Proiect U.T.E.C.

P:
Secara de toamna

Prof. Indrumator
S.l .dr.ing Marcu Silviu

Student:
Olteanu Sinziana-Liliana
Grupa745

2019

1
 Cuprins
A. Date proiect.............................................................................................................
B. Introducere...........................................................................................................
C. Studiul soluțiilor similare de surse mobile de energie.............................................
D. Studiul soluțiilor similare a utilajelor.......................................................................
E. Otimizarea agregatului de arat.................................................................................
F. Optimizarea lucrărilor..............................................................................................
G. Metode de deplasare a agregatului...........................................................................
H. Exploatarea agregatului............................................................................................
I. Tehnologii ecologice de cultivare a plantelor..........................................................
J. Concluzii..................................................................................................................
K. Bibliografie..............................................................................................................

2
 Să se optimizeze agregatul folosit la efectuarea lucrărilor de arat utilizat într-o fermă
pentru cultivarea ecologică a plantelor pentru o suprafață de 216 ha cultivată cu secara de
toamnă.
A. Date proietct
Planta Secara de toamna
Adâncimea de lucru a = 20 cm
Rezistența specifică a solului la arat k = 0,55 daN/cm2
Suprafața terenului 216 ha
Forma suprafeței terenului 1200/1800

B. Introducere
Cultivarea secarei are o importanță deosebită pentru agricultura din România, această
cultură fiind a doua cereală panificabilă după grâu. Secara este importantă în cultură în
primul rând pentru faptul că poate valorifica solurile mai puțin favorabile culturii de grâu
așa cum sunt cele nisipoase, acide sau cele poziționate în climat mai rece și umed. În ceea ce
privește întrebuințările secarei, acestea sunt multiple, de la panificație și până la la furajarea
animalelor.
Cantitatea de producţiede boabe de secară la nivel mondial este de aproape 17 milioane
tone, din care în Germania 4,7 milioane tone, în Rusia şi în Polonia câte 3,4 milioane tone.
Aceste trei ţări însumează 68% din producţia de secară a lumii. În anul 2015, la nivelul
întregii țări s-au cultivat 9.579 hectare de secară, iar producția medie înregistrată a fost de
2.532 kg/ha, în creștere cu 5,37% față de anul anterior

1. Plante premergătoare pentru cultura de secara

Secara este o plantă puţin pretenţioasă faţă de sol şi planta premergătoare. Ea are un sistem radicular bine
dezvoltat şi cu putere mare de absorbţie.Cu toate acestea, premergătoarele cele mai bune pentru secară, în
diferite zone de cultură sunt: pe soluri nisipoase leguminoasele, porumbul timpuriu şi pepenii verzi, pe
soluri cernoziomoide (din nordul ţării) borceagul, inul pentru fibre şi cerealele; pentru solurile acide sărace
(podzoluri şi brune podzolite) cartofii timpurii, iar pentru solurile din zona de stepă borceagul de toamnă,
rapiţa, floarea-soarelui şi porumbul timpuriu.

Secara, la rândul ei, este o bună premergătoare pentru toate plantele din zona ei de cultură, deoarece
eliberează terenul devreme, lasă solul curat de buruieni şi permite executarea lucrărilor solului la timp şi de
bună calitate.

2. Cultivarea secarei

Secara valorifică bine terenurile sărace, fiind puţin pretenţioasă faţă de sol, datorită sistemului
radicular profund şi a capacităţii mari de absorbţie. Ea reuşeşte pe solurile unde grâul nu dă rezultate, cum
3
sunt solurile acide (podzoluri) şi solurile nisipoase, uşor pietroase şi cele moderat alcaline. Desigur,
rezultate mai bune se obţin pe soluri fertile, însă acolo este locul grâului.

Pregătirea terenului pentru secara de toamnă se face ca şi pentru grâul de toamnă. Trebuie, însă ca patul
germinativ să fie bine tasat şi mărunţit, deoarece secara formează nodul de înfrăţire mai la suprafaţă şi, deci
pericolul dezgolirii lui prin tasarea solului „înfoiat” (datorită ploilor şi zăpezii) este mai mare decât la grâu.
Specialiștii recomandă efectuarea lucrării de arătură cu cel puţin o lună înaintea semănatului iar pregătirea
patului germinativ cu câteva zile înaintea semănatului.

