UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

REFERAT
PERCHEZIŢIA DOMICILIARĂ

Prof. Univ. Dr.,

Diaconu Dumitru

Studenta,

Constantin Diana Elena

GRUPA 1

MASTER

CARIERE JURIDICE

-2017-
 Percheziţia domiciliară

Percheziţia domiciliară constă în cercetarea locuinţei unei persoane fizice ori a sediului
unei persoane juridice sau a oricărui alt spaţiu care aparţine sau este folosit de o persoana fizică
sau juridică pentru descoperirea şi strângerea probelor cu privire la o infracţiune pentru care s-a
început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea
suspectului ori inculpatului.1

În ceea ce priveste noua reglementare, aceasta nu diferă de cea veche, astfel că

procedurile de emitere a mandatului de percheziţie, timpul de efectuare a percheziţiei,
proccedura premergătoare percheziţiei cât şi efectuarea percheziţiei se aseamănă, la fel şi în
cazul măsurilor privind identificarea si pastrarea obiectele ridicate în urma percheziţiei.

În decursul acestei percheziţii se urmareşte ca aceasta să se efectueze cu respectarea

vieţii private şi de familie, reprezentând garanţii reglementate de Constituţie prin art. 27, dar şi
de Conventia Europeană a Drepturilor Omului prin art. 3 şi 8.
Totuşi legiutorul constituţional permite pătrunderea în locuinţa unei persoane fără
consimţământul acesteia în una din următoarele cazuri:
- executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
- înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei
persoane;
- apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
- prevenirea răspândirii unei epidemii.
În aceste cazuri nu se pot efectua acte specifice percheziţiei domiciliare, însă se poate
constata existenţa unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu urmarirea penală şi pot fi ridicate2
Avem ca şi exemplu Decizia nr. 5748/2004 dată de sectia penală a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie care face referire la situaţia că în urma unei sesizări pentru tulburarea liniştii
publice, organele de poliţie au descoperit o pungă ce conţinea cannabis deţinută ilegal şi au
ridicat-o. Astfel, din cele menţionate instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat, urmând ca în
apel acesta să fie achitat pe motiv că procesul-verbal întocmit de organele de poliţie nu constituie
mijloc de probă, fiind obținut în mod ilegal întrucât la data respectivă nu era începută urmărirea
penală, în cauză, iar percheziția s-a efectuat fără autorizația judecătorului ori a procurorului.
Împotriva acestiei decizii din urmă Parchetul de pe langă Curtea de apel ce a dat
hotărârea de achitare a declarat recurs solicitând casarea hotărârii respective şi menţinerea
hotărârii data de instanţa de fond.
În consecinţă, recursul a fost admis întrucât, organul de cercetare penală este obligat să
efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu
este de competența lui, lucrările efectuate în astfel de cazuri, urmând a fi trimise de îndată
procurorului competent.
Astfel, aceasta procedură a fost legală deşi nu constituie percheziţie domiciliară.3
Procedura percheziţiei domiciliare poate fi dispusă în unul din următoarele cazuri:

