Sunteți pe pagina 1din 89

MANUAL DE

ISTORIE

BACALAUREAT

CUPRINS
1
Examenul de bacalaureat si necesitatile sale ……………………... p. 3

Definitii …………………………………………………………… p. 9

1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor …………………. p. 10

2. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc între secolele IX –


XVIII ……………………………………………………………… p. 20

3. Spațiul românesc, între diplomație și conflict, în Evul Mediu și la începuturile


modernității ……………………………………………………….. p. 30

4. Statul român modern : de la proiect politic la realizarea României Mari între


secolele XVIII – XX ………………………………………………. p. 42

5. România și concertul european. De la Criza Orientală la marile alianțe ale


secolului al XX – lea ………………………………………………. p. 52

6. Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice în


România și în Europa ……………………………………………… p. 60

7. Constituțiile din România ……………………………………….. p. 70

8. România postbelică. Stalinism, național-comunism și disidență anticomunistă.


Construcția democrației postdecembriste ………………………….. p. 79

9. România în perioada războiului rece ……………………………. p. 88

Examenul de bacalaureat si necesitatile sale


2
I. Îndrumări pentru analiza unor surse istorice (texte) (subiectele I şi II) .

1. Stabilirea timpului în care au loc evenimentele: de obicei se cere secolul.


Rezolvarea: se caută în text informaţia. De obicei se menţionează anul sau anii evenimentelor,
care se transformă, de către voi, apoi în secol, ori (mai rar), este specificat direct secolul şi se
transcrie acesta.

2. Stabilirea spaţiului în care se produc evenimentele: regiunea, ţara, continentul sau partea
unui continent. Rezolvarea: se transcrie din text spaţiul cerut.

3. Stabilirea subiectului istoric despre care este vorba în text sau a unei caracteristici a
acestuia.
Rezolvarea: de obicei se transcrie din text răspunsul exact la întrebarea cerută.

Atenţie!!! În exerciţiile în care se cere:


a) precizarea unei informaţii menţionate atât în sursa A cât şi în sursa B trebuie să avem un
singur răspuns care redă informaţia comună din cele două surse.
b) precizarea câte unei informaţii menţionate în sursa A, respectiv în sursa B trebuie să
avem două răspunsuri, câte unul pentru fiecare sursă.

4. Menţionarea unui punct de vedere cu privire la o problemă şi susţinerea sa cu o


explicaţie din text. Rezolvarea: se menţionează ideea cerută folosind propriile noastre
cuvinte şi apoi se transcrie din text, folosind ghilimelele, paragraful pe care l-am folosit
pentru a extrage acea idee.

5. Selectarea, dintr-una sau două surse, a două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
Rezolvarea: se citeşte cu atenţie textul sursei sau surselor şi se transcrie din text o
informaţie cauză şi o informaţie efect.

Ca să fim siguri că informaţiile alese sunt corecte facem următorul test de control: punem
informaţiile într-o construcţie de genul: Din cauză că (pentru că, deoarece) informaţia
a, atunci informaţia b. Dacă rezultă un text valabil din punct de vedere logic şi istoric, atunci
am oferit răspunsul corect. De exemplu: Din cauză că Ştefan cel Marea a refuzat plata
tributului faţă de turci atunci el a fost atacat de o armată otomană condusă de Suleiman
paşa.

Atenţie!!! În exerciţiile pentru stabilirea cauzalităţii putem întâlni două situaţii:


a) Uneori informaţiile sunt aşezate în text chiar în această formă evidentă cauză-efect. În acest
caz le găsim foarte uşor deoarece ne uităm după termenii care ne arată cauzalitatea, numiţi
conectori: din cauză că (deoarece)- atunci(de aceea, pentru aceea).
b) Alteori trebuie să descoperim noi în sursa sau în sursele citate relaţia cază-efect. În acest
caz trebuie să fim atenţi să avem ca element de control şi următoarele aspecte:
- evenimentul cauză a avut loc înaintea evenimentului efect şi evenimentul efect este o
urmarea logică a evenimentului cauză;
- evenimentele pe care noi le găsim în relaţie cauză-efect sunt corect stabilite numai atunci
când răspunsul nostru este logic şi convingător pentru oricine îl citeşte, chiar dacă nu a
văzut sursa pe care am consultat-o. Pentru aceasta ne imaginăm situaţia că o altă persoană

3
citeşte răspunsul nostru şi nu a văzut sursa istorică. Reuşeşte ea să înţeleagă ce am scris noi
acolo?

7. Argumentarea, printr-un fapt istoric relevant, a unei afirmaţii istorice.


Rezolvarea presupune realizarea unui scurt eseu despre problema respectivă, ţinând cont că
faptul istoric relevant este orice informaţie istorică pe care o putem aduce în sprijinul ideii de
prezentat. Pentru a fi mai uşor să înţelegem cum realizăm argumentarea luăm ca exemplu
cerinţa:
a) Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile locale au
contribuit la constituirea statului în spaţiul medieval românesc.

Pentru a realiza argumentarea putem să parcurgem următorii paşi:


identificăm cei doi termeni istorici cheie (cele două aspecte istorice fundamentale) despre
care trebuie să vorbim în argumentaţia cerută;
în cazul a): autonomii locale şi constituirea statului medieval românesc

definim fiecare dintre cei doi termeni şi oferim informaţii despre problema istorica,
pornind de la cunoştinţele dobândite în lecţiile studiate. Este bine să pornim de la problema
cea mai generală spre cazul particular pentru a nu face referire la amănunte inutile.
în cazul a) menţionăm etapele procesul de întemeiere şi cum s-a realizat acesta (aspectul
general) şi apoi definim autonomiile locale şi dăm exemple de autonomii (cazul particular);

în final redactăm o frază argumentativă care dă răspunsul exact la problema cerută, folosind
conectorii cauză obişnuiţi: din cauză că, de aceea, pentru aceea şi conectorii efect: aşadar, ca
urmare.
în cazul a) din cauză că autonomiile locale au fost ….atunci ele au contribuit la întemeierea
statului;

Atenţie!!!! Pentru a uşura redactarea şi lectura textului, totul trebuie scris în fraze cât
mai scurte. Fiecărei probleme istorice abordate trebuie să-i acordăm una sau mai multe
fraze. Nu vă grăbiţi să scrieţi totul într-un singur enunţ pentru că aceasta este calea cea
mai sigură spre eşec! Corectorii nu o să înţeleagă ce aţi vrut să spuneţi dacă aglomeraţi
informaţii şi argumente de-a valma.

Exerciţii rezolvate:
Argumentările următoare sunt foarte lungi deoarece folosesc mai multe fapte istorice
relevante, şi nu doar unul, aşa cum se cere. Am optat pentru a oferi mai multe informaţii
pentru ca voi să puteţi înţelege mai bine cum să folosiţi diverse informaţii în argumentare şi
apoi să le selectaţi doar pe cele pe care le reţineţi mai uşor.

De reţinut!!! Argumentarea se punctează astfel: 1punct pentru pertinenţa argumentării, 2


puncte pentru selectarea oricărui fapt istoric, 1 punct pentru utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitate (din cauză că, deoarece etc. ) şi concluzie (atunci, de aceea etc.)

1. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile


locale au contribuit la constituirea statului în spaţiul medieval românesc.

Statele medievale româneşti s-au constituit în mai multe etape: într-o primă etapă se
întemeiază autonomii locale, cnezate şi voievodate, în a doua etapă cnezatele şi voievodatele
4
se unesc într-un singur stat, în etapa următoare se formează principalele instituţii politice.
Izvoarele istorice arată că, în teritoriul locuit de români, pentru mai multe secole,
organizarea politică înainte de întemeierea statului a fost aceea a unor autonomii
locale numite cnezate şi voievodate, create prin unire mai multor sate. Spre exemplu, primele
autonomii atestate documentar sunt cele din Transilvania din secolul IX, voievodatele lui
Gelu, Glad şi Menumorut (menţionate în Cronica lui Anonymus). În Ţara Românească
primele autonomii sunt atestate abia în secolul XIII, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247):
voievodatele lui Litovoi şi Seneslau, cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi Ţara Severinului. În
Moldova nu cunoaştem numele unor astfel de autonomii, dar tradiţia populară menţionează
existenţa unor ţări, câmpuri sau codri.
Întemeierea statului Ţara Românească s-a realizat pe la 1310, de către Basarab I, prin
unificare unor autonomii locale de felul celor menţionate în documentele din secolul XIII.
În Moldova, autonomiile au fost unite de Dragoş şi apoi Bogdan în perioada 1350-1364. Ţara
Românească şi Moldova s-au creat ca state vasale Ungariei, apoi şi-au obţinut independenţa.
În Transilvania, autonomiile locale au fost cucerite treptat de statul maghiar în secolele XI-
XIII şi nu au reuşit să formeze un stat independent, dar au format un teritoriu autonom în
cadrul regatului Ungariei, numit chiar voievodat. (1p pertinenţa argumentării + 2p. faptul
istoric relevant)
Din cauză că principala formă de organizare politică a românilor înainte de întemeierea
statelor a fost aceea a autonomiilor locale, cnezate şi voievodate, iar întemeierea statului s-a
realizat prin unificare teritoriilor locuite de români pe un spaţiu foarte întins (la est de Carpaţi,
la sud de Carpaţi sau în interiorul arcului Carpaţilor), atunci autonomiile locale au un rol
foarte important în constituirea statului medieval românesc. (1p. conectorii cauzalităţii)

II. Îndrumări pentru realizarea eseului (subiectul III)

Eseul trebuie sa respecte cele trei elemente de baza si anume introducerea, cuprinsul si
concluzia. De exemplu, vom avea un eseu cu tema “Romanizare si etnogeneza in spatiul
romanesc” ce trebuie sa urmareasca :
- Mentionarea celor trei etape ale romanizarii
- Prezentarea factorilor esentiali in romanizare
- Identificarea straturior limbii romane

Introducerea incepe cu o definitie a temei principale. Deoarece aici avem doua teme,
romanizarea si etnogeneza, ele trebuie legate si anume : “Romanizarea este procesul de
asimilare lingvistica, sociala, culturala si religioasa a dacilor de catre romani ce sta la baza
procesului de formare (etnogeneza) a poporului si limbii romane in secolul al VIII- lea, in urma
contopirii elementelor de civilizatie daca, romana si slava”. Daca eseul are o singura tema ,
definitia va trata aceea problema.

Dupa definitie, trebuie sa scoatem in evidenta elementul/elementele esential al eseului pe care


ne vom concentra in cuprins. In consecinta introducerea continua folosind :
“In opinia mea ...” sau “Din punct de vedere istoric ...” sau “Tinand cont de definitie/definitii
si informatiile istorice” sau “Pentru a scoate in evidenta importanta temei ...” . Folosind prima
optiune rezulta “In opinia mea limba latina este factorul esential al procesului de romanizare si

5
al formarii poporului si limbii romane deoarece in absenta ei nu ar fi fost posibila romanizarea.
Scopul eseului este de a scoate in evidenta relatile celorlalti factori cu limba latina si contributia
ei predominanta la formarea limbii romane”

Atentie ! Nu este obligatoriu sa folosim definitia si scopul principal al eseului in


introducere. Totusi opinia proprie si structurarea eficienta a eseului se puncteaza
suplimentar!

Cuprinsul urmareste sa atinga punctele cerute si de asemenea sa evidentieze scopul eseului


din introducere. Intotdeauna trebuie respectata cronologia si de aceea se incepe cu prima faza a
romanizarii si trasaturile ei si ulterior trecem la a doua etapa ce cuprinde baza eseului.
Informatia nu trebuie pur si simplu repetata, ci creata schema relatiilor limbii latine cu ceilalti
factori esentiali, aratand cum s-au influentat reciproc. Continuam cu a treia faza, ce include si
migratia slavilor, pentru a reda modul in care s-au format limba si poporul roman.

Concluzia trebuie sa scoata in evidenta, in maximum 5 randuri, importanta subiectului,


punand accent in acest caz pe limba latina.

De asemenea, trebuie folositi intotdeauna conectorii, cum ar fi – deoarece, pentru ca, ca


urmare, etc- pe tot parcursul eseului, termenii istorici invatati si opinia proprie ce sunt punctate
in barem.

Exercitii rezolvate

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre spaţiul românesc, de la autonomii


locale la implicarea în relaţiile internaţionale din Evul Mediu, având în vedere:
- menţionarea a două autonomii locale, din spaţiul românesc, din secolele al IX-lea – al XIII-
lea;
- menționarea a două cauze ale înfiinţării instituţiilor centrale medievale şi precizarea unei
instituţii centrale din spaţiul românesc;
- prezentarea unei acţiuni diplomatice desfăşurate de un reprezentant al spațiului românesc, în
secolul al XV-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la acţiunile militare desfăşurate în spaţiul
românesc, în secolul al XVI-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului,


evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt
istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia),
respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita
de spaţiu precizată.

Rezolvare :

6
În Evul Mediu, românii au locuit în trei teritorii distincte din punct de vedere politic: Ţara
Românească şi Moldova s-au constituit ca state independente, iar Transilvania a fost provincie
autonomă a Ungariei, până la jumătatea secolului al XVI-lea, când a devenit şi ea stat. Cu tot
acest destin statal diferit, Ţara Românească şi Moldova au o organizare politică similară,
creându-şi instituţii asemănătoare, iar din punct de vedere al statutului internaţional, după 1541,
toate trei se regăsesc, în ipostaza de state vasale Imperiului Otoman.
La începutul Evului Mediu românii erau organizaţi în nişte formaţiuni politice autonome
prestatale alcătuite din uniuni de obşti săteşti, numite cnezate, voievodate, ţări, codrii sau
câmpuri. Primele astfel de autonomii sunt atestate în Transilvania, Cronica „Gesta
Hungarorum” („Faptele ungurilor”) scrisă de notarul unui rege maghiar din secolul al XII-lea,
prezintă istoria venirii maghiarilor în Ungaria (în 896) şi, în acest context, precizează informaţii
despre organizarea politică a Transilvaniei. Anonymus aminteşte că, la sfârşitul secolului al IX-
lea, existau în Transilvania voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut. În secolul al XIII-lea,
documentul „Diploma Cavalerilor Ioaniţi” (1247) atestă existenţa, pe teritoriul viitorului stat
Ţara Românească, a altor formaţiuni prestatale româneşti: cnezatele lui Ioan şi Farcaş,
voievodatele lui Litovoi şi Seneslau şi Ţara Severinului.
Formaţiunile din interiorul arcului carpatic sunt cucerite treptat de regatul Ungarie, în
secolele XI-XIII, alcătuind voievodatul Transilvaniei.Prin unificarea autonomiilor politice de
la sud şi est de Carpaţi se întemeiază, în secolul al XIV-lea, statele Ţara Românească şi
Moldova. Instituţia domniei se naşte în acest proces de unificare teritorială. Cauza principală a
creării ei este nevoia de apărare în faţa unor puteri străine, Ungaria în cazul Ţării Româneşti,
hanatul tătar şi apoi Ungaria, în cazul Moldovei. Însăşi titulatura domnească arată că scopul
principal al acestei instituţii este cel de apărare: şeful statului este „mare voievod şi domn”,
marele voievod fiind comandantul militar suprem. Ţara Românească şi Moldova îşi continuă
drumul statalităţii, prin crearea altor instituţii centrale, care să permită funcţionarea eficientă în
plan intern şi implicarea în relaţiile internaţionale: Sfatul Domnesc, Adunarea Ţării, Armata,
Biserica. Sfatul Domnesc era alcătuit din boierii cu dregătorii, care îl ajutau pe domnitor în
conducerea statului. Pe parcursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea au apărut cele mai
importante dregătorii, care arată centralizarea problemelor administrative, fiscale, judecătoreşti
etc. în spaţiul românesc.
Domnitorii români s-au implicat în relaţiile internaţionale în Evul Mediu în principal în
contextul expansiunii otomane, fie în campanii militare ofensive sau defensive, fie în acţiuni
diplomatice care aveau ca scop găsirea unor aliaţi cu sprijinul cărora apărarea graniţelor şi a
independenţei statului să fie mai eficientă.
În secolul al XV-lea domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare (1457-1504), a avut cea mai amplă
politică diplomatică dintre toţi conducătorii români. La urcarea sa pe tron, Moldova era
plătitoare de tribut turcilor (predecesorul său, Petru Aron, fusese cel care acceptase această
obligaţie pentru ţară). După ce a rezolvate alte probleme interne şi externe, Ştefan a hotărât să
refuze plata tributului către Imperiul Otoman, fapt ce a determinat un atac al oştilor otomane
chiar în miez de iarnă, în ianuarie 1475. Ştefan a reuşit să obţină o victorie zdrobitoare în bătălia
de la Vaslui, împotriva oştilor conduse de Suleiman Paşa, dar el a înţeles că această primă
confruntare este doar începutul unui conflict de durată. De aceea, în vara anului 1475, Ştefan
cel Mare a încheiat o alianţă antiotomană cu regele Ungariei, sub forma unui tratat de vasalitate,
în care Ştefan promitea ajutor într-o eventuală campanie contra turcilor. Matia însuşi a trimis
ajutor lui Ştefan, în august 1476, după bătălia de la Războieni, dar trupele maghiare nu au mai
apucat să intre în Moldova deoarece sultanul a hotărât retragerea.
Mihai Viteazul (1593-1601) a fost domnitorul cu cea mai amplă activitate militară din
secolul al XVI-lea, Acţiunile sale la nordul şi sudul Dunării ne determină să-l considerăm
voievodul român cu cel mai mare impact în relaţiile internaţionale. Imperiul Otoman ajunsese
7
la vremea respectivă la maxima sa întindere, constituind o ameninţare chiar şi pentru Europa
Occidentală. La scurt timp după urcarea pe tron, în 1594, Mihai a declanşat revolta împotriva
turcilor (a ucis creditorii turci din Bucureşti, a refuzat plata tributului, a atacat cetăţile turceşti
de la Dunăre), determinând, în vara anului 1595, o campanie militară de pedepsire condusă de
marele vizir Sinan Paşa. Românii au obţinut o victorie tactică la Călugăreni, dar, din cauză că
lupta s-a dat doar cu avangarda armatei turceşti, Mihai a hotărât să se retragă spre munţi,
aşteptând ajutor de la aliatul său, principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La scurt timp,
domnitorul a primit ajutor, a reluat ofensiva şi a reuşit să-i învingă pe turci la Giurgiu. Mihai a
trecut apoi la sudul Dunării, unde a declanşat un atac pustiitor asupra cetăţilor otomane. Aceste
acţiuni militare i-au determinat pe turci ca în 1597 să încheie un tratat de pace favorabil lui
Mihai: îi este recunoscută domnia pe viaţă şi scad semnificativ tributul
Războaiele antiotomane purtate de români au permis menţinerea religiei creştine şi a
integrităţii statelor româneşti, chiar dacă Ţările Române aveau numeroase obligaţii faţă de turci.
Comparativ cu ceea ce se întâmplă în Europa centrală şi răsăriteană în această perioadă, unde
state mult mai puternice şi-au pierdut identitatea statală, situaţia Ţării Româneşti, a Moldovei
şi a Transilvaniei este mult mai bună. Luptele antiotomane ale voievozilor români au împiedicat
turcii să îşi extindă graniţa dincolo de linia Dunării şi să-şi mărească puterea politică.

DEFINITII
8
1. Romanizarea reprezinta un proces istoric complex, desfasurat pe durata a 165 de ani, in
urma cuceririi Daciei de catre Roma (in urma celor doua razboaie daco-romane: 101-102 si
105-106 i. Hr.), proces in cadrul caruia s-a realizat sinteza etnica si lingvistica dintre cele doua
popoare, geto-dacii imprumutand elementele civilizatiei romane (in arhitectura, vestimentatie,
ritualuri religioase etc.) si limba latina.
2. Etnogeneza - proces de formare a unui popor
3. Teoria imigraţionistă, aparţinând unor autori maghiari şi austrieci, încearcă să
dovedească originea slavă a poporului român şi formarea sa în Balcani, pentru a nega prezenţa
românilor în Transilvania în momentul migrării ungare din secolele IX – X
4. Teoria continuităţii ia naștere pentru a combate ideile imigraționiste și susţine că
românii sunt urmaşii dacilor şi romanilor, formaţi la nord de Dunăre şi băştinaşi pe teritoriul
României de astăzi
5. Renaşterea marchează perioada culturală dintre secolele XIV – XVI, definită de
umanism şi artă, ce redescoperă valorile antichităţii greco-romane şi mai ales omul sub impulsul
spiritului nou ce apare în oraşele italiene şi de aici se răspândeşte în restul Europei
6. Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu
delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic
națiunea
7. Diplomația este arta și practica de a purta negocieri între reprezentanți împuterniciți
ai unor națiuni sau grupuri diverse.
8. Războiul este un conflict militar sau nu, scurt sau de durată, între două sau mai
multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor
interese financiare, etnice, teritoriale, economice și politice.
9. Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului.
10. Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține, în totalitate, unei persoane
sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie
absolută sau dictatură, în regimurile totalitare distanța între stat și societate este, practic,
anulată, în sensul că puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața
particulară a fiecărui cetățean
11. Autoritarismul este o formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în care
normele liberale și democratice nu sunt respectate. În regimurile nedemocratice, guvernanții s-
au auto-selectat sau dacă au fost aleși, nu pot fi înlăturați de la putere de către cetățeni prin
alegeri libere și competitive.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor


I. Locuirea umană pe teritoriul Europei și României
(mileniul III î.e.n. – sec. I e.n. )

9
În mileniul III î.e.n. au pătruns în Europa comunități de păstori cunoscuți sub
denumirea de indoeuropeni, proveniți din Asia, ce îi asimilează pe autohtoni
datorită culturii lor superioare. Din acest proces de asimilare iau naștere popoare
ca grecii, tracii și ilirii.
Tracii au locuit în provinciile antice Tracia, Moesia, Dacia, Sciţia Minor, Mysia,
Sarmaţia, Bitinia, Macedonia, Panonia şi în alte regiuni din Balcani şi din
Anatolia. Aceste provincii ocupau cea mai mare parte a Balcanilor, iar geţii
se întindeau dincolo de Dunăre ajungând până la râul Bug.
Tracii au evitat locuirea urbană, preferând să locuiască în mici sate fortificate,
aşezate pe dealuri. De obicei, erau grupaţi în mici regate sau alianţe de triburi ce
dispuneau de mari puncte întărite, folosite şi ca puncte comerciale.
În secolul 5 î.e.n. Herodot îi numeşte cel mai numeros popor din lumea
cunoscută, după indieni, lipsit însă de unitate statală. În această perioadă se
remarcă mari triburi (odrisii, besii, moesi, tribali, geţii), din rândul cărora se vor
ridica regatul odris al lui Teres, format prin unirea a 40 de triburi şi regatul dac
condus de Burebista.
Geto – dacii aparţin neamurilor trace. Geţi erau numite populaţiile din Câmpia
Română, Dobrogea şi sudul Moldovei de către Herodot, iar daci este termenul
folosit de romani (Iulius Caesar) pentru cei din Transilvania şi Banat. Teoria cea
mai plauzibilă asupra etimologiei numelui de „daci” este aceea prin care „daci”
este pus în legătură cu cuvântul dáos din frigiană (limbă înrudită cu limba
tracilor), care se traduce cu lup. După mărturiile anticilor dacii înșiși își
spuneau dáoi.
Triburile dace au fost unite prima data într-un imperiu (arche) de către Burebista
(82-44 î.e.n.). Reunirea lor va fi posibilă după un secol sub conducerea lui Decebal
(87-106 e.n.) ce este înfrânt de Roma după războaiele dintre 101 – 102 și 105-
106. Dacia este cucerită și transformată într-o provincie romană, proces ce stă la
baza formării poporului român.

II. Romanizarea

a. Etapele romanizării

- Etapa preliminară (sec. II î.e.n. – sec. I e.n.) : Timp de 2 secole dacii au fost în
contact cu civilizația romană, în special după cucerirea Peninsulei Balcanice,
fiind influențați la nivel material (vase de bronz, unelte de fier, arhitectură, arme,
ceramică, instrumente medicale), spiritual (alfabet latin, preluarea imaginii unor
divinități) și politic (implicarea lui Burebista în războiul civil roman dintre
Pompei și Cezar)
- Etapa decisivă (106 – 271/275) implică romanizarea populației cucerită prin
intermediul unor factori dintre care se remarcă limba latină și creștinismul

10
- Etapa finală (271/275-602) este definită de retragerea aureliană peste Dunăre a
administrației și armatei căreia i se adaugă și o parte a populației. Restul
continuă să locuiască la N de Dunăre iar printre consecințele retragerii se
numără :
- decăderea vieții urbane și ruralizarea populației
- romanizarea dacilor liberi
- contacte intense cu romanitatea sud dunăreană datorită prezenței romane și
bizantine

b. Factorii romanizării

- Limba latină este prezentă sub forma ei populară, folosită de veterani


şi colonişti şi clasică, aparţinând nobililor şi funcţionarilor superiori. Folosirea
pe scară largă a limbii latine este dovedită de descoperirea a peste 3.000 de
inscripții în provincie, la care se adaugă alte 3.500 îm Moesia, comparativ cu doar
cele 35 în limba greacă.
- Armata – pentru apărarea teritoriului sunt aduse legiuni, cohorte
(infanterie), alae (cavalerie) şi numeri (auxiliari), însumând 55.000 de soldați.
Trupele staționau în castre (tabere militare) în jurul cărora s-au format așezări
civile numite canabae unde locuiau familiile soldaților, meșteșugari și țărani daci.
Ele vor răspândi limba, obiceiurile şi cultura materială romană/provincială, iar
veteranii (evocati) se stabilesc în provincie, ocupând funcţii municipale şi
administrative la nivel urban sau rural.
- Colonizarea este declanșată de către împăratul Traian ce aduce aproximativ
40.000 de persoane din întreg imperiul pentru a popula orașe și cultiva ogoare.
Proveniţi din Spania, Franţa, Italia, Panonia, Africa şi Asia, coloniştii se aşează
printre ţăranii daci sau în aşezări proprii denumite canabae, ridicate lângă
castre (Bumbeşti, Silistra), vicus (vicus Novus – Babadag, vicus Petra - Camena)
şi vilae rusticae (ferme) la Niculiţel, Teliţa, Ighiu etc.
Lucrătorii daci de pe aceste proprietăți, la fel ca și țăranii ce intrau în contact cu
administrația romană, au fost nevoiți să învețe limba latină pentru a se înțelege cu
autoritățile și vecinii.Inscripțiile atestă că 74% dintre numele menționate sunt
romane, dovedind caracterul lor latinofon și capacitatea de a răspândi limba,
obiceiurile şi cultura materială/spirituală romană.
- Viaţa economică – coloniştii aduşi erau agricultori, mineri (Roşia
Montană, Ruda – Barza) sau fierari, negustori, plutaşi, cărăuşi, sculptori etc.
organizaţi în colegii urbane. Ei introduc cuvinte, unelte şi practici economice
specifice lumii romane printre dacii ce locuiau în oraşe sau aveau contacte
directe cu zonele urbane şi agenţii fiscali.
- Urbanizarea contribuie determinant la declanşarea şi desfăşurarea
romanizării. Orașele reprezintă centrul administraţiei romane şi pivotul
schimburilor comerciale, focar al limbii latine şi spaţiu prin excelenţă roman.
11
Existau municipia (Tulcea, Orşova, Turcoaia) şi coloniae (Alba Iulia, Cluj
Napoca, Drobeta Turnu Severin).
- Viaţa religioasă – romanii interzic desfăşurarea cultului dac şi prezenţa
zeilor locali, provocând fenomenul interpretatio romana prin care zeităţile
dace (Zalmoxis, Bendis, Cavalerul Trac) erau adorate sub corespondentul lor
roman. Sunt introduşi,datorită coloniștilor și soldaților, zei romani (Jupiter,
Junona, Diana), greci (Hercule), persani/iranieni (Mithra), evrei (Yahve) sau
egipteni (Isis) și se folosesc incinerația și inhumația ca rituri de înmormântare.
Cel mai important factor după retragerea aureliană a fost religia creștină ce se
răspândește pe scară largă începând cu sec. al IV –lea. După ce împăratul
Constantin cel Mare oferă libertate de cult creștinismului prin Edictul de la Milano
(313) și împăratul Theodosius interzice cultele păgâne (391), apar episcopate la
Tomis și Durostorum și misionari ca Sf. Ioan Cassian și Dionisie cel Mic.
Descoperirile arheologice au scos la iveală un donariu (ofrandă religioasă) de
bronz la Biertan cu inscripția Ego Zenovius votum posui (Eu, Zenovie, am pus
acest dar) și monograma lui Hristos, opaițe paleocreștine, cruci și fundații unor
biserici la Porolissum sau Sucidava.
De asemenea din latină pătrund principalii termeni creștini și anume Dominus
Deus (Dumnezeu), Christianus (creștin), Crux (cruce), Dies Dominica
(Duminică), Pecatum (păcat) sau Rogatio (rugăciune).
- Administrația oferă cadrul necesar procesului de romanizare și protejării
intereselor imperiale în zonă. Traian (98-117) organizeaza provincia Dacia pe un
teritoriu ce cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia și vestul Munteniei în frunte
cu un guvernator (legatus Augusti pro praetore) situat la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Hadrian (117-161) împarte provincia în 3 părți și anume Dacia
Inferior (capitala Drobeta, lider procurator Augusti), Dacia Superior (capitala
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, lider legatus Augusti pro praetore) și Dacia
Porolissensis (capitala Napoca, lider procurator Augusti ).
Marcus Aurelius (161-180) reorganizeaza provincia în Dacia Apulensis, Dacia
Malvensis și Dacia Porolissensis conduse de un legatus Augusti pro praetore
Daciarum trium, sistem păstrat până la retragerea împăratului Aurelian (270-275)
ce decide să folosească frontiera dunăreană, mai ușor de apărat.

