Sunteți pe pagina 1din 41

II.

Audit statutar al situatiilor financiare (13 intrebari)

40. Durata de transformare a resurselor în folosinţa este un indicator care exprimă funcţia
de intermediere a unei bănci şi se determină ca raport între:
a) activele şi pasivele băncii;
b) durata medie a folosinţelor şi durata medie a resurselor;
c) activele bilanţiere şi cele în afara bilanţului.

Raspuns
Durata de transformare a resurselor în folosinţa este un indicator care exprimă funcţia de
intermediere a unei bănci şi se determină ca raport între durata medie a folosinţelor şi durata
medie a resurselor;

41. Marja netă a dobânzii la o bancă se calculează ca un raport între:


a) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi active totale minus active nevalorificate;
b) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi venituri bancare;
c) dobânzi încasate minus dobânzi plătite şi totalul activelor bancare (bilanţiere şi
nebilanţiere).

Raspuns
Marja neta a dobanzii se calculeaza ca raport intre veniturile nete din dobanzi si activele
valorificabile totale. Nivelul standard al acestui indicator este de 5 - 7%.
Deci raspunsul corect este a)

42. Ce rol are raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci:
a) instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi instrument de
confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate;
b) instrument de garantare a fidelităţii situaţiilor financiare în faţa publicului;
c) instrument de raportare prevăzut prin contractul de prestări de servicii.

Raspuns
Raportul de audit are un triplu rol:
1. instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare;
2. instrument de confirmare a încrederii acţionarilor, publicului în situaţiile financiare
prezentate de entitatea auditată;
3. instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii
auditate
Deci raspunsul corect este a)

43. Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii; aceasta reprezintă pentru
auditor:
a) o responsabilitate de bază;
b) o responsabilitate secundară;
c) o responsabilitate adiţională.

1
Raspuns
Deoarece in paragraful referitor la aria de cuprindere se prezinta o descriere a acţiunilor
întreprinse de auditor în cazul auditului efectuat se menţioneză faptul că auditorul a aplicat
standardele de audit şi afirmă că auditul este configurat astfel încât să se obţină o asigurare
rezonabilă privind faptul că situaţiile financiare nu conţin prezentări eronate semnificative.
Includerea acestui paragraf, in Raport, sugerează faptul că auditorii răspund numai de descoperirea
erorilor semnificative, nu şi de identificarea erorilor minore, care nu afectează deciziile
investitorilor. Utilizarea formulei „asigurare rezonabilă” sugerează faptul că de la un audit nu se
poate aştepta să se elimine complet probabilitatea existenţei unor prezentări eronate semnificative
în situaţiile financiare. Un audit oferă un nivel înalt de asigurare, dar nu reprezintă o garanţie
absolută. Acest paragraf afirmă că auditorul evaluează caracterul adecvat al respectivelor principii
contabile şi estimări folosite de conducere, precum şi al informaţiilor prezentate în situaţiile
financiare.
Deci pentru auditor tinerea corecta si la zi a registrelor contabile ale bancii reprezinta o
responsabilitate secundara.

44. În cazul unei opinii fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii, acesta se situează:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) într-o notă anexă la raportul de audit.

Raspuns
Raportul de audit fără rezerve, dar cu paragraf explicativ îndeplineşte criteriile unui audit
complet cu rezultate satisfăcătoare şi cu situaţii financiare care prezintă o imagine fidelă, însă
auditorul consideră că este important sau necesar să ofere si informaţii suplimentare .
Cele mai frecvente cazuri de adăugirii de paragrafe sunt:
1 Absenţa aplicării consecvente a principiilor contabile,
2 Îndoieli cu privire la principiul continuităţii activităţii,
3 Auditorul acceptă o abatere de la principiile general acceptate,
4 Dorinţa auditorului de a evidenţia un anumit aspect,
5 Rapoarte care implică alţi auditori.

Obiectivul adăugării unui paragraf este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind
conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu
afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi
precizează, în general, că acesta nu constituie o rezervă.
Deci raspunsul corect este b)

45. În cazul unei opinii, alta decât cea fără rezerve, motivele se situează:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) numai în notele anexe la raportul de audit.

2
Raspuns
O opinie cu rezerve trebuie exprimată atunci când auditorul ajunge la concluzia că nu poate
fi exprimată o opinie fară rezerve, şi că efectul unui dezacord cu conducerea nu este atat de
semnificativ şi de profund încât să necesite o opinie contrară, sau o imposibilitate de exprimare a
opiniei.
Motivele exprimarii acestei opinii se prezinta înaintea paragrafului de opinie, deci
raspunsul corect este a).

46. Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci:
a) patru;
b) una;
c) depinde de numărul elementelor probante.

Raspuns
Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare care fac obiectul auditului,
inclusiv data şi perioada acoperită de situaţiile financiare. De asemenea raportul de audit conţine o
declaraţie asupra faptului că responsabilitatea întocmirii situaţiilor financiare revine conducerii
entităţii auditate şi o declaraţie privind responsabilitatea auditorului care constă în exprimarea unei
opinii asupra situaţiilor financiare rezultată în urma auditului.
In raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei banci se inscrie doar o opinie.

47. Prezentaţi cel puţin şapte caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul
contractual.

Raspuns

Auditul statutar se înscrie prin definiţie într-un cadru stabilit de lege şi îşi are originea în
legea 31/1990; numai în acest context auditorul, denumit si comisar de conturi, auditor statutar,
censor, exercita o misiune de audit in aplicarea textelor legale
Caracteristicile ce deosebesc auditul statutar de auditul contractual sunt:
a) Numirea auditorului statutar se face de către adunarea generală a acţionarilor sau
asociaţilor (AGA). Aceasta înseamnă că auditorul statutar este numit de către deţinătorii de capital
ai societăţii; într-un anumit fel înseamnă că auditorul statutar este în serviciul acţionarilor cărora le
aduce o securitate relativă asupra situaţiilor financiare ale societăţilor lor.
b) Orice auditor statutar e mandatat, de regulă, pentru o durată de 5-7 ani; ceea ce
determina că misiunea de audit de bază este o misiune plurianuală, ceea ce permite auditorului să
progreseze în cunoaşterea întreprinderii şi să abordeze în mod privilegiat anumite aspecte
specifice.
c) Auditorul statutar emite în toate cazurile un raport de audit care are un conţinut strict
normat, el neputând să „inventeze" un alt mod de raportare.
d) Auditorului statutar îi este specifică o anumită conduită deontologică precis stabilită prin
codul etic.
e) Misiunea de audit statutar are un caracter permanent, ceea ce înseamnă că auditorul poate
face controale în societăţi în orice moment al exerciţiului; în practică, însă, el se rezumă la 2 sau 3
intervenţii principale din raţiuni de buget şi pentru a nu perturba activitatea întreprinderii şi anume:

3
intervenţii pentru analiza şi evaluarea controlului intern, pentru inspecţia fizică (inventariere) şi
pentru revizia situaţiilor financiare; pentru societăţile cotate mai există o intervenţie asupra
situaţiilor financiare semestriale.
f) Auditul statutar se efectuează numai prin sondaj şi deci nu are loc o validare exhaustivă a
tratamentului contabil al tranzacţiilor şi fluxurilor exerciţiului
g) Auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societăţii; el păstrează o anumită
distanţă şi nu poate da sfaturi sau efectua lucrări care presupun substituirea conducătorilor
întreprinderii - client.
Spre deosebire de auditul statutar, auditul contractual se realizează la cererea unui client şi
nu în realizarea unei obligaţii legale; obiectivele auditului sunt stabilite prin contract în funcţie de
aşteptările clientului şi pot fi foarte diferite de la un audit la altul.
Ca un exemplu, conducerea unei întreprinderi sau acţionarii săi pot solicita un audit financiar
- contabil al întreprinderii lor, fie pentru că ei consideră că situaţiile financiare nu sunt fiabile, fie
că vor să aibă o cunoaştere aprofundată a situaţiei financiare la un moment dat; în acest caz, un
cabinet de audit sau de experţi contabili aduce o opinie independentă în legătură cu problemele
ridicate; tot astfel, când un terţ doreşte să ia o participaţie într-o întreprindere; o societate mamă
poate cere unui auditor sau expert contabil să efectueze un audit la o filială etc

48. Prin ce se deosebeşte o misiune de audit bazată pe proceduri convenite de o misiune de


audit statutar?

Raspuns
Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprimă nici o asigurare. El întocmeşte
în mod simplu un raport asupra faptelor constatate; utilizatorii raportului sunt cei care evaluează
procedurile puse în lucru şi constatările făcute de auditor şi trag propriile concluzii din lucrările
auditorului.
Intr-o astfel de misiune, auditorul pune în lucru proceduri de audit definite de comun acord
cu clientul şi cu toţi beneficiarii rezultatelor acestor lucrări. Destinatarii raportului isi sintetizeaza
ei înşişi concluziile din lucrările auditorului.
Acest raport se adresează exclusiv părţilor care au convenit procedurile de pus în lucru, căci
terţii care ar putea ignora motivul alegerii acestor proceduri, riscă să interpreteze eronat rezultatele.

49. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

Raspuns
Misiunea de compilare constă, în general, în efectuarea unei sinteze a informaţiilor detaliate
în scopul prezentării sub o formă rezumată, inteligibilă. Procedurile puse în lucru nu permit şi nici
nu-şi propun, furnizarea vreunei asigurări asupra informaţiilor financiare; utilizatorii informaţiilor
financiare astfel compilate beneficiază însă de încrederea că lucrările respective au fost efectuate
de un profesionist contabil posesor al competenţelor necesare.
O misiune de compilare cuprinde în general pregătirea situaţiilor financiare (complete sau
nu) dar şi colectarea, clasarea şi sinteza altor informaţii financiare.
Intr-o misiune de compilare auditorul trebuie să respecte regulile generale de etică şi anume:
integritatea, obiectivitatea, corn petenţa profesională, confidenţialitatea, profesionalismul şi
respectul faţă de normele tehnice şi profesionale. Independenţa nu este o cerinţă dar dacă auditorul
nu este independent trebuie să facă o menţiune în raport.

4
Contabilul trebuie să se asigure că nu există nici o neînţelegere cu clientul în ce priveşte
termenii misiunii şi de faptul ca si clientul este de acord în ce priveşte:
- natura misiunii, inclusiv faptul că nu constituie nici un audit, nici un examen limitat şi, în
consecinţă, nici o asigurare nu va fi furnizată;
- faptul că nu poate aştepta ca misiunea să descopere erori sau ilegalităţi;
- natura informaţiilor ce vor fi furnizate;
- faptul că conducerea întreprinderii este responsabilă de exactitatea şi exhaustivitatea
informaţiilor financiare compilate;
- referenţialul contabil pe baza căruia vor fi compilate informaţiile financiare şi că orice
abatere de la acesta va fimenţionată;
- obiectivul şi difuzarea informaţiilor compilate;
- forma raportului.

50. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?

Raspuns

Prin Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 800 se stabilesc procedurile şi principiile
fundamentale precum şi modalităţile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale.
Misiunile de audit speciale se pot referi la:
- situaţii financiare, diferite de standardele internaţionale de raportare financiară şi de
normele naţionale;
- conturi sau elemente de bilanţ sau rubrici din situaţiile
- respectarea clauzelor contractuale;
- situaţii financiare condensate (rezumate);
Auditul trebuie să examineze şi evalueze concluziile trase din elementele probante reunite în
timpul misiunii de audit specială pentru a determina dacă ele pot servi ca bază a opiniei sale care
trebuie să fie scrisă şi clar exprimată.
Inaintea acceptării unei astfel de misiuni, auditorul trebuie să se asigure de existenţa unui
acord cu clientul asupra naturii precise a misiunii, formei şi conţinutului raportului ce va fi emis.
Pentru a se asigura că raportul nu va fi folosit în alte scopuri decât cel prevăzut, auditorul
poate să precizeze limitele la care sunt supuse difuzarea şi utilizarea raportului.

51. Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra respectării clauzelor contractuale?

Raspuns
Obiectivul unei misiuni de examinare pe bază de proceduri contractuale constă în punerea în
lucru, de către auditor, a procedurilor şi tehnicilor de audit care au fost definite în prealabil de
comun acord cu întreprinderea-client şi eventual terţii interesaţi şi în comunicarea constatărilor
rezultate din lucrările misiunii.
Intrucât auditorul prezintă un raport numai asupra constatărilor reieşite din procedurile
convenite, nici o asigurare nu este furnizată în raportul său; destinatarii raportului sunt cei care
evaluează procedurile şi constatările auditorului şi trag ei înşişi propriile lor concluzii din lucrările
auditorului.

5
Raportul se adresează exclusiv părţilor cu care s-au convenit procedurile de lucru, căci alţi
utilizatori ar ignora motivele punerii în lucru a procedurilor şi riscă să interpreteze greşit
rezultatele.
Auditorul trebuie, în astfel de misiuni, să respecte regulile de către: integritate, obiectivitate,
competenţă profesională, confidenţialitate, profesionalismul şi respectul faţă de normele tehnice şi
profesionale. Independenţa nu este o exigenţă pentru astfel de misiuni; dacă totuşi auditorul nu
este independent va face menţiune în raportul său.
Din raportul asupra constatărilor reieşite asupra examenului pe bază de proceduri convenite
nu pot lipsi elementele următoare:
- titlul;
- destinatarul (în general este clientul care a angajat lucrarea);
- identificarea informaţiilor financiare sau nefinanciare specifice care au fost supuse
procedurilor convenite;
- o menţiune precizând că procedurile aplicate sunt cele convenite cu destinatarul
raportului;
- o menţiune care confirmă că misiunea s-a derulat conform Standardelor Internaţionale de
Audit aplicabile sau normelor şi practicilor naţional aplicabile;
- menţiunea faptului că auditorul nu este independent (dacă este cazul);
- obiectivul misiunii;
- lista procedurilor specifice puse în lucru;
- descrierea constatărilor, inclusiv o detaliere a erorilor şi abaterilor descoperite;
- o menţiune că procedurile puse în lucru nu constituie nici audit, nici un examen limitat şi,
în consecinţă, nici o asigurare nu este furnizată;
- o menţiune că, dacă auditorul ar fi pus în lucru proceduri complementare, ar fi efectuat
un audit sau un examen limitat, putând descoperi şi alte aspecte
- o menţiune că difuzarea raportului este limitată doar de părţile care au convenit
procedurile de pus în lucru;
- o menţiune (dacă e cazul) că raportul se referă numai la elementele, conturile, rubricile
sau informaţiile financiare sau nefinanciare identificate şi nu la situaţiile financiare în
ansamblu;
- data raportului
- adresa şi semnătura auditorului

52. Prin ce se caracterizează raportul auditorului asupra situaţiilor financiare condensate?

Raspuns
O întreprindere poate avea nevoie să stabilească situaţii financiare care rezumă situaţiile sale
financiare auditate. Pentru a informa anumite grupuri de utilizatori, interesate doar de cifrele cheie
privind situaţia financiară şi rezultatele acesteia.
Auditorul nu trebuie să emită un raport asupra situaţiilor financiare condensate decât în cazul
unde acesta a emis un raport de audit asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor.
Conducerea întreprinderii este obligată să indice clar că situaţiile financiare sunt condensate,
iar cititorul acestor situatii, pentru o mai bună înţelegere, trebuie să le citească împreună cu

6
situaţiile financiare în ansamblul lor, auditate. Titlul care poate fi dat acestor situaţii financiare
condensate este „Situaţii financiare condensate, pregătite pe baza situatiilor auditate pentrul
exercitiul financiar inchis la data de 31 decembrie anul X”
Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare condensate trebuie să cuprindă următoarele
elemente de bază:
- titlul;
- destinatarul;
- identificarea situaţiilor financiare auditate din care s-au născut situaţiile financiare
condensate;
- o referire la data raportului de audit asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor şi în tipul
de opinie exprimată în acel raport;
- o opinie care să indice dacă informaţiile cuprinse în situaţiile financiare condensate sunt în
concordanţă cu situaţiile financiare auditate, din care acestea s-au născut. Dacă auditorul a
emis o opinie modificată asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor, dar este satisfăcut de
prezentarea situaţiilor financiare condensate, raportul trebuie să menţioneze că deşi
situaţiile financiare condensate sunt în concordanţă cu situaţiile financiare în ansamblul lor,
acestea provenind din situaţii financiare care au făcut obiectulunui raport de audit
modificat.
- o menţiune, sau o trimitere la o notă anexă la situaţiile financiare condensate, în care se
menţionează că pentru o bună înţelegere a rezultatelor şi situaţiilor financiare ale entităţii,
situaţiile financiare condensate trebuiesc citite împreună cu situaţiile financiare în
ansamblul lor şi cu raportul de audit asupra acestora;
- data raportului;
- adresa auditorului;
- semnătura auditorului.

7
III. Expertize contabile (5 intrebari)

16. Care este finalitatea expertizelor contabile?

Raspuns

Finalitatea expertizelor contabile consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei,
in vederea aflarii adevarului, si unde sunt necesare cunostintele unui expert

Expertul contabil trebuie sa efectueze expertizele contabile pentru care a fost solicitat si pe
care le-a acceptat cu constiinciozitate, devotament, corectitudine si impartialitate. Prin efectuarea
lor expertizele contabile trebuie sa fie utile celor care le-au solicitat.

17. Care sunt principiile deontologice după care se ghidează expertul contabil în efectuarea
expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare?

Raspuns
Principiile deontologice dupa care se ghideaza expertul contabil in efectuarea expertizelor
judiciare si extrajudiciare sunt urmatoarele:

Integritatea - Un profesionist contabil trebuie să fie sincer şi corect în realizarea serviciilor


profesionale.
Obiectivitatea -Profesionistul contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să admită
prejudecăţi sau abateri, conflicte de interese sau influenţarea sa de către alţii în privinţa încălcării
obiectivităţii.
Competenţa profesională şi bunăvoinţa - Profesionistul contabil trebuie să îndeplinească
serviciile profesionale cu bunăvoinţă, competenţă, asiduitate şi are datoria permanentă de a-şi
menţine cunoştinţele profesionale şi aptitudinile la nivelul cerut pentru a se asigura că un client sau
un patron este beneficiarul unui serviciu profesional competent, bazat pe ultimele evoluţii din
domeniul practicii, legislaţiei şi tehnicii.
Confidenţialitatea -Profesionistul contabil trebuie să respecte confidenţialitatea
informaţiilor dobândite în timpul îndeplinirii serviciilor profesionale şi nu trebuie să utilizeze sau
să divulge aceste informaţii fără autorizare clară şi expresă sau numai dacă există un drept legal
sau profesional sau datoria de a face acest lucru.
Comportamentul profesional- Profesionistul contabil trebuie să acţioneze într-o manieră
conformă cu buna reputaţie a profesiei şi să se abţină de la orice comportament care ar putea
discredita profesia. Obligaţia de a se abţine de la orice activitate care ar discredita profesia ceea ce
presupune existenţa unor responsabilităţi ale profesionistului contabil faţă de clienţi, faţă de terţi,
de alţi membri ai profesiei contabile, de angajaţi şi colaboratori, de patroni, şi faţă de publicul larg.
Normele tehnice şi profesionale - Un profesionist contabil trebuie să-şi îndeplinească
sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii
contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile clientului sau patronului în
măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-
profesioniştilor contabili, cu independenţa . În plus, ei trebuie să se conformeze normelor

8
profesionale şi tehnice emise de: IFAC (de ex. Standardele Internaţionale de Audit), Consiliul
pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, Ministerul Finanţelor Publice, C.E.C.C.A.R. şi
Camera Auditorilor Financiari ,Legislaţia relevantă.

18. Care sunt calităţile esenţiale ce conferă autoritate ştiinţifico-profesională lucrărilor


expertului contabil şi cum le dezvoltă?

Raspuns

Expertul contabil trebuie să efectueze expertizele contabile pentru care a fost solicitat şi pe
care le-a acceptat cu conştiinciozitate, devotament, corectitudine şi imparţialitate. Expertizele
contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat.
Expertizele contabile constituie mijloace de probă ştiinţifică. În elaborarea lor expertul
contabil trebuie să folosească metode specifice ştiinţei contabilităţii. Concluziile expertului
contabil trebuie să fie fundamentate numai pe documente care atestă evenimente şi tranzacţii ce fac
sau trebuie să facă obiectul recunoaşterilor, evaluărilor, clasificărilor şi prezentărilor contabile.
În expertizele contabile judiciare, expertul contabil este un terţ în proces care, prin calitatea
lui procesuală, contribuie la stabilirea adevărului de către organele în drept. Raportul de expertiză
contabilă judiciară are caracter de probă ştiinţifică care trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui
contributiv la soluţionarea cauzei în care a fost dispus.
Nedocumentarea şi nefundamentarea ştiinţifică a rapoartelor de expertiză contabilă
judiciară poate fi şi este adesea sancţionată, de către organele în drept care le-au dispus, cu
înlocuirea expertului contabil şi dispunerea unei noi expertize contabile. Dacă în aceeaşi cauză s-a
dispus o nouă expertiză contabilă care ajunge la concluzii diferite faţă de prima, datorită utilizării
altor criterii şi metode de investigaţie, organul în drept care le-a dispus are disponibilitatea de a se
opri la aceea pe care o consideră mai fundamentată sub aspect ştiinţific, respectiv, de mai bună
calitate.
Nici expertizele contabile extrajudiciare nu trebuie să facă rabat calităţii. Independenţa şi
competenţa profesională a expertului contabil trebuie să asigure o documentare şi fundamentare
ştiinţifică şi expertizelor contabile extrajudiciare.