1
M. Udroiu, Procedură penală.Parte generală, Editia a II-a rev. şi adăug., Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2015, p. 326.
2
M. Udroiu, A. Andone-Bontaş, G. Bodorongea, M. Bogdan Bulancea, Cod de procedură
penală:comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, p.466.
3
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen.,dec. nr. 5748/2004, www.scj.ro.
 - dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o
persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune
pentru care a fost începută urmărirea penală;
- dacă există presupunerea că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea
probelor cu privire la infracţiunea respectivă.4
Astfel, după ce se stabileşte dacă ne aflăm în unul din cele două cazuri, se va proceda la
emiterea mandatului de percheziţie care poate fi dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi în
cursul urmăriri penale la cererea procurorului sau de către instanţa de judecată în cursul judecăţii
din oficiu sau la cererea procurorului.5
Aşadar, nu se poate efectua percheziţia domiciliară dacă nu există un mandat emis în
acest sens. Avem ca şi exemplu cauza Varga contra României unde au fost încălcate dispoziţiile
art. 8 din Convenţie.
În speţă procurorul a decis să procedeze la percheziţia domiciliară şi a efectuat-o fără a
beneficia de un mandat, şi cu atât mai puţin de un mandat judiciar. Astfel, unicul document scris
ce preciza în mod succint scopul percheziţiei şi motivele ce l-au condus pe procuror să o
efectueze a fost procesul-verbal de percheziţie redactat la finalul vizitei la domiciliu.
La epoca faptelor procurorii dispuneau de puteri foarte ample, având mai ales
competenţa de a aprecia singuri oportunitatea, numărul, durata şi amploarea percheziţiilor şi
confiscărilor conform dreptului intern în vigoare la epoca faptelor respectiv Vechiul Cod de
procedură penală.
Curtea observă că a fost vorba de o atingere gravă a dreptului reclamanţilor la
respectarea domiciliului lor.
Pe de altă parte, dacă în absenţa mandatului judiciar prealabil percheziţia în cauză nu a
fost supusă nici unui control a priori, Curtea observă că la epoca faptelor primii doi reclamanţi
nu beneficiau nici de o cale de recurs efectivă pentru a determina controlul a posteriori, de către
un judecător, al legalităţii şi temeiului percheziţiei în cauză. Ca urmare, fiind efectuată în absenţa
unui mandat şi, după cum reiese din procesul-verbal, a martorilor asistenţi, percheziţia efectuată
de procuror nu a respectat garanţiile minime pe care dispoziţiile legale le impuneau autorităţilor
însărcinate cu ancheta penală şi nu a fost supusă nici controlului autorităţilor judiciare.
Ţinând seama de dispoziţiile legale lacunare de la vremea respectivă şi mai ales de
puterile foarte ample ale procurorului în materie, Curtea a considerat că reclamanţii nu s-au
bucurat de gradul minim de protecţie contra abuzului ce a existat, astfel fiind încălcat art. 8 din
Convenţie.6
În cursul urmăririi penale mandatul de percheziţie domiciliară este dispus de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa careia i-ar reveni competenţa să judece cauza la
cererea procurorului.
Astfel cererea procurorului trebuie să cuprindă urmatoarele :
- descrierea locului unde urmează să se efectueze percheziţia, precum şi a locurilor
învecinate dacă există suspiciuni rezonabile că probele, datele sau persoanele
căutate pot fi transferate în acele locuri;

4
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală în lumina noului cod de procedură penală, Ediţia a
II-a rev., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p.533.
5
E. Boţan, Drept procesual penal. Note de curs,Editura BURG, Sibiu, 2016, p.97.
6
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S. pen., hot. din 1 aprilie 2008 şi rămasă definitivă la 1 iulie
2008, www.jurisprudentaCEDO.com.
 - indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni sau cu privire la deţinerea obiectelor ori înscrisurilor ce
au legătură cu o infracţiune;
- indicarea infracţiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul unde se
solicită efectuarea percheziţiei se afla suspectul sau inculpatul ori pot fi descoperite
probe;
- numele, prenumele şi, dacă este necesar, descrierea acestuia despre care se bănuieşte
că s-ar afla în locul unde se doreşte efectuarea percheziţiei, precum şi indicarea
urmelor săvârşirii infracţiunii ori a alor obiecte despre care se presupune că există în
locul ce urmează a fi percheziţionat.7
După ce este întocmită această cerere, procurorul o înaintează împreună cu dosarul
cauzei judecătorului de drepturi şi libertăţi ce va soluţiona cererea în termen de 48 de ore, în
camera de consiliu fără a fi citate parţile, însă participarea procurorului fiind obligatorie.
În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi considera întemeiată cererea, prin
încheiere admite cererea şi emite de îndată mandatul de percheziţie domiciliară.
Însă atunci când judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevazute de Codul de procedură penală, acesta dispune prin încheiere respingerea
cererii, iar o altă cerere întemeiată pe aceleaşi motive ca cele din cererea respinsă se consideră
inadmisibilă, cu exceptia situaţiei în care au apărut ori s-au descoperit fapte şi împrejurări noi,
situaţie în care procurorul poate formula o nouă cerere de emitere a unui mandate de percheziţie
domiciliară.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronuntă, indiferent de soluţia
adoptată nu este supusă niciunei căi de atac.8

