Cele șapte minuni ale lumii antice – sursa Wikipedia

Cele șapte minuni sunt (în ordine cronologică):

Cauza
Numele construcției Data construcției Constructori Data distrugerii
distrugerii
Marea Piramidă din Gizeh 2550 î.Hr. egiptenii - -
Grădinile suspendate ale după secolul I
600 î.Hr. babilonienii cutremur
Semiramidei î.Hr.
Templul zeiței Artemis din
550 î.Hr. lidienii, grecii 356 î.Hr. incendiu
Efes
secolele V-VI d-
Statuia lui Zeus din Olympia 435 î.Hr. grecii incendiu
Hr.
înainte de 1494
Mausoleul din Halicarnas 351 î.Hr. carienii, grecii cutremur
d.Hr.
Grecia
Colosul din Rhodos 292-280 î.Hr. 224 î.Hr. cutremur
elenistică
secolul al III-lea Egiptul
Farul din Alexandria 1303-1480 d.Hr. cutremur
î.Hr. elenistic

Grădinile Suspendate din Babilon

Grădinile Semiramidei, așa cum mai sunt cunoscute, reprezintă, încă, un subiect de dezbatere pentru
istorici și arheologi, existența sa nefiind demonstrată 100%, cel puțin până în acest moment.

Potrivit scrierilor care datează din perioada anului 600 î.Hr, acestea au fost construite de babilonieni și
se prezentau sub forma unor terase supraetajate, retrase succesiv, caracterizate printr-o vegetație
extrem de bogată. Se crede că Grădinile Suspendate au fost distruse fie de o calamitate naturală, fie de
către perși, în timpul ocupării Babilonului.
 Uriaşele grădini din Babilon, cunoscute şi sub numele de „grădinile suspendate ale
Semiramidei” au existat pe teritoriul vechiului Imperiu Babilonian, în prezent îngropat sub dunele de
nisip.

Impresionanta construcţie se întindea pe 77 de metri înălţime şi care are o origine incertă.

Potrivit istoricilor, datarea şi motivul pentru care au apărut Grădinile suspendate sunt diferite. Pe de-o
parte, se consideră că Nabucodonosor al II-lea, regele Imperiului Babilonian, le-ar fi construit pentru
una dintre soţiile sale, Amytis sau Amuhea. Pe de altă parte, în legendele greceşti se speculează că ar fi
apărut încă din timpul regelui Ninus, întemeietorul oraşelor Ninive şi Babilon, pentru soţia sa,
Semiramida.

Suspendate până la 77 de metri

Istoricul Diodor din Sicilia susţinea că grădinile ocupau o suprafaţă de 15.000 de metri pătraţi
şi se ridicau în patru terase până la 77 de metri. Pe terase erau plantaţi arbori din mai multe specii şi
udaţi cu ajutorul unor maşini hidraulice, care urcau apa din râul Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub
rădăcinile plantelor se afla o serie de canale, care umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilităţilor
întreţinerii unei continue umidităţi, pe terase au putut să crească nu numai flori, ci şi pomi fructiferi,
anumite specii de tamarix, palmieri şi altele. Sub terase erau amenajate galerii şi camere pentru familia
regală, în care intra lumina dintr-o singură parte, în aşa fel încât galeriile şi camerele de la un anumit
nivel aveau în faţă priveliştea unei grădini.

Pentru popoarele orientale din antichitate, noţiunea de grădină era legată de ideea supremei
fericiri omeneşti, considerând grădinile „raiuri pe pământ”. Unele relatări spun că grădinile
suspendate au fost dărâmate de perşi, atunci când au ocupat Babilonul. Aceeaşi soartă a avut-o în acea
perioadă şi Turnul Babel, construit tot în Imperiul Babilonian. Vechiul oraş Babilon s-a pierdut în
negura timpului. Cât despre apariţia sa, legendele vorbesc pe mai multe „voci”: se consideră ori că
oraşul ar fi fost întemeiat de Nimrod (strănepot al vestitului Neo), ori de zeul Baal, ori de regele Ninus,
soţul miticei regine Semiramida. Indiferent de datele referitoare la începuturile aşezării, Babilonul a
fost condus pentru prima dată de împăratul Nabopalassar (626-605 î.Ch.). Acesuia i-a urmat fiul său,
Nabucodonosor al II-lea (605-562 î. Ch.), care a refăcut oraşul, întărind fortificaţiile şi construind
palate de asemenea fortificate. Ţinând seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant îl
aveau preoţii, conferind statului un regim teocratic.

