu­
nări nefiind în lege nici o restricție, ele se puteau
ține și s’au și ținut fără încuviințare, sau înc.uno-
științare :
Așa m teorie.
In pract că însă, guvernele ungare, nu odată
au încercat încălcări, interpretând legile după placul
2*
 - 20 -

lor și aplicând și față de Români dispoziții, carr

erau în vigoare numai față de protestanți sau
Sârbi. V

fișa spre pildă au cerut, ca congresele să nu se

țină până nu sosește încuvințarea prea înaltă. Și au
fost cazuri, când pe motive de nimic nu au dat voe
să se țină congresele, ,•
Delà o vreme guvernele ungare au cerut ca să
li se comunice și obiectele ce se vor desbate în
congres.
împotriva acestor încălcări adunările noastre au
protestat, uneori chiar cu efect.
Comisarul regal nu a luat parte la adunările noa­
stre, decât o singură dată, la sinodul archidecesan
din 1918, când faimosul Baron Horváth Emil, în ur­
ma protestelor energice ale majorităților sinodului,
la dizolvat cu forța publică.
Astfel de lucru s’a putut întâmpla numai în
cursul războiului mondial și între împrejurările apor-
male din primăvara anului 1918.
N’a existat și nu s’a aplicat față de biserica •
ort. română celalalt drept majestatic, cunoscut sub
numirea de „apelațio tamquam ab abusu“, usitat
față de biserica catolică.
Statul în virtutea dreptului de supremă inspec-
țiune își poate câștiga și cere informații și deslu­
șiri în caz, că în sânul bisericei s’ar săvârși abuzuri,,
ilegalități, și defraudări. Remedierea acestora însă
nu o face direct prin organele sale, ci are să pre­
tindă îndreptarea lor delà autoritățile bisericești res-
ponzabile.
Această procedură e singura care se potrivește
cu principiile unei adevărate autonomii.
 — 21 —

ART. 2.

Ksportul bisericei ardelene față de ce­

lelalte biserici ortodoxe.
Pentru ca să lămurim din toate punctele de
■vedere raportul de autonomie al mitropoliei din Ar­
deal fată de celelalte biserici ortodoxe, vom face o
scurtă digresiune în domeniul dreptului bisericesc
őrien al asupra înțelesului cuvântului „autocefalie“.
Pentrucă după terminologia bisericească »au­
tonomie,, sub acest raport, înseamnă ; autoce­
falie.
In contrast cu dreptul biserisesc apusean care
nu admite decât o singură biserică, universală și
unitară, sub șefia monarchies a Papei, biserica o-
nentală a stat și stă pe punctul de vedere al bise-
ric.lor rationale și autocefale.
Doctrina aceasta se întemeiază pe cuvintele
Mântuitorului, care a poruncit apostolilor, să meargă
ia toate popoarele și să le propovăduească adevă-
«rurile Evangheliei.
Apostolii au întemeiat în diferite părți ale lu­
mii biserici, pe cari le-au pus sub ocârmuirea unor
episcopi și le-au dat voie să se organizeze, confor-
mându-se obiceiurilor și legilor din țările respective.
Sinodele ecumenice nu au făcut altceva decât
să recunoască existenta deosebită a diferitelor bise­
rici, referindu-se la uz și la vechea tradiție. Tot pe
temelia aceasta a normat și raportul de drept dintre
ele și îndeosebi dreptul de întâietate sau privilegiile
unei biserici fată de ceealaltă.
lndepedenta bisericilor autocefale se mani­
festă conform canoanelor :
 22 —

1. In independenta ierachiei unei biserici față

de a celorlalte.
2. In drepturile și privilegiile ierarchice.
3. In dreptul de autolegislat’e și de judicature
independentă.
4. In admiteréa unor obicinuințe locale și ritu­
alii deosebite.
Spre dovedirea acestor aserțiuni servească ur­
mătoarele citate din Sf. Canoane:
Canonul 8 al Sin. Ec. III. după ce respinge pre­
tențiile bisericeii din Antiochia de a-și subordona
biserica din Cipru, și dupăce decide ca hotarele
cele vechi ale jurisdictiunilor bisericești să se sus­
țină și pe viitor, zice: „Sântul și ecumenicul acest
• Sinod a hotărât, ca fiecare mitropolie drepturile cu­
venite iei din început și după vechiul obiceiu, ce
sau observat, să le păzească întregi și neștirbite,
având fiecare Mitropolit a primi spre a sa întărire
cele ce s’au lucrat în tagmă“.
Can. 28 al Sin. Ec. IV. confirmând can 3. al
Siri. Ec. II. care dă onorul Episcopului Constantino-
polului îndată după Episcopul Romei, hotărește ca
„fieștecare Mitropolit să hirotonească pe Episcopii
eparch’ali după cum învață Dumnezeeștile Canoane.“
Dreptul de jurisdictiune și de judecată inde­
pendentă ii normează Căn. 37. apóst, care rându-
ește ca mitropolia să tină de două ori pe an sinod:
ep'scopesc, în care să cerceteze dogmele religiunei
și să decidă controversele incidente bisericești“.
iar Can. 2 al Sin. Ec II. zice, că : „Episcopii să
nu treacă peste hotarele lor spre hirotonire sau
spre alte funcțiuni ale administrațiilor bisericești.
Păzându-se însă canonul prescris pentru dieceze,
învederat este că afacerile fiecărei mitropolii Ie va
administra sinodul mitropoliei, amăsurat celor ho­
tărâte în Micea.“
 - 23 -

Fată de această posibilitate de destrămare a

bisericii orientale în o mulțime de biserici autofe-
cale, tot Canoanele se îngrijesc și de susținerea
unității dogmatice a intregei biserici.
Așa nici unei biserici autofecale nu i se ad­
mite să, aducă ori să scrie, ori să compună altă cre­
dință, afară de cea hotârîtă de Sfinții Părinți adu­
nați în Sfântul Duh în cetatea Niceii fCan. 7. Sin.
Ec. III.)
Can. 2 al Sin. Ec. 11 după ce întărește canoa­
nele Sf. Apostoli, ale Sin. Ec. 1. și ale celor locale,
ținute până atunci, precum și ale Sf. Părinți zice:
nimărui să nu’i fie iertat a preface canoanele cele
mai înainte arătate, sau ale strica, sau altele a face
de canoanele, cari ne stau înainte.
Fiecare biserică autocefală e datoare deci a
păstra unitatea dogmatică și spirituale cu celelalte
biserici ortodoxe, ceea ce se întâmplă în mod prac­
tic prin participarea la sinoadele ecumenice, sau
când aceste nu s’ar putea întruni, prin aderență in
scris la chestiunile dogrjiatice, asupra cărora trebue
să se pronunțe și pe cari trebue să le primească
toate bisericile autocefale, pentru ca ele să aibă va­
loare ecumenică (consensus dispersae ecdesiae).
Chiar în vechime au existat patry mari biserici
autocefale, recunoscute și reglementate în privința
întâietății din paitea Sinoadelor Ecumenice și anume:
1. Cea din Constantinopol . 2. Alexandria, 3. Antio-
ch a și 4. Ierusalim. La cari s'au adăugat cea din
Cipru, cea Neoiust mană și cea Iberică.
Mai târziu au existat patriarchate Ie din Tîrnova,
archiepiscopia din Ochrida și patriarchatul din Ipek.
După catalogul patriarchatului din Constantinopol,
din 1855, exist-au . următoarele biserici autocefale:
1. Constantinopol.
 — 24 -

2. Alexandria.
3. Antiochia.
4. Ierusalim.
5. Cipru.
6. Rusia.
7. Carloviț.
8. Muntele Sinai,
9. Munte-negru și
10. Grecia.
Deatunci au mai devenit autocefale bisericile din :
1. Bulgaria.
2. Bucovina și Dalmația.
3. Sârbia.
4. România.
5. Mitropolia Ardealului.
Filiațiunea canonică a autocefaliei acestei din
•urmă se întemeiază pe următoarele:
Mitropolia din Carloviț s’a întemeiat pe baza
recunoașterii ei în anul 1710 din partea patriarchu-
lui din lpek.
După suprimarea prin Turci a patriarchiei din
Ipec la 1766 a devenit și Mitropolia din Carlo/iț
independentă, recunoscând Patriarchul din Constan-
tinopol autocefalia acestei mitropolii.
După suprimarea vechei mitropolii a Ardea­
lului episcopiile ortodoxe române din Ungaria și
Ardeal au ajuns la finele veacului al XVIII-lea sub
ierarchia sârbească din Carloviț,
In anul 1864, după repețitele insistențe ale lui
Șaguna și la îndemnul Curții din Viena, Sinodul
Episcopesc din Carloviț s’a decis in fine să-și dea
învoirea la separarea Românilor ortodoxi de către
Sârbi și la inf ințarea mitropoliei autofecale orto­
doxe române, cu reședința în Sibiu.
 - 25

Prin aceasta biserica ort. Ardeleană s’a ridicat

ia rangul de biserică autocefală, egal-îndreptațită cu
toate bisericile ortodoxe, dar având și aceleași înda­
toriri, de a păstra unitatea cu biserica Răsăritului în
privința dogmelor.

Art. 3.
Raportul singuraticelor părți con­
stitutive ale bisericii din Ardeal între
«le și fafă de organele superioare.
Statutul organic, in dispozițiile sale generale,
stabilește următoarele părți constitutive ale provinciei
mitropolitane: 1. Parochiile. 2. Protopresbiteratele.
3. Mănăstirile și 4 Eparchiile.
In alineatul 2 al art. 11. enunță apoi următorul
principiu :
„Fiecare parte constitutivă a mitropoliei are
drept a reglementa, administra și conduce, inde­
pendentă de altă parte constitutivă, sie-și egală,
afaeerFe sale bisericești, șzolare și fundaționale și
fiecare parte comtltutivă mai mică își continuă ac­
țiunile sale bisericești, șzolare și fundaționale în
afacerile părții constitutive mai mari, până la mi­
tropolie, prin reprezentanții săi.“
Analizând mai deaproape aceste declarații, vom
vedea, că ele încearcă sâ armonizeze două principii,
la aparență contra-dictorii.
In partea dintâi se acordă o largă autonomie
fiecărei părți constitutive, adecă parochiilor, proto­
popiatelor și eparchiilor, dânduli-se dreptul de a re­
glementa, administra și conduce independent de
altă parte șie-și egală, toate afacerile bisericești, etc.
 — 26 -

Prin urmare, fiecare din aceste părți are în

sfera ei de activitate nu numai autonomie admi­
nistrativă, ci și legislativă, fiindcă are și dreptul de a,
„reglementa“ afacerile bisericești și școlare, etc.
In partea a 2-a se cuprinde apoi corectivul
corespunzător unui centralism cuminte, menit să
împedice pulverizarea bisericii în autonomii minus­
cule, cari să legifereze cum le taie capul.
De aceea se spune că la legiferarea îri cadrele
părților constitutive superioare, cele inferioare parti­
cipă prin deputății lor, aleși cu vot obștec.
Așa e în teorie. In practică, în urma naturii
lucrurilor, activitatea legislativă a parochiilor și pro­
topopiatelor e cât se poate de minimală/ln cele mai
multe cazuri este inexistentă.
Deaceea, când vorbim de puterea legislativă
din biserica Ardealului, ne gândim, fără să vrem,
numai la sinoadele eparchiale și la congresul națio­
nal bisericesc.
Dar autonomia parochială și a protopresbitera-
telor e restrinsă și pe terenul administrativ, întrucât
ele stau sub controlul și supravegherea organului
executiv eparchial.
E de notat aici, că Statutul Organic prevăzuse
o autonomie mai largă a parochiilor în afacerile
epitropești.
Practica ulterioară a dovedit însă necesitatea
unui control mai efectiv din partea Consistorului
eparh al, anume „Regulamentul pentru administra­
rea afacerilor bisericești" din 1897, articolul 10,
erțunță că toate hotărîrije comitetului parohial, cari
privesc înpovorarea sau înstrăinarea averi’or biseri­
cești, trebuesc așternute sinodului parcohial spre exa­
minare și de aici consistorului eparhial, spre apro­
bare.
 - 27 -

Cu toate aceste, atât parochiile cât și proto-

presbiteratele se pot numi corpuri autonome, din
următoarele considerații :
1. Ele sunt subiecte de drept, sau corporații
morale, cu facultatea de a agonisi averi, fie prin
acte între vii, fie prin ereditate.
2. In cadrele legilor și regulamentelor în vi­
goare își pot manifesta voința în afacerile lor locale.
3. Dreptul de aprobare a consistorulul nu se
înțelege așa, că el neaprobând o hotărîre a cor­
porațiilor inferioare, ar avea și facultatea de a le
impune voința lui.
Tot astfel e și cu dreptul de aprobare al ale­
gerii parochului sau a celorlalți funcționari bisericești.
Consistorul are dreptul să nu aprobe o ale­
gere, dar nu poate impune o persoană pe care nu
o dorește o parochie.
O singură excepție este cu privire la proto-
presbiter. Despre chestia asta va fi vorba în alt loc,
unde se vor expune și motivele pentru cari i s’a
rezervat consistorului o latitudine mai mare.
4. Iși pot alcătui, bine înțeles, tot între margi­
nile legilor și regulamentelor în vigoare, statute
speciale pentru administrarea averilor parohiale și
protopresbiterale și în fine :
5. flu dreptul de a impune credincioșilor im­
pozite pentru scopuri bisericești și școlare.
Trecând acum la corporațiile legiuitoare supe­
rioare, ne va bate la ochi, că in Statutul organic
nu este precizată în mod taxativ competența de o
parte a sinoadelor eparhiale și de alta a congresu­
lui: național bisericesc.
flrt. 143 face numai o enunțare principială zi­
când, că: „Mitropolia este întrunirea mai multor
 — 28 —

eparhii, prin legătură canonică, pentru susținerea

unității instituțiunilor și intereselor generale bise­
ricești".
Iar art. 145 zice că: „Congresul național bise­
ricesc este reprezentanța întregei provincii mitro­
politane a Românilor ortodoxi din Ungaria și
Transilvania".
Cu toate aceste nu s’au ivit conflicte de com­
petentă între congres și sinoadele eparhiale.
S’a întâmplat însă, că însuși congresul să ob­
serve o practică inconsecventă, întrucât una și ace­
iași chestiune odată a rezolvit-o însuși, în mod uni­
form, pentru întreaga mitropolie, altădată a lăsat-o
în competenta sinoadelor eparhiale.
ftșa de pildă în chestia așa de însemnată a
regulamentării și organizării parochiilor, congresul
din anul 1870 s’a mărginit să stabilească numai
unele principii călăuzitoare, încolo rezolvirea merito­
rie a lăsat-o în competenta eparhiilor.
La 1878 congresul revine asupra chestiunei,
împărțind parohiile în 3 clase, după suma de venit
ce o garantează parochului.
In 1905, tot congresul, reglementează uniform
toate parochiile din mitropolie prin »Regalamentul
pentru parochii, în provincia mitropolitană*.
La 1909 se votează un nou regulament, care
lasă iarăși în competența eparchiilor chestia clasifi­
cării parochiilor și reglementarea cualificației candi-
daților de preoți.
Nu vrem să facem din asta cap de acuzație
nici Statutului Organic, nici congresului.
Poate că luminății bărbați ai bisericii, în frunte
•cu marele Șaguna, au lăsat intenționat această la­
cună, sau mai bine zis : latitudine, ca corpurile le-
 — 29 —

giuitoare mtropolitane sà nu forțeze o uniformitate

exagerată, de multeori dăunătoare bisericii.
* Mai ales, când evoluția și relațiile economice
diferite din sințjuraticile eparchii nu admit o șablo-
nizare.
De aceea, ceeace Ia prima vedere se pare a fi
o inconsecuență, după o aprofundare a împrejurărilor,
va apărea ca un act de înaltă înțelepciune legi­
slativă.
In strânsă legătură cu dreptul autonomie al păr­
ților constitutive inferioare e și dreptul de apel la fo­
rurile mai înalte.
O dovadă de adâncă înțelegere și respect față de
principiul autonomie e și faptul, că „Statutul Orga­
nic« esclude pe întreaga linie un drept de apel delà
un for legislativ inferior la unul superior. O singură
escepție se face prin art. 16 cu privire la Sinodul
parochial, față de hotărârile căruia se admite apelul
la consister.
Iar un regulament de mai târziu stabilește că
hotărârile sinoadelor parochiale, în chestii mai im­
portante, de cumpărare sau înstreinare de averi bi­
sericești sunt supuse aprobării consistorului eparchial.
Dar, d. e. nu se admite nici un fel de apel delà
Sinodul protopopesc, la cel eparchial și delà acesta
ia congres. Votul separat pe care il admite §-ul 47
in sinodul protopopesc, nu e un remediu de drept
și nu provoacă o revizuire a concluzului adus. Regu­
lamentul pentru administrarea averilor epitropești, din
1897 art. 26 însă a supus și hotărârile în chestii de
avere ale sinodului protopopesc, controlului consisto­
rului eparchial.
De asemenea ținându-se seamă, că diferitele
comitete sau consistoare sunt organe executive ale
unor corporații legislative corespunzătoare lor, ra te-
 — 30 —

gttlà, nu- se admite un drept de apel delà un corp

executiv inferior la Unul superior
Ci conform normelor parlamentare, comitètul
parochial și protopresbiteral e responzabil sinodului
parochial sau protopresbiteral, iar consistorul èpar-
chial e răspunzător sinodului eparchial.
Escepția se face numai întru cât acele organe
sunt și foruri judecătordști.
Așa d. p. se admite apel delà scaunul proto-
popesc la consister în cauzele judecătorești, rezol-
vite în instanța I.
Tot acolo se înaintează, din oficiu și cauzele
matrimoniale.
„Regulamentul pentru administrarea afacerilor
epitropești“ votat de congresul din 190/, stabilește
responsabilitatea materială de restituire a daunelor
cauzate bisericei prin membrii Comitetelor și epitro-
piei parochiale protopresbiterale, precum și a aseso­
rilor din senatul epitropesc eparhial. Fiind constata­
rea pagubei și a responsabilității o funcție judecăto­
rească, se admite celor loviți de aceste hotărâri un
drept de apel. Și anume, membrii comitetelor și epi-
tropiei parochiale și protopresbiterale, se judecă în
instanța I. de consistorul eparhial, iar de aici se ad­
mite apel la consistorul mitropolitan.
Se mai admite un recurs de nulitate în con1
ira actului de alegere al sinodului protopopesc, din
motive formale, la consistorul eparchial și de aici
la cel mitropolitan (Reg. pentru alegeri de proto-
presbiter § 26).
Nu Sunt apelabile hotărârile consistorului
eparchial, cari privesc chivemisirea averii și fondu­
rilor eparchiei. Pentru această hotărire el este res-
ponzcbil corpului legislativ care l’a ales, adeca :
sinodului eparchial
 - 31

Putern stabili deci ca normă, cà apelul delà un

•consister eparchial la cel mitropolitan se admite:
a,) în cauze judecătorești, b.) în chestia responsa
•bilității materiale a membrilor corporațiilor bise­
ricești și c ) înr cauze de alegere, însă numai în
chestie de formă
Să recapitulăm acum rezultate e la cari am
ajuns în cei trei articoli din capitolul 11:
Statutul organiç a fost alcătuit, precum am
amintit, pe baza unui proect lucrat de Șaguna.
Fără să vrem să detragem din meritul acestui
mare archiereu, trebue să constatăm, că în comisia
de 27 a congresului, care a frământat și prelucrat
„aluatul prefâcândul în pâine ce sd ne fie hrană
pentru toți*, cum se exprimă însuși Șaguna, în­
tâlnim pe cei mai distinși juriști și înalți demnitari
bisericești politici ai acelei generații bogate în oa­
meni aleși și bine pregătiți.
Amintesc numai câteva nume bine cunoscute
și pe alte terene : Din cler : Episcopii de mai târziu
Popea, Romanu, Mețian, acești doi din urmă și
foști mitropoliți. Dintre mireni ; Dr. Alex și Antoniu
Nocioni, Alduleanu, loan cav. de Pușcariu, Măcelaru
Bran de Lemeni, Babeșiu, P. Cosma, G. loanoviciu,
etc.
Deși proectul lui Șaguna în general a fost accep
tat și din partea comisiei și modificări organice nu
a suferit decât în chestia alcătuirii consistoarelor,’pu­
tem zice că comisia de 2/, în colaborare cu mitro­
politul și cu cei 2 episcopi, ia dat forma lapidară
și juridică pe care o are azi.
Din această fericită și armonică colaborare a
ieșit „Statutul organic“, care întrunește toate calită­
țile unei bune legi de temelie a bisericii și care
ține seamă și de toate cerințele teoretice și practic
 — 32 -

ale unei autonomii cuminte, atât față de stat și ce­

lelalte biserici ortodoxe cât și mai ales de raportul!
dintre singuratecele părți constitutive între ele.
Modulcum s’a legiferat, mai ales sub acest
din urmă raport, trebue să ne pună în uimire.
Sa ținut cont și de o autonomie, progresiv K tot
mai largă, de jos în sus, până la eparchii și s’au
împăcat și considerantele de unitate și uniformitate,
atât în legislația cât și în administrația biseri­
cească.

Cap. Iii.
Sistemul reprezentativ și electiv.
Art. 1 :
Sistemul reprezentantiv :
Temeliile acestui principiu sunt depuse în de­
clarația citată din partea generală, unde se spune
că „fiecare parte constitutivă inferioară își conti­
nuă activitatea sa bisericească ftc. în afacerile
pârtii superioare până la mitropolie, prin repre­
zentanții sei.
Să vedem cum înfăptuește statutul organic, în
concreto, principiul reprezentativ:
Corporația de temelie a organizației bisericei
Ardelene este; adunarea sau sinodul parochial.
Dar aceasta e și si ijura corporale, care nj e
reprezentativă.
In punctul acesta Statutul organic diferă de con-
stituț'a m tropoliei Sârbești de Carloviț. La aceasta
din urmă, adunarea parochială numai atunci nu e
reprezentativă, dacă parochia nu are mai mult de
50 membri cu drept dè vot. Altfel e reprezentativă.
Și anume: dacă numărul sufletelor e mai mic de
 - 33

200Ó adunarea se compune din 30 reprezentanți.

Delà 2—4000 din 60, delà 4-6000 suflete din 90,
delà 6000 în sus din 120 reprezentanți. Gn sistem
analog Cu cel adoptat la comunele politice din
Gngaria.
După „Statutul organic“ la sinodul parochial
iau parte cu drept de vot activ și pasiv (adecă, a-
leg și sunt eligibili în comitetele parochiale și în
epitropie) toți parochienii majori, de sine stătători,
nepătați, cari își împlinesc datoriile parochiale
fart 6.)
Parochian e ori ce locuitor ortodox din paro
chia respectivă, precum și orice străin, care se va
stabili ulterior, dacă cere să fie primit între paro-
chieni și dacă se legitimează în fața sinodului, că e
ortodox și au trecut 6 săptămâni delà stabilirea lui
în comună (art. 4.)
Inplinind cineva aceste condiții, sinodul e da­
tor al primi și înscrie în lista membrilor cu drept-
de vot ai parochiei.
îndatoririle față de sarcinile parochiale nu de
pind de inducerea în listă.
Legile statului recunosc dreptul confesiu­
nilor de-a impune contribuiri tuturor credincio­
șilor săi, pentru acoperirea cheltuelilor bisericești și
școlare
Ba, art de lege 53 din 1868 obligă pe credin­
cioșii dintr’o comună în care nu este parochie, să
se alăture la parochia din comuna cea mai apro­
piată.
Dacă cineva trece delà o confesiune la alta,
e dator să achite toate sarcinile scadente până la
ziua când a ieșit din sânul confesiunii vechi. Iar
dacă cineva ieșe din sânul unei confesiuni, fără
însă a trece la o altă confesiune, e dator să con-

3
 - 34 - .

tribue încă 5 ani la sarcinile confesiunii pe care à

părăsit-o.
Judecarea faptului că cineva e „pătat“ s'au nu
este lăsată Ia aprecierea sinodului parochial, dele
care cel nemulțumit cu hotărârea, are drept de re­
curs la Consistor.
Sistemul reprezentativ îl aflăm Ia proxima cor­
porație legislativă suprapusă parochiei, la sinodul
protopopesc.
Art. 38 din Statutul Organic zice că Sinodul
protopresbiteral este reprezentanta preotîmei și a
comunelor parochiale din protopresbiterat, așa că
preoțimea să fie reprezentată în o tertialitate, iar
comunele parochiale în două tertialităt».
Afirmația, că sinodul protopopesc ar fi repre­
zentanta „comunelor bisericești«, nu e a se înțelege
literal. Pentrucă conform art. 40. pentru alegerea
membrilor mireni, protopresbiteratul se împarte în
atâtea cercuri electorale, câți membri mireni sunt
a se alege.
Mai corect și mai juridic ar fi deci să vorbim
de o reprezentantă a poporului credincios din pro­
topresbiterat.
Numărul membrilor sinodului protopopesc nu e
fixat uniform, ci e în funcție de numărul sufletelor.
Și anume, într’un protopresbiterat cu mai puțin
de 20,000 suflete, numărul membrilor sinodului este:
8 din cler și 16 mireni. Dacă numărul sufletelor e
mai mare de 20.000, sinodul constă din 12 preoți și
24 mireni.
Sinoadele cari aleg pe protopresbiteri se com­
pun dintr’un număr îndoit de membri.
Un alt coip reprezentativ e sinodul eparchial,
care Conform § 87, „este reprezentanta eparchiei și
 35

se compune din deputafii clerului și. ai poporului

eparchial. Afară de episcopul, respective arhiepis­
copul, el constă din 60 de membri, dintre cari 20
sunt preoți și 40 mireni".
Aici va să zică, numărul deputatilor e fixat la
60, fără considerare la numărul sufletelor.
In fine, supremul corp legislativ al întregei mit­
ropolii, conform art. 145 și 146 din Statutul Organic
este congresul national bisericesc, care se compune
din 30 reprezentanți din cler și 60 mireni, astfej că
fiecare din cele 3 diecese, câte au existat pe vremea
alcătuirii Statutului Organic, trimite 10 deputati din
clei și 20 mireni.
Numai când e vorba de alegerea de mitropolit,
archidiecesa Ardealului mai alege 30 deputați asfel
că în congresul electoral archidiecesa e reprezentată
prin 60 deputati, iar celelalte două diecese prin 60
deputați împreună.
Alegerile de deputat, pentru toate corpurile
legiuitoare, se fac cu vot obstesc, egal, direct, după
comune. Votul secret e numai facultativ, adeca la
cererea unui anumit număr de alegători. Altcum e
obligatoare votarea nominală, pe listă. Aclamația e
oprită.
Dacă ținem seama de faptul, că Statutul Or­
ganic s’a alcătuit în arul 1868, când votul obștesc
era introdus în foarte puține state din Europa și în
special la Românii de pretutindenea nu aflam pe
atunci nici în viața de stat, nici în biserică, nici
urmă de acest fel democratic de alegeri, putem fi
mândri de vederile largi și avansate ale generației
delà 1868.
Modalitatea de alegere o normează § 91 și 148
din Statutul Organic.
Sunt două proceduri de alegere, diferite pentru
preoți și pentru mireni.

3*
 - 36

Ziua tuturor alegerilor o fixează consistorul prin

un circular numind și câte-un comisar de alegere,
pentru fiecare circumscripție.
Pentru alegerile prebțesti procedura e urmă­
toarea:
In ziua fixată se întrunesc preoții de obicei la
centrul protopresbiteral, sub preșidenția comisarului
și imediat se începe votarea, care e nominală sau,
la cererea 1/3, e secretă, cu ședule.
Ales e cel ce a întrunit majoritatea voturilor date.
Alegerea deputaților mireni se face în fiecare
comună deosebit, în sinoadele parochiale. Sinoadele
aceste electorale nu stau neapărat sub preșidenția
preotului, ci însuși alegătorii își aleg prezident, un
notar și doi bărbați de încredere.
De prezident poate fi ales și preotul, fără să
aibă drept de vot.
Si aici, alegerea e nominală, iar la cere­
rea alor 20 de alegători e secretă, prin ședule. A-
clamația e oprită.
Procesul verbal, care conține și numărul votu­
rilor date, se sigilează și se predă unui bărbat de
încredere, pentru-că pe ziua statorită de consister,
să-l prezin e com’isaruiui consistorial la locul desem­
nat spre acest scop.
Scrutinarea, sau mai bine zis: constatarea și
sumarea rezultatelor de votare din singuraticele co­
mune ale unei circumscripții, ie face în așa numi
tul „coltgia de scrutlnlii*, compus sub presidiu!
comisarului consistorial, din toți bărbații de încredere
ai comunelor.
Cei doi candidați, cari au întrunit mai multe vo­
turi, se proclamă de deputați aleși și li se liberează
credențioralele iscălite de birou și de toți membrii
co.egiului.
 - 37 -

In privința arondării cercurilor electorale, congre­

sul a alcătuit la 1895 un normativ, care cu unele a-
bateri, a fost adoptat și din partea dieceselor.
După înființarea celor două eparchii noi, la
Cluj și Oradea-Mare, atât vechile diecese, cât și cele
noi, și-au arordat din nou cercurile pentru sinoa­
dele lor eparchiale. Iar pentru congres a rămas
deocamdată în vigoare vechia arondare, până când
congresul va schimba intre altele și art. î48 și va
fixa proporția deputaților ce cad pe fiecare din cele
5 eparchii azi existente. Atunci apoi se va face și
o nouă arondare a circumscripțiilor.
Congresul-din 1891 a votat un «Regulament de
procedură la alegerea deputaților pentru congresul
naț. bisericesc.« Regulamentul acesta a fost primit
cu unele schimbări și adaptări și din partea epar-
chiilor drept normative pentru alegerea deputaților
în sinoadele eparchiale.
Deosebirile între alegerile pentru sinod și între
cele pentru congres, sunt următoarele:
1. Dacă un deputat congresual e ales în mai
multe cercuri, consistorul metropolitan îl somează
ca în 30 de zile să se declare pentru unul din ele.
Dacă deputatul optează pentru unul, consistorul or­
donează imediat alegere nouă pentru cercul vacant.
Iar daca deputatul nu răspunde în termenul de 30
de zile, se face alegere nouă în toate circumscrip­
țiile în cari a fost ales.
Deputatul sinodal are să se pronunțe și să op­
teze pentru unul din cercurile în cari a fost ales,
numai în sinod și după verificare.
2. La alegerile pentru congres, colegiul electo­
ral preoțesc e legat de lista alegătorilor, așa cum i
s’a trimis delà consistor, pe când la cele pentru si­
nodul eparhial, colegiul are facultatea de' a întregi
și corecta lista celor îndreptățiți la voț.
 3S

3. Deputat la congres poate să fie oricare ale-

gátőr al unei parochii, din întreaga mitropolie, pe
când la sinod numai alegătorul din o parochie si­
tuată pe teritorul eparchiei.
4. Protestele în contra alegerilor congresuale
sunt a sè înainta presidentului congresului, iar cele
îndreptate împotriva unor alegeri pentru sinodul
eparchial, se înaintează la consistor.