3. Zonele favorabile pentru cultura de secara

În funcţie de cerinţele faţă de factorii climatici, secara poate fi cultivată în ţara noastră în zonele
subcarpatice cu climat umed şi răcoros, în depresiunile intramontane şi microzonele cu soluri
podzolice din Transilvania şi nord-vestul Moldovei.

4. Fertilizarea culturii de secara

Secara formează un sistem radicular bine dezvoltat şi cu o mare capacitate de solubilizare a
compuşilor greu solubili din sol. Volumul mare al sistemului radicular şi capacitatea ridicată
de solvire şi absorbţie a acestuia, explică cerinţele reduse ale secarei faţă de sol.

Consumul de elemente nutritive pentru 1000 kg boabe şi paiele aferente este de 20-30 kg azot,
10-15 kg fosfor şi 20-30 kg potasiu. Deşi capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive este
mare, prin faptul că secara se cultivă pe soluri sărace, reacţionează bine la îngrăşăminte. Se
recomandă aplicarea a 50-60 kg/ha azot, în primăvară la pornirea în vegetaţie, 50-70 kg/ha
fosfor şi 40-50 kg/ha potasiu, toamna sub arătură.

Secara reacționează foarte bine și la aplicarea îngrășămintelor naturale, astfel că în zonele

umede şi pe solurile cu fertilitate redusă, se recomandă aplicarea în toamnă, sub aratură, a 20-
30 t/ha gunoi de grajd.

5. Lucrări de calitate la pregătirea patului germinativ pentru ograul de toamna

Uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă, care contribuie direct la
mărimea şi calitatea producţiei.
Lucrările agrotehnice de pregătire a patului germinativ sunt asemănătoare cu cele ale
grâului, atenţie mai mare acordându-se gradului de mărunţire a solului deoarece secara se
seamănă cu 1-2 cm mai superficial decât grâul, iar nodul de înfrăţire se formează mai aproape
de suprafaţa solului.

Arătura se va executa cu cel puţin o lună înaintea semănatului, iar pregătirea patului
germinativ cu câteva zile înaintea semănatului.

4
 6. Densitatea de semănare a secarei

Cantitatea de sămânţă la hectar este în funcţie de densitatea stabilită, de MMB şi valoare culturală, fiind
cuprinsă între 160-200 kg/ha. La secara poliploidă (MMB de circa 50 g) cantitatea de sămânţă este mai
mare. Cantitatea de sămânţă se măreşte cu 10-15%, în cazul în care secara se seamănă mai târziu sau într-
un pat germinativ mai puţin corespunzător.
Sămînţa de secara folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate:
puritatea de 98 %, germinaţia de 92% şi lipsa scleroţilor de Claviceps purpurea. Înainte de semănat sămânţa
se tratează cu Vitavax 200 FF (300ml / 100 kg seminţe).

7. Tavălugitul se face imediat după semănatul graului

Tăvălugitul după semănat se realizează mai ales în toamnele secetoase cu tăvălugul

inelat. Tăvălugitul după semănat poate constitui o lucrare favorabilă răsăririi numai când solul
din jurul seminţelor nu este prea uscat.
Cerealele de toamnă însămânțate într-un teren prea afânat, în urma fenomenului de îngheț-
dezgheț, rămân cu rădăcinile afară din sol (descălțarea cerealelor) și este necesară lucrarea de
tăvălugit pentru a repune rădăcinile în contact cu solul.
Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare cu cele aplicate la grâul de toamnă, fiind executate după
aceeaşi tehnică şi cu aceleaşi mijloace. Deşi secara este o plantă cu bună rezistenţă la iernare, se impune un
control permanent al semănăturilor pe timpul iernii, deoarece cultivându-se în zone submontane şi stând
mai mult timp sub zăpadă, plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de zăpadă şi autoconsumului, mai
ales dacă plantele au intrat în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată. De asemenea, la secară, nodul de
înfrăţire fiind mai la suprafaţă, plantele sunt mai expuse dezrădăcinării. Primăvara devreme pe terenurile cu
plante dezrădăcinate (descălţate), se efectuează o uşoară tăvălugire cu tăvălug neted.

În condiţiile solurilor nisipoase irigate, se aplică o udare de răsărire, toamna, de 300-400 m³/ha, iar
in timpul vegetaţiei 1-2 udări, în perioada alungirii paiului – înspicare.

8. Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor din cultura de secara

Pentru combaterea bolilor foliare între care făinarea şi sfâşierea frunzelor, se folosesc
fungicide aplicate în două faze primul tratament la apariția atacului, iar al doilea în faza de
burduf înspicare. Principalele boli ale orzului sunt: făinarea – Erysiphe graminis, rugina –
Puccinia graminis, fuzarioză – Fusarium graminearum.
Primul tratament trebuie să se realizeze la înfrăţire, el limitează o serie de boli cum ar
fi: ruginia, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament recomandat este să se realizeze în
faza de burduf şi limitează atacul de făinare, rugină, septerioză, iar al treilea tratament la
apariţia spicului şi prin acest tratament se combat bolile spicului (fuzarioza şi înnegrirea). În
soluţia tratamentelor 2 şi 3 se adaugă si un insecticid.

5
 9. Recoltarea secarei
Recoltarea se face cu combina, când umiditatea boabelor este de 14%. Dacă umiditatea
depăşeşte 15%, sămânţa se va usca la soare sau în uscătoare, pentru a putea fi păstrată în
condiţii bune. Tehnica de recoltare este cea prezentată la grâu, cu unele
particularităţi.Deoarece secara înfrăţeşte, practic, toamna, ritmul de creştere, primăvara, fiind
mai rapid la toţi fraţii, ea ajunge cu 5-7 zile mai repede la maturitate, decât grâul. Boabele fiind
mai puţin prinse în palee, pericolul de scuturare este mai mare decât la grâu. Secara se
recoltează cu combina la sfârşitul coacerii în pârgă. Secara având talia mai mare decât grâul,
pentru a nu înfunda combina, miriştea se taie mai sus (luând circa 80-100 cm din lungimea
plantelor), iar în unele situaţii lăţimea brazdei trebuie să fie mai mică.

Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primăvara devreme, se recoltează la înalţimea de

30-50 cm, când se foloseşte prin administrarea la iesle, sau se păşunează la înălţimea de 20-25
cm. Perioada de referinţă este de 15-20 zile, până la sfârşitul fazei de burduf.

Producţia de boabe este mai mică decât la grâu, atât pe plan mondial, cât şi la noi în ţară,
aceasta şi din cauza cultivării secarei în condiţii pedoclimatice mai vitrege decât grâul de
toamnă.

Potenţialul de producţie al actualelor soiuri de secară este cuprins între 3.000-5.000 kg/ha
boabe, iar cele folosite ca furaj verde, între 25-35 t/ha masă verde.

C. Studiul soluțiilor similare de surse mobile de energie

Tractorul – se compune din următoare părți principale:

OR
 Motorul
 Transimisia
 Sistemul de rulare
 Mecanisme de lucru
 Șasiul
 Caroseria
Transmisia la un tractor cuprinde totalitatea organelor și subansamblurilor cu ajutorul
cărora se transmite puterea de la motor la roțile motoare, șenile sau la priza de putere.
Modificarea vitezei de deplasare și a forței de tracțiune corespunde lucrării ce trebuie
executată.

6
Transmisia 4x2

Fig. 1 Transmisia tractorului 4x2

M – motor
A – ambreiaj
Ac – amplificator de cuplu
Ai – angrenaj intermediar
CV – cutie de viteze
AP – angrenaj principal
D – diferential
AF – angrenaj final
OR – organe de rulare
PP – priza de putere (independentă „i”, dependentă „d”, sincron „s”)

Transmisia 4x4

Fig.2 Transmisia tractorului 4x4

CD – cutie de distribuție
APs – angrenaj principal spate
Ds - diferețial spate
R – reductor
Tc – transmisie cardanică
7
 APf – angrenaj principal față
Dc – diferențial central
Șenile

Fig. 3 Transmisia tractorului cu șenile

MD – mecanism de direcție
Acesta poate fi un diferențial simplu, dublu, variantă a mecanisului de direcție cu
ambreiaje laterale; mecanism diferențial și ambreiaj lateral; mecanism de direcție cu sisteme
planetare.
Ambreiajul
Cuplează progresiv motorul în funțiune cu transmisia vehiculului aflat pe loc.

Decuplează motorul de transmisie la schimbarea etajului cutiei de viteze, la frânare

energică sau în cazul staționării cu motorul în funcțiune.
Asigură decuplajul de siguranță pentru protejarea transmisiei împotriva
supraîncărcărilor ce pot apărea în timpul exploatării.
Tipuri de ambreiaje: ambreiaje cu frecare, ambreiaje hidrodinamice, ambreiaje mixte,
ambreiaje electromagnetice.