19. Care este modul de comunicare a concluziilor expertizelor contabile?

Raspuns
Concluziile expertizei contabile sunt comunicare in cap. III al raportului de expertiza
contabila. In acest capitol se inscriu raspunsurile la intrebarile puse, cauzele care au favorizat
aparitia fenomenelor si faptele expertizate si cuantumul prejudiciului stabilit.
Raportul de expertiză contabilă se depune la beneficiarul acestuia în termenul legal sau
contractual.
Raportul de expertiză contabilă judiciară se depune la organele care au dispus-o cu cel
puţin 5 zile înainte de data stabilită pentru judecată. Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară
se predă clientului care a solicitat-o la locul şi la termenul prevăzut în contract.

9
20. Cum se numesc experţii contabili în dosarele civile?

Raspuns

Expertii contabili in dosarele civile se numesc la cererea partilor sau din oficiu , in numar
de unu pana la trei de catre instantele de drept civil prin Incheierea de sedinta
Art. 202 din Codul de Procedura Civila(C pc) prevede ca “expertii se vor numi de catre
instanta, daca partile nu se invoiesc asupra numirii lor. Incheierea de numire va statornici si plata
expertilor”. Rezulta ca procedura civila permite contactarea expertilor contabili direct de catre
parti, care au dreptul sa propuna instantei numirea lor. In cele mai multe situatii partile nu convin
asupra numirii expertului contabil, astfel incat instanta civila procedeaza la numirea expertului.
In baza de date a Ministerului de Justitie exista un Tablou al expertilor contabili judiciari
carora li se incredinteaza misiunile de efectuare a expertizelor contabile judiciare.
Numirea celor unu sau trei experti contabili se face de catre judecatori prin Incheierea de
sedinta, care trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele paragrafe:
Identificarea expertului/expertilor contabil/contabili numiti din oficiu si/sau la cererea
partilor
Obiectivele (intrebarile) la care trebuie sa raspunda expertul/expertii contabil/contabili
Termenul(data) la care trebuie depus raportul de expertiza contabila si anume cu maxim 5
zile inainte de termenul de judecata
Onorariul(plata) stabilita expertului contabil
Codul de Procedura Civila nu prevede in mod expres daca la sedinta in care are loc
numirea expertului acesta trebuie sa fie prezent.

10
IV. Evaluarea intreprinderii (5 intrebari)

27. Obiectivul diagnosticului functiei organizării, conducerii si gestionării personalului are


drept scop:
a) încadrarea întreprinderii (mică, mijlocie, mare);
b) analiza structurii umane si a capacitătii sale de a contribui la realizarea obiectivelor si
functiilor întreprinderii;
c) stabilirea calitătii conducerii si a salariatilor întreprinderii.

Raspuns

Raspunsul corect este ca diagnosticului functiei organizării, conducerii si gestionării


personalului are drept scop stabilirea calitătii conducerii si a salariatilor întreprinderii deoarece:
Mijloacele de realizare a diagnosticului tehnic de exploatare utilizeaza datele si informatiile
primite din partea intreprinderii, prevazute in lista anexa a contractului, precum si cele obtinute din
afara intreprinderii evaluate, din interferenta cu celelalte diagnostice ale functiilor intreprinderii si,
daca este cazul datele si concluziile din raportul altui profesionist specialist, technician, expert-
posesor al unui cabinet professional sau facand parte dintr-o societate de profil legal atestata sau
autorizata.
Acestea au ca obiectiv – analiza masurii in care se asigura firmei resurse umane de calitate
la toate nivelele ierarhice si mijloace de realizare:
- stabilirea potentialului functiunii de personal;
si
- calitatea organizarii si a managementului.

35. Goodwill-ul unei întreprinderi se găseste înregistrat în bilantul întreprinderii la


închiderea exercitiului:
a) da;
b) nu;
c) da, ca fond comercial.
Raspuns

Nu deoarece goodwil-ul reprezintă capacitatea întreprinderii de a genera un profit


superior sectorului de activitate căruia îi aparţine.

44. Care din următoarele ajustări aduse profitului din bilant, în vederea determinării
capacitătii beneficiare a întreprinderii, este inexactă:
a) corectii legate de politica de amortizare a întreprinderii;
b) corectii legate de politica de salarizare a întreprinderii;
c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.
Raspuns
Deoarece exista 4 corectii ce pot fi aduse rezultatelor din bilant pentru determinarea
capacitatii beneficiare, si anume:

11
– amortismente – se inlatura orice exces de amortizare si se adauga orice insficienta de amortizare,
referinta constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de expertii tehnici;
- salarii si asimilate salariilor- insuficientele sau exagerarile trebuie adaugate sau eliminate,
referinta constituind-o standardele si studiile effectuate de experti in munca si protectia sociala;
- stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe intreaga perioada, realitatea si
jocul stocurilor de la inceput si sfarsit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din
rezultatul contabil;
- profituri si pierderi exceptionale – se retin numai acele profituri care provin din operatiuni
obisnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
Atunci corectiile legate de politica de comercializare a întreprinderii este ajustarea
inexacta.

65. Soldul clientilor la 31 decembrie este de 15.375 mii lei, iar rulajul creditor anual al
acestora este de 186.150 mii lei. Care a fost durata în zile a încasării clientilor?
a) 15 zile;
b) 45 de zile;
c) 30 de zile.
Raspuns
S 15375
D IC = C * 365 = * 365 = 30.14
RC 186150 zile
unde
DIC - durata în zile a încasării clientilor
SC - soldul clientilor
RC - rulajul creditor anual

75. Valoarea patrimonială a întreprinderii (ANC) este de 8.000 lei, capacitatea beneficiară
este de 1.000 lei, rata neutră (i) este de 11%, iar rata de actualizare a superprofitului este
25%. Valoarea globală a întreprinderii va fi de:
a) 8.600 lei;
b) 8.800 lei;
c) 8.480 lei.

Raspuns
Cb − i * ANC 1000 − 11 % * 8000
V g = ANC + = 8000 + = 8480 lei
r 25 %
unde Vs - valoarea globala
ANC - valoarea patrimonială a întreprinderii
i - rata neutra
r - rata de actualizar
Cb - capacitatea beneficiara

12
VII. Studii de fezabilitate (6 intrebari)

4. Ce reprezintă durata de viaţă a unui proiect investiţional?

Raspuns

Durata de viata a unui proiectului investitional este privita din diferite puncte de vedere .
De aceea s-au desprins diferite idei despre aceasta astfel:
Din punct de vedere contabil se sustine ideea ca durata de viaţă a unui proiect investiţional se
pliaza pe durata normată de exploatare a mijlocului fix, respectiv durata din catalogul normelor de
amortizare.
Un alt punct de vedere, caracteristic analizelor economice, presupun ca durata de viaţă a unui
proiect investiţional reprezinta orizontul de timp de-a lungul căruia estimarea fluxurilor de venituri
şi cheltuieli să poată fi făcută cu rezonabilă încredere.

8. Ce reprezintă cash-flow-ului net?

Raspuns

Cash-flow-ul net reprezintă diferenţa dintre totalitatea intrărilor de numerar şi totalitatea


ieşirilor de numerar intr-o perioadă de timp considerată.
Cash-flow-ul reprezinta fluxul trezoreriei nete pe parcursul unui exercitiu financiar. Astfel
acesta sintetizeaza modificarile rezultate ca urmare a operatiunilor de gestiune si de capital ale
firmei.

12. Cât reprezintă suma actuală de 2.500 lei peste 5 ani, ştiind că rata de actualizare este de
10%?

Raspuns
S n = S 0 x(1 + ra ) n

unde
Sn - este suma actuala in anul n
S0 – este suma actuala la momentul 0
n – reprezinta anul
ra – rata de actualizare
S5 = 2.500 x (1 + 0,1) 5 = 4.026 lei

16. Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea bazată pe actualizare a proiectelor


investiţionale este rata internă de rentabilitate. Care este modul de calcul şi conţinutul
indicatorului, ţinând cont de faptul că cash-flow-rile actualizate includ şi valoarea reziduală?

13
Raspuns

Relaţia de calcul a ratei interne de rentabilitate derivă din relaţia:


n
CFi
∑(1 + RIR)
i =1
i
= I0

unde,
I0 - este valoarea totală a investiţiei actualizate în momentul 0,
CF - este cash-flow-ul net aferent anului i cu o durată de viaţă a proiectului de n ani
ra - este rata de actualizare.

În acest caz, RIR se determină prin încercări succesive, adică prin identificarea unei rate
RIR pentru care se verifică egalitatea.
Practic, se selectează o rată de actualizare suficient de mare pentru care VAN este
negativă şi o rată de actualizare suficient de mică pentru care VAN este pozitivă. RIR rezultă
astfel:
VANamin
RIR = amin + (amax − amin )
VAN amin −VAN amax

20. Un proiect investiţional, cu o valoare totală a investiţiei de 15.000 lei şi o rată de


actualizare de 19% prezintă următoarea structură a fluxurilor de numerar:

An Cost Costuri de Total Total


investiţie exploatare cost încasări

0 15,000 15,000

1 6,420 6,420 9,440

2 6,620 6,620 9,640

3 7,500 7,500 10,700

4 6,500 6,500 11,700

5 8,500 8,500 22,700

Total 11,445 35,540 50,540 64,180

Calculaţi cash-flow-ul net actualizat anual aferent proiectului.

