Sunteți pe pagina 1din 34

Managementul

mediului

Seria de standarde ISO 14000


1. SISTEMUL DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM)

Managementul de mediu ţine cont în planificarea, implementarea şi controlul activităţilor


întreprin-derii din toate domeniile, de obiectivele de mediu privind reducerea şi evitarea poluării şi
asigurarea pe termen lung a scopurilor întreprinderii (H. Heffert, Managementul de mediu orientat
către piaţă S.20, 1992 CE. Poeschel)
Scopul este integrarea domeniului mediu în sistemul de management existent într-o
întreprindere. Mediul trebuie să fie o parte a sarcinilor şi deciziilor zilnice.
Dacă SMM este o parte a sistemului de management al întreprinderii, atunci „Mediul" este o
parte a:
 politicii întreprinderii
 comunicării interne
 organizării
 documentaţiei
 comunicării externe.
Datorită creşterii conştiinţei de mediu şi înăspririi cerinţelor legate ale ţărilor dezvoltate în
domeniul mediului, există din ce în ce mai multe întreprinderi care se preocupă de performanţa lor
de mediu, prin controlarea impacturilor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor lor şi prin
includerea lor în politica şi obiectivele întreprinderii.

1.1. Cerinţe pentru un SMM:

 stabilirea obiectivelor
 organizare şi funcţionare clare
 personaj instruit şi cu conştiinţă de mediu
 documentaţie de management de mediu
 evaluarea impacturilor de mediu ale tuturor proceselor, în condiţii normale şi anormale de
operare
Prin introducerea şi menţinerea unui SMM, pot fi aşteptate următoarele avantaje:
 reducerea costurilor prin prevenirea poluării
 reducerea impacturilor de mediu
 îmbunătăţirea imaginii întreprinderii
 creşterea încrederii vecinilor, autorităţilor, comunităţii
 siguranţă în faţa legii
 identificarea din timp a problemelor de mediu
 factor concurenţial (licitaţii, îndeplinirea condiţiilor tehnice de livrare)
 transparenţă
 reducerea riscurilor prin controlul proceselor
 motivarea angajaţilor
 reducerea primelor de asigurare

1.2. REGLEMENTĂRI PENTRU MANAGEMENTUL DE MEDIU

Există două reglementări principale pentru SMM:


- ISO 14001
- EMAS II
BS 7750 (British Standard) a fost primul standard SMM din Europa.
1.2.1 Reglementarea EMAS

La 12 aprilie 1995 intra în vigoare Directiva EMAS, cu titlul complet „Directiva nr.
181.2.6/91.2. din 29 iunie 1991.2. privind participarea voluntară a întreprinderilor industriale la un
sistem comun de management şi audit de mediu". Termenul EMAS reprezintă prescurtarea pentru
„Environmental Management and Auditing Scheme".
La 27 aprilie 2001 a intrat în vigoare Directiva EMAS II din 19 martie 2001 (Directiva nr.
761/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea
voluntară a organizaţiilor la un sistem comun de management şi audit de mediu).
Spre deosebire de EMAS I, noua reglementare EMAS este valabilă pentru toate
organizaţiile. în EMAS II s-a realizat integrarea lui ISO 14001. Capitolul 4 al ISO 14001 a fost
preluat în întregime în Anexa I a EMAS II.

1.2.1.1 Scopul EMAS

Scopul EMAS este stimularea unei îmbunătăţiri continue a performanţei de mediu a


organizaţiilor prin:
- crearea şi funcţionarea sistemului de management de mediu în organizaţie
- o evaluare sistematică, obiectivă şi regulată a performanţei acestui sistem
- informarea publicului şi a altor părţi interesate despre performanţa de mediu şi un
dialog deschis cu acestea
- implicarea activă a angajaţilor din organizaţie, ca şi o instruire şi perfecţionare
adecvate, care să permită participarea activă la realizarea
sarcinilor.

1.2.1.2 Structura EMAS II

EMAS II este constituit din 18 articole şi 7 anexe. Cele 18 articole reglementează


următoarele:
- managementul de mediu şi auditul de mediu şi scopurile lor
- definirea termenilor
- participarea la EMAS
- sistemul de acreditare
- autorităţile competente
- Înregistrarea organizator
- registrul organizaţiilor înscrise şi lista experţilor de mediu
- însemnele
- relaţia cu standardele europene şi internaţionale
- relaţia cu alte prevederi legale ale U.E.
- stimularea participării organizaţiilor, în specia! a întreprinderilor mici şi mijlocii
- informarea
- sancţiuni
- comitetul
- revizuirea
- taxe
- abrogarea lui EMAS I
- intrarea în vigoare.
Cele 8 anexe se referă la:
- cerinţe pentru sistemul de management de mediu (conform cap. 4 din ISO 14001)
- probleme care trebuie luate în considerare de organizaţiile participante
- respectarea prevederilor legaie
- performanţa de mediu
- comunicarea externă
- implicarea angajaţilor
- cerinţele pentru auditurile interne de mediu
- declaraţia de mediu
- însemne
- acreditarea, supravegherea şi sarcinile experţilor de mediu
- aspecte de mediu
- aspecte de mediu directe
- aspecte de mediu indirecte
- semnificaţia aspectelor de mediu
- verificarea de mediu
- informaţii necesare pentru înregistrare (cerinţe minime).
EMAS II este valabilă în toate statele membre ale UE. Conţinutul EMAS nu poate fi
modificat sau adaptat de către statele membre. Statele membre au rolul de a crea un sistem de
acreditare pentru experţii de mediu şi să gestioneze lista organizaţiilor participante.
Prin această reglementare, UE subliniază rolul întreprinderilor nu numai în întărirea
economiei, dar în specia) în protecţia mediului. Industria trebuie să poarte răspunderea agravării
problemelor de mediu ca urmare a activităţilor sale şi să realizeze o protecţie a mediului preventivă
şi durabilă.
Pentru a îndeplini activ această răspundere, întreprinderile trebuie să proiecteze şi să
implementeze o politică de mediu, obiective şi programe de mediu, precum şi un sistem de
management de mediu eficace.
Un aspect important este autoasumarea respectării tuturor prevederilor legale de mediu
aplicabile şi a continuei îmbunătăţiri a protecţiei mediului.
Pentru ca un SMM să nu existe doar pe hârtie, este importantă instruirea corespunzătoare a
angajaţilor cu privire la implementarea acestui sistem.
Autoritatea competentă îndeplineşte în statele membre sarcinile stabilite de EMAS, adică
înregistrarea amplasamentelor participante pe o listă publica, precum şi radierea sau suspendarea
înregistrării.

1.2.2 IS0 14001


1.2.2.1 Apariţia si dezvoltarea seriei ISO 14000

În iunie 1992, la Rio de Janeiro, conferinţa ONU pentru mediu şi dezvoltare (United Nations
Conference on Environment and Development UNCED) reunea peste 100 de ţări pentru analiza
dezvoltării viitoare a programelor de mediu.
Seria de standarde de management de mediu ISO 14000, elaborată de ISO (Organizaţia
Internaţională de Standardizare), este un răspuns la necesitatea exprimată de ONU.
Scopul general al seriei este oferirea de sprijin organizaţiilor care doresc introducerea şi
îmbunătăţirea sistemelor de management de mediu.

1.2.2.2 Privire asupra standardizării ISO a managementul de mediu

1993 - Crearea TC (comitetul tehnic) 207, a SC (Subcomitetelor) şi a WG (grupurile de


lucru).
1993 - Realizarea schiţelor de lucru pe baza cerinţelor utilizate
1994 - Reunirea la Viena a „Committee Drafts" ale ISO/CD 14001 şi 14004.
1994 - Emiterea primei variante ISO/CD 14001 şi 14004.
1996 - Septembrie - emiterea variantei validate a ISO 14001 şi 14004.
1.2.3 Obiectivele si principiile lui ISO 14001

Ce este in fapt ISO 14000?

Este un standard international care permite organizatiilor (firmelor in special, atat


producatorilor de bunuri cat si furnizorilor de servicii, institutelor de cercetare, altor persoane
juridice) sa cunoasca mai bine procesele din cadrul intreprinderii si sa-si minimizeze efectele
negative asupra mediului, in special asupra factorilor de mediu (aer, apa, sol...etc.).
ISO 14000 NU se refera la un anumit produs sau serviciu ci la organizatie in general, la
procesul de productie, la modul in care organizatia cunoaste si respecta legislatia de.mediu.
Seria ISO 14000 cuprinde mai multe standarde. Spre exemplu, standardul care permite
evaluarea organizatiei este ISO 14001. Acesta este suficient de flexibil ca sa se poata aplica oricarui
producator de bunuri ori furnizor de servicii. ISO 14001 este recunoscut international drept
standardul care se refera la Sistemul de Management de Mediu (Environmental Management
System) al organizatiei. Acel standard determina politica de mediu, aspectele si impactul de mediu
al produselor, activitatilor sau serviciilor organizatiei, planificarea obiectivelor privind protectia
mediului, stabilirea unor tinte masurabile, implementarea politicilor si programelor necesare
indeplinirii acestor obiective si tinte, mecanisme de control si feed-back, masuri corective, precum
si activitatea de monitorizare si evaluare a sistemului de management.
De la bun inceput trebuie spus ca mecanismul de certificare nu presupune doar evaluarea
organizatiei si stabilirea unui plan de masuri privind reducerea impactului asupra mediului in
prezent sau viitorul apropiat. Include si un audit de mediu al intreprinderii, elaborarea unor
proceduri, pregatirea personalului, desemnarea unor responsabili din cadrul intreprinderii privind
problemele legate de mediu, evaluarea continua a proceselor din cadrul organizatiei, actiuni
permanente vizand reducerea impactului de mediu.