Art. 2
Sistemul electiv
După Statutul organic toate funcțiunile biseri­
cești, începând delà cantor și clopotar, pânâ la cel
mai înalt dignitar bisericesc, se îndeplinesc prin
alegere.
Sistemul acesta de alegere se aplică și la alcă­
tuirea diferitelor comitete, epitropii și consistoare.
Comitetul și epitropia, parochul, capelanul, dia­
conul, profesorii și învățătorii se aleg în sinodul pa­
rochial, cu votul obștesc al tuturor membrilor în­
dreptățiți- -
Sinodul parochial, în care se alege preotul, ca­
pelanul, diaconul, profesorii și învățătorii, trebue să
fie présidât de protopop, care de înțelegere cu co­
mitetul parochial, stabilește și lista candidatilor.
Alegerea protopopului se face în sinodul proto-
popesc electoral, care spre scopul acesta se com­
pune din un număr îndo't de membri.
Comitetul și epitropia protopopească se alege
în sinodul ordinar.
Dăt fiind, că protopopul nu e numai șeful unui
protopopiat, ci și un organ executiv ăl administrației
centrale eparchiale, a consistorului, e lipsă ca el să
întrunească nu numai încrederea alegătorilor săi, ci
și a consistorului. £î astfel, a trebuit să i se asigure
 39 —

în mod organic și acestui din urmă o înrâurire asu­

pra actului de alegere.
Spre scopul acesta chiar la alcătuirea Statutu­
lui organic s’au propus diferite modalități.
Métropolite! ÿaguna, în art 75 al proiectului
său a propus, ca; „Consistorul să candideze 3 indi­
vizi harnici și bine meritați și numai dintre aceștia
se poate alege unul. Consistorul numește apoi pe
cel care a întrunit majoritatea voturilor“.
La discujia asupra acestui punct s’a făcut pro­
punerea ca în sinodul protopopesc fiecare membru
să voteze deodată pe trei candidați și consistorul să
numească din acești trei pe unul. Aceasta era toc­
mai inversiunea modalității propuse de £aguna.
insă Ia votare s’a primit modalitatea a treia, că
fără nici o candidare din partea cuiva, fiecare membru
votează numai pentru unul. Consistorul numește apoi
după plac pe unul dintre cei 3 cari au întrunit mai
multe voturi.
In procedura aceasta nu ni se pare a fi nici o
logică și este inferioară oricărei din cele două de
mai sus.
Pentrucă modalitatea lui Șaguna asigură sino-
du'ui un drept de alegere, restrâns numai prin fap­
tul că sinodul avea să aleagă pe unul dintre cei trei
candidați de către consister.
Modalitatea a dona nu e o alegere în înțelesul
propriu, deoarece sinodul protopopesc candidează
numai 3 inși, iar .consistorul e cel ce alege pe unul
din cei trei candidați.
Avem deci o alegere din partea sinodului pro-
topesc țărmurită de dreptul de cand dare al conzis-
torului și a doua: o alegere din partea conzistorului,
restrânsă prin dreptul de cand'dare al sinodului pro­
topopesc.
 — 40 -

Procedura adoptată de Statutul organic (art

53) e o îndoită alegere.
întâi, s nodúl protopopesc alege nu trei ci nu­
mai unul R doua, sons storul alege cu restricțiunea,
că trebue sâ aleagă numai pe unul din cei trei, cari
au întrunit mai multe voturi.
In practică lucrul acesta duce lă zădărnicirea
aproape totală a înrâurire! sinodului protopopesc.
E destul d. e. ca al treilea candidat, dacă sunt
numai trei, să întrunească un singur vof, ca să
poată fi ales și întărit de conzistor.
Mai bună ne pare modalitatea propusă de la­
guna. E adevărat, că dreptul de alegere e restrâns
prin dreptul de candidare al conzistorului.
Insă dintre acești trei candidați sinodul alege
efectiv pe unul și dacă nu sunt defecte formale,
conzistorul trebue să I numească. Aceasta e apoi
adevărată numire sau întărire.
Pe când după modalitatea în vigoare, ceeace
face conzistorul nu e numire, deoarece în conzistor
se face o a doua alegere, cu ședule.
Regulamentul pentru procedura la alegerea de
protopresbiter admite recurs de nulitate, pe motive
de formă la conzistorul eparchial și de aici la con­
zistorul metropolitan.
Recursurile aceste însă nu ating fondul che-
stiunei, adecă alegerea însăși, ci numai defectele de
formă ivite atât Ia alegerea delà sinodul protopopesc
cât și la cea delà conzistor.
Alegerea episcopilor se face în sinodul epar­
chial, care în compoziția lui nu se deosebește de
sinodul ordinar numai prin faptul că președintele
sinodului electoral trebue să fie mitropolitul sau un
delegat al lui,
f.
 — 41

. Sinodul ordinar, în caz de va'anță sau împie­

decare, este présidât de locțiitorul episcopului. Ba
sa întâmplat, că fiind archidiecesa vacantă și fiind
și vicarul bolnav, sinodul a fost présidât de un pro­
topop.
Cel ales e supus examenului canonic din par­
tea sinodului episcopesc și dupăce - s’a obținut și
prea înalta întărire din partea regelui, e introdus
în scaun din partea mitropolitului sau a mandata­
rului său.
Alegerea Metropolitului, care e totodată și ar-
chiepiscop al archidiecesei Transilvaniei, este nor­
mată în art. 155 -157 din St. Organic.
E interesantă discuția ce a avut loc Ia alcătui­
rea Statutului organic, pe chest a alegerii episcopi
lor și a mitropolitului.
Sau propus diferite modalități :
1. Deputatul loan Pușcariu a propus, ca atât
mitropolitul cât și episcopii sâ se aleagă în reșe­
dința eparchiei văduvite prin congresul comun al
mitropoliei.
2. Dep. Hania a propus, ca în congresul elec­
toral pentru alegerea metropolitului, arch’diecesa sä
fie reprezentată prin două terțialități, iar cele două
diecese împreună, prin o terțialitate.
3. Bran de Lemeni propune, ca fiecare epar-
chie să și aleagă episcopii independent, iar metropo
iitul să fie ales dintre aceștia, prin congres
Propunerea lui Pușcariu ar fi însemnat cas-
sarea dreptului autonomie al eparchîilor, de ași alege
episcopul.
Propunerea lui Bran de Lemeni însemna a
impune archidiecesei de archiepiscop și mitropolit
pe unul din cei doi episcopi.
 - 42 -

Nu era motivată nici preponderența de 2/3 a

archidiecesei față de eparchii.
După părerea noastră, modalitatea acceptată
de congres, e cea mai fericită și reduce, după po­
sibilitate, putința, ca eparchiiie să octroieze archidie­
cesei un episcop de care ele vor să se scăpe.
De oarece congresul electoral se compune'pe ju­
mătate din deputății archidiecesei și pe jumătate din
a celorlalte două eparchii. Astfel se împedică, drpă
putință și ca archidiecesa să-și impună în mod
absolut voința la alegerea archiepiscopului, care e
totodată și metropolit, și se pune stăvilar și epar-
chiilor de a pune în spatele archidiecesei un archie-
piscop peste voința ei.
Prin faptul, că mitropolitul nu trebue ales
numai decât dintre episcopi, se dă prilejul de înoire
a scaunului metropolitan și cu puteri mai tinere.
Pentru viitor însă, situația se schimbă prin fap­
tul înființării celor două episcopii: la Oradea Mare
și Cluj.
Congresul național bisericesc, care va avea să
modifice Statutul organic, în urma situației schimbate,
va avea să chibzuească și asupra acestei chestiuni
de mare importanță.
Deastădată le va sta la îndemână esperiența
de peste 50 de ani de viață constituțională.
Comitetele și conzistoarele, ca organe executive
a corporațiilor legiuitoare, se aleg în aceste corpo­
rații și anume, ca regulă generală pe timp de trei
ani, cât ține un ciclu, să i zicem „parlamentar“, al
sinodului și al congresului.
In proectul votat de congresul din 1868 era
contemplat ca toți asesorii, din câteși trele sena­
tele, să fie aleși pe viață.
Guvernul a cerut însă modificarea, ca cei din
 43

senatul școlar și epitropesc să fie aleși numai pe

trei ani.
Congresul a remonstrat împotriva acestei schim­
bări, însă fără rezultat.
Cu toate aceste, congresele ținute până în 1909.
au urmat practica, că numai locurile devenite va­
cante prin moarte sau renunțare le-au reîntregit prin
alegere.
La 1909 însă, s’a abandonat acest uz ilegal și
s’a adus conclusul 52—909 Congr. care zice că, „toți
asesoiii din senatele școlare și epitropești să fie
aleși de nou, abandonându-se practica de până
aci“

Cap. IV.
Participarea mirenilor la viața constitutionals
a bisericei.
Chestia participării active a laicilor și îndeosebi
estenziunea acestei participări, este una dintre cele
mai controversate chestiuni de drept bisericesc.
Cea mai intransigentă în punctul acesta este
biserica catolică, care nu recunoaște principial nici
un drept pentru mireni, Cu toate aceste, unii
scriitori de drept bisericesc, cum e Walter și G. Phi­
lipps, admit un oarecare roi și mirenilor, la tot cazul
foarte redus și numai din motive oportuniste, de-o
mai bună chiverniseală a averilor bisericești.
Dar în butul opoziției principiale a biser cii
catolice față de mireni, avem în Ardeal o pildă
grăitoare despre participarea activă a laicilor, chiar
în sânul bisericii romano-catolice.
Cazul acesta e în același timp și o dovadă, că
în fața evoluției istorice și a forței împrejurărilor, e
neputincioasă chiar și biserica atât de intransigentă
a Apusului.
 - 44 -

In veacul ai 16-lea, pe urma lățirii învățături­

lor lui Luther, Calvin și a confesiunei Unitare, bise­
rica catolică a ajuns într’o stare extrem de critică,
pierzându-și aproape întreg clerul.
Cei cari au susținut catolicismul în Ardeal în
aceste timpuri giele, au fost mirenii catolici, cari
s’au organizat după modelul constituției Ardelene de
atunci al celor 3 națiuni și 4 confesiuni, în corpo­
rație comfesională politică, numită «Statul rom.
catolic». Membrii iui au fost toti inaltii dignitari ai
tării și ai județelor, precnm și regaliștii și deputății
catolici ai orașelor.
Dupăce Ardealul a ajuns sub dominafiunea
Habsburgilor și au venit vremuri mai bune pentru
catolicism, mirenii și-au știut susținea și față de
episcopi drepturile câștigate în ce privește chiverni-
sirea averilor bisericești. Pe aceste drepturi s’a des-
voltat apoi acea constituție dualistă care recunoaște
egala îndreptățire a mirenilor catolici din Ardeal.
Această constituție merge cu paritatea așa de
departe, încât și sinodul administrativ eparchial
(adunarea statului catolic) e présidât de episcop și
de un președinte laic, ales pe viată din partea adu­
nării.
Membri ai adunării, sunt pe lângă dignitarii
din cler și delegații mireni din fie care protopopiat,
în proporția de 2:1.
Tot proporția de 2:1 intre mireni și cler se
observă și la consiliul executiv ales de adunarea
eparchială. Si aici presidează episcopul, iar în ab­
senta lui, prezidentul laic.
Astăzi, în biserica orientală, dreptul participării
mirenilor nu-1 mai contestă în principiu nici chiar
scriitorii de drept bisericesc — să nu le zicem reac­
ționari — dar pronunțat conservatori, cum e Mi-
lasch, episcopul din Zara.
 45

In art. 53. al dreptului său bisericesc, tratează

pe larg și cu multă competentă, chestia raportului
dintre mireni și cler.
Dupăce constată, că participarea mirenilor in
cele două ramuri ale potestatiei ierarchice, în „&O-
testas maglster/i" și potestas ordinis" e exlusă,
zice (la pag. 221, ediția germană) :
,,Totdeauna însă biserica a adms cea mai in­
tensă participare a laicilor în acele afaceri, cari se
referă la ramul al treilea al potestății bisericești,
anume: la „potestas jurisdiztionis“, care se referă
la viața externă a bisericei. Această participare se
manifestă atât în adunările bisericești cât și la ale­
gerea titularilor gradelor mai înalte și Ia administra­
rea averii bisericești".
Dl profesor de drept bisericesc delà facultatea
de teologie din Cernăuți, Dr. Valerian Sesan, în stu­
diul său intitulat „Prcect de unificare al organizației
bisericei autocefale ort. din România întregită (Cer
niuți, 1920) zice la pag. 3.
„Înainte de toate trebue să accentuăm, că ființa
bisericei ortodoxe, ca organism social, deși poartă
caracter episcopal, întrucât episcopatul este repre­
zentantul bisericii, totuși elementele constitutive ale
bisericii sunt nu numai clerul (în toate gradele sale)
ci și mirenii. Putem constata, că conlucrarea mire­
nilor cu ierarchia la rezolvirea unor anumite ches­
tiuni bisericești, se trage, ca un fir roșu prin întrega
organizație a bisericii ortodoxe, din primele timpuri
ale existenței sale și până în zilele noastre“.
Cu toate aceste, referindu-se și la Milasch, afirmă
că „o laicizare a organizației bisericești în spiritul
acestui Statut (adecă a celui Șagunian) în alte pro­
vincii bisericești ale țării noastre este cu totul fără
rost, ba chiar impracticabilă, mai ales când ne dăm
seama, că o prea mare laicizare a întregii organiza-
 -46

ții bisericești, cum se practizează în mitropolia Tran­

silvaniei contrazice caracterului episcopal al bisericei
ortodoxe, iar ntcesU ți const rigente de a călca ca­
noanele existente nu vedem astăzi din nici o parte*
Din aceste două citate și mai ales din cel din urmă
se poate fixa punctul de controversă, între noi Tran­
silvănenii și cei din Bucovina.
Nu participarea mirenilor în sine, ci estensiunea
și caracterul acestei participări este punctul în care
nu ne unim nici cu Bucovina, cu atât mai puțin cu
cei din vechiul regat.
Profesorii de drept bisericesc din vechiul regat,
cum e dl Pocitan, în »Compendiul său de drept bi­
sericesc“ (București 1898) e și mai sumar și esclusi-
vist In ceeace privește drepturile mirenilor.
La pag. 122 vorbind despre laici, zice de pildă ■
„Creștinul are dreptul de a lua parte la serviciile di­
vine... de a I a uneori parte la alegerea păstorilor
bisericești, a sfinți actele cele mai importante din
viață, de a muri cu nădejdea vieții eterne și de a fi
înmormântat după ritualul bisercei ortodoxe“, Rtât.
Dl profesor Sesan în conglăsuire mai ales cu
vederile Iui Milasch, nu admite:
1. Un vot deliberativ nici adunărilor eparchiale
și cu atât mai puțin conzistoarelor. Mai ales pentru
aceste din urmă, recomandă, drept model pentru în­
treaga biserică, organizația lor din Bucovina, unde
consistearele sunt numai niște corporații sfătuitoare
ale chiriarchulul.
2. Nu admite nici influența decisivă a corpora­
tor legiuitoare asupra alegerii episcopilor. Dreptul
decisiv trebue săi aibă sinodul episcopesc.
Hm merge prea departe ca să ne pierdem întro
discuție pe baza canoanelor asupra acestor chestiuni.
In loc de aceasta, ne vom mărgini a pune față
în față cu teoriile de mai sus părerile reprezentanți-
 - 47 -

tor celor mai autorizați ai cleruiui din Ardeal înce­

pând cu ÿaguna și până la mitropolitul Nicolae.
înainte de toate trebue să subliniem constată­
rile ce le face dl dr. 1. Lupaș în „Istoria Bisericească
a Românilor Ardeleni“, că Șaguna a fost incă prin
1848 aderent al participării mirenilor în corporațiile
bisericești. La 1848, când a cerut voie ministerului
Ötvös ca să țină un sinod, anunțase că la acesta
vor fi invitați 44 preoți și de două ori atâția mireni.
E gratuită deci afirmația lui 1. Maiorescu, că
Șaguna ar fi fost în contra constituției sinodale zi­
când, că e o invenție protestantă.
Nu e adevărată mai departe nici părerea lui Ba
rițiu, că „episcopul Andrei fusese de această idee
(adecă de cea susținută de Maiorescu), până către
anul 1860“. (Vezi nota iui dr. Lupaș op. cit. pag.
182).
Dar să-l lăsăm să vorbească pe Șaguna însuși,
așa cum s’a eternizat el, în diferitele lui opuri și vor­
biri ocazionale:
In „Compendiul de dreptul canonic" tipărit la
1 ianuarie 1868, la care, după cum însuși o spune
în precuvântare „de mai mulți ani am lucrat“ zice
la pag. 91 :
...„Privind la icoana externă a bisericei, ea astăzi
înfățișază o vie negligată și o fântână astupată, caie
nu dă roadă multă față cu bunătatea viei și nu dă
apă destulă față cu izvorul său bogat“.
„Cauza acestui rău este cbsolutizmul transplan
tat de pe terenul civil pe cel bisericesc, care împie­
dică, ca o inimă împietrită, vitalitatea elementelor
organismului bisericei și le despoaie de orice activi,
täte. Christos s’a pronunțat tocmai în contra oricărui
absolutism“...
In introducerea „Enchiredionului“, sau Carte rna
nuală de canoane" după ce laudă clasicitatea canoa-
 neior și trebuința de a né ține credincioși de ele
in deosebi de normele clasice primitive creștine, care
le aflăm în ele, proclamă opt principii ale Canoane­
lor bisericei noastre:
Dintre aceste cel dintâi spune:
1. Organizmul bisericei noastre recunoaște de
factori activi numai clerul și poporul credinccios
.egal îndreptățit în toate afacerile bisericești și nu
iartă pe nime în sânul său nici o castă privilegiată
sau escepțională, prin urmare nici dreptul de patro­
nat; I. Corint. Cap. XII v. 14—27; Mateiu V. v. 7.
— Matern VI v.12. — Luca XXI. v. 1. -Can. 2. I—II,
In anul 1870 a deschis Șaguna întâiul congres
nat. bis ordinar. In frumoasa lui vorbire de deschi­
dere, după ce constată că noul „Statut organic“ a
fost tradus și în faptă și că pe întreaga linie sau
constituit și funcționaeză normal toate corporațiile
biser cești zice :
„Eu cutez să afirm, că astăzi nu cunosc în bi­
serica noastră'ecumenică, ca vre-o parte a iei ar fi
organisată și regulată cu observare strictă a instituți-
unilor biblice și a canoanelor, precum e Mitropolia
noastră... căci eu nu cunosc în biserica noastră ecu­
menică, ca vre o parte a ei pre baza organizației
iei bisericești ar putea zice clerului și poporului precum
mitropolia noastră poate să zică in urma Statului
organic: nu mii sunteți străini și nemernici ci con­
cetățeni cu sfinții și deaproape ai lui D-zeu“.
In cursul unui jumătate de veac s’au perân-
dat în scaunul mitropolitan 5 mitropoliți și în eparchii
mai mulți episcopi. Nu știm un singur caz, ca unui
din ei să fi avut vreodată cel mai mic scrupul în
privința necanonicitâții organizației mitropoliei arde
lene.
La Congresul preoțesc din Sibiu din 1919 s’au
rostit din partea reprezentanților clerului ardelean
 - 49

cu/inte atât de călduroase întru apărarea can oni ci­

tă iii »Statutului organic«, consfințite și prin votul
zdrobitoarei majorități a preoțimei, care s’a pronunțat
„zn principiu pentru menținerea Statutului organic
cu parțiclpnrea mirenilor“, încât noi mirenii nu
putem decât săle iscălim plini de admirație față de
clerul nostru.
Vom releva mai ales două cuvântări importante,
ce s’au ținut în congresul preoțesc din Sibiu. Im­
portante, nu numai prin conținutul lor ci și prin
situația înaltă a celor ce Ie au rostit.
Una a- fost rostită de vrednicul urmaș de azi a
lui Șaguna, mitropolitul Nicolae, iar cea de a doua,
de apologetul și biograful lui Șaguna, profesorul de
istorie Dr. Ioan Lupaș.
Mitropolitul Nicolae, la 1919 încă numai pro­
fesor de teologie, după-ce prin citații din introdu­
cerea „Enchiridionului“ arată respectul cel mare ce
i'a avut Șaguna față de canoane, ca un adânc cu­
noscător al lor, zice:
„Statutul organic nu e anticanonic și cei ce au
„afirmat contrarul n’au putut produce nici un singur
„argument serios, prin care să-și dovedească acuza.
„La temelia bisericei noastre se găsesc principiile de
„organizare ale adevăratei biserici a lui Christos, d^r
„ea e adaptată împrejurărilor istorice și aceasta ine-
„vitabilă și necesară adaptare nu conține nimic im-
„potriva canoanelor . .. Canoanele sunt formulate pe
„baza unor largi principii de organizare și biserica
„noastră întră perfect in prevederile acestora .. .
„Noi nu vrem o biserica numai a preoților ci
„vrem o biserică a poporului... Biserica ortodoxă
„e biserică ierarhică. Principiul acesta e respectat și
„în Statutul Organic pe lângă toate drepturile acor-
„date mirenilor. In chestiuni dogmatice, sacramentale,
„mirenii n’au amestec .. .
4*
 - 50 -

«Nici unul din drepturile ierarhiei nu e desființat

prin Stat. Org. și numai cei ce au tendințe spre
■absolutism ierarhic, se simțesc îngrădiți prin
«rânduielile lui“.
Parecă am auzi pe Șaguna 1 E școala și tra­
diția marelui arch'ereü, care trăește în sufletele
întregului cler din Ardeal și azi după o jumătate
<ie veac delà moartea luil
Iar dr. Ioan Lupaș a spus în vorbirea ți­
nută la acelaș congres preoțesc între altele :
»Nimic anticanonic nu este în Statutul Or­
ganic. Dimpotrivă, canonicitatea și drepturile ierar-
chice sunț înde juns asigurate ... în deosebi
punctele referitoare la activitatea sinodului epis-
copesc.
Ca un adânc cunoscător al rânduielilor din
biserica lui Christos, Șaguna a fost un conserva­
tor, dar și un progresist înțelept în același
timp.
in conservatizmul lui a mers așa de departe,
■încât a găsit legătură cu vremile cele mai vechi,
cu începuturile de organizare ale bisericei creștine,
când tendințele de izolare ale clerului de popor,
sau pornirile spre ab ’olutizmul ierarchiei, atât de
potrivnice cu învățătura Evangheliei, încă nu au
apucat a prinde rădăcini, ca în timpurile de
mai târziu.
. iar ca progresist înțelept ... a putut să
infelevgl, că viitorul acestei biserici poate fi
-asigurat prin interesul viu și statornic pe care
poate și trebue sil trezească îi sufletul tuturor
credincioșilor o pvrthipare activi la viața reli-
jg'oasă șl b>serlcejsct, în toate formele ei de
jnanfestare.*
 - 51

Noi credem, că miezul întregel chestiuni

zace în cuvintele din urmă ale citatului de mai sus.
Pentrucă chiar si admitem, că unele dispoziții
din Statutul Organic ar fi nu „an'icanonice" ci nu­
mai „acanon’ce“, cum e sistemul reprezentativ, care
nu a existat pe vremea sinoadelor ecumenice, ba să
admitem cazul cel mai rău, că alte așezăminte și
dispoziții din Statutul Organic ar fi potrivnice „lite­
rei“, nu însă și „spiritului“ unora din sf. canoane ;
rămâne însă totdeauna argumentul suprem al uti­
lității publice al acestor așezăminte.
„Salus ecles:ae suprema lex".
Dl profesor Șesan nu vede „necesitai strin­
gente de a tncâlca canoanele existente". Dacă ar
vedea, ar admite o încălcare.
Noi însă le vedem și le dovedim, cu expe­
riența de o jumitate de veac din biserica ar­
deleană.
Dacă această biserică persecutată, umilită și să­
racă, această „cenușotcâ* a Ardealului, s’a ridicat
delà 1868 încoace, ca prin minune, la starea în
•care o vedem az!, e a se mulțumi în cea mai mare
parte sprijinului efectiv și deslnteresat ce l'au dat
mirenii, cari, vorba lui Saguna, după alcătuirea Sta­
tului organic, nu s’au mai simțit nemem’ ;i ș’ streini,
ci credincioși egal îndreptățiți.
Acuza de laicizare a bisericei, chiar de r fi
fapt, nu provine, după cum observa foarte corei ii
mitropolitul Nicolae, din organizarea ei, ci din ă/ie
■cauze. _
Laicizarea, după părerea m'tropólitíbn, însedn-
nă un mod de a vedea, care nu se inspiră din prin­
cipiile religioase morale a-le bisericei. Această laici­
zare poate atinge Ia fel pe preoți ca șl pe mireni.
 Cine a luat însă parte la corporațiile bisericei«
din Ardeal știe, că decâteori a fost vorbă de o mă­
sură îndreptată într’u ridicarea nivoului moral șl re­
ligios, fie al clerului fie al poporului, mirenii au stat
totdeauna alături de ierarchie, dându*i tot sprijinul.
Acest certificat nu l’au cerut mirenii delà nime.
Dar îl pot avea orișicând și delà oricare episcop al
bisericei ardelene.
Nu mirenii sunt deci cauza așa zisei laiczăsi a-
bisericii.
Din potrivă, putem susține, că prin însuși fap
tul participării poporului și a intelectualilor mireni la
viața bisericească, s’a realizat o spiritualizare, o sfin­
țire a mirenilor.
Nu cred să mai existe nicăiri un interes atât
de viu și de intensiv fsfă de afacerile bisericești, ca»
în Ardeal.
Suntem convinși, că toți acei vrednici profesori,
de drept bisericesc, cari azi reprezintă părerea că nu
exista necesitate constrângătoare de a încilca ca­
noanele, și-ar schimba ideile, după o scurtă anchetă
cu protopopii și archireii ortodocși dsn Ardeal.
Ar avea atunci o icoană clară despre ce a în­
semnat și înseamnă participarea și interesul viu al
mirenilor în viața bisericei, nu numai sub raportul
material al unei mai bune chivernisiri a averilor bi­
sericești ce urma controlului public al credincioșilor,
ci chiar și sub raportul religios-moral și tducativ
Cooperația preoțimii cu poporul și cu repre­
zentanții săi mireni în corporațiile legiuitoare și ad­
ministrative a creiat intre aceștia legături de pretinie
întemeiate pe stimă și recunoașterea reciprocă »
bunelor intențiuni și a nizuinții de a contribui la î-
naintarea bisericii.
 - 53 -

Deaceea în b serica ortodoxă din Ardeal, clerul

înalt ca și preoțimea de rând, este împrejmuită de
mireni cu stimă și iubire creștinească.
Preoțimea vede în intelectualii mireni pe spri­
jinitorii cei mai fervenți ai autonomiei bisericii, iar
mirenii sunt mândri de preoții lor, cari, dupăcum ne
arată și cong-esul preoțesc din 1919, sunt apără­
torii convinși ai drepturilor mirenilor din biserica vie
a lui Christos

Cap V.
Drepturile ierarchici
Drepturile ierarchiei, așa cum le vedem garan­
tate în „Statutul organic“ sunt de mai multe feluri.
înainte de toate trebue să amintim drepturile
așa numite onorifice, s'au de întietate în biserică.
Pe întreaga linie a corporațiilor legiuitoare și
executive găsim membrii clerului, ca presidenți na­
turali.
In biserica noastră nu întâlnim dualismul în
presidiu, ca bunăoară ia catolicii din Ardeal, nici u-
zul din Basarabia, în înțelesul căruia adunarea epar-
chială își alege preșidentul cu excluderea episco­
pului.
Aflăm o singură excepție la comitetul parochial,
unde desigur, numai din n otive de mai bună chi-
vernișire a averilor, se admite, ca să poată fi ales
de president, și altul decât preotul.
Dispoziția asta însă n’a prea trecut în practică
și comitetele parochiale, cu puține excepții, n’au fă­
cut uz de aceastt latitudine, ci au ales tot pe preo­
tul și de president al comitetului.
 • ~ 54 —

Mult mai însemnate sunt drepturile ce izvoresc

din situația escepțională a clerului și îndeosebi a e-
piscopilor, ca urmași direcți ai apostolilor împuterni­
ciți prin Sf. hirotonie de aservi la altarul DIui, dea
administra Sf. Taine etc.
. Drepturile aceste nu formează obiect de dispo­
ziții în Statutul organic, pentrucă ele sunt de na­
turi di4nă.
Sunt iarăși alte drepturi de natură dogmatică
și pur spirituală pe cari, dacă Ie amintește Statutul?
organic, o face, ca expressis verbis să le scoată din
sfera de competență a corporațiilor legiuitoare și
administrative și să le rezerve excluziv episcopului
și sinodului episcopesc.
Astfel articolul 141, ca ultimul din Cap. IV. în
care se vorbește despre sinodul și conzistorul epar-
chial, enunță in deplină conformitate cu canoanele:
„Cauzele dogmatice și pur spirituale, se decid
finalmente prin episcopul, respective archleplscopul
diecezan.“
Ce însemnează aceste cuvinte că »se decid
finalmente“ prin episcop?
E recunoașterea cea mai loială și mai hotărâtă
a puterii episcopale în chestiunile dogmatice și pur
spirituale.
In practică vom afla însă foarte rar o chestiune
dogmatică sau spirituală, care să nu aibă și o lăture
administrativă.
Această parte a ei cade în competența con-
zistorului, ca senat bisericesc, pe când laturea strâns
dogmatică o va decide episcopul în virtutea nu a-
art. 141 al Statutului Organic, ci a puterii lui ierarchice
pe care acest articol o constată numai și o recu­
noaște.
 55

Și mai clar e delimitată și recunoscută putere»

ierarchiei in art. 171—174 din Statutul Organic care
tratează despre „Sinodul episcopesc.“
Sinodul episcopesc conform definiției art. 171
este „acea adunare de episcopi sub prcsidenția
mitropolitului, unde se tratează obiectele bisericești
spirituale, dogmatice șl simbolice-“
in art. 172 și 173, in conformitate cu canoanele,
se orânduiește, ca sinodul să se întrunească odată
pe an și că mitropolitul e dator al conchema;
(Can 6 al Sin. ec. Vil) mai departe, că episcopii
sunt datori a lua parte la adunare (Can. 8 al Sin.
VI. Ec. și al Sin. 84 local din Cartagena) deoarece
pentru validitatea concluzelor se cere să fie de fată
mitropolitul (Can. 17 al Sin. local din ftntioch'a.)
In fine, în art. 174, tot în conglăsuire cu ca­
noanele, se cuprind agendele Sinodului episcopesc.
Care e sfera de activitate a acestor sinoade ne-O‘
spun diferitele canoane:
Can. 37 Ap zice : „să cerceteze dogmele rell~
giunii, să se decidă controversele. incidente bise­
ricești.“
Can. 5. al Sin. I ec: „să revizuească hotărârile
episcopilor prin cari au oprit din pedeapsă pe cineva
delà împărtășire.
Can. 6 al Sinod. VII ec. : „S nodul făcându-se
pentru lucruri canonice și evanghelice, se cuvine
episcopilor adunați să fie cu mare băgare de
seamă“ etc.
Statutul Organic lasă în căderea sinodului
episcopesc:
1. a supune examenului canonic pe cel ales de
episcop.
2. a trata orice întrebare dogmatică, sacra­
mentală și rituală și a o deslegea în înțelesul
canoanelor.
 - 56

3. fl (ine consultări și a aduce hotărîri asupra

religiozității și morala clerului și a poporului credin­
cios din metropolie.
4. fl se consulta asupra institutelor de teologie
și pedagogie spre înaintarea scopurilor și a științe­
lor predate în ele.
5. fl se conzulta asupra cvalificațiunei ce se
cere delà ceice se pregătesc spre treapta preoțească
și despre aceasta a refera și congresului național
bisericesc, ca cele de lipsă în Inia aceasta să se
facă cu aprobarea armonică a ierarchiei și a popo
rului credincios.
6. fl priveghea pentru autonomia bisericei și a
o apăra în contra oricăror încercări, ce vor ame­
nința pacea și sfințenia bisericei.
O recunoaștere a drepturilor și prerogativelor
■episcopilor se cuprinde și în art. 116 și 162 din
.Statutul Organic în înțelesul cărora, asesorii din se
natul strict bisericesc, atât ai consistorului eparhial,
cât și mitropolitan, trebue să fie întăriți de episcop
resp. archiepiscop.
lvindu-se în anul I878, în jurul acestei chestii
o diferență între metropolit și congres, acesta aduce
■o hotărîre întregitoare la acești articoli, în care
zice :
»Lăsând nealterat dreptul episcopului diecezan
■de a întări sau a nu întări pe asesorii aleși ai se­
natului strict bisericesc, congresul enunță în ge­
neral :
»că la caz de neîntărire, episcopul, resp. archi-
episcopul, are a face sinodului Cunoscute în detail
motivele sale decizătoare ; iar aflând sinodul moti­
vele de neîntemeiate, poate subșterne cazul la sino­
dul episcopesc spre decidere“.
O dispoziție similară se cuprirde și în „Pro­
iectul de unificare al biserice ortodoxe“. Anume la
 - 57 -

art. 45 se spune, ci hotărîrile adunării eparchiale

se prezentează chiriarchului spre aprobare. Iar art.
46 zice că hotărîrea neaprobată de chiriarch se des­
bate din nou de adunarea eparchială și dacă ea nu
Întrunește de nou asentimentul chiriarchului, chestia
se trimite sf. Sinod spre rezolvare.
Cu toată analogia aparentă, în aceste două
•dispoziții se reoglindesc două concepții diamétral
opuse.
Concepția ardeleană e a constituționalismului
adevărat, adus în conglăsuire cu drepturile ierar-
chi ce.
Statutul Organic și congresul din 1878 recunosc
votul deciziv al episcopului, atunci când e vorbă de
cei șase colaboratori ai săi în senatul strict, biseri­
cesc și în caz de conflict nu-și rezervă decât dreptul
de apel la autoritatea ierarchică superioară, la sino­
dul epjscopesc.
In proiectul de unificare e vorba de un abso
iutism deghizat, când i se recunoaște episcopului
dreptul de a aproba sau a nu aproba toate hotărî­
rile adunării eparchiale, deci și cele de natură ad­
ministrativă și epitropească.
Aceasta înseamnă degradarea puterii legisla­
tive a adunărilor eparchiale la rangul de simple
corporațiuni consultative, puse là dis:reția episco­
pului.
E păcat atunci de banii și energia ce se chel-
tiiește pentru aceste adunări. Asupra acestei chesti­
uni vom reveni la timpul său, când vom trata des­
pre unificare.
In fine, sunt asigurate drepturi importante atât
preoțimei, cât și episcopului în exercitarea puterii
disciplinare și judecătorești, care în toate instanțele,
e scoasă de s b influența m renilor.
 5ö -

Scaunul protopopesc. ca for de primă instanté

se compune numai din preoți.
Instanța a doua e senatul bisericesc al conzis-
torului metropolitan, Și aceste se compun numai
din asesori din cler, întăriți de episcop, respective
mitropolit.
In practica constituțională a bisericei, corpora­
țiile legiuitoare sau abținut, cu multă băgare de
seamă de a încălca drepturile hierarhiei.
Dacă au crezut că cutare chestiune e de na­
tură dogmatică sau sacramentală au transpus’o si­
nodului episcopesc spre competentă desbatere și
rezolvare.
Iar dacă una și aceași chestie ne présenta o ia-
ture administrat vă și una dogmatică, sinoadele și
congresele s’au mărginit a cerceta numai pe cea-
dintâi, iar rezoivirea părții dogmatice a trecut’o dea-
semeni în competența episcopilor.
Spre pildă :
1. In an,ul 1886 congresul trece în competența
sinodului episcopesc chestia reducerii serbătorilor.
2. Același congres recearcă sinodul episcopesc.
să regulamenteze chestia căsătoriei a doua precum
și chestia uniformei preoților,
3. Congresul din 1878 a recercat sinodul epis­
copesc să statorească principiile uniformizării stu­
diilor și examenelor în institutele teologice.
4. O chestii ne mixtă a fost chestiunea cualift-
cațiunii preoților.'Sinoadele și congresele au rezojv t
cu o fină distincție ceea ce cade în competența lor
ca organe administrative, cum e de pildă clasificarea
parochiilor și statorirea con di ți lor ce trebue se în­
trunească cel ce vrea să fie ales la o parochie de
cl. I. 11. sau lll-a.
 — 59 -

Ftlul cum își procură candidații această cualí«-

ficație, stud ile pe cari . trebue să le asculte și să.
dea din ele examene, a lăsat-o în căderea sinodului
episcopesc.
Drept concluzie putem deci afirma, că Statutul
organic și practica legislativă a tras cu multă price­
pere linia de hotar între drepturile inalienabile ale-
ierarchiei și între puterea suverană a corpurilor le­
giuitoare.
Numai din o necunoștință a așezămintelor
noastre s’a putut deci menține până azi acuzația
necanonicită{il bisericii din Ardeal.

