Proiect didactic

al şedinţei cu părinţii.

Subiectul: VIOLENŢA - O lecţie ce nu trebuie învăţată

Obiectiv general :
1. Obţinerea unei colaborări eficiente între şcoală şi familie în vederea realizării unui
parteneriat educaţional eficient şi calitativ.

Obiective:
1. Antrenarea părinţilor în deciziile şi acţiunile de prevenire şi combatere a
violenţei în rîndul preadolescenţilor /elevilor.
2. Identificarea problemelor şi situaţiilor de conflict existente în clasă.
3. Dobîndirea că către părinţi a unor abilităţi care să sprijine educarea elevilor spre
un comportament civilizat şi adecvat.
4. Asigurarea coerenţei cerinţelor şcolii şi familiei în conturarea caracterului şi a
personalității oamenilor de mâine

Genericul: A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a

ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării
între toate persoanele antrenate în actul educaţional.
/ Dardel Jaouadi /
Participanţi: părinţii clasei a VI-a.

Locul desfăşurării: sala de clasă

Surse bibliografice:
1. MUREŞAN, V., Familia, factor prim în educaţie, Tipografia Universităţii din Timişoara, 1998
2. VRĂSMAŞ, E., Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, 2002
3. GORAŞ-POSTICĂ, V.,Relaţia şcoală-familie pentru calitate în educaţie, ProDidactica, Chişinău,
2010
4. www.unicef.ro Educaţia părinţilor
5. www.didactic.ro Consiliere şi orientare

Desfăşurarea şedinţei.
I. EVOCAREA.
1. Organizarea. Joc de spargere a gheţei: Copilul meu este...( Fiecare părinte
extrage fişe pe care li se propune să noteze pe fiecare cîte o calitate, trăsătură de
caracter pozitivă a copilului său).
2. Evocarea subiectului şedinţei. Prezentarea obiectivelor.
3. Comentarea motoului
Termeni cheie: violenţă
agresivitate
climat familial
comunicare nonviolentă

II. REALIZAREA SENSULUI

1. Exerciţiu introductiv: Despre agresivitate

Grup participant: Părinţi grupaţi câte 3–4
Timp necesar: 15 minute
Materiale necesare: coli, instrumente de scris.
După o scurtă introducere a temei, rugaţi grupele de părinţi să se gândească la diferite
tipuri de comportamente, cuvinte, gesturi agresive. Acestea vor fi notate pe hârtie, într-un
tabel cu două coloane: „agresivitate verbală” şi „agresivitate nonverbală”. După
completarea tabelelor de către grupe, reprezentantul fiecărei grupe va citi răspunsurile,
dvs. având sarcina de a centraliza şi nota pe o foaie de flipchart/tablă aceste rezultate
( Anexa nr. 1).
Recomandări pentru realizarea exerciţiului:
Scopul exerciţiului este, pe de o parte, să identifice comportamente agresive frecvent
întâlnite iar, pe de altă parte, să descopere şi alte reacţii agresive mai subtile.
Explic participanţilor să identifice orice tip de comportament care poate avea o
încărcătură agresivă, dar nu cuvinte ca atare şi nici situaţii efective.
Cuvîntul profesorului diriginte (Anexa nr.2)
2. Activitate în grupuri. Studiu de caz. (Anexa nr.3)
Algoritmul analizei:
1. Lecturaţi şi discutaţi în grupuri cazul descris.
2. Identificaţi motivul/motivele care au declanşat conflictul
3. Propuneţi soluţii pentru eradicarea/rezolvarea conflictului. (în dependenţă de
rol: elevi, părinţi, profesori) (Eradicare - dezrădăcinare, stârpire.)
Prezentare. Discuţie. Concluzii.
3.Brainstorming.
CUM EXPLICĂM MANIFESTĂRILE VIOLENTE?
Concluzii. Sugestii pentru părinţi.

