Sunteți pe pagina 1din 5

123456

Schimbările climatice și poluarea mediului înconjurator


13.10.2015 Ecologie si sustenabilitate

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Schimbările climatice au devenit o actualitate: zilele calde din timpul iernii sunt tot mai multe, s-a
modificat regimul precipitaţiilor, secetele şi inundaţiile sunt tot mai dese, ghețarii și zăpada se topesc, iar
nivelul mediu global al mărilor crește. Toate aceste fenomene au existat anterior, dar nu au avut o formă
atât de agresivă. Însa, niciodată concentraţia de CO 2 din atmosferă nu a fost aşa de ridicată, creşterea
accelerată fiind observată încă din anii 1960. Aceasta este principala caracteristică a climatului din
ultimele decenii.

Problema modificărilor antropice ale climatului este mai degrabă datorată modificărilor considerabile ale
compoziţiei chimice şi fizice a atmosferei decât creşterii temperaturii. Potrivit publicației National
Geographic, în urma activităţilor social-economice, omenirea poluează anual atmosfera cu 36 de miliarde
de tone de dioxid de carbon, asta pe lângă praf şi funingine, care contribuie la creşterea concentraţiei de
CO2, metan şi alte gaze cu efect de seră (oxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorură
de sulf).
Razele solare care pătrund prin atmosferă sunt în mare parte absorbite de suprafaţa pământului,
transformându-se în energie termică, iar o parte sunt retrimise în spaţiu sub formă de radiaţii infraroşii cu
lungimi de undă mai mare. O parte a acestei radiaţii este la rândul său absorbită şi reflectată de
moleculele de gaze cu efect de seră din atmosferă, întucât gazele cu efect de seră, spre deosibire de alte
elemente ale atmosferei, absorb radiaţia infraroşie. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare conţinutul de
dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră din atmosferă, cu atât mai multe raze solare sunt reflectate
de atmosfera şi absorbite de pământ, ceea ce antrenează o ridicare a temperaturilor medii la suprafaţa
Pământului. Acest efect provoacă mari dezechilibre climatice, cauzând diverse procese adverse, inclusiv
răspândirea bolilor, dezastre naturale, pierderea biodiversităţii, incendii forestiere şi multe altele. Conform
Agenției Europene de Mediu, în zilele noastre, aproape tot ce se produce şi se consumă presupune
emisii de gaze cu efect de seră, responsabile pentru încălzirea globală, întrucât oamenii (pe scara
planetară) folosesc foarte puţină energie regenerabilă. Ei consideră că principalele surse de gaze cu
efect de seră sunt:

 arderea combustibililor fosili (a cărbunilor, țițeiului și a gazelor naturale) în producerea energiei,


transporturilor, industriei și în gospodării;
 agricultura și schimbările în utilizarea terenurilor cum ar fi defrișările;
 depozitarea deșeurilor menajere;
 folosirea gazelor industriale fluorurate.
Emisiile de gaze cu efect de seră au loc în fiecare etapă din ciclul de viaţă al unui produs. Emisiile
provenite din transporturi variază în funcţie de distanţă şi de tipul de vehicul. De exemplu, emisiile
provenite din transportul aerian a unei cantităţi de o tonă de marfă pe o distanţa de 100 km, în urma
zborurilor pe distanţe scurte (de mai puţin de 5000 km) se emit 330 kg de dioxid de carbon, iar din
transportul aerian a aceleaşi greutăţi de marfă pe distanţe mari (mai mult de 8000 km) provin emisii de
117 kg. Acelaşi transport la 100 km pe calea ferată „ne va costa” doar 2.3 kg de CO2. Eliminarea
deşeurilor de asemenea contribuie la degajarea gazelor cu efect de seră.
Din fermentarea deşeurilor organice de la gropile de gunoi se obține metan (3,6% din emisiile de gaz
metan la nivel global provin din deşeuri şi ape uzate). Este un fapt bine cunoscut că, în urma incinerării
deşeurilor se eliberează în atmosferă dioxid de carbon, însă puțini știu în ce cantități. Spre exemplu, din
incinerarea unei tone de deşeuri de hârtie se degajă 1470 kg de CO2. Potenţialul de încălzire globală
(coeficientul se referă la capacitatea diferitelor gaze de a contribui la încalzirea globală, se foloseşte
pentru evaluarea impactului fiecăruia dintre gaze cu efect de seră asupra atmosferei şi a climei în viitorul
apropiat şi pe termen lung) a metanului e de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon.

POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR


Poluarea atmosferei dăunează atât mediului înconjurător, cât și sănătății umane. De-a lungul istoriei
oamenii au încercat să-şi protejeze habitatele de deşeurile generate din activităţile cotidiene. Cantitatea
de deşeuri pe cap de locuitor la nivel planetar creşte anual aproximativ cu 4-6%. Cu toate acestea,
acumularea gunoiului în afara casei și a gospodăriilor nu îl salvează pe om de efectele negative ale
deşeurilor. Substanţele nocive poluează apa, aerul şi solul. Prin incinerarea unei tone de Deşeuri
menajere solide (DMS) se elimină în atmosferă aproximativ 300-500 m3 de gaze arse, din care până la
14,8% sunt poluanţi gazoşi precum dioxid de carbon şi diverşi compuşi toxici: dioxine, furani, oxizi de sulf,
oxizi de azot, cianuri, formaldehidă, clorura şi acid fluorhidric, oxizi de azot, oxizi de carbon, hidrocarburi
(inclusiv hidrocarburi aromatice toxice), metale grele – zinc, cupru, staniu, crom, mercur, plumb şi
cadmiu. O altă cauză a situației actuale este gunoiul care se autoaprinde, în perioada de vară.

De ani buni, multe organizații, precum și oamenii de știință, bat alarma referitor la procesul de poluare.
Hans Bruyninckx, care este Director executiv al Agenției Europene de Mediu spunea: „Poluarea este
dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme. O mare parte a populației nu locuiește într-un
mediu sănătos, potrivit standardelor actuale. Pentru a urma o cale sustenabilă, […] va trebui să dăm
dovadă de ambiție”.

Deșeurile care sunt depozitate în gropile de gunoi, reprezintă niște „bombe lente cu ceas”. Deoarece, în
urma proceselor biochimice diferiţi compuşi organici şi anorganici din depozitele de gunoaie se dizolvă în
apă şi formează un lichid extrem de toxic, care se numeşte levigat. Prin intermediul ploilor şi în lipsa unui
strat izolator, levigatul generat de depozitele de deşeuri se infiltrează în sol şi poluează apa pânzelor
freatice, făcând-o dăunătoare sănătăţii. Tocmai această apă freatică de mică adâncime ajunge din nou la
suprafaţă sub forma izvoarelor, din care ne place să bem. Levigatul, de obicei, se caracterizează printr-un
conţinut ridicat de metale grele, amoniac, substanţe organice toxice şi agenţi patogeni. Conform
aprecierilor globale, făcute de cercetătorii Centrului Internaţional pentru soluri (Olanda), în urma
activităţilor antropice şi tecnogene deja a fost degradată peste 15% din suprafaţa terestră, din care 5% nu
mai pot fi utilizate din cauza distrugerii, poluării excesive cu substanţe chimice şi pierderii fertilităţii solului
(terenurile ocupate de depozitele de deşeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi
utilizate în scopuri agricole). ONU a estimat că la nivel mondial, degradarea solului este cauzată în primul
rând de pășunatul excesiv (35%), activități agricole în proporție de 28%, defrișările au un randament de
30 la sută, exploatarea excesivă a terenurilor pentru producerea lemnului de foc (7%) și industrializarea
cu 4%.

Înainte de anii ’90 situaţia privind tratarea deşeurilor în majoritatea ţărilor a fost asemănătoare cu ceea
din Rusia de azi, şi anume deşeurile se depozitau în rampe de gunoi. Însă la sfârşitul secolului trecut,
guvernele unor ţări, preocupate de creşterea avansată a volumului de deşeurilor şi impactul nociv al
acestora, au început să elaboreze şi să implementeze programe de management modern al deşeurilor,
pentru a reduce poluarea mediului. Poluarea mediului cu diverse substanţe toxice şi periculoase
dăunează grav sănătăţii umane şi creşte mortalitatea. Au fost publicate mai multe studii cu privire la
impactul nociv al depozitelor de deşeuri şi anumitor substanţe asupra mediului şi a sănătăţii umane.

 SISTEMUL NERVOS CENTRAL Cele mai nocive: plumb, mercur, beriliu, arsenic, cadmiu, brom.
 SISTEMUL DIGESTIV Cele mai nocive: plumb, cadmiu, clorură de vinil.
 SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI ENDOCRIN Cele mai nocive: plumb, brom.
 SISTEMUL RESPIRATOR Cele mai nocive: mercur, arsenic, crom hexavalent, cadmiu.
 SÂNGE Cele mai nocive: plumb, mercur.
 SISTEMUL OSOS Cel mai nociv este cadmiu.