Sunteți pe pagina 1din 8

1

Curs: Elemente de drept penal si procedura penala

Data: 18.03.2019

Formele infractiunii

In literatura juridica de specialitate, se face distinctie in 2 perioade in care se


desfasoara activitatea infractionala: perioada interna si perioada externa.

Perioada interna sau psihica este limitata de 2 momente, si anume: aparitia


ideii de a savarsi o infractiune ca moment initial si luarea hotararii de a savarsi
infractiunea ca moment final.

In perioada interna se disting 3 momente:

 al nasterii ideii de a savarsi o infractiune;


 momentul deliberarii in care persoana apreciaza momentele pro- contra ideii
de a savarsi o infractiune;
 iar cel de-al treilea moment este cel al deciziei de a savarsi aceasta
infractiune.

Perioada externa sau de executare este limitata pe deoparte, de actele si


activitatile persoanei efectuate in vederea pregatiri si comiterii infractiunii, iar pe de
alta parte, de obtinerea rezultatului periculos.

In perioada externa a activitatilor infractionale se disting 3 faze:

1. Faza actelor de pregatire ;


2. Faza actelor de executare;
3. Faza urmarilor.

1. Faza actelor de pregatire, se caracterizeaza prin desfasurarea unor activitati


menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale.
2. Faza de executare, presupune ca se trece la executarea hotararii
infractionale, adica se indeplinesc actiuni, activitati prin care este realizat actul
de conduita interzis prevazut in norma penala.
3. Faza urmarilor, se caracterizeaza prin producerea urmarilor sociale
periculoase prevazute in latura obiectiva a infractiunii.
2

Formele infractiunii, dupa fazele de desfasurare si activitati infractionale

Actele preparatorii sau de pregatire reprezinta prima faza a perioadei externe


a activitatii infractionale si constau in anumite acte, activitati de procurare de date,
informatii ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea
infractiunii. Ca si de crearea conditiilor favorabile savarsirii acesteia.

Pentru a fi considerate acte de pregatire a infractiunii, activitatile desfasurate


trebuie sa indeplineasca anumite conditii, in numar de 4:

1. Din continutul activitatii sa rezulte din echivoc ca aceasta este efectuata


pentru savarsirea infractiunii;
2. Actul preparator – sa se concretizeze intr-o activitatea obiectiva de creare a
conditiilor pentru savarsirea infractiunii;
3. Activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului
material al laturii obiective, adica sa nu faca parte din actele de executare;
4. Actele de pregatire sa fie intentionate.

Felurile actelor de pregatire. Dupa natura si continutul lor, acestea se pot imparti
in: acte de pregatire materiala si acte de pregatire morala.

Actele de pregatire materiale constau in pregatirea materiala pentru


savarsirea infractiunii.

Actele de pregatire morala constau bunaoara ( de exemplu) in culegerea de


date informative cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa se savarseasca
infractiunea.

Regimul actelor preparatorii

Exista 2 opinii reflectate in 2 teze, si anume:

 teza incriminarii actelor preparatorii, care presupune necesitatea


incriminarii actelor preparatorii ca faza de desfasurare a activitatii
infractionale;
 teza neincriminarii actelor de pregatire, se bazeaza pe echivocitatea
marii majoritati a actelor de pregatire, situarea acestora inafara actiunii
tipice a elementului material .

In raportul de cauzalitate, actele de pregatire reprezinta doar conditii care nu


pot genera niciodata rezultatul socialmente periculos, lipsa lor de gravitate evidenta,
situarea in timp departe de rezultatul socialmente periculos.
3

Legiuitorul penal roman, si cel vechi si cel nou, au imbratisat principial teza
neincriminarii actelor preparatorii ca faza de desfasurare a unitatii infractionale.

Actele preparatorii sunt astfel asimilate tentativei si pedepsite ca atare la


unele infractiuni grave.

Actele preparatorii sunt incriminate ca infractiuni autonome atunci cand


periculozitatea lor este evidenta. In fine, actele de pregatire savarsite de alta
persoana decat autorul, atunci cand autorul acestora a savarsit o infractiune
consumata ori tentativa pedepsibila constituie acte de complicitate anterioara la acea
infractiune.

Tentativa

Tentativa este forma de infractiune care se situeaza in faza de executare a


infractiunii intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al
laturii obiective si producerea rezultatului socialmente periculos.

Conditiile tentativei sunt:

 existenta unei intentii de a savarsi o infractiune;


 rezolutia infractionala sa fie pusa in executare;
 executarea sa fie intrerupta ori sa nu isi produca rezultatul.

Prima conditie, existenta intentiei infractionale se deduce din prevederile art.


32 Cod Penal, care prevad ca tentative consta in punerea in executare a intentiei
de a savarsi infractiunea.

A doua conditie, punerea in executare a hotararii infractionale, priveste


inceperea executarii propriu zise, adica a realizarii actiunii ce constituie elementul
material al laturii obiective.