III. REFLECŢIA
1. Scrisoare deschisă fiului / fiicei mele... (3-4 enunţuri pe fişe - inimioare )
2. Lecturi speciale Copiii învaţă din felul în care trăiesc de Dorothy L. Nolte
3. Diverse
 Anexa nr. 1
Comportamente agresive nonverbale Comportamente agresive verbale

 Privire fixă, dură, ameninţătoare  Batjocura

 Ameninţare indirectă sau făţişă  Jignirea
 Bătutul din picioare  Cuvinte grosolane
 Aruncarea cu obiecte  Poreclirea
 Lovirea cu obiecte  Ironia
 Împingerea cu umărul/mâna în scopul  Bârfa, intriga
dezechilibrării  Şantajul
 Ciupitul, zgâriatul, trasul de păr  Înjurăturile
 Semne obscene  Calomnia
 Bătaia  Ponegrirea cuiva
 Maimuţăreala cuiva
 Refuzul contactului social, al
ajutorului, al discuţiei
 Luarea în râs a celor slabi, neajutoraţi

Anexa nr. 4
CUM EXPLICĂM MANIFESTĂRILE VIOLENTE?
Cu siguranţă nu putem găsi o singură cauză determinantă. Este un fenomen complex,
determinat de cauze multiple:
 Nevoia de exprimare a trăirilor negative. Mulţi se comportă violent pentru a descătuşa
frustrări şi tensiuni interioare.
Nevoia de control, intenţia de a influenţa persoanele din jur
 Existenţa unor modele comportamentale violente în cadrul mediului familial,
comunitar, informaţional
 Presiunea din partea grupului
 Nevoia de stimă
 Nevoia de atenţie sau respect din partea altor persoane
 Existenţa unor abuzuri fizice şi/sau psihice în familie, în anumite perioade de vârstă.
 Este necesar ca profesorii şi părinţii să monitorizeze comportamentul copiilor pentru a
semnala apariţia unor manifestări cu potenţial violent. Există câteva repere enunţate de
Dwayer, Osher& Wagner (1998) pentru evidenţierea unui potenţial violent:
Desene sau compuneri cu conţinut violent;
Ameninţări adresate celor din jur, directe („După amiază te voi bate”) sau indirecte;
(„Să vezi ce vei păţi”). Ameninţările pot fi clasificate după: gradul de pericol a agresiunii
proiectate, măsura în care există un plan detaliat, posibilitatea de a îndeplini ameninţarea;
Antecedente de manifestări agresive şi comportament violent;
Incidente de torturare a animalelor;
Izolarea de grupul de covârstnici sau de familie;
Hipersensibilitatea la critică;
Accesul la arme;
Abuzul de substanţe ( alcool, droguri);
Sursele de stres din familie;
Interesul şcolar scăzut.
SUGESTII GENERALE PENTRU PĂRINŢI
Construiţi o relaţie bazată pe încredere şi afecţiune cu copilul. Dacă ne implicăm
în viaţa copilului, îl încurajăm, îl protejăm scade incidenţa problemelor legate de
agresivitate.
Asiguraţi-vă că tânărul/copilul este cât mai mult timp supravegheat. Ca părinţi,
este bine să cunoaştem anturajul

copiilor şi să încurajăm permanent implicarea lui în diferite activităţi extraşcolare.

Oferiţi modele de comportament. Copiii învaţă mai mult prin imitarea de modele.
Unii dintre noi încurajăm comportamente agresive fără să ne dăm seama. Este important
să lăudăm copilul atunci când rezolvă problemele constructiv, fără violenţă.
Stabiliţi reguli clare şi urmăriţi respectarea lor. Aşteptările noastre faţă de copil
este util să le explicăm clar. De asemenea, copilul trebuie implicat în formularea
regulilor, cunoscând în acelaşi timp consecinţele nerespectării unora dintre ele.
Monitorizaţi aspectele de violenţă cu care intră în contact copilul prin media. În
acest caz se impune o atenţie sporită şi respectarea unor reguli de bază:
– Limitarea timpului petrecut de copil la TV, la calculator, în internet (o oră, maximum
două ore);
– Cunoaşterea conţinutului programelor/szturilor urmărite sau vizitate de copii;
– Discutarea scenelor de violenţă vizionate de către copii;
– Discutarea consecinţelor grave pe care le are comportamentul violent în realitate;
– Analizarea modalităţilor de rezolvare a problemelor fără folosirea violenţei.