Scopul ISO 14001 este să pună la dispoziţia organizaţiilor elementele unui SMM eficace,
pentru a ajuta organizaţiile să-şi atingă atât scopurile ecologice, cât şi pe cele economice.
SMM permite unei organizaţii să stabilească proceduri şi să evalueze eficienţa lor, pentru a
stabili o politică de mediu şi obiective concrete şi să atingă conformitatea cu acestea, dovedind acest
lucru şi în exteriorul lor.
Scopul subsumat acestui standard este stimularea protecţiei mediului şi diminuarea poluării
acestuia, în relaţie cu necesităţile socio-economice.
Principiile ISO 14001
1: politică
2: planificare
3: implementare
4: monitorizare şi evaluare
5: evaluarea şi îmbunătăţirea sistemului

1.2.3.1 - Conţinutul cap. 4 al ISO 14001

Cerinţe referitoare la SMM:


- cerinţe generale
- politica de mediu
- planificare
- aspecte de mediu
- cerinţe legale şi alte cerinţe
- obiective generale şi obiective specifice
- program(e) de management de mediu
- implementare şi funcţionare
- structură şi responsabilitate
- instruire, conştientizare şi competenţă
- comunicare
- documentaţia sistemului de management de mediu
- controlul documentelor
- control operaţional
- pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi capacitatea de răspuns
- verificare şi acţiune corectivă
- monitorizare şi măsurare
- neconformitate, acţiune corectivă şi acţiune preventivă
- înregistrări
- audtitul sistemului de management de mediu
- analiza efectuată de conducere

1.3. INTEGRAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT

Cu toate deosebirile de conţinut dintre sistemul de management al calităţii, sistemul de


management de mediu şi sistemul de management al securităţii muncii, există şi o serie de
asemănări, cele mai importante fiind cele referitoare ia structura şi elementele sistemelor.
În principiu, un sistem de management izvorăşte dintr-o politică, care conţine principiile şi
cadrul obiectivelor referitoare la calitate, mediu şi securitate. Realizarea unei analize iniţiale este
oricum necesară. Din politică şi analiza iniţială se realizează catalogul obiectivelor şi măsurilor.
Acest pas este urmat de transpunerea sub forma documentaţiei a modului de operare, de realizarea
unei structuri şi de instruirea angajaţilor. Orice sistem de management este auditat intern şi extern şi
are loc o analiză efectuată de conducere. Ciclul îmbunătăţirii continue este parcurs şi poate reîncepe
cu dezvoltarea de noi obiective şi măsuri.

Lista standardelor din seria ISO 14000:

Număr Titlu
14001 Sisteme de management de mediu - Specificaţii şi ghid de utilizare
14004 Sisteme de management de mediu - Linii directoare privind principii, sisteme şi tehnici de
aplicare
14010 Linii directoare pentru auditul de mediu - Principii generale
14011 Linii directoare pentru auditul de mediu - Proceduri de audit -Auditul SMM
14012 Linii directoare pentru auditul de mediu - Criterii de calificare pentru auditorii de mediu
14015 Linii directoare pentru auditul de mediu - Evaluarea de mediu a amplasamentelor şi
organizaţiilor
14020 Etichete şi declaraţii de mediu - Principii generale
14021 Etichete şi declaraţii de mediu - Declaraţii de mediu pe propria răspundere
(Ecoetichetare de tip 2)
14024 Etichete şi declaraţii de mediu - Ecoetichetare de tip 1 - Principii şi proceduri
14025 Etichete şi declaraţii de mediu - Declaraţie de mediu tip 3
14031 Linii directoare pentru evaluarea performanţei de mediu
14032 Evaluarea performanţei de mediu - exemple de evaluare a performaţei de mediu
14040 Evaluarea ciclului de viaţă - Principii şi linii directoare
14041 Evaluarea ciclului de viaţă - Definirea scopului, domeniului de aplicare şi analiza de
inventar
14042 Evaluarea ciclului de viaţă -Evaluarea impactului ciclului de viaţă
14043 Evaluarea ciclului de viaţă - Interpretarea ciclului de viaţă
14047 Evaluarea ciclului de viaţă - exemple de aplicare a lui ISO 14042 (future technical
report)
Evaluarea ciclului de viaţă - Format documentare date de evaluare a ciclului de viaţă
14050 Management de mediu - Termeni şi definiţii
14061 Informaţii pentru a asista organizaţiile din silvicultură în utilizarea lui ISO 14001 şi ISO
14004
14062 Management de mediu - Integrarea aspectelor de mediu în proiectarea şi
dezvoltarea produselor (viitor raport tehnic)
14063 Management de mediu - Comunicarea de mediu - Linii directoare şi exemple
14064 Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în standardele de produs

Pentru a îndeplini eficient cerinţele diferitelor sisteme, este cel mai bine ca acestea să fie
integrate. O serie de structuri pot fi utilizate de toate sistemele în acelaşi timp. Graniţele între
sisteme se estompează, corespunzător realităţii. Astfel, în cazul unui accident, trebuie ţinut cont nu
numai de aspectele de securitate, dar şi de aspectele de mediu (emisii necontrolate) şi de cele de
calitate (întreruperea producţiei).
Integrarea sistemelor de management oferă următoarele avantaje:
- Există un sistem comun de documentare şi operare. O separare a acestora duce la
dificultăţi pentru angajaţi. Angajaţii trebuie să fie primii care să ştie care aspecte ale muncii lor sunt
importante şi nu dacă acestea ţin de calitate, securitate sau mediu.
- Gestionarea unui sistem este mai facilă decât gestionarea mai multor sisteme
paralele. Contradicţiile sunt mai uşor de recunoscut, iar munca făcută de două ori mai uşor de evitat.
- Auditurile comune reduc costurile, economisesc timp şi cresc acceptanţa în
întreprindere.
Sistemele cel mai frecvent integrate în practică sunt cele de calitate şi cele de mediu.
Gradul de integrare dintre cele două sisteme pleacă de la completa separare a documentaţiei
şi ajunge până la manuale şi proceduri comune. Integrarea aduce numeroase avantaje în
implementarea şi gestionarea sistemului.
Administrarea ambelor standarde nu pare facilă la prima vedere, din cauza structurii diferite.
Cerinţele referitoare la SMM (cap. 4 din ISO 14001) pot fi însă comparate cu cerinţele referitoare la
SMC (cap. 4-8 din ISO 9001).
Rezultatul este prezentat în tabelul următor, de unde reiese compatibilitatea celor două
standarde.

ISO 9001 Managementul calităţii ISO 14001 Management de mediu

Sistem de management al 4 4 Cerinţe ale sistemului de


calităţii management de mediu
Cerinţe generale 4.1 4.1 Cerinţe generale
Cerinţe referitoare la 4.2 4.4.4 Documentaţia SMM Documentaţia
documentaţie Generalităţi Manualul 4.2.1 4.4.4 SMM Controlul documentelor
calităţii Controlul documentelor 4.2.2 4.4.5 înregistrări
Controlul înregistrărilor 4.2.3 4.5.3
4.2.4
Responsabilitatea managementului 5 4.4.1 Structură şi responsabilitate

Angajamentul managementului 5.1 4.2 Politica de mediu Structură şi


4.4.1 responsabilitate
Orinetare către client 5.2 4.3.1 Aspecte de mediu Cerinţe legale şi
4.3.2 alte cerinţe
Politica referitoare la calitate 5.3 4.2 Politica de mediu
Planificare 5.4 4.3 Planificare
Obiectivele calităţii 5.4.1 4.3.3 Obiective sj ţinte
Planificarea SMC 5.4.2 4.3.4 Program(e) de management de
mediu
Responsabilitate, autoritate şi 5.5 4.1 Cerinţe generale
comunicare
Responsabilitate şi autoritate 5.5.1 4.4.1 Structură şi responsabilitate
Reprezentantul managementului 5.5.2

Comunicarea internă 5.5.3 4.4.3 Comunicare


Analiza efectuată de management 5.6 4.6 Analiza efectuată de conducere
Generalităţi Elemente de intrare ale 5.6.1
analizei Elemente de ieşire ale 5.6.2
analizei 5.6.3
Managementul resurselor 6 4.4.1 Structură şi responsabilitate
Asigurarea resurselor Resurse 6.1 6.2
umane generalităţi 6.2.1

Competenţă, conştientizare, 6.2.2 4.4.2 Instruire, conştientizare şi


instruire competenţă
Infrastructură Mediu de lucru 6.3 6.4 4.4.1 Structură şi responsabilitate

2. FAZELE IMPLEMENTĂRII UNUI SMM

Cerinţele referitoare la construirea şi implementarea unui SMM sunt definite de standardul


ISO 14001, paragraful 4.
In capitolul precedent am comentat toate prevederile de tip operaţional ale standardului ISO
14001, încercând să ajutăm cititorul să pătrundă dincolo de prevederile succinte ale textului acestui
standard. Principala concluzie în urma acestei analize este că, la citirea standardului, trebuie
acordată toată atenţia fiecărui cuvând în parte, fiecărei nuanţe. Abia după ce pregătirea teoretică este
făcută se poate trece la pasul decisiv: transpunerea în practică a cunoştinţelor acumulate.
Să presupunem că, ajuns la începutul acestui capitol, cititorul este deja familiarizat cu
terminologia utilizată şi, în plus, are o vedere de ansamblu asupra standardului.
Să revenim asupra definiţiei pe care standardul ISO 14001 o dă sistemului de management
de mediu:
„componentă a sistemului de management general care include structura organizatorică,
activi-tăţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru
elaborarea, implementarea, realizarea, analiza şi menţinerea politicii de mediu".
Este clar că avem de-a face cu un sistem complex despre ale cărui componente deţinem
acum informaţiile fundamentale şi care gravitează în jurul politicii de mediu.
Principiul de bază căruia se subordonează toate cerinţele standardului ISO 14001 este cel
supranumit „roata lui Deming". Arhitectura sa este o spirală ascendentă, spirala îmbunătăţirii
continue. Succesiunea diverselor etape reprezentate în schema din fig. 2.1 corespunde succesiunii
paragrafelor capitolului 4 din standardul ISO 14001.
Figura 2.1 - Implementarea SMM. Proces ciclic bazat pe standardul ISO 14001

Conform standardului ISO 14001, principalele faze de parcurs sunt următoarele:


1. Elaborarea politicii de mediu (Art. 4.2 dm ISO 14001)
2. Planificarea (Art. 4.3 din ISO 14001)
3. Implementarea şi funcţionarea sistemului (Art. 4.4 din ISO 14001)
4. Verificare şi acţiuni corective (Art. 4.5 din ISO 14001)
5. Analiza sistemului efectuată de conducere (Art. 4.6 dm ISO 14001).

Din punct de vedere organizatoric şi operaţional, parcurgerea acestor faze presupune


următorii paşi:

Pasul 1: Pregătirea în vederea construirii SMM

 stabilirea importanţei şi a necesităţii implementării unui SMM


 asigurarea suportului necesar (începând cu obţinerea sprijinului total al conducerii)
 sensibilizarea personalului
 stabilirea zonei de aplicare şi a nivelului de profunzime a SMM
 definirea politicii de mediu

Pasul 2: Realizarea analizei iniţiale de mediu

 stabilirea cadrului legislativ


 inventarierea şi examinarea tuturor procedurilor şi practicilor de management de mediu
existente
 inventarierea aspectelor de mediu şi identificarea celor semnificative
 analiza punctelor slabe şi punctelor forte

Pasul 3: Construirea şi implementarea sistemului

 realizarea unui plan de acţiune


 dezvoltarea strategiei de implementare

Pasul 4:Protejarea şi îmbunătăţirea sistemului

 audit intern
 analiza efectuată de conducere
 planuri de îmbunătăţire

Toate aceste trepte de parcurs conţin o evoluţie logică, care defineşte într-un mod extrem de
clar managementul de mediu ca fiind:
"un ansamblu de dispoziţii şi de măsuri tehnice, organizatorice şi administrative permiţând:
 cunoaşterea
 controlul
 minimizarea
efectelor activităţii unei organizaţii asupra mediului".