Cap VI.
Puterea Legiuitoare.
Am văzut la art. 3 al Cap. II. din prezenta Iu
crare, că alcătuitorii Statutului Organic ținând seamă
de cerințele unei autonomii locale ale siguraticelor
păr{i constitutive ale bisericii, le-au asigurat dreptul
de a hotări independent în chestiunile cari cad în
sfera lor de competentă, fie sub raport teritorial, fie
material.
Fie-care p.arochie, fiind independentă de toate
celelalte, are dreptul de a și regulamenta, adminis
tra și conduce afacerile ei locale.
Bine înțeles însă, numai între marginile legilor
și regulamentelor în vigoare.
In mod mai restrâns, sinodul parochial se poate
considera ca corporația legislativă a parochiei.
Are dreptul de ași alcătui statute, d. e pentru
administrarea averilor sale etc.
In practică însă, după ce sinoadele eparchiale?
și congresele au alcătuit în cursul celor 50 de an»
 - 60 -

<de viață constituționali diferite „Regulamente“ șț

„Normative“ privitoare la organizarea uniformă a
parochiilor, la administrarea averilor paro:hiale, etc.
nu a mai fost trebuință ca singuraticele sinoade pa-
rochiale să săvârșească aceeași muncă, fiecare de
capul ei.
Același lucru și despre sinoadele protopopești.
Deși aici, după natura lucrurilor, sau ivit mai des
chestiuni cari reclamau un aranjament uniform pen­
tru întreg protopopiatul.
/ Pentru asta când a fost vorba de ordonarea unui
impozit pentru trebuințele iractului, sinoadele pro
topopești au alcătuit normative cu putere obligătoa-
re pentru toate comunele, în care au stabilit cheia
impozitului, modul de percepere etc.
De o putere legiuitoare, în înțelesul virtual al
cuvântului însă, nu putem vorbi decât la eparchie
?și la mitropolie.
Sinodul eparchial compus din 60 deputați, dintre
cari 20 din cler și 40 mireni, aleși cu vot obștesc
din partea credincioșilor din eparchie este cu ade­
vărat și de fapt, corp legislativ al unei eparchii.
Dar puterea superioară legiuitoare cu putere
obligativă, pentru îr treaga metropolie din Ardeal, e
depusă în manile „congresului național bisericesc",
reprezentanța întregei provincii mitropolitane (St. O.
§• 145).
Congresul se compune din 90 deputați, (30
•din cler și 60 mireni:) câte 30 din archidieceză și din
cele două dieceze a Aradului și a Caransebeșului.
Dat fiind că, în anul 1920 s’a înființat episco
pia de Oradea Mare, desfâcându-se de eparchia A-
radului, iar în anul acesta s’a inarticulat în légé și
noua episcopie a Feleacului, ruptă din archidieceză, va
trebui să se modifice și Statutul Organic și să nor-
 — 6Í -

meze cheia de reprezentare în congres a celor cinci*

eparchii.
Deocamdată, pentru alegerile deputaților con-
gresuali a rămas în vigoare vechea arondare a cir­
cumscripțiilor.
Așa că d. e. arch'dieceza Sibiului și episcopia
nouă a Feleacului aleg împreună' 30 deputați în cele
20 circumscripții de până acum.
Pentru sinoadele eparchiale însă fie care din
cele 5 eparchii și-a alcătuit o nouă arondare, în
câte 20 circumscripții.
flm amintit tot la Cap. III. că Statutul Organic
putea stab li următoarele norme :
1. In sfera de competență a congresului cad
toate acele chestiuni cari privesc întreaga provincie
mitropolitană și pe organele ei executive.
2. Congresul fiind representanța superioară le­
gislativă a celor trei resp. azi cinci eparchii, poate
regulamenta orice chestiune despre care crede, că
e bine și util ca să fie normată în mod uniforms
pentru întreaga biserică.
3. In puterea aceleiași autorități supreme, con­
gresul poate stabili numai unele principii fundamen­
tale, lăsând aplicarea și adoptarea lor, după referin­
țele locale, în căderea s noadelor eparchiale.
*> 4. Congresul național bisericesc e chemat să
interpreteze, obligator pentru toți, snguraticele
dispoziții a-le Statutului Organic, formulând hotărîri
principiale, de natură interpretativăi augmentativă
acolo unde ..Statutul organic“ e mane sau neclar.
5. Și în fine, de sine înțeles, congresul națio­
nal bisericesc e smgur îndreptățit să modifice
„Statutul Organit“ însuși.
In privința aceasta în „Statut* nu se cuprinde
nici o restricție. E clar, că orice modificare a »Sta-
 62 -

lutului Organic* trebue să se facă după același pro

cedeu, după care s'a alcătuit însuși „Statutul*. Adecă
se cere ca modificarea să fie supusă aprobării puterii
lumești din stat.
Activitatea strârs legislativă a Congresului e
evidentă din următoarele regulamente și normative :
1. Regulamentul pentru parochii Nr. 184/909
Congresual.
2. Regulamentul pentru procedura judecăto­
rească în cauze disciplinare Nr. 179/909 congresual.
3. Regulamentul pentru administrarea afacerilor
■epitropești Nr. 107/1897. congr.
4. Regulamentul pentru procedură la alegerea
protopresbiterilor, Nr. 136/1888 congresual.
5. Regulamentul de procedură la alegerea de-
putaților pentru congres, Nr. 156/1891. congr.
6. Normativ privitor Ia reguiarea funcționării
organelor protopresbiterale, ins'ituite în temeiul art.
30 dirt St. O. Nr. 68/912 congr.
7. Regulamentul afacerilor interne, congresual
Nr. 255/1878.
8. Regulamentul afacerilor interne ale conzis-
torului mitropolitan Nr. 184/1878.
9. Reguamentul pentru procedura judecăto­
rească, în cauze matrimoniale, Nr. 95/1912 congr.
10. Regulamentul pentru organizarea învăță­
mântului în școalele poporale, Nr. 136/906. congr.
Nu mai/puțin importantă este activitatea con­
gresului în calitatea de Interpretator al unor dispo­
ziții din Statutul Organic, cari în practica constitu­
țională au fost diferit înțelese și aplicate în cele trei
eparchii.
Hotărârile aceste p::r.nipiale însă, în număr de
peste 20, au contribuit mult la unitafea în aplicarea
Statutului.
 63

În unele chestiuni principiale însă Congresul

ou s’a mulțumit cu interpretarea, cl a adus hotărâri
întregitoare, ținute însă întotdeauna în spiritul Sta­
tutului Organic și al Canoanelor.
Aja spre pildă am văzut, că la art 116 și 162
din Statutul Organici cari tratează despre dreptul de
întărire al episcopului resp. al ifiitropolitului față de
asesorii din senatul bisericesc, admite dreptul de
apel al sinodului sau congresului la sinodul episco­
pesc, la caz că ar afla de neîntemeiate motivele de
neîntărire ale chiriarchului.
Acest apel la sinodul episcopesc drept că e In
conformitate cu dispozițiile și spiritul Can. 34 Apos-
tolesc și al can. 9 al sinodului local din Antiochia,
dar nu se potrivește cu litera și spiritul Statutului
Organic, care nu admite un apel împotriva hotărâ­
rilor corpurilor legiuitoare administrative la un for
curat dogmatic și spiritual, cum este sinodul epis­
copesc.
Prin hotărârea de mai sus, congresul a în’ro
pus o inovație față de legea pozitivă în vigoare.
Sfera de activitate legislativă a unei d ecese e,
după natura lucrurilor, mai restrânsă, întrucât un
sinod eparchial nu poate legifera în chestiuni asu­
pra cărora congresul s’a pronunțat, iar întrucât con­
gresul ar fi enunțat numai unele prjncipii gen-rak,
lăsând detailurile în competența e-archiilor, aceste
principii generale sunt, de sine înțeles, normative.
Tot astfel, dacă sinoadele eparchiale ar fi le­
giuit autonom într’o anumită chestiune, mai târziu
însă congresul legiferează în aceeași materie în fel
uniform și obligator pentru întreaga biserică, regu-
amentul eparchiei e scos din vigoare ipso ' iure.-
Sunt însă chestiuni, cari privesc exclusiv o
«parchie. Aceste conform principiului autonomie b-j
să fie rormate numai de sinodul eparchiai.
 64 -

fișa. spre pildă, fiecare eparchie și-a alcătuit

regulamentele interioare privitoare la sinod și la
consister.
Archidiecesa Transilvaniei a legiferat în sfera
ei de competentă «Regulamentul pentru seminarul
pedagogic teologic „Andreian“ care e proprietatea
archidiecesei.
Tot sinodul archidiecesan șl-a alcătuit instruc­
țiuni referitoare la fondul de pensie archidiecesan
și la felul de funcționare al esactoratului și a casei
archidiecesa ne etc. etc.
Activitatea corpurilor legiuitoare eparchiale și
.mitropolitane nu] se mărginește însă numai la alcă­
tuirea de regu'amente și interpretarea Statutului
organic.;
Am putea zice, că menirea lor de căpetenie
este să esercite un control efectiv asupra consis-
toarelor lor, ca organe executive și direct -respőn-
zabile celor dintâi.
Intre agendele regulate a-le sinoadelor și con­
greselor este discuția și aprobarea rapoartelor pe
cari atât conzistorul plenar, cât și fiecare din cele
trei senate, le prezintă asupra activi’ății lor delà
ultima sesiune încoace.
Rapoartele aceste prezintă un tablou amănun­
țit despre starea eparchiei sau metropoliei, despre
situația morală a bisericilor, școlilor și celorlalte
așezăminte cuiturale și economice, susținute și ad­
ministrate de conzistoare.
In jurul acestor rapoarte se încinge o discuție
de multeori foarte temeinică.
Se fac propuneri și se exprimă desiderate sau
critici, cari privesc nu numai partea administrativă și
epitropească a chestiunei ci se estind și asupra mo­
ralității și disciplinai clerului și a poporului.
 - 81

Pentrucà a t . 96 înșiră între agendele sinodului

eparchial și »consultarea și luarea măsurilor trebuin­
cioase pentru disciplinarea preoțimii și a poporului"
precum și «consultarea pentru delăturarea greutăți­
lor ce s’ar arăta la efeptuirea unor canoane sau in-
stituțiuni bisericești».
Ne mirăm, că un scriitor de drept bisericesc a-
tât de profur d și de bine pregătit, cum e Miiasch
a putut să-și exprime nedumerirea tocmai asupra a
cestui punct, în care vede un amestec al corporații­
lor mixte administrative în chestii dogmatice și spi
rituale.
Cine a luat parte activă la viața constituțională
a bisericei ardelene știe, că nici odată în sinod și
congres nu s’au desbătut și mai ales nu s’au luat
hotărîri de naturi dogmatică.
In ad 96 deci nu poate fi vorba decât de spri­
jinul pe care corporațiile legiuitoare și administrative
trebue să’l dea Ierarchiei întru executarea dispozi­
țiilor canoanelor. E spus doar, că sinodul are a se
consulta nu nai asupra delăturării greutăților, ce
s’ar ivi în. calea organelor chemate a se îngriji
de bunăstarea morală și religioasă a poporului.
Or, corporațiile administrative au să și dea tot
concursul moral și material, ca cei chemați să poa­
tă ucra și pentru îndeplinirea misiunei proprii a bi­
sericii. ca a unei instituțiuni divine.
Maideparte, de căderea sinoadelor și a congre­
selor, este și luarea de concluse în privința între­
buințări averilor bisericești, întru ajungerea scopu­
rilor religioase, morale și culturale a-le bisericii.
Orice învestiri de bani, cari trec marginile bu
getelor anuale sau trienale, trebue să fie votate de
sinod.
Conzistorul are numai să ducă la îndeplinire
concluzele sinodului.
6
 82 -

Delà sine se înțelege, că sinodul are să exer­

cite controlul asupra gestiunii financiare a conzisto-
rului, și să aprobe proectele de Buget, prezentate de
conzistor.
Același e raportul de drept dintre comitetele
protopopești și parochiale și intre sinoadele lor.
Singura deosebire e, că în îr țelesul „Regula­
mentului, pentru afacerile epitropesti“, și sinoadele
parochiale sunt supuse controlului și aprobării con
zistoarelor eparchiale, pe când congresul sau con-
zistorul mitropolitan nu exercită nici un control a
supra sinoadelor eparchiale, în ceeace privește admi
nistrarea averilor eparchiei.
încă o îndatorire eențială, pe care o impune
„Statutul organic“ tuturor corporațiilor legiuitoare
începând cu sinodul parochial și până sus la con­
gres este :
»îngrijirea pentru susținerea libertății religioase
și autonomia bisericii».
Din impunerea acestor datorințe se vede ma­
rea înțelepciune și prevedere a lui Șaguna și a co­
laboratorilor săi.
Ei au prevăzut, că în butul legilor statului, li­
berale față de biserică, o să vină vremuri grele,
când va fi nevoie de încordarea tuturor energiilor și
de armonia tuturor fiilor bisericii, preoți și mireni,
ca să apere patrimoniul, independența și autonomia
bisericii
Guvernele se schimbă mereu și nime nu ne
garantează, că toate o să aibă aceeași bunăvoință
și înțelegere față că rostul sublim al bisericii lui
Christos. •
Procesele verbale și anuarele sinoadelor și con­
greselor ținute delà 1868 încoace ar putea da , o
mărturie și un certificat de onoare reprezentanților
cierului ș! poporu'ui, pentru luptele grele, pe cari le-
 - 83

au purtat cu multă bărbăție intru apărarea bise­

ricei.
Si nu un singur. arChiereu în vreruri de grea
încercare, a mulțumit lui Dzeu, că s’a putut răzima
pe sprijinul hotărât și dârz mai ales al elementului
mirean.
Aceasta e cea mai frumoasă răsplată ce au
putut-o da mirenii bisericii lor naționale, pentrucă ia
adăpostit la sânul său, ca pe niște Cetățeni egal în­
dreptățiți, și nu ia lăsat să se simtă .streini și ne­
mernici* cum așa de corect a observat marele Șa­
guna.
In fine, una dintre atribuțiile de mare însemnă­
tate a sinoadelor de toată categoria și a congrese­
lor a fost și este și alegerea preoților, diaconilor,
învățătorilor, profesorilor, episcopilor și a metropoli-
tului, precum s’a arătat aceasta pe larg, Ia Cap. III.

Cap. VII.
Puterea executivă
Înainte de toate aflăm de lipsă, ca să reducem
Ia adevărata lor valoare, acuzele ce s’au ridicat în-
potriva »Statutului Organic« pe tema atribuțiilor pu­
terii executive.
Acuzațiile par a fi cu atât mai fondate, cu cât
de astădată se învoacă chiar mărturia lui Șaguna, ca­
re în proectul său de Statut a propus o altă rezol-
vire a chestiunii decum e cea acceptată de congre­
sul constituant din 1868.
Fapt e, că în proiectul lui Șaguna nu este
vorbă de un conzistor unitar, cu trei senate.
E adevărat și faptul că Șaguna prevedea drep­
turi ierarchice la aparență cu mult mai largi față de
corporația numită de el : conzistbr.
6*
 84

Ca să distingem bine, trebue să supunem u

nei analize întreg proiectul lui Șaguna și sl înțele-
gem sistemul sau mecanizmul lui.
La art. 8 al proiectului Șagun;an se zice că »în»
fiecare eparchie va fi câte un senat șco’ar“ ; in art.
9. »în fiecare parochie, protopopiat, eparchie și me-
tropole câte o eforie“-, art. 11. „In fiecare eparchie
va fi câte un conzistor pentru obiectele bisericești'
disciplinare și matrimoniale“.
ftșa a fost la metropolis din Carloviț.
In art. 119. din proectul său Șaguna își rezer-
vează dreptul de a cassa hotărârea conzistorului, îr>
cazuri excepționale, și anume : „ Când pluralitása
voturilor ar fi împotriva convingerii episcopului^
șl el ar prevedea că vaza și onoarea bisericii, a
clerului și poporului s’ar vătăma și s’ar Conturba
pacea bisericii, l-se cuvine dreptul a înălța conclu-
siunea sa la sentință decisivă“.
Bineînțeles însă, acest drept îl cot templează-
Șaguna numai față de „consister“, așa cum îl pro­
pusese el, iar nu și faț* de „eforie“ și de „senatul'
școlar“.
In comisiunea de 27 care a prelucrat proiectul
lui Șaguna, s’au făcut tocmai în ceeace privește al­
cătuirea puterii executive a eparchiei, o schimbare;
esențială ca formă, fără însă a știrbi câtuși de pu-
țn drepturile ierarchiei.
Dovadă e însuși p.ocesul verbal tl congresului
din 1868.
Comisiunea de 27, de acord çu metropolitul, în-
[oc de a accepta propunerea din proiectul Șagunian^
ca puterea executivă la eparchie să fie depusă în mâ-
nile a lor trei corporații deosebite și fără vre-o legy­
űr ă organică intre ele, adecă :
1. Un conzistor bisericesc.
2. (Jn senat școlar și
 85

3. O epitropie eparchială,
a propus alcctuirea unui conzistor unitar, cu
drei senate sau s*cț i, și anume :
1. Senatul bisericesc
2. Senatul școlar și
3 Senatul epitropesc.
Șaguna nu a obiectionat nimic 'mpotriva aces­
tei schimbări, pentrucă a înțeles imediat avantajele
mari ale concentrării diferiților râmi de administra­
ție într’o singură corporație execut vă.
Trebue să ținem seamă și de faptul ; că și ches­
tiunile așa numite „strâns bistr[cești* sunt de două
feluri și anume : unele sunt de natură administra­
tivă sau disciplinară, iar altele de natură dogmatică
sicramentală, sau pur spirituală.
Cina și aceași chestiune poate prezenta apoi a-
mândouă laturile și astfel trebue 'rezolvată și din
punct de vedere sacramental și din cel administrativ.
Să ne gândim numai Ia chestia cualificației preo­
țești.
flcu n, după elaboratul comisiei de 27, senatul
strict bisericesc a fost conceput numai ca un organ
rxecutiv, pentru chestiunile bisericeșh de earacter
pur administrativ și în același timp și ca un for
judecătoresc, disciplinar.
Iar afacerile curat dogmatice și pur sacramen­
tale s’au lăsat prin art. 141 în competenta exlusivi.
a episcopului.
Pentrucă cuvintele: „aceste cauze se decid
f nalmente prin episcop* în practica constituțională
:se interpretează așa :
1. Dacă o chestie prezintă în același timp o
lăture administrativă și una dogmatică, cea dintâi o
rezolvează conzistorul, ca senat bisericesc, iar cea
dogmatică se trece în competența episcopului.
2. Dacă chestia e de natură pur dogmatică.
 86

sacramentală, ea nici nu trece prin consister ci se

rezolvează exlusiv prin episcop.
Iar, că Șaguna a fost de acord cu comisiunea
de 27 și cu congresul, o dovedește vorbirea lui ți­
nută la discuția asupra punctului 5. al art. 96 din
St. O. în care se normează, cine are dreptul șă
aleagă conzistorul.
Șaguna luând cuvântul, și a exprimat temerea
că prin acest punct se face o atingere drepturilor
ierarchice, întrucât el află în alegerea membrilor
senatului bisericesc ai conzistorului o chestiune sac­
ramentală.
Dacă însă congresul află că e o chestie admi­
nistrativă, se poate decide conform propunerii co­
misiei de 27.
Raportorul comisiei, deputatul Hlduleanu, dâ dec­
larația, că congresul nu dorește să tragă în discuție
vre-o chestiune sacramentală și că alegerea asesori­
lor conzistoriali o consideră de o chestie pur admi­
nistrativă.
Șaguna s’a declarat satisfăcut și articolul a fost
primit nemodificat.
In schimb la articolul 116 sa primit textuarea
ca asesorii din senatul bisericesc, aleși de sinod,
trebuc să fie întăriți de episcop resp. archiepiscop.
Prin aceasta congresul a ținut să dea o dovadă
că nu înțelege să-i’se impună episcopului astfel de
colaboratori în senatul bisericesc cari nu întrunesc
asentimentul lui.
Iată Ia ce se reduce conflictul dintre Șaguna
și congres.
Spiritul luminat și sincer constituțional al celui
dintâi și atitudinea plină de respect a deputaților
congresuali au aflat espedientul și în această ches­
tie delicată, impăcând drepturile ierarchice cu pre­
tențiile unui constituționalism democratic.
 87

Că mirenii din congresul constituant și au dat

seama de dificultățile problemei și de însemnătatea
resolvirei acesteia spre indestulirea tuturor, apare și
din cuvintele unui marcant membru al acestui con­
gres, a lui Alexandru Mocioni, care făcând elogii
„Statutului Organic“, zice între altele:
»In această autonomie vedem spiritul modern
democratic și spiritul vechiu creștinesc patriarchal,
spiritul libertății cu spiritul autorității, spiritul pro-
greșului pe toate terenele, cu spiritul unui conserva­
tism înțepenit în toate așezămintele nestrămutavere
ale bisericei ; aici vedem toate aceste principii și di­
recțiuni, la aparență atât de contrare, într’o legătură
atât de fericită, cum ea, de fapt, nu se poate găsi
la nici o altă oiserică. In acest admirabil, armonios
organism al autonomiei se razimă deci potența cul­
turală a bisericei«.
Practica constituțională a bisericei din Ardeal
a dovedit și dovedește zilnic, că spiritul autorității
ierarchice și cel al libertății constituționale nu se
exclud în chip absolut și că pe lângă puțină bună­
voință se găsește totdeauna și putința armoni
zărei lor.
Înainte de alegerea asesorilor din senatul bise
ricesc, sinodul sau congresul află' totdeauna modali­
tatea de a se informa asupra dorințelor și părerei
episcopului față de persoanele cari pot veni în com­
binație.
Așa, că aproape nu au fost cazuri, în care cel
ales de sinod sau congres, să nu fi fost întărit și
de episcop sau metropolit. Iar cazul, că sinodul sau
congresul să fi apelat la sinodul episcopesc, nu s’a
ivit nici odată delà concluzul Mr. 217 al congresului
din 1878 încoace, care admisese acest apel.
Dar să trecem la însuși obiectul acestui capi’o-
și să vedem, cum e alcătuită puterea execut vă în
 88

Statutul organic și cari sunt atribuțiile singuraticelor

corporaț i sau persoane, cari dețin această putere.
Articolii 5 și 30 din Statutul organic înșirând
organele executive, cari au chemarea, să îndepli­
nească afacerile parochiei, anume comitetul și epi-
tropia parochială, iar Ia protopresbiterat comitetul și
epitropia protopresbiterală, trece cu vederea un fac­
tor important al administrației b sericești, anume pe
paroch și pe protopresbiter.
Această comisiune a fost îndreptată prin regu­
lamente ulterioare, prin cari se stabilește în mod
preciș atribuția administrativă, atât a parochului cât
și a protopopului, iar prin un alt regulament i se
asigură acestui din urmă și o jurisdicțiune jude.căto
rească în unele cauze disciplinare mai'mici.
Art. 23 al »Regulamentului pentru parochii din
1909 Nr. 184 congres.« înșiră în 8 puncte atribuțiile
pa ochului.
Cinele din aceste sunt în legătură cu calitatea
lui de președinte ăl sinodului parochial.
In această calitate el e în drept și e îndatorat
să convoace Ia timp sinoadele ordinare și extraordi­
nare, precum și comitetul parochial, pentru a se
constitui.
El are să pregătească și să prezinte în comitet
și în sinod lista membrilor sinodului parochial,
E dator să se îngrijească de redactarea corectă
și de păstrarea proceselor verbale luate în ședințele
comitetului și ale sinodului.
In fine, sunt unele atribuții cari izvoresc direct
din chemarea lui de paroch. Și anume:
a) are să poarte matricolele și să dea extrase
din ele.
b) să primească și să înregistreze într’un pro­
tocol toate exibitele intrate la parochie
 89

c) Să se îngrijească de rezolvarea actelor in­

grate Ia oficiul său.
d) Să îngrijească de archiva parochială.
Cel mai important factor al administratei bise­
ricești locale este protopresbiterul.
Atribuțiile lui se pot grupa în trei categorii:
1. îndatoririle impuse lui, în calitate de organ
executiv și de control al administrației centrale.
2. Atribuț ile de șef al administrației autonorre
,a protopopiatului.
3. Drepturile lui de natură judecătorească.
In calitatea primă, diferite regulamente și nor­
mative îi impune un cerc de acti/itate atât de în­
semnat și de plin de răspundere, încât nu e mirare,
că administrației centrale i s’a asigurat o înrâurire
însemnată asupra selecționării unui corp de proto-
presbiteri, cari să co espundă acestor îndatoriri.
Înainte de toate, protopopul e organul de legă­
tură între parochii și conzistor.
El e dator să comunice parochiilor toate ordi­
nele, circulare'e conzistorului și să se îngrijească de
executarea lor promptă.
In cauzele epitropești e dator să revidieze în
ficare an inventarul și contudle de gestiune din fie­
care parochie și să scontreze cassa cel puțin odată
pe an. Conturile de gest une sau rațiociniile să le
înainteze apoi cel mult până la 1 Maiu, conzisto­
rului.
Nu- mai puțin importantă e chemarea lui, în
calitate de revisor școlar al tuturor școalelor primare
din tract.
E dator să facă de mai multeori pe an inspecții
în toate școalele, să se îngrijească, ca comunele să
asiqure saieriile învățătorilor și să se îngrijească de în­
vățătorii de lipsă.
In lupta grea pentru existență, ce au purtat-o
 - 90

școaleie primare confesionale față de guvernele

maghiare, protopopii au fost acei, cari vărsau suflet
în credincioși și îi îndemnau la alipire și jertfă față
de școală.
Atribuțiile protopopului în calitate de șef al ad­
ministrației locale, sunt bine p’ecizate în Statutul or­
ganic.
EI e președintele natural al sinodului și al co­
mitetului protopopesc. El are să se îngrijească de
convocarea lor în timpul reglementar, de publicare»
și fxarea obiectelor, cari se vor desbate în sinod.
El e respunzător pentru buna o dine în sinod, avânt»
dreptul, în cazuri de repețite tulburări, al dizolva și<
a face raport conzistorului.
Protopopul convoacă și presidează sinoadeîe-
parochiale în cari se alege parochul, capelanul, dia
conul, profesorii și învățătorii.
înainte de alegere are a se consulta cu corni
tetul parochial asupra fixării listei candidaților.
In comitet însă nu el prezidează, ci îi revin»
numai un loc de onoare la dreapta presidiului (v.
concluzul congresual 218|1878).
In fine, protopopul are și însemnate a-
tribuții judecătore jti.
El e președintele scaunului protopopesc, ca for
de primă instanță, în cauzele înșirate la art. 33.
Regulamentul disciplinar, votat în congresul din
1909 sub Nn 179, îi dă o jurisdicțiune disciplinară-
proprie, față de subalternii sei.
Pedepsele ce le poate el dicta sunt:
e. admonițiune verbală,
b. înfruntare în scris,
c. amendă până la 10 lei.
Corporația esecutivă propriu zisă este comite­
tul parochial, care în senzul Statutului Organic.,
art 17:
 91

«e corporația aleasă din sânul sinodului paro­

chial, pentru a reprezenta în afară comuna biseri­
cească, a administra și a conduce afacerile ei în pri
vin ța economică a bisericii, școalei și a fundațiu
/ nilor»
Numărul membrilor comitetului variază după
' numărul sufletelor din parochie. Si anume până ia
1000 suflete comitetul se compune din 10 membri,
până la 1500 din 25, deacolo în sus din 30 membri-
Parochul e membru natural al comitetului De
president comitetul poate alege pe ori care membru
al său. Singura escepție când preotul nu este pre­
sident de drept.
Atribuțiile comitetului parochial sunt înșirate
- taxativ în art. 23 punctele 1—8.
Ele se pot grupa, după natura lor, în trei cate­
gorii.
1. îndatoriri privitoare Ia administrarea averilor
bisericești.
Comitetul pregăteșfe inventarul averilor mișcă­
toare și nemișcătoare.
Se îngrijește de susținerea în întregime a aces­
tor averi.
Păstrează în bună stare edificiile bisericești, șco-
• la re.
Se îngrijește, ca biserica să fie provăzută cu-
icoane, vase, cărți iar școalele cu mobiliar și uten-
: Silii.
Se îngrijește de mijloace pentru edificarea și
repararea bisericii, școalei, casei parochiale etc.
Se îngrijește pentru mijloace de lipsă, pentru
dotația parochului și a celorlalți funcționari bisericești
și școlari.
Stabilește condițiile de arendare a imobilelor
bisericești și modalitatea elocării banilor disponibili.
 92