Cuplarea la tractor a utilajelor

Utilajele se cuplează la tractor cu ajutorul dispozitivelor de cuplare. Acestea pot
cumpla la tractor unul sau mai multe utilaje cu scopul utilizării în întregime a puterii de
acționare și tracțiune a acestuia.
Se utilizează mai multe tipuri de dispozitive de cuplare la tractor a mai multor utilaje:
 oblice tractate pentru 2 utilaje tractate;
 drepte tractate pentru 25 utilaje;
 purtate pentru 2-3 utilaje;
 semipurtate pentru 25 utilaje.
Legătura dintre utilaj și motor sau dintr tractor și dispozitivul de cuplare a mai multor
utilaje se poate realiza prin unul sau mai multe sisteme.
Triunghi de tracțiune rigid sau perpendicular – leagă cadrul utilajului sau dispozitivul
de cuplare al utilajului la bara de tracșiune a tractorului.
Mecanism de suspendare – cu prinderea utilajului sau a dispozitivului acestuia de
cuplare la tractor în 3 puncte. Acesta este format din:
 2 tiranți laterali;
 1 tirant central cu șurub;
 2 tiranți verticali cu șurub;
 1 cilindru hiraulic de forță legat la instalația hidraulică.

8
 Fig.4 Mecanism de suspendare cu prindere în 3 puncte
1 – tiranți laterali, 2 – tirant central, 3 – tiranți verticali, 4 - șurub pentru reglare lungimii, 5
– brațele tiranților verticali, 6 - CH, 7 – utilaj cuplat în 3 puncte ( I, II, III)

Fixarea rigidă a utilajului pe tractor – sistemele si dipozitivele de cuplare a utilajului la

tractor trebuie să permită ridicarea și coborărea din poziția de lucru în poziția de transport și
stabilitatea agregatului format.

Pentru a se evita deteriorare în transport a utilajelor suspendate, trebuie să li se asigure

o lumică de transport (a) de minim 200mm și o stabilitate în plan vertical ().
= ≤ 0,4
Gm – masa utilajului
am – distanța de centrul de masă al utilajului la axa roților din spate Gt
– masa tractorului
at – distanța de la centrul de masă la axa roților din spate

Masa mașinilor suspendate < 0,5 din capacitatea de ridicare a mecanismului (1200 –
1500 daN pentru tractoare de 30 – 60 kW).
Pentru a se asigura stabilitatea agregatului în plan orizontal la cuplarea utiliajului la
tractor, trebuie ca direcția forței de rezistență la înaintare a acestuia să corespundă cu direcția
axei de simetrie a tractorului.
Regulatorul automat de turație – pentru a se asigura funcționarea stabilă a M.A.C. de
la tractor, sub acțiunea necesarului de putere diferit în spațiu și timp solicitat de utilaje, acesta
este echipat cu un regulator automat de turație care modifică masa de combustibil injectată în
cilindru în funție de variația momentului rezistent.

9
 Fig. 5 Schema regulatorului automat de turație în variantă mecanică (MAC)
1 – arbore; 2 – piesă suport; 3 – punct de articulație; 4 – mase montete excentric; 5 –
împingător; 6 – rulment axial; 7 – bară de comparație; 8 –bieletă; 9 – cremalieră pompă
injecție; 10 – arc; 11 – sistem de pârghii; 12 – limitator; 13- arc.