“Terasele erau pline de plante de toate felurile"

Calificativul "suspendat", care însoţeşte numele acestor grădini, se datorează relatărilor în

limbile greacă sau latină. În limba greacă cuvântul "kremastos" şi în latină cuvântul "pensilis" au o
dublă semnificaţie: un obiect sau o construcţie care atârnă ("suspendat"), sau o construcţie susţinută de
coloane şi arcade, o terasă, în general un obiect susţinut la o anumită înălţime. Cea mai completă
descriere a grădinilor a realizat-o istoricul Diodor din Sicilia, care atestă că ele se compuneau din
terase etajate în amfiteatru, cu o latură de aproximativ 123 de metri. Terasele erau susţinute de ziduri
de piatră, construite la o distanţă de trei metri unele de altele. Spaţiile dintre ziduri erau acoperite cu
bolţi realizate din blocuri de piatră. Pe aceste blocuri era aşezat un strat de trestie îmbibat în asfalt,
iar deasupra trestiei urma un dublu rând de cărămizi arse. Acestea erau legate între ele cu mortar de
ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a desăvârşi izolarea hidrofugă. Peste foile de plumb era un
strat de pământ, de grosime suficientă pentru a putea prinde rădăcinile celor mai mari arbori.
"Terasele erau pline de plante de toate felurile, în stare să încânte vederea prin mărimea şi
frumuseţea lor", spunea Diodor. Cercetările arheologice întreprinse recent au descoprit ruine ale
marelui palat al lui Nabucodonosor, şi anume poarta principală a oraşului şi templul zeiţei Nin-Mach.
De asemenea, în partea de nord-est a palatului se întrevedeau fundaţiile construcţiei care susţinea,
consideră arheologii, grădinile suspendate. Cercetătorii au mai descoperit şi un coridor central, care
are pe ambele laturi câte şapte camere, corespunzând în general cu descrierile lui Diodor. În afară de
poziţia ruinelor, de modul de construcţie şi de dimensiunile lor, care corespund cu ceea ce se cunoaşte
din descrierile autorilor antici, mai există o probă foarte convingătoare că într-adevăr acestea sunt
ruinele fostelor Grădini suspendate: arhitectul german Robert Koldewey, cunoscut drept cel care a
făcut cele mai multe constatări cu privire la existenţa Babilonului, a găsit trei puţuri situate alăturat, în
serie, unul central cu secţiune pătrată, între celelalte două cu secţiune ovală, care sugerează existenţa
unei maşini hidraulice, care funcţiona probabil pe acelaşi principiu ca un aparat cu găleţi cu lanţuri.
Acest dispozitiv putea da un flux continuu de apă.

Atunci oraş, acum desert

Originea, trecutul şi dovezile referitoare la Grădini sunt contradictorii sau, cel puţin,
incomplete. Însuşi istoricul Herodot, care a lăsat în urma sa scrieri despre Babilon din perioada
domniei lui Nabucodonosor al II-lea, nu a menţionat nimic despre Grădinile suspendate. În plus, aceste
construcţii nu au fost datate în niciun fel în istoria Imperiului Babilonian. Cercetătorii spun că ar putea
fi găsite dovezi în adâncimile râului Eufrat, care, însă, în prezent, nu ar putea fi excavat în condiţii de
siguranţă. Pe terenul vechiului Babilon este astăzi un deşert, aproape total lipsit de vegetaţie. Terasele
grădinilor au dispărut de multă vreme, iar în prezent teritoriul este pustiu. În vârful unei coline mai
există un arbore secular, un “atleth”, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultimă rămăşiţă a
faimoaselor grădini.
Motivul constructiei „Gradinilor Suspendate”

Grădinile suspendate ale Babilonului sunt un exemplu de construcţie gigantică a lumii

Mesopotamiene, o cutezanţă arhitectonică într-o lume care dispunea de cele mai slabe materiale de
construcţie. Legenda, care leagă apariţia acestor grădini suspendate de numele unei regine, are un
sâmbure de adevăr în faptul că ele au fost dăruite de Nabucodonosor al II lea uneia din soţiile sale.
Aceasta, pe nume Amitis sau Amuhea, era născută în Media muntoasă, fiind fiica regelui Ciaxares.
Tânăra soţie avea nostalgia peisajului muntos, verde si a aerului curat, ceea ce lipsea, în totalitate,
câmpiei nesfarşite din jurul Babilonului. Pentru a vorbi de „Grădinile suspendate” este absolut necesar
să amintim de marele complex în care erau organic inglobate — Palatul Regal.