Raspuns

14
CFnet= Total incasari- Total plati
CF1=9440-6420=3020
CF2=9640-6620=3020
CF3=10700-7500=3200
CF4=11700-6500=5200
CF5=22700-8500=14200
CFn
CAFi= (1 + r )i
3020
CAF1= (1 + 0.19 )1 = 2538 lei
3020
CAF2= (1 + 0.19 ) 2 = 2133 lei
3200
CAF3= (1 + 0.19 )3 = 1.899 lei
5200
CAF4= (1 + 0.19 ) 4 = 2593 lei
14200
CAF5= (1 + 0.19 )5 = 5951 lei
CAFi
CAFact= ∑
(1 + r ) i = 2538 + 2133 + 1899 + 2593 + 5951 = 15114 lei
An Cost Costuri Total Total Cash- VAN Cash-flow net
investiţie de cost încasăr flow 0.19 actualizat
exploatare i anual net 0.19

0 15,000 15,000 -15,000 -15,000 0

1 6,420 6,420 9,440 3,020 2,538 2,538

2 6,620 6,620 9,640 3,020 2,133 2,133

3 7,500 7,500 10,700 3,200 1,899 1,899

4 6,500 6,500 11,700 5,200 2,593 2,593

5 8,500 8,500 22,700 14,200 5,951 5,951

Total 11,445 35,540 50,540 64,180 13,640 113 15,113

24. Potrivit legislaţiei autohtone, care sunt principalele părţi ale unui studiu de fezabilitate,
piese scrise?

Raspuns

15
Potrivit H.G. nr.28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei
tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de
elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, un studiu de
fezabilitate prezinta urmatoaree părţi:
I) Date generale;
1.denumirea obiectivului de investiţii;
2.amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
3.titularul investiţiei;
4.beneficiarul investiţiei;
5.elaboratorul studiului
II) Informaţii generale privind proiectul
1.Situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea proiectului;
2.descrierea investiţiei:
a)concluziile studiului de prefezabilitate sau ale planului detaliat de investiţii pe termen lung (în
cazul în care au fost elaborate în prealabil) privind situaţia actuală, necesitatea şi oportunitatea
promovării investiţiei, precum şi scenariul tehnico-economic selectat;
b)scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi atinse (în cazul
în care, anterior studiului de fezabilitate, nu a fost elaborat un studiu de prefezabilitate sau un plan
detaliat de investiţii pe termen lung):
scenarii propuse (minimum două);
scenariul recomandat de către elaborator;
avantajele scenariului recomandat;
c)descrierea constructivă, funcţională şi tehnologică, după caz;
3.date tehnice ale investiţiei:
a)zona şi amplasamentul;
b)statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat;
c)situaţia ocupărilor definitive de teren: suprafaţa totală, reprezentând terenuri din
intravilan/extravilan;
d)studii de teren:
- studii topografice cuprinzând planuri topografice cu amplasamentele reperelor, liste cu repere în -
- sistem de referinţă naţional;
- studiu geotehnic cuprinzând planuri cu amplasamentul forajelor, fişelor complexe cu rezultatele -
- determinărilor de laborator, analiza apei subterane, raportul geotehnic cu recomandările pentru
fundare şi consolidări;
- alte studii de specialitate necesare, după caz;
e)caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţii, specifice
domeniului de activitate, şi variantele constructive de realizare a investiţiei, cu recomandarea
variantei optime pentru aprobare;
f)situaţia existentă a utilităţilor şi analiza de consum:
- necesarul de utilităţi pentru varianta propusă promovării;
- soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi;
g)concluziile evaluării impactului asupra mediului;
4.durata de realizare şi etapele principale; graficul de realizare a investiţiei.

16
III) Costurile estimative ale investiţiei
1.valoarea totala cu detalierea pe structura devizului general;
2.eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investiţiei.
IV) Analiza cost-beneficiu;
1.identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referinţă;
2.analiza opţiunilor
3.analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă financiară: fluxul cumulat,
valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;
4.analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă economică: valoarea actuală
netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;
5.analiza de senzitivitate;
6.analiza de risc.
V) Sursele de finanţare a investiţiei;
Sursele de finanţare a investiţiilor se constituie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi constau
din fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local, credite externe
garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile şi alte surse legal constituite.
VI) Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei;
1.număr de locuri de muncă create în faza de execuţie;
2.număr de locuri de muncă create în faza de operare.
VII) Prezentarea principalilor indicatori tehnico-economici ai investiţiei;
1.valoarea totală (INV), inclusiv TVA (mii lei)
2.eşalonarea investiţiei (INV/C+M):
3.durata de realizare (luni);
4.capacităţi (în unităţi fizice şi valorice);
5.alţi indicatori specifici domeniului de activitate în care este realizată investiţia, după caz.
Avize şi acorduri de principiu.
1.avizul beneficiarului de investiţie privind necesitatea şi oportunitatea investiţiei;
2.certificatul de urbanism;
3.avize de principiu privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică, gaz metan, apă-
canal, telecomunicaţii etc.);
4.acordul de mediu;
5.alte avize şi acorduri de principiu specifice

VIII. Analiza-diagnostic a intreprinderii (6 intrebari)

17
5. Analizati pozitia financiară a unei întreprinderi din sectorul desfacerii cu amănuntul de
produse alimentare:

Indicator 31.12.n
Imobilizări 40000
Stocuri 2000
Creante 500
Disponibilităti 1000
Capitaluri proprii 30000
Datorii mai mari de un an 5000
Datorii de exploatare 8500
Datorii bancare pe termen foarte scurt 0

Raspuns
Pozitia financiara a unei firme se determina prin abordarea economico-financiară de calcul
a fondului de rulment şi cu ajutorul indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate.
Abordarea economico-financiară este realizată prin intermediul indicatorului fond de
rulment
Fond de rulment poate fi calculat ca raportul dintre situaţia netă şi total activ (abordarea
patrimonială)
SN TA − TD 43500 − 13500
R1= = = = 0.69
TA TA 43500

TA = 40000 + 2000 + 500 + 1000 = 43500 lei


TD = 5000 + 8500 = 13500 lei

unde R1 - fond de rulment


SN – situaţia netă
TA – total activ
TD – total datorii

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţa obligaţiilor pe termen lung.


Rata solvabilităţii generale
TA 43500
Sg= = = 3.22
TD 13500

unde T.A. – total activ


TD – total datorii
Cu cât acest indicator este mai mare decat 1, cu atât situaţia financiară a firmei evaluate
este mai bună.
Situatia este buna , valoarea indicatorului fiind > 2
Solvabilitatea patrimoniala ( autonomia financiara SP)

18
CP 30 .000
S P= = = 0.69 este o valoare favorabila )
TD 43 .5000
Solvabilitatea patrimoniala prezinta o valoare favorabila

Lichiditatea exprimă capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt. În practică
sunt folosite următoarele rate de lichiditate:
- rata lichidităţi generale(Lg)

AC 2000 + 500 + 1000


Lg= = = 0.41
DTS 8500

AC = Stocuri + Creante + Disponibilitati = 2000 + 500 +1000 =3500

unde A.C. – active circulante


D.T.S. – datorii pe termen scurt

Se apreciază că lichiditatea generală a unei firme este satisfăcătoare dacă se încadrează în


intervalul 1.2 - 1.8, oferind astfel garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

- rata lichidităţii parţiale ( curente )(Lp)

AC − S 500 + 1000 + 2000 − 2000


Lp= = = 0.18
DTS 8500
unde
S – stocurile
AC – active circulante
DTS – datorii pe termen scurt

Intervalul satisfăcător pentru o firmă se situează între 0.85 şi 1.

Disponibil 1000
Li= = = 0.12
DTS 8500
Indicatorul gradului de indatorare se poate calcula auat caraport intre datorii financiare cat
si ca raport intre datorii financiare si capital imprumutat

Df 5000
GI= * 100 = * 100 = 16.67%
CP 30000

unde GI- grad de indatorare


Df- datorii financiare(capital imprumutat )
CP – capital propriu

Df 5000
GI= * 100 = * 100 = 14.30%
CAN 30000 + 5000
unde
CAN – capital angajat (capital imprumutat + capital propriu)

19
21. Să se calculeze marja comercială şi valoarea adăugată generate de societatea X despre
care se cunosc informatiile financiare din tabelul de mai jos şi să se analizeze repartitia
valorii adăugate pe destinatii.

Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 2000
Productia vândută 30000
Productia stocată 1000
Cheltuieli cu materii prime 10000
Costul mărfurilor vândute 1200
Cheltuieli salariale 7000
Cheltuieli cu amortizarea 3000
Cheltuieli cu chirii 1500
Cheltuieli cu dobânzi 1400
Impozit pe profit 1000

Raspuns

Marja comerciala (Mc)= Veniturile din vanzari de marfuri - Costul de achizitie aferent marfurilor
vandute

Marja comerciala = 2.000 – 1200 = 800 lei

Valoarea adaugata reprezinta surplusul de bogatie adaugat prin valorificarea potentialului


uman si contributia sa la realizarea valorii adaugate.
Indicatorul masoara performanta economico-financiara a intreprinderii, indicele de crestere
al valorii adaugate trebuind sa-l depaseasca pe cel al productiei exercitiului si sa fie intr-o crestere
continua
Valoarea adaugata se poate determina prin 2 metode
- metoda sintetica

Valoarea adaugata(VA) = Marja comerciala (Mc)+ Productia exercitiului(PE) - Consumatia


exercitiului provenind de la terti(M)
VA=Qe-M

Productia exercitiului = Productia vanduta + Productia stocata + Venituri din productia de


imobilizari = 30000 + 1000+0 =31.000 lei

Consumatia exercitiului provenind de la terti corespunde cu notiunea macroeconomica de


consum intermediar si include toate consumurile din exterior, oricare ar fi destinatia lor functionala
(interna):

20
- cheltuieli cu stocurile din cumparari (materii prime si materiale consumabile);
- cheltuieli cu combustibili, energie si apa;
- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (pentru intretinere si reparatii, redevente,
locatii de gestiune si chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile si cercetarile, cheltuieli cu
colaboratorii, reclama, publicitatea etc.);
- alte cheltuieli materiale

Consumatia exercitiului provenind de la terti = Cheltuieli cu materii prime + Cheltuieli cu


chirii + Cheltuieli cu dobanzi = 10000 + 1500 +1400 = 12.900 lei

VA = Mc + Qe -M =800+31.000-12.900=18.900 lei

- metoda aditiva
Valoarea adaugata (VA) este rezultatul însumarii urmatoarelor elemente: salarii, contributii pentru
asigurari si protectie sociala, amortizare, provizioane, cheltuieli cu impozite si taxe (fara impozitul
pe profit) si rezultatul exploatarii.

VA= 7000+3000=10.000 lei


Potrivit abordarii valorii adaugate dupa aceasta metoda, rezulta ca ea este formata din
remunerarea urmatorilor subiecti (parteneri sociali): salariati, actionari, stat, institutiile care acorda
credite întreprinderii.
- personalul – prin salarii, participari la rezultate, indemnizatii si alte rezultate)
- statul – (prin impozite , taxe si varsaminte asimilate)
- creditorii – (prin dividende nete incasate)
- firma – prin autofinantarea neta reala)

Ratele de remunerare ale valorii adaugate, reprezinta ponderea detinuta de fiecare element
component (ca expresie a remunerarii partenerilor sociali) în valoarea adaugata.

37. Pentru o întreprindere se cunosc următoarele informatii financiare:

Indicator N -1 N
Imobilizări 500 550
Stocuri 500 470
Creante 100 200
Disponibilităti 50 60
TOTAL ACTIV 1150 1280
Capitaluri proprii 400 420
Datorii financiare 300 330
Furnizori 200 250
Datorii salariale şi fiscale 240 250
Credite de trezorerie 10 30

Indicator u.m.