III. Formarea poporului român (etnogeneza)

Procesul etnogenezei românilor s-a desfășurat în condițiile marii migrații a


popoarelor ce a durat o mie de ani și a implicat neamuri ca hunii, vizigoții, gepizii,
avarii și slavii. Slavii ajung în număr mare pe teritoriul fostei Dacii în sec. VI,
răspândindu-se pe întreg teritoriul, după care o parte au trecut Dunărea și s-au
așezat în Peninsula Balcanică. Ei continuă să atace Imperiul Bizantin până în
secolul VII și ocupă aproape întreaga peninsulă, rupând romanitatea în două :

12
- Romanicii nord-dunăreni (daco-romanii) ce supraviețuiesc migrațiilor și îi
asimilează pe slavi rămași dând naștere românilor
- Romanitatea sud-dunăreană (macedo-românii, meglenoromânii, istro-
românii) ce rămân in mici „insule„ izolate în Balcani
Chiar dacă slavii au influențat parțial etnogeneza românilor, ei nu au reușit să-i
schimbe esența, contribuind în general la formarea limbii române și modelul
instituțional pe care l-au preluat, la rândul lor, de la bizantini.
Odată cu formarea poporului român are loc și formarea limbii în sec. VIII, o
limbă neolatină ce include elementul dac autohton, numit substrat, elementul latin
numit strat și elementul migrator slav – adstrat.
Românii au păstrat din limba geto –dacă terminologia geografică drept reper al
orientării, supraviețuind toponime și hidronime cum ar fi Carpați, Drobeta,
Napoca, Criș, Dunăre, Mureș sau Olt. De asemenea avem nume de animale (mânz,
viezure, mistreț, barză), plante (gorun, brad), părți ale corpului (buză, grumaz,
burtă), noțiuni familiale (copil, moș, prunc) sau cuvinte legate de păstorit (urdă,
vatră, gard). Substratul dac este estimat la 170 de cuvinte cu 1400 derivate.
Elementele stratului latin definesc limba română ca limbă romanică și cuprind
2.090 de cuvinte cu 6.000 derivate.
Adstratul slav cuprinde 1400 de cuvinte, rezultat al conviețuirii cu localnicii,
cum ar fi Cozia, Vlad, Radu, boier, ciocan, lopată, plug, dragoste, prieten, milă,
noroc, etc. sau al influenței culturale gen rai, iad sau vlădică. Vechii slavi au fost
creștinați de călugării Chiril și Metodiu ce traduc în slavona secolului al
IX – lea liturghia și Noul Testament folosind alfabetul chirilic. Lipsiți de contact
direct cu Bizanț, românii au fost influențați de liturghia slavă și alfabetul chirilic,
folosind slavona ca limbă de cult și diplomatică în secolele XIII – XV. De altfel,
alfabetul chirilic este folosit până la adoptarea alfabetului latin în 1860 sub A.I.
Cuza.
În Transilvania, parte a regatului maghiar catolic, latina este limba de cult și
culturală, chiar dacă românii folosesc tot slavona.
Treptat, datorită migrațiilor și conviețuirii cu alte neamuri de-a lungul secolelor,
au pătruns și alte cuvinte în limba română cum ar fi cele maghiare (oraș, meșter,
meșteșug, gând), turce (dușumea, geam, cașcaval, ciorbă, lalea), sau greacești
(filă, dascăl, a se chivernisi).

IV. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

a. Romanitatea românilor în surse medievale

Românii sunt menționați sub denumirea de vlah – vlahi, termen germanic ce


definește un străin sau un popor neslav de limbă romanică si cunoaște forme
diferite ca voloh, valachus, blach sau olah.

13
Secolul al IX - lea
- Strategikon (Arta militară) denumește populația de la nordul Dunării
„romani„
- Geografia armeană (Moise Chorenati) menționează „Țara … căreia îi zic
Balak„
- Oguzname (cronică turcă) identifică o țară a vlahilor numită Ulak-ili

Secolul al X - lea
- Despre administrarea imperiului (Constantin Porfirogenetul) prezintă
așezarea slavilor în Balcani și contactele lor cu românii numiți „romani„ în timp
ce bizantini sunt „romei„
- Scrisoare a împăratului Vasile al II –lea folosește termenul de vlahi
pentru a-i numi pe români

Secolul al XI – lea
- Podoaba istoriilor (tratat geografic persan scris de Gardizi) oferă
informații despre români, situându-i între slavi, ruși și unguri, între „Dunăre și
un munte mare„
- Sfaturile și povestirile lui Kekaumenos îi amintește pe românii ce locuiau
în apropierea Dunării.

Secolul al XII – lea


- Ioan Kynnamos, secretar al împăratului bizantin Manuel Comnenul, spune
„Se zice că sunt coloni veniți de mult din Italia„ atunci când se referă la originea
românilor
- Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) este cronica secretarului
Anonymus al regelui Bella al III- lea al Ungariei ce menţionează pe români,
descendenţii romanităţii în zonă şi existenţa în Transilvania, Banat şi Partium
(sfârşitul secolului IX - începutul secolului X) a formaţiunilor statale conduse de
românul Gelu, Glad, respectiv Menumorut şi rezistenţa lor în faţa pătrunderii
triburilor maghiare.
Secolul al XIII – lea
- Gesta Hunnorum and Hungarorum (Faptele hunilor și ungurilor), scrisă
de cronicarul Simon de Keza, relatează că românii erau în Panonia la venirea
hunilor și vlahii, păstori și agricultori, continuă să trăiască aici după retragerea
aureliană

b. Romanitatea românilor în operele umaniștilor

Noţiunea de Renaştere marchează perioada culturală dintre secolele XIV – XVI,


definită de umanism şi artă. Perioada redescoperă valorile antichităţii greco-

14
romane şi mai ales omul sub impulsul spiritului nou ce apare în oraşele italiene şi
de aici se răspândeşte în restul Europei.
Umanismul medieval exprima idealul unei educaţii desăvârşite a omului şi
orientarea educaţiei spre valorile antice, considerând omul o creatură privilegiată,
dotată cu raţiune şi capacitatea de a înţelege şi crea frumosul. Omul este văzut ca
o fiinţă liberă, bună şi responsabilă, capabilă să realizeze scopul lui Dumnezeu ce
implica naşterea unei societăţi întemeiate pe toleranţă şi pace între oameni.
În paralel românii își dezvoltă propriile forme de organizare sub forma statelor
feudale Țara Românească și Moldova ce capătă o atenție crescută odată cu
declanșarea „cruciadelor târzii„ împotriva Imperiului Otoman în secolele XIV –
XV. De asemenea, Biserica Catolică, confruntată cu reforma protestantă din
secolul al XVI – lea în Occident, încearcă să-i aducă pe „schismaticii„ ortodocși
sub controlul său și încearcă să cunoască cât mai multe despre această zonă.
În paralel, cronicarii români doresc să afirme originea latină a poporului și sunt
preocupați de cercetările legate de această origine.

Secolul al XV – lea
- Poggio Bracciolini, secretar papal, semnaleaza elementele latine ale limbii
române și existența unei tradiții la românii nord-dunăreni privind descendența lor
dintr-o colonie înființată de Traian.
- Flavio Biondo menționează că românii din Roma „invocau cu mândrie
originea lor romană„
- Enea Silvio de' Piccolomini, viitorul papă Pius al II-lea, evidenţiază în
„Cosmografia” (1501) graiul roman modificat al valahilor
- Antonio Bonfinius, umanist italian la curtea regelui Matia Corvin, folosește
inscripții romane, toponime și numele poporului român pentru a dovedi că „sunt
urmașii coloniei și ai legiunilor romane din Dacia„

Secolul al XVI – lea


- Nicolaus Olahus afirmă în „Hungaria” (1536) unitatea lingvistică a tuturor
românilor
- Johannes Honterus, sas din Brașov și reformator, înscrie numele Dacia pe
tot teritoriul locuit de români în harta sa din 1542

Secolul al XVII – lea


- Grigore Ureche observă în „Letopiseţul Ţării Moldovei” (1647)
asemănarea între cuvintele româneşti şi latineşti
- Miron Costin susţine în De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit
strămoșii lor teza populării Daciei cu colonişti romani şi locuirea continuă a
provinciei după retragerea armatei şi administraţiei romane în 271/274.

Secolul al XVIII –lea


15
- Stolnicul Constantin Cantacuzino publică Istoria Tării Rumânești dintru
început (1716) unde analizează numeroși autori antici, bizantini și occidentali
concluzionând că românii vorbesc aceiași limbă și au o origine comună.
- Dimitrie Cantemir susține în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor
originea comună a tuturor românilor și arată în Descrierea Moldovei că „slovele„
folosite de moldoveni au fost la început latinești.

c. Teoriile privind nașterea și existența poporului român

Unirea țărilor române sub Mihai Viteazul a atras ostilitatea unor nobili maghiari
ce credeau că românii amenință influența națiunilor privilegiate, motiv pentru care
istoricul Istvan Szamoskozy susţine în sec. XVII că românii nu sunt urmaşii
coloniştilor aduşi de Traian, deoarece Gallienus îi mută pe romani la sud de
Dunăre.
Totuși, problema continuității nu este una contestată dacă ținem cont că însuși
împăratul Iosif II îi considera pe români „incontestabil, cei mai vechi și mai
numeoși locuitori ai Transilvaniei„. Secolul al XVIII – lea aduce însă cu sine
începutul luptei românilor penru drepturi politice. Primii pași sunt reprezentați de
Supplex Libellus (1741) și Supplex Libellus Valachorum (1791) ce afirmă
vechimea și dreptul românilor de a fi egali cu celelalte națiuni. Aceste cerințe sunt
întâmpinate de idei ce contestă romanitatea și nașterea poporului român și
formează pilonii de bază ai teoriei imigraționiste.
TEORIA IMIGRAŢIONISTĂ, aparţinând unor autori maghiari şi austrieci,
încearcă să dovedească originea slavă a poporului român şi formarea sa în
Balcani, pentru a nega prezenţa românilor în Transilvania în momentul migrării
ungare din secolele IX – X :
- Franz Josef Sulzer publică „Istoria Daciei transalpine” (1781-1782) unde
susţine că provincia a fost părăsită, românii s-au format în Balcani unde sunt
influenţaţi de slavi şi trec Dunărea în secolul al XIII –lea, după venirea ungurilor.
Ideile sale sunt reluate, la sfârşitul secolului XIX, de către I.C. Eder şi Bolla
Marton, nemulţumiţi de solicitările naţionale şi juridice ale românilor.
- Eduard Robert Rösler este autorul cărţii „Studii româneşti. Cercetări
asupra istoriei mai vechi a României” (1871), volum de bază al teoriei
imigraţioniste, bazat pe următoarele idei:
I. dacii sunt distruşi de romani
II. toponimia dacă dispare datorită exterminării
III. Dacia nu putea fi romanizată în 165 de ani
IV. retragerea lui Aurelian a fost completă
V. limba şi poporul român s-au format la sud de Dunăre, fapt dovedit de lipsa
cuvintelor germane și prezența unora numeroase de origine albaneză şi slavă
VI. românii sunt un popor de păstori nomazi
16
VII. nu există izvoare istorice care să ateste prezenţa românilor la N de Dunăre
înainte de secolul al XIII – lea

TEORIA CONTINUITĂŢII ia naștere pentru a combate ideile imigraționiste și


susţine că românii sunt urmaşii dacilor şi romanilor, formaţi la nord de Dunăre şi
băştinaşi pe teritoriul României de astăzi. Reprezentanții săi răspund punctual la
ideile lui Roesler și anume :

I II. Roesler se bazează pe afirmația lui Eutropius ce a susținut că „Dacia … a


fost secătuită de bărbați„ dar autorul latin se referă, evident, la pierderile de
soldați daci și toate izvoarele latine se referă la înfrângerea și supunerea dacilor,
nu la exterminarea lor. De asemenea, există numeroase inscripții, toponimie și
hidronimie dacă, precum și dovezi arheologice ce atestă așezări și morminte
dacice în peste 100 de puncte din Dacia Romană
III. Romanizarea nu s-a produs doar în timpul stăpânirii romane și este un
fenomen întins pe o lungă perioadă de timp
IV. Retragerea aureliană a implicat armata, administrația și o parte a populației a
cărei interese erau legate de administrația romană. Restul populației a rămas pe
loc, fapt dovedit de așezările daco-romane nord dunărene, circulația populației
in arcul carpatic, practicarea meseriilor sedentare și menținerea Dobrogei în
cadrul Imperiului Bizantin până în sec. VI
V. Nu există izvoare istorice care să ateste existența românilor în sudul Dunării
înainte de sec. XIII. Albaneza și româna, prin stratul ei dac, au origini comune
tracice; în consecință dacă românii și albanezii ar fi avut o patrie comună ar fi
vorbit aceeiași limbă. Cuvintele slave pătrund datorită conviețuirii slavilor cu
românii și preluării de ultimii a slavonei ca limbă de cult și diplomatică, dar nu
și de uz popular
VI VII. Românii sunt menționați în izvoare medievale timpurii

Printre principalii susținători ai teoriei enumerăm :

Secolul al XVIII – lea


- Şcoala Ardeleană (Petru Maior, Gheorghe Şincai, Samuil Micu) a fost o
importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni
cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naştere Biserica Română
Unită cu Roma. Reprezentanţii Şcolii Ardelene au adus argumente istorice şi
filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai
coloniştilor romani din Dacia și susțin doar originea pur latină, ignorând
celelalte straturi.
- În cartea Transilvania sive magnus ... (1778) istoricul Benko Iozsef arată
că la abandonarea provinciei „mulţi romani împreună cu dacii indigeni au rămas
pe loc”.
17
Secolul al XIX – lea
- Ideile Școlii Ardelene sunt continuate de Mihail Kogălniceanu și Nicolae
Bălcescu ce admit cu greu contribuția dacilor pe care îi vedeau mai degrabă ca
niște strămoși mitici
- Bogdan Petriceicu-Hașdeu susține în Pierit-au dacii? (1860) că dacii nu
au fost exterminați, romanizarea a avut loc și formarea poporului român este
rezultatul unirii câtorva elemente ce nu au însă nici unul un caracter
predominant
- A.D. Xenopol folosește argumente istorice, lingvistice și logice în Teoria
lui Roesler. Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană (1884)
I. elementul dacic, peste care se suprapune cel roman, reprezintă baza etnică
a poporului român
II. slavii au avut cea mai mare influență dintre migratori
III. termenii creștini din limbă se explică datorită legăturilor populației
romanizate de la N și S de Dunăre
IV. migrațiile au împins pe daco-romani spre munți
V. arheologia, toponimia și hidronimia aduc dovezile necesare
VI. poporul român este o îmbinare a elementelor tracic, roman și slav

Secolul al XX – lea
- Vasile Pârvan oferă în lucrarea Getica (1926) date literare și arheologice
privind sinteza daco-romană
- Nicolae Iorga afirmă sinteza daco-romană în cadrul romanității orientale
- Gheorghe Brătianu respinge teoria imigraționistă în O enigmă și un miracol
istoric : poporul român. Istoricul arată că provincia cunoaște aceiași criză ca și
restul imperiului în sec. III cand apare fenomenul ruralizarii si declinul vietii
urbane, atat in vestul continentului cat si in Dacia. Consideratiile sale despre limba
romana sunt deosebit de importante intrucat cel mai vechi nucleu al acesteia este
Transilvania, aici procesul de colonizare si implicit de romanizare a fost cel mai
puternic. Concluzia cartii este cea a continuitatii de viata materiala si spirituala a
daco-romanilor si a romanilor deoarece parasirea Daciei de catre romani nu are o
valoare absoluta ci relativa: " (...) ea apare in consecinta, doar ca un episod dintr-
o serie de evenimente similare si nu o " cezura definitiva" in istoria dominatiei
romane asupra Europei Orientale, retragere "strategica" si politica in apararea
teritoriului in zona danubiana".

d. Romanitatea în epoca comunistă


După instalarea regimului comunist în România, istoriografia a insistat pe rolul
slavilor în formarea poporului român. Mihai Roller conduce pe vremea lui
Gheorghe Gheorghiu Dej grupuri de istorici ce pun accent pe ideile comuniste și
18
rolul predominant al slavilor în etnogeneză, susținând că româna ar fi o limbă
slavonă și daco-romanii ar fi fost asimilați de slavi după 602.
Sub Nicolae Ceaușescu se diminuează importanța romanilor „asupritori„ și se
subliniază excesiv rolul dacic, ajungându-se la falsuri ce susțineau că dacii sunt
primul popor din lume sau că Nicolae Ceaușescu este urmașul lui Burebista.

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul


românesc între secolele IX – XVIII
I. Începuturile organizării de stat

Popoarele europene se formeaza in Evul Mediu timpuriu in urma sintezei cu


neamurile migratoare ce patrund in Europa dupa prabusirea Imperiului Roman in
476.
Treptat aceste popoare evolueaza in planul organizarii statale datorita necesitatii
apararii propriului teritoriu si existentei unor forte interne interesate
sa-si impuna dominatia. Tarile Romane au fost influentate de contactul cu vecinii
catolici, ortodocsi si musulmani, preluand unele elemente de politica,
cultura si religie ca rezultat.

1. Obștea sătească

Dupa retragerea aureliana, populatia locala s-a refugiat in zonele rurale,


abandonand orasele, dand nastere unor structuri teritoriale specifice numite obsti
19
satesti. Obstile includeau un teritoriu bine delimitat, de obicei in zone greu
accesibile (vai, dealuri, paduri, munti) si locuitori ce se ocupau cu agricultura si
cresterea animalelor. Obstea grupa de obicei pe descendentii unui stramos comun,
un ``mos``(cuvant dac) sau ``batran``, fiind identificate peste 3000 de sate in
Transilvania si peste 200 de sate in Tara Romaneasca pana la inceputul secolului
al XV-lea.
In cadrul obstii exista proprietatea individuala asupra unei gospodarii si a unui
lot de pamant si cea colectiva asupra padurilor, pasunilor si animalelor de monta.
Organizarea comunitatii intra in sarcina unor lideri numiti cneaz (termen slav) sau
jude (termen latin) cu atributii administrative, judiciare, politice si militare. Cu
timpul influenta unor lideri se extinde ei reusind sa conduca Uniuni de obsti,
numire si ``romanii populare`` de Nicolae Iorga si autonomii locale (formatiuni
politice prestatale) in care titlul lor devine voievod (termen slav) sau duce (termen
latin).
Obstile ce nu intra sub autoritatea unui lider vor forma mai tarziu satele
(fossatum - loc intarit).

2. Autonomii locale

Majoritatea popoarelor si statelor europene se formeaza de-a lungul secolelor


VIII - XIV in functie de conditiile interne si externe ale timpului. Multa vreme
romanii se organizeaza in autonomii locale cu denumiri diferite prezente in
memoria populara, cronici sau acte oficiale.

Țări
Tara Sipenitului (E de Carpati), Tara Fagarasului, Tara Hategului, Tara Carvunei
(intre Mangalia si Varna - 1230), Tara Severinului (organizata
de regalitatea maghiara in sec. XIII in Banat cf. Diploma Cavalerilor Ioaniti din
1247)

Codrii
Orhei, Lapusnei, Cosminului (E de Carpati)

Câmpuri
Campul lui Dragos, Campul lui Vlad (E de Carpati) (Mentionate in Miron Costin
- Cronica polona)

Cobâle
Dorohoi, Neamt, Bacau, Vaslui (E de Carpati)

Ocoale
Campulung, Vrancea (E de Carpati)
20
Cnezate
Ioan, Farcaș (S de Carpati, intre Jiu si Olt) (cf. Diploma Cavalerilor Ioaniti din
1247)

Voievodate
Secolul IX - Gelu (pe Somes, capitala Dabaca), Glad (Banat, capitala Cuvin) si
Menumorut (Crisana, capitala Biharea) mentionate in Anonymus - Gesta
Hungarorum

Secolul XI - Ahtum (Banat) si Gyla (Transilvania) mentionate in Legenda Sf.


Gerard

Secolul XIII - Litovoi (dreapta Oltului) si Seneslau (stanga Oltului) mentionate in


Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247

Jupânat
formatiune condusa de jupan Gheorghe in sec. X intre Dunare si Mare cf.
Inscriptiei de la Mircea Voda (943) si inscriptiilor din complexul Basarabi -
Murfatlar

Theme
Paristrion - intemeiata de bizantini intre 971 - 1204 intre Dunare si Mare cf. Ana
Comnena - Alexiada

Formatiuni politice locale


conduse de Satza, Sestlav si Tatos in Dobrogea sec. XI cf. Ana Comnena -
Alexiada

II. Formarea statelor medievale

Context istoric
Formarea statelor romane se desfasoara pe fundalul crizei dinastice din Ungaria,
unde dinastia Arpadiana lasa locul celei de Anjou, de care romanii profita pentru
a inlatura dominatia maghiara. De asemenea creste influenta Hanatului Hoardei
de Aur, ce ataca constant Ungaria si se manifesta influenta Imperiului Bizantin ce
vedea in aceasta zona un punct strategic si militar important.
Un rol esential in formarea Moldovei si Tarii Romanesti l-au jucat si romanii
ardeleni sub forma a ceea ce traditia istorica numeste ``descalecat``, simplul act
prin care un lider descaleca de pe cal si isi afirma astfel dominatia asupra unui
teritoriu. Acesti romani ardeleni, confruntati cu cresterea presiunii regalitatii

21
maghiare sau chiar anihilarii autonomiilor locale, trec muntii si contribuie la
formarea statelor medievale extracarpatice.

1. Transilvania

Gesta Hungarorum, cronica notarului regelui ungar Bela al III-lea, mentioneaza


luptele purtate de maghiari, la patrunderea lor in Transilvania, cu liderii
romani din secolul al IX-lea, evidentiand infrangerea sau uciderea lor si prezenta
a 3 autonomii locale :
- voievodatul lui Gelu, pe Somes, cu centrul la Dabaca
- voievodatul lui Glad, in Banat, cu centrul la Cuvin
- voievodatul lui Menumorut, in Crisana, cu centrul la Biharea
In secolul al XI -lea Legenda Sf. Gerard prezinta existenta a doua voievodate
romanesti conduse de Gyla, in centrul Transilvaniei si Ahtum in Banat. Odata
cu trecerea regelui ungur Ștefan la catolicism în secolul al XI - lea începe
expansiunea spre est ce implică două secole de expediții militare și consolidarea
stăpânirii în Transilvania ce devine voievodat autonom în cadrul Regatului
Maghiar până la 1541.
Pentru a-și consolida stăpânirea ei introduc forme de organizare administrativ –
teritoriale și religioase specifice cum ar fi comitatul (Bihor, Crasna, Dăbâca, Cluj,
Alba Iulia) sau episcopiile catolice (Oradea). De asemenea sunt colonizate
populații diferite de religie catolică pentru a reduce semnificația numerică a
românilor :
Sașii erau o populație germană emigrată din Flandra și Saxonia ce va primi drept
de așezare autonom în zona Sibiu, Bistrița și Țara Bârsei. Aici ei se ocupă cu
meșteșugurile și comerțul, înființează burguri (orașe) după model occidental
(Sighișoara – Schäßburg, Sibiu – Hermannstadt, Brașov - Kronstadt ) și primesc
largi privilegii, reconfirmate în Bula de Aur a Sașilor (Andreanum) emisă de
regele Andrei al II-lea în 1224 și menținute pe tot parcursul Evului Mediu.
Secuii, populație de origine turcică, erau avangarda armatei maghiare și au fost
așezați în zona Târnavelor și Subcarpaților de Curbură pentru a apăra granițele în
schimbul autonomiei.
Cavalerii Teutoni sunt prezenți de la 1211 în Țara Bârsei la inițiativa regelui
Andrei al II-lea ce dorea să fie ajutat la protejarea granițelor și răspândirea religiei
catolice. În ura încercării lor de a diminua autoritatea regelui vor fi alungați la
1225.
Cavalerii Ioaniți sunt aduși de regele Bela al IV - lea în 1247 și primesc teritorii
în Țara Severinului și Oltenia pentru a relua obiectivele cu care au fost inițial
teutonii însărcinați.