Mărturii despre oraşul regal se găsesc în scrierile unui număr însemnat de istorici, cu deosebire greci şi
latini. Printre aceştia se pot aminti: Herodot, Ctesias, Megastene, Berosius, Diodor din Sicilia, Quintus
Curtius Rufus, Filon din Bizant, Flavius Josephus, Strabon si alţii. Palatul a fost construit de
Nabucodonosor al II lea şi era amplasat pe malul stâng al Eufratului, într-un meandru, în zona centrală
a Babilonului. Marele cartier de pe malul stâng al fluviului avea două nuclee: palatul regal şi zona
templelor lui Marduk, (protectorul oraşului) şi a lui Bel (întemeietorul oraşului).
 Cele două nuclee erau unite prin marea cale a Procesiunilor, ce se încheia în apropierea
palatului, cu grandioasa „Poartă Iştar”. Palatul avea dimensiuni impresionante: 200 m lăţime (nord-
sud) şi 330 m lungime (est-vest). Cinci curţi interioare erau înconjurate de un număr impresionant de
încăperi, coridoare si sali. Curţile dinspre vest (primele două) adică dinspre fluviu aveau dispuse,
împrejur, încăperile şi sălile regale. Curtea a treia şi centrală era înconjurată de sălile de recepţie,
dintre care, la sud, se distingea sala tronului. Curtea a patra, cu încăperile adiacente, servea curtenilor
ce locuiau la palat. Curtea a cincea, cea dinspre Calea Procesiunilor, unea încăperile destinate gărzilor
palatului. Amplitudinea sălii tronului se remarca prin lungimea de 52 metri şi lăţimea de 17 metri (
proporţie 3/1). Era mărginită de un zid de 6 m grosime, de un alb imaculat. Singura ornamentaţie a
acestui perete vast o reprezenta nişa în care se găsea tronul regelui. Curtea spre care se deschidea sala
tronului era, însă, bogat ornamentată cu cărămidă smălţuită, figurând o colonadă colorată în galben pe
un fond azuriu. Deasupra, o friză ornamentală folosea ca element decorativ amplificat, floarea de
margareta, cu centrul galben şi petale albe.

Pentru a impresiona cu puterea constructivă a lui Nabucodonosor al II lea, istoricul roman de

origine iudee, Flavius Josephus, afirmă că palatul a fost isprăvit în numai cinsprezece zile. Dacă se
putea ridica în aşa scurt timp un palat de o bogăţie extraordinară, inseamnă, că numai materialul foarte
uşor de prelucrat poate fi cauza. Aceluiaşi material i se datorează şi dispariţia completă a construcţiei
care nu mai este marcată decât de nişte resturi mizere de fundaţii şi de un leu de piatră grosier şi lucrat
fără talent.
După scurt timp, Nabucodonosor al II-lea a îmbogăţit reşedinţa sa cu o lucrare care va prelungi şi ea,
în istorie, faima Babilonului — „Grădinile suspendate”.

Cea mai amănunţită descriere a „Grădinilor suspendate” a făcut-o Diodor din Sicilia.
Observaţiile sale, ale lui Strabon şi ale lui Quintus Curtius Rufus au dus la imaginarea unei
reconstituiri teoretice a construcţiei.

Ridicarea „Grădinilor suspendate” a beneficiat de existenţa unei neînsemnate coline de pe malul

Eufratului, de numai 15 m. Colina se găsea în colţul de nord-est al palatului regal şi a fost încorporată
incintei acestuia. Dimensiunile de la baza grădinilor, ale primei terase, erau ale unui patrulater cu
latura medie de 243 m. Suprafaţa „Grădinilor suspendate” se prezenta sub forma unui trapez. Existau
patru terase care aveau suprafaţe din ce în ce mai mici. Terasele se sprijineau pe stâlpi, cu secţiunea
pătrată având latura de 22 picioare (adică circa 6,8 m). Stâlpii erau aşezaţi la o distanţă de numai 10
picioare (adică 3 m). Prima terasă era aşezată pe 625 stâlpi (25×25). Terasa următoare se sprijinea pe
numai 441 stâlpi (21×21), a treia pe 289 stâlpi (17×17) iar a patra pe 169 stâlpi (13×13). Pentru ultima
terasa rezulta o lungime a laturei de numai 123 m. Fiecare terasă se retrăgea pe părtile laterale cu 2
stâlpi, iar în fată, cu patru stâlpi. Latura a patra era verticală şi se afla în partea opusă fluviului, lângă
zidul de incintă.