În cursul judecăţii competenţa de a autoriza efectuarea percheziţiei domiciliare revine

judecătorului ce face parte din completul la care a fost repartizată aleatoriu cauza.
Astfel, instanţa de judecată din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune
efectuarea percheziţiei în vederea punerii în executare a unui mandat de arestare preventivă,
precum şi atunci când există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită percheziţia există
probe ce au legătură cu infracţiunea.
Procedura urmată de instanta de judecată în vederea emiterii mandatului de percheziţie
este aceaşi ca şi cea urmată de judecătorul de drepturi şi libertaţi.9
Încheierea dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată şi
mandatul de percheziţie domiciliară care se emite în baza încheierii trebuie să cuprindă :
- denumirea instanţei;
- data, ora şi locul emiterii;
- numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţiei;
- perioada pentru care s-a emis mandatul, ce nu poate depăşi 15 zile;
- scopul pentru care a fost emis;
- descrierea locului unde urmează să se efectueze percheziţia sau, dacă este cazul şi a
locurilor învecinate;
- numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se
efectuează percheziţia, dacă este cunoscută;

7
Art. 158 alin (2) din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016.
8
T. Amza, Drept procesual penal, Universitatea Hyperion din Bucureşti, 2011, p. 82.
9
M. Udroiu, op.cit., p. 336.
 - numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află
în locul unde se efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a
altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi
percheziţionat;
- menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit doar o singura data;
- semnatura judecătorului şi ştampila instantei.10
În ceea ce priveşte modul de desfăşurare a pecheziţiei în faza de urmărire penală
percheziţia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însotit de lucrători
operatori dacă este cazul.
În faza de judecată percheziţia domiciliară poate fi efectuată de procuror prin trimiterea
mandatului acestuia de către instanta de judecată, însă percheziţia poate fi efectuată personal şi
de către instanţa de judecată numai cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului.11

Percheziţia domiciliară se poate efectua de către organele de urmărire penală între orele
06.00 şi 20.00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau percheziţiei ce urmează a se efectua într-un
loc public ce poate fi efectuată şi în timpul nopţii.
Percheziţiile începute între orele mai sus menţionate pot continua şi în timpul nopţii.12
Înainte de începerea percheziţiei, organul judiciar are obligaţia de a se legitima şi de a
înmâna o copie a mandatului de percheziţie persoanei la care se efectuează percheziţia,
reprezentantului acestuia ori unui membru de familie, iar în lipsă, oricarei alte persoane cu
capacitate deplină de exerciţiu şi, dacă este cazul custodelui, precum şi a solicita predarea de
bunavoie a persoanelor ori a obiectelor căutate. Dacă obiectele sau persoanele căutate sunt
predate, percheziţia nu se mai efectuează. Cu toate acestea dacă există suspiciuni că în spaţiul
privat se mai află şi alte probe ori bunuri ce au legătură cu infracţiunea se va putea decide ca în
continuare să se procedeze la efectuarea percheziţiei.13
Organul judiciar este obligat să se limiteze în a ridica numai obiectele şi înscrisurile care
au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală.14
Astfel, avem ca şi exemplu cauza Amarandei şi alţii contra României unde Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că a fost încalcat art. 8 din Convenţie printre altele.
Aşadar, reclamanţii s-au plans că au fost victimele unei imixtiuni arbitrale şi
disproporţionate în dreptul lor la respectarea vieţii private. Reclamanţii au susţinut că parchetul a
deviat obiectul mandatului de percheziţie emis de către judecător și că percheziția domiciliilor,
interpelarile în stradă, căutarea și ridicarea a numeroase obiecte personale, care nu aveau nimic
de-a face cu ancheta, au constituit imixtiuni grave în viața lor privată împotriva cărora nu au
beneficiat de garanții sau mijloace de apărare.Astfel, conform inventarului întocmit după
percheziție, o mare parte din obiectele ridicate nu aveau legătură cu datele informatice și nici
vreo legătură aparentă cu obiectul anchetei. Curtea a observat că anchetatorii au ridicat, printre
altele, cărți, fotografii, documente oficiale și acte de identitate, scrisori, bani, bijuterii, obiecte
decorative și articole de îmbrăcăminte. In plus, unele dintre lucrurile personale ale reclamanților
au fost transportate în cutii al căror conținut nu a fost inventariat.