2.1. Gestiunea schimbării

Implementarea unui SMM presupune o schimbare importantă de atitudine, dar şi de


mijloace la nivelul managementului organizaţiei şi în plan operaţional.
Teoria generală a schimbării se bazează pe cinci principii fundamentale:
a) Crearea motivaţiei. Pentru declanşarea schimbării este nevoie de o motivaţie
puternică: insatisfacţia, ambiţia, clarviziunea, teama sunt doar câteva dintre posibilele motoare ale
schimbării. Succesul schimbării depinde de modul în care toate părţile interesate au
motivaţii conver-gente către aceeaşi finalitate.
Motivaţia unei organizaţii pentru implementarea unui SMM poate fi extrem de diversă.
Ea trebuie însă să atingă un asemenea nivel de dorinţă de schimbare, încât să se reflecte la
cel mai înalt nivel al conducerii prin voinţa declarată a acesteia de a introduce un SMM şi prin
asigurarea tuturor condiţiilor pentru realizarea acestui obiectiv.
b) Depresiunea generată de schimbare. Odată părăsită situaţia iniţială, în vederea
atingerii obiectivului final lucrurile vor merge mai rău decât la
început o perioadă determinată. Gravitatea acestei depresiuni va depinde de dimensiunea
schimbării şi de ritmul în care aceasta se produce. La un ritm rapid al schimbării depresiunea este
mai pronunţată, dar de mai mică întindere (durată), la un ritm lent ea tinde să se aplatizeze, dar va
dura mai mult.
Înlocuirea unor obiceiuri vechi cu altele adaptate sistemului în curs de implementare,
schimbarea unor proceduri existente cu altele noi necesitând modificarea cunoştinţelor şi practicilor
salariaţilor, apariţia unor elemente suplimentare şi mulţi alţi factori, pot genera disfuncţii, confuzii,
o rezistenţă a salariaţilor la schimbare, care să producă, pe termen scurt, dereglări în gestionarea
aspectelor de mediu ale organizaţiei.
c) Abordarea în trepte. Potrivit acestui principiu, pentru a reduce impactul
depresiunii schimbării este mai bine să se administreze mici schimbări succesive, decât o schimbare
importantă, brutală.
Paşii de parcurgere a etapelor implementării unui SMM au fost prezentaţi la începutul
acestui capitol. Este evident că ei descriu o evoluţie graduală care respectă prevederile principiului
"abordare în trepte".
d) Schimbarea lucrurilor prin schimbarea mentalităţilor. Succesul schimbării
este condiţionat de modificarea simultană a lucrurilor şi a oamenilor. Oamenii trebuie să se schimbe
la nivelul mentalităţilor şi a atitudinilor, în sensul adaptării la noile situaţii.
Este exact ce se are în vedere atunci când construirea componentelor sistemului este dublată
de instruire, conştientizare, competenţă (§ 4.4.2) şi comunicare (§ 4.4.3).
e) Schimbarea mentalităţilor prin implicare directă. Schimbarea oamenilor
este cu atât mai rapidă şi eficientă cu cât ei sunt mai implicaţi în schimbările care au loc. Dacă în
sistemele care le sunt propuse oamenii nu au posibilitatea să-şi aducă contribuţia proprie (să închidă
cercul) va fi dificil pentru ei să considere că noua situaţie le aparţine. Această nouă situaţie le va
rămâne mereu exterioară şi nu va fi niciodată însuşită.
Acest principiu sună şi ca un avertisment de care ISO 14001 şi practica implementării SMM
în organizaţii ţin cont în cel mai înalt grad Printre primele acţiuni pe care conducerea organizaţiei le
întreprinde când se angajează la un astfel de demers este desemnarea unei echipe constituite din
salariaţi proprii care să se ocupe de implementare. Apoi, pe tot parcursul implementării, ceilalţi
salariaţi sunt antrenaţi în diferite acţiuni directe sau complementare, astfel încât ei să se simtă
participanţi direcţi la schimbarea care are loc.
Gestiunea schimbării, ca proces dinamic ce se supune principiilor de mai sus, prevede, în
domeniul managementului de mediu, parcurgerea următoarelor etape:

a) Stabilirea cadrului schimbării. Se vor defini parametrii ce trebuie modificaţi în


gestionarea aspectelor de mediu;
b) Dezvoltarea unei strategii de mediu. Va fi evaluat decalajul între situaţia actuală şi
situaţia viitoare (avută în vedere). Va fi elaborată o strategie prin care să se elimine acest decalaj.
c) Planificarea schimbării. Se va stabili un plan de măsuri detaliat pentru trecerea de la
situaţia actuală la situaţia viitoare, fixată ca ţintă. Măsurile vor ţine cont de gestionarea riscurilor şi
a rezistenţei la schimbare.
d) Implementarea schimbării. Se vor pune în aplicare schimbările prevăzute
pentru atingerea obiectivului fixat.
e) Susţinerea schimbării. Se va urmări în mod constant îmbunătăţirea continuă. Se vor
crea aptitudini pentru schimbare, luând în considerare capacitatea de autoperfecţionare a
organizaţiei.
In cele ce urmează vom descrie pas cu pas etapele ce trebuie parcurse în vederea construirii
şi implementării unui SMM, împărtăşind, acolo unde considerăm că ar putea fi utile, sfaturi
rezultate din experienţa proprie de consultant în acest domeniu.

2.2. Pregătirea în vederea construirii SMM

Introducerea unui SMM într-o organizaţie trebuie precedată de o pregătire corespunzătoare,


care să clarifice încă de la început unele aspecte care pot influenţa în bine sau în rău realizarea
proiectului:
 care este importanţa pentru organizaţie a introducerii SMM şi care sunt principalele nevoi la
care acest sistem de management va trebui să răspundă;
 există un suport suficient la nivelul organizaţiei (implicarea conducerii, resurse financiare,
umane, logistice) pentru finalizarea în bune condiţii a proiectului?
 personalul (inclusiv conducerea) este conştient de consecinţele introducerii unui SMM în
organizaţie?
 au fost clar stabilite zona şi nivelul de aplicare ale SMM?
După clarificarea acestor aspecte se poate trece la primul pas în construirea
sistemului: elaborarea politicii de mediu a organizaţiei.

2.2.1. Stabilirea necesităţii şi importanţei implementării unui SMM


Motivele care pot determina o organizaţie să ia hotărârea implementării unui SMM sunt
multiple:
 controlul şi reducerea costurilor de mediu;
 conformarea la cerinţele legislative şi reglementare;
 minimizarea riscurilor financiare;
 îmbunătăţirea imaginii şi a poziţiei pe piaţă;
 creşterea eficienţei personalului prin motivare şi implicare;
 conformarea la politica de grup;
 facilitarea procesului de îmbunătăţire continuă;
 cererea clienţilor;
 crearea unor bune relaţii cu riveranii;
 etapă spre implementarea SMMA;
 altele.
Motivele care pot determina o organizaţie care funcţionează în România să ia hotărârea
implementării unui SMM sunt mai specifice:
 accentul tot mai mare pus pe problemele de mediu în timpul şi după procesul de privatizare;
 importanţa unei gestionări cât mai adecvate a aspectelor de mediu în condiţiile creşterii
costurilor şi investiţiilor în acest domeniu;
 argument de competitivitate în condiţiile creşterii cererii venind de la clienţii din Europa de
Vest, SUA, Asia etc;
 nevoia de a corecta imaginea de mediu negativă reflectată prin mass-media din România şi
din străinătate;
 riscul mare de mediu datorat tehnologiilor învechite şi legislaţiei în continuă modificare;
 contracararea lipsei de transparenţă în relaţiile organizaţiilor româneşti cu autorităţile
centrale şi locale de mediu.
Motivele care pot determina o organizaţie care funcţionează în România să ia acum
hotărârea implementării unui SMM sunt, evident, conjuncturale:
 cel care începe primul are un avantaj faţă de ceilalţi;
 integrarea SMM cu sistemul de management al calităţii este posibilă încă de la
început;
 este mai uşor să construieşti o structură organizatorică operaţională de mediu pornind de la
zero (sau aproape) decât să o grefezi pe una
 existentă;
 implementarea este mai rapidă şi este destul de bine acceptată de către salariaţi.
Oricare dintre motivele de mai sus (şi nu le-am numit pe toate) poate sta la baza opţiunii
pentru implementarea unui SMM. Decisive sunt însă imperativele de mediu ale fiecărei organizaţii
faţă de presiunile de tot felul la care este supusă. Iar aceste imperative diferă de la organizaţie la
organizaţie. Ele trebuie bine stabilite încă de la început, pentru că, în faza imediat următoare, ele vor
deveni argumente.
Există, de regulă, două surse majore de stimulare în direcţia implementării unui SMM:
 viziunea managerului privind strategia optimă de dezvoltare pe termen mediu şi lung a
organizaţiei;
 cauze independente de manager.
In primul caz managerul este convins de necesitatea şi importanţa introducerii unui SMM.
El va trebui să-şi formuleze clar motivele care l-au condus spre o astfel de opţiune, deoarece aceste
motive vor fi utilizate ca argumente în lupta de convingere a celor din subordinea sa privind
oportunitatea unei astfel de schimbări.
In cel de-al doilea caz incitarea vine din afară: responsabilul cu protecţia mediului a urmat
nişte cursuri unde a conştientizat avantajele unui SMM; participarea organizaţiei la un târg
internaţional a fost compromisă datorită lipsei unei certificări ISO 14001 ş.a.m.d. Pentru a
determina conducerea să ia o decizie în direcţia dorită, conducerea trebuie convinsă. Iar pentru asta
va fi nevoie de argumente solide, bine fundamentate, care să susţină necesitatea şi importanţa
introducerii unui SMM acum şi nu mai târziu.
Experienţa a arătat că se întâmplă un lucru neaşteptat: aspecte care au contat decisiv în
luarea hotărârii iniţiale sunt apreciate, la scurt timp după ce sistemul a început să funcţioneze, ca
fiind mai puţin importante decât altele, iniţial cotate mai slab. Mulţi manageri, întrebaţi care este
motivul principal pentru care s-au hotărât să introducă un SMM în organizaţia lor, indică reducerea
costurilor de mediu (aici intrând şi economia de energie) sau cererea expresă a clienţilor în acest
sens. întrebaţi însă, la un an după ce sistemul a început să funcţioneze, care este principalul câştig
pe care această schimbare 1-a adus, ei răspund cu totul altceva: îmbunătăţirea imaginii şi a poziţiei
comerciale a organizaţiei sau creşterea eficienţei muncii salariaţilor prin motivare şi participare etc.
Explicaţia acestei diferenţe (care nu semnifică o modificare de opţiune, ci o clarificare)
constă în aceea că la început era vorba doar de presupuneri, în timp ce la sfârşit apăreau constatări.