Pentru a stabili inălţimea „Grădinilor suspendate” trebuie ţinut cont de înălţimea colinei (15 m)
pe care erau amplasate incă patru nivele a câte 50 picioare (adică a câte 15,4 m). In total rezultă o
inălţime de 250 picioare (77 m) care este în concordanţă cu dimensiunile enuntate de Diodor din
Sicilia. El afirma că cea de a doua incintă a palatului regal era de 50 orgi (90 m) iar a citadelei mai
ridicată. De aici rezultă că, pe porţiunea cea mai înaltă, grădinile se ridicau între 77 şi 90 m, fapt ce le
făcea sa domine întregul oraş cât si intinderile inconjuratoare. Apăreau ca o deosebit de bogată în
vegetaţie, ca o explozie verde spre cerul torid.

Descrierile istoricilor referitoare la „Gradinile Semiramidei”

Diodorus Siculus (Diodor din Sicilia)

În descrierile care sunt cele mai complete, Diodor din Sicilia spunea: „Zidurile, solid construite, cu
mare cheltuială, aveau o grosime de 22 picioare şi fiecare deschidere avea 10 picioare. Platformele
erau compuse din blocuri de piatră, a căror lungime era de 16 picioare (5 m) şi lăţime de 4 picioare
(1,25 m). Aceste blocuri erau acoperite de un strat de trestii îmbibate în asfalt; pe acest strat urma un
dublu rănd de cărămizi arse, legate cu asfalt; acestea, la răndul lor, erau acoperite cu foi de plumb,
pentru a impidica infiltrarea apei şi pătrunderea acesteia în fundaţie. Pe acest strat se găsea un strat
de pămănt vegetal suficient ca cei mai mari arbori să prindă rădăcini. Acest sol artificial era plin de
arbori din toate speciile, în stare de a fermeca privirea, prin mărimea şi frumuseţea lor.”

Strabon reluând descrirea „Grădinilor suspendate” arăta că: „aceste grădini, imens pătrat cu latura de
4 pletri, se compun din mai multe niveluri formate din terase sprijinite pe arcade, ale căror formă
cubică arcade, bolţi au fost construite numai din cărămizi arse la foc şi asfalt. La terasa superioară se
ajunge printr-o imensă scară formată din gradene de-a lungul cărora erau dispuse maşini hidraulice
destinate să ridice apa din Eufrat şi care funcţionau fără întrerupere prin efortul unor oameni special
insărcinati cu această grijă.”
Strabon – mare istoric al antichitatii

Din compararea celor două relatări trebuie reţinut că terasele nu erau confecţionate decât din cărămizi
cu izolatie de asfalt si eventual de plumb. Varianta lui Diodor care presupunca grinzi de piatră a fost
confirmată de săpăturile arheologice. O altă concluzie se desprinde privind suprafaţa geometrică a
grădinilor. Rezultă că terasele erau pătrate, dar erau suplimentate de suprafeţe folositoare pentru scări,
scurgeri, ornamente şi instalatii.

O a treia concluzie asupra căreia trebuie să ne oprim este irigarea acestor terase. Diodor aminteşte de
existenţa unei coloane goale de la vârf până la bază. Săpăturile arheologice au dat la iveală un puţ
diferit de tot ce s-a găsit în Babilon şi în lumea antică. Este vorba de trei tuburi alăturate: unul central
cu secţiune pătrată şi două exterioare, cu secţiune ovală. Concluzia este că acest complex de puţuri
constituia corpul unei instalatii ce funcţiona pe principaliul tracţiunii de găleţi cu lanţuri. Deci irigarea
se asigura prin această instalaţie centrală prin ridicarea continua a apei şi prin alte sisteme de
distribire pe fiecare terasă, alături de sisteme de scurgere şi evacuare a surplusului. Se poate ca pe
laterale, conform spuselor lui Strabon, să fi existat instalaţii hidraulice complementare, dar elementul
esenţial este puţul triplu de ridicare a apei.