21
Cifra de afaceri 2000
Cheltuieli materiale 600
Cheltuieli salariale 1000
Cheltuieli fiscale şi sociale 150
Cheltuieli cu amortizarea 100
Cheltuieli cu dobânda 50
Impozit pe profit 25

Să se calculeze fluxul de numerar de gestiune şi disponibil şi să se explice destinatile acestuia


din urmă.

Raspuns
Cash flow-ul reprezintă fluxul trezoreriei nete pe parcursul unui exerciţiu financiar. Cash
flow-ul sintetizează modificările rezultate ca urmare a operaţiunilor de gestiune şi de capital ale
firmei.
Conform specialiştilor în domeniu, cash flow-ul poate fi exprimat în două feluri, în funcţie
de criteriul contabil practicat.
Din punct de vedere anglo-saxon cash flow-ul este privit ca un rezultat al operaţiilor de
gestiune a firmei,

CFWgest = P.net + Amortisment + Dobânzi =100+100+50=250

Pbrut = Cifra de afaceri- Ch mat-Ch sal- Ch fisc si soc– Ch am- Ch db + Imp profit = 2000-
600-1000-150-100-50+25=125

P.net = Pbrut – Imp profit = 125 – 25 = 100

Cash-flow-ul din activitatea de gestiune este cel mai important dintre cash-flow-urile
intreprinderii, iar nivelul acestui indicator trebuie să fie suficient de mare pentru a se acoperi
plăţile de gestiune, autofinanţare, rambursare de credite, plata dobânzilor şi plata eventualelor
dividende.
În strânsă legătură cu noţiunea de cash flow se foloseşte în practica evaluării şi indicatorul
cash flow din activităţi de investiţii.
Acest tip de cash flow reprezintă plăţi pentru achiziţionarea de active necorporale,
corporale şi financiare, dar şi încasări din vânzarea de active fixe amortizate parţial sau complet,
răscumpărare de active financiare

∆Imob = Im1 -Imn-1 + Am + P -V fin=550-500+100=150

Dacă se analizează firma la nivel general (se ia în calcul şi rezultatul operaţiunilor de


capital) se foloseşte indicatorul cash flow disponibil.

CFWD = CFgest. – ∆Imob – ∆ N.F.R – ∆ Disp.băneşti =250-150+10-0=110

∆ N.F.R =N.F.R1- N.F.R0 = 140 – 150 = -10

22
N.F.Rn-1 = Stocuri + Creante – Dat expl= 500 + 100 - 450= 150

Dat expln-1 = Fz+dat sal +credite=200+240+10=450

N.F.Rn= Stocuri + Creante = 470 + 200 -530= 140

Dat expln = Fz+dat sal +credite=250+250+30=530

∆ Disp.băneşti = Disp.băneşti1- Disp.băneşti0 = 100 - 100 = 0

În funcţie de destinaţiile sale, cash flow-ul disponibil se împarte în cash flow-ul acţionarilor
( CFW.acţionari ) şi cash flow-ul creditorilor ( CFW.creditori).
CFW.acţionari = Pnet – ∆ Cap pr = 100 – 20 = 80

unde variaţia capitalurilor proprii trebuie privită ca emitere de noi acţiuni.

∆ Cap pri = Cap prn- Cap prn-1 = 420 - 400=20

CFW.creditori = Dobânzi - ∆ Dat fin = 50 – 30 = 20

∆ Dat fin= Dat finn- Dat fin0 = 330 – 300 = 30

În concluzie, cash flow-ul folosit la evaluarea firmei este diferit de variaţia trezoreriei nete
prin :
- dobânzile se adună, reprezentând remunerarea împrumutătorilor pentru capitalul
împrumutat
- în cash flow-ul investiţiilor se cuprinde variaţia activelor imobilizate

45. Din contul de profit şi pierderi al societătii din exercitiul precedent se cunosc următoarele
informatii:

Indicator u.m.
Cheltuieli de exploatare platibile 1200
Amortizare 200
Cheltuieli cu dobânzi 160
Impozit pe profit 14

Să se calculeze şi să se interpreteze ratele de solvabilitate şi cele de rentabilitate pentru


întreprindere.

Raspuns

23
INDICATORI DE RENTABILITATE SUNT URMARORII
rentabilitatea comerciala = profit net / cifra de afaceri
rentabilitatea financiara = profit net / capital propriu
rentabilitatea economica = profit brut / capital investit
rentabilitatea activelor = cifra de afaceri / total active

INDICATORI DE SOLVABILITATE
rata solvabilitatii generale = active totale / datorii totale
situatia neta = capitaluri proprii = total active – total datorii

Deoarece datele oferite sunt insuficiente indicatorii solicitati nu au putut fii calculati
conform cerintelor.

55. Analizati pozitia financiară a unei întreprinderi din sectorul desfacerii cu amănuntul de
produse alimentare:

Indicator 31.12.n
Imobilizări 80000
Stocuri 20000
Creante 5000
Disponibilităti 1000
Capitaluri proprii 50000
Datorii mai mari de un an 40000
Datorii de exploatare 14000
Datorii bancare pe termen foarte scurt 2000

Raspuns
Pozitia financiara a unei firme se determina prin abordarea economico-financiară de calcul
a fondului de rulment şi cu ajutorul indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate.
Abordarea economico-financiară este realizată prin intermediul indicatorului fond de
rulment
Fond de rulment poate fi calculat ca raportul dintre situaţia netă şi total activ (abordarea
patrimonială)
SN TA − TD 66 .000 − 56 .000
R1= = = = 0.15
TA TA 66 .000

TA = 80.000+ 20.000 + 5.000 + 1.000 = 66000lei


TD = 40.000 + 14.000 +2.000 =56.000lei

unde R1 - fond de rulment


SN – situaţia netă
TA – total activ
TD – total datorii

24
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţa obligaţiilor pe termen lung.
Rata solvabilităţii generale
TA 66 .000
Sg= = = 1.18
TD 56 .000

unde T.A. – total activ


TD – total datorii
Cu cât acest indicator este mai mare decat 1, cu atât situaţia financiară a firmei evaluate
este mai bună.
Solvabilitatea patrimoniala ( autonomia financiara SP)

CP 50000
S P= = = 0.76
TD 66000
Solvabilitatea patrimoniala prezinta o valoare favorabila
Lichiditatea exprimă capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt. În practică
sunt folosite următoarele rate de lichiditate:

- rata lichidităţi generale(Lg)


AC 26 .000
Lg= = = 1.63 %
DTS 16000

AC = Stocuri + Creante + Disponibilitati = 20.000+5.000+1.000 = 26.000

unde A.C. – active circulante


D.T.S. – datorii pe termen scurt

Se apreciază că lichiditatea generală a unei firme este satisfăcătoare dacă se încadrează în


intervalul 1.2 - 1.8, oferind astfel garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

- rata lichidităţii parţiale ( curente )(Lp)

AC − S 5000 + 1000 + 20000 − 20000


Lp= = = 0.38
DTS 16 .000
unde
S – stocurile
AC – active circulante
DTS – datorii pe termen scurt

Intervalul satisfăcător pentru o firmă se situează între 0.85 şi 1.

Disponibil 1000
Li= = = 0.06
DTS 16 .000
Indicatorul gradului de indatorare se poate calcula ca aport intre datorii financiare cat si ca
raport intre datorii financiare si capital imprumutat

25
Df 42.000
GI= *100 = *100 = 84%
CP 50000

unde GI- grad de indatorare


Df- datorii financiare(capital imprumutat )
CP – capital propriu

Df 42 .000
GI= * 100 = * 100 = 45 .7%
CA N 50 .000 + 40 .000 + 2.000
unde
CAN – capital angajat (capital imprumutat + capital propriu)

74. Să se calculeze rezultatele intermediare în manieră anglo-saxonă pentru întreprinderea


care e caracterizată prin următoarele venituri şi cheltuieli:

Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 3000
Subventii de exploatare 1000
Productia vândută 25000
Productia stocată 2000
Cheltuieli cu materii prime 13000
Costul mărfurilor vândute 2200
Cheltuieli salariale 15000
Cheltuieli cu amortizarea 2000
Cheltuieli cu chirii 500
Venituri din dobânzi 100
Cheltuieli cu dobânzi 1400
Impozit pe profit 1500

Raspuns
Rezultatele intermediare în manieră anglo-saxonă sunt

Cifra de afaceri (CA)


EBITD= rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit si amortizarii
EBIT = rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit
EBT = rezultat inainte de plata impozitului pe profit
Rezultat net (Pn)

Cifra de afaceri (CA) = Venituri din vânzarea mărfurilor + Subventii de exploatare + Productia
vândută + Productia stocată
CA = 3000+1000+25000+2000 = 31000
EBITD = CA- Ch exploatare

26
EBITD= 31000- 30700=300
Ch exploatare= Cheltuieli cu materii prime+ Costul mărfurilor vândute+ Cheltuieli salariale+
Cheltuieli cu chirii=13000+2200+15000+500=30700
EBIT =EBITD-Cheltuieli cu amortizarea=300-2000=-1700
EBT= EBIT- Cheltuieli cu dobânzi =-1700-1300=-3000
Pn = EBT- Impozit pe profit=-3000-1500=-4500

X. Organizarea auditului si controlului intern al intreprinderii (5 intrebari)


14. Receptia presupune:

a) Asigurarea ca se primesc numai materiale comandate;

Raspuns

27
Riscuri posibile – sa nu se trimita de catre furnizor materiale comandate si in cantitatea comandata.
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor
-sa se lucreze cu comenzi scrise din partea celor care solicita aprovizionarea prin care sa elimine
riscul de confuzii intre produse facandu-se astfel precizari clare privind de codul, denumirea
produsului, cantitatea.
- sa se solicite confirmarea de catre furnizor a comenzii emise
- sa se verifice comada, confirmarea la comada si factura de livrare astfel incat la receptia
cantitativa, calitativa si valorica sa reflecte realitatea si sa fie in concordanta cu ce s-a comandat,

b) Asigurarea ca se primesc numai materiale de calitatea specificata in ordinele de


achizitii;

Raspuns
Riscuri posibile – sa nu se primeasca materialele care sau sa nu coresponda din punct de vedere al
calitatii cu calitatea solicitata iar acestea sa nu poata fi ulterior utilizate in procesul productiv.
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – la receptiea cantitativa sa se
efectueze si verificarea calitativa de catre gestionar, prin evaluarea parametrilor caracteristici,
eventual in prezenta unui specailist.

c) Asigurarea ca toate materialele receptionate si transmise la alte departamente sunt


correct inregistrate;

Raspuns
Riscuri posibile – materialele receptionate si transmise la alte departamente nu sunt corect
inregistrate livrandu-se alte materile sau in cantitati diferite decat cele solicitate.
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – efectuarea corecta a receptiei
si onorarea comenzilor efectute catre alte departamente conform comenzilor primite.

d) Protejarea materialelor primate;