Examinează la finea anului socotelile epitropiei

-și le prezinți sinodului.
«Regulamentul pentru administrarea afacerilor
bisericești Hr. 107 din 1897, congres“, îi lărgește
sfera de activitate încă cu următoarele agende •'
Comitetul are să pregătească proecte de buget
și de repartiție.
Desbate și decide cu vot nominal toate ehe
stiunile de cumpărare, vânzare sau grevare a averi­
lor imobiliare
Are să alcătuiască statute speciale pentru ad­
ministrarea averilor parochiale în cadrul Statutului
organic și a regulamentelor existente.
Apoi, la finele fiecărui an, face sinodului un ra­
port amănunțit despre întreaga activitate de peste an.
2. In categoria a doua se cuprind îndatoririle
comitetului în jurul alegerilor de tot felul.
Comitetul, publică concurs pentru alegerea de
preot, capelan, diacon, profesor și învățător. Stabi­
lește în înțelegere cu protopopul lista candidaților.
Drept de alegere directă are asupra cantorilor,
clopotarilor și altor servitori bisericești și școlari.
- Cântăreții însă trebuie să produCă certificate de
cualificație delà protopop.
Dupăce conclusul congresual din anui 1878 Nr.
196 a enunțat ca normativ pentru întreaga metropo-
lie, că „în comunele bisericești comitetele parohiale
alcătuiesc în același timp „scaunele șco'are“ pe cari
le cere legea“, ele au să îndeplinească și toate acele
agende, pe cari legile în vigoare le impuh „scaunului"
sau mai bine zis „sfatului“ școlar.
Congresele de mai târziu însă nu s’au mulțu­
mit numai cu această declarație principiară, ci în „Re­
gulamentul pentru organizarea învățământului în școa-
lele primare“ votat ia 1909 sub N-. 171, au stabilit
toate agendele comitetului, privitoare la școale.
 - 93 -

Așa, comitetul, afară de îndatoririle normate îny

Statutul Organic, privitoare la purtarea de grrje a«
edificiilor școlare și de asigurarea plăț 1er învătăto-
rești, mai are și un drept de inspecțiune asupra școa
lei, îngrijinduse, ca toți cei obligati sâ cerceteze re­
gulat școala, să ia parte Ia examene etc.
3. In fine, comitetu’ mai are și unele îndatoriri-
de natură religioasă-morală, având a se îngriji dein-
dă párta rea unor cbiceiuri rele și a desfrâului din vir ța
parohiei. Are să apere vaza și onoarea bisericei și în
deosebi a comunei sale parohiale.
Are dreptul să facâ în direcția asta rapoarte și
să înainteze plângeri protopopului și conzistorului.
Are să prevadă pe copii săra i cu cărți și u-
tensilti școlare și să înființeze bibiioteci paro-
chiale etc.
Sub imediatul și neîntreruptul control al co"m'te-
tului funcționează așa numit’ii epitropi, Bdecă acei
bărbați meritoși, aleși de sinod, cărora li se con-
crede averea parohială, școlară și fundat’ională (St
O. art. 24).
, Numărul lor variază deia 2—4 după num’rul
sufletelor Corect ar fi, ca stabilirea numărului să se
lase la buna chbzuialâ a sinodului, pentru-că sunt
parochii cu un număr mai mie de suflete, cari au>
averi mari, și administrație complicată și invers.
Atribuțiile epitropilor sunt fixate în art. 27. din-
Statutul organic.
Anume ei primesc delà comitet cu inventar,
toată averea mișcătoare și ne-mișcătoare și o chi­
vernisesc conform concluselor sinodului și a'e co
miletului parochial.
Banii și hârtiile dé jyaloare le păstrează în o <
cassă sau ladă de tier, cu trei chei. Fiecare epitrop­
ia în primire câte-o cheie, iar unde sunt numai dOF»
a treia cheie se păstrează Ia preot.
 - 94 -

Epitropii conduc un jurnaldespre starea averii

parochiei. La finele fiecărui an au, să dea seama
comitetului despre venitele și cheltuielile de peste an.
Nu sunt îndreptățiți să facă nici o plată ne­
preliminată în buget, fără autorizația comitetului.
Ceeace s’a zis despre comitetul și epitropia pa-
rochială, se referi „mutatis mutandum“, și la comi­
tetul și epitropia protopopească.
Deosebire e numai în privința numărului mem­
brilor. In protopopiatul cu numărul sufletelor sub
20 000, comitetul se compune din șase, iar dacă nu­
mărul sufletelor e mai mare de 20.000, din 12
cnembri.
Epitropia protopopească se compune totdeauna
din 4 membri și din doi suplenți.
Toate comitetele și epitropiile aceste sunt oficii
onorifice și nu au caracterul de permanentă, ci se
întrunesc din caz în caz.
Æltfel e conzistorul eparchial, ca organ admi-
nistn idecătoresc, care e un organ permanent.
O parte a asesorilor sunt salarizați, iar ceilalți sunt
onorari. Presidentul natural al conzistorului e e-
piscopul.
fttât ca organ administrativ, cât și judecătoresc,
conzistorul e deoparte for de prima instanță pentru
toate agendele propriu zise eparchiale și for de apel
pentru cele înaintate, fie din oficiu, fie în urma ape­
lurilor, delà parochii și protopopiate.
„Statutul organic“ stabilește unele impedimente,
atât fată de membrii epitropiilor parochiale și proto-
presbiterale cât și fată de ai conzistorului. Membrii
acestor corporațiuni nu pot fi înrudiți între sine pâ
nă la VI-lea grad nici încuscriti până la al IV-lea.
Regulamentul pentru afacerile interne a-Ie con­
zistorului oprește pe president, asesori și pe secre­
tar să participe la ședințele, în cari se desbat cau-
 — 95

zeie lor proprii, sau delà eari așteaptă vreun folos

sau pagubă.
Nu pot lua parte Ia deciderea cauzelor în cari ..
sunt interesați membrii ai familiilor lor, fiilor lor
adoptivi, apoi a cauzelor’ în cari au fost martori,
procuriști, experți sau comisar! investi g à tori. Nu pot
lua parte, în fine, la deciderea cauzelor, Ia cari au
adus o hotărîre în instanța inferioară.
Congresul din 1903 prin conclusul 79, a estins
aceste impedimente asupra tuturor corporațiilor re­
prezentative și legiuitoare, cu restrângerea însă, că
gradul de înrudire s’a redus până la al IV, cel al
cuscriei până la al Il-lea grad.
Conzistorul lucrează în trei senate sau secții
■și în așa numitele „ședințe plenare*. Senatul bise­
ricesc se compune numai din preoți pe când la
celelalte două, mirenii sunt în număr de 2/3..
Numărul membrilor conzistorului îl stabilește
sinodul eparchial în mod autonom. Sfera de activi-
täte a senatului strict bisericesc e normată în
art. 121.
Agendele acestea sunt de trei feluri.
aj Cauze administrative de natură bisericească,
cum sunt cele privitoare la tipic, la purtarea morală
a clerului îngrijirea de biserrci, ca ele. să fie sfin-
ț te și înzestrate cu toate cele de lipsă, ca noile bi
serici să fie zidite conform canoanelor, supraveghe­
rea/ ca corporațiile bisericești să-și împlineasc ă da­
tori nțele, conform legii.
b) Cauze judecătorești apelate sau înaintate
din oficiu.
c) îndatoririle după moartea episcopului: Se
natul acesta ia conducerea eparchiei văduvite, el se
îngrijește, ca să se convoace sinodul electoral
în curs de cel mult 3 luni după moartea episco­
pului. . >
 - 96 -

In competenta senatului școlar cad toate afa­

cerile școlare din eparchie, de ori ce categorie
ar fi.
El are a se îngriji de bunăstarea și înaintare®
lor, de cârti școlare conrespunzătoare și de censu-
rarea lor. Supraveg iează pe profesori și învățători
Numește comisiunea examinatoare, compusă
din trei inși.
- Se îngrijește de inspectiunea școaleJor prin co
misari și inspectori
Stărue la corporațiile inferioare, ca să zidească»
școli și locuințe pentru profesori și învățători £
dator să inițieze conferințe învățătorești și să le
conducă prin comisari pricepuți în a-le învățA
mântului.
Anual are să facă raport amănunțit sinodului
despre starea și lipsurile școalelor, însotindul cu
propuneai de îndreptare.
Tot de competența acestui serat se ț n și cauzele
disciplinare ale profesorilor și învățătorilor.
TSenatul epitropesc e chemat, să administreze
averbe""€parch ei, să poarte grije de odoarele și bi
b’.ioteca eparchială.
Alcătuește un inventar despre întreaga avtre.
Compune și prezintă sinodului un raport detailat
asupra averii eparchiei, un proect de buget, precum
și o încheie e a conturilor de gestiune.
In fine, alege din sânul său un cassar și un
controlor.
Senatul epitropesc e responzabil de observa­
rea strictă a bugetului.
Deasemenea celelalte senate nu au voie să
treacă spesele peste bugetul lor decât cu speciala
încuviințare a senatului epitropesc și sub reserva
probării ulterioare a sinoduîu'.
 97

Când episcopul se înbolnăveștc greu, fiecare

senat desemnează câte doi asesori, cari au de a păzi ora
morții episcopului. îndată după moarte, ei sigilează
toate dulapurile și odăile. A doua zi inventariază a-
verea reposatului, separând averea particulară de
cea a eparchiei.
După alegerea noului episcop, senatul epitropesc
îi predă pe lângă inventar odoarele și mobilierul
spre întrebuințare.
Spre a se aduce hotăriri valide în fiecare senat
se cere prezența a cel puțin 4 asesori, afară de
president.
Iar la ședințele plenare, conform hotăririi con­
gresului Nr. 77 din 1903, se cere prezența a cel pu­
țin 12 asesori, afară de president.
Fiindcă sunt cauze, cari cad în sfera de com­
petență a lor două sau trei senate, iar altele sunt
de o importanță mai mare, principială. Statutul or­
ganic, în art. 140 normează așa numitele „ședințe
plenare“ la cari iau parte și membrii tuturor sena­
telor.
Statutul organic stabilește în mod mane sfera
de activitate a conzistorului plenar. Anume în șe­
dința plenară ;
a) se efeptuește alegerea oficianților
b) se iau dispoziții pentru alegerile de depu­
tați pentru sinodul protppopesc eparchial, precum
și pentru congres.
Practica vieții constituționale a dat însă a-
cestor ședințe plenare o sferă cu mult mai largă.
Normativul congresual din 1903, Nr. 71 fixează
atribuțiile conzistorului plenar în următoarele 15
puncte :
1. Chestiuni principiale.
2. Cauzele de natură mixtă sau de competență
dubie.
7
 — 98 -

3. Toate cauzele ce-i se deleagă prin legi sau

dispoziții speciale sau îi se trimit spre executare
delà sinod sau congres.
4. Chestiunile controverse de drept dintre
senate.
5. Declarări asupra rescriptelor mai înalte, de -
interes general.
6. Publicarea conciuzelor congresuale și sino­
dale.
7. Dispoziții privitoare la alegeri pentru sinoade
și congres și
desbatere asupra protestelor contra reconsti­
tuirii corporațiilor protopresbiterale.
8. Subșternerea de rapoarte, proecte și regu­
lamente, la sinod.
9. Alegerea secretarului și fiscului conzistorial.
10- Alegerea directorilor și profesorilor pe baza
candidării făcute de senatul bisericesc pentru teolo*
gie și de cel școlar pentru școala normală.
11. Organizarea oficiilor ajutătoare și dotația
funcționarilor.
12. Cumpărarea și vânzare de imobile, în caz
de urgenț*, pe lângă ulterioara aprobare a sino­
dului.
13. Cauze referitoare Ia alegerea protopopilor
și numirea administratorilor protopopești.
14. Cauzele de arondare a protopresbiteratelor
și a cercurilor electorale protopopești.
15. Suspendarea comitetului parochial în caz
de grave abuzuri și luarea de dispoziț i pentru pro-
vederea afacerilor parochiale.
l^pnzistorul metropolitan este organul suprem
administrativ și judecătoresc pentru întreagă metro
poiie. .St. O. art. 158.)
El se compune, afară de metropolit și episcopii
 - 99

sufrágani, ín senzul art. 162. din câte 6 asesori pen­

tru fiecare senat. Conclusul 125 din 1870. Congres
face următoarea repartizare pe archidiectză și
eparchii:

A. Senatul bisericesc t
a) din archidîeceză 2 preoți
b) „ diecesa Caranșebeșului ' 2 „ ,
c) ■ , » ‘ Aradului 2 ,
în total 6 asesori

B. Senatul școlar:
a) din archidieCeză 1 preot ) 2 asesori
1 mirean)
b) < diecesa Aradului 1 preot ) 3 asesori
2 mireni )
c) » „ Caransebeșului 1 mirean 1 asesor
6 asesori

Aceeași modalitate ca la senatul școlar, cu sin­

gura deosebire, că al 2 lea asesor preoțesc să fie
ales din diecesa Caranșebeșului.
Se mai aleg tot atâția suplenți, fără considerare
la diecese.
Piedecile de înrudire și cuscrie sunt a se ob­
serva și Ia acest conzistor.
Este însă o altă incompatibilitate, peste care
aceiași conclus al congresului <jin 1860 a trecut
cu oarecare ușurință, din lipsă de persoane apte,
sau din alte considerații.
S’a îvit întrebarea, că asesorii conzistoarelor
■eparchiale pot fi în același timp și membri ai con-
zistorului metropolitan?
Conckizul congresual admite în cazuri de nece
sitate și în mod excepțional acest lucru, însă cu
restricția, ca nici un membru să nu poată lua parte
 - 100 —

la deciderea unei cauze In forul superior, dacă a luat

parte Ia deciderea ei Ia vreun for inferior.
Foarta bine observă dl Preda în op. citat, că
nu a existat o necesitate de-a vătăma principiul in­
compatibilității nici în anul T87O, cu atât mai puț n
există azi.
Deaceea cu ocazia revizuirii Statutului Organic
ar trebui să se revină asupra acestui conclus și să
se enunțe explicit incompatibilitatea dintre postul de
asesor eparchial și cel mitropolitan.
Consistorul mitropolitan se împarte deasemenea
înitrei secții și în plenul ccrizistorial.
Despre agendele senatului bisericesc Statutul
Organic amintește numai atât, că are a decide de­
finitiv in cauzele apelate. Această atribuție însă o
au și senatale școlare și epitropești în cauzele ape­
late a-le rezortului lor.
De altă parte și după natura lucrurilor, acest
senat nu e numai for de apel ci și un organ admi­
nistrativ în toate cauzele cari le-am înșirat la sfera
de activitate a senatului bisericesc eparchial, privite
însă din punctele de vedere ale fîntregei mitropolii.
Chemarea senatului școlar este conducerea
trebilor școlare ale întregei mitropolii, susținerea-
unității și uniformității învățământului confesional.
Senatul școlar are să compună planul de în­
vățământ, să elaboreze proecte de regulamente,
statute etc., să facă raport detailat congresului despre-
starea școlilor și propuneri de îmbunătățire a învă­
țământului.
Despre senatul epitropesc Statutul Organic
spune numai atât, că el e chemat a administra
fondurile mitropoliei ca atare și că cele prescrise
pentru senatul epitropesc eparchial servesc de nor­
mativ și pentru senatul epitropesc mitropolitan.
 - 101 -

Despre atribuțiile conzistorului plenar, Statutul

Organic vorbește foarte sumar :
„Conzistorul plenar efeptuește alegerea secre-
tarului și a fiscalului, dispune cele de lipsă în pri­
vința convocării congresului și a alegerilor de de-
putati pentru același“ (Sț. O. art. 170. al. 2.)
Si aici ca și Ia eparchie, practica constituțio­
nală a lărgit în mod însemnat atribuțiile conzistoru-
iui plenar și a făcut din el un organ administrativ
de-o importanță cu mult mai mare decum se pre­
văzuse la 1868.
Regulamentul pentru afacerile interne a-le con­
zistorului metropolitan îi dă aproape toate acele
agende, cari le-am înșirat la conzistorul plenar
•eparchial.
In plus, conzistorul metropolitan ;
a) decide asupra cauzelor apelate delà conzis­
torul plenar eparchial.
b) resolvă cererile de delegare a unei alte
Instanțe.
c) decide cauzele de controversă între două
diecese sau între organele lor centrale, precum și
asupra plângerilor particularilor împotriva aces­
tor organe.
d) are dreptul de supremă inspecțiune asupra
intregei administrații din mitropolie și de control
.asupra fondurilor și fundațiunilor.

Cap. VIIJ
Puterea judecătorească.
In anul 1868, cănd s'a alcătuit Statutul orga­
nic, nici în viața politică a statelor și în deosebi a
Ungariei, nu se făcuse încă separațiunea dintre pu­
terea judecătorească și cea administrativă.
 - 102 -

Superioritatea și prevederea lui Șaguna se în­

vederează și în punctul acesta.
In proectul său găsim nizuința spre această
separațiune.
Deci o concepție mai avansată decât în Sta­
tutul Organic.
Greșeala acestui proect era numai, că Șaguna
încredințase rezólvirea. cauzelor judecătorești, în
instanța ultimă, unui for, care ne fiind nici per­
manent nici suficent, nu ca pregătire, ci ca număr
și ca putere de muncă, era impropriu să rezolve
nenumăratele cauze de acest fel din întreaga mi­
tropolie.
Anume, după proectul lui $aguna, prima in­
stanță judecătorească era să fie scaunul protopo-
pesc, instanța a 11 a conzistorul, așa cum îl con
templase .el, nu ca un for administrativ, ci ca unui
curat disciplinar și judecătoresc în cauze matri­
moniale.
Instanța a Ill-a și ultima era să fie „Sinodul
episcopesc“.
E evident, că acesta din urmă, compus din un
mitropolit și din doi episcopi, de regulă slăbiți de
bătrânețe, împovorați cu agendele propriilor lor
eparchii și care se întrunește odată pe an, nu pu­
tea să se lupte cu mulțimea cauzelor judecătorești
și disciplinare, apelate.
Alcătuitorii Statutului Organic au comis în-
consecuența dea admite și păstra separațiunea admi­
nistrației de judecătorie în instanța primă, dar au
suprimat-o în forul al 2-lea și al 3 lea.
Așa am văzut, că la protopopiat au menținut
scaunul protopopesc, ca un organ judecătoresc deo­
sebit de comitetul protopresbiteral.
La eparchie și mitropolie însă, toate ager-
dele judecătorești le-au transpus în competența se-
 — 103 -

natelor bisericești a conzistoarelor, cari precum

am văzut, sunt în același timp și organe admi­
nistrative.
Scaunul protopopesc, ca for de primă instanță,
se compune sub presidiul protopopii ui din șase
preoți cu vot deliberativ.
In congresul din 1868 s'a reclamat și o parti­
cipare a mirenilor în scaunele protopopești,’ tot cu
vot deliberativ. Dar propunerile în direcția aceasta
nu s’au primit, cu provocare Ia canoane pozitive,
cari opresc participarea mirenilor în exerciarea pu­
terii judecătorești asupra preoților.
Aceasta o spune si Balsamon în comentarul
său la can. 15 al sinodului local din Cartagena.
Dar rezultă aceasta și din spiritul can. 74 a-
post, din can. 6 al Sin. ec. II. și can. 9. al sin.
ec. IV.
Competența scaunului protopopesc o stabilește
articolul 33 din St. O. în modul următor.-
Scaunul protopopesc. are ț : a complana și de­
cide diferențele dintre preoți, controversele parochii­
lor în privința competințelor stolare si alte contro­
verse cauzate de preoțime.
2. a complana și decide asupra controverselor
referitoare la logodnă și la căsătorie în partea lor
canonică.
3. a priveghea asupra conducerii exacte a ma*
triculelor, a pertracta obiecte bisericești și disciplina­
re preoțești, pe cari conzistorul le’a încredințat scau­
nului, a examina alegerile de paroch, capelan și
altor fețe bisericești.
4. a priveghea asupra purtării fețelor bise­
ricești.
E evident, că agende de diferită natură sunt
înșirate aici fără vreun discernământ principial.
Să încercăm a-le cuprinde într’un sistem :
 — 104 —

Imediat în punctul prim găsim amestecate

două chestiuni, una de ordin judecătoresc, ceealaltă
mai mult de natură administrativă.
Afacere judecătorească e chemarea dea com-
plana și decide asupra diferențeler dintre preoți și
alte controverse cauzate de preoțime.
Pecând chestia exagerării sau reducerii stolelor
e în sine o chestie administrativă și s’ar putea des-
bate tot așa de bine în sinoadele și comitetele pro-
topopești.
O altă afacere judecătorească ar fi cea amin*
tită în punctul al 3-lea „de-a pertracta cauzele dis •
ciplinare încredințate scaunului din partea conzisto-
rului». E evident, că în chestiunile aceste scaunul
protopopesc ca a se considera numai ca for delegat.
O jurisdicție proprie disciplinară are nu scau­
nul ci protopopul, în baza «Regulamemului discipli­
nar din 1909» cu unele abateri mai mici.
De mai mare importanță judecătorească au
fost până la votarea legii despre starea civilă din
1894 afacerile și controversele în chestiuni privitoare
la matricule
Legea XXXIII din 1894 însă a scos atribuțiile a-
ceste din competența bisericii
întrucât însă biserica a continuat și după 1894
cu purtarea matricolelor „pro usu proprio“, contro­
versele ivite în' jurul acestor matricole bisericești,
deși scăzute oa număr și importanță, tot au mai
dat de lucru scaunelor protopopești,
Deasemenea a rămas în atribuția lor și după
Intrarea în vigoare a legei despre căsătoria civilă,
art. XXXI, din 1894, desbaterea cauzelor de divorț,
în partea lor sacramentală.
In punctul acesta biserica ortodoxă a dovedit
 —. 105 —

ca și în alte lucruri, o atitudine cu mult mai puțin

Intransigență decât catolicii.
Ca regulă generală, scaunele protopopești se
acomodează sentințelor de divorț aduse de tribuna­
lele civile și desfac și din punct de vedere sacra­
mental căsătoriile, fără a opune greutăți și a cere
noui dovezi sau motive.
Chestiunea examinării alegerilor de preoți, ca­
pelani, diaconi și a altor fețe bisericești e mai mult
de naturi formală, pentrucă puterea decisivă e în
mâna consistorului. -
împotriva hotărîrilor scaunului protopopesc se
admite apel la consistorul eparhial, în termen pre-
clusiv de 14 zile. Cauzele matrimoniale, conform
Statutului Organic și .Regulamentului de procedură
"'n cauze matrimoniale din 1912 Nr. 98 congr." se
înaintează la consister spre revizuire din oficiu.
Ca for de a doua instanță, în toate cauzele
aceste e consistorul, ca senat bisericesc.
Senatul acesta însă este în același timp și for
disciplinar de l-a instanță, față de întreaga preoțime
și față de candidații la preoție.
ultimă e senatul bisericesc al consisto­
rului mitropolitan.
Dar, precum am văzut, nu numai senatul bise­
ricesc, ci și cel epitropesc și școlar sunt instanțe în
cauzele disciplinare, cari cad în rezortul lor.
„Statutul organic" stabilește responzabilitatea
materială a epitropilor parohia i și protopopești, a
presidentului și a membrilor senatului epitropesc,
eparchial și mitropoiitan.
. „Regulamentul pentru administrarea afacerilor
epitropești“ merge și mai departe cu rigoarea, sta­
bilind că:
„Pentru toate daunele cauzate prin administrare
.necorectă sau culpabilă a organelor instituite pen-
 106 -

„tru administrarea averilor bisericești, școlare și iun-

„daționale, sau prin negligență și culpabilitate în
.control și inspecțiune, întreaga responzabilitate ma­
terială o poartă organele și corporațiunile încredin­
țate cu administrarea, controlul și inspecțiunea".
Ace'ași regulament extinde răspunderea și așu-
pra comitetului parochial, asupra sinodului și comi­
tetului protopopesc și a membrilor săi pentru pagu­
bele provenite din negligență în ce privește conti olul
și supravegherea.
Instanța judecătorească în privința acestor re-
sponzabilități materiale o constitue senatul epitropesc
eparchial.
Asupra membrilor acestui senat judecă consi­
storul în plen. Instanța a doua e consistorul metro­
politan.
Față de membrii senatului epitropesc metropo­
litan, în privința răspunderei materiale, instanța prirră
și ultimă e cons’storul plenar mitropolitan.
Instanța primă disciplinară față de funcționarii
din gremiul consistorului mitropolitan o alcătuește
o comisiune compusă din locțiitorul! Mitropolitului
și doi asesori consistoriali, iar forul de apel e con­
sistorul plenar mitropolitan.

CAPT. X. \

Mănăstirile
Statutul Organic tratează în Cap. HI art. 66—84
despre mănăstiri. De fapt mitropolia din Ardeal are
o singură mănăstire, cea din Hodoș-Bodrog pe
care ne au eliberat-o Sârbii cu ocaziunea despărțirii
ierarchice de către ei.
Despre mănăstiri. Statutul Organic zice că ele
întrunesc calitățile unei comune bisericești, dar sunt
 — 107 -

coordonate presbiteratului și sunt supuse numai

autorităților eparchiale.
Mănăstire nouă se poate fonda numai cu în­
voirea și binecuvântarea episcopului. Monahii și în
treg personalul din mănăstire stă sub nemijlocita
inspecție a prepositului, iar mijlocit sub jurisdicția
episcopului.
Afacerile mănăstirei se îndeplinesc prin sinodul
mănăstiresc, la care iau parte cu vot deliberativ nu­
mai călugării cari, au gradație preoțească ; ieromo­
nahii. President al sinodului e prepozitul. La moartea
lui, sinodul își alege dintre ieromonahi un president
interimat.
Hotărîrile se aduc cu majoritate de voturi. La
caz de paritate, decide presidentul.
Afacerile sinodului se estind asupra vieții reli­
gioase, bisericești, disciplinare și economice ale mă­
năstirii.
Alegerea prepositului se face în sinod, sub con­
ducerea episcopului, dintre ieromonachii mănăstirii
sau a altei mănăstiri, eventual dintre demnitarii epis-
copești. Episcopul, după ce întărește alegerea, îl hi­
rotonisește de egumen, respective arhimandrit
In art 81 se vorbește despre fondatorii mă­
năstirei.
In conformitate cu normele de drept și canoa­
nele bisericei orientale, acest articol nu recunoaște
fundatorilor unei mănăstiri alte drepturi, decât de a
f< pomeniți în rugăciuni, și de a se ceti odată pe
an cartea fundațională în sinodul mănăstiresc.
De un drept de patronat, în înțelesul apu­
sean, nú dăm în biserica din Ardeal.
Un singur caz a fost în trecut, la biserica din
Sibiu, suburbiul losefin. Întemeietorul și-a rezervat
dreptul de a numi el pe paroch.
A cedat însă și acest drept episcopului resp.-
 - 108 -

archiepiscopuiui din Sibiu. In temeiul acestei cesiuni

apoi, parochul delà această biserică e numit din
partea archiepis:opului și mitropolitului.
Credincioșii cari neavând biserică proprie, cer­
cetează biserica mănăstirii, se țin, în ce privește
cauzele matrimoniale, de scaunul protopopesc pe
care îl deleagă conzistorul eparchial.
Credincioșii aceștia nu au nici o ingerință în
afacerile mănăstirii.
Mănăstirile femeești, cari s'ar întemeia în viitor,
cad în aceeași categorie cu cele bărbătești, cu sin
gura deosebire, că funcțiunile preoțești le vor îndep
lini preoți anume destinați.
De încheiere, ar fi să facem mențiune despre
unele dispoziții, parte de natură școlară, parte de
drept civil, cari tocmai fiindcă sunt escepționale, nu
au încăput în nici unul din capitolele precedente.
Articolul 28 și 65 din Statutul Organic normează
cazurile, când mai multe comune bisericești sau pro-
topresbiterate, se unesc spre a susține împreună una
sau mai multe școale.
In cazurile aceste, se alege din partea comite­
telor parochiale, respective protopresbiterale intere­
sate un comitet școlar și o epitropie școlară comună.
Comitetul se va compune din câte 3 membri
aleși din sinul fiecărui comitet parochial sau protop-
resbiteral. Dar epitropia se va compune din 4 mem­
bri. Comitetul se alege pe 6 ani, iar epitropia pe
3 ani.
O astfel de tovărășie există la protopresbitera-
tele din Zărand și Hălmagiu, cari susțin împreună
gimnaziul ort. din Brad.
împrejurările locale au necesitat însă o organi­
zare deosebită, care se abate delà dispozițiile Statutu-
ui Organic. Anume, tovărășia are o .Reprezentanță*
care'se compune din toți membrii ambelor sinoade
 - 169 -

protopresbiterale, și un „comitet* compus din 14-

membri.
Un alt așezământ cultural, care e susținut de
cele două pa roch ii din Brașov, e liceul cu școala re­
ală și comercială din Brașov.
Aceste s’au înființat înainte de „Statutul orga
nie" și deși ar cădea sub dispozițiile art. 2d, totuși
au o organizație a parte.
In loc de comitet școlar ele au o „Delegație
școlară“ compusă din 26 membri, câte 13 din fie­
care parochie, și în loc de epitropie au o „Eforie
școlară“ din 12 membri.
Dispoziții de drept civil cuprind articolii 108 și
109 din Statutul Organic.
In înțelesul celui dintâi, episcopul are drept să
facă testament numai despre jumătate din averea
sa : Murind fără testament, întreagă averea rămâne
eparchiei.
Iar. art. 109. zice, că biblioteca episcopului re
posât rămâne proprietate eparchială.
Cu acestea am fi ajuns la sfârșitul părții prime a
studiului nostru, în care am tratat despre biserica
din Ardeal.
Drept încheiere vom cita aici părerea pe care
și-a alcătuit’o un destins bărbat de stat din Vechiul-
Regat asupra însemnătății constituționale, democra­
tice și culturale a-le măreței opere, care va fi legată
pe veci de numele Iui Șaguna :
„Ca uh fir roșiu, prin toată organizația aceasta
trece tendența de-a creea o trainică legătură sufletea­
scă între poporul credincios și ierarchia bisericească.
Această ierarhie nu este numai electivă în toate trep­
tele, prin un sistem electoral care are la bază votul
obștesc al întregului popor, dar toate interesele biseri­
cești sunt încredințate sau direct adunării plenare a po-
porenilor în parochie sau unei représentante populare
 - 110 —

în organizațiile superioare. Elementul cleric nu se izo­

lează, decât în chestiuni pur spirituale și în chestiuni
de disciplină ecleziastică, în scaunele protopresbiterale,
în senatele strict bisericești s'au în sinodul episcopesc,
dar și membrii acestor organe își datoresc mandatul
unei alegeri, care își are abârșia tot în sufragiul uni­
versal*.
„Bine-înțeles că un preot ales nu poate fi înde-
„pártat decât pentru abateri grave, constatate judecă-
„torește. Autoritatea clerului, însușirile lui înalte, rolul
„lui de conducător al poporului și misiunea lui cultu-
tralâ izvoresc în prima linie din aceasta organizație
„bisericească, care s’a experimentat de aproape jumă­
tate de veac la un popor de foști iobagi". (Viata Ro­
mânească» din 1909/.