Prezentăm în continuare Paşii comunicării nonviolente

 Anexa nr. 3

SITUAŢIE CONFLICTUALĂ
1. Conflictul a avut loc acum doi ani, când elevele erau în clasa a IX-a.
J. a agresat-o fizic pe K. Erau primele zile de şcoală şi elevii abia începeau să se
cunoască. Clasa era în săptămâna de practică. Elevii erau obosiţi şi stresaţi pentru
că scriseseră mult timp de două ore. În clasă era gălăgie şi nu prea se înţelegea ce
spunea profesorul.
K. s-a adresat grupului de fete gălăgioase cu apelativul ‘gâştelor’. J. s-a simţit
foarte jignită şi după ore, a aşteptat-o pe K. la poarta şcolii. Acolo a avut loc un
schimb de cuvinte foarte dure între cele două fete, s-au tras de păr, s-au împins şi
pînă la urmă s-au luat la bătaie şi s-au umplut de sânge. Una dintre colegele celor
două, X, a încercat să le despartă, dar nu a reuşit decât foarte greu. Ambele erau
foarte îndârjite şi nu doreau să cedeze. Era vorba de a-şi arăta slăbiciunea şi nici
una din ele nu dorea să-şi ştirbească personalitatea. Fiecare dorea să se impună ca
lider.
Conflictul a luat sfârşit atunci când a venit gardianul care a anunţat apoi şi
directorul.

SITUAŢIE CONFLICTUALĂ
2. Conflictul a început în pauze. Au fost implicaţi elevi din aceeaşi clasă (a VIII-a).
S-au manifestat doar violenţă verbală şi emoţională, în decursul unei săptămâni din
primul semestru al anului şcolar 2012-2013.Diriginta clasei a VIII-a a aflat
întâmplător într-o pauză, de la o elevă, că un elev l-a agresat fizic (l-a strâns de
gât), pe şeful clasei, un elev foarte liniştit. Mai mult decât atât, incidentul nu a fost
singular: a doua zi, acelaşi elev l-a strâns de gât, lângă catedră, pe colegul său de
bancă, care a leşinat şi a căzut, din fericire, fără a se lovi.
 Anexa nr.4
Copiii învaţă din felul în care trăiesc

Dacă copiii sunt crescuţi cu critici,

ei învaţă să condamne.
Dacă copiii trăiesc în ostilitate,
ei învaţă să se bată.
Dacă copii trăiesc în teamă,
ei învaţă să fie temători.
Dacă copiii trăiesc în milă,
ei învaţă să se autocompătimească.
Dacă copiii trăiesc în ridicol,
ei învaţă să fie sfioşi.
Dacă copiii trăiesc în gelozie,
ei învaţă ce e invidia.
Dacă copiii trăiesc în ruşine,
ei învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă copiii trăiesc în toleranţă,
ei învaţă să fie răbdători.
Dacă copiii trăiesc în încurajare,
ei învaţă să fie încrezători.
Dacă copiii trăiesc în apreciere,
ei învaţă să aprecieze.
Dacă copiii trăiesc în aprobare,
ei învaţă să se placă pe ei înşişi.
Dacă copiii trăiesc în acceptare,
ei învaţă să găsească dragostea în lume.
Dacă copiii trăiesc în recunoaştere,
ei învaţă să aibă un ţel.
Dacă copiii trăiesc în generozitate
ei învaţă să fie generoşi.
Dacă copiii trăiesc în cinste şi dreptate,
ei învaţă ce înseamnă adevărul şi justiţia.
Dacă copiii trăiesc în siguranţă,
ei învaţă să capete încrederea în sine şi în cei di n jurul lor.
Dacă copiii trăiesc în prietenie,
ei învaţă că lumea este un loc frumos în care poţi trăi.
Dacă copiii trăiesc cu seninătate,
ei învaţă să aibă mintea împăcată.
În ce trăiesc copiii dumneavoastră?

Dorothy L. Nolte