Traductorul de turție – este de tip centrifugal format din masele (4) montate excentric
și articulate în (3) de piesa (2) solidară cu arborele (1) care se rotește cu o turație
proporțională cu ωe a motorului.
Forțele centrifuge (Fcf) – creează în împigătorul (5) prin intermediul rulmentului axial
(6) forța de ieșire a traductorului Ft care este aplicat pe bara de comparație (7), articulată în
punctul (8).
Bara de compație (7) este cuplată la partea superioară (Ao) prin bieleta (8) la
cremaliera (9) de comandă a pompei de injecție cu care se modifică doza de combustibil
injectat în cilindru în funcție de solicitarea de la un moment dat (variabil) din partea utilajului.
Reglajul de forțta de pozitție – tractoarele moderne au mecanisme de suspendare acționate
de instalații hidrostatice prevăzute cu dispozitive de reglare automată a parametrilor
de lucru a-i mașinilor agricole.
În funție de parametrii reglați, sistemul automat poate fi: de poziție, de forță si
combinat.
Reglajul de poziție – permite menținerea automată a poziției echipamentului la o
anumită adâncime de lucru indiferent de valoarea forțelor de tracțiune. Sistemul dă rezultate
bune la deplasarea agregatului pe terenuri drepte și pentru mașini care necesită forțe detracțiune
nu prea mari (mașini de semănat, mașini de întreținere a culturii).
În cazul solurilor cu denivelări, adâncimea de lucru a mașinilor nu se păstrează
constantă datorită oscilațiilor pronunțate ale tractorului.
Reglajul de forțta – asigură menținerea constantă a forței de tracțiune la mașinile de
preclurare a solurilor (plug, cultivator) și permite încărcare optimă a motorului.
Folosirea reglajului pe soluri determină variații în adâncimea de lucru. Ca și în cazul
reglajului de poziție, nu sunt necesare roți de copiere a terenului la mașinile agricole ceea ce
face ca o parte din greutatea lor și a reacției normale a solului să măreasca greutatea aderentă
10
prin încărcarea roților motoare ale tractorului.
Reglajul combinat (mixt) – realizează atât reglajul de poziție cât și cel de forță
cumulând avantajul celor două sisteme și elimină dezavantajele fiecărui siste în parte. Cele
două tipuri de reglaje pot fi facute și separat prin alegerea cu ajutorul unei mante de slectare.

Fig. 6 Reglaj combinat

1 – manetă de programare; 2 – manetă de selectare; 3 – traductor de forță; 4 – tirant
central; 5 – traductor de poziție; 6 – braț de ridicare; 7 – echipament de lucru; 8 – brațele
latera ale mecanismului de suspendare; 9 – cilindru hidraulic; 10 – tijă centrală; 11 – bară de
culisare; 12 – tijă; 13 – bară de comparație; 14 – distribuitor hidraulic; 15 – tijă de legătură;

Mod de funționare:
La reglajul de forță, înainte de începerea lucrului se trece maneta de selectare (2) în
poziția de reglare de forță (F). Prin aceată extremitate (B) a tijei (12) ajunge în punctul (F) de
pe bara de culisare (11), acționeaza maneta de programare (1) și se introduce în sistem
mărimea precisp, respectiv forța de tracțiune.
Orice modificare a forței de tracțiune (F), forță de valoare reglată inițial, duce la
modificarea forței de compresiune în tirantul central (4) care va determina comprimarea
suplimentară sau destinderea traductorului de forță (3) care la rândul său va acționa prin
intermediul mecanismului cu tijă și bare asupra distribuitorului (14).
Distribuitorul (14) comandă ridicarea sau coborârea mașinii până în momentul când
foța de tracțiune devine egală cu cea inițială.
Pentru exemplificare se consideră cazul când forța de tracțiune (F) crește; în acest caz de la
echipamentul de lucru (7), prin intermediul tirantului central (4) se transmite o forță de
compresiune suplimentară către traductorul de fortă (3) care determină deplasarea punctului
(F) de la bara de culisare (11) respectiv rotirea acestei în sens antiorar în jurul punctului (P).
Punctul (B) al tijei (12) fiind în punctul (F) se deplasează împreună cu acesta,
transmințând mișcarea punctului (A) de pe bara de comparație (13) care se va roti în sens orar în
jurul punctului (C), aducând distribuitorul (14) în poziția de ridicare.
Distribuitorul (14) comandă ridicarea mașinii de lucru până în momentul când forța de
tracțiune devine egală cu cea prescrisă. Faptul este sesizat de traductorul de forță (3) care
revine treptat către poziția avută inițial, acționat prin intermediul mecanismului cu tije și bare