Exista 3 tipuri de teorii in justificarea acesteia, si anume :

 teoriile subiective, care considera ca o anumita activitate este de


executare daca prin ea insasi, singura ori corelata cu alte imprejurari
scoate in evidenta hotararea infractionala in vederea careia a fost
realizata;
 teoriile obiective, unde criteriul de distinctie intre actele de pregatire si
actele de executare este cel a pozitiei acestora in procesul dinamic ce
duce la savarsirea faptei;
4

 teoriile formale, unde criteriul de distinctie dintre actele de pregatire si


actele de executare are in vedere identitatea intre actul comis de
faptuitor si actiunea interzisa prin legea penala, si care reprezinta
elementul material al laturii obiective.

Intreruperea executarii ori neproducerea rezultatului priveste intreruperea


executarii si neproducerea urmarii imediate pentru o forma a tentativei ori
executarea este dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce pentru alte forme
ale acesteia.

Felurile tentativei:

1. Tentativa intrerupta , se mai numeste si tentativa simpla, neterminata,


imperfecta sau indepartata. Se caracterizeaza prin punerea in executare a
hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe, iar rezultatul
nu se mai produce.
2. Tentativa perfecta, se mai numeste si tentativa terminata, fara efect, fara
rezultat, completa si consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi o
infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu s-a
produs.
3. Tentativa idonee sau pedepsibila se caracterizeaza prin punerea in
executare a intentiei de a savarsi infractiunea, dar producerea rezultatului nu
a fost posibila din diferite motive. Tentativa idonee nu este expres
reglementata de art. 32 Cod Penal, dar rezulta din interpretarea per-a-
contrario a dispozitiilor art. 32 alin. 2 Cod Penal privind tentativa neidonee.
4. Tentativa neidonee sau tentativa absurda se caracterizeaza prin punerea in
excutare a intentiei de a savarsi infractiunea, dar rezultatul nu se produce
datorita modului gresit de concepere a infractiunii. Potrivit art 32. alin. 2 Cod
Penal, nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a
infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.

Infractiunea utativa este situatia in care fapta savarsita are caracter penal numai
ca mintea faptuitorului lipsindu-i acest caracter in realitate, infractiuni la care
tentativa nu este posibila . De la bun inceput, nu este posibila la toate infractiunile,
fie din cauza elemntului subiectiv, fie a celui material.

Imposibilitatea datorata, elementului subiectiv, se intalneste la infractiunile care


se savarsesc din culpa precum si la cele preteintentionate sau cu intentie depasita.

Imposibilitatea datorita elementului obiectiv, tentativa nu este posibila in raport cu


elementul material si in pofida celor sustinute la diferite talk- show-uri la o infractiune
de inactiune este cazul infractiunilor omiside proprii, deoarece aceasta se consuma
in momentul neindeplinirii obligatiei cerute prin norma de incriminare.
5

Incriminarea si sanctionarea tentativei

Justificarea incriminarii

Tentativa este periculoasa si prin urmare este incriminata in legea penala ca


o forma atipica de infractiune datorita imprejurarii ca latura obiectiva a acesteia nu se
realizeaza in intregime.

Continutul tentativei este format din totalitatea conditiilor cerute de lege pentru
ca o fapta sa constituie tentativa, conditii ce rezulta din reglementarea prevazuta in
partea generala a Codului Penal.

Sanctionarea tentativei. Aici intalnim mai multe teorii:

1. Teoria purificarii pedepsei, ce semnifica imprejurarea ca tentativa se


sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata;
2. Teoria diversificarii pedepselor in care tentativa se sanctioneaza diferit de
infractiunea consumata.

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului

Intreruperea executarii actiunii ca si impiedicarea producerii rezultatului


acesteia in cazul in care executarea a fost pusa in practica din propria initiativa a
faptuitorului au pe planul dreptului penal valoarea unor cauze de nepedepsire.

Desistarea inseamna renuntarea de bunavoie din partea faptuitorului la


continuarea actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a
infractiunii, iar impiedicarea producerii rezultatului consta in zadarnicirea din
partea infaptuitorului de buna voie a aparitiei rezultatului faptei sale care a fost
realizata in intregime.

Conditiile desistarii:

 Sa existe un inceput de executare a faptei, adica sa inceapa realizarea


actiunii ce reprezinta iar elementul material al laturii obiective a infractiunii;
 Executarea faptei sa fie intrerupta ca urmare a intreruperii executarii este
evident ca rezultatul nu se produce;
 Intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului, adica sa fie
realizata aceasta intrerupere de buna voie din propria initiativa a
faptuitorului.
6

Infractiunea consumata reprezinta forma atipica sau perfecta a infractiunii in


raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale. Infractiunea consumata
atrage intotdeauna raspunderea penala.

