3.

Mărturisirea prin viaţă şi în moarte a lui Hristos

de către Sfântul Constantin Brâncoveanu
Luni, 04.08.2014

1. Pregătirea aperceptivă

Sfinţenia – expresia sublimă a manifestării umanului. Sfinţii – eroii unui neam.

Neamul nostru a avut parte de astfel de eroi, chiar familii de eroi.

2. Anunţarea temei

Vom prezenta Viaţa, câteva consideraţii şi sfârşitul mucenicesc al lui Constantin

Vodă Brâncoveanu, drept repere ale unei vieţi şi morţi asumate în Hristos

3. Tratarea

Consideraţii privind viaţa lui Constantin Brâncoveanu:

 Mare iubitor de învăţătura sfântă şi cărturărească (alcătuirea biliotecii de la
Hurezi, conţinea lucrări din Sfinţii Părinţi, literatura profană etc. – centru
cultural al ţării; a înzestrat cu cărţi multe din neamurile ortodoxe, înfiinţarea
Academiei domneşti de la Sfântul Sava )
 Un om foarte bogat şi milostiv în acelaşi timp (de ce a fost supranumit
„Prinţul Aurului”; a construit foarte multe biserici şi mănăstiri într-un stil
arhitectural care-i va purta numele; a ajutat multe mănăstiri din Asia Mică,
Athos, din Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei, Serbiei,
Georgiei)
 A ajutat foarte mult Biserica din Transilvania – considerat patronul
Mitropoliei Ardealului (6000 de galbeni anual, moşia de la Merişani,
trimiterea tipografului Mihai Ştefan aici, intervine pentru eliberarea
mitropolitului Sava, insistă ca ortodocşii din Ardeal să-şi practice liber
credinţa, îndemnuri repetate de a se păzi de schismatici)
 Trădarea şi minciuna – cauză a detronării lor
 Pătimirea lor începe odată cu Patimile Domnului din anul 1714 (Miercurea
Mare, Vinerea Mare) şi culminează cu Praznicul Adormirii Maicii Domnului
(semnificaţiile acestui praznic pentru domnitor)
 Mucenicia propriu –zisă (mod barbar; invitaţii la acest spectacol macabru;
oferta de turcire; uciderea fiilor; ezitarea lui Matei şi îndemnul domnitorului;
uciderea domnitorului şi soarta trupurilor )

4. Recapitularea
5. Asocierea
Se poate audia Balada Brâncovenilor

6. Generalizarea

Troparul Sfinţilor Brâncoveni

Nu ştia sultanul că, pedepsind un domnitor, dăruieşte Bisericii un sfânt.
Moartea lui mucenicească pe pământ, coincide cu canonizarea lui cerească.

7. Aplicarea
Sfântul Constantin Brâncoveanu – model pastoral actual şi viabil.
Cunoscând valorile trecutului, ne definim mai bine identitatea religioasă şi
naţională şi ne responsabilizăm în trăirea prezentului şi înaintarea spre viitor.

Bibliografie :
1. Martirul Sfinţilor Brâncoveni, Bucureşti, Editura Sophia, 2005.
2. Viorel Ioniţă şi Constantin Pătuleanu, Constantin Brancoveanu si relatiile
sale cu Europa veacului al XVIII-lea, Editura Mitropolia Olteniei, 2006.