2.2.2. Asigurarea sprijinului necesar

Este în principal vorba de:


 sprijinul conducerii;
 sprijinul salariaţilor;
 sprijin financiar;
 sprijin logistic.
Sprijinul conducerii, cum am mai spus de numeroase ori până acum, este absolut esenţial.
Dacă nu există acest sprijin, real şi nu declarativ, şansele de reuşită sunt minime. Procesul care
urmează presupune voinţă managerială, tenacitate, uneori sacrificii şi multe decizii operative care
implică oameni, bani şi mijloace materiale.
Sprijinul salariaţilor este necesar în faza de construire şi implementare a SMM, deoarece
fără implicarea lor activă nu se pot depăşi practic decât extrem de puţine dintre etapele care trebuie
parcurse. Suportul salariaţilor va deveni şi mai important în faza de funcţionare a sistemului, atunci
când, practic, fiecare persoană va avea rolul ei bine stabilit într-un angrenaj extrem de complex.
Sprijinul financiar este cel mai adesea decisiv. Oricât de mare ar fi voinţa managerială, fără
resurse financiare nu se poate porni la drum. Există trei tipuri de cheltuieli majore legate de SMM:
 cheltuieli de construire, implementare şi certificare a sistemului;
 cheltuieli de funcţionare şi întreţinere a sistemului;
 cheltuieli necesare asigurării conformităţii şi realizării îmbunătăţirii continue
Cheltuielile de construire, implementare şi certificare a SMM se referă în general la
următoarele:
 salariile personalului detaşat (sau angajat) în echipa de implementare;
 costuri generale pe durata implementării (materiale, rechizite, chirii, energie, servicii
etc);
 costuri aferente asistenţei externe de specialitate (instruire, consultanţă, elaborarea analizei
iniţiale de mediu şi a preauditului
 de certificare etc);
 costuri pentru certificare.
Cheltuielile de funcţionare şi menţinere a SMM vizează mai ales următoarele aspecte:
 salariile personalului din compartimentul de protecţia mediului;
 costuri generale pe durata funcţionării (materiale, rechizite, chirii, energie, servicii etc);
 costuri pentru audituri de terţă parte şi pentru reînnoirea certificării.
Cheltuielile necesare asigurării conformităţii şi îmbunătăţirii continue sunt acele cheltuieli
destinate rezolvării problemelor de mediu care reprezintă neconformităţi, dar şi cheltuieli pentru
elaborarea planurilor de prevenire şi intervenţie în situaţii de funcţionare anormală, atunci când
astfel de planuri se impun. Această categorie de cheltuieli este, de regulă, cea mai importantă,
deoarece ea cuprinde achiziţionarea de echipamente destinate reducerii poluării, realizarea de
lucrări specifice protecţiei mediului etc Cum însă existenţa unei conformităţi reglementare depline
nu este o condiţie obligatorie pentru certificarea ISO 14001, aceste cheltuieli pot fi planificate pe o
perioadă mai mare de timp, cu singura condiţie a asigurării îmbunătăţirii continue, care constituie
principiul de bază al SMM.
Sprijinul logistic constă în asigurarea spaţiilor şi dotărilor necesare desfăşurării
corespunzătoare a activităţii membrilor echipei de implementare şi a consultanţilor externi, atunci
când se apelează la aceştia. De regulă asigurarea suportului logistic se realizează prin reorganizarea
unor compartimente şi redistribuirea spaţiilor şi a echipamentelor astfel încât o parte dintre acestea
să poată fi destinate activităţilor referitoare la SMM.

2.2.3. Sensibilizarea personalului

Sprijinul din partea salariaţilor, de care vorbeam la paragraful anterior, este cu atât mai
eficient cu cât se acordă din convingere. Este o constatare confirmată de experienţa practică, şi
anume că unul dintre cele mai benefice efecte ale unui SMM într-o întreprindere se produce asupra
eficienţei muncii salariaţilor. Aceasta datorită faptului că, graţie funcţionării sistemului de
management de mediu, salariaţii se simt mai implicaţi în viaţa întreprinderii, mai bine trataţi şi
atunci motivaţia lor creşte. Pentru a se ajunge însă aici trebuie ca, mai întâi, ei să-şi dea seama că
schimbările care urmează să se producă sunt atât în favoarea întreprinderii, cât şi în favoarea lor.
Sensibilizarea personalului este necesară pentru a-i diminua acestuia rezistenţa la schimbare
şi pentru a-i câştiga colaborarea. Sunt două aspecte importante ca.re se abordează diferit. Intr-o
primă fază, salariatului trebuie să i se prezinte toate schimbările pe care introducerea unui SMM
conform ISO 14001 le va produce atât în funcţionarea organizaţiei, cât şi în activitatea sa curentă.
Atunci când acest lucru este corect înţeles şi perceput ca având o finalitate pozitivă, salariatul va
accepta mult mai uşor nu doar să-şi dea un acord formal, dar să se şi implice în realizarea
proiectului.
Cu cât sensibilizarea se face mai repede şi mai bine, cu atât echipa de implementare a SMM
va beneficia mai substanţial de un sprijin şi nu de o frână în ceea ce ea are de făcut.
Pentru ca procesul de conştientizare a salariaţilor să reuşească într-un timp scurt şi pe fond
trebuie pus accentul pe o comunicare directă, sinceră, în termeni simpli, cu referire la munca şi viaţa
concretă a fiecărui salariat în întreprindere. Argumente există, trebuie însă ca ele să fie prezentate în
mod convingător. Şi mai trebuie ceva: ori de câte ori îşi fac apariţia efectele pozitive, acestea să fie
comunicate, scoase în evidenţă şi, dacă este posibil, însoţite de un beneficiu cât de mic pentru cei
direct implicaţi (dacă nu prime şi promovări, măcar felicitări, evidenţieri etc).
Este recomandabil ca sensibilizarea personalului să înceapă imediat după ce conducerea a
validat hotărârea privind introducerea SMM, pe diverse categorii de salariaţi, în forme cât mai
atractive: proiecţii video, publicaţii interne, mese rotunde sau reuniuni cu participarea unor
personalităţi care să aibă capacitatea de a capta interesul auditoriului etc. Implicarea
reprezentanţilor conducerii la un nivel cât mai înalt în toate aceste acţiuni şi demonstrarea de către
aceştia, cu fiecare prilej, a totalei încrederi şi susţineri privind introducerea SMM, vor contribui în
mod considerabil la convingerea salariaţilor că este vorba de o schimbare în bine, pe care ei au tot
interesul să o promoveze.

2.2.4. Stabilirea zonei şi a nivelului de aplicare

Nu este obligatoriu ca o întreprindere care îşi desfăşoară activitatăţile pe mai multe


amplasamente să implementeze SMM pentru fiecare din acestea. In situaţia în care o întreprindere
nu are decât un singur amplasament, ea nu este obligată să-şi implementeze SMM pentru toate
activităţile pe care le desfăşoară, pe amplasamentul respectiv.
Din acest punct de vedere cerinţele standardului ISO 14001 permit o abordare flexibilă.
Tocmai de aceea este necesar ca zona de aplicare a SMM să fie bine precizată încă de la început.
Conducerea întreprinderii va defini şi va comunica cu claritate care dintre activităţile, procesele sau
serviciile sale vor intra sub incidenţa SMM. Totodată, este important să se determine şi nivelul de
profunzime cu care vor fi abordate aspectele de mediu care vor fi luate în considerare. Aceste
opţiuni privind limitele zonei şi a nivelului de aplicare a SMM nu sunt arbitrare. Ele vor fi
determinate de răspunsurile la următoarele întrebări sugerate chiar de standardul ISO 14001:
 asupra căror activităţi, servicii, procese, întreprinderea exercită sau poate exercita o influenţă
directă?
 căror impacturi de mediu rezultând din aceste activităţi întreprinderea va trebui să le acorde
o atenţie deosebită?
 până la ce nivel de profunzime întreprinderea poate interveni asupra aspectelor reţinute?

3. PLANIFICAREA: PROCESUL DE STABILIRE A OBIECTIVELOR ÎN


MANAGEMENTUL DE MEDIU

3.1 Planificarea, ca proces cheie

Planificarea este instrumentul cel mai important pentru atingerea îmbunătăţirii continue a
performanţei de mediu. Planificarea poate fi monitorizată, măsurată şi analizată. Planificarea este un
proces cheie pentru succesul managementului de mediu şi, pe cale de consecinţă, pentru succesul
întregii organizaţii.
Prin stabilirea de obiective măsurabile şi măsuri, planificarea serveşte pentru transpunerea
politicii de mediu. Cerinţa pentru o stabilire structurată a obiectivelor se găseşte atât în ISO 14001,
cât şi în ISO 9001:2000.
Într-un sistem de management integrat, trebuie ca organizaţia să facă cunoscute cerinţele
politicii de calitate şi mediu pentru toate nivelurile şi funcţiile relevante şi să acţioneze prin măsuri
concrete. în stabilirea obiectivelor trebuie să se ţină cont cerinţele relevante de calitate şi mediu
referitoare la produs, ca şi de condiţiile de operare şi de mediu relevante.
Obiectivele procesului de planificare sunt:
 Deciziile strategice de dezvoltare ale organizaţiei
 Stabilirea obiectivelor şi programelor pentru:
- îmbunătăţirea continuă şi prevenirea poluării
- realizarea posibilităţilor de operare eficientă
Deoarece în sistemele integrate nu se neglijează nici una din temele Calitate şi Mediu,
trebuie ca obiectivele să ordoneze ambele aspecte, h realitate, multe obiective conţin atât
componenta de calitate, cât şi pe cea de mediu. De exemplu, măsurile pentru prelungirea duratei de
viaţă a produsului se referă atât la mediu cât şi la client.
Planificarea managementului de mediu este un proces cuprinzător, care constă dintr-o serie
de etape:
 Identificarea aspectelor de mediu şi a impacturilor de mediu
 Evaluarea impacturilor de mediu
 Identificarea cerinţelor legale şi a altor cerinţe
 Elaborarea obiectivelor de mediu
 Elaborarea programelor de management de mediu
Aceste etape sunt frecvent descrise separat în mai multe proceduri şi au responsabili diferiţi.
Răspunderea generală pentru procesul de planificare trebuie însă să fie purtată de o singură
persoană. Altfel, există pericolul să se piardă legătura între diferitele etape şi să fie stabilit un
program care să nu aibă nici o legătură cu aspectele de mediu sau cu cerinţele din politica de mediu.
Pentru ca procesul de planificare să servească orientării strategice a organizaţiei, trebuie ca
responsabilitatea pentru întregul proces să se afle la nivelul conducerii. În fig. 3.1 este prezentat
procesul de planificare şi legăturile sale cele mai importante cu celelalte procese.
3.2 Analiza de mediu