10
Art. 158 alin (7) din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016.
11
M. Udroiu, A. Andone-Bontaş, G. Bodorongea, M.B. Bulancea, op.cit., p. 473, 474.
12
M. Damaschin, Drept processual penal. Parte generala I şi II, Editura Universităţii “Nicolae
Titulescu”, Bucureşti, 2013, p. 84.
13
T. Amza, op. cit., p. 84.
14
Art. 8 din CEDO 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale.
 De asemenea, Curtea a constatat că plângerea reclamanților cu privire la abuzul la care
au fost supuși de către parchet care ar fi deturnat cu bună știință obiectul mandatului de
percheziție, nu a primit un răspuns din partea instanțelor naționale. În plus, Curtea a observat că,
încercările reclamanților de a contesta în fața instanțelor naționale ridicarea bunurilor personale
și de a obține înapoierea lor s-au dovedit fără succes.
Astfel, Curtea a decis conform celor prezentate mai sus că atât percheziţia, cât şi
ridicarea de obiecte şi înscrisuri a fost efectuată fară respectarea art. 8 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului.15

De asemenea, avem ca exemplu şi cauza Andre şi alţii contra Franţei unde s-a efectuat
percheziţie domiciliară în sediile profesionale ale unor avocaţi în descoperirea de documente ce
atestau o frauda comisă de o societate clientă a acestui cabinet de avocatură. Astfel, datorită
redactării mandatul de percheziţie în termini vagi ce presupunea ridicarea de înscrisuri ce ar
atesta frauda comisa de societatea clientă a cabinetului de avocatură, funcţionarilor şi ofiterilor
de poliţie judiciară le-au fost extinse puterile ceea ce a creat o disproporţionalitate în raport cu
scopul urmărit.16
În cazul în care percheziţia se desfăşoară la cabinetul unui avocat, acesta nu poate
invoca respectarea secretului profesional ca şi impediment la efectuarea percheziţiei domiciliare
şi nici la ridicarea înscrisurilor din care rezultă comiterea unei infracţiuni.
De asemenea, înainte de a începe procedura efectuării perchetiţiei, organele de urmărire
penală înstiinţează persoana în cauză că la afectuarea percheziţiei poate participa şi un avocat,
caz în care percheziţia se amână până la sosirea acestuia, însa nu mai mult de două ore de la
momentul în care acest drept a fost comunicat. Totuşi perecheziţia poate începe şi înainte de
expirarea termenului de două ore dacă avocatul nu poate fi contactat sau în cazuri excepţionale
ce impun efectuarea percheziţia de urgentă.
Spre deosebire de Vechiul cod, Noul cod de proceduă penală prevede că la efectuarea
percheziţiei nu mai este, în principiu, necesară prezenţa martorilor asistenţi. Deopotrivă, prezenţa
unui martor asistent este necesară în cazul în care în spaţiul unde urmează a se efectua
percheziţia nu se află nicio persoană.
În efectuarea percheziţiei organul judiciar are dreptul să deschidă prin folosirea forţei
încăperile, spaţiile, mobilierul şi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele
infracţiunii sau persoanele căutate în cazul în care posesorul acestoa nu este prezent sau nu le
deschide de bunavoie.17
Astfel, organele judiciare care efectuează percheziţia pot folosi forţa în mod adecvat şi
proportional pentru a pătrunde într-un domiciliu în următoarele cazuri :
- dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţa armată sau alte tipuri de
violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor;
- în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun raspuns la solicitările organelor
judiciare de a patrunde în domiciuliu.18
Astfel, poate fi dat ca şi exemplu Decizia nr. 2031/2003 data de secţia penală a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie care face trimitere la un proces-verbal de percheziție domiciliară din
care rezultă că deşi lucrătorii de poliție și-au declinat calitatea, fiind în posesia autorizației de

