Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea de Știinte Agricole și Medicină

Veterinară a Banatului “Regele Mihai I al


României” din Timișoara

Pepene verde

Coordonator, Student,

SL.DR.ING.Bujanca Gabriel Samulescu Gheorghe

grupa 422 A
Pepenele verde apartine familiei
Cucurbitaceae si isi are originea in desertul
Kalahari, de unde s-a raspandit in toate
zonele cu clima calda. Planta este cunoscuta
de foarte multa vreme (cu circa 1500 ani
inainte de, iar din secolul al XlV-lea in Europa. Pepenele verde se cultiva pentru
fructele sale, care se consuma in stare proaspata, si este foarte apreciat pentru
continutul in diferite vitamine (A, B, C, PP), saruri minerale (de K, P, Ca, Fe),
continut ridicat in zaharuri. Consumul de pepeni verzi se recomanda sub forma de
cura in afectiunile renale.

Descrierea pepenelui verde

Pepenele verde (Citrullus lanatus L. sin. C. vulgaris L) este o planta legumicola


anuala, erbacee, cu perioada de vegetatie de 90-130 de zile.. Are radacini foarte
bine dezvoltate, care pot ajunge la 1-1,5 m adancime, ceea ce face ca apa si sarurile
minerale sa fie absorbite de la adancime mai mare, cultura dand rezultate bune si in
zone mai secetoase.

Este considerat o planta rezistenta la seceta. Radacinile se refac greu daca se rup,
de aceea cultura se infiinteaza prin semanare direct in camp. Tulpina este
ramificata, cu o lungime de 3-4 m si acoperita cu perisori. Frunzele sunt adanc
sectate, mari, acoperite cu perisori ca si tulpina, ca o adaptare a plantei la seceta.

Fructele sunt mari, cu coaja verde de diferite nuante si miezul rosu si zemos.
Contine un numar variabil de seminte, existand si pepeni verzi fara seminte.
Cele mai intalnite soiuri de pepene verde:

In tara noastra se cultiva preponderent urmatoarele soiuri:

 Charleston Gray este soi tarziu, cu fructul oval-alungit, colorat in verde-


deschis, cu miezul rosu-stralucitor, greutatea fructelor putand depasi 7-8 kg.
 Dochita este soi semitimpuriu, cu fructul sferic dungat, miezul rosu sau roz (mai
ales la fructele mari) si greutatea de 3-8 kg.
 De Minis este un soi semitarziu, cu fructul foarte mare (10-12 kg), sferic-ovoid,
de culoare verde-inchis si miezul rosu-caramiziu
 Sugar Baby este un soi timpuriu, cu fructe mici (3-4 kg), rotunde, verzi si
miezul rosu.

Se mai cultiva soiurile: de Dabuleni, Dulce de Dabuleni, Favorit, Lovrin 532.


Analiza genomului

Pepenele, al cărui genom a fost secvențializat în 2011 de un grup de cercetători


din China, este a treia specie de Cucurbitaceae, alături de castravete și pepenele
galben, al cărei genom a fost decriptat prin noile tehnicile de secvențializare cu
debit mare.

Cercetătorii chinezi care au secvențializat genomul varietății 97103 a C.


lanatus subsp. vulgaris, varietate cultivată în China, au obținut secvențe ce acoperă
doar parțial genomul complet (obținând ceea ce este numit în engleză draft
genom - schiță, eboșă a genomului). Secvențele obținute, ce acoperă 353,5 Mb
(83,2%) din cele aproximativ 425 Mb la cât este estimat genomul acestei specii,
conțin 23.440 gene ce codifică proteine, 85% dintre acestea având fie gene
omologe identificate la alte specii de plante, fie putând fi clasificate din punct de
vedere funcțional.

Analiza comparativă globală a genomului a identificat două efecte majore


ale domesticirii:

 accentuarea calităților favorabile, precum concentrațiile ridicate de citrulină


(un aminoacid neesențial) și glucide;
 pierderea unor gene ancestrale care determinau rezistența la boli.
Cerintele pepenelui verde fata de conditiile de mediu

1. Caldura

Pepenele verde este foarte pretentios fata de caldura. Vegeteaza bine la 25-30°C,
plantele mature putand sa suporte pana la 40°C. Temperatura de circa 10°C
determina scaderea ritmului de crestere, iar la 0°C plantele mor. Nu suporta
oscilatiile de temperatura cu amplitudinea mai mare de 10°C.

2. Lumina

Si fata de lumina are pretentii ridicate. Trebuie cultivat numai in ogor propriu, pe
soluri plane sau cu expozitie sudica si la distante de plantare care sa nu permita
umbrirea reciproca a plantelor. In lipsa luminii, florile si fructele tinere avorteaza,
cele mai mari nu acumuleaza zahar si raman de calitate slaba.

3. Apa

Pepenele verde este destul de rezistent la seceta. Numai in conditii de uscaciune de


durata necesita udare, in prima parte a perioadei de vegetatie, inainte de acoperirea
solului. Excesul de apa din sol sau atmosfera este daunator, favorizeaza
atacul bolilor criptogamice, iar fructele nu acumuleaza suficient zahar.
4. Solul

Prefera solurile usoare, cu textura luto-nisipoasa sau nisipo-lutoasa, fertile, bogate


in substanta organica, revene, bine drenate si cu apa freatica la peste 2 m adancime.
Se cultiva cu rezultate bune pe terenuri cu pH -ul 7-7,2.

Cum se cultiva pepenele verde?

Pepenele verde se cultiva prin semanat direct pe terenuri destelenite sau


dupa mazare, fasole, varza, ceapa.

Semanatul se face in randuri sau cuiburi (2-3 seminte la un cuib) la sfarsitul lunii
aprilie-inceputul lunii mai, cand in sol temperatura este de 14-15 0C. Lucrarile de
intretinere consta in afanarea solului, distrugerea buruienilor, prasile repetate.
Raritul se aplica atunci cand plantele au 1-2 frunze, lasandu-se 1-2 plante la un
cuib.

Recoltarea lubenitei se face atunci cand a ajuns la maturitate. Unele dintre trucuri
sunt cunoscute de toata lumea : sunetul infundat la lovirea cu degetul; coaja se
zgarie usor cu unghia, carcelul aflat pe vrej la locul de prindere a pedunculului este
uscat.