Partea Ii-a.
Biserica din Vechiul-Regat
Consecuențl programului nostru dintru început,
dea prezenta situația de azi a diferitelor tipuri de
organizație a bisericilor ortodoxe române în preajma
unificării lor, ne vom feri de expuneri cari se tin de
domeniul istoriei bisericești.
Ori ce organizație a unui corp social e produ­
sul necesar al evoluției lui interne și al influentei
mediului extern.
A înțelege acest adevăr însemnează a găsi ex­
plicarea la cea ce este azi. Deaceea ne vom feri de-a
înălța o biserică și a dejosi ceelaltă.
Observațiile ce totuși vom fi silit’ a le face, vor
fi ținute în cadrele unei obiectivități obligatoare ori­
cărui studiu.
 - Ill -

Situația de drept a bisericii ortodoxe o expune

in liniamente generale, însăși Constituția țării din
1868, când la art. 21. unde fiind vorba de libertatea
conștiinții și a tuturor cultelor, se zice :
„Religiunea ortodoxă a Răsăritului este religiu-
flea dominantă a Statului român*.
„Biserica ortodoxă română este și rămâne ne­
atârnată de orice chiriarchie străină, păstrându-si tnsă
unitatea cu Biserica ecumenică a Răsăritului, în pri­
vința dogmelor.
Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale
sBisericei ortodoxe române se vor regula de o sin­
gură autoritate sinodală centrală, conform unei legi
speciale.
Mitropoliții și episcopii eparhioți ai Bisericei
-ortodoxe romíné sunt aleși după modul cese va de­
termina prin o lege specială.*
Pe temeiul acesta corpurile legiuitoare române
au votat în anul 1872. „Legea pentru alegerea
mitropoliților și episcopilor eparhioți cum și
a constituirii Sf Sinod al Sfintei Biserici au­
tocefale ortodoxe române.*
Legea aceasta, cu modificările ce i s’au adus
prin legile din 1895, — 1909 și 1911, este legea de
temelie a organizației bisericii din Vechiul Regat.
Recunoașterea autocefaliei bisericii române din
:partea patriarchului din Constantinopol a urmat abia
'la 1884 prin „Tomosul* trimis de patriarchul Joachim
-și publicat în ședința Sf. Sinod din 1885,
Un însemnat isvor de drept bisericesc privitor
la biserica din Vechiul Regat este și »Legea asupra
„clerului mirean și a seminariilor* din 1893, modi­
ficată în 1896, 1900, 1906, 1909 și 1910.
Importanță deosebită are .Legea organizării cen
traie a Ministerului Instrucțiunii și al cultelor, din
1906, în deosebi titlul IV. despre „Casa bisericii *
 - tu -
Afară de cele trei legi menționate mai sus, cars
normează direct viata bisericii și raportul ei fată de
stat, în aproape toate celelalte legi și coduri, cum e
d, e. codul civil și penal etc. sunt și dispoziții refe­
ritoare la biserică și la cler.
In cadrele acestor legi, s’au alcătuit apoi o
seamă de decisiuni ministeriale și cele peste 50 Re­
gulamente ale Sf. Sinod.
Acest Sf. Sinod este suprema autoritate C5.no-
nică spiritualăTmsciplinară și judiciară a bisericii or­
todoxe din Vechiul Regat.
El se compune din amândoi mitropolitii, ad că
mitropolitul (Jngrovlahiei, cara e și mitropolit priz­
mát al Țării, cel al Moldovei, cei șease episcopi e-
parhioți și din archireii titulari, sau locotenent!, în
număr de opt.
Despre atribuțiile lui, art. 14 al legii pentru a-
legerea mitropolitilor și episcopilor zice numai atât
că :
„va asista asupra tuturor afacerilor spirituale,
disciplinare și judiciare curat bisericești, în confor­
mitate cu sf. canoane.*
Afară de aceasta, Sf. Sinod reprezintă de drept
biserica ortodoxă română în fa{a celorlalte biserici
ortodoxe.
Relațiile acestea se întrețin prin mitropolitul
primat, care le supune la cunoștința Sinodului în
cea dintâi sesiune.
Sf. Sinod nu e o corporație permanentă, cume-
de pildă cel al Rusiei sau al Greciei, ci se întrunește
numai de două ori pe an, primăvara și toamna, a
doua zi după închiderea sesiunilor respective ale
Conzistorului superior bisericesc.
Presidiul îl are mitropolitul primat, în lipsa lui
mitropolitul Moldovei, iar în lipsa acestuia, cel mar
bătrân episcop în hirotonie.
 113 -

Ministrul cultelor asistă la deliberările Sf, Sinod

cu vot consultativ. Dacă acest ministru ar fi de alt*
religiune, el va fi înlocuit cu un altul dintre mWștril
ortodox!.
Toate regulamentele alcătuite de Sf. Sinod sunt
esecutorii numai dupâee vor fi fost supuse, prin mi­
nistrul cultei ar, sancționării regale.
Singur sentințele aduse în materie de Judecat^
religioasă se execută deadreptul de cătră Sf. Sinod.
Conform „Regulamentului interior al Sf. Sinod
din 1873.*' deschiderea lui se face prin o cuvântare
de către minintrul de culte și prin o cuvântare a
mitropolitului primat. «
La începutul fiecărei sesiuni, Sf. Sinod alege cu
vot secret doi secretari, iar peritțu efeptuirea lucră­
rilor de cancelarie, tot Sf. Sinod denumește din mem­
brii clerului un personal deosebit. El se compune din :
a) un director ;
b) patru copiști ;
c) doi stenografi ;
d) doi ușieri.
Ședințele Sf. Sinod nu sunt publice. Hotărârile
se aduc cu majoritatea celor prezent), afară de cazul
relativ la judecarea mitropoliților și episcopilor, când
se cere prezența a cel puțin 12 membri.
Lucrările Sf. Sinod se rezolvă în comisiuni pre­
gătitoare de câte 3 membri și în ședința plenară.
O schimbare în regulamentul Sf. Sinod se poate
face numai pe baza unei propuneri în scris, iscălită
cel puțin de 5 membri. Propunerea se cetește în trei
ședințe succesive, apoi se face votarea asupra ei.
Ea e primită numai dacă întrunește două treimi.
In urma legii din 1909, modificată prin legea*
din 1911, pe lângă Sf. Sinod funcționează așa nu­
mitul „Conzistor superior biserl esc'.
 — 114

El se compune di i :
a) toji membrii Sf. Sinod ;
b) un profesor de teologie, cleric hirotonit, ales
■de către profesorii facultății de teologie;
c) un profesor, cleric hirotonit, ales de către pro­
fesorii seminariilor clericale;
d) dci stareți de mănăstiri, aleși în modul ur­
mător:
Toți stareții dintr’o metropolie, întruniți la reșe
dința mitropoliei, vor alege dintre ei câte patru, din­
tre cari ministrul de culte va confirma pe unul.
e) din 17 clerici și anume, câte trei din epar­
hiile celor două mitropolii și a episcopiei de Râmnic ;
câte doi din eparhiile de Roman, Huși și Dunărea de
jos și câte unul din eparhiile de Buzău și Argeș.
Alegerea se face în modul următor:
Preoții și diaconii fiecărui județ vor alege doi
dintre dânșii.
Listele celor aleși din județele unei eparhii, se
vor înainta prin episcop ministerului de Culte, care
va alege din ele numărul de membri fixat mai sus
pentru eparhia respectivă.
Alegători și aleși sunt numai preoți și diaconi,
cari au vârsta de 30 ani împliniți și un stagiu de 5
ani delà hirotonie.
Atribuțiile Conzistorului superior bisericesc sunt
fixate în art. 18 al legii din 1909, modificat prin le­
gea din 1911, care i-a luat competența de-a judeca
în procesele preoților, rămânând.asrfeL numai un for
administrativ, cu^jin. caracter consultativ. Pentrucă
„Opinii e“ sau „părerile« Iui nu sunt ezecutorii, decât
după ce sunt aprobate, parte de ministerul de culte
parte de Sf. Sinod.
 . — 115 —
'. I

Ministrul de culte aprobă opiniile cor zistorului

^privitoare
a) ia alcătuirea parohiilor;
b) la schimbări în statul clerului parohial;
c) la programele de studii și la regulamentele
de ordine .și disciplină ale seminarului clerical, făcui*
lății de teologie și internatului teologic;
d) la programele învățământului religios in cele­
lalte școale;
e) face propuneri pentru numirea personalului di­
dactic la seminariilé clericale și la facultatea de teo­
logie; s
f) face propuneri pentru întreținerea bisericilor,
■mănăstirilor și a clerului;
g) face propuneri pentru alcătuirea regulamen­
telor privitoare la buna funcționare a bisericilor și mă­
năstirilor.
Singurul act de jurisdicțiune proprie e faculta­
tea de a numi din sânul el un inspector ai semina­
lilor clericale.
Următoarele „păreri“ și agende ale consistoru-
»lui vor avea putere numai dupăce vor fi ratificate de
;Sf. Sinod și anume:
a) părerile în privința recompenzării clericilor
merituoși ;
c) propunerile asupra cântărilor bisericești, a
portului clerului, seminariștilor și studenților în teo­
logie.
d) părerile asupra cărților didactice pentru în-
•vățământjl religios în școale.
e) părerile asupra imprimării, cercetării și în­
dreptării cărților de ritual.
f) se va pronunța asupra tuturor chestiunilor
.•pentru cari ar primi delegație delà Sf Sinod.
8*

z
 - 116 -

La deschiderea și desbaterea conzistorului e e

celași procedeu și presidiu, ca și la Sf. Sinod.
Ministrul cultelor dă cetire decretului regei
pentru deschiderea sesiunii șl asistă la ședințele hA
cu vot consultativ. Toate regulamentele Iui trebuesc
să fie sancționate de Rege incinte de a fi eseautorii.
Conzistorul se întrunește de 2 ori pe ar, toamra»
și primăvara.
Sunt oprite ori ce discutiuni, cari ar atinge
dog mele.
Administratorul casei bisericii poate asista
desbateri și poate da in'ormațiuni și lămuriri asupra
chestiunilor în d scuție, relativ la partea materială ș
administrativă.
Conzistorul alege, pentru pregătirea ch-.stiunilor
mai multe comisiuni, cari apoi își dau opinii e î :
plen, printr’un referat.
Ori ce modificare in reguiamertul conzistorului)
se face numai ia propune ea în scris a 10 membri
după trei cetiri și cu o majoritate de 2j3.
f" Aceste ar fi organele centrale a-le bisericei or
i^doxe din vechiul regat.
~ In cât pentru relațiile dintre cei doi mitropoliei
șl între sufraganii lor, e de menționat, că mitropo
itul primat, conform regulamentului din 1873 nu
are decât un rang de precădere, care se manifestă
numai în drepturi onorifice ca d. e. în presidarea Ia
Sf. Sinod, la ceremoniile religioase sau civile.
Dreptul de vlzitație canonică a unei eparchii o
are numai Sf. Sinod, care îl esercită prin mitropo­
litul primat, sau în caz de înpedicare a acestuia,
prin cel al Moldovei, sau printr’un episcop care e
mai vechiu în hirotonie.
Cele două mitropolii au o pozițiune ne-atârnată.,
ab antiquo una față de cealaltă-
 117 -

Mitropolitul primat, în relațiile sa e cu mitro­

politul Moldovei, cât și cu episcopii eparhiali, va ob
sérve regulile statornicite de canoane sau de vechile
-obiceiuri ale țârei (Reg. din 1873 .art. 4/
,Regulamentul pentru păzirea depturilor și a
prerogativelor eparchiale ale mitropolițllor și epi­
scop! lor« interzice ori ce amestec al unul archireuln
-afacerile bisericești ale altor eparchii. «.- M
Nici un archireu nu poate veni în eparchia al­
tuia decât cu învoirea episcopului sau mitropolitului
•respectiv.
I Raportul dintre mitropolit și episcopii sei su-
! fragani e deasèmeni numai de natură onorifică, de
J precădere și cel dintâi nu are nici ojurisdicție asu-
{ pra celor din urmă. Nici nu esistă nici un așezământ
așa numit mitropolitan, cu oarecari drepturi față de
! episcopiile sufragane.
y - Mitrcpoliții, sub raportul jurisdicț unii bisericești
! -nu sunt decât episcopi ai eparchiilor lor, subordonați
împreună cu aceștia SMui Sinod.
întinderea eparchiilor o fixează Sf Sinod de a-
çord cu guvernul și cu aprobare corpurilor legiuitoare.

/ guvernul) se tace de c<tra un colegiu electorat, care

; se compune :
a) Din toți membrii Sinodului,
b) din toți membrii aleși ai conzistorului superior,
c) din toți deputății și senatorii ortodoxi.
La demnitatea de mitropolit sunt eligibili nu­
mai episcopii eparhioți, la cea de episcop toți mem­
brii clerului român, cari pot fi aleși conform canoa­
nelor. Se cere vrâstă de 40 ani înpliniți. și titlul de
licențiat sau doctor în teologie și să fie români din
ipărinți români.
 — 118 —

Dacă la cea dintâi votare nu întrunește nici un>

candidat majoritatea absolută,-se face' a doua vo-
tare. La aceasta se admite și majoritatea relativă.
La caz de paritate, se trag sorti.
Președintele colegiului electoral e același ca șt
la Sf. Sinod.
Organizația eparchiilor e cât se poate de
simplă. E întemeiată pe puterea absolută a ierar-
chului, restrânsă numai prin votul consultativ al unui
conzistor permanent, pentru „administrarea și jude*
carea afacerilor curat bisericești.*
El se compune din cel puțin 3 membri din>
clerul eparchiei, numiți de episcop, în conțelegere
cu ministrul cultelor.
Decisiuniie acestui conzistor trebue să fie apro­
bate de chiriarch, pentru ca să fie executorii.
Aceste decisiuni pot fi apelate la Sf. Sinod.
Fiecare mitropolit și episcop are câte un*
arhireu locotenent ales de Sinod, în înțelegere cu
guvernul.
Pe lângă fiecare eparhie este câte un revizor
eclesiastic, numit de episcop dintre preoți, cu un
stagiu de cel puțin 5 ani. Numirea se comunică mi­
nistrului cultelor, pentru a se obține decretul regal.
El e dator, ca cel puțin de 2 ori pe an să
inspecteze toate protoieriile eparhiei și să raporteze
episcopului. El va vizita cancelaria și arhiva protoie-
reului și se va convinge dacă ordinile sau executat
întocmai și la timp.
La finele fiecărui an va prezenta chiriarhului un
raport amănunțit despre întreaga administrație de
peste an și despre toate procesele ce s’au prezentat
spre judecare la conzistor, cât și despre cauzele lor.
El va face propuneri referitor la îmbunătățirile în
ceeace privește bună-starea religioasă șl morală &
eparchiei.
 . — 119 —

De ^revizorii eclesiastiçi" să deosebim pe așa

numiții „defensori eclesiastici" cari sunt organe de
control ale ministrului cultelor. Sunt cu totul patru
defensori, pentru întreagă {ară.
f Se cere să fie român ortodox, licențiat sau doc­
tor în tșologie și să aibă 30 de ani împliniți.
Ei au de a îr deplini inspecțiunile de câteori și
unde îi va trimite ministrul cultelor.
Despre rezultatul acestor inspecțiuni au să
înaințeze rapoarte și să facă propuneri de îndreptare.
Din trei în trei luni și Ia finele anului, au să
înainteze câte un raport general.
Atribuțiile lor sunt:
a) să se convingă despre îndeplinirea datorilor
ce privesc pe protoierei, parochi, preoți, diaconi etc,
b) să privegheze asupra purtării morale a clerici lor,
c) asupra bunei întrețineri materiale a bise­
ricilor,
d) asupra modului, cum își îndeplinesc preoți
îndatoririle religioase,
e) asupra împărțirii conform legii a veniturilor
epitrafilului (patrafir^, a folosinței pământurilor bise­
ricești, asupra modului de predare a relîgiunii etc. etc.
Protopopii, sau prni-niereii. Simt numiți _ și—pot
fi destituit! lillhiai de către episcopi. în înțplegere cu
"ministrul cultelor Confirmarea lor șe. face—.prin j
decret regaL |
Pro’oiereul, unul de fiecare județ, are să j ri-
vegheze asupra preoților din județ. El e dator să
inspecteze cel puțin 10 biserici pe lună și toate din
județ intr’un an, observând clădirile și obiectele bi
sericești, controlând registrele de botezați, cununați
și înmormântați, cassa și condica de venituri și
cheltuieli, archiva și biblioteca, informându-se și
despre purtarea preotului.
 120 —

El va prezenta, despre toate aceste, rapoarte

lunare și anuale.
Chiriarhul apoi, le înaintează ministrului de culte.
Protofereul instalează pe noul paroch^, El ra­
portează cJw4áfhirttri—despre
moartea vreunui preot.
In fine el duce la îndeplinire—toate-—ordinele
primite deja autoritățile superioare.
'Poate fi revocat de cătră chiriarh pnntr’o de
cisiune motivată. Când însă el ar fi ieșit din sfera
activității sale, poate fi revocat și de cătră mini
strul de culte, chiar dacă chiriarhul ar refuza să-l
revoace.
Subprotoiereul e secretarul și locțiitorul pro

Este numit de chiriarh în înțelegere cu mi­

nistrul.
Parochiile sunt de două feluri :
a) urbane
b) rurale
Nu fac parte din parochii, bisericile catedrale
episcopiale, bisericile delà mănăstiri și schituri, pa
rochiile și bisericile întreținute de particulari.
Numărul parochiilor urbane și rurale e fixat
în lege și nu pot fi sporite decât prin lege.
La caz de neapărată trebuință se pot înființa
prin decret regal, în urmă propunerii chiriarhului și
vi ministrului de culte, parochii rurale, dar la nici un
caz însă nu mai multe de 12 la an.
Ca normă pentru înființarea de parochii rurale
noul e deobicei : comuna, iar pentru cele urbane :
numărul de 400 familii ortodoxe.
Particularii pot lua asupra lor sarcinile între­
ținerii vre’unei biserici parochiale sau filiale. Cât
timp însă aceste servesc ca biserici obștești, numi­
re^ personajului clerului se face în conformitate cu
 — Î21 -

íiegea eîeruluF- mirean, adecă de chiriarh ín hitele

legere Cu mir istrui de culte.
Daci însă unii vor ca bisericile aceste să ser­
vească numai familia lor, sunt obligati să zidească,
pentru obște, alte biserici.
Dacă dreptul particularilor asupra unei biserici
zidite pe moșia lor ar trece la persoane eterodoxe,
biserica rămâne a Statului, dacă e rurală și a co
munei, dacă e urbană-
In fiecare parocnie va fi un preot paroch și 2
-cântăreți,
In fiecare reședință de județ va fi și un diacon
‘4_a mitropolii sunt 4 preoți, un eclesiarh, 4 diaconi;
4a episcopii 3 preoți, un eclesiarh, 2—3 diaconi,
apoi cântăreț', paracliseri și coruri vocale, subven­
ționate de stat.
Numirea-parochiloL-preoților și a diaconilor se
face de chiriarhi, în înțelegere cu ministrul cul­
telor.
in parotrhiile urbane poate fi nurnit numai un
doctor s’au licențiat în teologie, în cele rurale, în
lipsa acestora poate fi numit și un absolvent cu
diplomă a unui seminar complect.
Conducătorii corurilor vocale se numesc de
-episcop? în înțelegere cu ministrul
Cântăreții și paracliserii se numesc de episcop
4a recomandata epitropiiior.
Personalul clerical al bisericilor ce se susțin
din fonduri particulare, se numește de chiriarh, în
înțelegere cu reprezentanții legali ai fondurilor din
cari se susține biserica.
Datoria parodiilor e de a se îngriji de starea
morală și religioasă a credincioșilor, îndeplinind
toate oficiile religioase.
Celor săraci, trebue să le îndeplinească șsrvi-
ciiîe gratuit.
 - 122 -

« Aprecierea sărăciei se face de cătră ..primărie

E dator a {inea registre de botezat), etc. si­
tié o cancelarie cu registre de intrate și eșite de­
spre hârtiile oficiale.
Fiecare parochie va avea o bibliotecă. Preotul e
dator să predea învățământul religios in șCoalele
primare etc.
in comunele urbane, plata personalului cleri­
cal și întreținerea bisericilor cade în sarcina comu­
nelor.
In parochiile rurale, plata personalului clerical
se face de ministrul cultelor, întreținerea bisericilor
însă cade și aici în sarcina comunelpr.
întreținerea personalului, a bisericilor și a lo­
calurilor mitropoliilor, episcopiilor, mănăstirilor, schi­
turilor și a monumentelor istorice restaurate, cum
și a personalului administrativ clerical, cade în sar
dna statului.
Administrarea averii mobile și imobile a bise­
ricilor din parochii se face prin epitropia compusă
din trei membri. Un membru e parochul, ca preșe­
dinte, unul e numit de ministrul cultelor și al trei­
lea e ales de credincioși și confirmat de ministru.
Aceste două locuri de epitropi sunt singurele, cari
sunt rezervate pentru laici, în întreg organizmul bi­
sericii.
Sunt apoi bisericile, cari au o epitropie spe
cială, instituită prin actul de fundațlune.
Alegerea epitropului de cătră credincioși se
face- în localui destinat âe primărie, sub presidiui
unui delegai al primăriei și având ca secretar pe un
credincios știutor de cane.
Alegerea se face prin vot secret.
Actele alegerilor din comunele urbane se ina
'mteazi ministrului, în cele rurale prefecrului, cari-
 - m -

sau confirmé alegerea sau o casează șl dispun ale­

geri noul.
Hotăriiile epitropiei sunt valabile dacă au in-
trun’t votu/ile a doi membri. Dacă unul lipsește, e
obligatoare opinia parochului președinte.
Abaterile grave, săvârșite de preoți șl diaconi,
se judecă de așa-numitele „conzlstorii spirituale e-
parchiale". '* ~ ~
Ele se compun din câte 5 preoți, numiți prin
decret regal pe 3 ani de chiriarhi, în înțelegere cu
ministrul de culte.
Pot fi revocați în urma înțelegerii dintre epis
cop și ministru.
Inițiativa de revocare o poate lua ori care dn'
aceștia doi.
Abaterile grave sunt de două feluri :
a) de ordine canonică, înfăptuind vreuna dn
vinovățiile prevăzute prin sfintele canoane.
b) de ordin administrativ, când s’au făcut vi
novați de neinde plinirea obligamentelor impuse lor
prin legi, prin regulamente și dispozițiuni sinodale,
ministeriale, sau episcopale.
Preotul sau diaconul osândit la caterisire, are
drept de recurs la Sf. Sinod.
Dreptul de a trimite înaintea forurilor judecă­
torești îl au atât chiriarchul cât și ministrul, iar ia
bisericile cu fonduri particulare și cititorii sau epi-
tropii constituiți prin actul de fundațiune.
Acuzația o susține defensorul eclesiastlc, când-,
trimiterea în judec tă se face de câtră ministru sau
de etitorli bisericilor fundațlona'e, și revizorul ecie-
siastic, când trimiterea o face chiriarhul.
Pedepsele dictate de conzistoriile spirituale,
conform «Regulament jiul pentru punerea în aplicare-
a legii clerului mirean» sunt:
a) simpla observație; >
 - 124 -

b) mustrare aspri;
c) canoni sire provizorie la reședința eparchială ;
d) ridicarea rangului onorific ;
e) întârzierea gradației pe un timp determinat;
f) suprimarea lefei „ „ „ „
g) oprirea provizorie delà serviciile bisericești,
-cu sau fără suprimarea lefei;
h) suprim-rea lefei pentru totdeauna;
iî transferarea ;
j) Îndepărtarea din servei u;
k) depunerea din treaptă a sfințitului servitor.
Pedepsele de sub litera a), b) și ci se pot pro­
nunța și de chiriarch, pe cale disciplinară.
Sentințele privitoare la suspendare sau Ia su­
primarea lefii, vor fi aduse la îndeplinire de mini-
-s'rul cu’telor; în privința celorlalte abateri de or­
din spiritual, sentințele vor fi aprobate și aduse la
îndeplinire de chiriarchul respectiv
Preotul care a fost condamnat din partea in­
stanțelor civile pentru crima sau delicte'e de furt,
■fals, înșelăciune, abuz de încredere, mărturisire min
cinoasă, atentat la bunele moravuri, delapidare de
bani publici, mituire si spargere de sigiliu, își pierde
de drept și poziția de paroch, iar ministrul de culte
îi aplică tot de drept și suprimarea plății, pentru
totdeauna.
De încheiere, vom trata despre așa numita
„Casa bisericii“, despre felul de organizare și atri
»buțiile ei.
Administrația „Casei bisericii“ s’a înființat prin
»legea din 1902, modificată prin legea din 1904.
In 1906, prin legea de orgenizare a Ministeru­
lui Instrucțiunii și Cultelor, s’au abrogat legile de
mai sus și întreaga organizare a „Casei bisericii*
-s’a introdus sub „Titlul IV*, în această iege.
 - 12& —

Legea aceasta apoi a mai fost modificată im

1910 și 1911
In înțelesul legilor azi în vigoare „Casa bise­
ricii* are următoarele atribuții;
e) a administra toate fondurile menite sâ asi­
gure bunul mers și ini reținerea materială, bună
starea și conservarea bisericilor, mănăstirilor, schi*
turilor și locuințelor preoțești.
b) a asigura conservarea averii mișcătoare șh
nemișcătoare a bisericilor, mănăstirilor, schiturilor
și a tuturor așezămintelor bișericești, actuale și»
viitoare.
c) a controla administrația averilor bisericești
ori care ar fi proveniența -tor și uri de către cine
s’ar administra ele.
Escepție fac fondurile religioase, administrate-
de eforia spitalelor civile din București, epitropia-
Sf. Spiridon din Jaș’, epitropia așezămintelor Br'ăn-
covenești și epitropia bsericli Madona-Dudu din>
Craiova.
d) a administra toate averile bisericeștr
și religioașe, cari nu ar intra in competința nici:
unui organ de adminiștrație, precum și fondurile
puse diríct la dispoziția sa, prin lege, donațiunfc
testamente etc.
e) a administra toate fondurile acordate prim
bugetul anual al Stalului pentru administrația bise­
ricească și întreținerea cultului ortodox.
f) a administra și dirija, în urma unei dele-
gațiuni speciale, date de ministrul cultelor, toate
afacerile :
privitoare la biserica ortodoxă ;
„ numirile personalului bisericesc ;;
„ înfi'nțări de biserici noi;
„ „ ceremonii bisericești.
 — 126

Avizul chiriachului respectiv se cere numai la

decisiuniie cari ar privi fețe bisericești tn exercițiul
atribuțtuniior lor curat spirituale.
In fruntea administrației ,,Casei bisericii'* stă
un adminstrator, care trebue si fie licențiat sau
doctor în teologie.
Ea cuprinde:
1. Serviciul personalului, .
2. Serviciul contabilităței,
3. Biroul technic și
4. Biroul conteciosului.
Fondurile puse direct la dispoziția „Casei bi-
sericei“ se compun ;
a) din sumele acordate prin bugetul anual ai
Statului,
b) din 15 la sută a veniturilor averilor biseri­
cești și religioase, puse sub administrația >Casel
bisericii“ în virtutea art. 91 și 95 al legii.
b) din fondurile donate sau testate „Casei bi­
sericii“ fără destirație specială,
d) din fondurile donate cu destinația de a servi
pentru construcții ,și înzestrări bisericești.
e) din fondurile cari prin lege se hotăresc a
fi vărsate Ia «Casa bise>icii“ :
f) 15 la sută din prisosul de venit al biseri­
cilor și instituțiunilor religioase, cari se întrețin din
a/erea lor proprie.
g) din amenzi și suprimări de salar.
h) din arenzile pământurilor mănăstirilor des­
ființate.
i) din exploatarea terenurilor petrolifere bi­
sericești.
k) din desfacerea cărțVor și icoanelor bi
sericești.
l) din venitele revistei »Biserica ortodoxă“.
 - Í27 - :

m) venitele s'tabiiimen’elor mdiistriate 4mână

-stirești.
n) âmenizîle contravenienților la legea mono­
polului luminărilor de ceară și *
oj din taxele solvenților delà seminarii.
Din fondurile aceste se vor edifica locuințe
pentru protoierei și parohi, sè vor ajutora preoți
infirmi, preotèse văduve și orfani de preoți lipsiți.
In virtutea d/eptului de control, toate ețritro
piile sunt datoare a înainta proiectele de buget în
fiecare an înainte de 1 Oct la .Casa bisericii*, care
are drept a introduce în el ori ce modificări. Dea
semeni au a înainta conturi e de gestiune (rațio-
ciniile) spre verificare.
In caz de.administiare rea, .Casa bisericei« poate
pronunța destituirea epibopiilor. Poate să-^jdea în
judecată și să-i urmărească în averea lor, pentru
lipsurile, rezultate din vina lor.
Orice imobil al unei biserici sau fundațiuni nu
poate fi instreinat, schimbat ori hipotecat, decât în
■urma unei autorizări a .Casei bisericei« dacă valoa
rea lui e mai mică de 5000 lei. Delà 5000—25.000
lei se cere și aprobarea ministrului, iar deia 25,000
■iei în sus se cere o lege specială.
Controlul „Casei bisericei" se estinde și asupra
fondurilor religioase cari prin actele de fundație sunt
puse sub o administrație specială sau ctitorească.
Aceste deasemenea sunt datoare să trimită la
«Casa bisericii14 bugetele și conturile de gestiuni.
Deasemenea nu au voe să arendeze sau închirieze
bunurile bisericești fără autorizația .Casei bisericei».
Ea are dreptul a da pe administrator în fața justi­
ției, care poate hotărî ca administrația să treacă ia
.Casa biserice«.
După aceste expuneri sumaré a organizației de
 128 —

azi a biser'cei din Vechiul Regat, si vedem ta iu

mina celor spuse despre biserica din Ardeal, întru­
cât corespunde ea criteriilor pe cari le-am aflat la
aceasta din urmi.
1. In ceeace privește criteriul autonomiei fațăs
de Stat, caie se manifestă in principiul autolegisla-
țiunii bisericeș i, trebue să constatăm că aici ni
vorbă de toate aceste. întreaga organizate a bise­
ricei este întemeiată până în amănuntele ei pe legi
civile și pe iec'ziuni și hotărâri ministeriale, pe Re
gulamentele Sf. Sinod și a conzlstorului superior
cari ca să fie esecutorii trebue să primească sane
tiunea regală.
Ingerința ministerului merge până la cele mat*
neînsemnata acte ale corporațiilor inferioare.
întreaga administrație epitropească a tuturor
averilor și fondurilor bisericești e în mâna »Casei
bisericei“ și prin ea in a ministrului de culte.
2. Autonomia față de celelalte biserici ortodoxe
o are, dar și aceasta are să o mulțumească inter
venției puterii de stat.
3. Nu găs*m rici o urmă de autonomie a păr­
ților constituti/e inferioare, între ele și față de cele
superioare.
întreaga constituție a bisericii are caracterul
unui absolutism episcopal fără nici o organizație
mitropolitană și fără o subordonare a eparhiilor
sub autorita ea mitropolitană in privința admin
strativă.
Absolutismul acesta e limitat numai prin auto­
ritatea Sf. Sinod, care e un organ superior nu nu­
mai în chestii dogmatice și spirituale, ci și în cela-
administrative, b neînțeles limitat și el de legi pozi­
tive și de puterea ministerului de culte.
4. Nu aflăm nici o urmă a unui sistem con­
stituțional reprezentativ.
 - 129 —

.Principiul electiv se restrânge numai ia alege-

mitropoliților și a episcopilor, din partea unor
adunări legiuitoare lumești, alese în vederea altor
scopuri decât cele bisericești Drept restrâns de ale*
gere e și la unele categorii de membri în Conzisto­
rul superior.
Alegerea unui singur epitrop, dintre trei, de
cătră credincioși e de aremenea limitată prin drep
tul de coi firmare al ministrului de culte, sau a pre­
fectului.
5. Participarea mirenilor e redusă la cei doi
epitropi și la alegerea unuia dintre ei.
Se mai pretinde în art 24 al legii clerului mi
rean, Că defensorul eclesiastic, care reprezintă pe
ministrul de culte înaintea instanțelor Judecătorești,
să fie Jale“, însă doctor sau licențiat în teologie.
6 Drepturile hierarhice nu sunt limitate prin
nlciun amestec al laicilor, cu atât mai mult sunt
însă știrbite de drepturile ministrului de culte, care
are drept de inspecție și în chestiunile de conduită
morală și pastorală a clerului, ca să nu mai amin­
tim, că întreaga administrare a averilor bisericești e
scoasă de sub jurisdicțiunea chiriarhilor și e atribu,
ită în defenitiv ministrului de culte.
Episcopul nu poate numi nici pe conducătorul
corului subvenționat, fără înțelegere cu ministrul,
întreg dreptul lui ierarhic de numire se reduce la
numirea cântăreților și paracliserilor.
7. Singure sentințele în materie de judecată
religioasă sunt executorii de a dreptul de cătră Sf-
Slnod.
S’a făcut însă un lucru bun prin separațiunea
puterii judecătorești de către puterea administrativă,
în instanța primă, prin așa numitele conzistorii spi
rituale eparchiale.
9
 - 130 _

Conzistoriíle apelative bisericești ale legii din

1906 au fost abrogate prin legea din 1909 și judeca­
rea apelurilor preoților și diaconilor caterisiți s’a tre­
cut în competența Conzistorului superior bisericesc,
iar delà acesta s’a luat prin legea din 1911 și s’a
dat în căderea Sf Sinod. In instanța a 2 a deci s’a
unit iarăși puterea judecătorească cu cea adminis­
trați/ă și legiuitoare.
E adevărat însă, că în schimbul ingerinței puterii
de stat în biserică, aceasta din urmă se bucură nu
numai de drepturile și prerogativele onorifice, în calitate
de biserică dominantă și națională a Statului român
ci și de o largă munificență din bugetul țării, în
ceeaceprivește retribuțiile întregului personal cleri­
cal și întreținerea bisericilor, clădirilor bisericești și
a tuturor așezămintelor religioase.
Acesta legătură intimă a bisericii cu statul e
productul unui trecut de veacuri.
Legăturile aceste atât de adânc înrădăcinate în
trecutul unui neam, nu se pot desface decât cu în­
cetul, în mod evolutiv și cu bună învoială între pu­
terea de stat și cea bisericească.