2. Țara Românească

22
Inițial formațiunile politice prestatale sunt implicate în relații de vasalitate față
de coroana maghiară și cunosc forme specifice de organizare internă.
Diploma Cavalerilor Ioaniți (1247) scoate în evidență stratificarea socială ce dă
naștere la două clase denumite maiores terrae (feudali/nobili ieșiți din rândul
vechilor juzi/cnezi ai obștilor sătești) și rustici (țărani). De asemenea menționează
Țara Severinului (E Banat și V Oltenia), voievodatele lui Litovoi (între Olt și Jiu)
și Seneslau (stânga Oltului) și cnezatele lui Ioan (S Oltenia ) și Farcaș (N Oltenia).
Conform diplomei emisă de regele Bela al IV-lea Ioaniții primeau Țara
Severinului și cnezatele lui Ioan și Farcaș, excepție făcând voievodatului lui
Litovoi, însoțite de Cumania (teritoriul din stânga Oltului) cu excepția țării lui
Seneslau. Excepțiile erau vasalii direcți ai regalității maghiare ce beneficiau de
protecție în schimbul unor „venituri și foloase„ datorate conform codului vasalic.
Primele conflicte în relațiile româno-maghiare apar în timpul unui alt voievod
Litovoi ce încearcă să unească autonomiile locale din zona Jiului sub autoritatea
sa și chiar refuză să accepte vasalitatea față de regele Ladislau al IV- lea Cumanul,
sfârșiind ucis și înlocuit cu fratele său Bărbat conform unui document emis în
1285.
A doua etapă implică așa numitul descălecat, actul de a coborî de pe cal și de a
decide că acel teritoriu îți aparține. Aici se remarcă liderul ardelean semi legendar
Negru Vodă ce părăsește Țara Făgărașului, pe fondul restrângerii autonomiei
românilor și descalecă la Câmpulung unind pe parcurs formațiunile locale.
Ultima etapă este marcată de întemeierea statului de către domnul Basarab I
(1310-1352). El preia conducerea tuturor autonomiilor locale și acceptă
vasalitatea față de Ungaria pentru a fi recunoscut la nivel european. Treptat cele
două puteri intră în conflict datorită încercărilor regalității maghiare de a scoate
Banatul de Severin (Țara Severinului) de sub autoritatea domnului român și regele
Carol Robert de Anjou este înfrânt la Posada (1330), moment ce oferă
independență Țării Românești.
Pentru a-și consolida noul statut urmașii lui Basarab întemeiază Mitropolia de la
Curtea de Argeș la 1359 sub domnul Nicolae Alexandru (1352-1364) și resping
primul atac al otomanilor sub domnul Vladislav Vlaicu (1364-1377).

3. Moldova

În secolele XII-XIII cronicile ruse și documente papale și maghiare identifică


țara Berlad, țara bolohovenilor și cea a brodnicilor sau autonomii cum ar fi
Codrii Cosminului, Campul lui Dragoș, ocoale și cobâle.
Prima etapă este considerată descălecatului lui Dragoș de Baden, nobil român
catolic din Țara Maramureșului, după 1340, ce înființează o marcă de apărare la
Baia împotriva tătarilor la inițiativa regalității maghiare. Dependența lui Dragoș
și a urmașilor săi, Balc și Sas, de Ungaria i-a nemulțumit pe liderii locali ce se
revoltă sprijiniți de Bogdan de Cuhea pe fundalul restrângerii autonomiei sale din
23
Maramureș în a doua etapă. Balc și Sas sunt alungați și Moldova devine
independentă la 1364 după o serie de esecuri militare repetate ale regelui Ludovic
I de Anjou conform Cronicii lui Ioan de Târnave.
În cea de-a treia etapă urmașii lui Bogdan acționează pentru a-și consolida
stăpânirea și a fi recunoscuți pe plan extern. Petru Mușat (1374-1391) depune
jurământ de vasalitate regelui Poloniei Vladislav Iagello la 1387 pentru a face față
presiunilor Ungariei și primește Pocuția drept gaj pentru banii imprumutați
polonezilor. De asemenea el înființează Mitropolia de la Suceava, recunoscut de
Constantinopol la 1401,în timp ce Roman I (1391-1394) unește toate teritoriile
dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră.

4. Dobrogea

În secolele X-XI sunt menționate diferite autonomii conduse de Jupan Gheorghe,


thema bizantină Paristrion sau formațiunile lui Tatos, Satza și Seslav cu resedința
la Dristor, Preslav și Vicina. În secolul al XIII-lea bizantinii colonizează turci
selgiucizi în zona Babadagului pentru a limita invaziile tătare, în timp ce românii
reușesc să-și creeze o mitropolie în secolul al XIV-lea.
În prima jumătate a secolului al XIII-lea este atestată Țara Cavarnei, nucleul
statului dobrogean, condusă de Balica la începutul secolului următor. El participă
la luptele pentru tronul Constantinopolului, iar urmașul său Dobrotici, despot
conform titulaturii politice și militare bizantine, unește Dobrogea într-un singur
stat. La 1386 puterea aparține lui Ivanco, fiul lui Dobrotici, ce moare la 1388 în
luptele cu turcii otomani și Mircea cel Bătrân include zona în componența Țării
Românești până la 1417 când devine provincie turcă pentru patru secole.

Statele medievale românești au creat o civilizație complexă, la care au contribuit


atât romanii cât și alte neamuri cum ar fi armenii, prezenți în toată țara din secolul
al X-lea, bulgarii stabiliți în Timiș, Arad sau Dâmbovița, evreii, sosiții în urma
persecuțiilor din secolul al XVI-lea, germanii colonizați de maghiari, grecii aduși
de fanarioți, maghiarii stabiliți în Transilvania sau turcii din Dobrogea.

III. Institutiile statelor medievale

Nasterea tarilor romane a implicat si un transfer de putere de la cnezi si


voievozii locali catre liderul ales ce si-a asumat titlul de domn. Pentru a asigura
stabilitatea statului, domnul avea nevoie de Sfatul Domnesc si Biserica, formand
impreuna cele trei institutii centrale capabile sa-si exercite influenta la nivelul
intregii tari. Aceste structuri sunt create sub influenta maghiara in Transilvania,
respectiv bizantin si slav in Tara Romaneasca si Moldova unde domnii aveau
nevoie de modele capabile sa reziste presiunii ungare si catolice.
24
Dupa prabusirea imperiului bizantin domnii romani refuza modelul occidental
si pastreaza traditia imperiala bizantina, devenind mostenitorii nedeclarati ai
acestuia, fenomen numit de Nicolae Iorga ``Bizant dupa Bizant``.

1. Domnia

Este principala institutie centrala in Tara Romaneasca si Moldova, tributara


sistemului vasalic occidental si anumitor traditii locale. Toti vasalii ii datorau
supunere si credinta, iar domnul, in calitate de suzeran <drept al seniorului feudal
asupra vasalilor sai> si suveran <dreptul exclusiv de a exercita autoritatea
suprema politica (legislativa, judiciara sau/si executiva)> trebuia sa-i apere si sa-
i ``miluiasca``(a face danii).
Ca si in occident puterea domnului este de origine divina, dar succesiunea nu era
dupa dreptul de primogenitura (primul nascut mostenea tronul). Din contra,
succesiunea era pe cale ereditar-electiva, fapt ce implica alegerea oricarui fiu de
domn, chiar si a celor ``din flori``, cata vreme erau considerati vrednici sa poarte
coroana si mantia, de catre o adunare in care erau reprezentati boierii si curteni
pana undeva in primele decenii ale secolului al XVI-lea.
Titlul domnesc a fost creat cu atentie si avea urmatoarea forma ``Io Mircea
mare voievod si domn din mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu, stapânind
si domnind peste toata Tara Ungrovlahiei`` :
- Io este prescurtarea de la Ioannes (Cel ales de Dumnezeu), cuvant legat de
miruirea domnului cu ulei sfintit si incoronarea sa
de catre mitropolit in cadrul unei ceremonii ce ii transfera har divin
- mare voievod - comandantul suprem al armatei si primul dintr voievozi
- domn (dominus = stapan) - titlu ce subliniaza autoritatea sa politica absoluta si
calitatea de stapan al pamantului si locuitorilor
- stapânind afirma suveranitatea sa in fata boierilor si puterilor straine
Atributiile domnului erau de natura politica (declara razboi si incheia pace,
semna tratate), militare (mare voievod), administrative (numea dregatori,
conducea sistemul birocratic), funciare (in calitate de dominium eminens,
proprietar al pamantului, administra terenul agricol ce putea fi daruit boierilor,
bisericii si taranilor liberi in schimbul unor obligatii), financiara (bate moneda,
impune impozite), judecatoreasca (instanta suprema), religioasa (confirma
mitropoliti si episcapi, ridica biserici si manastiri) si legislative (emite
hrisoave/documente cu caracter de lege, acorda privilegii negustorilor).
Dupa doua secole de domnie reala, Tarile Romane sunt obligate sa accepte
statutul de zone autonome sub influenta Imperiului Otoman la sfarsitul secolului
al XVI-lea, fapt cee echivaleaza domnia cu o functie administrativa in imperiu si
pe domn cu un inalt dregator al Portii. Atributiile interne raman neschimbate, dar
pe plan extern sultanul controleaza domnul prin intermediul boierilor greci ce
devin foarte activi la nivel religios, administrativ, cultural si religios.
25
In paralel creste influenta marilor familii boieresti ce isi disputa tronul si
situatia degenereaza pana la numirea directa a domnului de catre Poarta in epoca
fanariota (1711-1821) cand domnia poate fi cumparata si cei alesi devin simpli
functionari ce colecteaza impozite si lichideaza armata nationala si cetatile
fortificate.
In Transilvania voievodatul se mentine pana la 1541 si concentra atributii
militare, judiciare si administrative. Totusi, ca urmare a bataliei de la Mohacs
(1526), unde Ungaria se prabuseste in fata sultanului Soleiman Magnificul,
situatia se modifica treptat ajungandu-se la 1541 ca Transilvania sa fie condusa
de un principe, ales de Dieta (parlament format din reprezentantii natiunilor
privilegiate ca ungurii, sasii si secuii), dupa ce obtinea confirmarea sultanului. Din
1699 Transilvania pierde statutul de principat autonom si devine provincie a
Imperiului Habsburgic condusa de un guvernator, ales de Dieta si confirmat de
Curtea de la Viena.

2. Sfatul Domnesc

In Tara Romaneasca si Moldova sfatul avea un rol consultativ si era implicat in


aprobarea principalele acte ale domniei, a deciziilor judecatoresti si a tratatelor cu
puterile vecine. Initial, era format din marii boieri, detinatori de mari domenii si
mai tarziu de dregatori cu atributii speciale cum ar fi vornic (seful Curtii
domnesti), logofat (seful Cancelarie domnesti), vistiernic (seful finantelor), spatar
(purtatorul de spada) sau postelnic (activitate diplomatica si primirea solilor
straini).
Alaturi de ei mai existau Banul Olteniei in Tara Romaneasca (cu atributii largi
administrative, militare si juridice) si Portarul Sucevei in Moldova ce putea
conduce armata in numele domnului. La sfarsitul secolului al XVI-lea sfatul va fi
numit in mod oficial Divan.
Pentru Transilvania de sub dominatia imperiala exista un Guberniu, cu rol
administrativ si o Cancelarie aulica, cu rol politic, condusa de un cancelar si sase
consilieri.

3. Biserica

Biserica era considerata cea mai importanta institutie din Evul Mediu in Tara
Romaneasca si Moldova si era organizata sub forma unei mitropolii ce avea in
subordine mai multe episcopii. Mitropolitul era parte a sfatului domnesc si tinea
locul domnului in caz de boala si absenta sau in fruntea unei solii insarcinate cu
negocierea unui tratat. Conducatorul oficial al Bisericii Ortodoxe era Patriarhul
de la Constantinopol, dar, conform traditiei bizantine, biserica si domnia aveau
relatii excelente.
26
Domnul confirma numirea mitropolitului si episcopilor, construia biserici si
manastiri si era considerat protectorul credintei. In plus, prin crearea unei
mitropolii, domnul isi consolida tronul si pozitia, devenind monarh civil si religios
ca imparatul bizantin.
Mitropolitul era vazut drept al doilea demnitar in stat, iar ungerea cu mir si
incoronarea domnului ii ofereau o autoritate sacra. Seful bisericii era ales de
episcopi si marii boieri si primea de la domn carja, simbolul autoritatii.
In Transilvania majoritatea locuitorilor erau romani si ortodsi, fiind considerati
tolerati. Inca din 1366 regele Ludovic de Anjou incearca prin Diplomele regale sa
dizloce influenta ortodoxiei si leaga calitatea de nobil de apartenenta la religia
catolica, pentru ca in secolul al XVI-lea sa fie permise doar patru religii oficiale
(catolica, luterana, calvina, unitariana).
Dorinta unor romani de a iesi din starea de tolerati i-a facut sa accepte Unirea
cu Roma dand nastere Bisericii Greco-Catolice prin Diplomele Leopoldine din
1699 si 1701. Desi drepturile lor politici si economice au fost in continnuare
ignorate, ei au decis sa foloseasca calea luptei culturale pentru a-si atinge
scopurile, dand nastere la miscarea Scolii Ardelene printre altele. De asemenea,
domnii ridica biserici in Transilvania si acorda danii generoase, iar biserica locala
se afla sub autoritatea mitropliilor de la sud si est.

Pe langa institutiile centrale isi fac aparitia si o serie de institutii secundare :

4. Adunarile de Stari

Denumita Marea Adunare a Tarii in Tara Romaneasca si Moldova, era formata


din mari boieri, cler inalt, boieri mici si mijlocii si curteni. Adunarea era
convocata la alegerea unui nou domn la inceput si devine o prezenta constanta
doar in secolul al XVI-lea in contextul razboaielor cu turcii, dupa care rolul ei
scade in Epoca fanariota si renaste ca Adunare obsteasca in secolul al XIX-lea pe
fundalul democratizarii Europei si a revolutiilor.
In Transilvania statutul politic al romanilor se degradeaza, iar puterea apartine
nobilimii maghiare, patriciatului sasesc si fruntasilor secui. Starile medievale se
aduna in congregatii unde religia catolica devine obligatorie din 1288. Initial,
congregatiile dezbateau probleme juridice, pentru ca din secolul al XV-lea sa
devina adunarea starilor nobiliare si mai appoi Dieta in secolul urmator unde se
discutau probleme importante de politica externa.

5. Organizarea judecatoreasca

La nivelul satelor din Moldova si Tara Romaneasca judecata era facuta de


``batranii` satelor, conform obiceiului pamantului (jus valahicum) sau de boieri
pentru tarani dependenti. Domnul era instanta suprema, iar sfatul domnesc
27
participa la scaunul de judecata. In secolele XIV-XV apar traduceri din
jurisprudenta bizantina, in timp ce ardelenii foloseau codul numit Tripartitumul
lui Werboczi din secolul al XVI-lea.

6. Armata

Domnul era comandantul armatei in calitatea sa de mare voievod in Tara


Romaneasca si Moldova. El folosea `armata ce mica`, compusa din cetele proprii,
trupele oraselor si steagurile boierilor ce puteau ridica pana la 100 soldati bine
inarmati in functie de dimensiunea domeniului. Pe langa aceste trupe, in situatii
de urgenta, se putea ridica `oastea ce mare`, formata din tarani liberi ce isi
indeplineau obligatia militara fata de domnie si erau angajate armate de mercenari
din Transilvania sau Europa.
Tara era protejata de un sistem de cetati fortificate construite in puncte strategice
si domnii investeau sume importante in cumpararea de arme de foc.
In Transilvania armata era comandata de voievod in numele regelui Ungariei.

7. Administratia

Tara Romaneasca era alcatuita din judete si Moldova din tinuturi conduse de
dregatori locali cu atributii administrative, fiscale si judecatoresti. Transilvania,
pe de alta parte, avea mai multe unitati :
- comitatul regal maghiar cu rol administrativ si militar menit sa supravegheze
populatia romana si atacurile externe. Primul apare la Bihor la 1111, urmat de
Crasna, Dabaca, Cluj, Alba, Timis, Zarand, Tarnava.
- scaune si districte ale sasilor conduse de juzi ce se unesc si se bucura de
autonomie de la sfarsitul secolului al XV-lea sub forma asa numitei
Universitas Saxorum (Universitatea sasilor)
- scaune secuiesti
- districte ale romanilor conduse de cnezi si juzi
- orasele sasesti erau autonome si erau conduse de un jude si un sfat orasenesc

28
Spatiul romanesc, intre diplomatie si conflict, in
Evul Mediu si la inceputurile modernitatii

In secolele XIV - XVIII marile puteri alterneaza solutiile diplomatice cu


actiunile militare pentru a-si promova interesele politice, economice si religioase
la nivel european si mondial.
Epoca medievala se caracterizeaza prin persistenta relatiillor vasalice ce
implica obligatii reciproce pentru ambele parti, sub forma auxilium et consilium
sau protejarea vasalului de catre senior. Statutul international al Tarilor Romane
a fost influentat de raportul de putere dintre marile puteri si de capacitatea
militara a romanilor ce atinge apogeul in secolele XIV - XVI.

I. Situatia internationala a Tarilor Romane in secolele XIV – XVI

1. Context general

Imperiul Otoman, prezent in Europa de la mijlocul secolului al XIV-lea,


devine principala amenintare a lumii crestine. In plan militar el tinteste agresiv
Peninsula Balcanica si sud-estul Europei, instabile la sfarsitul marilor migratii,
folosind Dunarea drept cale acces spre Viena si Roma, `inimile` Europei .
Ascensiunea rapida se datoreaza decaderii si disparitiei ulterioare a Imperiului
Bizantin (1453), mobilitatii superioare a armatei sale ce ignora cavaleria grea
utilizata de occidentali si lipsa de unitate a europenilor unde fiecare rege si
imparat se visa liderul lumii crestine.
In plan religios prezenta sa marcheaza profund lumea crestina, deoarece
`strainul`, prin definitie slujitorul Diavolului, nu trebuia sa patrunda in Imparatia
lui Dumnezeu pe pamant. Pentru crestinul de rand, afectat de insuccesul
cruciadelor, momentul este perceput drept inceputul Apocalipsei, a bataliei
finale intre bine si rau.
29
Pe acest fundal de fervoare religioasa, frica, interese de stat si private, se
lanseaza mari campanii militare, cunoscute drept `cruciade tarzii` de-a lungul
secolelor XIV-XVI. In numeroase cazuri, insa, lideri crestini incheie tratate cu
Imperiul Otoman numite `capitulatii` (contineau capitole) sau `ahdname` ce
reflecta raporturile cu Poarta. Ele puteau fi state tributare, ce plateau o suma de
bani pentru a pastra pace sau state vasale ce accepta suzeranitatea otomana.
Treptat, Imperiul Otoman devine o putere de prim rang in Europa in urma
infrangerii Ungariei la Mohacs (1526) si incheierii unei aliante strategice si
tactice cu Franta regelui Francisc I la 1536, interesat sa gaseasca aliati impotriva
Imperiului Habsburgic. Noul rege al Ungariei Ioan Zapolya se inchina Portii la
1529, pentru ca Ungaria sa dispara la 1541 si Transilvania sa devina principat
autonom sub control otoman.
Politica externa romaneasca a avut scopuri precise si anume afirmarea
independentei si integritatii teritoriale, obiective ce intra in contradictie cu
politica otomana si a puterilor crestine catolice. In consecinta tarile romane
folosesc diferite metode pentru a-si afirma suveranitatea si suzeranitatea :

a. Solutia diplomatica

Tarile Romane nu dispuneau de resursele necesare pentru conflicte indelungate


cu Umperiul Otoman si regatele catolice vecine. In consecinta
ele folosesc in primul rand diplomatia pentru a evita conflictele sau pentru a se
folosi de rivalitatile dintre marile puteri in folosul lor :
- Contacte diplomatice (scrisori, soli) - domnii inteleg ca aliantele asigura
independenta tarilor romane, precum si demonstrarea capacitatii de a se apara,
motiv pentru care Stefan cel Mare trimite o scrisoare principilor Europei la 1475,
dupa victoria de la Vaslui sau soli la Venetia in 1476 in perspectiva unui nou atac
otoman.
- Tratate cu caracter politico-militar si economic (tratate de alianta, acordarea de
privilegii comerciale) - tratatele politico-militare, cum ar fi Tratatul de la Brasov
(1395), ofereau garantii reciproce in cazul unui conflict iar intelegerile economice
ofereau libera circulatie negustorilor, favorizand si dezvoltarea relatiilor
comerciale.
- Plurivasalitatea - tarile romane accepta, in acelasi timp, suzaranitatea Poloniei,
Ungariei sau/si Imperiului Otoman. Practica, legata de institutia vasalitatii unde o
persoana putea fi vasalul mai multor seniori intr-o retea complicata, pune in
conflict interesele suzeranilor si asigura independenta romanilor. Desi Buda si
Cracovia au fost intotdeauna suportul luptei antiotomane in sec. XIV-XVI, domnii
romani erau constienti ca cele doua puteri doreau sa-si extinda influenta si
teritoriul la Marea Neagra.
Prin traditie, Tara Romaneasca se orienta spre acceptarea suzeranitatii Ungariei,
iar Moldova inclina in directia Poloniei pentru a face fata turcilor despre care
30
Neagoe Basarab spunea : ``Toata mintea si intelepciunea lor iaste mana cea
intinsa`` aka exploatarea fara minte si limite a provinciilor cucerite.
Pentru Imperiul Otoman statele crestine erau impartite in Casa Pacii (state
prietene) si Casa Razboiului (state inamice), iar tarile romane cadeau undeva la
mijloc. Ele plateau un tribut pentru a nu fi atacate si se angajau sa nu atace Poarta,
solutie de compromis deoarece turcii nu au reusit sa le cucereasca mult timp.
Statutul tributar a fost incalcat de o parte si alta, dar controlul tarilor romane este
poisbil de-abia din sec. al XVII-lea si implica plata unor obligatii si pierdera de
teritorii folosite de sultani pentru a -i supraveghea pe domni (Dobrogea - 1417,
Chilia si Cetatea Alba - 1484, raialele Turnu, Giurgiu si Braila - sec. XVI,
pasalacurile Timisoara si Oradea - sec. XVI).

b. Solutia militara

Asa dupa cum spunea Carl von Clausewitz ``Razboiul nu este decat o continuare
a politicii cu alte mijloace`` si diplomatia romaneasca a folosit urmatoarele solutii,
parte a frontului antiotoman dorit de domni :
- Conflicte asimetrice (caracter defensiv) - toti domnii au incercat sa evite
conflictul in camp deschis si au atras dusmanul in zone inguste (Posada),
mlastinoase (Rovine), cu un singur punct de acces (Vaslui, Calugareni) sau l-au
atacat prin surprindere (Atacul de noapte de la Targoviste), negand astfel
superioritatea umana si militara a inamicului. De asemenea, tinand cond de faptul
ca armatele medievale se hraneau din jefuirea teritoriilor atacate, au retras
populatia in zone muntoase sau paduri, au ingropat/ars cerealele si au otravit
fantanile, fortand retragerea trupelor straine in multe cazuri.
- Cruciade crestine (caracter ofensiv) - romanii participa la asa numitele `cruciade
tarzii` ce urmareau blocarea expansiunii otomane in Europa sau
alungarea lor de pe continent. Prin aceasta participare romanii si-au afirmat locul
in spatiul crestin si au devenit `poarta crestinatatii`, motiv pentru care Mircea cel
Batran este numit ``cel mai viteaz si mai ager dintre principii crestini`` de catre
istoricul german Leunclavius, Stefan cel Mare ``Atletul lui Hristos`` de papa
Sixtus al IV-lea si piatra de mormant a lui Iancu de Hunedoara specifica ``s-a stins
lumina lumii``

c. Personalitati

- Mircea cel Batran (Tara Romaneasca, 1386-1418) - os de domn din familia


Basarabilor, recunoscut pentru consolidarea institutiilor interne si lupta
permanenta impotriva otomanilor. El incheie aliante cu Polonia si Ungaria,
participa la campanii militare si cruciade tarzii si se amesteca in alegerea
sultanilor dupa capturarea lui Baiazid Ilderam de catre mongoli. Intr-un final
accepta sa cedeze Dobrogea turcior si sa plateasca un tribut simbolic.
31
- Iancu de Hunedoara ( Transilvania, 1441 - 1456) - fiul lui Voicu, roman catolic,
ce primeste la 1409 domeniul si castelul de Hunedoara de la
Sigismund de Luxemburg pentru faptele sale de arme in luptele cu turcii. Iancu
urca treptele ierarhice devenind ban al Severinului, voievod al Transilvaniei si
guvernator al Ungariei. Se remarca prin capacitatile superioare administrative si
militare ce il determina sa inzestreze armata cu trupe de cavalerie si arme de foc
si sa foloseasca trupe de mercenari. Este initiatorul `campaniei cele lungi` si a
obtinut celebra victorie de la Belgrad (1456) impotriva sultanului Mehmed ce
cucerise Constantinopole.

- Vlad Tepes (Tara Romaneasca, 1448, 1456-1462, 1476) - domn autoritar ce


reprima revoltele boieresti si foloseste teapa drept principala metoda de tortura si
executie. S-a remarcat prin alianta cu Matei Corvin, regele Ungariei si campaniile
militare brutale impotriva turcilor deoarece credea ca acestia nu pot fi invinsi
decat daca se tem de dusmanii lor.

- Stefan cel Mare (Moldova, 1457-1504) - domn din familia Musatinilor ce se


sprijina pe oastea ce mare a taranilor si pe boierii mici si mijlocii, in alianta cu
Polonia si Ungaria, pentru a duce 5 decenii de lupte cu turcii si tatarii. La finalul
domniei tara plateste un tribut simbolic Portii si este independenta.

2. Actiuni militare in secolele XIV - XVI

a. Batalia de la Kosovopolje (1389) - sultanul Murad I decide sa atace Kosovo


(Albania) pentru a avea drum liber spre regatul sarb al cneazului Lazar si de aici
spre Belgrad si occident. Pe acest fundal are loc batalia de la Kosovopolje unde
turcii se confrunta cu o alianta de sarbi, albanezi, bosnieci, bulgari si trupe romane
trimise de Mircea cel Batran. Initial victoria parea sa apartina cneazului Lazar,
datorita uciderii sultanului, dar Baiazid I preia conducerea trupelor otomane si ii
infrange pe crestini. Otomanii se retrag, dar victoria le permite sa ceara popoarelor
balcanice tribut si soldati pentru campaniile ulterioare.

b. Batalia de la Rovine (1394, 1395) - constient de frontul antiotoman pe care


Mircea cel Batran dorea sa il creeze, Baiazid I ataca in doua randuri Tara
Romaneasca. Prima batalie, desfasurata la Rovine pe data 10 octombrie 1394, este
castigata de romani, iar cea de a doua, in mai 1395, este pierduta de trupele
romano-maghiare, ca urmare a aliantei cu regele Sigismund de Luxemburg. Dupa
aceasta victorie scump platita, sultanul se foloseste de pretendentii la tronul Tarii
Romanesti pentru a slabi pozitia domnului si a scoate tara din aliantele
antiotomane.