Raspuns
Riscuri posibile – deteriorarea calitativa si/sau calitativa a materialeler
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – depozitarea materialelor sa
se efectueze in spatii dotate corespunzator pentru a se preintampina o degradare calitativa si/sau
cantitativa a acestora.

e) Asigurarea ca informatiile privitoare la facturile de cumparare, stoc si dispozitiile de


achizitie sunt consecvente;

Raspuns
Riscuri posibile – pot apare confuzii si blocaje in aprovizionare cu materiale

28
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – sa se asigure o concordanta
intre documentele de achizitie prin introducerea de proceduri legate de intocmirea si circulatia
documentelor. Datele trecute in facturi, stoc, dispozitii de achizitii sa fie in concordanta
f) Returnarea prompta a materialelor necorespunzatoare;

Raspuns
Riscuri posibile – materialele necorespunzatoare sa nu poata fii returnate furnizorilor
Proceduri de control intern pentu diminuarea aparitiei riscurilor – efectuarea receptiei
materialelor sa se efectueze in prezenta reprezentantului furnizorului iar daca se constata diferente
sa se intocmeasca procesul verbal de constatare si sa se inregistreze in nota de receptie si
constatare de diferente a materialelor necorespunzatoare.
g) Documentarea completa si corecta a tuturor transferurilor catre deposit si de la
deposit;

Raspuns
Riscuri posibile – pot apare pierderi materiale intre depozite sau sunt trimise cantitati diferite fata
de comanda.
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – transferurile intre depozite sa
se efectueze doar in baza comenzilor si pe baza avizelor de insotire a marfii care trebuie semnate
de primire de catre primitor

h) Existenta cererilor de transfer in productie si onorarea acestora la timp;

Raspuns
Riscuri posibile – perturbarea ciclului de productie datorita onorarii cu intarziere a cererilor pot
conduce la perturbarea onorarii comenzilor catre clienti
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – onorarea cererilor de transfer
a materialelor catre productie in conformitate cu grafice de livrari intocmite pe baza comenzilor de
livrare primite de la clienti
i) Conditii de munca sigure si depozitarea corespunzatoare a materialelor periculoase.

Raspuns
Riscuri posibile – nerespectarea prevederilor legale cu privire la depozitarea materialelor
periculoase pot determina amenzi si despagubiri sau chiar inchiderea firmei de catre organele de
control abilitate
Proceduri de control intern pentru diminuarea aparitiei riscurilor – respectarea prevederilor
legale cu privire la depozitarea si utilizarea materialelor periculose.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control
intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

29
18. Principala sursa de informare pentru management este contabilitatea. Transformarea
contabilitatii intr-o contabilitate orientata spre conducere trebuie sa aduca in prim plan
sustinerea deciziilor conducerii si nu documentatia activitatii trecute. Identificati informatiile
furnizate de contabilitate pentru echipa manageriala. Studiu de caz: Societate de prestari
servicii.

Raspuns

Activitatea contabilă, prin metodele, principiile şi valoarea ridicată a informaţiilor sale


specifice, reprezintă un instrument activ pentru luarea deciziilor atât la nivel operaţional, pe termen
scurt şi mediu, cât şi strategic, pe termen lung
Contabilitatea societatilor comerciale in general si al societatilor de prestari servicii in
particular are în structură trei componente,
- componenta fundamentală, reprezentată de obiectivele raportării financiare generate de
necesităţile utilizatorilor de informaţii financiare în luarea deciziilor economice,
- componenta privind caracteristicile calitative ale elementelor din situaţiile financiare,
prin care se asigură utilitatea informaţiilor contabile
- componenta politicilor contabile şi de raportare, care cuprinde conceptele, principiile şi
regulile de recunoaştere, evaluare şi estimare a elementelor patrimoniale, prin care se prezintă de
fapt imaginea de utilitate a informaţiilor contabile.
Documentele contabile care ofera informatii pentru echipa manageriala a firmei sunt:
Bilanţului contabil acesta reprezintă instrumentul principal prin care se concretizează
funcţiile contabilităţii şi reprezinta o sursa de informaţii importantă pentru analiza financiară.
Bilanţul contabil va fi reprelucrat în bilanţ financiar pentru determinarea indicatorilor de lichiditate
si exigibilitate precom si şi funcţional în vederea obţinerii unei imagini financiare reale şi credibile.
Scopul bilanţului financiar este acela de a inventaria averea şi angajamentele întreprinderii
şi de a le ordona pe termen de lichiditate, respectiv exigibilitate, pornind de la informaţiile
prezentate în bilanţul contabil şi în notele explicative.
Analiza bilanţului funcţional furnizează informaţii financiare privind comensurarea
echilibrului financiar dintre nevoile întreprinderii şi resursele de finanţare a acestora prin prisma
funcţiilor (ciclurilor) ce caracterizează activitatea întreprinderii: funcţia de exploatare, de investiţii
şi de finanţare.
Contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară succesul sau performanţa
financiară a întreprinderii şi furnizează informaţii predilecte investitorilor cu privire la valoarea
economică a societatii de prestari servicii, creditorilor cu privire la capacitatea de îndatorare şi de
rambursare a datoriilor.
În esenţă, contul de profit şi pierdere oferă pentru managementul întreprinderii o bază de
informaţii consistente care permit, pe de o parte, cunoaşterea performanţelor la nivel global, iar pe
de altă parte, detalierea elementelor de venituri şi cheltuieli care au contribuit la obţinerea
rezultatului, precum şi la identificarea şi cuantificarea factorilor care l-au influenţat
Ataşarea conceptului de flux financiar factorilor de producţie constituie premisa imaginii
fidele a patrimoniului unei întreprinderi şi, totodată, a creşterii interesului faţă de rezultatul
economic în raport cu cel patrimonial.
Prin promovarea Situaţiei fluxurilor de trezorerie, informaţia contabilă câştigă un plus de
imagine, întrucât exprimă funcţional fluxurile de trezorerie corespunzător celor trei tipuri de
activităţi specifice unei întreprinderi:

30
 fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare
 fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii,
 fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare,
Situaţia fluxurilor de trezorerie exprimă contribuţia şi capacitatea funcţiilor întreprinderii
de a genera numerar şi echivalente în numerar şi utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de
numerar. Menţinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiţie necesară perenităţii
întreprinderii.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii cuprinde variaţia elementelor structurale ale
capitalurilor proprii (averea netă a acţionarilor) între momentul de început şi cel de sfârşit al
exerciţiului financiar şi reflectă capacitatea de menţinere a capitalului şi a rezultatului exerciţiului.
Această situaţie de sinteză urmăreşte să reflecte, cu un grad suficient de fidelitate, toate
tranzacţiile care, în timp, au avut ca rezultat o creştere sau o reducere netă a capitalului
acţionarilor.
În sinteză, analiza situaţiei financiare a societatilor comerciale vizeaza următoarele
domenii: rezultatele economice şi financiare, echilibrul financiar, performanţele întreprinderii,
riscurile întreprinderii, domenii utile managerilor in procesul de planificare strategica a afacerii.
Aceste rezultate pot fii grupate sub forma urmatorilor indicatori
Dupa natura veniturilor (Cifra de afaceri netă, Venituri totale),
Dupa natura realizărilor (Marja comercială, Producţia exerciţiului, Valoarea adaugată),
Dupa natura rezultatelor (Rezultatul exploatării, Rezultatul curent, Rezultatul brut al
exerciţiului, Rezultatul net al exerciţiului),
Dupa natura acumulărilor (Excedentul brut din exploatare, Capacitatea de autofinanţare,
Autofinanţarea netă)
Diagnosticul activităţii unei firme, prin prisma indicatorilor analizaţi, evidenţiază a stare
de sănătate economico – financiarăa a acesteia .
Pentru a evidentia impactul acestui diagnostic vom prezenta posibilele concluzii ce se pot
desprinde pentru o societate de prestari de servicii de transport intern si international si
intermediere turistica.ca urmare
a) Studiul rezultatelor economice şi financiare ale interprinderii
PUNCTE FORTE:
- pentru veniturile societatii: creşteri ale cifrei de afaceri nete şi veniturilor
- pentru realizările societatii: cresterea ponderii anumitor servicii de transport oferite
- pentru rezultatele societatii: evoluţie pozitivă pe întreaga perioadă analizată.
- pentru acumulările societatii: evoluţie pozitivă pe întreaga perioadă analizată.
PUNCTE SLABE:
- pentru veniturile societatii: cifra de afaceri netă în preţuri comparabile pot indica scăderea reală a
afacerii
- pentru realizările societatii: remunerarea deficitară pe seama valorii adăugate a salariaţilor;
- pentru rezultatele întreprinderii: evoluţie negativă a rezultatului financiar.
CONCLUZIE: Pe întreaga perioadă analizată, indicatorii de volum şi de eficienţă pot exptima
progres, fapt ce semnifică tendinţe pozitive în sănătătea financiară a societatii: sau regres ceea ce
semnifica tendinte negative in sanatatea financiara

b) Reflectarea echlibrului financiar al întreprinderii


Evoluţia echilibrului financiar, în contextul analizei statice (bazată pe bilanţul contabil,
bilanţul financiar şi funcţional) şi a analizei dinamice (bazată pe tablourile de finanţare şi de

31
trezorerie), a avut ca interfaţă indicatori de natura maselor bilanţiere (fondul de rulment, necesarul
de fond de rulment), rate de lichiditate şi solvabilitate, durate de rotatie
În plan general, diagnosticul raportului nevoi – resurse pot releva următoarea situaţie:
PUNCTE FORTE:
- în termenii analizei dinamice pe baza criteriului funcţional: echilibrul financiar între resursele şi
nevoile din afara ciclului de exploatare; fluxuri de trezorerie pozitive generate de activitatea de
exploatare şi de finanţare.
PUNCTE SLABE:
- în termenii analizei statice pe baza criteriului lichiditate - exigibilitate: dezechilibrul financiar
între resursele permanente şi nevoile permanente, între resursele temporare şi nevoile temporare;
- în termenii analizei dinamice pe baza criteriului funcţional: dezechilibrul financiar între resursele
stabile şi nevoile stabile; fluxuri de trezorerie negative generate de activitatea de investiţii;
- în termenii analizei globale: dezechilibrul financiar exprimat prin trezorerie netă negativă cu
tendinţă de accentuare a deficitului.
CONCLUZIE: Pe întreaga perioadă analizată, echilibrul financiar poate manifesta o depreciere
sau apreciere accentuată
c) Dinamismul performanţelor întreprinderii
Performanţele economice măsurate prin rate de rentabilitate (comercială, economică şi
financiară), pot conduce le utmatoarele concluzii
PUNCTE FORTE:
- tendinţă de creştere pe întreaga perioadă analizată a ratelor.
PUNCTE SLABE:
- nivel nesatisfăcător al indicatorilor în comparaţie cu valorile de referinţă.
CONCLUZIE: Pe ansamblu, randamentul financiar în perioada analizată poate sau nu sa
satisfaca criteriile de performanţă.
d) Riscurile întreprinderii
Analiza riscurilor poate evidentia evidenţiat o situaţie confortabilă sau de discomfort.
CONCLUZIE: Întreprinderea a acţionat flexibil pentru îmbunătăţirea gradului de protejare
împotriva riscurilor de exploatare, financiar şi de faliment.