Direcţia strategică a întreprinderii referitoare la mediu este formulată în cadrul politicii de


mediu. Următorul pas este „inventarul" întreprinderii /amplasamentului din punct de vedere al
mediului. Analiza de mediu este, practic, o analiză a stării de mediu existente.
• Mediul
Evaluarea impacturilor asupra mediului
Controlul procedurilor relevante pentru medîu şi al impacturilor de mediu
• Sistemul
Sistemul în corelare cu politica
Eficacitatea sistemului
Verificarea sistemului de management
• Aspecte legale
Respectarea legislaţiei
Conform ISO 14001, cap. A3, analiza de mediu trebuie să cuprindă 4 capitole importante:
• Cerinţele derivate din legislaţie şi alte reglementări
• Identificarea aspectelor semnificative de mediu
• Practicile şi procedurile de management existente
• Evaluarea incidentelor de mediu din trecut
Conform EMAS II, analiza de mediu este definită ca „o primă investigare cuprinzătoare a
problematicii de mediu, a impacturilor de mediu şi a performanţei de mediu, In relaţie cu activităţile
unei organizaţii.
Fig. 3.1 Procesul de planificare şi legăturile sale

3.2.1 Impacturi de mediu în condiţii de funcţionare normale si anormale

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină o procedură de identificare a aspectelor de


mediu specifice activităţilor, produselor sau serviciilor sale, pe care le poate controla şi asupra
cărora se presupune că are o influenţă, pentru a le determina pe cele care au sau pot avea un impact
asupra mediului. Organizaţia trebuie să se asigure că aspectele cu un impact semnificativ asupra
mediului sunt luate în considerare la stabilirea obiectivelor sale de mediu.
În derularea procesului de fabricare a unui produs trebuie să fie cunoscute care sunt
activităţile relevante pentru mediu (de ex. prezentarea sub forma unei diagrame). Apoi, trebuie
evaluate posibilele impacturi asupra mediului. Această evaluare trebuie actualizată periodic.
Pentru a identifica impacturile de mediu ale unei organizaţii, se folosesc termeni precum
aspecte de mediu directe, indirecte şi semnificative, menţionaţi în EMAS II (art. 2, Anexele VI şi
VII).

Planificare şi conducere

• Aspectele de mediu directe pot fi:


a) Emisii în atmosferă
b) Deversări în apeie de suprafaţă
c) Evitarea generării, valorificarea, reutilizarea, transportul transfrontalier şi
îndepărtarea deşeurilor solide şi a altor deşeuri, în special a deşeurilor periculoase
d) Utilizarea şi poluarea solului
e) Utilizarea resurselor naturale şi a materiilor prime (inclusiv energie)
f) Fenomene locale (zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, prejudicii estetice, ş.a.m.d.)
g) Circulaţia (atât cu privire la mărfuri şi servicii cât şi la angajaţi)
h) Riscul de accidente de mediu şi impacturi asupra mediului, care apar sau pot apărea
ca incidente, accidente şi situaţii de urgenţă potenţiale
i) Impacturile asupra biodiversităţii
• Aspectele de mediu indirecte pot fi:
j) aspecte referitoare la produs (design, dezvoltare, ambalare, transport, utilizare şi
reutilizare /îndepartare deşeuri)
k) investiţii de capital, acordare de credite şi servicii de asigurare
l) noi pieţe
m) selectarea sau combinarea serviciilor
n) decizii de planificare şi administrare
o) alcătuirea ofertei de produse
p) performanţa de mediu şi atitudinea faţă de mediu a contractorilor, subcontractorilor
şi furnizorilor
• Criteriile pentru atribuirea semnificaţiei aspectelor de mediu pot fi:
q) informaţie privind starea mediului, pentru a stabili care activrtăţi, produse şi servicii
ale organizaţiei pot avea impact asupra mediului
r) datele existente ale organizaţiei despre utilizarea materialelor şi energiei,
evacuări, deşeuri şi emisii, cu privire la riscurile de mediu asociate acestora
s) punctele de vedere ale părţilor interesate
t) activităţi de mediu legal reglementate ale organizaţiei
u) activităţi de aprovizionare
v) proiectarea, dezvoltarea, producerea, distribuţia, serviciu) cu clienţii, utilizarea,
reutilizarea, valorificarea materială şi eliminarea produselor organizaţiei
w) activităţile organizaţiei cu cele mai importante costuri de mediu şi rezultate pozitive
pentru mediu
Conform ISO 14001, Anexa A.3.1, trebuie ca aspectele de mediu determinate de activităţile
unei organizaţii să fie luate în considerare; acestea sunt:
 emisii în aer
 deversări în apă
 gestionarea deşeurilor
 contaminarea solului
 utilizarea materiilor prime şi a resurselor naturale
 alte probleme referitoare la comunitate şi la mediul local.
Pentru evaluarea acestora trebuie luate în considerare:
 condiţii normale de funcţionare
 condiţii anormale de funcţionare
 incidente, accidente şi posibile situaţii de urgenţă
 activităţi trecute, prezente şi planificate pentru viitor
Fig. 3.3 Posibilele impacturi de mediu ale unei întreprinderi

Trebuie ca aspectele de mediu să fie identificate şi evaluate în condiţii normale şi anormale


de funcţionare, precum şi în situaţii de urgenţă. Prin condiţii anormale de funcţionare se înţelege
operarea discontinuă, dar planificată (oprire - pornire instalaţii, întreţinere).
Trebuie să se mai ţină cont şi de activităţile trecute, care, de exemplu, au provocat în trecut
poluarea solului, precum şi de posibilele impacturi ale activităţilor planificate. Fig. 3.3 prezintă
posibilele impacturi de mediu ale unei întreprinderi, precum şi orizontul de timp în care acestea se
pot petrece.

3.2.1.1. Termeni şi definiţii

Impactul operării normale şi anormale poate fi identificat cu ajutorul unui eco-bilanţ. În


principiu, pot fi folosite şi alte metode, dar care nu oferă decât parţial o soluţie sistematică.
În centrul analizei Input-Output (se mai foloseşte şi termenul de bilanţ de materiale), se află
cuprinderea materialelor şi energiei ca input şi a produselor, emisiilor şi energiei eliberate ca output.
Trebuie făcută diferenţa între eco-bilanţul întreprinderii şi cel ai produsului, care au graniţe
diferite în cadrul sistemului întreprinderii.
Eco-bilanţurile întreprinderii sunt analize Input-Output evaluate din punct de vedere
ecologic.
În cadrul eco-bilanţului de produs (analiza ciclului de viaţă) sunt analizate şi evaluate în
totalitate impacturile de mediu generate de activitatea umană, de-a lungul întregului ciclu de viaţă al
fiecărui produs.

3.2.1.2 Analiza Input-Output

Pentru a putea măsura şi evalua impacturile de mediu ale unei activităţi, respectiv ale unui
amplasament, fluxurile de materiale şi energie pot fi reliefate sub forma unei analize input-output.
Aceasta se bazează pe faptul că, toate materialele şi energia utilizate într-un proces se conservă şi se
regăsesc sub alte forme. Prin compararea factorilor de input şi output este posibilă o identificare
cuprinzătoare a aspectelor care pot conduce la impacturi de mediu.
O problemă care se pune în realizarea analizei input-output, este aceea a delimitării
domeniilor analizate.
Fig. 3.4 Analiza Input – Output într-o intreprindere

Mai întâi, se pune întrebarea dacă trebuie luat în calcul fluxul de materiale considerând
întreaga întreprindere ca pe o „cutie neagră" (black box), sau dacă trebuie ca întreprinderea să fie
subdivizată în procese specifice. Deşi varianta analizei input-output aplicată fiecărui proces din
întreprindere este costisitoare, dar are avantajul de a identifica mai uşor punctele cu probleme.
Printr-o clasificare a materialelor, produselor, emisiilor şi deşeurilor pe fiecare proces, este
mai uşor să fie identificate cauzele impacturilor de mediu ale activităţilor, precum şi interacţiunile
dintre procese.
Realizarea analizei input-output consumă foarte mult timp. Cheltuiala de timp pentru
colectarea datelor poate însemna, în funcţie de mărimea întreprinderii, a datelor disponibile şi a
experienţei existente, între 50 şi 500 ore/om. Ţelul fundamental al unei inventarieri sistematice a
fluxurilor de materiale şi energie este cunoaşterea punctelor slabe, din punct de vedere economic şi
ecologic.
Prin aceasta, pot fi definite priorităţile întreprinderii şi pot fi alocate optim resursele
financiare şi tehnice. Acest fapt conduce adeseori la reducerea costurilor, precum şi la îmbunătăţirea
stării mediului.

Definirea obiectivului

Problema centrală a definirii obiectivului constă fn ceea ce ar trebui investigat (proces,


întreprindere) şi de ce (înţelegerea fluxurilor).
Cu privire la utilizarea prevăzută a rezultatelor, trebuie stabilit grupul ţintă, către care
trebuie îndreptate ieşirile analizei input-output şi în continuare eco-bilanţul, precum şi daca acest
grup ţintă include persoane din interiorul sau din afara întreprinderii.

Delimitarea

Pe baza obiectivului, are loc delimitarea sistemului de investigat, din punct de vedere ai
timpului, operaţional şi spaţial.
Ca delimitare temporală, este ales de obicei anul contabil.
În cadrul delimitării operaţionale se stabileşte care proces, în ce grad de detaliere şi care paşi
procedurali trebuie luaţi în considerare. Posibile criterii pentru divizarea proceselor pot fi:
 Costurile
 Grupe de maşini
 Instalaţii
 Obiecte
 Fluxuri de producţie
 Unităţi logistice
 Unităţi care utilizează proceduri identice
Tot în cadrul delimitării operaţionale trebuie stabilit până la ce nivel de detaliere se va
merge: Ne interesează numai fluxul de materiale sau şi cel de energie?
Numai materiile prime sau şi cele auxiliare? Delimitarea spaţială stabileşte graniţele
amplasamentului analizat. Acest lucru este foarte important numai în realizarea eco-bilanţului
întreprinderii, deoarece pentru eco-bilanţul de produs delimitarea este greu realizabilă. Aspecte ale
delimitării spaţiale sunt de ex. cuprinderea depozitelor, transportului, anexelor.

Figurarea modelului

După cum se poate vedea în figura 3.5, se pot figura relaţiile între procese, independent de
modelul ales (întreprindere sau produs).

Fig. 3.5 Relaţiile între procese în cadrul unei intreprinderi

Trebuie să se acorde atenţie asigurării transparenţei prezentării modelului. De obicei, se


încearcă să se prezinte prea mult într-o imagine. În mod clar, este dificil să fie figurate toate relaţiile
dintre procese într-o singură figură, dar trebuie să ne rezumăm la ceea ce este important.