32
c. Cruciada de la Nicopole (1396) - dupa Kosovopolje (Campia Mierlei) turcii
controleaza majoritatea Balcanilor si ameninta vestul Europei, fortandu-l
pe papa Bonifaciu al IX-lea sa decida declansarea unei cruciade in 1394. La ea
participa cavaleri burgunzi (francezi), germani, englezi, armata ungara
a regelui Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batran. Principala batalie a fost
asediul cetatii Nicopole in 1396 unde cruciatii s-au certat in privinta tacticii de
lupta si a dreptului de a conduce. Mircea cel Batran propune ca el sa atace primul,
folosind cavalerie usoara ce putea depasi fortificatiile otomane, dar este refuzat si
cavaleria grea vestica ataca fara succes, suferind o grea infrangere deoarece nu
avea spatiul de manevra necesar.

d. Campania cea lunga (1443-1444) - La 6 iulie 1439, patriarhul Iosif II al


Constantinopolului, secondat de împaratul Ioan VIII Paleologul, aflati la Florența,
semnau unirea Bisericii Ortodoxe cu cea Catolica. Principala condiție pentru
aceasta Unire era ajutorul militar occidental în Balcani de catre Ungaria, in
conditiile in care Serbia a devenit provincie otomana în 1439 iar primul asediu al
Belgradului a esuat in 1440.
Victoriile defensive din Transilvania și Valahia ale lui Iancu, din anii 1441-
1442, îi permit papei Eugeniu al IV-lea sa cheme occidentul la cruciada. Iancu de
Hunedoara lanseaza campania ce lunga in 1443, elibereaza Nis si Sofia si obtine
sprijinul popoarelor balcanice pentru un atac direct asupra centrului Imperiului.
Turcii cer pace, incheiata la Seghedin in 1444 pe 10 ani. Regele Poloniei si
Ungariei Vladislav Jagiello decide sa incalce tratatul, in ciuda opozitiei lui Iancu
si o noua armata cruciata, formata din unguri, bosniaci, croati si transilvaneni, reia
ofensiva si este infranta decisiv la Varna (1444) unde regele maghiar este ucis.

e. Cruciada de la Belgrad (1456) - Intre 1444 - 1456 Iancu de Hunedoara a alternat


campaniile militare impotriva turcilor cu diplomatia, constient de intentiile
agresive ale Portii. Cucerirea Bizantului in 1453, unul din pilonii lumii crestine,
de catre sultanul Mahomed al II-lea nu putea avea alta urmare decat reluarea
ofensivei spre Belgrad, Viena si Roma, scopul final al Imperiului Otoman fiind
cucerirea lumii crestine si refacerea Imperiului Roman sub o noua infatisare si
religie.
Ofensiva otomana asupra Belgradului din 1456 este oprita de Iancu, desi armata
sa de 48.000 de nobili, soldati si tarani era inferioara din punct de vedere al
numarului, experientei si dotarii militare, prin intermediul unui atac surpriza.
Dupa victorie Iancu moare de ciuma in tabara de la Zemun, insusi sultanul
Mahomed aducandu-i un ultim omagiu : „Cu toate ca a fost inamicul meu, la
moartea lui, m-am întristat, pentru ca lumea nu a mai cunoscut, niciodata, un
asemenea om.”. Victoria de la Belgrad a oprit pentru 70 de ani orice ofensiva turca
spre Occident, salvand lumea crestina.

33
f. Atacul de noapte de la Targoviste (1462) - dupa ce Vlad Tepes, aliat cu Matei
Corvin, regele Ungariei, refuza sa plateasca tribut si ataca nordul Bulgariei,
ucigand peste 20.000 de turci, sultanul Mahomed al II-lea ridica o armata si flota
uriasa pentru a ataca Tara Romaneasca.
Domnul foloseste tactica conflictului asimetric, otravind fantanile si dand foc
cerealelor, pentru a intarzia inaintarea armatei otomane. In noaptea de 16/17 iunie
1462, romanii, partial deghizati in turci, ataca prin surprindere tabara sultanului si
provoaca confuzie si lupte intre unitatile otomane, provenite din zone diferite.
Sultanul continua spre Targoviste, pustie la acel moment si decide sa se retraga
fara a reusi sa transforme tara in pasalac.

g. Batalia de la Baia (1467) - Cetatea Chilia, un centru economic si militar esential


in zona, a fost de-a lungul timpului in posesia bizantinilor, genovezilor, a lui
Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun si a lui Iancu de Hunedoara, ramanand in
posesia Ungariei dupa moartea voievodului. Ea va fi cucerita in 1465 de Stefan
cel Mare, afectand interesele comerciale ale Ungariei si Tarii Romanesti. In
replica Matei Corvin patrunde in Moldova avand drept tinta Suceava, dar este
interceptat la Baia si obligat sa se retraga, moment ce marcheaza ultima incercare
maghiara de a-si impune cu forta dominatia in Moldova.

h.Batalia de la Vaslui (1475) - Pentru a scoate Moldova din frontul antiotoman,


sultanul Mahomed al II-lea trimite o expeditie condusa de Soliman, beilerbeiul
Rumeliei in 1475. Stefan foloseste aceeiasi tactica a conflictului asimetric si
atrage armata turca pe Valea Barladului, intr-o zona mlastinoasa unde unicul
punct de acces era un pod, zona find acoperita de ceata pe data de 10 ianuarie.
Incapabili sa-si foloseasca superioritatea numerica turcii sufera pierderi grele si
se retrag cu greutate peste Dunare.

i. Batalia de la Razboieni (1476) - pentru a-si lua revansa sultanul Mahomed al II-
lea ataca Moldova cu peste 100.000 de soldati in iunie 1476, sprijiiniti de o invazie
tatareasca din Crimeea. O buna parte a armatei moldovene este trimisa contra
tatarilor, iar Stefan se fortifica pe dealul inalt de la Razboieni cu santuri si
palisade.
Dupa lupte brutale, sultanul decide sa atace in fruntea ienicerilor si il obliga pe
Stefan cel Mare sa abandoneze tabara improvizata. In ciuda victoriei, turcii nu
sunt capabili sa cucereasca cetatile fortificate din sistemul de aparare si se
retrag fara nici un alt succes in luna august.

j. Batalia de la Codrii Cosminului (1497) - regele polonez Ioan Albert decide in


1497 sa elibereze cetatile Chilia si Cetatea Alba de sub stapanirea otomana. In
realitate, tinta sa o reprezenta Moldova si trece granita avand drept destinatie

34
Suceava. Asediul este insa un esec si regele se retrage, de teama unei interventii
ungare si este prins in ambuscada in padurea de la Codrii Cosminului.

3. Actiuni diplomatice in secolele XIV - XVI

a. Tratatul cu Polonia (1390) - este o alianta intre Mircea cel Batran si regele
Poloniei Vladislav Iagiello, tatal celui ucis la Varna. Tratatul este incheiat de pe
pozitii egale si prevede sprijin reciproc obligatoriu impotriva Regatului Ungar si
altor dusmani.

b. Tratatul de la Brasov (1395) - dupa prima victorie de la Rovine Mircea se


apropie de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, constient de necesitatea
unei aliante. Actul este semnat pe 7 martie 1395 si prevede ajutor reciproc
antiotoman, fiind primmul document de acest fel incheiat in sud-estul Europei,
idee ce se va concretiza in cruciada de la Nicopole din 1396.

c. Tratatul de la Lublau (1412) - in 1410 Sigismund de Luxemburg devine si


imparat al Germaniei, amenintand direct interesele Poloniei in zona. Cele
doua state incheie acest tratat unde se prevedea, printre altele, impartirea
Moldovei si alungarea lui Alexandru cel Bun daca acesta refuza sa participe
la lupta antiotomana. Domnul roman, in calitate de vasal al Poloniei, trimite trupe
in ajutor la bataliile contra teutonilor de la Marienburg (1410) si
Grunwald (1422), fapta ce asigura ca prevederile pactului nu vor fi niciodata puse
in aplicare.

d. Tratatul de la Overchelauti (1459) - la inceputul domniei sale Stefan cel Mare


era in conflict cu Polonia lui Cazimir al IV-lea datorita tolerarii de catre acesta a
prezentei lui Aron Voda, pretendent la tronul Moldovei si a pretentiilor de a
controla Chilia si Cetatea Alba. Dupa o expeditie militara a domnului in Polonia
anului 1458, regele polonez lanseaza tratative incheiate cu un tratat in care
recunoaste domnia lui Stefan si ajutor militar reciproc, iar acesta recunoaste
formal suzeranitatea puterii catolice.

e. Scrisoarea adresata de Stefan cel Mare principilor europeni (25 ianuarie 1475)
- victoria de la Vaslui a adus laude din partea lumii crestine la adresa
lui Stefan cel Mare ce trimite o scrisoare la toate curtile europene aratand
necesitatea de a oferi sprijin militar si financiar Moldovei. El scoate in evidenta
rolul Moldovei de ``poarta a Crestinatatii`` in fata otomanilor ce deja ocupasera
nordul Marii Negre pana la Nistru. Apelul ramane fara raspuns, cu exceptia lui
Matei Corvin ce incheie o alianta cu Moldova in 1475, deoarece liderii crestini
erau gelosi pe succesul domnului si doreau sa evite orice implicare directa
35
intr-un razboi cu turcii in absenta unei coalitii europene.

f. Tratatul dintre Stefan cel Mare si Matei Corvin (1475) - sub amenintarea
ofensivei otomane din 1476, Stefan incheie acest tratat cu Ungaria ce prevedea
sprijin militar reciproc antiotoman, indepartarea oricarui pretendent la tronul celor
doua tari de pe teritoriul propriu si negocieri pentru rezolvarea altor diferende.
Acest document pune capat conflictului din 1467.

g. Tratatul de la Colomeea (1485) - pierderea Chiliei si Cetatii Albe in 1484 si


tratatul de pace dintre Ungaria si Poarta (1484) il obliga pe Stefan cel Mare sa
depuna juramant de vasalitate Poloniei regelui Cazimir al IV -lea la Colomeea.
Deoarece polonezii nu au oferit ajutor militar, conform cu obligatiile lor
vasalice, Stefan, dupa ce respinge un atac otoman, se indeparteaza de Polonia si
semneaza pace cu sultanul Baiazid al II-lea in 1489, platind un tribut simbolic in
schimbul recunoasterii suzeranitatii otomane.

h. Tratatul de la Harlau (1499) - dupa infrangerea lui Ioan Albert la Codrii


Cosminului in 1497 urmeaza doi ani de relatii reci carora le pune capat acest tratat
unde cei doi isi promit ajutor reciproc in caz de razboi, ``liniste si pace vesnica`
intre cele doua tari, dau nu si rezolvarea problemei Pocutiei.

II. Relatiile internationale in secolele XVI-XVII

1. Context general

Secolele XVI-XVII sunt definite de o pronuntata preferinta pentru diplomatie


in dauna conflictelor militare. Cruciadele tarzii sunt abandonate in contextul unor
evenimente importante :
- Regatul Frantei se aliaza cu Imperiul Otoman (1536)
- Ungaria este infranta la Mohacs (1526) si devina pasalacul de la Buda in 1541
- Regatul Poloniei incheie pace perpetua cu turcii la 1533
- Soliman Magnificul cucereste Ungaria, Belgrad (1521) si asediaza fara succes
Viena (1529)
- Imperiul Habsburgic organizeaza unica aparare coerenta in fata otomanilor
Esecul planului de a cuceri Viena si Roma duce la scaderea influentei politice,
militare si economice a Imperiului Otoman in a doua jumatate a secolului al XVII-
lea, iar stagnarea se resimte in incapacitatea de a cuceri noi teritorii si in cresterea
fiscalitatii in pasalacuri si state dependente.

a. Situatia Tarilor Romane in secolele XVI-XVII

36
A doua jumatate a secolului al XVI-lea aduce regimul de vasalitate a tarilor
romane fata de Imperiul Otoman. El se deosebea de cel tributar prin
limitarea functiilor statului si subordonare economica. Autonomia interna este
respectata, dar politica externa se subordoneaza Portii pierzandu-se dreptul de a
incheia tratate si armata fiind obligata sa insoteasca trupele otomane.
Initial domnii sunt alesi de tara si confirmati de sultan, iar ulterior sunt numiti
direct de turci, fara a mai consulta boierimea. Noii domni sunt filoturci, se
inconjoara de garzi otomane, distrug cetatile, muta capitalele la Bucuresti si Iasi
in zone usor accesibile si accepta sa plateasca haraci(tribut), peschesuri (daruri
oficiale catre sultan si marii dregatori), mucarer (suma de confirmare a domniei)
si sa aprovizioneze pe turci la preturi preferentiale.
Rezistenta militara romaneasca devine sporadica si diplomatie urmareste sa
foloseasca jocul de putere al marilor puteri pentru a-si obtine independenta si
pastra teritoriile, asa cum s-a intamplat odata cu nasterea Ligii Sfinte (habsburgi,
spanioli, papa, principate germane si italiene) de care se apropie Mihai Viteazul
la sfarsitul secolului al XVI-lea.

b. Personalitati

Mihai Viteazul (Tara Romaneasca, 1593-1601) - Mihai, ban al Craiovei, isi


cumpara tronul si manifesta o fidelitate aparenta fata de Imperiul Otoman,
asteptand momentul prielnic de a renunta la vasalitate ce se iveste odata cu Liga
Sfanta.

2. Actiuni diplomatice in secolele XVI-XVII

a. Aderarea Tarii Romanesti la Liga Sfanta - Liga Sfanta, initiata de papa Clement
al VIII-lea, include Spania, Statul Papal, Austria, Ferrara, Mantua si Toscana.
Ulterior adera Transilvania ce deschide drum Moldovei lui Aron Voda si Tarii
Romanesti a lui Mihai Viteazul, cu acordul boierilor.
In 1594 el declanseaza razboiul cu Poarta dupa ce ii ucide pe creditorii levantini
si ataca garnizoana otomana. Pe 20 mai 1595, o delegatie de 12 boieri
incheie la Alba Iulia un tratat cu Sigismund de Bathory, principele Transilvaniei.
Boierii incalca dorintele domnului si accepta ca principele sa devina suzeran in
schimbul suportului militar, idee acceptata temporar de catre domn.

b. Tratatul de la Targoviste (1598) - polonezii intervin in Moldova, inlocuindu-l


pe Aron Voda cu un domn filoturc, iar noul principe ardelean Andrey Bathory
se manifesta ostil fata de Mihai Viteazul ce decide sa intre in negocieri cu Rudolf
al II-lea, imparatul habsburgic. Tratatul de alianta recunoaste domnia ereditara a
lui Mihai si sprijin financiar pentru a intretine 5.000 de mercenari, in schimbul

37
vasalitatii domnului si blocarii turcilor la Dunare. Documentul ofera, conform
cutumei, plurivasalitate si intaietate pentru seniorul habsburgic.

3. Actiuni militare in secolele XVI-XVII

a. Batalia de la Calugareni (1595) - dupa masacrul turcilor de la Bucuresti sultanul


il trimite pe Sinan Pasa cu o oaste ce va fi infranta la Calugareni,
pe un teren mlastinos cu un singur drum si pod de acces ce anula superioritatea
numerica a otomanilor. Victoria i-a permis sa-i opreasca si sa-i demoralizeze pe
turci in asteptarea ajutoarelor ardelene. Desi Sinan patrunde in Bucuresti si
Targoviste si incepe sa organizeze transformarea tarii in pasalac in octombrie
1595 Mihai este intarit cu 23.000 de soldati ardeleni si o mica oaste a fostului
domn moldovean Stefan Razvan,inlocuit de polonezi cu Ieremia Movila.
Turcii sunt infranti la Giurgiu si alungati peste Dunare, dar reusesc sa castige
puncte pe plan diplomatic prin venirea la conducerea Transilvaniei a lui Andrei
Bathory si a Moldovei a lui Ieremia Movila, ambii filoturci.

b. Batalia de la Selimbar (1599) - odata ce Transilvania si Moldova ies din Liga


Sfanta Mihai Viteazul il ataca si infrange pe Andrei Bathory la Selimbar,
fiindu-i recunoscuta autoritatea la Alba Iulia si pe Ieremia Movila in 1600,
intitulandu-se ``domn al Tarii Romanesti si Ardealului si a toata Tara Moldovei``.

c. Batalia de la Miraslau (septembrie 1600) - aliati cu generalul imperial Gheorghe


Basta, nobilii maghiari ostili domnului il infrang la Miraslau si pierde
Transilvania. Moldova este redata lui Ieremia Movila de catre polonezi, iar
Simion Movila ocupa tronul Tarii Romanesti.

d. Batalia de la Guruslau (august 1601) - deoarece nobilii maghiari, in frunte cu


Sigismund Bathory, refuza sa se supuna Habsburgilor, Rudolf al II-lea ofera lui
Mihai Viteazul sprijin militar ce ii permite sa il infranga pe principele ardelean.
Dupa victorie, generalul Basta ordona, la dorintele imparatului, executia lui Mihai
ce contravenea intereselor austriece in zona.

III. Relatiile internationale in secolul al XVII-lea si inceputul secolului


al XVIII -lea

1. Context general

38
In secolele XVII - XVIII Imperiul Otoman isi pierde influenta economica si
militara in fata Imperiilor Habsburgic si Rus, devenind ``omul bolnav al
Europei`, incapabil sa se apere. Momentul de cotitura l-a reprezentat ultimul
atac asupra Vienei, esuat la 1683, moment din care habsburgii intra in ofensiva
si obtin urmatoarele teritorii :
- Pasalacul de Buda (1686) in urma victoriilor de la Buda (1686) si Mohacs
(1687)
- Transilvania (Pacea de la Karlowitz, 1699)
- Banat si Oltenia (Pacea de la Passarowitz, 1718)(Oltenia revina in componenta
Tarii Romanesti la 1739)
- Bucovina (1775)

Profitand de succesele Austriei, Moscova obliga Poarta sa incheie Tratatul de


la Kuciuk - Kainargi (1774) prin care devina (neoficial) protectorul Tarilor
Romane si a crestinilor ortodocsi, capata iesire la Marea Neagra si o serie de
privilegii economice si politice in Imperiul Otoman.
In consecinta Tarile Romane devin camp de batalie pentru cele trei puteri, iar
sultanii decid sa-i inlatureze pe domnii pamanteni si instaureaza epoca fanariota
(1711 - 1821). Aceasta perioada se caracterizeaza prin cumpararea tronului de
catre domni straini (greci), inasprirea obligatiilor economice si desfiintarea
armatei nationale.

a. Situatia internationala a Tarilor Romane in secolul al XVII-lea si


inceputul secolului al XVIII -lea

Resursele limitate impiedica romanii sa recurga la solutia militara, iar domnii


sunt obligati sa accepte suzeranitatea otomana si sa-l saboteze oricand posibil. In
secolul al XVIII-lea diplomatia romaneasca este activa si cauta pe rand alianta
Poloniei, Austriei si Rusiei. Polonia refuza, Austria ofera prea putin si doar
Rusia se aliaza cu Dimitrie Cantemir la 1711.

b. Personalitati

Serban Cantacuzino (Tara Romaneasca, 1678-1688) - urmareste consolidarea


statului si a domniei pe plan intern si se apropie de Austria pentru a iesi de sub
dominatia otomana.

Constantin Brancoveanu (Tara Romaneasca, 1688 - 1714) - sprijina cultura si


biserica dand nastere stilului brancovenesc pe plan intern, cumpara bunavointa
turcilor pentru a asigura pacea si negociaza pe ascuns cu Austria, Rusia, Polonia
si Venetia pe plan extern. Intr-un final este acuzat de tradare, mazilit si executat
impreuna cu fii sai de catre Poarta.
39
Dimitrie Cantemir (Moldova, 1710-1711) - umanist si admirator al tarului Petru I
ce intretine legaturi diplomatice stranse cu Rusia, starnind neincrederea turcilor,
terminate cu o alianta infranta la Stanilesti pe Prut in 1711. Domnul se refugiaza
in Rusia unde se remarca ca unul dintre cei mai mari oameni de cultura a Europei.

2. Actiuni diplomatice in secolele XVII-XVIII

a. Diplomatia lui Constantin Brancoveanu - domnul are relatii incordate cu familia


Cantemirestilor din Moldova, nereusind sa formeze o alianta stransa, dar politica
sa externa este mult mai bine articulata. Initiaza contacte cu Polonia si stabileste
actiuni indreptate impotriva Imperiului Otoman, se apropie de Rusia si incheie o
conventie secreta in 1709, fara a ignora relatiile cu Poarta unde cadourile sale ii
aduc recunoasterea domniei pe viata in 1699. Treptat, actiunile sale ies la iveala
si este mazilit in 1714.

b.Tratatul de la Lutk (1711) - textul tratatului este elaborat de catre Dimitrie


Cantemir si semnat de tarul Petru I. Actul prevedea urmatoarele :
- tarul devine protectorul domnului si tarii si se angajeaza sa nu se amestece in
treburile interne ale tarii
- domnie ereditara in familia Cantemir
- dupa inlaturarea stapanirii otomane tara nu va mai plati tribut si dari
- restabilirea vechilor hotare ale tarii de pana la instaurarea dominatiei otomane
- in caz de ocupatie familia domnului are drept de refugiu in Rusia
- granita intre cele doua state era stabilit pe Nistru
Tratatul urmarea vechile scopuri ale diplomatiei romanesti si anume
independenta si integritatea teritoriala, in timp ce Rusia dorea sa aiba iesire la
Marea Neagra si de aici spre stramtorile Bosfor si Dardanele.

3. Actiuni militare in secolele XVII-XVIII

a. Asediul Vienei (1683) - la cererea turcilor domnul Serban Cantacuzino


participa la asediul Vienei, dar in ascuns i-a incurajat pe austrieci si le-a oferit
informatii despre miscarile trupelor otomane. Dupa infrangerea turcilor, domnul
trece la o politica agresiva si negociaza in secret un tratat cu austriecii unde cere
garantarea granitelor tarii pe langa oferta de a avea domnie ereditara, titlul de
baron si un ajutor de 6.000 de soldati.

b. Batalia de la Stanilesti pe Prut (1711) - este rezultatul aliantei ruso-moldovene


si se incheie cu infrangerea tarului Petru I de catre turci si semnarea unei paci in
urma careia Dimitrie Cantemir pierde tronul si se refugiaza in Rusia.
40
Statul roman modern : de la proiect politic la
realizarea Romaniei Mari (secolele XVIII – XX)

I. Iluminismul si lumea moderna

In secolul al XVIII-lea iluminismul ofera noi modalitati de organzare a societatii


:
- O noua conceptie despre guvernare ce respinge idea originii divine a puterii
monarhului si sustine egalitatea intre cetateni, separarea puterilor in stat,
respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti (proprietate, libertate, religie).
Automat aceste idei dau nastere la doua ideologii politice si anume liberalismul
si conservatorismul. Prima, nascuta in Anglia, dorea largirea accesului la vot,
reforme pentru a sprijini industria, comertul si burghezia, descentralizare. Pe de
alta parte, conservatorii doreau o evolutie lenta, o economie mai putin flexibila si
pastrarea ierarhiilor sociale.
- O noua conceptie despre societate ce viza desfiintarea privilegiilor si ierarhiei
feudale, nasterea unor state nationale modern si luminarea poporuli prin cultura,
oferita de scolile rurale si urbane. Iau nastere noi curente cultural si opinia publica
devine metronomul vietii publice.
Tarile Romane se afla in aceasta perioada sub influenta marilor imperii si cunosc
trei etape ale luptei pentru unire si independenta :
1. Etapa cautarii sprijinului extern implica memorii trimise marilor puteri la
conferinte de pace si activitate culturala intensa in sec. XVIII
2. Etapa contestatara este definita de actiunea unor patrioti ce incearca sa forteze
marile puteri sa accepte modernizarea in sec.XIX
3. Etapa actionala in care se realizeaza unirea, independenta si unitra cu
provinciile istorice in sec. XIX-XX

II. Proiecte politice in secolul al XVIII-lea si prima jumatate a


secolului al XIX-lea

a. Reformismul domnesc

Domnii fanarioti din Moldova si Tara Romanesca sunt interesati in reformele


moderne deoarece le asigura exploatarea mai usoara a romanilor pe fundalul
41
stirbirii autonomiei si cresterii obligatiilor fata de Poarta. Domnii prefera sa se
inspire dupa modelul francez datorita admiratiei lor fata de cultura Occidentala :
- Constantin Mavrocordat impune reforme sociale (desfiintarea dependentei de
pamant a taranilor ce devin clacasi si reglementarea zilelor de munca),
administrative (remuneratia functiilor, infiintarea unor instante de judecata in
fiecare judet, limitarea autoritatii clerului in spatiul juridic)
- Alexandru Ipsilanti reorganizeaza Academia Sf. Sava, infiinteaza o scoala de
preoti si un orfelinat, organizeaza sistemul postelor si fabricilor de hartie
- Coduri de legi emise de A. Ipsilanti (Pravilniceasca condica, 1780, Tara
Romaneasca), Scarlat Callimachi (Codul Callimachi , 1817, Moldova) si Ion Gh.
Caragea (Legiuirea Caragea, 1818, Tara Romanesca)
In Transilvania imparatul Iosif Ii urmarea modernizarea relatiilor agrare,
educatiei, administratiei si bisericii. In 1783 este dat un decret privind
emanciparea taranilor iobagi si modificarea relatiilor dintre ei si nobili. In
domeniul educatiei se elaboreaza planul Ratio Educationis ce dorea sa creasca
numarul scolilor elementare rurale si a scolilor confesionale ale romanilor
ortodocsi si uniti. Prin Edictul de toleranta din 1781 se acorda libertate religioasa
si necatolicilor, defiintand restrictiille privind accesul la functii, meserii sau
proprietati.

b. Proiecte politice boieresti din secolul al XVIII-lea

1772 – o delegatie de boieri moldoveni si munteni se adreseaza marilor puteri


printr-un memoriu prezentat la tratativele de la Focsani unde solicita domnii
pamantene, respectarea autonomiei si unire sub protectia Austriei, Rusiei si
Prusiei.
1791 –cu ocazia tratativelor de la Sistov divanul Tarii Romanesti solicita
delegatilor rusi si austrieci autonomie si neutralitate, desfiintarea obligatiilor fata
de turci cu exceptia tributului, domn pamantean, libertatea comertului și
desfiintarea raialelor

In Transilvania, datorita lipsei boierilor romani, lupta culturala revine clerului


greco-catolic. Initiativa apartine episcopului Inochentie Micu-Klein ce inainteaza
Curtii Imperiale in 1744 Supplex Libellus unde solicita emanciparea natiunii
romane. Lupta sa este preluata de Scoala Ardeleana, reprezentata de Gheorghe
Sincai, Samuil Micu, Ioan Budai Deleanu si Petru Maior, ce solicita imparatului
in Supplex Libellus Valachorum din 1791 emanciparea natiunii romane in baza
contributiei sale economice, numerice si istorice.