.
Având în vedere punctele tari şi slabe date de diagnosticul economic şi financiar, precum şi
tendinţele de evoluţie a mediului intern şi extern a societatii comerciale, se pot realiza cercetari
previzionale a informaţiei contabile pe orizontul de timp viitor.
În cadrul situaţiilor situaţiilor financiare previzionate, contul de profit şi pierdere
previzionat reprezintă o estimare operaţională de ansamblu a afacerii, bilanţul previzionat reflectă
impactul cumulativ anticipat al deciziilor viitoare asumate de management asupra poziţiei
financiare, în timp ce situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă mişcările de numerar viitoare.
Din cele prezentate se poate concluziona astfel ca contabilitatea reprezintă o sursă
pertinentă şi credibilă de informaţii utilizate în adoptarea deciziilor din managementul
întreprinderii, care au ca scop reglarea şi optimizarea relaţiilor de echilibru pe termen scurt,
mediu şi lung a obiectivelor perechi : nevoi – resurse, cheltuieli – venituri, costuri (eficienţă) –
performanţe (eficacitate).

22. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz:societate de comert.

32
Raspuns

Organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune este obligatorie conform prevederilor art.


1 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi se realizează ţinând cont de o serie de
factori, cum ar fi: specificul activităţii desfăşurate de entitate (ex: producţie, comerţ, prestări
servicii etc.), mărimea şi structura organizatorică a acesteia, tipul şi modul de organizare a
producţiei, tehnologia de fabricaţie, caracterul procesului de producţie etc.
Potrivit reglementărilor contabile este obligatorie organizarea contabilităţii de gestiune, iar la
latitudinea entităţii este lăsat numai modul de organizare a acesteia care este determinat de speci-
ficul activităţii..
Astfel, prin contabilitatea de gestiune, entităţile pot obţine pentru nevoi proprii, informaţii pe
baza cărora se poate asigura o gestionare eficientă a activelor entităţii.
Prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1826/2003 s-au aprobat Precizările privind
unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, conform cărora
contabilitatea de gestiune trebuie să asigure, în principal:
•înregistrarea operaţiunilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe
destinaţii,respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit,
după caz,
•calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare a bunurilor intrate, obţinute,
lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs
etc.
Un rol important în organizarea contabilităţii de gestiune îl are calculaţia costurilor.
Calculaţia costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu scopul de
a obţine informaţii privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităţilor sau altor obiecte de
calculaţie stabilite de fiecare entitate în funcţie de specificul activităţii desfăşurate.
Utilizarea informaţiilor legate de costurile activităţii facilitează luarea unor decizii în legătură
cu volumul şi structura activităţii în vederea creşterii profitului..
Informaţiile cu privire la nivelul, structura şi evoluţia costurilor prezintă un rol deosebit în
privinţa adoptării deciziilor în scopul creşterii eficienţei activităţii desfăşurate şi, totodată, prezintă
importanţă pentru controlul activităţii interne a întreprinderii.
Cu ajutorul calculaţiei costurilor se pot obţine informaţii privind costurile efective şi cele
prestabilite (antecalculate, standard), determinarea abaterilor costurilor efective de la cele
prestabilite, atât în totalitatea lor, cât şi pe articole de calculaţie, pe locuri de costuri, pe produse şi
pe cauze. Prin analiza abaterilor înregistrate în procesele de producţie se pot lua măsuri pentru
înlăturarea deficienţelor înregistrate în procesele de producţie.

Studiu de caz: Societate de comert.


S.C. ALFA S.A. are ca obiect de comercializarea de bunuri alimentare.
Perioada de gestiune aleasă pentru stabilirea costurilor stocurilor este de o lună şi anume luna
octombrie.
În vederea determinării costurilor de producţie s-a optat pentru utilizarea conturilor din clasa
a 9-a a Planului de conturi, prevăzute de Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene.

33
Pentru simplificarea calculelor, cotele privind contribuţiile sociale sunt ipotetice şi
A. Înregistrarea cheltuielilor, în cursul perioadei, în contabilitatea financiară şi în
contabilitatea de gestiune din activitatea de comert
Aceleaşi cheltuieli de exploatare efectuate în activitatea de obţinere a produselor finite sunt
reflectate astfel:
• din punct de vedere financiar pe naturi, în conturi din clasa a 6-a;
• din punct de vedere funcţional pe categorii de cheltuieli, în conturi din clasa a 9-a.
În urmator vom prezenta reflectarea cheltuielilor efectuate în perioada de gestiune atât în
contabilitatea de gestiune, cât şi în cea financiară.

Reflectarea în contabilitateafinanciară şi în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor înregistrate în


cursul lunii octombrie
Înregistrare în contabilitatea financiară Înregistrare în contabilitatea de gestiune

602 = 302 3.000 lei 925 = 901 3.000


Cheltuieli cu Materiale Cheltuieli de Decontari
materialele consumabile desfacere interne
consumabile
603 = 303 6.500 lei 925 = 901 6.500 lei
Cheltuieli Materiale de Cheltuieli de Decontari
privind natura desfacere interne
materialele de obiectelor de
natura inventar
obiectelor de
inventar
604 = 401 3.850 lei 925 = 901 3.850 lei
Cheltuieli Furnizori Cheltuieli de Decontari
privind desfacere interne
materialele
nestocate
605 = 401 657 lei 925 = 901 657 lei
Cheltuieli Furnizori Cheltuieli de Decontari
privind energia desfacere interne
si apa
623 = 401 3.560 lei 925 = 901 3.560 lei
Cheltuieli de Furnizori Cheltuieli de Decontari
protocol, desfacere interne
reclama si
publicitate
626 401 435 lei 925 = 901 435 lei
Cheltuieli Furnizori Cheltuieli de Decontari
postale si taxe desfacere interne
telecomunicatii
641 = 421 3.700 lei 925 = 901 3.700 lei
Cheltuieli cu Personal Cheltuieli de Decontari
salariile salarii desfacere interne

34
personalului datorate
645 = 431 1.027 lei 925 = 901 1.027 lei
Cheltuieli cu Asigurarile Cheltuieli de Decontari
asig si prot soc sociale desfacere interne
6811 = 281 406.5 lei 925 = 901 406.5 lei
Cheltuieli de Amortizarea Cheltuieli de Decontari
exploatare cu privind desfacere interne
amortizarea imobilizarile
imobilizarilor corporale

26. Proceduri privind utilizarea documentelor financiar contabile reglementate de OMFP


3512/2008.

Raspuns

Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele


naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, instituţiile
publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele
fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, subunităţile fără personalitate juridică, cu
sediul în străinătate sau în România, prevăzute în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
consemnează operaţiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente
justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fişe şi alte documente
contabile, după caz).

Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:


• denumirea documentului;
• denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice
care întocmeşte documentul;
• numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
• menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare
(când este cazul);
• conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul
legal al efectuării acesteia;
• datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate,
după caz;
• numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale
persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele
legale în vigoare

35
În cuprinsul oricărui document emis de către o societate comercială trebuie să se
menţioneze şi elementele prevăzute de legislaţia din domeniu, respectiv forma juridică, codul unic
de înregistrare şi capitalul social, după caz.
Documentele justificative provenite din tranzacţii/operaţiuni de cumpărare a unor bunuri de
la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziţii, pot fi înregistrate în contabilitate numai în
cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.
În cazul în care documentele se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de
persoane fizice impuse pe bază de norme de venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate, acestea
trebuie să aibă la bază contracte sau convenţii civile, încheiate în acest scop, şi documentul prin
care se face dovada plăţii, respectiv dispoziţia de plată/încasare.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 , republicată, contabilitatea se ţine în
limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în
moneda naţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Documentele justificative şi financiar-contabile pot fi întocmite şi într-o altă limbă şi altă
monedă dacă acest fapt este prevăzut expres printr-un act normativ (de exemplu, Codul fiscal,
referitor la factură).
Documentele contabile - jurnale, fişe etc. -, care servesc la prelucrarea, centralizarea şi
înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite
manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să
cuprindă elemente cu privire la:
• felul, numărul şi data documentului justificativ;
• sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
• conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;
• semnăturile pentru întocmire şi verificare, după caz.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pix cu pastă sau prin utilizarea
sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz.
Regimul juridic al documentelor în formă electronică, ce conţin date privind operaţiunile
economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi,
bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică, este stabilit de Legea nr. 260/2007 privind
înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice.
Facturile şi chitanţele în formă electronică, emise fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de
legegislatie, nu au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991 ,
republicată.
În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături, modificări sau
alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea sau
file lipsă.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea
să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului şi se confirmă prin semnătura
persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ, menţionându-se şi data efectuării
corecturii.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza
cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care
normele de utilizare prevăd asemenea restricţii, documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne
în carnetul respectiv.

