Sunteți pe pagina 1din 2

Lupusul eritematos este o boală autoimună în etiologia căreia sunt implicaţi factori genetici ,

imunologici şi de mediu. Predispoziţia genetică a fost demonstrată în numeroase cercetări. 70 % dintre


cazurile de lupus eritematos au un HLA-DRw3 si HLA-DRw2.

S-au raportat numeroase cazuri familiale de lupus eritematos. De asemenea, s-au evidenţiat anomalii
imunologice (prezenţa unor anticorpi) de tip lupus eritematos la unele rude asimptomatice ale
bolnavilor diagnosticaţi cu lupus.

Medicul dermatolog Proca Ancuţa explică pentru CSID de ce poate apărea această afecţiune şi cum
poate fi ţinută sub control.

Factorii care grăbesc apariţia bolii

Dezechilibrul sistemului imunitar are un rol major în declanşarea bolii, fapt demonstrat de apariţia unor
anticorpi. Alţi factori care ar putea fi implicaţi în declanşarea sau exacerbarea acestei afecţiuni sunt:
fumatul, expunerea la soare, agenţii infecţioşi, hormonii, contraceptivele, medicamente precum
hidralazina, izoniazida, hidantoina, griseofulvina, penicilina, alfametildopa.

Tipuri de lupus

Lupusul eritematos se clasifică în:

Lupusul eritematos cronic

Lupusul eritematos cronic este o formă de lupus în care pacientul prezintă doar leziuni cutanate, are
evoluţie cronică şi prognostic bun. Leziunile pot fi localizate doar la nivelul feţei sau pot fi generalizate.
În general, debutul are loc la vârsta adultă (30-40 ani).

De obicei, boala este asimptomatică, rareori pacienţii acuză prurit sau durere locală. Leziunile cutanate
apar sub forma unor plăci eritematoase telangiectazice, bine delimitate, acoperite de scuame aderente.
Acestea prezintă pe suprafaţa internă, dinspre piele, prelungiri keratozice care corespund orificiilor
foliculare ( aspect de “ limbă de pisica “ sau “spini “) .

În centrul leziunilor, în timp, apare atrofia cicatricială. 5% dintre pacienţi prezintă o afectare a
mucoaselor (hiperkeratoză ) eritem şi cicatrici pigmentate la nivelul buzelor, zone eritematoase sau
albicioase, ulcerative, pe mucoasa bucală, limbă şi palat. 1-5% dintre pacienţii cu lupus eritematos
cutanat pot evolua spre lupus eritematos sistemic. 50 % dintre cazuri evoluează spre remisiune
completă. În cazul leziunilor generalizate, remisiunile sunt mai rare.

După evoluţia leziunilor, lupusul eritematos cronic se prezintă sub două forme:

LE cronic fix (discoid) – leziuni bine delimitate, cu eritem, scuamă şi atrofie cicatricială, care rămân la fel
luni sau chiar ani.

LE cronic centrifug- leziuni superficiale, predominant eritematoase, care se localizează predominant pe


faţă, pe ambii obraji, şi conferă aspectul tipic de formă de fluture (vespertilio).

Tratamentul pentru lupus eritematos cronic (cutanat)

Tratamentul constă în aplicarea unui dermatocorticoid topic sau inhibator de calcineurina (tacrolimus,
pimecrolimus). Pentru leziuni superficiale se pot administra injecţii cu corticoizi.

În tratamentul sistemic se poate opta pentru antimalarice (clorochin, hidroxiclorochin) cu urmărirea


eventualelor efecte oculare. Se va efectua un control oftalmologic la iniţierea terapiei şi la o perioadă de
6 luni).

Se mai prescriu retinoizi (acitretin în cazul leziunilor