c. Proiecte politice boieresti din prima jumatate a secolului al XIX-lea

42
1802 –boierii moldoveni cer, intr-un memoriu adresat lui Napoleon Bonaparte,
autonomie si domnii pamantene
1817-1818 – boierul Iordache Rosetti Rosnovanu propune un stat parlamentar in
care Adunarea Obsteasca (institutie legislativa) si Divanul (institutie executiva)
sa detina rolul important in stat iar domnul sa joace un rol minor
1821 – Tudor Vladimirescu cere in Cererile norodului romanesc libertatea
comertului, armata nationala,desfiintarea privilegiilor, limitarea la 4 a boierilor
greci din Divan si numirea in functie dupa merite.
1822 - Ionica Tautu redacteaza Constitutia Carvunarilor unde prevede limitarea
puterii domnului si separarea puterilor in stat
1826 – Conventia de la Akkerman preia unele cereri romanesti si impune domn
pamantean si libertatea comertului cu conditia asigurarii consumului intern al
Portii.
1829 – Tratatul de la Adrianopol impune protectoratul rus, libertatea navigatiei la
Dunare, restituirea raialelor si libertatea comertului
1831/1832 – Regulamentele Organice, elaborate de comisii de boieri romani pe
baza recomandarilor ruse, decid separarea puterilor in stat, remunerarea
functionarilor, crearea corpurilor de avocati, judecatori si procurori si o noua
reforma fiscala
1838 – partida nationala din Tara Romanesca, condusa de Ion Campineanu,
elaboreaza Act de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului
romanilor prin care solicita inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului
rus, unire, independenta si monarhie ereditara.
1843 –societatea Fratia, formata din intelectuali, fii de boieri si tineri intelectuali
numiti bonjouristi, cum ar fi Nicolae Balcescu, A.I. Cuza, Mihail Kogalniceanu
și Avram Iancu, promoveaza organizarea unei revolutii pentru a obtine unire si
modernizare.

d. Proiectul politic pasoptist

Declansarea revolutiei europene de la 1848, botezata „Primavara popoarelor„,. a


influentat si spatiul romanesc unde sunt elaborate mai multe documente ce
imprumuta partial si din memoriile boieresti anterioare :

Petiunea-proclamatiune, 27 martie 1848, Iasi, Moldova, Vasile Alecsandri


1. Obiective nationale si statut politico – juridic : Respectarea Regulamentelor
Organice
2. Modernizare statului. Drepturi si libertati cetatenesti : desfiintarea cenzurii,
functii dupa merite, reforma educatiei, desfiintarea pedepselor corporale
3. Obiective sociale : imbunatatirea situatiei taranilor

Petitia Nationala, 3 mai 1848, Blaj, Transilvania, Simion Barnutiu


43
1.Independenta, egalitate in drepturi cu maghiarii, secuii si sasii
2. Libertatea tiparului si a folosirii limbii romane, scoli romane, recunoasterea
religiilor romanesti, libertatea persoanei, industriei si comertului.
3. Desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire

Principiile noastre pentru reformarea patriei, 12 mai 1848, Brasov, Transilvania,


Costache Negri, Vasile Alecsandri
1. Unirea
2.libertate, egalitate si fraternitate, desfiintarea privilegiilor, egalitate in fata legii
3.Improprietarire fara despagubire

Petitia Tarii, 20 mai 1848, Cernauti, Bucovina, Eudoxiu Hurmuzachi


1. Autonomie
2. Dieta cu reprezentarea tuturor categoriilor sociale, egalitate religioasa, limba
romana oficiala
3. Desfiintarea clacii

Proclamatia de la Izlaz, 9 iunie 1848, Izlaz, Tara Romaneasca, Ion Heliade


Radulescu
1. Respectarea autonomiei
2. Descentralizare, domn responsabil ales pe 5 ani, o noua constitutie, libertatea
educatiei, taxa generala
3. Desfiintarea clacasilor si improprietarirea prin despagubire

Petitia neamului romanesc din Ungaria si Banat, 15 iunie 1848, Lugoj, Banat,
Eftimie Murgu
1. Respectarea autonomiei
2. Limba romana oficiala si autonomia Bisericii Ortodoxe
3. -

Dorintele partidei nationale din Moldova, august 1848, Cernauti, Bucovina,


Mihail Kogalniceanu
1. Unirea
2. Desfiintarea privilegiilor, egalitate, libertatea cuvantului, intrunirilor și
educației
3. Desfiintarea clacasilor si improprietarirea prin despagubire

III. Constituirea statului roman modern

O vreme relatiile dintre marile puteri s-au bazat pe principiul „echilibrului de


forte„ ce implica cedarea unor teritorii/avantaje in momentul in care una dintre
44
puteri se extindea teritorial. Deoarece Rusia a ignorat temporar acest echilibru se
declanseaza Razboiul Crimeii (1853-1856) unde este infranta de o coalitie
formata din Anglia, Prusia, Franta, Turcia, Austria si Sardinia.
La finalul razboiului se organizeaza Congresul de pace de la Paris unde
problema romaneasca este dezbatuta intr-o sectiune a tratatului :
- Desfiintarea protectoratului rus
- Introducerea garantiilor colective a celor sapte mari puteri
- Mentinerea suzeranitatii otomane
- Rusia cedeaza Moldovei sudul Basarabiei (judetele Cahul, Bolgrad si Ismail)
- Convocarea unor adunari ad-hoc cu rol consultativ pentru formularea unor
propuneri privind organizarea Principatelor
In 1857 Adunarile, formate din reprezentanti ai tuturor categoriilor sociale,
elaboreaza doua rezolutii ce solicita :
- Unirea sub denumirea de Romania
- Stat condus de un print strain, dintr-o familie domnitoare europeana; mostenitori
crescuti in religia ortodoxa
- Respectarea autonomiei sub garantia marilor puteri
In 1858 puterile elaboreaza Conventia de la Paris, in cadrul unui nou congres,
ce prevedea :
- Unirea sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei”
- Alegeri separate pentru domn si Adunarea Electiva
- Institutii comune : Comisia Centrala de la Focsani (proiecte de legi) si Inalta
Curte de Casatie si Justitie (instanta superioara de justitie)
- Domn ales de Adunarea Electiva
- Adunare Electiva aleasa prin vot cenzitar
- Desfiintarea privilegiilor
- Drepturi si libertati cetatenesti
Profitand de faptul ca documentul nu interzice alegerea aceleiasi persoane,
adunarile il voteaza pe Alexandru I. Cuza pe 5 ianuarie 1859 in Moldova si 24
ianuarie in Tara Romaneasca.

Consolidarea statului roman modern

a. Consolidarea statului sub Alexandru I. Cuza (1859-1866)

Intre 1859-1862 domnul urmareste sa convinga marile puteri sa accepte dubla


unire, respinsa virulent de Austria si Turcia si sa unifice administrativ si legislativ
tara. Conferinta de la Constantinopol din 1861 accepta unirea numai pe perioada
domniei lui Cuza ce actioneaza rapid pentru unificarea serviciilor vamale,
telegrafului, postei, sistemul de masuri si greutati, desfiintarea granitei dintre cele
doua principate si mutarea capitalei la Bucuresti.

45
Anii 1862-1864 sunt dedicati reformele necesare modernizarii. Pe de o parte,
conservatorii refuza sa-si cedeze marile domenii sustinand ca taranii nu au
resursele pentru a-si munci loturile primite. La randul lor, liberalii se pronunta
pentru luarea unor masuri care sa sprijine burghezia si boierimea mica/mijlocie.
Opozitia conservatoare dispare temporar odata cu asasinarea prim ministrului
primului guvern unic Barbu Catargiu in 1862. El este inlocuit cu liberalul Mihail
Kogalniceanu in octombrie 1863 ce realizeaza in decembrie Legea secularizarii
averilor manastiresti. Pamantul cedat de boierii si domnii romani de-a lungul
secolelor catre manastirile din Ierusalim si patriarhia din Constantinopol aducea
mari venituri calugarilor greci ce erau scutiti de taxe. Legea le-a oferit
despagubiri, refuzate de patriarhie si pamantul a trecut in posesia statului laolalta
cu cele ale manastirilor romanesti insumand 25% din totalul terenului arabil al
tarii.
In acelasi an s- a hotarat ca limba romana sa devina limba de cult oficiala, iar in
1864 se elaboreaza un proiect de lege agrara respinsa de Adunarea Legislativa,
dominata de conservatori, ce solicita si demisia guvernului. A.I. Cuza refuza
demisia si dizolva Adunarea printr-o lovitura de stat din 2 mai 1864. El elaboreaza
Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris in care sporeste atributiile domnului
in defavoarea legislativului si scade censul pentru a largi dreptul de vot cenzitar.
Domnul promulga Legea agrara in august 1864 cu urmatoarele prevederi :
- desfiintarea clacii
- improprietarirea taranilor in functie de numarul de vite detinute si anume fruntasi
(4 boi si o vaca), mijlocasi (2 boi si o vaca) si palmasi (o vaca). De exemplu, in
Tara Romaneasca, fruntasii primeau 11 pogoane (1 pogon = 5000 m2), iar
palmasii 4.5 pogoane.
- improprietarirea a 500 mii de familii cu 2 milioane ha
-despagubiri esalonate pe 15 ani catre fostii proprietari
Dupa reforma taranii detin 30% din teritoriul tarii si nu au voie sa il vanda sau
ipotece timp de 30 de ani. Aplicarea legii are insa numeroase imperfectiuni legate
de lipsa inginerilor hotarnici si continuarea practicii clacii sub o alta forma.
In decembrie 1864 se emite Legea instructiunii publice ce stipula invatamant
primar gratuit, structurarea pe 3 nivele si anume primar (4 ani), secundar (7 ani)
si universitar (3 ani), egalitatea sexelor in educatie si laicizarea lui, introducerea
invatamantului tehnic prin scolile de agricultura, arte si meserii. De asemenea se
emit Codul Civil si Penal, autocefalia Bisericii Ortodoxe, legea organizarii
judecatoresti, infiintarea C.E.C. , etc. Deoarece au fost indepartati de la guvernare,
liberalii si conservatorii se unesc si provoaca demisia domnului pe 11 februarie
1866.

b. Consolidarea statului sub Carol I (1866-1914)

46
Dupa abdicarea lui Cuza, parlamentul propune tronul lui Filip de Flandra, fratele
regelui Belgiei, ce refuza sa accepte. Cu ajutorul Frantei si a imparatului Napoleon
al III – lea se obtine acordul regelui Prusiei pentru a fi adus in tara printul Carol I
de Hohenzolern-Sigmaringen. Pe 10 mai 1866 printul ajunge in tara si depune
juramant de credinta, dupa un plebicist ce voteaza in favoarea venii sale.
Pentru a oferi cadrul necesar modernizarii tarii se adopta Constitutia din 1866 ce
adopta oficial numele Romania si urmatoarele prevederi :
- Monarhie constitutionala ereditara
- Parlament bicameral
- Infiintarea partidelor politice
- Largirea dreptului de vot
Datorita constitutiei se formeaza cele doua partide politice importante ale tarii.
Partidul Liberal, nascut in 1875 si reprezentat de Ion C. Bratianu, C.A. Rosetti sau
Mihail Kogalniceanu, se adreseaza burghezilor si propune largirea dreptului de
vot si dezvoltarea industriei, libertatea presei, asocierii si exprimarii, garantarea
drepturilor cetatenesti, etc
Partidul Conservator, infiintat in 1880 si condus de Petre P. Carp, Lascar
Catargiu si Titu Maiorescu, se adreseaza marilor proprietari si propune o
modernizare treptata in care imprumuturile din occident sa fie compatibile cu
traditiile romane.
In 1895 se introduce rotativa guvernamentala ce presupune alternanta la
guvernare, iar tara devine regat in 1881.
In plan economic se adopta leul in 1867, constructia unei retele de transport
moderne in 1868, BNR (1880), Creditul Agricol pentru tarani (1881), legea
tarifelor ce impune taxe protectioniste (1886), legea de incurajare a industriei
ce prevede scutiri de taxe pentru cei ce infiinteaza intreprinderi cun un capital de
minimum 50 mii de lei sau folosesc cel putin 25 de muncitori (1887) sau Legea
minelor (1895) ce proclama dreptul statului asupra bogatiilor subsolului.
Din punct de vedere cultural apare Casa Scoalelor in 1883, creste numarul
scolilor si se creeaza Academia Romana.
Cel mai important moment al acestei domnii ramane insa castigarea
independentei de stat. Razboiul a izbucnit ca urmare a necesitatii Principatelor
Române de a se elibera de sub dominatia turceasca si a beneficiat de un context
international favorabil. În 1875 a izbucnit rascoala în Bosnia si Hertegovina, iar
în 1876 cea din Bulgaria. Mai mult, în 1877 Rusia a declansat un nou razboi
împotriva Turciei. În aceste conditii, la 9 mai 1877, România si-a proclamat
independenta.

c. Consolidatea statului in urma primului razboi mondial

Asasinarea din 28 iunie a arhiducelui Austro-Ungariei, Franz Ferdinand cât si a


sotiei sale, la Sarajevo, de catre nationalistul sârb Gavrilo Princip reprezinta
47
dupa opinia majoritatii principalul eveniment care a dus la declansarea razboiului.
Moartea celor doi a fost folosita ca simplu pretext de catre autoritatile de la Viena
si Budapesta pentru a declara o luna mai târziu razboi Regatului Serbiei si a-si
mari granitele imperiului si influenta în Balcani.
La izbucnirea Primului Razboi Mondial, pe plan intern, România era o tara
departe de standardele occidentale. Economia avea o structura arhaica si
anacronica, bazata pe o agricultura de subzistenta, traditionala si cu un nivel redus
de productivitate. Societatea era dominata de o aristocratie funciara (marii
proprietari de terenuri agricole) care îsi exercita dominatia asupra unei mase mari
de populatie, preponderent rurala si în covârsitoare masura analfabeta.
In august 1916, România primeste un ultimatum sa decida daca doreste sa se
alature Antantei „acum ori niciodata”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul
român accepta sa intre în razboi de partea Antantei, desi situatia de pe fronturile
de lupta nu era una favorabila.
Unirea din 1918 a fost favorizata de disparitia marilor imperii si afirmarea
principiului autodeterminarii de catre presedintele american Wilson in
documentul ``Cele 14 puncte``. Etapele acestui proces unt urmatoarele :

Unirea cu Basarabia - 27 martie 1918

Primul din teritoriile in care populatia romaneasca a decis sa se uneasca cu


regatul Romaniei a fost Basarabia. O data cu Revolutia Rusa din 1917 a inceput
dezmembrarea Imperiului Tarist. Pe acest teritoriu au luat nastere noi comunitati
nationale, punand in practica principiul autodeterminarii. La 20 octombrie 1917,
la Chisinau s-a desfasurat Congresul Ostasilor Moldoveni, care au decis
constituirea unui organism reprezentativ pentru Basarabia, intitulat Sfatul Tarii.
Conducerea acestui organism, Consiliul Directorilor, condus de Ion Inculet, a
anuntat autonomia Basarabiei in cadrul Rusiei democratice. Revolutia bolsevica
din 25 octombrie si tendinta Ucrainei de a ocupa Basarabia au determinat Sfatul
Tarii sa proclame la 2 decembrie Republica democratica Moldoveneasca.
Situatia Basarabiei devenea una foarte grea. Destramarea armatei ruse a permis
intensificarea agitatiilor bolsevice. Succesul bolsevicilor periclita mentinerea
legaturilor dintre guvernul roman de la Iasi si serviciile de aprovizionare
romanesti ce au fost dislocate in sudul Rusiei. Securitatea spatiului basarabean era
o componenta a securitatii spatiului moldovean, care, in acel moment, reprezenta
statul roman liber. In aceste conditii, Consiliul Directorilor din Basarabia a cerut
interventia armatei romane pentru
restabilirea ordinii interne. La inceputul lui ianuarie 1918, trupele romane patrund
in Basarabia si dezarmeaza trupele sovietice, ceea ce a determinat reactia dura a
guvernului sovietic, condus de Lenin. Acesta a intrerupt relatiile diplomatice cu
Romania si a confiscat tezaurul.

48
In lunile ce au urmat, in fata posibilei extinderi a puterii sovietelor, tot mai multe
voci cereau unirea Basarabiei cu Romania. Curentul favorabil uniri a avut
exponenti pe Pantelimon Halipa, editorul gazetei „Cuvant Moldovenesc” si pe
Ion Pelivan. In aceste imprejurari, la 27 martie 1918, Sfatul Tarii, alcatuit din
reprezentantii tuturor nationalitatilor, a hotarat cu majoritate de voturi unirea
Basarabiei cu regatul Romaniei.

Unirea cu Bucovina - 15 noiembrie 1918

In Bucovina, diviziunile din cadrul elitei politice romanesti si agresivitatea


nationalistilor ucraineni au creat obstacole in calea realizarii unirii cu Romania.
Insa aceste obstacole au fost inlaturate cu ajutorul armatei romane. In timpul
razboiului, Bucovina fusese teatru de operatiuni militare, fiind ocupata in trei
randuri de trupele ruse si tot de atatea ori recucerite de fortele austro-ungare.
Procesul destramarii dublei monarhii a declansat si in Bucovina energiile
nationale. Spre deosebire de Basarabia, unde populatia romaneasca era majoritara,
in Bucovina asezarea populatiei ucrainene a determinat modificarea raportului
demografic in defavoarea romanilor (La 1910 datele atesta
34% romani si 38% ucraineni). Cand nationalitatile din Austro-Ungaria au
inceput, in 1918, sa-si revendice drepturile, Bucovina era amenintata cu divizarea
intrucat ucraineni erau decisi sa-si asigure controlul asupra acestei regiuni.
Obiectivul reprezentantilor romani era de a asigura integritatea teritoriala a
Bucovinei. De mare insemnatate in organizarea fortelor romanesti unioniste a fost
ziarul „Glasul Bucovinei”, condus de Sextil Puscariu. In acest spirit s-a desfasurat
la Cernauti, in 14 octombrie 1918, lucrarile Adunarii Nationale a romanilor, care
a hotarat unirea cu celelalte teritorii romanesti din Imperiul Austro-Ungar. S-a
constituit Consiliul National Roman alcatuit din 50 de membri si un comitet
executiv, condus de Iancu Flondor. De indata ce haosul a cuprins Austro-Ungaria,
ucraineni au declansat actiuni de instapanire asupra Bucovinei si au cerut
guvernatorului austriac sa le transmita puterea. Confruntat cu primejdia divizarii
provinciei, Iancu Flondor a cerut sprijinul guvernului roman, care a trimis in
Bucovina Divizia 8 infanterie.
Legiunea ucraineana s-a retras precipitat, iar ostasii romani s-au bucurat de o
calduroasa primire. Guvernul bucovinean a convocat pentru 15 noiembrie 1918
Congresul general al Bucovinei, la care, in afara de Consiliul National Roman, au
luat parte Consiliile Nationale german si polon. Ucrainenii si evreii au refuzat sa
participe. In unanimitate, Congresul a votat unirea neconditionata a Bucovinei cu
Regatul Romaniei.

Unirea cu Transilvania - 1 Decembrie 1918

49
In Transilvania, miscarea nationala romaneasca era cea mai puternica din toate
teritoriile locuite de romani si aflate sub stapanire straina. Aici exista o puternica
burghezie romana, iar cele doua biserici, ortodoxa si greco-catolica, dadusera un
sprijin masiv efortului de emancipare nationala. Intrarea Romaniei in razboi si
primirea entuziasta facuta de romani ardeleni trupelor eliberatoare au determinat
masuri represive ale autoritatilor maghiare. Partidul National Roman, prin
declaratia din 12 octombrie 1918, isi afirmase intentia de a asigura romanilor
transilvaneni statutul unei natiuni libere si de a-si asuma conducerea
Transilvaniei. Printre fruntasi acestui partid se aflau Iuliu Maniu, Stefan Ciceo
Pop, Vasile Goldis si Al. Vaida-Voevod.
La 31 octombrie s-a constituit Consiliul National Roman, alcatuit din sase
reprezentanti ai Partidului National Roman si sase ai Partidului Social Democrat,
organism destinat in organizarea luptei nationale. In Transilvania si Banat, in timp
ce maghiari incercau sa-si asigure controlul, romanii sa inceput sa se organizeze
pe plan politic si militar, formand consilii si garzi nationale locale. Acestea au
preluat controlul politic si administrativ in intreaga provincie si au adresat o nota
ultimativa guvernului maghiar, la 9 noiembrie, cerand intreaga putere de
guvernare. Guvernul ungar a incercat sa opreasca secesiunea romanilor prin
trimiterea ministrului nationalitatilor la Arad, pentru a
duce tratative cu fruntasii Consiliului National.
Consiliul National Roman Central a decis convocarea unei mari adunari care sa
dea expresie vointei romanilor transilvaneni. La 1 decembrie 1918, a avut loc
Adunarea Nationala de la Alba-Iulia, o manifestare cu caracter plebiscitar. La
aceasta Adunare au participat peste 100.000 de oameni si 1228 de delegati alesi.
Adunarea, deschisa de Gheorghe Pop de Basesti, a adoptat in unanimitate
declaratia de unire. In primul articol, ea proclama ca: „Adunarea nationala a
romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii
lor la Alba Iulia, decreteaza unirea acelor romani si a teritoriilor locuite de dansii
cu Romania”. In aceeasi zi s-a constituit Marele Sfat National, ca for legislativ,
care a desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu.
Noul stat romanesc, avand o suprafata de 295.000 de km2 si o populatie de peste
18 milioane de locuitori, a fost recunoscut pe plan international prin tratatele de
pace incheiate la Paris in anii 1919-1920. Conform statisticilor din 1930 existau
72% romani, 8% unguri, 6% ruteni/ucraineni si rusi, 4% evrei, 4% germani, 2%
bulgari, iar la nivelul locuirii 80% din populatir era rurala si 20% urbana.

Romania si concertul european


50
Context

Secolele XVIII - XX marcheaza epocile moderna si contemporana pentru lumea


romaneasca aflata la intersectia intereselor asa numitului concert european
(Anglia, Rusia, Austria, Prusia). Cele patru state vor fi preocupate de principiului
``echilibrului de forte`` conform caruia schimbarile teritoriale intre
state sa se faca astfel incat sa nu duca la o slabire sau crestere prea mare a puterii
unui stat.
Odata cu secolul al XVIII apare si Criza Orientala, decaderea Imperiului
Otoman ce pierde numeroase razboaie in secolul al XVIII-lea si este confruntat in
secolele urmatoare cu lupta pentru independenta a popoarelor stapanite sau vasale.
De aceasta situatie vor incerca sa profite Imperiile Rus si Habsburgic,
iar rivalitatile vor duce la cele doua razboaie mondiale.

I. Statutul juridic al provinciilor romanesti in secolul al XVIII-lea si inceputul


secolului al XIX-lea

Pe fondul Crizei Orientale Austria isi instaleaza dominatia in Transilvania


(1699-1918), Bucovina (1775-1918) si Banat (1718-1918), iar Rusia in Basarabia
(1812-1918). Regimul dominatiei otomane cunoaste sistemul fanariot (1711-
1821) unde domnii isi cumpara tronul si sunt asimilati unor simpli functionari,
desfiintand cetatile de aparare, armata nationala si pierzand orice atributie de
politica externa.
In context regional tarile romane devin teatru de razboi pentru marile puteri, fapt
ce duce la pierderi teritoriale si devin o problema europeana, ``rezolvata`` la 1856
si 1859 :
1. Transilvania (1699, Pacea de la Karlowitz - in posesia Austriei)
2. Banatul si Oltenia (1718 - 1739) ajung in posesia Austriei prin pacea de la
Passarowitz
3. Oltenia este restituita Tarii Romanesti prin Pacea de la Belgrad (1739)
4. Pacea de la Kuciuk - Kainargi (1774) ofera Rusiei neoficial dreptul de protectie
asupra crestinilor din Imperiul Otoman si a Tarilor Romane
5. Pacea de la Bucuresti (1812) - Rusia primeste Basarabia
6. Pacea de la Adrianopol (1829) decide urmatoarele :
- protectoratul Rusiei asupra Tarilor Romane (1829-1856)
- garantarea autonomiei Principatelor sub suzeranitate otomana
- eliminarea monopolului comercial otoman
- libertatea comertului pe Dunare
- desfiintarea raialelor Turnu, Giurgiu si Braila si restituirea lor Tarii Romanesti
7. Tratatul de la Paris (1856) modifica statul tarilor romane :

51
- autonomiei sub suzeranitate otomana
- garantie colectiva a marilor puteri
- Moldova primeste de la Rusia Sudul Basarabiei (judetele Cahul, Ismail si
Bolgrad)
8. Conferinta de la Paris (1858) :
- autonomie si unire in sistem confederativ
9. Conferinta de la Constantinopol (1861) - recunoasterea unirii principatelor din
1859 sub suzeranitatea Imperiului Otoman

II. Actiuni ale romanilor in cadrul Crizei Orientale (1821-1859)

Regimul dominatiei habsburgice creeaza, pe fondul declinului catolicismului,


Biserica Greco-Catolica la 1701 in Transilvania ce este Mare principat din 1775.
Bucovina este integrata in provincia autonoma Galitia si devine la randul ei
autonoma la 1848 sub directa guvernare a Curtii de la Viena. In Basarabia rusii
decid sa fie gubernie (provincie autonoma) intre 1812-1828, dupa care este
inclusa in provincia Novorossisk.

Actiuni romanesti in cazul crizei orientale

1. Revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821 - marcheaza un moment de


implicare in relatiile internationale. El coopereaza cu Eteria, societate secreta ce
urmarea eliberarea grecilor de sub dominatie otomana, cu sediul la Odessa, pentru
a-i alunga pe fanarioti. Eteria a fost sustinuta in secret de tarul Rusiei ce refuza
orice oficializare a relatiei datorita pozitiei oficiale a Rusiei se a respinge orice
miscare revolutionara.
2. Un alt moment de implicare a romanilor este revolutia de la 1848. La nivel
extern revolutia din Tara Romaneasca a propus respectarea autonomiei si relatii
egale intre state. Guvernul provizoriu acrediteaza agenti diplomatici la Paris,
Constantinopol si Viena ce promoveaza interesele romane pana la infrangerea
miscarii datorita interventiei armatelor rusa si turca.
3. Miscarea unionista (1848-1858) a promovat cauza romaneasca la nivelul
oamenilor politici din Franta, Anglia si statele italiene. Cauza a fost adusa in fata
congresului de pace de la Paris (1856) unde Rusia pierde protectoratul asupra
tarilor romane ce intra sub garantia colectiva a celor 7 puteri. Ca urmare Conventia
de la 1858 stabileste o uniune federativa si principiile organizarii statului.