36
La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire
a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a
predătorului, cât şi a primitorului.
În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare
automată a datelor, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menţionându-se
data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. Documentele prezentate în listele de
erori, anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a
unităţii) trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de conducerea unităţii.
În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către un terţ (persoană
fizică sau juridică), în relaţiile dintre terţi şi unităţile beneficiare este necesar ca pentru efectuarea
corespunzătoare a înregistrărilor în contabilitate să se respecte următoarele reguli:
• documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităţile
beneficiare, acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise în documentele respective;
• documentele contabile, întocmite de terţi pe baza documentelor justificative, trebuie
predate unităţilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau convenţiile civile încheiate,
terţii răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor
• în condiţiile în care prestatorul de servicii de prelucrare a documentelor nu este
persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, unităţile beneficiare trebuie să efectueze
verificarea documentelor contabile obţinute de la terţi, în sensul cuprinderii tuturor documentelor
justificative predate pentru prelucrare, al respectării corespondenţei conturilor şi exactităţii sumelor
înregistrate.
În vederea înregistrării în jurnale, fişe şi în celelalte documente contabile a operaţiunilor
economico-financiare consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în
contabilitate utilizate de unităţi, se poate face contarea documentelor justificative, indicându-se
simbolurile conturilor sintetice şi analitice, debitoare şi creditoare, în conformitate cu planul de
conturi general aplicabil.
Înregistrările în contabilitatea sintetică şi analitică se fac pe bază de documente
justificative, fie document cu document, fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai
multe documente justificative al căror conţinut se referă la operaţiuni de aceeaşi natură şi perioadă.
În cazul operaţiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative,
înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note
justificative sau note de calcul, după caz.
În cazul stornărilor, pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de
contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii, iar în nota de contabilitate de stornare se
menţionează documentul, data şi numărul de ordine ale operaţiunii care face obiectul stornării.
Corectarea înregistrărilor făcute în contabilitate se face numai pe baza notelor de
contabilitate întocmite în acest scop.
Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor
după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic, în conturi sintetice şi
analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.
Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizându-se sistemele informatice de
prelucrare automată a datelor.
Factura se întocmeşte şi se utilizează în conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care persoanele impozabile sunt
scutite fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată şi nu sunt obligate să întocmească

37
facturi, în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi ale normelor metodologice de aplicare a
acestuia, operaţiunile economice se înregistrează în baza contractelor încheiate între părţi şi a
documentelor financiar-contabile sau bancare care să ateste acele operaţiuni, cum sunt: aviz de
însoţire a mărfii, chitanţă, dispoziţie de plată/încasare, extras de cont bancar, nota de contabilitate
etc., după caz.
Registrele de contabilitate şi formularele financiar-contabile pot fi adaptate în funcţie de
specificul şi necesităţile persoanelor, cu condiţia respectării conţinutului de informaţii şi a
normelor de întocmire şi utilizare a acestora. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul
sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.
Numărul de exemplare al formularelor financiar-contabile poate fi diferit de cel prevăzut în
prezentele norme metodologice, în condiţiile în care procedurile proprii privind organizarea şi
conducerea contabilităţii impun acest lucru.
În situaţia în care activitatea de întocmire a documentelor justificative şi financiar-contabile
este încredinţată în baza unui contract de prestări de servicii unor persoane fizice sau juridice,
normele proprii interne de întocmire şi utilizare a formularelor respective se adaptează în mod
corespunzător, fiind obligatoriu să se prevadă în contract clauze referitoare la întocmirea şi
utilizarea formularelor în aceste condiţii.
Se pot stabili norme proprii de întocmire şi utilizare a formularelor financiar-contabile, cu
condiţia ca acestea să nu contravină reglementărilor legale în vigoare.
Neîntocmirea, întocmirea eronată şi/sau neutilizarea documentelor justificative şi financiar-
contabile, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, se sancţionează potrivit
dispoziţiilor legale.
Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991 , republicată, vor asigura un regim
intern de numerotare a formularelor financiar-contabile, astfel:
• persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii vor desemna,
prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe, după caz, care să aibă atribuţii privind
alocarea şi gestionarea numerelor aferente;
• fiecare formular va avea un număr de ordine sau o serie, după caz, număr sau serie
ce trebuie să fie secvenţial(ă), stabilit(ă) de societate. În alocarea numerelor se va ţine cont de
structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc.;
• persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991 , republicată, vor emite
proceduri proprii de stabilire şi/sau alocare de numere ori serii, după caz, prin care se va menţiona,
pentru fiecare exerciţiu financiar, care este numărul sau seria de la care se emite primul document.
Documentelor în formă electronică, ce conţin date privind operaţiunile economice de
schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale
sau chitanţe în formă electronică, li se aplică regimul juridic prevăzut prin Legea nr. 260/2007
privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice. Facturile şi chitanţele în
formă electronică, emise fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea mai sus menţionată, nu au
calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată

30. Reguli de evaluare alternative a elementelor de bilant in conformitate cu Reglementarile


contabile in vigoare. Studiu de caz.

Raspuns

38
Pentru evaluarea elementelor din situaţiile financiare anuale sunt utilizate reguli de bază şi
reguli alternative în conformitate cu prevederile reglementărilor contabile.
Regulile de evaluare alternative ce pot fi aplicate sunt cele referitoare la reevaluarea
imobilizărilor corporale şi cele referitoare la evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare
Pe baza unor reglementari legale, elemenetele patrimoniale pot fi prezentate in bilant la o
alta valoare, dupa cum urmeaza :
a) Valoarea determinata pe baza metodei valorii de inlocuire, pentru imobilizarile corporale
cu durata de viata limitata si pentru stocuri;
b) Evaluarea prin metode, altele decat cea prevazuta la pct.a), care sunt destinate sa tina
cont de inflatie pentru elementele prezentate in conturile anuale inclusiv capitalurile proprii;
c) Reevaluarea imobilizarilor corporale si a imobilizarilor financiare.
La aplicarea uneia dintre cele trei metode, in reglementarile legale trebuie prevazute
continutul, limitele si regulamentul de aplicare.
Ministerul Finantelor poate solicita intreprinderilor care intra sub incidenta acestor
reglementari sa urmeze prevederile Standardului de Contabilitate National “Contabilitatea de
inflatie” inclus in Volumul 3. In acest caz, elementele bilantiere vor fi prezentate la alta valoare
decat costul istoric, conform unor reglementari speciale.
In cazul in care valoarea unui activ al intreprinderii este determinata potrivit unor
reglementari legale, acea valoare va fi atribuita activului la inregistrarea in contabilitate sau va
constitui punctul de plecare pentru determinarea acelei valori, in locul costului de achizitie sau
costului de productie sau a oricarei alte valori atribuita inainte acelui activ. In astfel de cazuri,
regulile privind amortizarea se vor aplica activului prin substituirea costului de productie sau a
celui de achizitie cu valoarea cea mai recent atribuita acelui activ in baza reglementarilor legale
sau ca rezultat al aplicarii ajustarilor la inflatie.
Informatii aditionale ce trebuie prezentate in cazul abaterii de la regulile privind costul
istoric
In cazul aplicarii tratamentelor contabile alternative, elementele influentate de acestea,
precum si baza de evaluare adoptata pentru determinarea valorilor activelor respective, trebuie
prezentate, pentru fiecare element in parte, in notele la conturile anuale.
In cazul fiecarui element bilantier influentat ca urmare a aplicarii unui tratament alternativ,
valorile comparative determinate pe baza costului istoric trebuie prezentate separat in notele la
conturile anuale.
Valorile comparative se refera la :
a) valoarea totala a activelor incluse in acel element bilantier determinata pe baza costului
istoric;
b) valoarea totala a ajustarilor efectuate pentru determinarea valorii activelor pentru care s-
a aplicat tratamentul contabil alternativ .
In conditiile in care profitul sau pierderea exercitiului financiar au fost influentate de
aplicarea tratamentelor contabile alternative, influenta trebuie cuantificata si prezentata in notele la
conturile anuale.
Rezerva din reevaluare
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea oricarui activ, pe una din bazele mentionate mai
sus , trebuie reflectate in debitul sau creditul contului “Rezerve din reevaluare”, dupa caz.
Rezerva din reevaluare trebuie prezentata in bilant la un sub-post separat in cadrul postului
de rezerve.
a) Rezerva din reevaluare poate fi capitalizata in totalitate sau partial, in orice moment;

39
b) Rezerva din reevaluare trebuie redusa in masura in care sumele inregistrate la acest post
bilantier nu mai corespund metodei de evaluare utilizata ;
c) Rezerva din reevaluare nu poate face obiectul unei distribuiri, directe sau indirecte, daca
ea nu corespunde unei plusvalori efectiv realizate ;
d) Rezerva din reevaluare nu poate fi redusa decat in situatiile prevazute mai sus.
In cazul aplicarii metodelor de evaluare prevazute mai sus se vor mentiona, in notele la
conturile anuale, continutul, limitele si modalitatile de aplicare, cu indicarea posturilor influentate
din bilant si din contul de profit si pierdere, precum si metoda adoptata pentru calculul valorilor
obtinute.
Miscarile din cursul exercitiului financiar in contul “Rezerve din reevaluare” se vor
prezenta in notele la conturile anuale, cu urmatoarele informatii :
a) valoarea rezervei din reevaluare la inceputul exercitiului;
b) sumele creditate in contul “Rezerve din reevaluare” in timpul exercitiului ;
c) sumele transferate din contul “Rezerve din reevaluare” pentru a fi capitalizate sau pentru
alte motive, cu prezentarea naturii transferului care a avut loc;
d) valoarea rezervei din reevaluare la incheierea exercitiului financiar.
In notele la conturile anuale se va prezenta, de asemenea, tratamentul fiscal al sumelor
inregistrate in creditul sau debitul contului “Rezerve din reevaluare” .

Studiu de caz

O societate comerciala detine o instalatie achizitionata pe data de 02.12.N la valoarea de


5.000 lei, care se va amortizata linear in 5 ani. La sfarsitul anului N+3 se decide reevaluarea sa,
valoarea justa stabilita fiind de 2.500 lei. Rezerva din reevaluare este realizata pe masura
amortizarii instalatiei.
In conditiile aplicarii IAS 16 “Imobilizari corporale”, se vor face urmatoarele inregistrari in
anii N+3 si N+4
N+1 = 5.000 / 5 = 1.000 lei
In anuii N+2 si N+3 amortizarea inregistrata in contabilitate va fii egala cu cea din anul
N+1 si anume de 1000 lei
La sfarsitul anului N+3 conducerea societatii , in conformitate cu legislatia in vigoare,
decide reevaluarea instalatiei.
Astfel in la sfarsitul anului N+valoarea ramasa de amortizat a instalatiei este de 2000 lei
Val ramasa = 5.000 – 3.000 = 2.000 lei
Ca urmare a reevaluarii s-a ajuns la concluzia ca instalatia are o valoare justa de 2.500 lei
Val. Justa = 2.500

Ceea ce determina ca
Indicele de reevaluare = Val justa/Val ramasa = 2.500 / 2.000 = 1,25
Ceea ce determina ca Valoarea Bruta reevaluata va fii de
Val. Bruta reevaluata = Indicele de reevaluare xVal initiala =1,25 x 5.000 = 6.250 lei
iar
Amortizarea reevaluata = Indicele de reevaluare x Amortizarea inregistrata =1,25 x 3.000 =
3.750 lei
In contabilitate se vor face urmatoarele inregistrari
2131 = 105 1.250 lei (6.250-5.000)

40
Echip tehnologice Rezerve din reevaluare

105 = 281 750 lei (3.750-3.000)


Rezerve din reevaluare Amortizarea privind
imob corporale

Deoarece in anii N+4 si N+5 este egala aceasta va fii


N+4= N+5 = 2.500 / 2 = 1.250
Iar Rezultatul din reevaluare va fii de 500 rezultat din diferenta intre amortizarea liniara
rezultata si rezerva din reevaluare
In contabilitate in anii N+4 si N+5 se vor face urmatoarele inregistrari
N+4: 105 = 117 250 lei
Rezerve din reevaluare Rezultatul reportat
N+5: 105 = 117 250 lei
Rezerve din reevaluare Rezultatul reportat

41