Din scrierile lui Quintus Curtius Rufus răzbătea impresia extraordinară pe care o creau grădinile
suspendate ale Babilonului. Despre ultima terasă spunea: „Aceasta poartă arbori atât de viguroşi,
încât trunchiurile lor au 8 coţi grosime (3,15m) şi picioare inâlţime (14,8 m) şi produc atâtea fructe ca
şi cum ar creşte în terenul lor natural. Şi în vreme ce timpul distruge nu numai operele mâinilor
omeneşti, dar pana la urmă, natura însăşi, acestă terasă apăsată de o incărcare atât de mare şi de
rădăcinile atâtor arbori, se păstrează intactă astfel că de departe se pare că vezi o pădure care
încununează un munte.”
Gradinile Suspendate din Babilon (pictura de Ferdinand Knab)

În secolul al XIX-lea, pe locurile „Grădinilor suspendate” se mai găsea un arbore celebru,

numit de băştinaşii arabi „atleh”. Toţi spuneau că acel arbore înfrunzea cu două milenii şi
jumătate în urmă in grădinile Babilonului. Micul munte, plin de vegetaţie viguroasă, a dispărut în
mijlocul unei întinderi deşertice.

Până la venirea arheologilor moderni, un singur arbore milenar a rămas de strajă, parcă predestinat,
pentru a arăta lumii locul unor măretii apuse. Arborele este o specie de Tamarix Orientalis şi
reprezintă un martor viu al dorintei umane de bucurie, de incantare şi de desfătare, în mijlocul naturii,
chiar dacă aceasta a fost dirijată şi modelată tot de om.

„Grădinile Suspendate” sunt al doilea mare monument pe care Nabucodonosor al II-lea l-a dăruit
Babilonului pentru a transfera oraşul din istorie în legendă.
Grădinile suspendate ale Semiramidei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gravură din secolul al XVI-lea de pictorul olandez Martin Heemskerck.

Conform tradiției, grădinile nu erau "suspendate", ci creșteau pe terasele și acoperișurile palatului lui
Nabucodonosor.

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon, au fost construite de
regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis (Amuhea). Ele
figurau în antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în
special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele
Ninus întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (Semiramis). După
informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau
în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre
ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub
terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele
relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci
fiind dărâmat și Turnul Babel.

Cadrul geografic și evoluția istorică

Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul
înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La
popoarele orientale din antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești.
Această mentalitate a făcut pe vechii perși să numească grădinile lor "raiuri".
Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende,
el ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele Ninus, soțul
miticei regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată, marcată de rivalitățile și războaiele
cu asirienii, Babilonul reușește pe la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. să-și consolideze hegemonia.
Conducător al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 î.Ch.), fondator al dinastiei caldeene. Fiul și
urmașul acestuia, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind fortificațiile și
construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de structura religiei babiloniene, rolul
predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic.