Partea IlI-a
Biserica din Bucovina
Dacă situația de azi a bisericii din Vechiul Re­
gat își află o explicare în legăturile ei de veacuri,
chiar delà întemeierea iei, cu puterea de stat și în
deosebi cu Domnii ortodoxi ai țării, biserica din Bu­
covina ne prezintă tipul unei biserici etatizate, ca
să nu zicem aservite din partea unei puteri de stat
streine.
Puterea aceasta de stat a fost streină și sub
raportul credinței.
 — 131 —

lată un exemplu, când o biserică, ortodoxă ă-

junge a fi condusă, organizată și regulamentată prin
o stăpânire eterodoxă.
îndată după ocuparea Bucovinei de către tru­
pele împărătești, comandamentul general militar, la
ordinul „Hofkrigsrath*-ului, adecă a „Consiliul de
rfzboiu“ din Viena. duce la îndeplinire Și organiza­
rea bisericească a nouei provincii
In scopul acesta, ca punct de închegare, ser
vește vechea episcopie a Rădăuților, înființată sub
Stefan cel Mare, căre ia i-se atașează toate comu­
nele din sudul Bucovinei, cari până la ocupare erau
supuse mitropolitului delà lași.
Bătrânul episcop al Rădăuților, Dorofteiu He-
rescul își mută reședința la Cernăuți, unde e insta­
lat la 1782 prin comisarul imperial general Enzen-
berg de „episcop exemt al Bucovinei“.
Cum însă biserica ortodoxă nu cunoaște epis­
copate exemte, prin decretele aulice din 4 și 27 Iu­
lie 1783, episcopul, cu întreg clerul e subordonat în
cele dogmatice mitropolitului din Carlovit, delà
care aveau să primească și hirotonia fiitorii epis­
copi. In schimb, episcopii Bucovinei vor lua parte la
Sinodul mitropolitan al Carlovitului.
Toate legăturile cu mitropolia Moldovei fură
rupte în mod brusc.
In 1786 episcopul fu supus și în cel- laite ehe
stiuni bisericești supremației mitropolitului sârbesc,
de unde i se trimise un „îndreptător“;, care avea
menirea să-l conducă, dar să-l și controleze și spio­
neze.
Temeliile organizației eparhiei din Bucovina
sunt depuse în așa numitul „Anordung zur Reguli-
rung des Qeisțlichen-Kirchen und Schulwesen in
der Bucovina“ din 2 Aprilie 1786, emis de .Consi­
liul aulic de război* din Viena (Vezi Călinescu Nor-
9*
 — 132 -

malien der Bucovinaer gr.-or. Dlôceze, Vol. 1. Cer*

năuți 1887).
In introducerea acestui plan de organizare, sau
„Regulament duhovnicesc", se face pomenire de așa
numitul „Fond religionar", care se compune parte
din bani în numerar, parte din toate bunurile mobiliare
și imobiliare ale mănăstirilor și bisericilor.
Administrarea acestor averi s’a scos de sub
autoritatea episcopului și a bisericei și a fost încre­
dințată unor „Beamteri" de ai statului.
împăratul, în calitate de mare duce al Bucovi­
nei, e patronul acestui fond a cărui administrare și
întrebuințare atârnă numai delà el.
Se enunță, cei drept, principiul, că venitul ace
stor averi, după îndestularea trebuințelor de trai
ale clerului și personalului didactic, să se întrebuin­
țeze „spre binele clerului, al religiei și al omeni-
mei".
Acest ultim cuvânt a dat prilej la multe abu­
zuri, întrucât o parte însemnată a veniturilor a fost
întrebuințată și pentru alte scopuri decât cele bise-
ricești-școlare ortodoxe.
Abia la 1820 a ordonat împăratul, ca toate
venitele fondului reiigionar, fiindcă acela s’a format
din averile secularizate ale episcopiei și mănăstirilor
ortodoxe, să se în rebuințeze esclusiv pentru nevoile
culturale și școlare a-Ie ortodocșilor.
încă la 1820 s’a asigurat episcopului și conzis-
toruiui, în teorie, un oare-care drept de a controla
în rebuințarea venitelor fondu'ui religionar.
La 1869, guvernul elaborează un nou .Statut
pentru administrarea fondului religionar.
In acest Statut apoi, s’au precizat și drepturile
de control și evidență ale episcopului și ale consiste-
rului asupra administrației fondului.
 — 133

Toate guvernele austriace s’au opus însă până

la sfârșit cererii de a reda averile în administrația
bisericii.
Acest lucru l'a făcut numai guvernul român,
după unire.
Planul de organizare din 1786 a fost în parte
revizu’t și modificat în ceeace privește parochiiie,
prin așa numitul „Zweite allgemeine Pfarr-Reguli-
rung« din 1843.
La 1869 intră în vigoare Regulamentul privi­
tor la funcționarea și atribuțiunile conzistoru­
lui.
In fine, un important izvor de drept biseri-
cest este așa numitul Statut Sinodal al Mitropoliei
Bucovinei și al Dalmației din 21 August, 1884.
$tim că dupăce toate încercările lăudabile a-le
Iul Șaguna, de a uni toate bisericile ortodoxe ro­
mâne din Imperiul Austriac într’o singură mitropo­
lie s’au zădărnicit în urma împotrivirei orgoliosului
episcop al Bucovinei Eugen Hacman, acesta a reu­
șit să înalțe episcopia Bucovinei la rangul de archi-
episcopie și mitropol’e, atașându-i se două episcopii
sufragane sârbești : cea din Zara și cea din
Cattaro.
Aceasta s’a întâmplat prin decretul împărătesc
din 23 Ianuarie 1873, dupăce Sinodul episcopesc de
Carloviț își dădu-se, la insistența împăratului, învo­
irea, ca această mitropolie să se declare coordo­
nată cu mitropoliile de Carloviț și din Ardeal.
Astfel deveni și mitropol’a din Bucovina și
Dalmația biserică autocefală.
Pe baza acestor izvoare de drept, precum și a
nenumeratelor ordonanțe a-le puterii de stat și a
circularelor consistoriale, emise pe temeiul și între
marginile legilor fundamentale de organizare,
vom încerca să reconstruim ptinciplile și așezămin-
 — 134

tele de drept a le bisericei din Buco/ina până la

unirea acestei țări cu patria mumă.
Vom începe de sus în jos, cu organizația mi­
tropolitană.
Organul suprem dogmatic spiritual, legislativ și
judecătoresc e Sinodul mitropolitan.
Acesta se compune din mitropolitul, ca preșe­
dinte și din episcopii sufragani. O dispoziție aparte
și anticanonică în acelaș timp e, că atât mitropoli
tul cât și episcopii, ia caz că ar fi împiedicați a lua
parte la sinod, se pot substitui prin un demnitar
cleric din eparchia lor, pe baza unei procure în
scris.
Atât mitropolitul cât și episcopii pot lua cu
sine la ședințele sinodului și câte un demnitar bise­
ricesc. Aceștia însă au numai vot consultativ. De
obicei sinodul se întrunea odată în an, în biserica
ortodoxă din Viena, sau în înțelegere cu episcopii,
și alt-undeva.
In lipsa de obiecte urgente, sinodul nici nu se
întrunea în fiecare an.
De atribuțiile sinodului se țin chestiile referi­
toare la credință, mora'ă, rit, disciplină bisericească,
institutele clericale și judecătoria spirituală.
Hotărârile trebuesc înaintate împăratului spre
aprobare, afară de cele cari privesc credința, mo­
rala și judecătoria spirituală.
Trebue să amintim, că împotriva acestei Mitro­
polii Bucovinene-Dalmațiene, s’au ridicat temeinice
proteste atât de o parte a clerului bucovinean, cât
și de cătră mitropolitul Moldovei și al Sucevei.
In numele clerului și al intelectualilor bucovi­
neni și-a ridicat glasul preotul Izidor Procopeanu,
care a condamnat această mitropolie „cu sufragăne
tpcmai la marginile pământului“.
 - 135 -

Iar mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu ina'

intă ministerului de culte din București un protest
contra .episcopului fără de lege* care își creiază o
mitropolie împotriva canonului 12 al sinodului
ecum. IV.
Acest canon pedepsește cu depunere, pe cei
ce alergând după stăpâniri lumești, taie prin decrete
împărătești una și aceiași mitropolie în două.
Organizația bisericii din Bucovina, adecă a e-
piscopiei resp. azi archiepiscopiei din Cernăuți o ca­
racterizează scurt și plastic Dl N. lorga în „Istoria
bisericii românești“ vol. II. pag. 176 prin cuvintele:
,contabilitate și statistică, regularitate și precizie, au
luat locul în toate vechilor datine și canoanelor imu-
tabile«.
Intr’adevăr, planul de organizare delà 1786 și
modificarea lui din 1843 se vâră in cele mai mă­
runte afaceri a le vieței bisericii ajunse pe mâna
unel’stăpâniri streine și ca limbă și ca credință și
pe deasupra saturată în ce privește raportul biserici
față de stat, de ideile losefine.
In capitolul IV, în care se regulamentează or­
ganele centrale ale eparchiei, în art. 4 și 5, sub tit­
lul : »Dogmatică« i se impune episcopului să se ab­
țină delà orice înoiri în chestiuni de dogmă. Dacă
însă i s’ar ivi re-o îndoială în materii dogmatice,
are să o prezinte „in pleno Cons’storio“ și după di­
scutarea aprofundată a chestiunei, să o prezinte,
împreună cu părerile asesorilor din cler, mitropoli­
tului din Carloviț, care, întrucât e vorba de o îno're,
deasemenea nu poate decide, ci trebue să ceară în­
cuviințarea împăra ului.
lată dar pe împăratul catolic arbitru în chestie
de credință ortodoxă I
Art. 17 îi prescrie episcopului până și sărbăto­
rile bisericești, pe cari are săle observe în viitor.
 - 136 -

Lista acestor sărbători a stabilit-o împăratul cu mi­

tropolitul delà Carlovăț.
Ce privește jurisdicția episcopului și a consisto-
rului în chestii disciplinare fată de cler, art. 7 o li­
mitează numai la faptele și omisiunile acestora în
jurul datorințelor lor profesionale.
Dimpotrivă, în privința chestiilor cari sunt de
natură tempora'ă și se referă la disciplina externă,
are să observe instructive ce le va primi de'a pute­
rea de stat.
Banii de lipsă pentru întreținerea clerului îi va
ridica episcopul delà cassa fondului religionar și
după distribuirea lor, va face în fiecare an o dare
de seamă guvernului.
k Pe lângă episcop se creiază, îndată, la început,

1 egumen, 2 protopopi și 2 preoți.

Guvernul bucovinean însă are dreptul, în ca­
zuri extraordinare, să delege 1—2 mireni, cari să ia
parte la ședințele consistorului.
Numirea asesorilor din cler o face episcopul,
în înțelegere cu guvernul local, iar întrucât nu s’ar
înțelege, decide guvernul central din Viena.
Nimeni nu are voie să edifice o biserică nouă
fără a fi cerut învoirea Consistorului. Iar acesta are
să înainteze cererea împreună cu părerea sa, prin
guvernul local, la împăratul, spre a obține prea
înalta învoire.
Cenzurarea cărților bisericești cade în compe­
tenta Consistorului, deasemenea desfacerea căsătoriei»
în partea ei sacramentală.
In competența Consistorului cad și diferendele
dintre preoți privitoare la oficiul lor preoțesc.
Șe admite însă apel”Tmpöffi/ä“ unei sentințe în
 137 —

materie spirituală, la Consistorul archiepiscopesc din

Carlovăț.
Consistorul are să alcătuiască un tablou despre
toate persoanele din cler afătoare în eparchie și să
prezinte în fiecare an guvernului un extras sumar
despre toate schimbările obvenite.
Episcopul e dator să viziteze în persoană sau
prin archimandritul său, odată pe an, toate paro-
chiile și mănăstirile.
CIi regulament special, sancționat la 2 Febr.
1869, normează amănunțit atât atribuțiile, cât și ra­
portul Consistorului față de episcop.
Atribuțiile Consistorului sunt de două categorii.
Unele se referă la.afacerile bisericești, rituale
și disciplinare.
Anume de căderea lui estei
a) Supravegherea în materie de credință,
b) observarea regulelor rituale,
c) disciplina asupra clerului,
d) jurisdicțiunea bisericească, ‘
e) primirea în cler a candidaților de preoți,
f) pro "novai ea și supravegherea în/ățământului
religios, spre care scop diecesa e împărțită în patru
inspectorate.
Un alt grup de agende îi formează chestiunile
de evidență, și adminTstfaré~a~~ávérílor bisericești, în­
tre limitele drepturilor regale și a legilor.
Conzistorul anume :
a) poartă e/idența asupra fondului religionar,
apără interesele lui, opinează în caz de vânzare,
schimb sau grevare a averilor fondului ; se pronunță
asupra proectului de buget și a conturilor de ges­
tiune anuală.
b) își dă părerea asupra împrumuturilor și a-
avansurilor ce se fac din fondul religionar și asup a
felului de administrare a averilor'fondului.
 - 138 -

d) supraveghează averile singuraticelor biserici,

mănăstiri și parochii,
e) intervine în chestia regulării venitelor preo­
țești și a celor școlare,
f) face propuneri asupra salarelor și a pensiu­
nilor persoanelor aflătoare în slupa bisericii.
In privința raportului de drept dintre chiriarch
și conzistor e de însemnat, "că conzistorul e numai
un organ conzuHativ al episcopului, Hotărâri'e lui
trebuesc aprobate de chiriarch.
In caz, că episcopul nu-și dă aprobarea la ho-
tărârirea unanimă a conzistorului, are să-și no'eze
personal motivele în procesul verbal al ședinței re­
spective și ordonă redeschiderea discuției în proxima
ședință plenară.
Dacă conzistorul persistă pe lângă hotărârile
sale, sau dacă nici nouile hotărâri nu obțin apro'
barea episcopului, chestiunile de natură curat biseri­
cească se înaintează sinodului mitropolitan, celelalte
ministerului de culte, spre decidere finală.
- La caz de urgență însă, episcopul poate să ia
măsuri prov zorii și până sosește hotărârea sinodului
sau ministrului.
In caz, că voturile conzistorului nu sunt una­
nime, episcopul are drept să hotărească însuși, după
buna sa chibzuială.
Regulamentul duhovnicesc delà 1786 reduce nu­
mărul parodiilor delà 239 >a 186. Protopopiatele însă
s’au menținut în număr de șease.
Prin regulamentul din 18^3 s’au arondat opt
protopopiate și s’a admis, că numărul lor să fie ur­
cat la 12. Circumscripțiile se vor aronda de episcop
cu aprobarea guvernului bucovinean.
La 1843 parochiile s’au înmulțit la numărul de
221, având f e-care câte un paroch.
 139 -

S’au creat apoi posturi de cooperatori sau

preoți ajutători.
PcotopQDli numiți și „dechanți*, sunt organe
a-le administrației centrale eparcKiale^ având a su­
praveghea pe preoții 1din circumscripția lor și a face
cuveintéle vizitații în fie care pătrar de an, scontând
cassa și conturile de gestiune.
Prin un circular al conzistorului din anul 1881,
No. 1335, se institue în fiecate,, nrotopopiat câte-un
senat protopresbiteral.
Else compune din protopresbiter și din doi a-
sistenți protopresbiterali, aleși de către toți preoții
din circumscripție, în o conferință pastorală pe timp
de șase ani.
Cei aleși sunt întăriți de conzistor, în urma
propunerii protopresbiterului.
Atribuțiile acestui sepat
aJ^Sâ^prïvëglTezeasupra pu dării preoților din
protopopiat și--asupra împlinirii chemării lor întreite,
de învățători prin predicare și catechizare, de mi-
miniștril a tainelor sfinte și de diregători bisericești.
b) să cualifice în tot anul pe toțî preoții, în­
scriind note èxacte~~7nTâEêïa~dê cualilicațlune. A-
ceste servesc protopopului ca bază la cualifiCareapre-
oților, de câteori competează la vreun post bisericesc.
c) să critice și cenzureze predicele și lucrările
teologice, ce au-să~4e—prezinte preoții în tot anul.
Drepturile și în deosebi datorințele preoților
sunt normate în fteguiaiíltíiilul ■duHöVuicesu JîrTT786
cu o precisiune biurocratică, până în cele mai mici
amănunte a-le vieții pastorale, sociale și economice.
Li se prescrie preoților până și cărțile pe cari
trebue să le^eteas^fpir'se"fixează venitele stolare,
se normeăî8~registrele, evidențele, și matricolele, pe
cari trebue să le conducă etc. etc.
 — 140 -

Se institue și un fel de epitropie parochială din

unul sau doi credincioși bătrâni și onești, cari au să
alcătuiască un inventar despre averile bisericești și
să poarte conturile despre spese și venituri.
O particularitate a bisericii din...Bu.ç.ovjria este
și așă numitul »patronat«, o instituție catolică, strei­
nă de firea bisericii orientale.
Patronul suprem al bisericii este împăratul, care
are dreptul de numire al episcopului, a protopopilor
și a preoților. Pe cei doi din urnă îi propune epis­
copul și conzistorul.
Afară de patronul suprem, fiecare biserică își
are patronul ei deosebit, care deasemeni are oare­
care ingerință la numirea preotului.
După ce guvernul austriac a redus cele 9 mă­
năstiri și 11 schituri, pe care le a găsit, când cu o-
cuparea Bucovinei, la trei, anume: Putna, Svcevița,
și Dragomirna, le-a impus acestora așa numite „Re­
guláé Monasticae* alcătuite de sinodul din Carloviț
De prezent sunt în Bucovina patru mănăstiri,
după ce în 1905 expositura delà Suceava încă fu
declarată de mănăstire de sine stătătoare.
Atât ar fi de spus, pe scurt despre organizația
bisericii din Bucovina.
Să înțelege de sine, că în urma desmembrării
Austriei, s’au deslipit de mitropolie cele două epis­
copii de Zara și Cattaro și astfel avem azi o mitro­
polie, care nu are nici o episcopie sufragană.
Pentru o înțelegere mai deplină a mișcărilor
din prezent în biserica din Bucovina, adecă »Con­
gresul bisericesc« întrunit în luna Octomvrie, la care
iau parte în părți egale reprezentanții clerului și ai
mirenilor, vom face și o scurtă espunere a frămân­
tărilor Bucovinenilor pentru reorganizarea bisericii
lor pe baze constituționale.
 — 141 -

lnceputul'mișcărilor de reorganizare a bisericii

din Bucovina, se face în marea adunare națională,
ținută în Martie 1848, în care cer între altele, ca e
pi scopul să fie ales de-o adunare de preoți și mireni,
iar nu numit de împărat, apoi ca administrația fon­
dului bisericesc să fie trecută conzistorului, având
statul numai dreptul de control, ș' în sfârșit, ca să
se înființeze o mitropolie unică, pentru toți orto­
docșii români din monarchia Habsburgică.
Episcopul Hatman, de frică, se puse Ia început
în fruntea acestei mișcări naționale, dar după poto­
lirea revoluției și reîntromrea absolutizmului, a știut
să zădărnicească realizarea tuturor acestor pos­
tulate.
După reorganizarea monarchiei pe bază dua­
listă, la 1867, și dupăce o nouă constituție a Aus­
triei garantă fiecărei confesiuni, dreptul de ași
prescria liber cultul și de a-și administra independent
averea, mișcarea pentru autonomia bisericii din Bu­
covina fu reluată cu multă energie, cerând de'a
Viena încuviințarea pentru ținerea unui congies com­
pus dintr’un număr egal de preoți și mireni.
Guvernul instigat de episcopul Hacman, întâr­
zia mereu rezolvirea chestiunii.
Românii elaborează atunci un proect de statut,
pe care-1 prezintă parlamentului din Viena la 23 Fe­
bruarie 1870, iar în Iunie al aceluiași an, convoacă
un impozant meeting Ja Cernăuți.
In urma acestora și la repețitele intervenții ale
fruntașilor bucovineni pe lângă guvernul din Viena,
la 1 Dec. 1870 se dete ordin guvernatorului să con­
voace un „Congres constituant' compus din 18 pre­
oți .și 18 m'reni, parte aleși, parte numiți de guvern.
Congresul s’a întrunit la 1 Martie 1871 și a ela­
borat un statut provizor. Propunerea, ca mirenii să
fie reprezenta ți cu 2/3, ca în Ardeal, a fost respinsă
 i4â

șl s’a acceptat raportul de paritate dintre mireni și

preoți.
Reprezentanții pentru congres aveau să fie aleși
în patru colegii. Colegiul prim era rezervat împăra­
tului, ca suprem patron, membrii colegiului al 2 lea
îi alegeau patronii bisericești, în colegiul al 3-lea ale
geau comunele bisericești urbane și în al 4-lea, cele
rurale.
President era să fie episcopul, iar congresul mai
alegea doi vicepresidenți, din cari unul mirean.

covina.“
Episcopul Hacman, sprijinit și de noul guvern
german-liberal, refuză convocarea congresului, care
nici nu s’a ținut cât timp a fost el în viață.
Nici sub urmașii lui, metropoliții Teofil Bendella
șl Teoctist Blajevici, nu se putu face nici un pas îna»
inte în chestia autonomiei bisericești.
La 1880 ajunse în scaunul mitropolitan marele
archiereu Silvestru Morar Andrievici, sub archipăsto-
rirea căruia fu resuscitată și chestiunea congresului
bisericesc.
Acesta fu convocat pe ziua de 14 Iulie 1882 și
deschis cu mare ceremonie.
Sta'utul definitiv al congresului, votat unanim,
a fost înaintat împăratului spre sancționare.
Din cauză însă, că statutul insista asupra drep­
tului de alegere al mitropolitului și al administrației
fondului relig’onar, statutul a zăcut 10 ani prin archi­
ved ministerului de culte fără a fi înaintat împă­
ratului.
Aprobarea urmă numai în anul 1891 și atunci
însă cu condițiunea, ca în chestiile litigioase ale ale­
gerii mitropolitului și administrării fondului, să se
 143 —

pronunțe un congres convocat pe temeiul vechiului

regulament din 1871.
Congresul fu convocat pe ziua de 18 Sept. 1892,
însă în urma unui conflict între congres și guverna­
torul Pace, fu disolvatși ajurnat „sine die*.
In 1899 apoi, guvernul din Viena, la stăruința
guvernatorului Bourguignon, abrogă și statutul pro-
vizor din 1871, Si cu aceasta se sfârși cu un rezultat
negativ, lupta pentru autonomia bisericei din Buco­
vina.
Da înrhainrn pP scurt încă O
particularitate a -bisôriGii dwi-Bucovina, çare e de mare
importanțâ.Jao£tiiaLdia.^puiKtuLd» vedere,al unificării.
După datele statistice oficiale din 1910, numă­
rul ortodoxilor din Bucovina era de 547.603 suflete.
In șematizmul archidiecezei din Bucovina din
1910, numărul ortodoxilor e cifrat la 579.825.
Dl I. Nistor, în cartea sa .Istoria Bisericei din
Bucovina* e de părere că numărul ortodoxilor, în
preajma războiului, atingea cifra de 550.000, din cari
peste iumătate erau români, iar restul ruteni.
E cert, că pe timpul răpirii Bucovinei, ea era
locuită numai de moldoveni, români băștinași. Nu­
mai în câteva sate de către Galiția se sălășluiră vreo
câteva familii de fugari ruteni.
Acești fugari și cei cari au venit după ei, au fost
primiți în satele românești din nordul Bucovinei, pre
cum și în bisericile ortodoxe. Din gr. ca th. ce erau,
pe neobservate, fără vre o silă și fără nici o propa­
gandă, au trecut Ia ortodoxie, sau la legea „româ­
nească*.
Până au fost puțini și slabi, nu au ridicat : nici
o pretenție de limbă sau de altă natură asupra bi­
sericii în sânul căreia au fost primiți cu atâta ospi­
talitate.
Cu încetul însă, înmulțindu se și fiind sprijiniți
 — 144 -

și de stat, care vedea în ei niște unelte escelente

pentru slăbirea elementului român și a bisericii na­
ționale, începură a fi tot mai pretențioși.
Sufragiul universal le-a asigurat și o reprezen­
tanță națională în parlamentul din Viena.
Astfel se porni și învârtoși procesul de ruteni-
zare a nordului Bucovinei și mișcarea stăruitoare de-a
pune mâna și pe biserică și îndeosebi pe averile el.
Această mișcare a fost sprijinită și de episcopi
slabi de înger și indiferenți sub raportul național,
cum a fost d. e. Hacman.
Se ivi concepția „ortodoxismului internațional“,
care a slăbit așa de mult rezistența elementului ro­
mân, încât, Rutenii câștigară rând pe rând, cu o
stăruință de fier, o poziție după alta.
Sub mitropolitul Ciupercovici, 1899, dobândiră
două posturi de asesori în conzistor. Ei însă pre­
tindeau perfectă paritate cu Românii atât la
ocuparea scaunului de mitropolit, cât și la toate
celelalte demnități și posturi din archidiecesă.
In 1905 consilierul conzistorial Miron Călinescu
e înaintat la rangul de archimandrit. Locul lui fu
ocupat de un Rutean Rutenii aveau deja 3 posturi
în consister.
Nici asta nu i mulțumi, ci într*un meeting și
prin o deputăție la Viena, cerură înființarea unei e-
parcriii noui, curat rutene, pe socoteala fondului re-
ligionar român.
Românii se împotriviră și nici nu se alese ni­
mic din afacere. Peste câțiva ani însă, când Rutenii
s’au simțit destul de tari, nu s’au mai mulțumit nici
cu o episcopie ruteană, ci acum râvneau să pună
mâna pe însăși archiepiscopia din Cernăuți, iar ro­
mânilor să le dea un episcop sufragan, cu reședința
la Rădăuți sau Suceava, supus mitropolitului Rutean
din Cernăuți.
 - 145 -

, Tuturor acestor planuri de rutenizare a bisericei

le puse capăt războiul mondial și unirea Bucovinei
cu patria mumă, delà care a fost ruptă în curs de
un veac și jumătate.
Cu toate aceste problema ruteană, deși nu mai
mult în forma ei agresivă și primejdioasă, esistă ș*
azi prin faptulnud al prezenței unui sfert de milion
de Ruteni ortodocși, înglobați în biserica națională
ortodoxă din Bucovina.
De Încheiere să facem o scurtă comparație în­
tre biserica din Ardeal și cea din Bucovina, sub ra­
portul principiilor de organizare.
1. Biserica din Bucovina nu a fost o biserică
‘ autonomă față de statul Austriac care a subjugat-o,
i-a impus întreaga organizare și i-a luat averile.
2. A dobândit autocefalia în urma învoirei Si­
nodului episcopesc din Carloviț, dar aceasta a fost
contestată de mitropolitul Moldovei.
^3,^-Nu găsim nici o urmă de sistem electiv,

1
întrucât toate demnitățile și oficiile bisericești se
îndeplinesc prin numire.