Testarea modelului

Înainte de a începe culegerea datelor, trebuie ca modelul de proces ales să fie verificat şi
testat cu ajutorul unei analize calitative, referitoare la următoarele puncte:
 Atingerea obiectivului
 Consistenţa modelului
 Valabilitatea

4. DOCUMENTAŢIA SISTEMULUI DE MANAGEMENT DE MEDIU

Sistemul de management trebuie să se supună recomandării de a nu introduce o


documentaţie supradimensionată în cadrul organizaţiei. Fără nici un fel de documentaţie, de
asemenea, organizaţia nu poate fi condusă, în primul rând, documentaţia oferă dovada:
 că ceva a fost ordonat
 ce anume a fost ordonat
 că ordonarea a fost transpusă corespunzător.

Cerinţe referitoare la documentaţie:

 Descrierea elementelor esenţiale ale sistemului de management şi a interacţiunii dintre


acestea
 Prezentarea „firului roşu" care străbate sistemul de management
 Fără îndoială, o documentaţie adecvată obiectivelor are o serie de avantaje:
 Prin stabilirea în scris a regulilor existente se atinge un grad mai înaft de ordine şi eficienţă,
evitându-se omisiunile şi neînţelegerile.
 Se creează o perspectivă mai bună asupra sistemului de management.
 Documentaţia serveşte ca dovadă degrevantă de responsabilităţi în cazul unui posibil litigiu
sau pentru identificarea greşelilor din activitatea
 trecută.
 Documentaţia datelor referitoare la proces sau produs oferă o imagine a premiselor de
plecare şi a dezvoltării realizate.
 In cazul situaţiilor de urgenţă sau accidente/or, face posibilă nu numai scoaterea de sub
răspundere cu privire la efectele acestora (dacă documentele sunt întocmite corespunzător),
dar oferă şi o dovadă completă a respectării obligaţiilor de către întreprindere.
 De aceea, toate indicaţiile de siguranţă orale trebuie documentate în scris, pentru a putea
furniza dovezile de respectare a obligaţiilor în faţa autorităţilor şi a putea răspunde tuturor
imputărilor.
ISO 14001 stabileşte, în principal, următoa-rele cerinţe referitoare la documentaţie:
Punct 4.4.3 Documentaţia sistemului de management de mediu
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină informaţiile, pe suport de hârtie sau
electronic, pentru:
a) A descrie elementele esenţiale ale sistemului de management de mediu şi interacţiunea
lor;
b) A indica accesul la documentaţia conexă.

Conform lui ISO 14001 trebuie să fie documentate în special:

- Politica de mediu
- Obiectivele de mediu
- Funcţiile cheie: atribuţiile, responsabilităţile, autorităţile
- Anumite proceduri stipulate de ISO 14001
- Control operaţional
- Monitorizarea şi măsurarea caracteristicilor cheie ale activităţilor relevante pentru mediu
- Evaluarea conformităţii cu prevederile legale de mediu

4.1 Ierarhia documentaţiei sistemului

Un „Manual de management de mediu" analog „Manualului de management al calităţii"


stipulat de ISO 9001:2000, nu este solicitat expres de ISO 14001. Descrierea SMM poate fi făcută
în proceduri, instrucţiuni de lucru, planuri de verificare sau alte documente asemănătoare.
Descrierea succ/ntă a modului de funcţionare a SMM sub forma unui manual, este destul de
răspândită în practică.
Documentaţia unui sistem de management este, de obicei, structurată ierarhic. Se face, însă,
deosebirea între documentaţia internă a sistemului, precum:
 Manualul de Management
 Proceduri
 Instrucţiuni
şi documentaţia externă a sistemului (reglementări naţionale şi internaţionale, legislaţie, etc.)
Pentru a nu „umfla" inutil documentaţia SMM utilizată de către organizaţie, este
recomandabil ca aceasta să fie integrată în cea existentă (de ex. Manualul de management al
calităţii, procedurile calităţii).

Fig.4.1 Piramida documentaţiei SMM

Pentru un angajat, este greu de înţeles de ce pentru aceeaşi activitate există mai multe
proceduri: într-o procedură sunt descrise punctele relevante pentru calitate, în alta cele relevante
pentru mediu, iar într-o a treia cele referitoare ia securitatea muncii.
În practică se impune să existe un singur manual, respectiv o singură procedură pentru una şi
aceeaşi activitate, incluzând toate domeniile: calitate, mediu, securitatea muncii.

Fig.4.2 Piramida documentelor pentru sisteme integrate


4.2 Documente interne ale sistemului

Documentele interne ale sistemului sunt stabilite şi elaborate de către organizaţie, pe baza
cerinţelor exprimate de reglementările de bază (ISO 14001). Exemple pentru documentele interne
ale sistemului:
 Politica de mediu
 Manualul de management de mediu (nu este obligatoriu)
 Proceduri şi instrucţiuni de lucru
 Organigrama
 Fişele de post
 Etc.

4.2.1 Manualul de management

S-a precizat anterior că Manualul de Management (Manual de Mediu, Manual de


Management de Mediu sau Manualul Organizaţiei) conţine descrierea sistemului de management
(elementele esenţiale ale SMM şi interacţiunea lor). Manualul de management face trimitere la toate
documentele şi înregistrările relevante din cadrul sistemului de management.
Manualele de management sunt deseori remise, la cerere, părţilor interesate (de ex.,
clienţilor). Transmiterea în exterior a manualului este o măsură care va duce ia creşterea încrederii
în companie. Nu există, însă, nici o obligaţie de a face public acest document.
Manualul de management poate conţine:
 Politica de mediu
 Descrierea elementelor de sistem şi a interacţiunii acestora
 Principatele responsabilităţi şi competenţe
 Prezentarea succintă a modului de desfăşurare a activităţii
 Trimiteri la alte documente
Manualul de management oferă o imagine de ansamblu asupra celor mai importante
principii şi linii directoare. El trimite la descrierea proceselor, procedurile şi instrucţiunile de lucru,
în care se face descrierea detaliată a modurilor de operare.
Manualul de management constituie acoperişul piramidei documentelor. Baza acesteia este
constituită de proceduri şi instrucţiuni, care stabilesc derularea proceselor la locui de muncă.

4.2.2 Procedurile

În principiu, într-o procedură se descrie cum se procedează în realizarea unei anumite


acţiuni.
În procedură se documentează modul de organizare a derulării activităţii. Procedurile, ca şi
instrucţiunile, se supun unor continue completări şi adaptări (a noile dezvoltări care au loc. Dacă
aceste documente nu sunt revizuite, există pericolul apariţiei discrepanţelor între descrierea
activităţii şi realitatea concretă.
Realizarea primei documentaţii a modului de derulare a activităţii reprezintă un efort
considerabil. De aceea, descrierea corectă a activităţii provoacă adesea reacţii de apărare şi
respingeri. Este clar, însă, că stabilirea clară a etapelor activităţii poate duce la evitarea
neînţelegerilor, neclarităţilor şi problemelor de competenţă.

4.2.3 Instrucţiunile
Spre deosebire de proceduri, instrucţiunile nu reglementează succesiunea unor activităţi
complexe, depăşind deseori nivelul unui compartiment, ci se limitează la a descrie o singură
activitate. Instrucţiunea descrie o activitate care, de obicei, poate fi realizată de către o singură
persoană, fără a fi în legătură cu celelalte compartimente ale organizaţiei. Ca mod de proiectare şi
documentare, procedurile şi instrucţiunile sunt deseori foarte asemănătoare.

4.2.4 Structura procedurilor si instrucţiunilor

Structura unui astfel de document trebuie să garanteze două lucruri:


• Descrierea fiecărei etape a activităţii
• Conexiunile procedurii cu derularea generală a activităţii în organizaţie
Este important ca procedurile/instrucţiunile să fie discutate cu toate părţile implicate, pentru
a fi acceptate şi a se ţine cont de ele.
O procedură poate avea următoarea structură:
a) SCOP: descrierea obiectivului procedurii - la ce serveşte ea?
b) DOMENIUL DE APLICARE: unde este valabilă această procedură?
c) TERMINOLOGIE Şl ABREVIERI: definirea termenilor şi a prescurtărilor
d) COMPETENŢE Şl RESPONSABILITĂŢI: Cine este responsabil pentru îndeplinirea
sarcinilor şi realizarea acţiunilor?
e) DESCRIERE: descrierea activităţii - text sau diagramă flux (Flow Chart)
f) CERINŢE: Sunt precizate cerinţe speciale referitoare ia calitate, mediu, securitatea muncii în
descrierea modului de derulare a activităţii?
g) INDICAŢII Şl OBSERVAŢII: câteva indicaţii importante referitoare la procedură
h) TRATAREA NECONFORMITĂŢILOR: Cum trebuie acţionat când apare o abatere de la
activităţile descrise în procedură?
i) ÎNREGISTRĂRI: Cum sunt documentate rezultatele activităţilor descrise în procedură?
j) REVIZUIREA: Cine realizează revizuirea procedurii?
k) DIFUZARE: Cine posedă această procedură, cui i-a fost difuzată?
l) MOTIVUL ELABORĂRII: capitolul corespunzător din standard
m) ALTE OBSERVAŢII: alte specificaţii
n) ANEXE: Listarea anexelor
Lista de mai sus reprezintă o variantă maximală a capitolelor posibile ate unei proceduri.

4.3. ÎNREGISTRĂRI
4.3.1 Diferenţierea document/înregistrare

În practică, există adesea probleme în a diferenţia documentele de înregistrări. Diferen-ţele


cele mai importante sunt listate în tabelul următor.