Grădinile suspendate în scrierile vechilor autori

Descrierea Babilonului de către Herodot corespunde, cu unele rectificări, cu rezultatul
săpăturilor arheologice. Orașul avea mai multe ziduri de incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis
era cuprins în interiorul primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două cartiere,
unul care cuprindea palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil (sau Bel, după denumirea semită),
ambele pe malul stâng al Eufratului.
În colțul de nord-est al palatului, lângă poarta zeiței Iștar, se aflau grădinile suspendate. După cum
spune Diodor din Sicilia - repetând probabil cele spuse de Ctesias, a cărui operă s-a pierdut - grădinile
au fost construite de Nabucodonosor pentru una din soțiile sale, Amytis, fiica
regelui Cyaxares al Mezilor, care regreta peisajul muntos, cu vegetație bogată al ținutului natal.
Atribuirea grădinilor reginei Semiramida este cu mare probabilitate de domeniul legendei.
Calificativul "suspendat", care însoțește numele acestor grădini, se datoreaza relatărilor în limbile
greacă sau latină. În limba greacă cuvântul "kremastos" (κρεμαστος) și în latină cuvântul "pensilis" are
o dublă semnificație: un obiect sau o construcție care atârnă ("suspendat"), sau o construcție susținută
de coloane și arcade, o terasă, în general un obiect susținut la o anumită înălțime.
Cea mai completă descriere a grădinilor se datorează lui Diodor din Sicilia, care arată că ele se
compuneau din terase etajate în amfiteatru, cu o latură de aprox. 123 m. Terasele erau susținute de
ziduri de piatră, construite la o distanță de trei metri unele de altele. Spațiile dintre ziduri erau
acoperite cu bolți realizate din blocuri de piatră. Pe aceste blocuri era așezat un strat de trestie îmbibat
în asfalt, deasupra trestiei urma un dublu rând de cărămizi arse, legate între ele cu mortar de ipsos,
acoperite cu foi de plumb, pentru a desăvârși izolarea hidrofugă. Peste foile de plumb era un strat de
pământ, de grosime suficientă pentru ca să poată prinde rădăcinile celor mai mari arbori. Diodor
spune: "...Terasele erau pline de plante de toate felurile, în stare să încânte vederea prin mărimea și
frumusețea lor".
În grosimea teraselor erau amenajate galerii și camere, care primeau lumina lateral, pe o singură latură,
în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau în față priveliștea unei grădini, care se
rezema pe terasele nivelului inferior.
Pentru stropitul grădinilor se foloseau mașini hidraulice, care urcau apa din Eufrat la diferitele
niveluri. Pe sub rădăcinile plantelor erau o serie de canale, care umezeau neîncetat pământul. Datorită
posibilităților întreținerii unei continue umidități, pe terase au putut să crească nu numai bogate partere
de flori, dar și pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc.

Cercetări arheologice
Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence
Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă
de Robert Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina El Kasr (în arabă: "castelul"
sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și
templul zeiței Nin-Mach. În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției
care susținea probabil Grădinile suspendate. S-a descoperit și un coridor central, care are pe ambele
laturi câte șapte camere, corespunzând în general cu descrierile lui Diodor. În afară de poziția ruinelor,
de modul de construcție și de dimensiunile lor, care corespund cu ceea ce se cunoaște din descrierile
autorilor antici, mai există o probă foarte convingătoare că într-adevăr acestea sunt ruinele fostelor
Grădini suspendate: Robert Koldewey a găsit trei puțuri situate alăturat, în serie, unul central cu
secțiune pătrată, între celelalte două cu secțiune ovală, care sugerează existența unei mașini hidraulice,
care funcționa probabil pe același principiu ca un aparat cu găleți cu lanțuri. Acest dispozitiv putea da
un flux continuu de apă.
Pe terenul vechiului Babilon este astăzi un deșert, aproape total lipsit de vegetație. Terasele grădinilor
au dispărut de multă vreme, în locul splendorii de altădată, deșertul dă o impresie de tristețe. În vârful
unei coline mai există un arbore secular, un atleth, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultimă
rămășiță a faimoaselor grădini.

O nouă ipoteză
Dr Stephanie Dalley, de la Universitatea Oxford, a emis o nouă ipoteză cu privire la locul unde s-ar fi
aflat grădinile suspendate. Pe baza reinterpretării vechilor inscripții asiriene, ea presupune că grădinile
suspendate ar fi fost ridicate de regele Senaherib în localitatea Ninive din Asiria, în apropiere de
actuala localitate Mosul din Irak.[1]
Gradinile suspendate ale Semiramidei
Gradinile suspendate ale Semiramidei au fost construite de catre regele Nabucodonosor pentru
alinarea nostalgiei sotiei sale Amitys. Spre marele nostru regret aceasta minune nu s-a pastrat
pana in zilele noastre. Au ramas doar relatarile contemporanilor.
Legenda
Potrivit unei legende, Gradinile suspendate ale Semiramidei au fost construite de catre regele
Nabucodonosor (605-562 i.Chr) la rugamintea sotiei sale Amitys sau Amuhea. Ea era coplesita
de tristete, din pricina peisajului monoton al Babilonului. Afland acestea, regele a poruncit sa fie
construita o gradina pentru a o bucura pe regina, in timpul indelungatelor sale absente.