III. Actiuni ale statului roman in a doua jumatate a secolului al XIX- lea si
inceputul secolului al XX-lea
52
Autonomia tarii sub A.I. Cuza este dovedita de recunoasterea unirii la 1861,
stabilirea unor agentii diplomatice in capitalele statelor europene la 1864 si
relatiile bune cu Serbia. Obiectivele externe in aceasta perioada au fost obtinerea
si consolidarea independentei si realizarea unirii. Pentru a-si realiza scopurile
Romania se aliaza cu Tripla Alianta in 1883 si participa la razboiul de
independenta, al doilea razboi balcanic si primul razboi mondial. Monarhia
constitutionala a regelui Carol I stabilizeaza treptat viata politica interna, oferind
suportul necesar obtinerii independentei, consolidarii statului international si apoi
unirii.

a. Razboiul de independenta (1877-1878)

Suzeranitatea otomana era mai mult simbolica in momentul conferintei de pace


de la Paris din 1856 si ea a fost contestata de o serie de masuri luate de statul
roman cum ar fi Constitutia din 1866, desfiintarea jurisdictiei consulare,
deschiderea primelor agentii consulare, incheierea de conventii comerciale,
postale si telegrafice cu Serbia, Austria, Franta, Rusia, Anglia, etc si participarea
la Expozitia universala din Viena.
Afirmarea independentei este favorizata de rascoalele din Bosnia si Hertegovina
din 1875 si de razboiul declarat de Serbia si Muntenegru Portii in 1876. Prim
ministrul I.C. Bratianu si ministrul de externe Mihail Kogalniceanu intra in
tratative cu Rusia pentru a evita transformarea tarii in camp de batalie si pentru a
obtine independenta. Ei incheie cu rusii o Conventie militara pe 4 aprilie 1877 cu
urmatoarele prevederi :
- Trecerea trupelor ruse pe teritoriul Romaniei la sudul Dunarii
- Rusia se angaja sa respecte integritatea teritoriala a Romaniei
- Traseul trupelor ruse urma sa evite Bucurestiul
- Cheltuielile de transport erau suportate de partea rusa
- Au fost numiti comisari ce realizau legatura cu autoritatile romane
La 12 aprilie Rusia declara razboi Turciei si isi trece trupele peste Prunt spre
Balcani. Turcii raspund prin bombardarea garnizoanelor romane din stanga
Dunarii (Calafat, Bechet, Islaz, Corabia, Giurgiu), provocand riposta armatei
romane si starea de razboi intre Romania si Poarta. La nivel politic Parlamentul
accepta declaratia din 12 mai 1877 a lui Mihail Kogalniceanu ce considera rupte
legaturile cu Turcia si voteaza independenta. Proclamatia a fost acceptata de
Rusia, Italia si Franta si privita cu rezerva de Anglia, Germania si Austro-Ungaria
ce decid sa se pronunte dupa razboi.
În temeiul conventiei, armata româna s-a angajat sa fie concentrata în Oltenia
de sud. În iunie, trupele ruse au trecut Dunarea si au început operatiile pe
teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistenta lui Osman Pasa, la
Plevna, fiind nevoite sa opreasca înaintarea.
53
În iunie 1877, armata româna intra în toiul operatiunilor militare de peste
Dunare, cu Diviziile 2 si 4 infanterie si cu o divizie de rezerva. Efectivul românesc
se ridica la 38.000 de oameni si 108 tunuri. Armata rusa si româna va porni un
atac în 30 august/11 septembrie care va duce la cucerirea redutei Grivita 1 de catre
români.
La 9/21 noiembrie, românii au cucerit si cetatea Rahova. Plevna a reusit sa
reziste pâna la 28 noiembrie/10 decembrie, fiind încercuita de trupele ruso-
române. Osman Pasa a încercat sa strapunga încercuirea si sa se retraga, dar
manevra sa a esuat, astfel încât el si armata sa s-au predat. Dupa caderea Plevnei,
evenimentele militare s-au precipitat. Trupele române au trecut la asedierea
Vidinului, iar cele ruse au pornit în graba catre Constantinopol.
Au cucerit Plovdiv (Filipopol) si Edirne (Adrianopol) si au ajuns în apropierea
capitalei la 18/20 ianuarie 1878.

Recunoasterea independentei

In ianuarie- februarie 1878 se desfasoara Tratativele de pace de la San Stefano


dintre Rusia si Turcia, reprezentantii Romaniei nefiind acceptati la masa
tratativelor :
- Recunoasterea independentei Romaniei, Serbiei si Muntenegrului
- Constituirea Bulgariei ca Mare Principat autonom in cadrul imperiuli
otoman
- Cedarea Rusiei de catre Turcia a 4 cetati in Caucaz in schimbul Dobrogei
si Deltei Dunarii pe care Rusia isi rezerva dreptul de a le schimba cu sudul
Basarabiei
Tratatul confirma independenta Romaniei si nemultumeste marile puteri
deoarece sporea influenta Rusiei in Balcani fara a le recompensa conform
principiului echilibrului de forte. De aceea, se organizeaza conferinta de la Berlin
unde se decid :
- Romania cedeaza Rusiei sudul Basarabiei si primeste Dobrogea, Delta
Dunarii si Insula Serpilor
- Romania trebuie sa modifice art. 7 din constitutie pentru a acorda cetatenie
si necrestinilor in vederea recunoasterii independentei
- Serbia si Muntenegru devin independente
- Bosnia-Hertegovina intra in posesia austro-ungara
- Anglia primeste Cipru
- Bulgaria devine autonoma si teritoriul ei este redus la zona dintre Balcani
si Dunare
- La sud de Balcani se forma Rumelia Orientala sub suzeranitatea Imperiului
Otoman.
Odata ce Romania si-a respectat obligatiile prestigiul ei creste la nivel european,
facand posibila transformarea in regat (1881), alianta cu Tripla Alianta (1883),
54
impunrea unei legislatii economice protectioniste si lansarea ofensivei dipomatice
necesara realizarii unirii.

b. Aderarea Romaniei la Tripla Alianta

Tripla Alianta ia nastere in 1879 cand Germania si Austro-Ungaria semneaza


un tratat pentru a izola Franta si Rusia, fiind urmate de Italia in 1882 ce avea
pretentii coloniale in Africa blocate de Franta. Regele Carol I semneaza aderarea
la 1883 in secret, obiectivele find acordarea de sprijin militar reciproc in cazul
unei agresiuni si un rol militar defensiv. Dupa 1890 alianta devine una ofensiva si
Romania nu mai reinoieste tratatul.
La polul opus se formeaza Tripla Intelegere, compusa din Anglia, Franta si
Rusia, nascuta in 1891, ce isi propune sa apere coloniile dorite de rivalii lor.

c. Razboaiele balcanice

In 1912 se declanseaza primul razboi balcanic in care Serbia, Bulgaria,


Muntenegru si Grecia infrang Turcia cu scopul de a o alunga din Europa.
Nemultumita de teritoriile pierdute, Bulgaria isi ataca fostii aliati ce se unesc
impotriva ei cu sprijinul Turciei si Romaniei. Conferinta pacii de la Bucuresti
aduce Romaniei sudul Dobrogei (judetele Caliacra si Durostor) si o linie de
aparare dincolo de Dunare dorita de strategii sai.

d. Participarea Romaniei la primul razboi mondial

Izbucnirea primului razboi mondial gaseste Romania intr-o situatie dificila


deoarece aliata sa Austria, precum si posibilul inamic Rusia detineau teritorii
romanesti. La Consiliul de Coroana din august 1914 majoritatea oamenilor
politici, cu exceptia regelui Carol I si a conservatorului Petre P. Carp, se pronunta
pentru neutralitate. Timp de 2 ani romanii negociaza cu Tripla Intelegere, dar nu
reusesc, datorita incompetentei sau tradarii, sa-si pregateasca armata la nivelul
unui razboi modern.
La 4 august 1916 Romania semneaza doua documente cu Antanta (Tripla
Alianta):
a.Tratatul de alianta :
- Romania se obliga sa declare razboi Austro-Ungariei pana la data de 15 august
- egalitate la masa conferinteipacii
- nici un membru nu va semna pace separata
- se recunoaste dreptulRomaniei asupra Transilvaniei, Bucovinei si Banatuli
b. Conventia militara :
- armata anglo-franceza va initia o ofensiva spre Salonic pentru a bloca fortele
bulgare
55
- Rusia se angaja la o ofensiva in Bucovina si la trimiterea a doua divizii in
Dobrogea
- furnizarea de echipament militar modern si munitie armatei romane
Dupa o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forte austro-
ungare coplesite din punct de vedere numeric, armata româna va suferi în toamna
anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, cum ar fi la Turtucaia, ceea ce va
forta autoritatile statului sa se refugieze în Moldova, permitând inamicului sa
ocupe doua treimi din teritoriul national, inclusiv capitala Bucuresti.
Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916,
de fortele germane si austro-ungare au fost ingerintele politice majore în actul
conducerii militare, incompetenta, impostura si lasitatea unei parti semnificative
a esalonului militar de conducere, precum si lipsa de adecvare a pregatirii si
dotarii trupelor pentru tipul de razboi purtat.
In iarna lui 1916 si primavara anului 1917, sub conducerea generaliilor Prezan,
Christescu, Grigorescu, Averescu, Vaitoianu etc. si cu sprijinul substantial al
Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, armata a fost
reorganizata si instruita pe baze moderne adaptate cerintelor razboiului.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reusindu-se, în faza initiala,
înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bataliile de la Marasti, Oituz si
Marasesti. Strategii militari români intentionau sa dezvolte aceasta ofensiva
pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revolutiei
în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri si trecerea din nou la
defensiva strategica.
Ramasa singura pe frontul de est, mai ales dupa pacea ruso-germana de la Brest
Litovsk, Romania este obligata sa incheie pace separata la Buftea-Bucuresti in
aprilie 1918 :
- Dobrogea este ocupata de Puterile Centrale
- Romania are acces la Marea Neagra printr-un culoar pana la Constanta
- Austro-Ungaria isi extinde teritoriul pe crestele Carpatilor
- Surplusul de petrol si cereale intra in posesia Germaniei
- Germania controleaza economia romana
Tratatul a fost ratificat de parlament, dar nesemnat de regele Ferdinand pana in
10 noiembrie 1918 cand Romania declara razboi Germania sub impactul
victoriilor Antantei.

IV. Romania in politica externa in prima jumatate a secolului al XX-lea

In perioada interbelica (1918-1938) Romania isi propune mentinerea situatiei


existente si pacii in fata izolarii internationale a SUA, Angliei si Frantei si a
politicii revizioniste a Germaniei, Rusiei si Ungariei. Romania doreste in primul
sa-i fie respectate drepturile asupra Bucovinei (Tratatul de la Saint Germain cu

56
Austria), Transilvania (Tratatul de la Trianon cu Ungaria), Sudul Dobrogei
(Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria) si Basarabiei (Tratatul din 1920).
Pentru a supravietui Romania incheie o serie de aliante regionale si se apropie
de marile puteri in semnarea unor acte internationale. In 1919 devenim membru
in Societatea Natiunilor, condusa intre 1930-1931 de diplomatul Nicolae
Titulescu si in 1927 semnam Pactul Briand-Kellogg ce interzicea folosirea
razboiului intre state. De asemenea, participam la discutiile si semnarea actelor ce
definesc agresiunea si agresorul la Geneva in 1931.
La nivel regional se remarca doua aliante. Prima, incheiata in 1921 cu
Cehoslovacia si Yugoslavia, a fost numita Mica Intelegere si avea drept obiectiv
ajutor militar reciproc in cazul unui atac al Ungariei. In 1934 se incheie
Intelegerea Balcanica cu Grecia, Turcia si Yugoslavia in vederea protejarii
reciproce a granitelor de un posibil atac bulgar.
Relatiile cu fostii aliati sunt reci deoarece Parisul si Londra nu doreau sa fie
atrase intr-un nou conflict. In 1926 semnam un tratat militar formal cu Franta, fara
clauze ce implica ajutor reciproc si doar acte economice cu Anglia ce dorea acces
la cerealele si petrolul romanesc.
Relatiile cu URSS sunt glaciale odata cu unirea Basarabiei cu Romanièi. In 1918
Moscova rupe relatiile diplomatice si accepta un acord de restabilire a lor de-abia
in 1934, fara a se incheia un alt document diplomatic ce ar fi recunoscut dreptul
nostru asupra Basarabiei sau ar fi garantat granitele existente.
Odata cu venirea lui Adolf Hitler in fruntea Germaniei in 1933, Franta si Anglia
recurg la o politica de impaciuire pentru a evita un nou razboi si in speranta ca
Germania va ataca Rusia comunista. In 1937 apare Axa Berlin-Roma-Tokio si
peste un an Germania anexeaza Austria. Franta si Anglia semneaza acordul de la
Munchen prin care Sudul Cehoslovaciei este de asemenea dat Germaniei. Regele
Carol II viziteaza Londra si Paris unde i se garanteaza doar independenta, nu si
integritatea teritoriala, motiv pentru care se apropie de Berlin fara sa stie ca Hitler
si Stalin incheie Acordul Ribbentrop-Molotov pe 23 august 1939 unde un codicil
secret prevedea anexarea Basarabiei de catre Moscova.
Al doilea razboi mondial incepe pe 1 septembrie 1939 cand Germania ataca
Polonia si se formeaza doua blocuri. Axa grupeaza Germania, Italia, Japonia,
Ungaria, Bulgaria, Finlanda, etc , iar Natiunile Unite pe SUA, URSS, Anglia si
Franta.
Desi Romania se declara neutra pe 6 septembrie 1939, vecinii isi manifesta
pretentiile teritoriale. In iunie 1940 URSS cere intr-o nota ultimativa Basarabia si
nordul Bucovinei, ocupate pe 28 iunie. Prin dictatul de la Viena din 30 august
1940 pierdem in favoarea Ungariei nord vestul Transilvaniei, iar in baza
Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 sudul Dobrogei in folosul
Bulgariei.
Carol II renunta la tron pe 6 septembrie 1940, fiind inlocuit de fiul sau Mihai I.
Puterea apartine insa maresalului Ion Antonescu ce dorea sa consolideze relatia
57
cu Germania. Aceasta solutie urmarea recuperarea teritoriilor pierdute in fata
Rusiei si posibil a NV Transilvaniei prin negocieri ulterioare cu A. Hitler.
In noiembrie 1940 Romania adera la Axa si participa la invadarea URSS-ului
pe 22 iunie 1941 cu scopul de a elibera Basarabia si Bucovina. Dupa ce obiectivul
a fost atins, A. Hitler ii cere maresalului continuarea ofensivei pana la capitularea
rusilor. Armata romana participa la bataliile din Caucaz, cotul Donului si
Stalingrad dintre 1942-1943 si se retrage odata cu germanii dupa mariile batalii
de la Harkov si Kursk.
In paralel ministrul de externe Mihai Antonescu negociaza cu Natiunile Unite,
la dorinta maresalului, la fel ca si liderul opozitiei Iuliu Maniu in locatii cum ar fi
Cairo, Stockholm sau Ankara. Intr-un final Ion Antonescu respinge tratativele
deoarece armistitiul era in fapt o capitulare in fata URSS-ului.
In mai 1944 Anglia si SUA accepta o impartire a zonelor de influenta, temporara
in viziunea lor, conform careia Grecia si Turcia intrau in zona occidentala, iar
Romania si Bulgaria in cea sovietica. In urma ofensivei ruse din 20 august 1944
regele Mihai I ordona arestarea maresalului, ruperea relatiilor cu Germania si
intoarcerea armelor. In septembrie 1944 se incheie un armistitiu ce prevedea :
- Intrarea in Natiunile Unite a Romaniei
- Plata unei mari despagubiri de razboicatre URSS
- Anularea Dictatului de la Viena
- Libertate de miscare a trupelor ruse pe teritoriul Romaniei
In 1944-1945 armata romana se alatura aliatilor si participa la luptele din
Ungaria, Cehoslovacia si Austria. Din pacate, conferinta pacii de la Paris (1947)
numeste Romania tara invinsa, accepta pierderea Basarabiei si nordului Bucovinei
si plata unei mari despagubiri, doar Transilvania fiind inapoiata.

Secolul XX intre democratie si totalitarism


I.Organizarea statului

a. Forme de guvernamant

Cea mai veche forma de organizare statala a fost monarhia, nascuta in Egipt,
Sumer si China, unde tara era condusa de un monarh si puterea se transmitea
58
ereditar sau prin desemnarea de catre un grup de nobili. Pana la 1950 monarhiile
predominau in lume, in timp ce astazi doar 20% mai sunt in aceasta categorie
(Anglia, Spania, Olanda, Danemarca, etc)
Republica ia nastere in Atena antica sub o forma primitiva unde doar barbatii se
bucurau de drepturi. Ea reapare la inceputul evului mediu in orase ca Milano,
Venetia, Koln si mai apoi in secolul al XIX- lea sub impactul ideilor iluministe
privind separarea puterilor in stat si elaborarea unui set de reguli pentru toti
cetatenii.

b. Regimuri politice

Regimul politic se defineste in functie de ansamblul de metode prin care se


exercita puterea si prin tipurile de relatii dintre stat si cetateni si cunoaste 3 forme
:
1.Regimurile politice democratice pot fi liberale (garanteaza drepturilor si
libertatile cetatenesti, pluripartidism, separarea puterilor in stat si vot cenzitar doar
pentru cei ce platesc taxe) si liberal democratice (similare cu primul tip, dar bazate
pe vot universal). Ele au la baza statul de drept, idee conform careia statul este
garantul tuturor drepturilor si cel ce asigura securitatea interna si externa, toate
regulile fiind puse intr-o constitutie.
Regimul poate fi monarhie constitutionala sau monarhie constitutionala
parlamentara, in timp ce republica este prezidentiala sau parlamentara, in functie
de alegerea sefului statului de catre cetateni sau parlamentari.

2. Regimurile autoritare sunt conduse in mod nedemocratic, executivul are


atributii sporite si puterea apartine unui partid unic. Monarhii autoritari au fost
numiti absolutisti (Ludovic al XIV-lea, Carol II), iar republicile erau dictatoriale
ca in cazul Spaniei interbelice.

3. Regimurile totalitare isi asuma controlul absolut asupra statului si cetatenilor,


fiind definite de existenta politiei politice, represiunea dusmanilor politici,
ignorarea dreptului omului, etc. Unele sunt republici, ca Germania lui Adolf
Hitler, iar altele monarhii cum ar fi Italia regelui Victor Emanuel al III-lea
dominata de prim ministrul Benito Mussolini.

c. Ideologie si doctrina politica

Ideologia politica se refera in principal la idei, credinte si atitudini despre


regimul politic si institutiile politice, precum si despre rolul cetatenilor in raport
cu acestea. Doctrina politica reprezinta totalitatea ideilor politice impartasite de
un grup de oameni si se subordoneaza ideologiei.

59
d. Partide politice

Sunt o creatie a epocii moderne ce pot fi definite ca :


- Un grup de oameni cu idei si interese comune
- Institutie ce apara interesele unei clase sociale
- Caracteristicile partidului politic sunt :
- Urmareste sa obtinaputetea singur sau intr-ocoalitie
- Cauta sa obtina suportul popular prin alegeri
- Este o organizatie permanenta
-
Functiile partidului politic sunt :
- Elaborare de doctrine, ideologii si programe politice
- Exercitarea puterii politice
- Control si critica a puterii in calitate de partid/alianta din opozitie

Partidele pot fi clasificate dupa pozitia lor fata de anumite probleme fiind
cunoscute ca partide de dreapta, centru sau stanga dupa modul in care
parlamentarii se plasau fata de rege in Adunarea Starilor Generale in Franta anului
1789. Treptat ele se delimiteaza dupa urmatorul model :
- Extrema stanga (comunistii) urmareste desfintarea democratiei si
parlamentului, egalitatea absoluta a cetatenilor prin desfiintarea proprietatii si
formarea unui „om nou” devotat pana la moarte regimului.
- Stanga ii include pe socialisti, adeptii egalitatii si distribuirii surplusului de
bogatie catre categoriile defavorizate si laburistii ce doresc ca statul sa intervina
pentru reglementarea crizelor sociale, economice si politice.
- Centru : crestindemocratii au relatii stranse cu Biserica si sustin valorile
traditionale, iar agrarienii doresc sa protejeze satul si agricultura
- Dreapta : liberalii sustin libertatea cetatenilor, limitarea implicarii statului
in economie si reducerea impozitelor, in timp ce conservatorii isi propun sa aplice
reforme treptate pentru a evita dezordinea sociala si suporta inegalitatea naturala
intre oameni
- Extrema dreapta, formata din nazisti si fascisti, incearca sa discrediteze
democratia,libertatea si pluralismul politic si restrictioneaza accesul la cetatenie

II. Ideologii si practici politice democratice

a. Regimurile democratice in Europa

Democratia provine din cuvintele demos – popor si kratos – putere si a luat


nastere in Atena secolului al VI- leai.e.n. unde s-au dezvoltat principii cum ar fi
luarea deciziilor prin vot si egalitatea cetatenilor in fata legii. Ideologia

60
democratica se dezvolta in baza iluminismului din secolul al XVIII-lea si propune
idei ca libertate, egalitate, separarea puterilor in stat.
Desi minoritar, sistemul democratic a supravietuit prin Republica romana,
Venetia medievala sau Franta revolutionara a secolului al XVIII-lea. In perioada
interbelica sistemul a prosperat in tarile ce au evoluat natural spre democratie cum
ar fi SUA, Anglia, Franta, etc si dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a opus
ascensiunii comunismului si terorismului global.

Caracteristici

- Existenta unei constitutii


- Principiul suveranitatii (sursa puterii este natiunea)
- Separarea puterilor in stat (executiva – presedinte/guvern, legislativa –
parlament, judecatoreasca - tribunale)
- Pluripartidism (mai multe partide sunt implicate in jocul politic)
- Consolidarea societatii civile prin intermediul fundatiilor sau ONG-urilor
cesupravegheaza si semnaleaza abuzurile reprezentantilor statului
- Egalitatea in fata legii
- Dreptul la vot

Practici politice

- Alegeri libere prin intermediul votului universal , introdus la 1848 in Franta


si 1918 pentru Anglia si Romania in cazul barbatilor si dupa al doilea razboi
mondial pentru femei
- Competitie electorala intre partide
- Acceptarea criticilor la adresa puterii si combaterea lor prin dezbateri
- Respectarea regulilor de functionare a statului ce implica acceptarea
separari puterilor sau pluripartidismul
- Garantarea si respectarea drepturilor omului
- Garantarea libertatii de exprimare

Regimul democratic in Romania

Oficial, regimul democratic incepe cu Constitutia liberala din 1866 si este


consolidat de primele alegeri in baza votului universal din 1919 ce provoaca
disparitia Partidului Conservator si nasterea mai multor partide ce intra in
competitie cu PNL. Constitutia din 1923intareste regimul liberal si sistemul
politic format din :
- Monarhie – constitutionala conform legii fundamentale din 1923 si
reprezentata de regii Ferdinand I (1914-1927) , Mihai I (1927-1930, 1940-1947)
si Carol I (1930-1940). Ferdinand a fost legat de realizarea marii uniri si a
61
constitutiei, fiind influentat de liberalii condusi de I.I.C. Bratianu. Carol I renunta
la tron in 1926, nemultumit de lipsa puterii personale si revine in 1930 cu sprijinul
PNT si scopul de a slabi sistemul democratic si a instaura un regim autoritar.
Mihai I a fost pus sub regenta alcatuita din printul Nicolae, patriarhul Miron
Cristea si presedintele Curtii de Casatie si Justitie Gheorghe Buzdugan in 1927,
iar in ultima perioada a domniei sale se confrunta cu ascensiunea nazismului si
comunismului in Europa.
- Parlamentul – era format din Camera Deputatilor si Senat. O parte dintre
senatori erau membri de drept (mitropolitul, episcopii si sefii cultelor recunoscute,
fost prim ministri, ministrii cu vechime de 6 ani, generalii cu merite deosebite).
Atributiile parlamentului vizau elaborarea si votarea legilor, adoptarea bugetului,
votarea taxelor si impozitelor.
- Guvernul – pune in aplicare legile si elaboreaza proiecte de legi. Este
format din ministri responsabili pentru actele lor in fata parlamentului, iar prim
ministrul era de obicei seful unui partid numit de rege sa alcatuiasca guvernul.
Daca partidul ce organiza alegerile nu le castiga, se forma un nou guvern, trasatura
ce limita democratia romaneasca deoarece este normal sa se organizeze alegeri si
apoi sa se formeze un guvern. In perioada interbelica au existat 25 de guverne,
semn de instabilitate politica, cel mai eficient fiind condus de I.I.C Bratianu ce
prezideaza asupra introducerii votului universal, constitutiei, legea
invatamantului din 1924 ce extindea ciclul primar de la 4 la 7 clase, legea minelor
din 1924 ce limita capitalul strain din firmele romane la 40% si conditiona ca 2/3
din consiliul de administratie sa fie romani, etc. Guvernarea taranista s- a suprapus
peste marea criza (1929-1933) si a fost limitata in reformele sale ce ating protectia
sociala, incurajarea creditului funciar rural si a investitiilorstraine.
- Sistemul partidelor politice – este definit de pluralism in prezenta unor
organizati ca PNL, PNT, PSD, etc. Liberalii doreau reforme accelerate si sprijina
industria si comertul romanesc in numele principiului „prin noi insine”. Cele mai
importante personalitati au fost Ion I.C. Bratianu (prim ministru intre 1922-1926),
VintilaBratianu si I.G. Duca, asasinat delegionari in 1933. Taranistii doreau sa
incurajeze mica proprietate initial, dupa care elaboreaza principiul „portilor
deschise” ce incurajeaza investitiile straine in industria locala. Cei mai importantir
eprezentanti au fost Iuliu Maniu (prim ministru intre 1928-1930 si 1932-1933,
arestat de comunisti in 1947), Ion Mihalache si Alexandru Vaida Voevod.

III. Ideologii si practici politice autoritare

Autoritarismul ia nastere odata cu monarhia si concentreaza puterea in mainile


unei singure persoane, vazuta drept un salvator intr-o perioada de criza. Marea
criza din 1929 provoaca, de exemplu, instalarea regimului Salazar in Portugalia
(1932), unde se pune accent pe valorile portugheze si catolicism, precum si a

62
dictaturii lui Franco din Spania (1936-1974) ce foloseste amenintarea comunista
pentru a prelua puterea si a crea un partid unic numit Falanga Spaniola.

Caracteristici

- Controlul statului asupra societatii


- Incalcarea unor drepturi si libertaticetatenesti
- Partid unic
- Politie politica menita sa vaneze dusmanii regimului

Practici politice

- Incalcarea separarii puterilor in stat


- Monopartidism
- Limitarea drepturilor de asociere, libera exprimare si vot

Regimuri autoritare in Romania

In 1938 este instaurat regimul autoritar al regelui Carol II ce se inconjoara de o


camarila regala (grup de favoriti ce influenteaza in interes personal politica
statului), guverneaza prin decrete legi si dizolva parlamentul. De asemenea adopta
o noua Constitutie conform careia regele controleaza puterea executiva si
legislativa, dizolva partidele politice si introduce cenzura in presa, radio,
corespondenta, spectacole, etc.