4, S’au depus mari străduinți pentru o organi­

zare reprezentativă, cu participarea mirenilor, în părți
egale cu preoții. Această organizare se înfăptuește
abia în zilele noastre.
5. Puterea executivă prezintă forma unui abSo- ,
lutizm ierarchic, temperat abia prin votul consultativ
al unui conzistor.
6. Avem de lucru cu o mitropolie, care și-a
pierdut sufraganele și în consecință cu o organizație
mitropolitană în aler.
7. Ni se prezintă particularitatea patronului
strein de spiritul bisericei orientale și în fine:
8. Sub raportul național, .e compusă din ele­
mente heterogene, adecă din Români și Ruteni.
10
 — 146 —

Partea ÍV.
Biserica ortodoxă din Basarabia
Desfăcută de vechile ei legături organice și
ierarhice, pe cari până la 1812 le avusese cu mi­
tropolia Moldovei, biserica din Basarabia prezintă
tipul unei biserici ajunsă sub o stăpânire streină ca
neam și țară, dar de aceiași lege pravoslavnică.
In vremea lungului război Ruso-Turc din
1806—1812, țările române au fost ocupate de Ruși,
cari privindule definitiv cucerite, au supus și biserica
română cârmuirii Sf.-lui Sinod al Rusiei.
Exarh al Sinodului a fost rânduit un român
renegat, Gavril Bănuiescu, care după retragerea Ru­
șilor din principate și după răpirea Basarabiei s’a
retras și el.
Om cu multă învățătură și bun organizator,
făcu Sf.-lui Sinod din Petrograd un raport, în care
propunea înființarea ur.ei noui eparchii pentru Ba­
sarabia, cu reședința în Chișinău.
Prin ucazul împărătesc din 21 August 1812 se
înființă noua èparchie, ridicată la rangul de archi-
episcopie și pe motivul că ea nu e decât continua­
rea eparchiei »Hotinului« a primit titlul de: >Archi
episcopia Chișinăuiui și a Hotinului«.
Cei dintâi archipăstor și organizator al el,
Gavril Bănuiescu, a st?pánit o până- la 1821, în
care timp a înfăptuit întreaga ei organizare, după
modelul bisericii rusești. înființează cönzistorul, nu­
mește personalul administrației centrale, regulează
venitele preoților, deschide o tipografie și seminar,
pentru educația clerului,
Cu urmașul său, Dimitrie Sulima, se începe
seria archiepiscopiior Ruși. La început se mențin
încă vechile obiceiuri și limba moldovenească.
□nul din acești episcopi ruș’, Antonie Șocotow,
 ' — 147 —

desăvârșește Ia 1859 organizația administrativă, îm­

părțind bisericile, 843 la număr, în ocoluri numite,
»blagocinîch, ocrujnic« îq frunte cu un blagocin,
sau protopop, având sub stăpânirea sa câte 25—35
parochii.
Dar tot sub ei se începe și opera desnaționa-
lizărli prin biserică, pe care o continuă cu multă
violență Pavel Lebedew, acest archireu românofag,
care seoate limba română din biserici și școli și
persecută cu ură ori ce manifestare națională, des*
ființând până și tipografia înființată de Gavril Bă-
nulescu, ca să nu jnai apară nici o carte româ­
nească^
Opera de rusificare s’a continuât și sub ur­
mașii, lui. Poporul ne mai auzind slujba românească
în biserici, a început a le încunjura, căzând pradă
diferitelor secte.
La 1904 fu, numit archiepiscop un creștin ade­
vărat, cu numele Vladimir, fost misionar. Acesta în­
țelese numai decât primejdia ce amenința ortodoxia
prin faptul, că poporul e lipsit de mângăerea sufle­
tească în limba maternă, învăță însuși românește și
introduse limba română în seminarul din Chi-
șinău.
Redeschise tipografia desființată de Paul Lebe­
dew și încuviință editarea unui jurnal bisericesc în
limba moldovenească, cu numele „Luminătorul“,
care apare Ia 1908. '
Reacționarii Ruși însă au obținut strămutarea
lui la Rastov.
Cu toate încercările urmașului său, Serafim,
de a zădărnici curentul național, acesta, mulțumită
vredniciei preoțimii și rezistenții poporului băștinaș
delà sate, nu a mai putut fi suprimat. Au început
-să apară iarăși cârți bisericești în limba română.
La 1907 apare jurnalul: „Basarabia“, Iar la 1913
10*
gazeta săptămânală ,,Glasul Basarabiei“ și revista
lunară: Cuvânt moldovenesc“.
In fine s’a convins și Sf. Sinod, că e interes
ortodox, ca să se slujească românește în bisericile
din Basarabia. In urma unui ucaz al Țarului în 21
Iulie 1913 s’a slujit liturgia românește în biserica Sf.
George din Chișinău stăruind un entuziasm și o
emoționantă bucurie în sufletele Moldovenilor.
Nu mult după aceasta hotărî sfatul școlar
eparchial din Chișinău, ca în școlile bisericești po­
porale să se învețe religia în cei dintâi doi ani pe
limba moldovenească, iar Ia celelalte obiecte să se
întrebuințeze pe lângă limba rusească și limba mol­
dovenească
Organizația archiepiscopiei din Basarabia, fiind
parte întregitoare a maréi biserici din Rusia, e iden­
tică în general cu a celorlalte eparchii rusești. Dea-
ceea e necesar să cunoaștem cel puțin în trăsături
sumare organizația întregii biserici din Rusia.
I In fruntea bisericii rusești stă, ca suprem organ
Ipntrai .Sfântul Sinod“, care, în deosebire de cel al
Vechiului Regat, e un organ permanent.
Se compune din 7 membri dintre cari mitro­
politul de Petrograd e .membru suprem’, sau pre­
ședinte, iar ceilalți poartă titlul de „asesori.* ,
In atribuțiile Sinodului cad toate afacerile, nu
numai spirituale ci și administrative, din întregul
imperiu.
Ca mijlocitor între Sinod și Țar e un procura­
tor, care are să supravegheze executarea legilor și
să dea Interpretarea lor. El rezolvă toate agendele
externe a-le bisericii. De ei atârnă , Direcțiunea eco­
nomică*, care se îngrijește de chestiunile epitropești.
In chestiile de învățământ e atașat Sflui Sinod
un „Comitet șioUr" care are să supravegheze învă­
țământul teologic în toate instituțiile teologice. El se
 I

- 149 -

compune din 9 membri din cler și mireni și se poate

întregi, după trebuință, cu specialiști în ale pedagogiei.
Hotărârile Iui trebuesc aprobate de Sf. Sinod, ca să
fie executorii.
Sunt subordonate direct Sflui Sinod singurati*
cele eparchii din Rusia, fără considerare că chiri-
, arhul lor are titlul de episcop, archiepiscop sau chiar
mitropolit.
Pentrucă o organizație mitropolitană, în înțe­
lesul canoanelor, nu există în Rusia.
Mitropoliții, archiepiscopiid' au numai ranguri
onorifice, de precădere.
Ce privește întregirea scaunului de mitropolit,
archiepiscop, episcop, trebue să facem deosebire
între mitropolitul de Petrograd și între ceilalți.
Mitropolitul de Petrograd, ca „membru suprem
, al Sf. Sinod*, se alege de obiceiu dintre ceilalți
episcopi. In caz contrar, Sinodul propune guvernului
trei persoane, din cari Țarul numește pe unul. Acest
din urmă procedeu se observă .și la întregirea celor-
laite episcopii. ' """
privința organizației eparchîale, după prețfoa
sele date primite delà un înalt dignitar din Basarabia,
Înalt Preacuvioșia Sa Bejan, majoritate^ chestiunilor,
cu excepția celor rezervate prin lege Sf.-tului Sinod-
se rezolvă de episcop, cu concursul unui .Conzistor
duhovnicesc.*
Acest conzistor avea pairu secții: administra­
tivă, economică, metricală și tribunalul, conform unui
regulament uniform pentru întreagă Rusia.
Viața economică a fiecărei eparchii se regula­
menta de „Congrese eparchîale, cari nu aveau aceeași
construcție și sferă de competență, ci varia, după
împrejurările locale.
Sf. Sinod nu a creat o lege unitară pentru
aceste congrese ci le-a lăsat să evolueze, după im-
 - 150 -

prejurèri. Folosindu se de neînțelegerile dintre con­

gres și episcop Sf, Sinod se amesteca tot mai des
in viața internă a eparchiei, prin lămuriri, ucazuri etc.
O desvoltare mai mare a vieții congresuale a
luat eparchia Chișinăului și Hotinului.
Prin anii 1860—65, la congresele aceste luau
parte numai protopopi, și se discutau numai ches­
tiile propuse de episcop.
Cu mult înainte de revoluție însă, s’a ajuns la
congrese compuse pe baza reprezentativă, din repre­
zentanții cierului aleși pe cercuri, cu drept de ini­
țiativă, adecă cu facultatea de a discută chestiuni
nu numai economice ci și administrative și cu drep '
tul de a alege pe membrii conzistorului și pe șefii
tuturor instituțiunilor bisericești.
Așa că, afară de preoți, cari sunt numiți, în
treaga viață bisericească din Basarabia a ajuns, cu
încetul, să fie așezată pe principiul electiv, de jos,
până sus.
Prin hotărârea soborului delà Moscova, la
1917, eparchiile au priirit și dreptul de a alege
episcopi.
Astfel și eparchia Basarabiei a ajuns în pose­
sia acestui drept, încă înainte de unire cu Vechiul
Regat și l’a și exercitat la întregirea din urmă a
scaunului archiepiscopesc.
Deputății congresului eparchial se aleg în adu­
narea cercului' protopopesc, la care participă de
drept toți preoții, cântăreții și epitropii cercului,
cari aleg pentru congres un preot, un cântăreț și
un epltrop. Astfel au ajuns și mirenii la cuvânt.
Participarea aceasta a mirenilor, dacă pe cântăreț
nu-1 considerăm ca cleric (în gradele inferioare} se
apropie, ca proporție, de cea stabilită în Statutul
organic dtn Ardeal, adecă ; 2:1.
O particularitate a bisericii basarabene e uzuî
 151 -

ca în congreseie eparchiale să presideze un preșe­

dinte ales de adunare. .
Hotărârile se înaintează apoi arhiepiscopului
spre cunoștință și aprobare.
Mici în Basarabia nu există protopopi de județ,
ci de circumscripții, ca și în Ardeal.
In cele 9 județe basarabene sunt 40 de cer­
curi protopopești.
.Protopopul e ales în. adunarea cercului pro­
topopesc, pe timp de_trei~ ani ~șî~-e^ întărit—de
chiriărh.
~~£ercul protopopesc își alege duhovnic, comisie
de control, cercetător, misionar și alți sjujbașl, după
trebuință.
Comisia de control se compune din cel puțin
3 preoți, sub Presidiul protopopului. Chemarea
el este:
a) să supravegheze purtarea clerului, î
. b) să se ocupe de starea lui materială,
c) să desemneze preoți, predicatori, pe anul
întreg,
d) să împace conflictele dintre preoți.
Cercul protopopesc e autonom, întrucât con
greșul eparchial nu se amestecă îq viața lui internă
decât în privința contribuțiilor pentru trebuințele și
întreținerea instituțiunilor eparchiale și pentru a de­
limita cercurile între ele.
■ Dreptul de a înființa parochii îl are episcopul,
cu aprobarea Sf. Sinod.
Fiecare parochie, cu mai puțin de 700 suflete
bărbătești, are un preot, și un cântăreț. /Peste 700.
suflete mai primesc și un diacon.
Numirea preoților cade în dreptul episcopului.

Administrarea., avarilor parochiale o are o epi-

tropie aleasă pe timp de3^nî,^na^jnFra ge-
 — 152 -

nerală a parochiei și confirmată de episcop.

Epitropia se compune din preot, din presbi­
terül și primarul.
Presidiul îl are un om cu vază, dintre mireni,
ales anume. *
In cât privește raportul de azi al bisericii din
Basarabia, fată de Sf. Sinod al României, e susținut
punctul de vedere,’că prin unire s’a realizat deocam
dată numai unificarea dogmatică și canonică. In
laturea adminîsîratîvă, această biserică persistă în
situația ei autonomă, până Ia definitiva unifi­
care. '
De încheiere, să facem și aici o comparație în­
tre biserica din Basarabia și cea din Ardeal :
1. Biserica din Basarabia nu a fost autonomă,
ci delà desfacerea ei din legăturile cu mitropolia
Moldovei, a fost înglobată în organizmul maréi bi­
serici din Rusia și supusă aceluiași regim și acelo­
rași legi.
Începuturile de autonomie eparchială, din anii
din urmă, s’au desvoltat pe cale uzuală. Deaceea
aici poate fi vorba de un „uz“ nu însă în Ardeal,
unde, e la temelie o „lege“.
2. Eà nu a fost și nu e nici azi autocefală.
3. Autonomia părților constitutive a le , bisericii
a luat prin uz o direcție asemănătoare celei din
Ardeal. Cercul protopopesc e aproape independent
in afacerile sale locale, de eparchie.
4. Există un început de sistem reprezentativ,
de și nu prin alegeri directe, ci prin delegare din
partea cercurilor protopopești.
5. Sistemul electiv e bine desvoltat, cu excep­
ția preoților, cari sunt numiți.
6. Participarea mirenilor e importantă. In punc­
tul acesta, biserica din Basarabia e cea mai avan­
sată, după cea din Ardeal.
 - 153 _

7. Drepturile erarchiei, de-și desvoltarea eîn di­

recție descrescândă,. tot sunt mai mari, ca în Ar­
deal. Episcopul are drept de aprobare < asupra ho-
tărîrilor congresului eparchial, ceeace nu se unește
cu principiul constituțional.
8. In fine, trebue să relevăm particularitatea,
că episcopul nií é președinte natural al congresului,
oare își alege un president din sânul său eventual
pe un mirean.
9. Protopopul nu e de județ, ci după cercuri,
ca in Ardeal, e ales însă numai pe timp mai scurt,
ca în Vechiul Regat.
Cu toate aceste deosebiri, explicabile prin tre­
cutul ei, biserica din Basarabia e mai apropiată de
cea din Ardeal, pe urma unor aptitudini și predis­
poziții sufletești ale credincioșilor ei, cari se pot sub­
suma în următoarele puncte :
1. Un puternic simț pentru autonomie, adică
autoguvernare și autoadminișțrare a bisericii;
2. O înțelegere pentru valoarea și necezitatea
conlucrării clerului și a poporului, prin obișnuința și
voința de a lăsa tereri cât mai larg și elementului
mirean. > i

Partea V.
Problema unificării bisericii ortodoxe
In starea Bisericii unui
popor se oglindește stră-
lucitor moralitatea lui»
condiție esențială a vieții
lui de stat. (N. lorga Isto­
ria Bisericei românești Voi.
II. pag. 318).
In cuvintele introductive a-le studiului nostru,
am făcut amintire de cele trei aspecte a-le proble
 — 154 —

mei unificării : cel national-politic, cel istoric ș cel

de drept bisericesc.
Laturea cea mai importantă a chestiunei, cea mo­
rală, am lăsat-o intenționa: la urmă.
E un adevăr, afară de orice discuție, că nici
unificarea nici organizația cea mai desăvârșită ca
formă, nu sunt scopuri în sine, ci numai mijloace,
menite să asigure ajungerea țintelor mari morale ale
bisericii Iui Isus Cristos.
In vălmășagul patimilor și pre judecăților no­
astre politice și sociale, în toiul nsințelege ilor și re­
sentimentelor vremelnice dintre singuraticele provincii
a-Ie patriei noastre, o țintă mare și ideală trebue să
călăuzească toți pașii credincioșilor bisericei ortodoxe.
Ținta asta este; ridicarea bisericei strămoșești
la acel nivel înalt de moralitate șl cultură, care să i
facă posibilă îndeplinirea misiunii ei națională și
Dumnezești, în viața neamului românesc.
La ce ne vor folosi toate titiurile pompoase dé
„biserică dominantă sau de stat“ dacă acele vor ră­
mânea vorbe goale și deșarte.
în noua sa alcătuire de stat, poporul român a
încadrat și supus dominației sale un număr conside­
rabil de aterodoxi, organizați în biserica cu vechi
tradiții de autonomie, de viguroasă muncă culturală
și filantropică.
In deosebi minoritățile națiohale se grupează
azi cu toi prisosul lor de energie culturală și socială
în jurul bisericilor și așezămintelor culturale ocrotite
de biserică.
In această liberă și să admitem, nobilă întrecere,
nu atât sprijinul bănesc al statului, cl mai mult e-
nergiüe morale și culturale, adeveratele principii etice
a-le religiei Iui Isus, sunt acele cari vor asigura pre­
ponderența și prestigiul bisericei ortodoxe în viața
publică a țării.
 — 155 —

Cea mai bun? organizație de temelie a bisericei

ortodoxe întregite va fi aceea care va facilita ace*
astà inouï re și întinerire morală.
* Nici din acest punct de vedere credem a nu fi
făcut un lucru de prisos prin studiul comparativ al
diferitelor siste ne de organizgjja. al bisericilor orto-
dtöfce române, până ieri autocflS1é*^r^rêïnè,^unele

Nu amorul propriu de ardeleni și de credincioși

ai mitropoliei de dincoace de Carpați, ne îndeamnă
să spunem hotărit și fără înconjur că sișterpui dp>
prganjjaiiSuSammian, întegieiat pé. prinajaluL-auto
nomiei, a participării .a cjrjtdincioțtor-ia partea
admidișțrștivă, economică și culturală“ a bisericei, a
dat o dovadă peremptorie, întemeiată pe o practică
de O jum^țpfe de veac, despre superioritatea lui, nu
numai ln„Sfi^
și culturală. v ,
_ Singur faptul, că poporului și pâturei intelectu­
ale din Ardeal t-s’a asigurat prin constituția lui Sa-
guna
împrumutatacertelaoînaltăpotenț^j^|™^ și ciil-
Ik-
tuj^l care explică progresele ei uimitoare între îm­
prejurările politice cele mai vitrege.
A fost justă prin urmare insistența tuturor fac­
torilor oficiali și neoficiali ai bisericei din Ardeal ca
ia QMuajk^me J organizației jisericei ortodoxe
întreite, să se ia drept punct de-piecere ^tatuțul..
■ prnanir*aniiiRHndarwahi nrincipiii» sSnă.
toase și mântuitoare, cari aii stat la temelia lui-
E o mare satisfacție sufletească pentru noi, cei
crescuți în școala acestui „Statut organic“ a constata,
că.îr^jgrpectul de organizare al bisericeL-Intregite—și
desigur si În_îegea"si statuîukdefinitiv, sub oblădu­
irea çàru^Æé^^Kâsura de azj^MfiliL.viața bi­
sericei ortodoxe române, au fost acceptate aproanp
 — 156 —

pe întreaga linie aceste principii.

Iar dacă au rămas încă unele diferinte și ne-
uniformități, acele sunt a se atribui faptului, cj la
yneTejmtrőpőíii lipsesc condițiile și premisele fap- «
tiçe__§i Ideologice alelntroducerii pe dea întregul" â
normelor și așezerfuntelor cun /Ardeal.
In cele următoarevom supune unei analize. întâi
a^ezămintele acele ale noudorganú^^ la
<*rQu W
vom trata despre acale puncte asupra cărora np »’iui——
püíüt ajunge^dca^

! CAP. I.
Principiile generale ale nouei organizații unitare
Art. I. autonomia
Chestiunea autonomiei bisericești, după infinită
discuții și tratative între reprezentanții mitropoliilor
interesate a fost rezolvită în med mulțumitor și pe
lângă desăvârșita biruință a punctului de vederé
ardelean.
flu trebuit să fie convinși toți aderenții etatiZ
mului despre temeinicia resonamentului, că o nouă
așezare trainică a bisericei nu se poate închipui de­
cât admițând, fără rezerve, acest postulat al zilelor
noastre.
Și s’a admis.
Înțelesul orginal al cuvântului autonomiei cup­
rinde în sine ceva mai mult decât ceeâce Englezul
înțelege sub „Seif guvernământ** sau Neamțul sub
»Selbstverwaltung**.
Cea dintâi însemnează ínjtraducere verbală: au.
tplogislație, pe când aceasta din urmă numai: auto-
administrare.
/Autonomia bisericei însemnează că ea e singura
chemată să-și alcătuiască nu numai legea funda-
 — 157 —

men^lă de organizare ci și toate Celelalte legi. re-

^uJânîëntêT atc. cari îi normează viața internă și
externă.
, in cadrele acestor legi își conduce și adminis­
trează biserica toate agendele ei bisericești, școlare
și aconomică', prin organele sale proprii.
Atribuțiile puterei bisericești sunt deci atât le­
gislative cât și executive.
Acesta însă nu însemnează, ceeace în teoria
raporturilor dintre Stat și biserică se cheamă »biserică
liberă în stat liber*.
Așa ceva ar fi inacceptabil în Vechiul Regat,
unde biserica ortodoxă a fost totdeauna un așeză­
mânt național, trăind veacuri dearândul în cele mai 1
strânse raporturi cu Statul.
Dar nu a fost cazul nici în Ardeal, în butul
celei mai largi autonomii ce a admis statul ungar
țuturor confesiunilor.
Am vezut cum la 1868 Ungaria a recunoscut
într’un articol de lege special această autonomie, In
același timp însă și-a rezervat însemnate drepturi
față de biserica ortodoxă și și-a impus și îndatoriri
materiale față de cler și așezămintele susținute de
biserică.
Cu atât mai strânse și mai intime trebue să
rămână și pentru viitor legăturile dintre Statul român
și biserica sa națională- Că, oricum, ea feste și rămâne
religia maréi majorității a cetățenilor și a românilor.
Toate sărbătorile națională si ale familiei dom­
nitoare se vor oficia și în viitor în biserica ortodoxă,
care sub raportul acesta este biserica oficiaiă a Statului.
Toate aceste privilegii onorifice însă nu preju-
decă principiului de egală îndreptățire a celorlalte
confesiuni.
Recunoașterea dreptului de autonomie în noue
constituție a tuturor confesiunilor eterpdoxe, conform
 — t58 -

hotărârilor delà Alba-lulia, tratament egal șl sprijin

material proportional din partea Statului, sunt și
trebue să fie principiile călăuzitoare ale politicei Sta­
tului român față de toți cetățenii săi de altă Jege.
Mu era însă just și cuminte, ca această autono­
mie de care se bucură de fap toate celelalte confe­
siuni în Statul român, să nu-i fie recunoscută ș>
bisericei ortodoxe,
începutul ori cărei unificări ale acestei biserici
trebuia să fie recunoașterea prin lege a unei anto-
nomii eel puțin așa de largi, ca a confesiunilor
minoritare.
Acest lucru s/a obținut prin acordul dintre re­
prezentanții bisericei ortodoxe 'și guvernul țării, 'ca
si se treacă prin corpurile legiuitoare o lege, care
la timpul său va avea să fie cuprinsă și în consti­
tuția țării.
In această lege să se recunoască principiul fun­
damental, că:
„Biserica ortodoxă română iși reglementează,
conduce și administrează, autonom și prin organele
sale proprii, afacerile sale bisericești, școlare și epi-
tropeșți, cu observarea legilor țării*.
In aceeaș lege să se enunțe apoi, că Statutului
organie al bisericei ortodoxe, pe care și l-a alcătuit
ea însuși, i-se recunoaște deasemeni puterea si sanc
țiunea de lege.
S’ar putea obiecționa împotriva acestui proce­
deu, că „Statutul organic* astfel alcătuit ar fi un fel
dă filius ante patrem, și că în definitiv tot statul e
ce! ce a dat bisericei o lege de temelie.
Obiecțiunea aceasta, Ia prima vedere, se pare
juatificată.
Ne aducem aminte că la 1868 s’a procedat
altcum.
Atunci statul a recunoscuc prin art. IX dreptul
 — 159 —

- de autonomie al bisericei ortodoxe din Ardeal și

pe baza aceasta s’a întrunit Congresul național bi­
sericesc constituant, care a votat „Statutul orga­
nic", care după aceea, ajbst supus puterii de stat
spre aprobare.
Atunci situația« era altfel.
Era vorba de o singură mitropolie ortodoxă
care nu avea încă o organizație legală. Rostál con­
gresului constituant era tocmai ,de a alcătui această
organizație.
in prezent avem de a face cu cinci mitropolii,
dintre cari trei autocefale, iar a patra, ruptă din bi­
serica autocefală a Rusiei.
Fiecare din aceste biserici își are organizația
ei intrată în uz de zeci si sute de ani, cu drepturi
câștigate și apărate cu îndărătnicia.
Dacă un octroi din partea statului ar fi fost
cea mai mare greșeală politică,tot astfel o încercare
dea face o „tabula rasa“ din tot ce a fost și a în­
credința alcătuirea unui „Statut organic“ nou even­
tualităților unor majorități, într’un congres bisericesc
, constituant, putea avea urmări incalculabile și poate
z chiar contrare bunelor intențiuni de unificare.
S’a luat prin urmare șingura. cale, eare ră­
mânea deschisă: inițiarea unor tratative directe
între reprezentanții celor cinci mitropolii, cu scopul
de a se ajunge prin capacitări reciproce la un acord
asupra principiilor de temelie a nouei organizații.
Că dintr’o parte și alta s*au ficut greșeli de
terminologie și de atribuții, stârnind confuzie în pu­
blicul mare puțin orientat, nu schimbă esența lu­
crului.
Așa numita „constituantă bisericească" în butul
titlului pompos ce și l-a dat; juridicește vorbind, nu
a fost altceva decât'o întrunire ,a delegaților celor
cinci mitropolii cu scopul ca. prin un contact direct
 — teo —

să se încerce o apropiere și o armonizare a diferi­

telor concepții de organizație.
Delegația bisericei din Ardeal a cerut la prima
întrunire să se clarifice atât atribuțiile delegaților
cât și natura juridică a întrunirii însăși.
Congresul national bisericesc, ținut la Sibiu în
Februarie 1920 prin conclusul seu Nr. 61. a limitat
în mod explicit mandatul celor 12 delegați ai săi,
enunțând principiile următoare.*
a) „Unificarea trebue căutată pe cale consti
tuțională, respectând autonomia și tradiția bisericei
ortodoxe din Ardeal“.
b) „In înțelesul Statutului organic toată viața
bisericească atârnă exclusiv de voința liber expri­
mată a factorilor săi constitutivi, prin cari trăește
după organizăția ce și-a dat’o însăși, prin urmare,
orice schimbare a organizației sale, nu poate porni
decât delà ea însăși, prin organele anume îndreptă­
țite de câtre Statutul organic, căci inițiativa ori le-
gislațiunea unei factor străin ar desființa însăși au­
tonomia".
Cu alte cuvinte, delegația avea îndreptățirea și
datoria să încerce un acord asupra tuturor chestiu­
nilor principiale și după terminarea lucrărilor, sâ
prezinte atât punctçle de acord, cât și cele de diver­
gență „Congresului național bisericesc“ din Sibiu,
singur în drept de a hotărî definitiv în ceeacé pri­
vește mitropolia din Ardeal.
Pe aceeași bază principiară, deși ceva mai pu­
țin precis formulată, a stat și congresul extraordi­
nar al bisericei din Basarabia, din Martie 1921. Acest
congres a votat un proiect complect de unificare și
fa predat delegațiunei lor de 12 cù observarea că „ea
n’are împuternicire și nu poate delà sineși să se
unească cu vre-o schimbare de fond în articolele Statu­
tului, dupăcum este studiat și votat de câtre congres"
 - löl

In ciuda tuturor acuzelor de „regionalism“, de

tendințe „antiunioniste“, Congresul național bise­
ricesc a stat neclintit până la sfârșit pe această te­
melie principiară.
Și prin aceasta a salvat însuși principiul auto­
nomiei, care cere imperios ca legea de temelie a
bisericei, cât și cele din viitor, să fie emanația bise­
ricei, căci altmintrelea s’ar desființa însăși autonomia.
Dar a făcut un serviciu real și cazul mare, de
toți dorite, a unificărei.
lată cum:
Când vrei să pui sub un acoperiș statornic,
care să reziste tuturor intemperiilor, un edificiu nou
cum e și acela în care vor avea să-și trăiască viața
cele 12—13 milioane de ortodoxi, se cere multă,
foarte multă pricepere și tact, ca noul locaș să fie
încăpător și trainic, ca nimenea din cei ce vor locul
în el să nu se simtă strâmtorat și neîndreptățit.
Nicăiri nu se cere mai multă răbdare evang ie
lică, înțelepciune și prevedere, ca pe terenul vieții
religioase.
Susceptibilitatea și ținerea cu îndărătnicie la
cele apucate din bătrâni, nu se mărginește numai
la chestiunile de credințe, ci se extinde asupra tu­
turor așezămintelor în mijlocul cărora se exteriori­
zează viața religioasă a masselor.
Cin gest pripit, o siluire cât de neînsemnată,
poate sa tulbure și sa împiedece desfășurarea nor­
mală, dorită de toți a unificărei și să dea rezultate
contrare.
Atât despre autonomia bisericei, în raport cu
statul. Să o analizăm acum sub celalalt aspect.
Influența hotărâtă a Statutului organic Sagunian
se resimte și în modul cum s’a legiferat autonomia
părților constitutive ale bisericei între ele și ă celor
inferioare față de cele superioare.
11
 — 162 —

Fiecare parte constitutivă, adică parochia, pro­

topopiatul, episcopiile și mitropoliile, sunt autonome
și independente, de celelalte de același grad, și fie­
care parte inferioară participă prin reprezentanții săi
la lucrările organelor superioare.
Se înțeiege delà sine că cu cât o parte consti­
tutivă e mai inferloai ă, cu atât autonomia ei este
mai limitată.
Congresul general bisericesc, care se compune
din delegații celor 5 mitropolii, ca supremul organ
legislativ, nu e tărmurit de cât prin legea fundamen­
tală de organizare.
Mitropolia însă trebuie să respecte toate legile
regulamentele și decisiunile principiale ale Cor greșu­
lui general.
Tot astfel adunarea eparchială nu poate legifera
într’o chestiune asupra căreia Congresul general bi­
sericesc a votat o lege sau un regulament obl'gator
pentru întreaga biserică, sau în care adunarea mi­
tropolitană a legiferat pentru întreaga mitropolie.
Sfântul Sinod, în seziunea lui de toamnă, a
dovedit o lipsă de înțelegere a esenței autonomiei,
când și-a exprimat nedumerirea fată de menținerea
Congresului national bisericesc din Sibiu, cerând des­
ființarea lui, ca unul care nu are rost fată de Con­
gresul general bisericesc.
Înțelegeam aceste, când mitropolia Ardealului
ar fi reclamat pentru sine un corp legislativ indepen­
dent și coordonat cu Congresul general bisericesc.
Dar a nu admite o adunare legislativă mitropolitană,
subordonată Congresului general bisericesc, atunci,
când același lucru a fost aflat de natural la eparchii,
e o contradicție și o lipsă de aprofundare a princi­
piului autonomiei.
Că, ce altceva este adunarea eparchială, decât
 — 163 -

o corporație legislativă, mărginită la teritorul une

singure eparchii?
Precum eparchiile vor fi având o seamă de ches­
tiuni locale, eparchiale, cari nu se pot legifera din
centru, tqt astfel reclamează și mitropolia un a seme-
nea organ legislativ pentru chestiunile comune a le epar-
chiilordin cari se compune și cari, chiar pentrucă sunt
speciale, nu pot fi tratate în Congresul general bisericesc.
Împrejurarea, că celelalte mitropolii nu au încă
o organizație mitropolitană, nu îndreptățește pe ni­
meni ca să ciunteze capul celei din Ardeal.
Alexandru Mocioni aseamănă Statutul Organic
Sagunian cu o piramidă puternică, care e așezată pe
temeliile largi ale parochiilor și se înălță ; treptat
până la vârful care e organizația mitropolitană.
Legătura dintre eparchiile ardelene și mitropo­
lie e așa de închegată, aproape indisolubilă, încă*
cassând o parte, și anume cea din vârful piramidei,
nu numai că organismul rămâne trunchiat, ci se nă­
ruie întreaga clădire.
Câteva pilde, luate pe apucate, vor elucida a
devărul afirmațiunilor noastre :
1. Mitropolia are azi averi și fundațiuni cari
sunt proprietatea ei, dar din cari beneficiază credln
cioșii din toate eparchiile. Așa d. p. fundațiunea
Gozsdu, ^gora-Gall, T'andafil.
Toate aceste au o administrație centrală, sub
controlul mitropoliei.
2 întreg sistemul de apel în cauze administra­
tive e îrtemeiat pe azistența Conzistorului mitropoli­
tan, ca instanță executivă și de apel a mitropoliei,
in cauze electorale, disciplinare et'*.
Ce vom pune în locul acestui conzistor? Și
da£ă ar fi să se mențină, cine îi va alege și eui va
da seama de gestiunea sa, dacă nu va mai fi con­
gresul sau adunarea mitropolitană?

11*
 — 164 -

ART. 2.
Puterea legislativă și executivă
Drept urmare naturală a adulterii principiului
de autonomie a bisericei atât fată de stat cât și în
raportul părților constitutive între ele, a străbătut și
în noua organizație a bisericei întregite, pe deaîntre-
gul structura Statutului Organic Șagunian. Se creiază
pentru fiecare parte constitutivă :
1. O adunare legislativă și
2. un comitet sau consiliu executiv.
Toate adunările aceste legislative sunt a'cătuite
pe bază reprezentativă, afară de adunarea parochială,
care e compusă din toți credincioșii majori, de sine
stătători, nepătați și cari își îndeplinesc datorințele
morale și materiale față de biserică.
Adunarea protopopească, adunarea eparchială,
cea mitropolitană și congresul general sau național
bisericesc, sunt alcătuite pe baza reprezentativă, și
anume sau prin alegeri directe sau pe calea unui
delegațiuni din sinul unei corporațiuni inferioare.
Astfel Congresul național bisericesc din Bucu­
rești se compune din câte 18 delegați de fiecare
mitropolie, afară de cea a Bucovinei, cari trimite 9
delegați.
Pe lângă acești 81 delegați, Congresul mai nu­
mără și pe membrii Sf. Sinod, cari sunt astfel mem­
bri de drept.
Adunările eparchiale se compun din câte 30
deputați, în Ardeal aleși direct, iar la celelalte mitro­
polii prin delegație.
Deasemenea adunările protopopești care se
compun din 24 membri, sunt organe reprezentative
și legiuitoare.
Atribuțiunile tuturor acestor adunări și congrese
sunt identice cu cele prevăzute în statutul Șagunian.
 — 165 —

Corporația legislativă supremă e Congresul nați­

onal bisericesc diu București, care singur are dreptul
să refereze cu putere obligatoare pentru întreaga
biserică.
Activitatea celorlalte corporații e limitată din 2
puncte de vedere:
1. Teritorial, având putere obligativă numai
asupra mitropoliei, eparchiei, protopopiatului sau pa-
rochiei în fruntea cărora stau.
2. Material, întrucât trebue să țină seamă de
legile regulamentele și instrucțiunile corporațiilor
superioare.
Puterea executivă și administrativă e încredin­
țată pe întreaga linie unor comitete, numite „consilii*
alese din sinul adunărilor respective și cu răspun­
derea în fața lor.
Astfel avem : consiliul parochial, protopopesc,
eparchial și central bisericesc.
Încât pentru Ardeal congresul ținut la Sibiu la
30 Noemvrie 1921, a reclamat menținerea Conzis-
torului mitropolitan, ca organ executiv și administra­
tiv al mitropoliei din Ardeal, ales și responzabil adu­
nării mitropolitane care se va numi .Congres mitro­
politan" după ce vechea numire de »Congres nați­
onal bisericesc* a trecut asupra Congresului general
din 3ucurești.
ART. 3.
Puterea judecătorească.
Punctul de vedere principiar, asupra căruia au
convenit dintre început toate mitropoliile, a fost ad­
miterea separațiunei pe întreaga linie a acestei puteri
de către puterea executivi-administrativă.
Diferențe s’au ivit numai în privința instanțelor.
Se stăruia dintr’o parte pentru instituirea urmă­
toarelor 3 instanțe;
 — 166 -

1. Judecătoria protopopească, care corespundea

scaunului protopopesc din Ardeal.
2. Consistorul spiritual eparhial și.
3. Consistorul spiritual central.
In urma insistentei ardelenilor, cari in confor­
mitate eu organizațiile lor mitropolitane nu înțele­
geau că să nu se admită nici o autoritate judecăto­
rească mitropoliilor, au convenit ca judecătoria pro-
topopească să rămâie numai ca o instanță._delegată
djn__4iaiiea--epaFhiei în un sie cauze disciplinare, de
însemnătate mai mică.
Instanța primă judecătorească va fi »Consis­
torul spiritual eparhial“.
Instanța de apel va fi „Consistorul spiritual mi­
tropolitan“, iar ca instanță ultimă de recurs în casație
și pentru asigurarea unității în jurisprudentă, va
funcționa »Consistorul spiritual central* din București.