11
asupra distribuitorului repectiv aducându-l în poziția neutră.
Dacă se dorește modificarea forței la care să lucreze sistemul, se acționează asupra
manetei de programare (1). Pentru exemplificare se consideră cazul în care dorim reducerea
forței de tracțiune.
Se acționează asupra mantei de programare (1), rotind-o în sens antiorar. Mișcarea se
transmite prin intermediul tijei (15) puncrul (C) al barei de comparație (13) care se rotește în
sens orar în jurul punctului (A) aducând distribuitorul (14) în poziția de ridicare.
Distribuitorul (14) comandă ridicarea mașinii de lucru, forța de tracțiune (F) scăzând.
Traductorul de forță (3) sesizează scăderea și tinde să se destindă determinând
deplasarea punctului (F) de pe bara de culisare (11), respectiv rotirea acestuia în sens orar in
jurul punctului (P).
Punctul (B) al tijei (12) fiind în punctul (F) se deplasează împreună cu acesta,
transmințând mișcarea, respectiv deplasarea către dreapta a punctului (A) d epe bara de
comparație (13) care se va roti în sens antiorar în jurul punctului (C) aducând distribuitorul
(14) în poziția netruă.
La reglajul de poziție, înainte de începerea lucrului, maneta de selecție (2) se trece în
poziția de reglaj de poziție, astfel încât extremitatea (B) a tijei (12) ajunge în punctul (P) al
barei de culisare (11).
Acționarea manetei de programare (1) se introduce în sistem marimea prescrisă,
respectiv adâncimea de lucru.
Orice modificare a poziției mașinii de lucru duce la rotirea brațelor laterale ale
macanismului suspendat (8), elemntul sensibil îl constituie traductorul de poziție (5) amplasat
înt6re brațul de ridicare (6) și cilindrul hidraulic (9). Acesta va acționa prin intermediul

mecanismului cu tije și bare asupra distribuitorului, comandând ridicarea sau coborârea

mașinii până în momentul când mecanismul de suspendare revine în poziția reglajului inițial.
Modele de tractoare:
Un an în care piața mașinilor agricole, în special cea a tractoarelor, a cunoscut oscădere
a cifrelor de afaceri la nivel mondial, marile companii s-au întrecut în promoții, lansări
de modele și prezentări menite să îi convingă pe fermieri că, în ciuda dificultăților
financiare, soluția rămâne aceea de a investi în tehnologie. Și ce ușurează mai mult munca la
fermă dacă nu un tractor performant care să facă față cu brio tuturor sarcinilor, dar și să ofere
mecanizatorului cele mai bune condiții de lucru?
Analizând atât premiile obținute pe parcursul anului 2015, cât și reacțiile stârnite la
expozițiile și târgurile agricole, precum și ce spun jurnaliștii din presa de specialitate din alte
țări, iată care sunt tractoarele de top ale anului 2015.
Fendt 1000 Vario
Acest tractor este, fără nici un dubiu, senzația-anului. A primit deja titlul de ”Tractorul
Anului 2016” și este apreciat ca fiind cel mai puternic tractor compact din lume. ”Monstrul”
agricol cu 500 de CP, este vârful gamei 1000 a celor de la Fendt și a impresionat publicul și
jurnaliștii specializați prin exploatarea facilă şi manevrabilitate. Are înălţimea maximă de 3,60
metri şi o greutate (fără încărcătură) de 14 tone, ceea ce, prin comparaţie cu alte tractoare din
clasa sa de putere, înseamnă că este considerabil mai uşor. Pentru a se putea adapta diverselor
lucrări şi condiţii, tractorul are integrat sistemul de umflare a roţilor, VarioGrip, care permite

12
utilizatorului să regleze presiunea anvelopelor din cabină, în mişcare. Graţie colaborării cu
producătorul suedez Trelleborg, tractorul are cea mai mare anvelopă pentru agricultură din
lume, cu diametrul de 2,35 m.

Fig.7 Fendt 1000 Vario

13
 John Deere 9RX
Cel mai nou tractor lansat anul acesta de John Deere se adresează exploatațiilor mari și
este primul cu patru șenile din portofoliul producătorului de mașini agricole. Noua serie de
tractoare verzi vine cu motoare între 470 și 620 de cai putere, iar ca și design, se pare că noul
9RX va împrumuta multe elemente de la ”verișorul” său 9R, cu excepția faptului că va avea
șenile și un design upgradat. De precizat că acest tractor nu este încă disponibil pe piață și căva
putea fi achiziționat abia din 2016.

Fig. 9 John Deere 9RX

Claas Axion
În 2015, Claas a optat pentru un nou tractor Axion care va avea un standard de 280 de
cai putere și va fi disponibil pe piață de anul viitor. Tractorul Axion 870 este pasul următor
după Axion 850. Astfel, dacă acesta din urmă oferă fermierilor 264 de cai putere, noul tractor
va atinge 280 de cai putere, chiar mai mult. Astfel, spre deosebire de alte modele din gamă, la
Axion 870 s-a adăugat o funcție de boost care poate ”să împingă” până la 295 cp la viteze mai
mari de 14 km/h sau atunci când este cuplată priza de putere.