IV. Ideologii si practici politice totalitare

In perioada interbelica apar 3 regimuri noi, bazate pe incalcarea tuturor


drepturilor cetatenesti si separarea oamenilor in superiori si inferiori din punct
de vedere rasial sau politic. Numele acestor regimuri erau comunism, nazism si
fascist si toate impartaceleasi caracteristici si practici.

Caracteristici generale

- Control absolut al societatii


- Folosirea propagandei pentru a promova propria ideologie
- Partide unice
- Nerespectarea drepturilor omului
- Controlul statului in economie ce variaza de la confiscarea proprietatii in
comunism la supraveghere in nazism/fascism

Practici politice
63
- Partidul unic –marcheaza monopolul puterii de catre un grup de indivizi,
grupati in jurul unui conducator, ca in cazul Partidului National Fascist in Italia,
Partidul Muncitoresc National Socialist German sau Partidul Comunist in URSS
- Fraudarea alegerilor electorale sau suspendarea acestora atunci cand
rezultatele sunt negative pentru partid
- Cultul personalitatii se manifesta prin mari demonstratii publice, opere
literare si artistice inchinate „geniului” liderilor din categoria lui Stalin, Hitler,
Mussolini, Ceausescu. Musolini si Hitler credeau ca puterea trebuie sa revina doar
acelor capabili sa se ridice deasupra intereselor personale si sa aiba virtuti morale,
idei ce ascund preluarea cu forta a puterii si dispretul fata de alegerile libere.
- Crearea unor organizatii de masa oficiale cu scopul de a indoctrina politic
copii, tinerii, femeile, muncitorii si intelectualii.
- Teroarea – avea drept motivatie crearea unui climat de nesiguranta si
supunere in randulpopulatiei si identificarea/eliminarea adversarilor. Ea se realiza
prin :
1. Supravegherea si controlul populatiei prin intermediul unui aparat de
represiune, in practica o politie politica cum sunt CEKA-NKDV-KGB (URSSS),
Securitatea (Romania), Gestapo (Germania nazista) sau OVRA in Italia fascista.
2. Eliminarea opozantilor printr-un sistem de lagare si inchisori. In URSS
sistemul era denumit GULAG si includea zeci de lagare unde erau deportati
dusmani ai regimului, comunisti cazuti in dizgratie sau persoane fara „fibra
morala” cum erau taranii bogati, mosierii, burghezii, etc In Germania
primul lagar de munca apare la 1933 in Dachau si treptat cele de munca fortata si
exterminare la Aushwitz-Birkenau, Sobibor, Treblinka, Maidanek, Belzec)
destinate evreilor, rromilor, persoanele cu dizabilitati si comunistilor. Romania
decide sa creeze lagare de munca silnica prin decizia Marii Adunari Nationale in
1950 cu scopul de a reeduca persoanele care prin origine sociala, pozitie
economica si trecut erau o amenintare la adresa regimului. Pedepsele aveau atat
motive politice si economice, cat si din simplul motiv al ascultarii unui banc
politic sau a radiourilor occidentale. Elita politica, intelectuala si taraneasca a
ajuns in inchisorile de exterminare (Sighet, Aiud, Craiova, etc), lagare de munca
(canalul adunare – Marea Neagra), inchisori de tranzit (Jilava), ancheta (Rahova),
femei (Dumbraveni) si copii (Targsor)
- Propaganda – este mecanismul prin care regimul isi raspandeste ideologia
si justifica actiunile. Ea este insotita de cenzura, cu rolul de a elimina informatiile
stanjinitoare regimului si include presa (Pravda, Scanteia, televiziune, radio),
sistemul educational (Soimii Patriei, Pionerii, UTC-istii), literatura, arta,
cinematograful, etc. Tot prin propaganda se realizeaza cultul personalitatii si
existenta unei nomenclaturi (grup de conducere cu privilegi)
- Dirijism economic si social sub forma corporatismului in Italia si a CAP-
urilor in Romania
64
- Incalcarea drepturilor si libertatilor si a separarii puterilor in stat

Regimul totalitar din Romania

Perioada interbelica este dominata, la nivelul extremei drepte, de Legiunea


Arhanghelului Mihail condusa de Corneliu Zelea Codreanu. Organizatia sa este
nazist-ortodoxa, o imposibilitate politica tinand cont de faptul ca nazistii originali
erau atei si pune accent pe un „nationalism” exclusivist, menit sa blocheze
degradarea morala si pe mesianismul impletit cu moartea eroica pentru natiune.
In fapt, legionarii erau un cult al violentei ce credea ca liderii nu trebuie alesi,
ci se impun moral celorlalti, facand inutile democratia si votul universal. Ca toti
zelotii ei credeau ca romanii trebuie sa gandeasca la fel si se implica in politica
formand Garda de Fier in 1930 si Partidul pentru Tara din 1934.Dupa executarea
lui Codreanu in 1938, Garda este condusa de Horia Sima intre 1938-1940.
Miscarea era sustinuta de unii tarani, studenti, preoti si intelectuali cum ar fi
Mircea Eliade, Emil Cioran si Nae Ionescu si aveau o prezenta semnificativa la
nivelul aromanilor afectati de conflictul cu comitagii bulgari in sudul Dobrogei.
In 1940 ajunge la putere generalul Ion Antonescu ce ii coopteaza pe legionari la
putere, la sugestia lui Hitler, formand un stat national-legionar totalitarist si rasist,
avand drept tinte evreii si rromii. In 1941 legionarii declanseaza o rebeliune pentru
a ramane unicii liderii ai Romaniei, dar sunt infranti de general si exilati in
Germania,
In ceea ce priveste extrema stanga avem Partidul Comunist, infiintat in 1921 si
interzis in 1924 datorita sprijinului oferit asa numitei „rascoale de la Tatar Bunar”,
instigata de bolsevici pentru a rupe Basarabia de Romania. Partidul a ramas in
ilegalitate pana in 1944, avand maximum 1000 de membri, multi recrutati ca
informatori de serviciul secret roman numit Siguranta.
Odata cu sosirea armatei rosii, PCR intra la guvernare in 1944, acapareaza
puterea in 1947 si controleaza Romania sub regimurile lui Gheorghe Gheorghiu
Dej si Nicolae Ceausescu.

Regimul comunist in Europa

Comunismul provine din cuvantul latin communis (universal) si este creat de


Karl Marx si Friedrich Engels in lucrarea Manifestul partidului comunist in 1848.
In conceptia lor, capitalismul si proprietatea privata produc tensiuni interne ce duc
spre autodistrugere. De asemenea ei cred ca istoria are la baza lupta de clasa, iar
unica solutie pentru a realiza balanta sociala este revolutia ce inlocuieste
burghezia cu muncitorii si proprietatea cu folosirea bunurilor in comun.
Bolsevicii, grupare rupta din partidul muncitoresc rus, sunt condusi de V.I.
Lenin ce adapteaza ideile lui Marx la realitatea lumii rusesti, creand in fapt o noua
ideologie in numele careia Moscova sa pretinda dominatia Europei si lumii.
65
Potrivit lui, capitalismul si proprietatea privata trebuie sa dispara, muncitorii sa
numai fie „sclavi salariati” si puterea sa apartina proletarilor, aliati cu taranii. In
realitate, a aparut rapid o clasa superioara, elita denumita nomenklatura ce va lua
puterea muncitorilor, de care se temea in realitate si va incerca sa raspandeasca
comunismul rus in intreaga lume.
Imperiul Rus, ajuns la sfarsitul existentei sale istorice, se prabuseste odata cu
revolutia bolsevica din 1917. Bolsevicii devin comunisti in acte si formeaza
CEKA pentru a-si apara privilegiile puterii, precum si sfaturi ale muncitorilor
capabile sa controleze cetatenii. Initial Lenin decide sa nationalizeze industria,
bancile si comertul, masura catastrofala ce afecteaza economia rusa. In 1921
lanseaza Noua Politica Economica, o liberalizare temporara necesara scoaterii
tarii din criza, urmata de formarea URSS in 1922 si o constitutie in 1924 ce
stabilea rolul conducator al partidului.
La moartea lui Lenin, puterea revine lui Stalin (1924-1953) ce isi consolideaza
puterea arestand dizidentii si asasinand rivalii politici. Procedurile penale sunt
simplificate, deciziile fiind delegate unor grupuri de cate 3 ofiteri NKVD. Intre
1936-1938 declanseaza Marea Teroare unde fostii colaboratori ai lui Lenin sunt
judecati public si un milion de oameni ajung in GULAG, fiind vizati taranii
instariti (culacii) si opozantii. Colectivizarea a fost facuta cu forta, taranii predand
la stat pamantul ce ajunge in colhozuri si sovhozuri, echivalentul CAP-ul si IAS-
ul, iar industria este planificata artificiala pentru a angaja milioane de oameni in
uriase complexe de productie. Dupa al doilea razboi mondial Stalin exporta
comunismul in toata lumea, formand un bloc ce se va prabusi de-abia in 1985
cand Mihail Gorbaciov promoveaza glasnost (transparenta) si perestroika
(reconstructie) privite de populatia doar ca o sansa de a se rascula impotriva
regimului.

Regimul fascist in Europa

Ideologia fascista ia nastere in Italia secolului al XIX-lea unde o serie de


ganditori vad omenirea ca o majoritate haotica ce trebuie condusa de o minoritate
organizata, viata fiind echivalata cu lupta pentru supravietuire.
In secolul XX Benito Mussolini reuneste aceste teoriiintr-o forma proprie si
creaza in 1921 partidul fascist de la cuvantul latin ‚fascia’, un manunchi de nuiele
legate in jurul unei securi, purtate de lictori ce aveau misiunea de a pazi inaltii
magistrati.
Fascismul pune accent pe nationalism si refacerea gloriei antice a Romei,
formarea unui „om nou”, nemilos cu cei slabi si pe violenta menita sa salveze
vitalitatea nationala de asaltul strainilor. Fascistii neaga valorile liberale si
promoveaza cultul fortei, curajului si tineretii, idei ce ascund foamea de a controla
Italia prin indoctrinarii tinerilor si controlul economiei sub forma corporatismului

66
ce inlocuieste sindicatele cu corporatii din care fac parte reprezentantii patronilor
si muncitorilor.
Ascensiunea fascistilor se datoreaza instabilitatii economice si politice de dupa
primul razboi mondial cand Italia s-a considerat nedreptatita la conferinta pacii.
Mussolini organizeaza ”Marsul asupra Romei” la 1922 cu 40 de mii de camasi
negre si este acceptat de rege la guvernare. Intre 1925-1926 se dau legile fasciste
ce permit lui Il Duce sa detina puterea executiva si legislativa, asistat de Marele
Consiliu Fascist, sa desfiinteze partidele politice si sa introduca cenzura. Apar, de
asemenea, politia secreta OVRA, organizatiile de tineret fasciste si corporatiile,
constituite pe ramuri industriale, ce stabilesc productia, planificarea si salarizarea
muncitorilor.
Deoarece economia era dependenta si de surse externe se introduce autarhia, o
forma inchisa de economie bazata pe propriile resurse. Mussolini a semnat
Acordul de la Lateran (1929) unde recunoaste independenta Vaticanului si
conduce nestingherit pana la executarea sa de catre partizani in 1945.

Regimul nazist in Europa

Nazismul provine de la numele complet al partidului nazist – Partidul


Muncitoresc German National-Socialist. In cartea sa „MeinKampf” Adolf Hitler
vorbeste desprea crearea unui ‚spatiu vital’ prin intermediul violentei, necesar
supravietuirii poporului german, ce semnifica anularea tratatului de la
Versailles. Pentru a-si impune scopurile, el creeaza 2 organizatii paramilitare
numite SA si SS, ultima supravietuind si preluand controlul asupra armatei si
serviciilor secreete dupa 1933.
De asemenea, Hitler face referire la teoria superioritatii rasei ariene conform
careia germanii sunt creatori de civilizatii, amenintati de neamurile barbare
inferioare (slavi, asiatici) si impure (evreii, rromi) ce urmau sa fie exterminate in
Reichul de 1000 de ani visat de liderii partidului.
Ca si ceilalti liderii dictatoriali Hitler se auto numeste reprezentantul poporului
pe care il manipuleaza prin intermediul presei, propagandei si indoctrinarii
tinerilor, copiilor si femeilor pentru a accepta violenta schizofrenica a regimului.
Influenta sa se datoreza si situatiei dificile economice a Germaniei dupa primul
razboi mondial. Pierderea temporara a unor regiuni si definitiva a coloniilor,
inflatia, cresterea numarului somerilor in timpul marii crize si afectarea
identitatii de mare putere l-au adus in fruntea tarii pe Hitler in urma alegerilor
din 1933.
Odata ce devine cancelar si-a acordat puteri depline, desfiinteaza partidele
politice si sindicatele, infiinteaza politia politica Gestapo, elimina adversarii
politici in noaptea „Cutitelor lungi” din iunie 1934, folosind serviciile SS si
colaboreaza cu URSS din punct de vederea militar si economic.

67
In 1938 si 1939 anexeaza Austria si sudul Cehoslovaciei si impune Legile de
la Nuremberg in 1935 unde li se interzice evreilor sa detina cetatenie si sa aiba
dreptul de a practica o meserie. De asemenea, ordoneaza construirea de ghetouri
unde vor fi adusi evreii din Germania si Austria, iar in al doilea razboi mondial
recurge la solutia finala, uciderea evreilor prin intermediul lagarelor de
exterminare.

Constitutile din Romania


Ideea necesitatii unei Constitutii apare pentru prima data in epoca iluminista
unde filozoful Jean Jacques Rousseau vedea necesar un „contract social„ intre
suveran si popor ce trebuie respectat prin introducerea Constitutiei. Necesitatea
unei constitutii era evidenta si pentru Tarile Romane ce ies din Evul Mediu si
doreau sa se modernizeze. In plan economic modernizarea presupunea banci,
industrie, comert, iar in cel social nasterea burgheziei si eliberarea taranilor de
obligatiile fata de boieri. Planul cultural implica progres tehnic si un sistem de
educatie modern, iar cel politic drepturi si libertati cetatenesti. Toate aceste
elemente se vor ciocni de caracterul traditional al civilizatiei romane definita de
sat, credinta, patriarhalism. In consecinta, pana la constitutie, vor aparea proiecte
ce testeaza limitele modernizarii romanilor.

I. Documente cu rol constitutional

68
a. Constitutia carvunarilor (1822), elaborata de Ionica Tautu, propune separarea
puterilor in stat

b. Regulamentele organice (1831-1832) sunt elaborate in timpul protectoratului


rus in Principate (1829-1856) si stabilesc urmatoarele :

- puterea executiva apartine unui domn ales pe viata de o Adunare obsteasca


extraordinara

- domnul este ajutat de un sfat format din 6 ministri

- puterea legislativa apartine Adunarii obstesti, formata din boieri si prezidata de


mitropolit

- puterea judecatoreasca apartine Inaltului Divan Domnesc

- se stabilesc bugetul tarii, un impozit unic (numit capitatie pentru tarani si patenta
pentru negustori), Arhivele Tarii, armata, etc

c. Conventia de la Paris (1856) joaca rol de constitutie si constituie Principatele


Unite ale Moldovei si Valahiei sub suzeranitate otomana si garantia colectiva a
Marilor Puteri. Puterea executtiva era reprezentata de doi domni si doua guverne,
puterea judecatoreasca apartinea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cea
legislativa Comisiei Centrale. Alte prevederi stabileau responsabilitatea
ministeriala, dreptul cetatenilor de a fi alesi, desfiintarea privilegiilor si rangurilor
boieresti, inamovibilitatea magistratilor (nu puteau fi destituiti).

d. Statul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864) este dat de A.I. Cuza prin
lovitura de stat si mentioneaza ;

- separarea puterilor in stat cu mentiunea cresterii autoritatii domnului ce era ales


pe viata prin vot cenzitar si putea sa numeasca ministri, sanctioneze legi si sa
dizolve Adunarea

- puterea legislativa apartine unei Adunari formata din 2 corpuri numite Adunare
Electiva si Corpul Ponderator (senat) unde majoritatea membrilor erau numiti de
catre domn

- doar domnul are initiativa legislativa, legile fiind elaborate de Consiliul de Stat

69
- legea electorala impartea alegatorii in directi (cei ce stiau carte, plateau
minimum 4 galbeni taxe si aveau 25 de ani) si primari (analfabeti, plateau taxe
cuprinse intre 48-110 lei). Cei ce nu plateau taxe erau exclusi de la vot.

II.Constitutiile democratice

a. Constitutia din 1866

Context

Adunarile Ad hoc au cerut in 1857 unire sub un principe strain cu scopul de a


iesi de sub suzeranitatea otomana si de a obtine independenta. Marile Puteri au
sesizat aceasta tendinta si au cerut domn pamantean la 1858 si o unire pe hartie
deoarece un stat roman independent ar fi stat in calea accesului lor spre Marea
Neagra si stramtori. Abdicarea lui Cuza si alegerea lui Carol I au permis votarea
unei constitutii democratice dupa model belgian.

Structura

Constitutia are 8 titluri si 133 de articole si sufera trei modificari :

- 1879 – articolul 7 este revizuit astfel incat sa se ofere cetatenie si


persoanelor necrestine, una din conditiile recunoasterii independentei
- 1884 se reduce numarul colegiilor electorale si s-a extins dreptul de vot
prin scaderea censului
- 1917 - se acorda vot universal si reforma agrara prin exproprierea
mosierilor

Principii

- Teritoriul este inalienabil (nu poate fi instrainat) si indivizibil (nu poate fi


impartit)
- Monarhie ereditara constitutionala cu drept de primogenitura (primul
nascut mosteneste tronul doar pe linie masculina)
- Separarea puterilor in stat
- Guvernare reprezentativa (poporul isi alege reprezentantii)

70
- Regele domneste, dar nu guverneaza : persoana sa este inviolabila si nici
un act al sau nu este valabil decat contrasemnat de un ministru

Drepturi

- Dreptul de vot, intrunire, asociere, proprietate, exprimare, religie, educatie


- Inviolabilitatea persoanei si secretul corespondentei
- Cetatenie doar pentru locuitorii crestini, articol modificat in 1879
- Libertate si egalitatea in fata legii
- Proprietatea este sacra si inviolabila, dar poate fi expropriata pentru 3 cazuri
de utilitate publica : cai de comunicati, salubritate publica, lucrari de aparare
nationala
- Dreptul la vot censitar permitea alegeri pentru Senat in doua colegii si
pentru Camera deputatilor in patru colegii. Erau alegatori toti cei ce desfasurau
activitati utile si plateau taxe. Erau scutiti de la cens ofiterii, profesorii,
pensionarii, inginerii, medicii, magistratii, etc si taranii isi exprimau votul prin
delegati (1 la 500). Modificarea din 1884 reduce la trei colegile pentru deputati.
Nu aveau drept de vot servitorii, cersetorii, persoanele cu cazier, cei fara patru
clase si care nu plateau taxe.

Cel mai important principiu era cel al separarii puterilor in stat. Puterea
executiva apartinea domnului ce avea drept de amnistie, numi si confirma in
functii publice, bate moneda, declara razbo isi incheia pace, dizolva parlamentul,
conduce armata, propune legi, veto absolut (poate refuza sanctionarea legilor),
arbitreaza viata politica. Alaturi de domn se afla si guvernul ce pune in aplicare
legile si prezinta proiectele de legi.

Puterea legislativa apartine parlamentului format din deputati (alesi pe 4 ani) si


senatori (alesi pe 8 ani). Activitatea incepe pe 15 noiembrie printr-un mesaj al
tronului si se inchidea prin un discurs al prim ministrului. Institutia elabora legi,
bugete si impozite, putea interpela guvernul si da vot de blam (neincredere) etc

Puterea judecatoreasca era exercitata de instantele judecatoresti (curti si


tribunale), iar instanta suprema era Inalta Curte de Casatie.

b. Constitutia din 1923

71
Context

Primul razboi mondial si marea unire din 1918 au creat noi conditii politice,
economice si sociale ce trebuiau reglementate. De asemenea trebuiau luate in
considerare situatiile particulare ale provincilor istorice unite cu tara, cresterea
numarului minoritatilor si situatia interna si externa dificila.

Structura

Constitutia are 8 titluri si 138 de articole, mai mult de jumate pastrate de la


1866. Proiectul apartine partidului liberal si este pus in vigoare in 1923.

Principii

- Stat national unitar si indivizibil


- Separarea puterilor in stat – similara in idee cu cea de la 1866 dar cu o
modificare si anume puterea legislativa se exercita colectiv de rege si parlament
Se pastreaza toate celelalte principii

Drepturi

- Egalitate in fata legii si libertate


- Desfiintarea privilegiilor de clasa
- Libertatea muncii,constiintei, invatamantului, presei
- Garantarea proprietatii cu o modificare ce permite statului sa controleze
bogatiile subsolului
- Dreptul de vot devine universal pentru toti barbatii de peste 21 de ani, fiind
exclusi ofiterii, magistratii si femeile. In 1926 se modifica legea electorala astfel
incat partidul ce obtine 40% din voturi sa primeasca 50% din locurile in
parlament, iar restul se imparte intre partidele ce obtin minimum 2% din voturi.
Daca nimeni nu obtine 40%, atunci se face o impartire proportionala

c. Constitutia din 1991

Context

Anul 1989 marcheaza prabusirea regimurilor comuniste si revenirea la


democratie ce trebuia organizata conform cerintelor lumii contemporane

Structura

72
Are 8 titluri si 156 de articole

Principii

- Stat national, unitar, indivizibil si independent


- Republica cu regim semiprezidential : presedintele este ales de popor dar
cu puteri limitate
- Separarea puterilor in stat

Drepturi

- Libertatea persoanei, exprimarii, intrunirii


- Dreptul la educatie si vot pentru toticetatenii de peste 18 ani
- Dreptul la proprietate
- Egalitate in fata legii

Principiul esential ramane cel al separarii puterilor. Puterea executiva apartine


presedintelui, ales de popor pe 4 si mai tarziu 5 ani, cu misiunea de a veghea
respectarea Constitutiei, media intre partide, numi prim ministrul si guvernul,
incheia tratate internationale si a le supune ratificarii parlamentului. Guvernul, a
doua ramura executiva, asigura realizarea politicii interne si externe si conducerea
administratiei.

Puterea legislativa apartine unui parlament format din deputati si senatori ce are
atributii privind elaborarea legilor, bugetului si impozitelor. Puterea
judecatoreasca este exercitata de instantele judecatoresti ce vegheaza, conduse de
Curtea Suprema de Justitie, asupra respectarii legii.

II.Constitutiile autoritare

a.Constitutia din 1938

Context

Documentul are drept scop legitimarea schimbarii de regim impusa de regele


Carol II. Ultimile alegeri libere, desfasurate in decembrie 1937, au oferit
procentaje de 35.92% PNL, 20.4% PNT, 15.58% Totul pentru tara (legionari) si
73
9.15% PNC. Deoarece nimeni nu a obtinut 40%, regele a profitat de ocazie si a
numit guvernul PNC Octavian Goga (decembrie 1937-februarie 1938) si apoi
guvernul condus de patriarhul Miron Cristea. In scurt timp a declansat starea de
urgenta si impune noua constitutie.

Structura

Actul avea 8 titluri si 100 articole

Principii

- Stat national unitar si indivizibil


- Teritoriu inalienabil ce nu poate fi colonizat cu populatii straine
- Suprematia regelui
- Desfiintarea separarii puterilor in stat
- Desfiintarea pluripartidismului

Drepturi

- Justitia poate controla scrisori, telegrame, etc


- Dreptul de intrunire si manifestare este controlat de politie
- Desfiintarea partidelor politice
- Desfiintarea sindicatelor formate din 80.000 de membri si inlocuirea lor
cu bresle
- Desfiintarea dreptului de asociere
- Libertatea constiintei, educatiei, presei, muncii
- Drept de vot universal pentru toti cetatenii de 30 ani

Principiul separarii puterilor in stat este modificat substantial. Puterea executiva


este exercitata de rege prin guvern, numit si revocat de el insusi si toate actele
trebuie contrasemnate de un ministru. Puterea legislativa o exercita tot regele prin
intermediul parlamentului bicameral, limitat numai la legiferare. Regele numea
jumate din membrii Senatului, iar acestia si deputatii trebuiau sa depuna juramant
de credinta regelui. Ei puteau interpela guvernul, fara a da insa vot de blam, in
timp ce regele putea refuza sanctionarea legilor, elabora decrete in pauzele
parlamentare si semna tratate politice si militarefara acordul parlamentului.

74
Puterea judecatoreasca apartine Curtii de Justitie si Casatie si se desfiinteaza
juriile.

III.Constitutiile totalitare

Context

Totalitarismul sau dictatura comunista a fost instaurata in baza a trei constitutii


adoptate in 1948, 1952 si 1965. Ele anuleaza regimul monarhic, proclama
republica si legitimizeaza sistemul comunist inspirandu-se dupa modelul sovietic,
chiar daca ultima marcheaza trecerea la asa numitul comunism national al lui
Nicolae Ceausescu.