ART. 4.
Participarea mirenilor
Spre lauda bisericei din Vechiul regat, Chestiu­
nea aceasta nu a format obiect de discuție intre de­
legații cari au prugătit unificarea bisericească.
Pilda vie a bisericei din Ardeal, rezultatele
strălucite la cari s’a ajuns aici, prin atragerea ele-
mențutui mirean, erau atât de convingătoare, îneât
orice unificare, fără de a tinea seamă de acest pos­
tulat al zilelor noastre, era dintr’un inceput osândită.
O controversă s’a ivit numai în jurul proporției
dintre mireni și preoți.
Cutezăm să susținem că chestia aceasta nu e de
natură principiară ci de oportunitate.
Deiegatii din Ardeal, când au reclamat pentru
mitropolia noastră mențineria proporției de 2:1, au
tinut seamă de resenzul ce l’ar provoca la credin­
cioși o restrângere a unor drepturi câștigate și în-
 — 167 —

trate în conștiința publică pe urma unui uz de o

jumătate de veac.
Da altă-parte au apreciat șî motivele și teme­
rile celor din celelalte provincii mitropolitane cari nu
găseau oportună mai ales pentru Vechiul regat o
trecere bruscă delà starea de azi la preponderența
de 2/3 a elementului mirean.
* Si atunci s’a convenit, ca în Ardeal să se men­
țină proporția de 1 :2 iar în toate celelalte mitro­
polii, numărul mirenilor din toate corporațiile repre­
zentative să fie egal cu al preoților.
Astfel a fost redactat și proiectul de „Statut
organic“ general, alcătuit de comisiunea de 15 în
primăvara anului 1921.
Sf. Sinod în sesiunea sa din toamna anului
1921 însă s’a arătat aplicat ca de dragul uniformi­
tății să acepte proporția de 2:1 dintre mireni și
preoți drept normă generală pentru toate corporațiile
legislative și executive.
Constituanta din Decemvrie a revenit la punc­
tul de vedere acceptat în primăvară, în comisia de 15.

ART. 5
Sistemul electiv
In cursul îndelungatelor desbateri dintre dele­
gații celor cinci ‘mitropolii interesate, pentru a se
ajurge la o unificare, acesta a fost punctul în jurul
căria s’au ciocnit cu mai multă îndărătnici deose­
bitele concepții.
In Ardeal, precum am văzut, acest princlpu a
fost admis pe întreaga linie, de jos până sus la
capul bisericei. Toate comitetele, conzistoarele și
toți slujbașii bisericei sunt instituiți prin alegere.
Exepție se face numai la însărcinarea cu ca­
racter temporal, cum e acea a adm'nistratoților pa-
 _ 168 —

rochale și protopopești, pentru durata „sedis va-

cantiae“.
Sub raportul acesta, mai îndepărtată e biserica
din vechiul, Regat, unde cu excepț'a episcopilor, toate
celelalte funcțiuni bisericești se îndeplinesc prin-
numire.
In biserica din Basarabia găsim oarccari înce­
puturi ce electivitate. Așa, protopopul e ales de cer­
cul protopopesc, iar din 1917 șî episcopul e ales de
adunarea eparchială-
în Bucovina, întreg clerul se întregește prin
numire. Ch'ar și mitropolitul era numit de către
Împăratul din Viena,
Nu e mirare deci, că date fiind aceste diver­
gențe, sistemul pur electiv din Ardeal a întâmpinat
o energică și în parte motivată rezistență.
Delegații din Ardeal au înțeles delà început, că
da’ă voesc să se preîntimpine orice octroire a unui
sistem în detrimentul celuilalt, nu este altă cale de
ieșire decât păstrarea unui status quo, chiar și dacă
pe urma aceluia ar suferi armonia și uniformitatea
statutului de unificare.
Mai ales în ce privește preoți mea de mir, era
evident că deocamdată nu se poate spera, ca bise­
rica din vechiul regat și cea din Bucovina să adopte
electivitatea.
De altă parte, ar fi tot ațâț de greșit și ar da
prilej la mari nemultțumiri în sânul credincioșilor din
Ardeal, dacă li-s’ar răpi un drept, care se întemeiază
nu numai pe practică pe o jumătate de veac de
viață constituțională ci și pe o tradiția de veacuri.
Electivitatea a străbătut cu toate aceste binișor
în noua organizație a bisericei întregite.
Toate corporațiile executives epitroplile, consi­
liile de toate gradele vor fi îndeplinite prin alegeri.
Tot prin alegeri directe vor fi desemnați și
 — 169 —

deputății adunărilor protopopești Numai pentru con­

gresul national bisericesc și afară de Ardeal și
pentru adunările eparhiale s’a adoptat, din motive
practice, sistemul de delegație din sânul corporațiilor
legislative inferioare.
De cea mai mare însemnătate și prin urmare
mai controversată a fost chestiunea; cum au să fie
înstituiți episcopii și mitropoliții ?
fim văzut, că în Ardeal episcopii sunt aleși de
adunarea eparhială, iar mitropolitul e ales de con­
gres. In Basarabia, din 1917 încoace deasemeni e
electivitate.
In Bucovina episcopul a fost numit de monarch.
Mitropolitul și episcopii ’din vechiul regat sunt aleși
de corpurile legiuitoare, plus membrii sf. sinod și
câțiva înalti demnitari de stat.
Problema unei unificări prezintă deci greutăți
însemnate.
Cu toate aceste, delegații celor cinci mitropolii
au acceptat în ceeace privește pe episcopi, pune ul
ds vedere al ardelenilor, care susține, că dreptul de
a alege pe episcop e un postulat al autonómiei epar­
chiale.
Proectul de statut organic, elaborat de comisia
de 15 a confirmat acest drept și l’a estinsca normă
asupra întregei biserici.
S’a complicat însă chestiunea, când a fost vorba
de reglementarea uniformă a alegerii mitropoiiților.
Aranjamentul cel mai simplu și mai logic ar fi
fost, ca fiecare mitropolit să fie ales din partea cor
porațiilor legiuitoare mitropolitane, afară de mitropo­
litul primat, care urma să fie ales din partea con­
gresului general bisericesc
Proiectul de statut, alcătuit de comisia de 15
a convenit asupra acestui punct, lăsând o singură
escepție fată de mitropolitul Moldovei, care în lipsa
 — 170 —

de orice organizare mitropolitană, a insistat ca și el

să fie ales din partea congresului general bisericesc.
Pe mitropolitul Ardealului avea să I aleagă con­
gresul national bisericesc din Sibiu, iar pe mitropoli­
tul Bucovinei și al Basarabiei „adunarea reprezen­
tanților din toate eparhiile de sub jurisdicția lor“.
Aceasta învoială însă a fost răsturnată prin
amestecul sf. sinod, care în sesiunea sa din toamna
anului 1921 a propus, ca nu numai mitropolitii ci și
episcopii să fie aleși de colegiul compus din aduna­
rea eparhială respectivă și din membrii congresului
general bisericesc, cari spre scopul acesta, s’ar deplasa
la sediul eparhiei vacante.
Această modalitate a stârnit o fortună de pro­
teste, mai ales în Ardeal.
Era evidentă tendința de a zădărnici dreptul
autonom al eparhiilor și mitropoliilor de a-șl alege
căpetaniile bisericești. Pentrucă îr fiecare caz, adună­
rile locale ar fi fost majorate de membrii congresu­
lui general bisericesc.
Deaceea congresul natinal bisericesc din Sibiu,
în ședința sa din 30 Noemvrie 1921 a susținut cu
hotărâre dreptul de a alege episcop al adunărilor
eparchiale.
In ce privește alegerea mitropolitului Ardealului,
deasemeni a reclamat acest drept pentru congresul
mitropolitan.
Având însă in vedere interesele gegerale bise­
ricești și ținând seama și de faptul, ci mitropolia
Ardealului participă la alegerea Mitropolitului Primat
cu cei 18 delegați ai sei din Congresul general bi
sericesc, se învoiește ca la alegerea mitropolitului
Ardealului Congresul mitropolitan să se întregească
cu o delegația de 18 inși, trimisă din sânul Congre­
sului general bisericesc.
Aceasta e ultima concesiuue ce s’a putut face
 — 171

din partea Ardelenilor, de dragul bunei înțelegeri.

In momentul când scriem acest șire, consitu-
anta din București desbate proectul de statut al bise­
ricei întregite
Hotărârile ce vor lua în chestia aceasta vor
avea probabil caracterul unui compromis, rezultat
din voința părților interesate de a afla o deslegare
cât decât mulțumitoare, chiar dacă ea nu ar fi în
consonanță cu logica și cu princjpiile fundamentale
de autonomie.
După părerea noastră, singura rezolvire corectă
ar fi următoarea :
1. Mitropolitul üngro Vlahlei, dat fiind că el e
totodată și mitropolit primat al întregei biserici, să
se aieagă prin Congresul național bisericesc din
București.
2. Toți ceilalți mitropoliți trebue să fie aleși
prin adunările mitropolitane respective, iar episcopii
prin adunările lor eperchiale.
E adevărat că azi nu Ia fiecare mitropolie întâl­
nim organizații mitropolitane, așa cum sunt in
Ardeal.
Viictorul însă va dovedi, că din lanțul de părți
constitutive autonome, începând delà parochie, pro­
topopiat, eparchiei etc. nu poate șă lipsească pentru
multă vreme nici organizația mitropolitană.
In momentul când mitropoliile Bucovinei și
Basarabiei își vor avea și ele eparchii sufragane, se
va ivi necesitatea unor ordanizații mitropolitane pen­
tru afacerile provinciale. Aceeași evoluție o preve­
dem și pentru Mitropolia Moldovei.
Mitropoliile, ca niște rezultante a-le unei evo­
luții istorice își vor areia ele organizațiile lor con-
'form relațiilor și a necezităților locale.
Chemarea Congresului general, sau național
bisericesc va fi de a da o directivă acestei evoluții
 — 172

în interesul unei uniformități, ca asîfel și organizați­

ile mitropolitane să se încadreze armonic in marele
organizm al bisericei întregite
Principiul electiv a suferit însă o hotărâtă în­
frângere la prolopopiat și parochie. In chestiunea
aceasta nu s’a putut dobândi o învoială prin care să
se realizeze o uniformitate de altcum dorită de toți.
S’au lovit în capete interese, concepții și tra­
diții atât de vechi și de înrădăcinat în opinia, pu­
blică, încât orice încercare de șablonizare ar fi dat
cu siguranță prilej la mari nemulțumiri și chiar la
tulburări primejdioase în sinul credincioșilor. Se în
plinea dictonul : medicina peior morbo.
Să ne închipuim ce ar fi zis de pildă poporul
credincios din Ardeal, când ar fi aflat, că azi, în
veacul votului obștesc, a fost lipsit de un drept pe
care la deprins de veacuri, dreptul de ași alege în­
suși pe preotul și protopopul său?
Dealtă parte, ne dăm seama, mai ales noi ce1
din Ardeal, că nu numai din respect față de drep­
turile câștigate ale ierarchilor din celelalte mitropolii,
ci și din considérante practice și de utilitate publică era
o enormă greșală, ca de dragul unei uniformități
geometrice, să forțăm admiterea eiectivități și la
preot și protopopi.
Să ne mulțumim deci pentru o epocă de tran­
ziție cu atât cât s’a putut dobândi deocamdată Pen-
trucă ceva tot sa dobândit.
Anume pentru toate mitropolile, afară de cea
a Ardealului, dreptul de num’re al chiriarchului a
suferit însemnate restricțiuni. Așa :
1. Numirea preoților și a diaconilor o face chi-
riarchul, însă numai la propunerea motivată a con­
siliului eparchial.
2. In mitropoliile Ungro—Vlahlci, Moldovei și
Bucoveni. protopopul se numește de chiriarch, pe
 175 —

timp de 6 ani, dintre trei candidați propuși de con

siliul eparchial.
3. In Basarabia protopopul va fi ales și în
viitor de cătră adunarea protopopească, p6 t’mp de
3 ani, conform uzului de până acum.
Vom avea deci deocamdată trei tipuri de pro­
topopi :
Protopopi aleși pe viață în Ardeal, protopopi
aieși, pe timp determinat în Basarabia și protopopi
numiți pe timp determinat, în celelalte mitropolii.
Admitem, că o astfel de legiuire prezintă oare-
cari defecte de formă și de armonie. Să ne resem­
năm însă și se lăsăm chestiunea în grijea vremii
care vindecă toate.
Congresul general bisericesc și în deosebi con­
siliul central esecutiv al lui, va aduna informații-delà
fiecare mitropolie, asupra părților bune sau rele a
sistemelor în vigoare și pe baza acestora se va găsi
desigur un mijloc de a uniformiza cu tact și înțe­
lepciune și acele așezeminte ale organismului bise­
ricesc, cari deocamendată nu s’au putut uniformiza.
Noi, din esperiența unei vieți constituționale de
o jumătete de veac, putem afirma că sistemul din
Ardeal e mult superior celui din Vechiul Regat, unde
protoiereii au fosi numiți sau scoși din alujbă de
multe ori pe urma unor influențe streine de biserică.
Pe când protopopii din Ardeal, aleși pe viață și
selecționați cu îngrijire, au devenit cei mai impor­
tanți și de valoare factori ai administrației bisericești.
Sistemul mai complicat și mai avansat al ad­
ministrației noastre centrale și locale nu ar putea
exista fără protopopi, cari nu se schimbă tot la 3
sau 6 ani, ci cari au prestanța unor esperiențe prac­
tice de o viață întreagă.
 174

ART. 6.
Sf. Sinod. Drepturile Ierarchiei. Casa Bisericei.
Am vezut, cum Statutului organic al lui Șaguna
face o distincție precisă între atribuțiile corporațiilor
legislative mixte și între a-le Sinodului episcopesc.
Competența acestui din urmă se limitează la
chestiunile dogmatice sacramentele și rituale, dar
nu are ni :i o atribuțiunei în afacerile administrative
și economice.
Această concepție a fost acceptată și de către
comislunea de 15. Proectul de Statut general recu­
noaște în Sf Sinod numai o „autoritate centrală,
pentru unitatea spirituală*“.
Și mai precis e art. 5 al proectului, care fixe­
ază în zece puncte atribuțiile Sf. Sidon și cari în
esență sunt idertice cu cele a-le Sinodului episco-
pese din Ardeal.
In sesiunea Sf. Sinod din toamna anului 1921
au încins o vie discuție pe tema rosttl de a fi și a
atribuțiilor din viitor aleSinodului episcopesc din Ardeal.
Cu chestiunea aceasta s’a ocupat și congresul
național bisericesc din Ardeal și în înțelegere cu
sinodul ep'scopesc a decis, ca atribuțiile cuprinse în
art. 147. pt. 1. 2. al Statutului Șagunian adecă:
chestiunea examinării canonice a nouilor episcopi,
precum și hotărârile asupra chestiunilor dogmatice
sacramentele și rituale, să treacă asupra Sf. Sinod
In schimb mitropolitul Ardealului va avea drep­
tul și precum am văzut Ia timpul său și datoria, ca
să chime anual la un sinod mitropolitan pe sufra-
genii săi, pentru a-se consulta cu el :
a) asupra religiozității și moralității clerului și
poporului din mitropolie
b) asupra institutelor de teologie și a școlilor
normale.
 - 175 -

c) asupra Cualificație clerului.

d) asupra primejdiilor ce ar amenința autono­
mia, pacea și sfințenia bisericei.
Cu alte cuvinte acest sinod mitropolitan va avea
atribuțiile cuprinse în pt. 3, 6 al art. 147 din Statutul
lui Șaguna.
Astfel cu puțină bunăvoință și moderațiune de
ambele părți, s’a apianat și acest conflict care ame­
nință se ia proporții îngrijorătoare.
Ia rămas însă Sf. Sinod și o ațribuție de na­
tură administrativă. Și anume, ca ultimă instanță în
caz de conflict intre chiriarch și adunarea eparchieili.
E adevărat că a noastă dispoziție nu îi privește
pe Ardeleni.
Cu toate aceste, fiindcă ea taie adânc în prin­
cipiile constituționale și e acomodată să producă nu
numai o confusiune de atribuții ci să deschidă largi
porțiile așa numitului „absolutizm ierarchic", ne vom
opri puțin asupra acestei chestiuni.
In proectul de Statut general e o dispoziție,
care pretinde ça toate hotărârile adunărilor eperchi-
ale să fie prezenta’e Chiriarchului spre aprobare.
Ce se întâmplă însă când chiriarchul, refuză
aprobarea?
Intr’un astfel de caz hotărârea se desbate din
nou în adunarea eperchială și dacă ea nici de data
asta nu întrunește asentimentul chiriarchului, chesti­
unea se tfimite la St. Sinod spre rezolvare.
Dispozițiile aceste au fost combătute de cătră
delegații din Ardeal cu un întreg arsenal de argu­
mente.
Intr’adevăr, această dispoziție zădărnicește întreg
rostul constituționalizmului și reîntronează pe o ușiță
din dos absolutizmul ierarchic.
Se produce o confusiune de atribuții atunci când
chestiuni de natură administrativă economică se
 supun în caz de conflict unui for curat dogmatic și
spiritual, cum e Sf. £inod.
Față de rezistent! categorică a clerului din
vechiul Regat s’a putut ajunge la alt expedient,
decât ca aceste dispoziții să nu aibă valoare față de
mitropolia Ardealului.
lată dar un nou punct asupra căruia nu s’a
putut ajunge la o uniformitate.
Să lăsăm și această chestiune în grijea vii­
torului.
Când susținătorii acestor rămășițe fosile de
absolutizm vor fi trecut prin școala practică a con-
stitutionalizmului bisericesc, se vor Convinge, că ne­
încrederea lor fa{ă de corporațiile mixte a fost de
prisos și că drepturile ierarchiei nicăiri nu au fost
mai desăvârșit recunoscute și respectate ca în Ardeal,
cu toate că marele Șaguna a renunțat de a pune
adunările legiuitoare mixte subt tutela supărătoare
a chiriarchilor.
Ultima chestiune principiară, asupra căreia nu
s’a ajuns la o unirormitate în biserica întregită e
aceea a averilor bisericești.
E natural că unde e vorba de avere, e mai pro
nunțată tendința de a {ine la cele apucate.
Chestiunea se mai complică și prin ames'ecul
în chestie a drepturilor câștigate ale statului.
Alcătuitorii Statului de unificare au trebuit să
{ină seamă de trei sisteme diferite, cu rădăcini adânci
nu numai în biserică ci în întreg sistemul de s’at,
Mai simplu se prezintă chestiunea în Ardeal.
Statul ungar a recunoscut dintru început nu
numai calitatea de persoane morale a tuturor părți­
lor constitutive a le bisericei, ci și aproape nețărmu­
rita libertate asupra administrărei averilor bisericești.
Dreptul de supremă inspecțiune a Coroanei, în
practică ou s’a afirmat de loc în ceeace privește ad-
 — 177 —

rninistrarea și întrebuințarea averiior bisericești, șfio»

lare și chiar fundațional .
Statul ungar a încercat, ca prin ajutoarele ce
le da preottmii să înf.uențeze asupra ținytei politice
a clerului, însă corporațiile bisericești au reacționat
întotdeauna energic împotriva unuii astfel de amestec.
S’a cerut ca ajntorul de stat să se dea în sumă
globală, distribuția lui fiind chestiune internă a
bisericei.
In Bucovina, precum am văzut, Statul austriac a
luat delà început în mâna sa administrarea averilor
bisericești și numai mai iârziu a admis un fel de
control al conzistorului. Dreptul de proprietate al
bisericei asupra acestor averi însă nu l’a contestat
niciodată.
Biserica din vechiul Regat, pe urma seculari­
zării averilor mănăstirești și prin legile de organi­
zare de mai târziu, a fost despoiată de toate averile ei.
Venitul acestor averi s’a vărsat în vistieria 'ge­
nerală a tării.
In schimb Statul a luat asupra — și îndatorirea
între{inerei din buget a întregului cler, ba chiar și a
zidirii, reparării și înzestrării bisericilor.
Toate aceste se finanțau prin așa numita „Casa
bisericii“, care nu era altceva decât o secție deo­
sebită în ministerul cultelor, subt controlul nemijlo­
cit al titularului acestui minister.
O trecere bruscă delà acest sistem de com­
plectă etatizare, la cei de autonomie și liberă dispunere
a bisericii asupra averilor și venitelor sale nu se
putea face fără învoirea puterii de stat.
Ori, această învoire nu s’a putut obține.
Tot ce s’a putut dobândi este o recunoaștere
a ur>ei înfiuențe mai hotărâtoare a factorilor biseri­
cești asupra administrației »Casei bisericei“.
Această «Casă a bisericei» a rămas și pe mai
12
 — 178 —

departe în legătură organică cu ministerul cultelor.

In fruntea ei însă s’a instituit un „consiliu de
administrație“ de trei, dintre cari unul numit de mi­
nisterul cultelor, altul de consiliul central al bisericei
și al treilea ca președinte, numit în comun acord
de mitropolitul primat și ministerul cultelor.
Acest consiliu de administrație va sta subt
controlul ministrului de culte și al consiliului central
bisericesc.
Cu alte cuvinte s’a ajuns la un comp'omis,
împărțindu-se sfera de influență asupra averi’or bise­
ricești între stat și corporația supremă esecutivă a
bisericei.
Alcătuitorii statutului par însă a fi înțeles că o
astfel de deslegare a problemei, care nu e nici eta­
tism nici autonomie, nu poate fi privită decât ca o
rezolvire de tranziție.
Mai ales, că regimul „Casei bisericii“ nu a fost
acceptat de ardeleni, fiind incompatibil cu sistemul
de liberă dispunere a bisericii asupra averilor sale,
așa cum se desprinde și din Statutul Șagunian.
Deaceea în dispozițiile generale ale Statutului se
cuprinde un principiu de mare însemnătate în ceea-
ce privește direcția ce o vor lua relațiile dintre bise­
rica ortodoxă și Statul român și subt raportul econo­
mic financiar.
Se enunță anime ca teză fundamentală, că
susținerea slujitorilor și a așezămintelor bisericei
este a se acoperi înainte de toate din mijloacele
proprii ale bisericei.
Șl numai în mod subsidiar, întrucât aceste
mijloace nu ar fi suficiente, se va recurge la spriji­
nul statului.
Pentru traducerea în faptă a acestui principiu,
mai ales în vechiul Regat se hotărește :
1. Că toate părțile cari constituesc organizmul
 — 179 —

< bisericii, anume paroChiile, protopopiatele, mănăsti­

rile, episcopiile șT mitropoliile, se recunosc persoane
morale, cu1 dreptul de a primi donațiuni și legate,
de a aduna averi mobile și imobile de ori ce fel și
• de a Ie administra prin organele lor, precum și a le
folosi pentru trebuințele bisericei și ale așezemin-
telor ei,
2. Se întemeiază un fond general bisericesc
din averile disponibile ale bisericei, din economiile
bugetare ale „casei bisericii", din donațiuni, din
impozitul pus asupra credincioșilor, din venitul mo­
nopolului luminărilor de ceară, a veștmintelor și
odoarelor bisericești și din alte mijloace.
Desvoltarea pentru viitor se desemnează foarte
precis :
Pe măsura ce va crește fondul general biseri.
cesc, va scădea contribuția directă a statului Ia sus­
ținerea slujbașilor bisericei, în aceeași măsură va
trebui însă să scadă șl influința Iui asupra adminis­
trării acestor averi, așa că putem prevede timpul
când această „Casă a bisericei** azi încă slugă la
doi stăpâni, va evolua prin a fi ceeace trebue să
fie într’o biserică autonomă : un așezământ de ad­
ministrație și control al averilor bisericești stând
însă subt conducerea și influința esclusivă a orga­
nelor autonome ale bisericii.
încât pentru Ardeal, Bucovina și Basarabia,
atribuțiile aces'ei „Case a bisericii" nu pot fi altele
decât cele prevăzute în punctele b) c) și d) din art.
24 al Statutului general, adecă :
1. a primi delà consiliile mitropolitane, archi-
episcopești și eparchiale, bugetele cu toți titii cari
reclamă subvenție delà stat;
2. a alcătui bugetul general al bisericii;
3. a ridica delà ministrul cultelor suma votată
în buget și a o împărți mitropoliilor și a eparchiilor.
12*
 — lèo ~

Am amintit in repețite rânduri, că autonomia

bisericii nu esclude dreptul de supremă înspecțiune
a Regelui. Acest drept se estinde și asupra adminis­
trării și întrebuințării averilor’si venitelor proprii ale
bisericii.
In virtutea acestui drept mitropoliile trebue să
accepte și să se supună unui control al „Casei bise­
ricii“, întrucât Regele va afla de bine ca să deprindă
acest drept, dând delegare organelor acestei case.
Gn alt amestec ai .Casei bisericii“ în afacerile
și gestiunea economică-financiară a mitropoliilor și a
eperachlilor, s’ar lovi de principiul autonomiei în în­
țelesul căreia fiecare mitropolie sau feparch'e își are
corporațiile sale legislative.jcari sunt chemate să exer­
cite controlul trebuincios, să deslege de răspun­
dere, sau să oblige la restituiri a daunelor cauzate
de organele lor executive.
In organizația £aguniană de pildă, congresul
mitropolitan nu a avut nici un drept de control în
gestiunea economică-financiară a eparchiilor,
Gn astfel de amestec ar fi fost privit ca o vio­
lare a autonomiei și suveranității adunărilor epar-
chiale.
CAP. II. ,
Concluziuni.
Vom încerca de încheiere sâ dăm o apreciere
sumară a măreței opere care se chiamă: unificarea
bisericească.
Cu inima liniștită și cu adâncă încredere in vii­
torul bisericei ortodoxe, cutezăm să susținem, că
munca grea și istovitoare, chiar luptele și ciocnirile
vehemente dintre diferitele concepții, nu au fost
zădarnice.
Unificarea bisericească, cu toate particularitățile
cari au trebuit menținute deocarAdată, e nu numai
 - 181 -

cea dintâi ci și cea mai reușită operă în marele

complex al închegării și unificării poporului român,
ajuns prin voia lui D zeu și prin propria lui voință
de a-și trăi traiul subt o singură stăpânire, în cad­
rele statului său național.
E reușită opera aceasta din mai multe puncte
de vedere :
întâi și întâi prin felul cum s’a înfăptuit.
Precum și faptul minunat al unității naționale
nu e iertat să fie prezentat ca rezultat al unei cuce­
riri, ci singur ca o emanație spontanee a frânturilor
de neam, cari de bună voie s’au declarat la Hlba-
lulia. Cernăuți și Chișinău pentru 'unirea cu patria
mumă : tot astfel și unificarea bisericească nu poate
să fie altceva decât o înțelegere, un acord frățesc,
liber și nesilit, al celor patru biserici până ieri
independente și streine una de alta.
E reușită opera de unificare și din punctul de
vedere,-credem cel mai Irr portant, al maréi și Dum-
nezeștii misiuni a bisericii noastre.
Așezată pe temeliile largi și democratice ale
cierului și poporului credincios, asigurând frățească
conlucrare a acestor elemente constitutive cari îm­
preună alcătuescv biserica cea vie a lui lsus Christor,
e cert, că nu va întârzia nici efectul dorit de toți
al renașterei și întineririi ei morale, ca să strălu­
cească cu glorie în fruntea celorlalte biserici din țară.
Se potrivesc și aici cuvintele pe cari marele
archiereu Șaguna le-a rostit la cea dintâi adunare
generală a Asociației Culturale din Ardeal:
„Masa mamei noastre dulci este pregătită
pentru oaspeți mulți... ea se îmbracă în haine de
nuntă și poftește la masă pe toți fiii săi, ca să
strălucească și ea în casa sa, șl cu casa sa, și să inoe-
ască pefiii săi precum se înoesc tinerețele vulturului*.
Iar pentru sceptici, nemulțumiți și cârtitori nu
 - 182

avem alt cuvânt decât să amintim, că și opera de

organizare unitară à bisericii, ca ori ce operă Ieșită
din minți și inimi mărginile omtnești, nu va fi de­
sigur ceva desăvârșit. Desăvârșit este numai Tatăl
cel de sus.
Dar dacă ea nu e perfectă, e desigur per­
fectibilă,
Chezășia o avem în felul cuminte, cum s’a
alcătuit organul central legislativ; Congresul național
b sericesc din Bueurești.
Delegații celor 5 mitropolii vor duce cu sine în
congres întreaga lor ideologie particularistă. Și din
ciocnirea acestora, mai ales la început, se vor isca
discuții.
Dar în curând se va ivi și reacțiunea bine­
făcătoare.
Oamenii își alcătuesc așezăminte după trebu­
ințele lor vremelnice. Intrate ir. viață, aceste așeză­
minte esercitâ la rândul lor înfluință hotărâtă asupra
gândirii și faptelor celor cari trăiesc în ele.
împreuna lucrare, schimbul de idei și chiar
ciocnirea lor va contribui încet și pe neobservate,
' dar sigur, la o nivelare și uniformizare a concepții­
lor. Se va trezi acel spirit de constitutionalism, care
e azi forța Ardelenilor, și cu ajutorul căruia se va
putea estinde mai neted unificarea complectă și
asupra acelor așezăminte cari nu s’au putut unifica
Ia început.
Să avem nădejde și pe mai departe în îndu­
rarea D zeului părinților noștri, care se va cobori
în chipul Duhului Sfânt asupra adunărilor și lucrări­
lor bisericei sale, va sfinți pe cei ce iubesc și păs­
trează bunăcuviința casei Sale, le va potoli patimile
și le va îndrepta pașii spre calea cea adevărată și
izbăvitoare.
 Soartea bisericii naționale e depusă in mâinile
fiilor săi: clerul și poporul credincios.
Cei cu credință și dragoste să se apropie și
să pună umărul, ca cea dintâi constituție a bisericii
ortodoxe române să-și poată da roadele dorite de
toți, spre mărirea lui D-zeu și fericirea neamului.
 CUPRINSUL:
pag.

Introducere . ..................................................................... • 3
PARTEA I.
Mitropolia Ardealului, Banatului, Crlșanei și Maramurășului-
Cap. I. Scurtă reprivire istorică.................................. 7
Cap. II. Principiul autonomie în Statutul Organic . 12
Art, 1. Autonomia bisericei în raport cu Statul . . I4
Art. 2. Raportul bisericei ardelene față de celelalte b'se-
rici ortodoxe........................................ .... 21
Art. 3. Raportul singuraticelor părți constitutive ale bise
ricii din Ardeal între ele și'față de organele supe
rioare.......................................................................
Cap. III. Sistemul reprezentativ și electiv.
Art. 1. Sistemul reprezentativ . .'............................... 32
Art. 2. Sistemul electiv . . ............................................. 38
Cap. IV. Participarea mirenilor la viața constituțio­
nală a bisericei ...................................................43
Cap. V. Drepturile ierarchiei . ......................... 53
Cap. Vi. Puterea Legiuitoare ..........................................59
Cap. VII. Puterea executivă -............................... 83
Cap. VIII. Puterea judecătorească............................. 101
Cap. IX. Mănăstirile .......................................................106
PARTEA II
Biserica ortodoxă din Vechiul Regat.......................................110
PARTEA III.
Biserica ortodoxă din Bucovina ....... |3O
PARTEA IV.
Biserica ortodoxă din Basarabia ........................................ 14Ó
PARTEA V.
Problema unificării bisericii ortodoxe .......................... 153
Cap. I. Principiile generale ale nouei organizații
unitare :
Art. 1. Autonomia 156
Art. 2. Puterea legislativă și esecutivă 164
Art. 3. Puterea judecătorească . . 165
Art. 4. Participarea mirenilor . . 166
Art. 5. Sistemul electiv.................... 167
Art. 6. Sfân/ul Sinod. Drepturile ierarchiei Casa bisericei 176
 Atențiune!
La paginarea broșurei s’a făcut
o mică greșeală. Anume după numă­
rul de pagină 64 urmează numărul
81. Textul însă este bun și continua-
tiv.