Infractiunea fapt- epuizat desemneaza acea forma a infractiunii ce consta in


prelungirea in timp a acesteia dupa momentul consumarii pana la interventia unei
forte contrare ori a incetarii actiunii ori a actelor de executare datorate vointei
faptuitorului sau pana la producerea ultimului rezultat.

Urmatorul curs din 26.03.2019

Unitatea de infractiune

Prin unitate de infractiune se desemneaza activitatea infractionala formata


dintr-o singura actiune ori inactiune ce decurge prin natura faptei sau din vointa
legiuitorului savarsita de o persoana si in care se indentifica continutul unei
singure infractiune.

Felurile unitatii de infractiune sunt in numar de 2, si anume: unitatea naturala


si unitatea legala.

Unitatea naturala de infractiune este definita ca forma de unitate infractionala


determinata de unitatea actiunii sau inactiunii de unicitatea rezultatului ca si de
unicitatea formei de vinovatie cu care este savarsita infractiunea.

Unitatea legala. In cazul acestei forme, unitatea nu este data de realitatea


obiectiva in care se savarste fapta, ci de vointa legiuitorului care reuneste in
continutul unei singure infractiuni doua sau mai multe actiuni sau inactiuni ce ar
putea realiza fiecare in parte continutul unor infractiuni distincte.

Unitatea naturala de infractiuni:


7

 infractiunea simpla se caracterizeaza sub raport obiectiv printr-o singura


actiune sau inactiune, printr-un singur rezultat, iar sub raport subiectiv
printr-o singura forma de vinovatie;
 infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a
actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al laturii obiective
dupa consumare pana la interventia unei forte contrare;
 infractiunea dediabila desemneaza infractiunea savarsita prin devierea
actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata
datorita greselii faptuitorului la alt obiect sau persoana pe deoparte, sau
prin indreptarea actiunii din eroarea faptuitorului asupra altei persoane ori
altui obiect decat acela pe care vrea faptuitorul sa-l vateme pe de alta
parte.

Unitatea legala de infractiune: infractiunea continuata este forma unitatii legale de


infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana la interval de
timp diferite in realizarea aceleiasi hotarari infractionale si impotriva aceluiasi
subiect pasiv al unor actiuni sau inactiuni sare prezinta fiecare in parte continutul
aceleiasi infractiuni.

Tratamentul penal al infractiunii continuate reprezinta o cauza reala de


agravare facultativa a pedepsei pentru acea infractiune.

Infractiunea complexa este atunci cand in continutul sau intra ca element


constitutiv sau ca element circumstantiat agravant o actiune sau o inactiune care
constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Pedeapsa pentru infractiunea complexa. Infractiunea complexa nu reprezinta


o cauza de agravare a raspunderii penale, asa incat sanctiunea aplicabila este
cea prevazuta de lege.

Infractiunea progresiva este acea infractiune care dupa atingerea momentului


consumativ, fara interventia faptuitorului isi aplica progresiv rezultatul ori se
produc urmari noi corespunzator unei infractiuni mai grave. Infractiunea deobicei
se intelege infractiunea al carei continut se realizeaza prin repetarea faptei de un
numar de ori din care sa rezulte obisnuinta faptuitorului; data savarsirii
infractiunii, de obicei, este data savarsirii ultimului act.
8

SPETA

S-a retinut in fapt ca in seara zilei de 30.04.2018 inculpatii S.C., S.D., S.G. si
M.R., dupa ce au consumat bauturi alcoolice la locuinta lor in jurul orei 20 s-au
indreptat spre bufetul din satul Fierbinti, situat la intersectia soselelor Visina-
Selari si Slobozia - Gropanu. In aceasta intersectie neluminata electric si fara
autostrada, inculaptii au asteptat victimele O.M., O.I., O.L. si D.D. care veneau de
la un alt bar . Profitand de faptul ca la acea ora soseaua era necirculata, inculpatii
le-au atacat si lovit cu cutitele prin suprindere, agresiunea petrecandu-se in
cateva minute.

Pe baza probelor administrate in cauza, s-a stabilit ca inculpatul S.C. a lovit


cu cutitul victima O.M. savarsind o tentativa de omor; ca inculpatul S.D. l-a lovit
pe O.L. savarsind infractiunea de vatamare corporala grav; ca inculpatul S.G. a
lovit victima O.M. savarsind infractiunea de lovire sau altele violente in varianta
agravanta si ca inculpatul M.R. a lovit cu cutitul victima D.D. savarsind
infractiunea de lovire sau alte violente in varianta agravanta.

Judecandu-i pe inculpati in tribunalul Dambovita, i-a condamnat la pedeapsa


inchisorii pe diferite termene retinand in sarcina lor circumstanta agravanta a
savarsirii faptei de 3 sau mai multe persoane impreuna.

Aratati daca in speta, a existat sau nu pluralitate de infractori.

Raspuns :Art. 46 alin. 2