Descrierea
Istoricul Diodor din Sicilia afirma ca aceste gradini se intindeau pe o suprafata de 15.000 de
metri patrati, fiind dispuse pe patru nivele, cu inaltimea totala de 77 metri. Fiecare nivel a fost
construit pe placi de piatra, care erau acoperite cu smoala, mortar si ipsos. Deasupra se asezau
foi de plumb, peste care era pus un strat de sol, cu o grosime suficienta pentru a planta flori si
arbori. Intre terasele construite pe coloane erau ridicate scari de acces. Sub ele erau amenajate
camere racoroase, destinate familiei regale. In gradini cresteau arbori si plante de toate felurile
si speciile.
Apele Eufratului irigau aceasta adevarata gradina botanica printr-un sistem foarte sofisticat. Se
presupune ca apa ajungea pana pe terasa superioara, de unde curgea in cascade si mici raulete,
care mentineau solul umed.
Soarta ulterioara a reginei nu se cunoaste.
Gradinile suspendate ale Semiramidei poarta numele reginei Asiriei. Semiramida a trait cu mult
timp inaintea construirii gradinilor. Se presupune ca ea a avut ideea acestui proiect.

Legenda spune ca Semiramida i-a cerut unui rege asirian, ca rasplata pentru dragostea ei,
permisiunea sa conduca tara, timp de trei zile. Primind acordul, ea a poruncit ca regele sa fie
omorat. Acest ordin a fost indeplinit imediat. Asa a devenit regina Asiriei. Ea a dus numeroase
razboaie cu vecinii. La sfarsitul vietii s-a transformat in porumbita si a zburat din palat.
Nu se stie de ce numele si legenda ei s-au contopit cu gradinile suspendate.
Timpul a distrus minunea lumii
Dupa moartea lui Nabucodonosor, Babilonul a fost cucerit de persani, iar apoi de catre ostile lui
Alexandru Macedon. Renumitul comandant a dorit sa transforme acest oras in capitala
imperiului sau, dar s-a imbolnavit si a murit subit. Dupa moartea sa, Babilonul a intrat intr-o
perioada de declin. Palatul a inceput sa cedeze in fata timpului, vantul si apele revarsate ale
Eufratului distrugand orasul. Fundatiile coloanelor au fost si ele distruse, iar terasele gradinii s-
au prabusit.
Numai datorita cercetarilor arheologice si scrierilor istoricilor Greciei antice a devenit posibila
cunoasterea istoriei Turnului Babel si Gradinilor suspendate ale Semiramidei.
Primele investigatii moderne au fost intreprinse de o misiune franceza, condusa de Fulgence
Fresnel in anii 1852-1855. Sapaturile arheologice, efectuate in colina El Kasr, au dus la
decoperirea ruinelor marelui palat al lui Nabucodonosor. In partea de nord-est a palatului s-au
pus in evidenta fundatiile acestei constructii. S-a descoperit si un coridor central, care are pe
ambele laturi cate sapte camere, corespunzand, in general, cu descriere lui Diodor din Sicilia.
Pe terenul vechiului Babilon este astazi un desert, aproape total lipsit de vegetatie. Terasele
gradinilor au disparut de multa vreme, in locul splendorii de altadata, ramanand o urma de
tristete.
In varful unei coline mai exista un arbore secular, considerat de unii nostalgici ca fiind o
ramasita din Gradinile suspendate ale Semiramidei.

Anul constructiei:
Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.

Anul constructiei:
Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.
Locatie:
In Babilon, pe partea estica a Eufratului, aproximativ la 50 de km sud de Bagdadul
de azi din Irak.
Istorie:
Aceste gradini despre care nu se poate spune cu siguranta ca au existat, se presupune
ca au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea, fiul lui Hamurabi. El le-a
construit pentru una dintre sotiile sale bolnave, pentru a-i alina dorul de muntii si
gradinile din locul ei natal numit Media. De asemenea mai exista o teorie, mai putin
crediblila insa, ca aceste gradini au fost construite de Semiramiza, regina asiriana, in
al cincilea ei an de domnie. Ceea ce ridica un mare semn de intrebare privind
existenta acestor gradini este faptul ca nici unul dintre cei care au lasat in scrierile lor
date despre Babilon, nu au vazut cu proprii ochi aceste gradini. Insasi tablele ramase
din timpul lui Nabucodonosor nu contin date despre Gradinile Suspendate, ci numai
despre descrierea palatului, a orasului Babilon si ale zidurilor acestuia. Arheologii
inca mai cauta dovezi evidente despre aceste gradini pentru a trage o concluzie reala
cu privire la existenta lor.
Descriere:
Philo din Bizant spune despre aceste gradini: “Gradinile Suspendate au plante
cultivate deasupra nivelului solului si radacinile copacilor sunt infipte intr-o terasa
superioara mai degraba decat in pamant. Intreaga greutate este sustinuta de coloane
de piatra. Apa era ridicata cu un sistem de scripeti si curgea de sus pe canale special
amenajate. Aceste ape irigau intreaga gradina saturind radacinile plantelor si tinind
umeda intreaga zona. Aceasta face ca iarba sa fie permanent verde si copacii bine
dezvoltati."
Geograful grec Strabo, care a descris gradinile in secolul I I.C., a spus: "Gradinile
constau in terase ridicate una deasupra celeilalte sprijinite pe stalpi cubici. Terasele
erau goale si umplute cu pamant pentru a permite copacilor de dimensiuni mari sa fie
plantati."
Se crede ca Gradinile Suspendate erau un munte artificial construit pe terase
suprapuse inlte de la 23 la 91 de metri si lungi de 122 de metri. Aceste terase erau
sustinute de coloane din piatra. Apa pentru irigarea plantelor era ridicata in mod
mecanic cu galeti prinse pe un cablu intins intre 2 roti imense.