Structura

Constitutiile din 1948 si 1952 au 10 titluri si 105 articole, iar cea din 1965 9 titluri
si 114 articole

Principii

Este demn de subliniat ca principiile mentionate in constitutie sunt respectate daca


ele convin scopurilor comuniste . La fel ca si drepturile, ele sunt mai prejos de
partidul comunist ce nu ezita sa fie duplicitar in sensul in care aplicarea lor tine
exclusiv de bunul plac al liderilor. Acest lucru a fost posibil deoarece principiile
nu sunt clare sau macar scrise uneori si acest secret ii elimina pe oamenii de la
luarea deciziilor

- Statul este numit Republica Populara Romana in primele doua si Republica


Socialista Romania in ultima constitutie
- Teritoriul este definit ca fiind popular, unitar, independent si suveran in
primele doua, respectiv inalienabil si indivizibil la 1965
- Principiul partidului-stat – liderii romani isi numesc regimul „democratie
populara” in care, conform actului din 1948, puterea apartine poporului si se
exercita prin intermediul alesilor in Marea Adunare Nationala. In realitate PCR
controla MAN, a carei membri erau selectionati cu grija si votarea lor o
formalitate, precum si institutiile de stat cum ar fi Consiliul de Ministri
75
- Principiul dublei subordonari–in anii ‚70 apare idea subordonarii
institutilor executive atat institutiilor statului cat si PCR. De exemplu Consiliul
Apararii Nationale raspundea in fata guvernului si partidului, iar deciziile
partidului se aplicau astfel tuturor locuitorilor.
- Principiul inconsecventei- actele fundamentale contin numeroase
contradictii :
1. Articolul 8 din 1948 prevede dreptul la proprietate, in timp ce art. 7 sublinia
ca toti cetateni trebuie sa apere bunurile comune
2. Art. 32 garanta dreptul de asociere si organizare, dar nu impotriva ordinii
de stat. Similar art. 28 din 1952 prevedea libertatea cuvantului, dar nu impotriva
ordinii de fapt.
3. Art. 25 din 1965 stabilea dreptul de a alege si a fi ales cu mentiunea ca isi
puteau depune candidatura doar cei ce faceau parte din Frontul Democratiei si
Unitatii Socialiste, subordonat PCR.
4. Art.2 din 1965 prevede ca puterea apartine poporului, iar art. 3 ca forta
politica conducatoare este PCR.
- Principiul minciunii : toate constitutiile contin prevederi democratice ce nu
sunt respectate
1.Art.27 din 1948 prevede libertatea constiintei si religiei, dar in acelasi an este
desfiintata Biserica Greco-Catolica
2. Art. 28 din 1948 garanta libertatea persoanei si faptul ca nimeni nu poate fi
arestat si detinut mai mult de 48 de ore fara mandat. In realitate exista numeroase
marturii despre arestari, condamnarii si deportari ilegale.
3. Art. 80 din 1952 mentiona ca statul are grija de dezvoltarea stintei si artei, idee
incalcata de existenta cenzurii si a listei cartilor interzise.
4. Art. 33 din 1954 garanta secretul corespondentei si convorbirilor telefonice,
prevedere incalcata de supravegherea Securitatii.
5. Decretul nr. 68/1976 interzice stabilirea domiciliului in 14 orase mari,
contravenind dreptului persoanei de a-si stabili domiciliul unde doreste
- separarea puterilor in stat nu functiona decat pe hartie. MAN, puterea
legislativa, avea un rol formal si se limita la a vota legile stabilite de partid. In
pauza, prezidiul MAN prelua atributile sale si mai tarziu Consiliul de Stat (1961).
Puterea executiva apartinea Consiliului de Ministri ce avea doar atributii
administrative. Unica modificare importanta a fost data de legea 1/1974 ce
infiinteaza functia de presedinte special pentru Nicolae Ceausescu ce cumula
ambele puteri si functia de secretar general al PCR. Puterea legislativa apartine
Tribunalului Suprem si instantelor inferioare, ambele subordonate partidului.

76
Drepturi

Desi majoritatea drepturilor sunt prezente in constitutii, ele sunt ignorate in


realitate daca cineva era considerat dusman al regimului sau contesta puterea
partidului. De exemplu, dreptul de vot era prevazut pentru toti cetatenii, dar la
alegeri exista un singur candidat si obligatia de a veni la vot.

Romania postbelica. Stalinism,


national- comunism si disidenta anticomunista.
Constructia democratiei postdecembriste

Context

Infrangerea definitiva a Germaniei in mai 1945 a impartit Europa in zona


comunista si cea capitalista. URSS si-a extins dominatia in sud-estul Europei si
Asia, instaland “democratii populare” in Romania, Ungaria,Polonia, RDG,
Cehoslovacia, Bulgaria, Albania, Yugoslavia, China, Coreea de Nord si
Vietnam. Comunismul romanesc a cunoscut mai multe faze legate de contextul
intern si extern al perioadei.

I.Instaurarea comunismului in Romania (1944-1947)

77
1.Context

Romania se aliaza cu Germania si participa la razboiul impotriva URSS, SUA


si Anglia. In 1944 devine clar ca Berlinul va fi infrant si regele Mihai I ordona
arestarea maresalului Antonescu pe 23 august 1944 si trecerea Romaniei de pattea
Natiunilor Unite. Actiunea de inlaturare este organizata pe teren de membri PCR,
PNL si PNT si marcheaza prima aparitie a comunistilor la nivel inalt in Romania.

2. Factori favorizatori

- Armata Rosie s-a instalat pe teritoriul Romaniei fiind o arma eficienta impotriva
celor ce isi propuneau sa reziste presiunilor comuniste

- impartirea Europei in sfere de influenta : pe 9 octombrie 1944 Winston


Churchill, liderul Angliei si Stalin, liderul URSS discuta problema procentajelor
de influenta conform carora Romania cadea 90% in sfera rusa. Desi Churchill si
Roosevelt au considerat decizia una temporara, pentru Stalin a avut valoarea unei
intelegeri personale si definitive.

- Tratatul de pace de la Paris (1947) nu recunoaste Romaniei statutul de


cobeligerant, in conditiile in care a fost unicul aliat al Germaniei ce a declarat
razboi celor 3 mari puteri din Natiunile Unite. De asemenea trebuia sa platim o
mare despagubire de razboi Moscovei, sa acceptam pierderea Basarabiei si N
Bucovinei si sa punem economia sub control sovietic prin intermediul SOVROM-
urilor.

3.Cauze

- URSS doreste, conform strategiei sale militare, sa se inconjoare de o retea de


tari satelit ce functionau ca un tampon in cazul unui eventual atac asupra Rusiei.
In consecinta, Romania devine parte a acestui sistem fara voia ei

- instabilitatea partidelor politice : PNT si PNL nu inteleg ca vechiul joc politic


nu mai era de actualitate. Rivalitatile ii impiedica sa se uneasca atat la alegerile
din 1946, cat si in controlul propriilor membri ce parasesc partidul sub forma PNL
– Tatarescu sau PNT-Anton Alexandrescu pentru a colabora cu PCR.

- Sprijinul acordat de Moscova partidului comunist in plan financiar si uman ii


permite sa manipuleze situatia si cetatenii pentu a obtine puterea.

4. Etapele instaurarii comunismului


78
a. Formarea guvernului Sanatescu va implica, dupa 23 august si un ministru
comunist numit Lucretiu Patrascanu

b. Pe 6 decembrie 1944 se formeaza guvernul Nicolae Radescu unde comunistii


controlau 6 ministere cum ar fi armata, justitia sau internele.

c. Pe 6 martie 1945 vine la putere guvernul exclusiv comunist condus de Petru


Groza. Regele Mihai I va protesta prin “greva regala”, ce implica refuzul de a
contrasemna orice act al guvernului conform constitutiei, dar Petru Groza va
refuza sa demisioneze. De asemenea, pentru a atrage noi voturi, guvernul va da o
reforma agrara limitata si drept de vot femeilor. In ciuda acestor masuri, PCR si
aliatii sai la alegerile din 1946 PNL-Tatarescu, PNT-Anton Alexandrescu si PSD
erau constienti ca nu vor primi voturile necesare si vor recurge la fraudarea masiva
a alegerilor.

d. Desfiintarea partidelor politice era urmatorul pas in acapararea puterii.


Comunistii organizeaza inscenarea de la Tamadau din 1947 unde o serie de lideri
taranisti au fost pacaliti ca vor pleca cu un avion in Occident, apoi sunt arestati si
acuzati de spionaj. Masura a fost extinsa si asupra liderilor ca Iuliu Maniu si Ion
Mihalache, condamnati pe viata, iar PNT se autodizolva, urmat in scurt timp de
PNL.

e. Ultimul obstacol era regele Mihai I ce a fost obligat sa abdice in 30 decembrie


1947 sub amenintarea unui razboi civil.

II.Regimul stalinist din Romania (1948-1965)

a. Context

Stalinismul este un regim dur, de teroare organizata ce urmareste eliminarea


tutoror adversarilor politici de catre seful partidului, aparitia unui sistem de
represiune (politie politica, lagare de munca si reeducare, inchisori, tortura,
asasinate, deportari), planificarea centralizata a economiei si desconsiderarea
drepturilor omului.

b. Factori favorizatori

Sistemul a fost creat datorita influentei ruse in Romania, lipsei de experienta si


lasitatii liderilor comunisti romani si declansarii razboiului rece.
79
c. Cauze

- amestecul URSS in treburile interne prin intermediul consilierilor, SOVROM-


urilor (intreprinderi mixte folosite de rusi pentru a explota bogatiile tari) si armatei
ruse prezente in tara intre 1944-1958.

- empatia liderilor romani fata de sistemul dictatorial promovat de Stalin

d. Actiuni

- Gheorghe Gheorghiu Dej este ales in 1948 secretar general al Partidului


Muncitoresc Roman, noul nume dupa fuziunea PCR cu PSD. Dej va elimina toti
rivalii politici, folosind procesul si executia in cazul lui Lucretiu Patrascanu sau
simpla scoatere din functii in cazul Anei Pauker si Vasile Luca

- Constitutia din 1948 impune un regim dictatorial ce trece la nationalizarea


intreprinderilor particulare (fabrici, mine, banci, restaurante, cinematografe, etc)
si colectivizarea agriculturii (1948-1962).

- Nationalizarea este urmata de centralizare economica astfel incat economia de


piata este inlocuita de una controlata de stat pe baza unor planuri cincinale

- Cultura este supusa cenzurii si interdictilor. Numeroase ziare si reviste sunt


interzise, laolalta cu domenii (filozofia, statistica) si carti considerate periculoase.
Regimul va sprijini proletcultismul, cultura proletariatului ce va scoate in evidenta
activitatea muncitorilor si taranilor. Limba rusa devine obligatorie in scoli din
1948, se interzice predarea religiei si se modifica istoria pentru a se sublinia
prietenia romano-rusa, inexistenta in realitate.

- Noua lege a cultelor din 1948 interzice Biserica Greco-Catolica si izoleaza


Biserica Catolica. Biserica Ortodoxa, cu cel mai mare numar de credinciosi, intra
sub controlul statului ce recruteaza informatori si lideri care sa respecte ordinele
partidului.

- Pentru a proteja partidul si liderii sai este creata o politie politica numita
Securitate in 1948, responsabila de sute de mii de arestari, anchete violente,
asasinate, deportari si conducerea lagarelor de munca si reeducare.

- Principalii dusmani ai regimului erau considerati tarani, unicii al caror numar ii


faceau periculosi pentru sistem. In 1948 se declanseaza colectivizarea, confiscarea
proprietatilor si uneltelor taranesti ce vor fi folosite pentru a crea Gospodarii
80
Agricole de Stat (GAS) , devenite ulterior IAS si Gospodarii Agricole Colective
(GAC), stramosul CAP-ului. De asemenea, taranii proprietari (chiaburi) au fost
obligati sa plateasca taxe foarte mari ce au dus la ruinarea lor si multi s-au opus
cu forta, fiind arestati, torturat si deportati in Dobrogea sau Baragan.

- Empatia fata de regimul stalinist este evidenta dupa moartea lui Stalin in 1953.
Pentru a-si atinge scopul si anume de a fi lideri absoluti ca si idolul lor, Dej si
Ceausescu condamna revolutia ungara din 1956 si raman fideli Moscovei pana la
retragerea trupelor ruse in 1958. Ulterior, Dej respinge planul Valev ce propune
transformarea Romaniei intr-o tara agricola in blocul comunist in 1964, iar
Nicolae Ceausescu se apropie de occident pentru a castiga notorietate.

III.Regimul national-comunist in Romania (1965-1989)

a.Context

In urma mortii lui Gheorghe Gheorghiu Dej in 1965, puterea ajunge la Nicolae
Ceausescu pe care liderii partidului il considerau usor de manipulat. Acesta se
debaraseaza treptat de rivalii sai, impulsioneaza industrializarea si deschiderea
spre Occident pentru a-si intari propria pozitie. Regimul sau a incercat sa
acrediteze ideea unei cai romanesti de construire a socialismului, facand apel la
valori nationale.

b.Factori favorizatori

- Politica de independenta fata de Moscova pe fundalul conflictului dintre URSS


si China declansat in 1960

- Retragerea armatelor sovietice

c.Cauze

- Nicolae Ceausescu a ajuns la putere deoarece vechii liderii comunisti nu au reusit


sa ajunga la un conses si au decis sa aleaga persoana cea mai usor manipulabila
in opinia lor

- Noul lider a atras simpatia populatiei promovand idei nationale si


protocronismul ce nega influentele externe in cultura romaneasca

d. Etapele regimului
81
1. Liberalizarea (1965-1971)

Noua constitutie din 1965 denumea tara Republica Socialista Romania si PMR
redevenea PCR. Nicolae Ceausescu denunta oficial abuzurile anterioare ale
Securitati, fara a condamna pe cineva si diminueaza cenzura, permitand
deschiderea spre Occident. In 1968 el denunta reprimarea violenta a revolutiei
anticomuniste de la Praga si devine “speranta” lumii comuniste.

In realitate, Ceausescu i-a manipulat pe occidentali pentru a-si intari pozitia in


raport cu URSS si a deveni un lider mondial , capabil sa influenteze politica la cel
mai inalt nivel. In consecinta, Romania a primit vizita presedintilor Frantei
Charles de Gaulle si SUA Richard Nixon, primeste clauza natiuni celei mai
favorizate din partea americanilor, intra in contact cu FMI si Banca Mondial si se
apropie de Yugoslavia cu care semneaza un parteneriat privind hidrocentrala de
la Portile de Fier.

Pe plan intern reabiliteaza scriitori si carti interzise, sunt permise publicarea


unor volume antice si medievale, se investesc sume mari in industria grea si cea a
bunurilor de consum, organzate in mari platforme industriale cu zeci de mii de
muncitori. Activitatea securitatii este mascata, folosindu-se mii de informatori si
agenti sub acoperire, ascultarea telefoanelor, internarea in spitale psihiatrice a
dusmanilor regimului, etc

2. Revenirea la practici staliniste (1971-1989)

In 1971 Ceausescu viziteaza China si Coreea de Nord unde este impresionat de


spectacolele grandioase dedicate cultului personalitatii liderilor Mao Zedong si
Kim Ir-Sen, o noua forma de adulatie religioasa cu substrat politic. Liderul roman,
empatic cu stalinismul, a decis sa ii imite pe comunistii asiatici fiind convins, de
altfel, ca puterea sa era pe deplin consolidata.

El va da “Tezele din iulie” (1971) unde vine cu 17 propuneri privind educatia


comunista a maselor, denumita, dupa modelul chinez, revolutie culturala :

- Control sever asupra activitatilor culturale si educative


- PCR are rolul conducator in toate domeniile
- Presa scrisa trebuie sa combata ideologia burgheza aka capitalismul
- Abandonarea deschiderii spre Occident
- Cinematograful, televizorul si presa aveau obligatia de a difuza doar
productii culturale romanesti cu teme socialiste pe cat posibil
82
- Se organizeaza ansambluri nationale in fabrici si institutii carebsa
promoveze creatiile nationale
In consecinta ia nastere o “armata” de scriitori, muzicieni, artisti si poeti
specializati in laudarea ‘maretului conducator’, vazut chiar drept urmas al lui
Burebista de unul dintre autori. Apar proiecte megalomaniace inchinate acestui
cult cum ar fi Canalul Dunare -Marea Neagra, Transfagarasanul sau Casa
Poporului. In decembrie 1971 o noua lege privitoare la secretul de stat interzice
publicarea peste hotare a oricarui material ce aduce prejudicii intereselor de stat
si ascultarea posturilor de radio straine.

Inevitabil, economia tarii intra intr-o criza profunda in anii 70. Slab organizata
si incapabila sa se tehnologizeze constant pentru a rezista competitiei externe,
industria ramane in urma si agriculltura sufera de pe urma disparitiei a mii de sate
ai caror locuitorii au fost mutati cu forta la orase. Investitiile in industria petrolului
devin neviabile pe fondul crizei petrolului din 1978 cand statele arabe cresc
preturile la benzina si gaze.

Obsedat de independenta sa, Nicolae Ceausescu lanseaza proiectul platii rapide


a datoriilor extrne de 11 miliarde dolari folosind in acest sens resursele agricole.
Politica a dus la un regim de austeritate unic in blocul comunist definit de
rationalizarea alimentelor, energiei electrice si a combustibilului pentru masini si
incalzirea locuintelor. De asemenea, pentru a evita crearea unor poli de putere,
lanseaza politica rotatiei cadrelor la nivelul tarii. In planul natalitatii regimul
interzice avortul si impune decrete legi cu pedepse aspre pentru cei ce le comit in
vederea cresterii populatiei si implicit a fortei de munca.

In urma revolutiei din decembrie 1989, cuplul ceausist, abandonat de partid si


populatie va fi executat sub acuzatia de tradare.

IV. Disidenta anticomunista

a. Rezistenta armata

La sfarsitul anilor 40 apar o serie de grupuri mici de persoane din toate


categoriile sociale, denumite partizani, refugiate in munti cu scopul de a rezista
comunismului. Ele se bucura de sprijinul taranilor, dar vor fi neutralizate treptat

83
pana in 1972, cele mai importante find Haiducii Muscelului, Sumanele Negre,
Tepes I, etc

b. Grevele muncitoresti

Prima mare actiune este desfasurata in Valea Jiului (1977) de catre minerii
nemultumiti de salarii si conditiile de munca. Ceausescu a negociat direct cu
protestatarii, aplanand conflictul si dupa aceea a ordonat arestarea si relocarea
liderilor.

c. Mitinguri de protest

In 1987 muncitorii de la doua fabrici din Brasov au iesit in strada, liderii fiind
arestati si batuti.

d. Proteste intelectuale si politice

Scriitorul Paul Goma protesteaza impotriva incalcarii Acordului de la Helsinki


din 1975 ce interzicea incalcarea drepturilor omului si este expulzat dupa ce
trimite o scrisoare la radio Europa Libera in 1977. Doinea Cornea, lector la
Facultatea de Litere din Cluj, este demisa in 1983 deoarece foloseste materiale
interzise. Ea a fost condamnata si la domiciliu fortat deoarece a trimis mai multe
scrisori de protest in Occident, similar si in cazurile lui Mircea Dinescu sau
Andrei Plesu.

Critici apar si in partid, din partea celor nemultumiti de conducerea unica a


tarii, sub forma Scrisorii celor 6 in care condamna cultul personalitatii si
incalcarea drepturilor omului. De asemenea, numerosi intelectuali emigrati
folosesc postul de radio Europa Libera pentru a oferi stiri si condamna
represiunea regimului impotriva propriilor cetateni.

V. Construirea democratiei postdecembriste

In anul 1985 Mihail Gorbaciov propune o serie de reforme folosind conceptele


glasnost si perestroika. Ele permit proprietatea privata limitata asupra pamantului,
mici intreprinderi private si libertatea de exprimare prin incurajarea dezbaterilor
publice. In 1987 viziteaza Romania unde Nicolae Ceausescu refuza categoric
aplicarea lor, fiind unicul lider comunist ce alege aceasta optiune.
84
Regimul se prabuseste in decembrie 1989 odata cu protestele din Timisoara
impotriva evacuarii pastorului reformat Lazlo Tokes ce se extind in toata tara ca
o revolutie anticomunista. Ceausescu fuge din Bucuresti pe 22 decembrie si este
executat pe 25 decembrie la Targoviste. Puterea este preluata de Frontul Salvarii
Nationale, condus de Ion Iliescu si format din lideri comunisti de rang inferior sau
persecutati de fostul regim.

Pe 31 decembrie FSN da un decret lege ce permite revenirea la pluripartidism


si reapar PNL si PNT. Primele alegeri libere sunt castigate de FSN, ulterior PSD,
in 1990 si Ion Iliescu devine primul presedinte al tarii. In 1991 se da o noua
constitutie democratica si apare treptat societatea civila sub forma fundatiilor si
ONG-urilor ce sustin lupta pentru drepturi ale cetatenilor.

Primele alegeri au fost contestate de opozitie, ce acuza guvernul FSN de


abuzuri, ce va fi acuzata la randul ei cand preiau puterea in 1996 sub presedintele
Emil Constantinescu. Un alt moment important au fost Mineriadele din 1990 cand
minerii chemati de liderii tari pe ascuns au distrus miscarea anticomunista din
Piata Universitatii ce refuza venirea la putere a fostilor sefi comunisti.

85
Romania in perioada razboiului rece
I. Context

Relatiile dintre SUA si URSS devin intre 1947-1991 o competitie directa si


nemiloasa cunoscuta sub denumirea de Razboiul Rece. Desi a evitat conflictul
direct, rivalitatea a acoperit domenii ca propaganda, economia, politica, actiunile
subversive si de intimidare. Cele doua blocuri in conflict au fost cel democratic
capitalist, dominat de SUA si cel comunist, dominat de URSS.
Razboiul rece a inceput odata cu discursul lui Churchill din 1946 ce semnala
ridicarea unei Cortine de Fier ce va imparti Europa in doua. In 1947 SUA lanseaza
doctrina Truman si planul Marshall ce ofera 4 miliarde dolari, ajutor tehnologic
si specialisti tarilor europene devastate de razboi. In raspuns, Stalin creeaza
Cominformul cu scopul de a dirija politica partidelor comuniste din Europa si
razboiul rece incepe.
In 1962 URSS se declara in favoarea unui nou concept numit ``coexistenta
pasnica` ce implica destinderea relatiilor dupa criza rachetelor din Cuba.
Rivalitatea continua sa se manifeste, in ciuda unor tratate de reducere a
armamentului nuclear si conventional. In 1985 Mihail Gorbaciov propune
doua concepte statelor comuniste numite glasnost (transparenta, deschidere in
relatiile internationale) si perestroika (restructurarea sistemului economic
comunist) ce ascund incapacitatea blocului comunist de a rezista militar in fata
programului american ``Razboiul stelelor``. In 1989 sistemul comunist se
prabuseste in Europa, urmat de destramarea URSS in 1991, dar ``razboiul rece``
continua sub o noua infatisare in epoca contemporana, fiind un conflict pentru
dominatie mondiala intre SUA, Rusia si China.

86
Forme de manifestare ale razboiului rece
a. Trasaturi economice :
- conflict intre economia centralizata si rigida comunista si cea de piata, libera si
flexibila capitalista
- fiecare sistem isi creeaza institutii centrale numite CAER (Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc, 1949) pentru comunisti, aparut ca reactie la planul
Marshall si CEE (Comunitatea Economica Europeana, 1957)

b. Trasaturi politico-militare :
- confruntare intre aliante mlitare numite NATO (1949), creat de statele
democratice si Pactul de la Varsovia (1955) condus de URSS
- razboaie locale si crize militare - Razboiul din Coreea (1950-1953), Razboiul
din Vietnam (1959-1975), criza rachetelor din Cuba (1962) unde URSS aduce pe
ascuns si instaleaza rachete nucleare in Cuba, conflictele arabo-israeliene (1948,
1956, 1967,1973, 1982) unde SUA se pozitioneaza de partea Israelului si URSS
ii sprijina cu tehnologie militara si bani pe arabi si Razboiul din Afganistan (1979-
1989).

II. Romania in relatiile internationale in a doua jumatate


a secolului al XX-lea

a. Supunerea totala fata de URSS

In urma celui de-al doilea razboi mondial s-a instaurat in Romania regimul
comunist, precum si armata sovietica (1944-1958). Tratatul de pace de la Paris
(1947) subliniaza dependenta economica fata de URSS prin stabilirea unei uriase
despagubiri de razboi si asigura dependenta politica odata cu desfiintarea
monarhiei in 1947.
Stalinismul promovat de Gheorghe Gheorghiu - Dej implicat subordonarea
totala fata de Moscova, motiv pentru care liderul roman ia partea lui Stalin in
conflictul acestuia cu liderul comunist iugoslav Iosif Tito in 1948. Tot in 1948
Romanis semneaza Tratatul de prietenie si asistenta mutuala cu URSS prin care
Mosova se poate amesteca in problemele de securitate ale statului roman. Tara
noastra devine membru CAER (1949), precum si al Pactului de la Varsovia (1955)
si ONU (1955).
Moartea lui Stalin in 1953 nu a insemnat o rupere de politica sovietica,
deoarece Dej a acordat suport inabusirii revolutiei anticomuniste din Ungaria
(1956) si a fost recompensat cu retragerea armaatelor ruse de pe teritoriul
Romaniei (1958)

b. Distantarea fata de URSS

87
Moartea lui Stalin si retragerea trupelor ruse au marcat o noua politica
internationala de manifestare a independentei fata de URSS, dar nu si fata de
comunism, deoarece Dej si mai ales Nicolae Ceausescu incearca sa devina lideri
globali si egali marilor puteri.
Dupa 1960 comertul este reorientat spre occident, legatiile Marii Britanii si
Frantei devin ambasade in 1961 si Dej viziteaza Yugoslavia unde incheie un acord
de construirea hidrocentralei Portile de Fier. Desprinderea oficiala de URSS este
insa in anul 1964 cand Dej respinge planul Valev unde rusii urmareau sa
transforme Romania, Bulgaria si Ucraina in tari agricole, lasand industria in
seama URSS, RDG si Cehoslovacia.
Venit la putere in 1965, Nicolae Ceausescu se distanteaza si mai mult odata ce
sprijina pozitia Israelului in razboiul cu arabii din 1967 si condamna reprimarea
revolutiei anticomuniste din Praga (1968) de catre tancurile ruse. Aceste actiuni
l-au transformat pe liderul roman intr-un reformator al blocului comunist si a fost
vazut ca o posibila bresa in blocul sovietic, desi in realitate el nu s-a rupt niciodata
de ideile comuniste ce ii garantau ramanerea in functii.
O serie de oameni de stat importanti, cum ar fi presedintele Frantei Charles de
Gaulle si al SUA Richard Nixon, au vizitat Romania ce va deveni in curand
membru al Fondului Monetar International si Banca Mondiala. Treptat apar si
investitiile straine cum ar fi cele ale companiei Renault la fabrica de la Dacia.
In 1971 Ceausescu viziteaza China si Coreea de Nord unde devine interesat de
marile manifestatii in cinstea liderilor, adoptand ``cultul personalitatii``. In 1975
Romania contribuie si semneaza Actul Final al Conferintei de la Helsinki unde se
angajeaza sa respecte libera circulatie a persoanelor si drepturile omului. In
realitate acest lucru nu s-a intamplat, in buna traditie a URSS-lui ce respecta doar
tratatele pe care dorea si condamnna tarile capitaliste atunci cand faceau acelasi
lucru, fiind criticat pentru abuzurile si incalcarea drepturilor omului.
Aceasta deschidere a adus Romaniei clauza natiunii cele mai favorizate din
partea SUA (1975-1988), reglementare ce oferea la nivelul importului, exportului,
taxelor si reglementarilor economice un statut privilegiat. In anii 80 imaginea
internationala a Romaniei s-a deteriorat datorita regimului represiv si SUA a pus
problema retragerii clauzei ce i-ar fi costat pe americani 5000 de locuri de munca
si pe romani 300 milioane dolari din export. Stiind ce urmeaza autoritatile romane
au renuntat la clauza in 1988.

c. Izolarea internationala

In 1985 Mihail Gorbaciov lanseaza conceptele de glasnost si perestroika si


viziteaza Romania in 1987 unde Nicolae Ceausescu refuza categoric aplicarea lor,
fiind unicul lider comunist ce ignora Moscova. Incalcarea drepturilor omului a
dus si la racirea relatiilor cu vestul Europeisi la o reorientare spre tarile africane

88
si sud americane ce nu ofereau insa nimic la nivel economic si politic.In
consecinta, regimul comunist, izolat de Occident, tarile comuniste si de propriul
popor se prabuseste in urma revolutiei de la 1989.

89