DOCUMENT ÎNREGISTRARE
(,,Specificaţie”)
Stabileşte cerinţele Dovadă
Stabileşte cum trebuie făcut un anumit Documentează modul cum s-a realizat ceva
lucru Nu poate fi modificat este emisă o singură dată
Poate fi modificat Poate fi păstrată ca dovadă o perioada mare de timp
Pot exista mai multe revizii
Poate fi reconstituit istoricul modificărilor

În managementul calităţii se utilizează următoarele definiţii:


Document: informaţia împreună cu mediul său suport
Specificaţie: document care stabileşte cerinţe
Înregistrare: document prin care se declară rezultate obţinute sau se furnizează dovezi ale
activităţilor realizate
Ca exemple pentru documente sunt date în ISO 9000:2000 înregistrările şi specificaţiile.
„Documentul" va fi, deci, un termen care acoperă specificaţiile şi înregistrările. Pentru uniformi-
zarea utilizării termenilor, se vorbeşte mult despre preluarea termenilor definiţi în ISO 9000:2000 în
managementul de mediu.
Orice proces descris are prevăzute anumite particularităţi. Forma scrisă a acestora se
numeşte document.
Documentele trebuie să garanteze folosirea regulilor convenite. De aceea, trebuie să se
asigure că documentele sunt disponibile la utilizator în forma actualizată. Sarcinile de difuzare şi
actualizare sunt asigurate prin controlul documentelor.
Exemple de documente:
 Procedurile şi instrucţiunile
 Norme de lucru, liste de verificare necompletate
 Legi, reglementări
Exemple de înregistrări:
 liste de verificare completate
 rapoarte de mediu
 protocoale
 rapoarte de neconformitate
 obiecţiile părţilor interesate
 rapoartele de analiză de mediu
 înregistrările emisiilor
 documentele însoţitoare ale deşeurilor periculoase
 certificatele de instruire
 rapoartele de audit
 protocoalele privind analiza efectuată de către conducere
 etc.
O matrice a înregistrărilor de mediu oferă o imagine a tuturor dovezilor importante, care
atestă corecta funcţionare a sistemului de management de mediu:

Ex. înregistrări de mediu:

Nr. Categorie Elaborator Arhivare


Loc Durata
1 Documente Responsabil Arhivă 7 ani
însoţitoare deşeuri deşeuri
2 Înregistrări emisii Laborant Lab. 10 ani
3 Rapoarte de audit Responsabil Birou 3 ani
4 Manual apărare mediu
Responsabil PSI Birou 10 ani
împotriva
5 incendiilor şedinţa
Protocol Responsabil Birou 3 ani
conducere mediu

4.4. CONTROLUL DOCUMENTELOR


4.4.1 Cerinţele standardului ISO 14001, Punct 4.4.5:

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru controlul tuturor


documentelor cerute de prezentul Standard Internaţional...
Alte cerinţe se referă la asigurarea faptului că documentele sunt disponibile, actuale şi
valabile la locul de utilizare. Documentele trebuie să fie lizibile (protejate împotriva distrugerii) şi
identificabile (codificate, ordonate, datate).

4.4.2 Implementare

Procedura pentru controlul documentelor cuprinde:


 Crearea unui sistem ordonat (sistem de numerotare, precizarea reviziilor)
 Elaborarea, verificarea şi avizarea documentelor (Cine este responsabil pentru acestea?)
 Modul de modificare a documentelor
 Difuzarea documentelor
 Retragerea documentelor care nu mai sunt valabile
 Marcarea şi păstrarea documentelor care nu mai sunt valabile (când este cazul)
Pe lângă documentele sistemului, trebuie introduse în procedura de controlul documentelor
toate documentele externe aplicabile (legi, reglementări, autorizaţii, standarde).
Dacă informaţiile sunt păstrate şi pe suport informatic, atunci ele trebuie să fie uşor de
regăsit şi protejate împotriva distrugerii (proceduri pentru protecţia datelor).

4.4.3 Controlul documentelor prin intermediul sistemului informatic

Marcarea şi difuzarea documentelor pe hârtie necesită un mare efort organizatoric. De aceea,


difuzarea lor are loc, în practică, deseori prin reţeaua informatică (Intranet). Pentru aceasta, trebuie
asigurat că varianta salvată în reţea este actualizată. Alte variante sunt doar copii care nu au
valabilitate.
În cazul controlului documentelor prin intermediul sistemului informatic trebuie să se ţină
cont de angajaţii care au acces la reţea. În anumite circumstanţe, trebuie ca o parte a documentelor
să fie difuzată pe hârtie. Oricum, eforturile pentru difuzarea documentelor sunt considerabil reduse
în cazul utilizării reţelei informatice.

5. EXEMPLE DE DOCUMENTE ALE SMM

În acest capitol, cerinţele referitoare (a documente sunt aplicate practic cu ajutorul cerinţelor
standardului referitor ia „prevederi legale şi alte cerinţe".

5.1 Identificarea prevederilor legale şi a altor cerinţe

Identificarea prevederilor legale şi a altor cerinţe este reglementată de o procedură, care


arată cine este responsabil şi cum se face această identificare.
în afară de aceasta, trebuie să se ţină cont de documentarea prevederilor de mediu aplicabile
şi în alte domenii ale SMM. Modificările importante ale cadrului legal trebuie transmise celor
responsabili. Pentru aceasta contribuie:
 Mijloacele de raportare de mediu
 Sistemul informaţiilor de mediu
 Instruirea
În continuare, trebuie ca legile, reglementările şi celelalte cerinţe să fie ţinute sub control ca
orice document.
Diferitele reguli pot fi descrise atât în manualul de mediu, cât şi printr-o procedură.

- Actualizarea prevederilor legale


o Cine? Cum? Cât de des?
- Comunicarea cerinţelor aplicabile:
o Mijloace de raportare, sistemul de comunicare a informaţiilor
- Controlul textelor de lege:
o Locul originalului, copiilor, controlul documentelor
- Realizarea instruirii:
o Cine este afectat de modificări?

Fig. 5.1: Reguli referitoare la identificarea prevederilor legale


Cum poate arăta o procedură pentru identificarea prevederilor legale şi a altor cerinţe?

5.2 Registrul cerinţelor legale şi al altor cerinţe

ISO 14001 solicită ca prevederile legale şi alte cerinţe să fie identificate şi făcute accesibile.
De obicei, această cerinţă este pusă în practică prin realizarea unui registru al prevederilor legale.
Prin acest registru pot fi gestionate şi autorizaţiile sau alte documente.
Registrul prevederilor de mediu trebuie să sprijine transpunerea operativă a cerinţelor legale
în întreprindere. O configurare corespunzătoare şi o adaptare a registrului la responsabilităţile
existente pot creşte uşurinţa utilizării acestuia.

Marcarea prevederilor legale (Lege, Ordonanţă, Autorizaţie,...)


Domeniul juridic: Ex. legislaţia apei, a deşeurilor
Versiunea în vigoare: Ex. data emiterii
Competenţe interne: Responsabili de implementare
Difuzare: Locul unde se află originalul
Conţinut: Paragrafe aplicabile, obligaţiile care reies
Control: Conformare/neconformare?

Fig. 05.2: Informaţii posibile din registrul prevederilor legale


Odată cu colectarea informaţiilor, creşte şi efortul pentru gestionarea şi actualizarea acestui
registru, trebuind găsită o soluţie optimă în acest sens.

5.3. Structură organizatorică şi responsabilitate

Atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele trebuie stabilite, descrise şi făcute cunoscute,


pentru a putea gestiona eficient problemele de mediu.

ISO 14001 solicită la Punctul 4.4.1 Structură şi responsabilitate:


Pentru a facilita eficienţa managementului de mediu, atribuţiile, responsabilităţile şi autori-
tatea trebuie să fie definite, documentate şi comunicate
În mod explicit se cere numirea unuia sau mai multor reprezentanţi ai conducerii, care sunt
învestiţi cu autoritatea de a implementa şi menţine sistemul de management de mediu. Pentru
aceasta, reprezentantul trebuie să se regăsească foarte sus în ierarhia organizaţiei. El trebuie să aibă
o decizie de numire.
Dincolo de asta, acest reprezentant trebuie să realizeze raportarea cu privire la SMM, pentru
ca acesta să poată fi evaluat şi să poată fi stabilite măsurile de îmbunătăţire.
În standard nu este precizat sub ce formă sunt stabilite atribuţiile, responsabilităţile şi
autoritatea. În practică, se folosesc frecvent:

 organigrama
 fişele de post

Organigrama este o formă ierarhică de prezentare a unei organizaţii. Dacă organizaţia are o
structură foarte „plată" (de ex. o şcoală), organigrama este greu de realizat. În cazul acesta, se poate
face o listare a domeniilor de mediu şi a persoanelor desemnate pentru acestea (lista
responsabililor).
Responsabilii din domeniul mediului trebuie să aibă responsabilităţile descrise în legi,
reglementări şi autorizaţii. Se renunţă la realizarea descrierii detaliate a atribuţiilor acolo unde
acestea sunt reglementate prin documente externe.

Fişele de post. La fel ca şi în cazul organigramei, nici în cazul fişelor de post nu există o
cerinţă în ISO 14001. Pentru documentarea atribuţiilor, responsabilităţilor şi autorităţii funcţiilor
cheie relevante pentru mediu, se folosesc fişele de post.
Ca alternativă, este posibilă inserarea acestor informaţii în proceduri sau în manualul de
mediu. Acest lucru poate fi avantajos în special în organizaţiile mici, în care documentaţia trebuie
să fie mult mai puţin stufoasă.
Trebuie evitată descrierea atribuţiilor, responsabilităţilor şi autorităţii atât în fişele de post,
cât şi în alte documente. Descrierea dublă duce la apariţia în timp a unor reglementări contradictorii.

În continuare este prezentată o posibilă fişă de post:

Fişă de post
 Denumirea postului
 Poziţia

 Subordonare către:
 Sarcini de conducere:
 Înlocuire
 Locţiitor al:
 Are ca locţiitor:

 Obiectivele postului
 Sarcini
 Competenţe şi autorităţi

 Bugetare:
 Drept de semnătură:
 Cerinţe pentru deţinătorul postului

Deţinătorul postului se obligă să colaboreze activ pentru implementarea


sistemului de management de mediu.
Politica de mediu a fost comunicată deţinătorului postului.

Data:

Semnătura superiorului:
Semnătura de luare la cunoştinţă:

5.4 Instruire, conştientizare şl competenţă


5.4.1. Cerinţe pentru instruire

Cerinţele lui ISO 14001 pot fi rezumate astfel:


 Identificarea necesităţilor de instruire
 Realizarea instruirilor, formarea conştiinţei de mediu
 Gestionarea înregistrărilor instruirii
Trebuie să se asigure că întregul personal a cărui muncă poate avea un impact semnificativ
asupra mediului trebuie instruit corespunzător.
Organizaţia trebuie să stabilească proceduri pentru ca angajaţii săi din toate funcţiile
relevante pentru mediu să fie conştientizaţi de:

a) Importanţa conformităţii cu politica de mediu, cu procedurile şi cerinţele sistemului


de management de mediu
b) Impacturile reale sau posibile asupra mediului ale activităţilor lor şi de efectele
benefice aduse mediului prin îmbunătăţirea performanţei lor
individuale
c) Atribuţiile şi responsabilităţile lor în legătură cu politica de mediu, procedurile şi
cerinţele sistemului de management de mediu
d) Consecinţele posibile ale abaterilor de la procedurile operaţionale specificate.

Implementare. Prin instruirea de mediu trebuie asigurată competenţa participanţilor.