15
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S.pen., hot. din 26 aprilie 2016, www.juridice.ro.
16
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S. pen., hot. din 24 iulie 2008, www.jurisprudenţăCEDO.com.
17
M. Udroiu, op. cit., p. 338, 339.
18
Art. 159 alin. (17) din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016.
percheziție, inculpata a refuzat să deschidă ușa fapt ce a determinat spargerea uşii de acces a
locuinţei pentru a putea intra în apartamentul unde urma să se efectueze percheziţia. În acest caz
nu se poate reţine un comportament abuziv din partea organelor de urmărire penală, deoarece
refuzul inculpatei a condus la folosirea forţei.19

Există cazuri excepţionale când percheziţia poate începe şi fară înmanarea mandatului
de percheziţie, fară solicitarea prealabilă de predare a persoanelor sau a obiectelor, precum şi fară
informarea prealabilă privind solicitarea unui avocat, în urmatoarele cazuri :
- când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză;
- dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află
o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;
- daca există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage de la procedură.20
Pe parcursul percheziţiei domiciliare atât locul unde se desfăşoara pecheziţia, cât şi
obiectele sau persoanele pot fi fotografiate ori înregistrate audio-video.
După ce au fost identificate obiectele sau înscrisurile, acestea se prezintă persoanei de la
care sunt ridicare şi persoanelor prezente spre a fi recunoascute şi a fi însemnate de aceştia spre
neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează. Obiectele ce nu pot fi însemnate, etichetate
sau sigilate se vor împacheta sau închide pe cât este posibil împreună şi ulterior l-i se vor aplica
sigilii, iar obiectele ce nu pot fi ridicate se vor lăsa spre pastrare persoanei la care se află sau unui
custode. În cazul obiectelor ce nu pot fi ridicare, organul de urmărire penală înstiintează persoana
căreia îi răman obiectele spre pastrare că are obligaţia de a le pastra şi conserva şi de a le pune la
dispoziţia lor atunci când le cer.
În cazul probelor pentru analiză, acestea se iau în dublu şi se sigilează. Astfel, una dintre
probe se lasă celui de la care se ridica sau în lipsa acestuia unui reprezentant al acestuia. Există şi
o excepţie în care probele ridicate nu se lasă celui de la care se ridică, dacă deţinerea acestora
este ilegală sau dacă predarea acestora este incompatibilă cu scopul investigaţiei ori nu este
posibilă.21

În urma efectuării percheziţiei se încheie un proces-verbal ce trebuie să conţină

următoarele menţiuni :
- numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
- numărul şi data mandatului de percheziţie;
- locul unde este încheiat;
- data şi ora la care a început şi data la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu
menţionarea oricărei întreruperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor care au fost prezente la
efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora;
- efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul
de a contacta un avocat care să participe la percheziţie;
- descrierea amănunţită a locului şi conditiilor în care înscrisurile, obiectele sau
urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor

19
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 2031/2003, www.scj.ro.
20
Art. 159 alin. (14) din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016.
21
M. Udroiu, op. cit., p.340.
 amănunţită, pentru a putea fi recunoscute. Menţiuni cu privire la locul şi condiţiile
în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
- obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei,
precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audio-video sau fotografiile
efectuate;
- menţiuni despre obiectele care au fost ridicare, dar au fost lăsate în păstrare;
- menţiunile prevăzute de lege în cazurile speciale.
Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie, de
persoana la care s-a făcut percheziţia, de avocatul acesteia dacă a fost prezent, precum şi de
persoanele care au fost prezente la efectuarea percheziţiei. Dacă una dintre persoane refuză să
semneze sau nu poate se va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal, precum şi despre
motivele imposibilităţii sau refuzului.
Astfel, o copie după procesul-verbal se va lăsa celui unde a fost efectuată percheziţia,
sau în lipsa acestuia unui reprezentant, unui membru de familie ori unei persoane care are
capacitate deplină de exerciţiu şi cunoaşte persoana în cauză, ori unui custode.22
De asemenea, în cazul în care au fost efecuate înregistrări audio-video sau au fost
efecuate fotografii ale obiectelor, persoanelor ori locului percheziţionat, acestea vor fi anexate la
procesul-verbal şi vor reprezenta parte integrantă din acesta.23

Pentru obiectele şi înscrisurile ce au fost reţinute, legea prevede anumite măsuri ce

trebuie luate cu privire la acestea. Astfel, în funcţie de natura lor acestea pot fi ataşate la dosar
sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârşirii infracţiunii sunt ridicate şi conservate. În cazul
obiectelor, înscrisurilor ori urmelor ridicate ce nu au fost ataşate la dosar, acestea vor fi
fotografiate, iar fotografiile vizate de organul de urmărire penală se ataşează la dosar.
În cazul obiectelor ce nu au legătură cu cauza, acestea vor fi restituite însă cu excepţia
celor ce sunt supuse confiscării. Aşadar organul de urmărire penală sau instanţa de judecată
înştiinţează persoana căreia îi aparţin să le păstreze până la soluţionarea cauzei.
Astfel, mijloacele materiale de probă se pastrează până la soluţionarea definitivă a
cauzei.24
Codul de procedură penală stipulează în cazul percheziţiilor domiciliare efectuate la o
autoritate publică, o instituşie publică sau la alte persoane juridice de drept public anumite
particularităţi ca :
- organul judiciar se legitimează şi înmânează o copie a mandatului de percheziţie
reprezentantului autorităţii, instituţiei sau persoanei juridice de drept public;
- percheziţia se efectuează în prezenţa reprezentantului autorităţii, instituţiei sau
persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de
exerciţiu;
- o copie de pe procesul-verbal de percheziţie se lasa reprezentantului autorităţii,
instituţiei sau persoanei juridice de drept public.25

22
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 541, 542.
23
M. Udroiu, A. Andone-Bontaş, G. Bodorongea, M.B. Bulancea, op.cit., p. 478.
24
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 542, 543.
25
Art. 164 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016.
 Bibliografie

Cursuri, tratate, monografii

T. Amza, Drept procesual penal, Universitatea Hyperion din Bucureşti, 2011

E. Boţan, Drept procesual penal. Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2016

M. Damaschin, Drept processual penal. Parte generala I şi II, Editura Universităţii “Nicolae Titulescu”, Bucureşti,
2013

I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală în lumina noului cod de procedură penală, Ediţia a II-a rev.,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015

M. Udroiu, A. Andone-Bontaş, G. Bodorongea, M. Bogdan Bulancea, Cod de procedură penală:comentariu pe

articole, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015

M. Udroiu, Procedură penală.Parte generală, Editia a II-a rev. şi adăug., Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015

Legislaţie

Conventia Europeană a Drepturilor Omului

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Constituţia României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

Noul Cod de procedură penală, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2016

Jurisprudenţă

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S. pen., hot. din 1 aprilie 2008 şi rămasă definitivă la 1 iulie 2008,
www.jurisprudentaCEDO.com

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S. pen., hot. din 24 iulie 2008, www.jurisprudenţăCEDO.com.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, S. pen., hot. din 26 aprilie 2016, www.juridice.ro.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 2031/2003, www.scj.ro

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 5748/2004, www.scj.ro.

Site-uri de internet

www.jurisprudentăCEDO.com

www.scj.ro

www.juridice.ro