A doua minune a lumii avea cu aproape doua sute de ani mai putin decat piramida lui Keops. Contemporanii lui

Antipater au putut sa o viziteze la Babilon, care era fara indoiala prima metropola a omenirii, insa aflat deja in ruina in

cea mai mare parte inca din secolele al III-lea sau al IV-lea i. H. Persii si macedonienii distrusesera cetatea Uruk, din

secolul al VII-lea i. H. Turnul Babel din Vechiul Testament fusese transformat in cenusa cu mult timp inainte de

Antipater. Existau totusi "Gradini Suspendate ale Semiramidei", a doua minune a lumii. Era vorba de sapte terase
construite din dale de piatra masurand fiecare 5, 45 metri lungime si 1, 35 metri latime. Aceste dale erau asezate

precum grinzile pe tavanul unei pivnite. Fiecare terasa se afla cu aproape 5 metri deasupra celei de sub ea, ceea ce

dadea impresia unei scari gigantice. Direct peste aceste dale se gasea un strat de trestii lipite care asigura etanseitatea;

deasupra se adaugau doua randuri de tigle arse, lipite cu ipsos. Pentru ca etanseitatea sa fie perfecta, s-a turnat un

strat de plumb topit. Deasupra tuturor acestora era un strat de pamant arabil, gros de 3 metri, in care puteau prinde

radacini chiar arbori de mari dimensiuni.

Gradinile palatului nu erau atunci ceva extraordinar in sine. Dar gradinile suspendate din Babilon erau totusi unice pe

plan arhitectonic. Si nu era cel mai mic dintre meritele sale faptul ca avea un sistem ingenios de irigatii, compus din

fantani adanci, canale, mici lacuri si jocuri de...

Gradinile Suspendate ale Babilonului“, reacreate in China

Absente din lume pentru mai mult de 2.500 de ani, Gradinile suspendate ale Semiramidei,
construite de regele Nabucodonosor al II-lea, in jurul anului 600 I.C., au reaparut in metropola
Shanghai. E drept, la o scara redusa si ca parte a unui ansamblu rezidential de lux. Uriasele
gradini ale Babilonului – considerate una dintre cele sapte minuni ale lumii antice – ocupau o
suprafata de 15.000 metri patrati si se ridicau in patru terase pana la 77 metri inaltime.
Pe terase erau plantati arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind inalti de 24 metri. Sub terase,
sprijinite pe mai multe coloane, se gaseau camere racoroase pentru familia regala.
Pe terase erau plantati arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind inalti de 24 metri. Sub terase,
sprijinite pe mai multe coloane, se gaseau camere racoroase pentru familia regala.

Dupa unele relatari, se pare ca vestitele gradini au fost daramate de persi, in timpul ocuparii
Babilonului, tot atunci fiind distrus si Turnul Babel. Revenind la Shanghai, sa spunem ca dezvoltatorii
proiectului aproape ca au finalizat aceasta impunatoare constructie din districtul Putuo, complex
rezidential amplasat undeva de-a lungul raului Suzhou. In ultimii ani, China si-a castigat reputatia de
tara care construieste o gama larga de replici iconice masive, permitand turistilor sa vada toata lumea
fara a parasi teritoriul statului.