Realizarea instruirii adecvate diferitelor grupuri ţintă dintr-o întreprindere este o posibilitate de
comunicare de sus în jos a informaţiilor şi sarcinilor în interiorul ierarhiei întreprinderii. Instruirile
interne sunt adecvate atunci când o grupă de angajaţi, provenind din diferite sectoare, ar trebui
instruită cu privire la o tematică ce nu ţine de munca depusă fn mod obişnuit, fn orice caz,
instruirife trebuie să fie sprijinite prin utilizarea unor materiale de instruire corespunzătoare. Astfel
de materiale fac posibilă, pe de o parte, lecturarea ulterioară de către cursanţi a celor învăţate şi, pe
de altă parte, dovedesc instruirea unui anumit conţinut, mai ales în cazul instruirilor obligatorii
prevăzute de legislaţie. Instruiri tipice în cursul implementării SMM, sunt:
 Instruirea de bază a tuturor angajaţilor cu privire la impactul asupra mediului al activităţilor
desfăşurate pe un amplasament, politica de mediu şi cerinţele generate ale SMM
 Instruiri specifice pe compartimente cu privire la documentaţia nouă sau modificată (ce se
întâmplă în cazul abaterilor de la aceasta?)
 Instruire specială pentru auditorii interni ai SMM
 Instruire specială pentru angajaţii de la vânzări
 Instruiri pentru situaţiile de urgenţă
Toate aceste instruiri trebuie repetate şi aprofundate în cursul implementării SMM. Se
recomandă sau introducerea de instrumente pentru identificarea necesităţilor de instruire sau
realizarea de instruiri regulate de „împrospătare" pentru toţi angajaţii.

Identificarea necesităţilor de instruire

Posibile instrumente pentru identificarea necesităţilor de instruire sunt:


 chestionarea
 observarea
 discuţii cu angajaţii
 analizarea ofertelor organizaţiilor externe de instruire
Necesităţile de instruire identificate pot fi gestionate sub forma unui plan de instruire, care
nu este însă solicitat de ISO 14001. Instruirile efectuate trebuie documentate prin înregistrări:
convocatoare, fişe de instruire, fişe de evaluare, etc.

5.5. COMUNICAREA
5.5.1. Comunicarea în sistemele de management

Într-un sistem de management trebuie comunicate informaţiile necesare pentru conducerea


acestuia. în modelele pentru evaluarea performanţei de mediu1, în faza de implementare sunt
prevăzute raportarea şi comunicarea rezultatelor.
ISO 14001 solicită proceduri pentru comunicarea internă şi externă. Pentru comunicarea de
mediu trebuie realizate mecanisme pentru raportarea internă şi externă asupra activităţilor
organizaţiei şi rezultatelor obţinute.
Comunicarea are următoarele scopuri:
 Prezentarea obligaţiilor de protecţia mediului ale conducerii de vârf întărirea conştientizării cu
privire la politica, obiectivele, ţintele şi programul de mediu
 Informarea cu privire la sistemul de management de mediu şi performanţa organizaţiei
 Dovedirea preocupării organizaţiei pentru aspectele de mediu ale activităţilor, produselor şi
serviciilor sale.
 Punctul de plecare al raportării de mediu este întrebarea „Cine are nevoie de informaţii şi de
care anume informaţii?". Pentru asta trebuie luate în considerare cerinţele părţilor interesate
interne (conducere, şefi compartimente, angajaţi) şi cele ale părţilor interesate externe
(proprietari, vecini, autorităţi,...)
Punerea la dispoziţie a informaţiilor, în funcţie de domeniul raportării (informaţii de mediu
succinte despre anumite subiecte, până la rapoarte de mediu sistematizate) serveşte la motivarea
angajaţilor şi la stimularea înţelegerii publice şi a acceptanţei referitor la eforturile organizaţiei
pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu.

5.6. Controlul operaţional


Este atribuţia conducerii unei organizaţii să cunoască activităţile cu impact asupra mediului
şi să stabilescă succesiunea şi interacţiunea dintre acestea.

5.6.1. Cerinţele standardului

În ISO 15.6001, Punctul 4.4.6 „Control operaţional" este foarte general tratat:
Punct 4.4.6 Control operaţional
„Organizaţia trebuie să identifice acele operaţii şi activităţi care sunt asociate aspectelor de
mediu semnificative…”
„Organizaţia trebuie să planifice aceste activităţi pentru a se asigura că acestea se realizează
în condiţii specificate...”
Controlul operaţional se ocupă de procesele care, de obicei, cauzează impacturi de
mediu. Deşi la acest punct nu sunt prea multe precizări, aici este punctul care oferă multe
posibilităţi pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu a organizaţiei.
Standardul precizează în continuare cum se pot asigura acele condiţii specificate:

Proceduri operaţionale (documentate)


 Criterii de operare
 Proceduri pentru utilizarea bunurilor şt serviciilor
 Proceduri pentru furnizori şi contractanţi

5.6.2. Exemple pentru controlul operaţional


ISO 14004 enumera următoarele proceduri şi activităţi care pot fi relevante pentru
impacturile semnificative de mediu:
 Cercetare şi dezvoltare, proiectare
 Aprovizionare
 Realizarea contractării
 Manipularea şi depozitarea materiilor prime
 Proceduri de producţie şi întreţinere
 Laboratoare
 Depozitarea produselor
 Transport
 Marketing, publicitate
 Serviciul cu clienţii
 Realizarea şi modificarea instalaţiilor
Decizia privind care operaţii şi activităţi trebuie ţinute sub control prin proceduri
documentate aparţine organizaţiei.
La stabilirea procedurilor necesare trebuie luate în considerare rezultatele identificării şi
evaluării aspectelor de mediu. O altă corelaţie este făcută la capitolul „Monitorizare şi măsurare".

Studiu de caz

Primăria Municipiului Baia Mare a obţinut certificarea


ISO 14001 pentru sistemul de management al mediului

Implementarea şi certificarea Sistemului de Management de Mediu ISO 14001 la Primăria


Baia Mare a constituit unul din principalele obiective strategice ale conducerii primăriei.
Certificatul ISO 14001 acordat de firma National Quality Assurance din Marea Britanie Primăriei
Baia Mare atestă conformitatea sistemului de management de mediu al primăriei, cu standardele
internaţionale.
Asistenţa tehnică pentru elaborarea aplicaţiei a fost asigurată de o echipă de experţi britanici
iar costurile procesului de implementare şi auditare în vederea certificării ISO14001 au fost integral
suportate de Staples Trust, Anglia.

Proiectul a demarat în februarie 2004, şi datorită implicării şi interesului manifestat de


angajaţii primăriei în urma auditului efectuat în perioada 27-31 martie 2006 de către firma National
Quality Assurance (Societatea Naţională de Asigurarea a Calităţii) din Marea Britanie, prin cei 2
reprezentanţi ai săi: Dl. Bujtàs Gyula şi Somhegyi Tibor, Primăria Baia Mare a obţinut certificarea
faptului că sistemul său de management de mediului este conform cu cerinţele standardului ISO 14
001/2005.

Implementarea sistemului de management de mediu ISO14001 într-o municipalitate este o


realizarea deosebită, deoarece după Primăria Generală a municipiului Bucureşti, Primăria Baia
Mare este a doua municipalitate din România care a reuşit această performanţă de recunoaştere
internaţională, asigurând un suport consistent pentru administrarea durabilă a resurselor comunitare.
De asemenea Primăria Baia Mare speră ca experienţa acumulată cu această ocazie să fie
preluată şi de către alte autorităţi ale administraţiei publice sau instituţii interesate din ţară. Iniţiativa
va fi lansată la următoarea întâlnire a Asociaţiei Municipiilor din România.

Elaborate de Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) - organismul responsabil


pentru prezentarea (crearea) de standarde internaţionale voluntare, standardele ISO 14000 se referă
la sistemul de management de mediu, având ca scop general susţinerea protecţiei mediului şi
prevenirea poluării în echilibru cu necesităţile socio-economice, în condiţiile degradării alarmante a
mediului înconjurător sub presiunea factorului uman.

Bazat pe principiul potrivit căruia în implementarea unui sistem de management de mediu


este importantă prevenirea şi nu detectarea efectelor negative ale proceselor şi rezultatelor acestora
asupra mediului, ISO 14000 cere firmelor să conceapă şi să implementeze un sistem de
management, EMS (Environment Management System), care va evalua permanent şi va diminua
efectele negative cauzate mediului înconjurător.

Primul din seriile de documente ISO 14000, ISO 14001 asigură specificaţia pentru
standardul managementului mediului ce trebuie dobândit şi alte documente ajutătoare care oferă
îndrumarea pentru implementare, audit şi desfăşurarea unui Sistem de Management al Mediului în
conformitate cu Standardul ISO 14001.

ISO 14001 este aplicabil tuturor tipurilor şi mărimilor de organizaţii, inclusiv în industrie şi
în toate sectoarele comerciale şi de servicii, precum şi în administraţia publică. Are similitudini în
principiile sistemului de management cu ISO 9001, standardul internaţional al managementului
calităţii. ISO 14001 descrie elementele esenţiale necesare certificării, dar nu include criterii
specifice de realizare, conţinând următoarele elemente:
• Declaraţia de politică de mediu
• Planificarea, inclusiv stabilirea procedurilor pentru identificarea aspectelor de mediu
şi conformitatea cu legislaţia. Implementarea sistemului de management al mediului şi desfăşurarea,
inclusiv identificarea responsabilităţilor, instruirea şi proceduri de urgenţă (extreme).
• Verificarea şi întreprinderea de acţiuni corective, inclusiv monitorizare, acţiuni în
cazuri de neconformitate, păstrarea înregistrărilor şi auditul.
• Revizuiri de mediu

Implementarea standardului ISO 14001 oferă următoarele beneficii municipalităţii şi


comunităţii locale:
• cadru pentru îmbunătăţirea permanentă a performanţei privind respectarea mediului
înconjurător
• imagine favorabilă a organizaţiei/instituţiei faţă de autorităţi, cetăţeni
• cost redus al gestionării deşeurilor
• economii realizate la consumul de energie, apă, materii prime şi materiale
• costuri de distribuţie minime

ISO 14001 se aplică tuturor aspectelor de mediu pe care municipalitatea le poate controla şi
peste care poate fi de aşteptat ca el să aibă influenţă. Acest standard internaţional este aplicabil
oricărei organizaţii/instituţii care este dornică să :
• implementeze, întreţină şi îmbunătăţească un sistem de management de mediu.
• se asigure de conformarea sa cu politica de mediu declarată.
• demonstreze o asemenea conformare celorlalţi.
• caute certificarea/înregistrarea EMS-ului (Environment Management System) sau de
către o organizaţie externă.
• facă o auto-declaraţie de conformare cu acest standard din proprie iniţiativă.

Aplicând cele prezentate la nivelul Municipalităţii Baia Mare, rezultă în concluzie că pasul
pe care astăzi îl facem va însemna că fiecare persoană din cadrul instituţiei noastre a acceptat şi va
acţiona în spiritul responsabilităţii protejării şi îmbunătăţirii mediului, în concordanţă cu principiile
dezvoltării durabile.