14
Combină de cereale
Combina de cereale păioase este o mașină agricolă complexă utilizată la recoltarea grâului, orzului,
ovăzului și altor cereale. Numele acesteia provine de la faptul că poate efectua mai multe operații:
secerare, treierare, separare a boabelor de paie și pleavă și colectare a acestora în buncăre sau în saci.

Este alcătuită din următoarele părți principale:

 hederul: cu aparat de tăiere, rabator și transportor;

 batoza: cu aparatul de treierat, scuturători, site, ventilator, elevator și (la unele combine)
colector de paie și pleavă;
 buncăr de boabe;
 platformă de încărcare în saci.

Combinele pot fi autopropulsate, purtate pe tractor, remorcate de acesta și acționate la priza de

putere a tractorului sau de un motor propriu.

Massey Ferguson 7700

Lansate oficial la SIMA 2015, tractoarele Massey Ferguson 7700 vin cu noutăți de
motor Sisu – 6,6 litri sau 7,4 litri, 185-255 de cai putere și cinci modele diponibile –
7719,7720,7722,7724,7726. Este, astfel, de admirat curajul cu care cei de la Massey Ferguson
au ales ca în acest an să lanseze o gamă de tractoare pe una dintre cele mai competitive
segmente de piață.

15
 New Holland T7
La New Holland, de foarte multă publicitate la nivel mondial au beneficiat anul acesta tractoarele din seria
T9, însă pentru fermele din România, mai populară ar fi seria T7. Astfel, fermierii care caută tractoare de 200
de cai putere trebuie să aibă în vedere acest model de la New Holland. Ca și noutate, fabricantul a introdus un
sistem de protecție pentru mașinile care intră în coliziune cu utilajul, această dotare reprezentând o extra-opțiune
de 3.300 de euro. Alte facilități moderne asigură un confort mai bun în cabină

Fig. 13 New Holland T7

Steyr 6230 CVT

Mecanica Ceahlău, unul dintre cei mai importanți furnizori de utilaje agricole pentru
piata locală, și-a completat portofoliul de anul acesta și cu tractorul STEYR 6230 CVT,
desemnat în Polonia, “Echipamentul agricol al anului 2015”. Nu doar că este un utilaj foarte
apreciat pentru dotările și forța sa, dar Steyr 6230 CVT are și un preț foarte bun pentru cei 228de
cai putere pe care îi oferă. Astfel, potrivit Bazei cu prețuri de referință de pe site-ul AFIR,
utilajul poate fi achiziționat cu circa 117.000 de euro, ceea ce îl face o adevărată ofertă pe
piața mașinilor agricole din România și nu numai!

Fig. 14 Steyr 6230 CVT

16
 D.Studiul soluțiilor similare de utilaje
Plugurile – sunt destinate pentru efectuarea arăturii, lucrare care se execută prin
desprinderea solului în brazde, mărunțirea și răsturnarea lor pe o adâncime determinată din
stratul arabil pentru a crea condiții agrotehnice necesare dezvoltării plantelor
Principalele cerinţe pentru o arătură de calitate sunt :
- să se execute cât mai curând după recoltare
- să se respecte adâncimea prescrisă ; adâncimea medie a arăturii poate diferi de
adâncimea pescrisă cu cel mult + sau – 1 cm ;
- adâncimea arături să fie cât mai uniformă, pe întreaga parcelă;
- brazdele să fie încheiate uniform fără a ieşi în evidenţă îmbinarea între brezdele de la
trecerile alăturate ale plugului ;
- miriştea să fie cât mai bine îngropată
- solul arat să fie cât mai bine mărunţit
- coamele şi şanţurile dintre postate să fie cât mai mici
- să nu rămână greşuri , capetele parcelei să fie complet arate
- pe terenurile în pantă arătura trebuie să se execute pe direcţia curbelor de nivel.
Plugurile pot fi grupate după următoarele criterii :
- după destinaţie : universale sau speciale (pentru vii, livezi, pante etc.)
- după felul tracţiunii : cu tracţiune animală sau mecanică ; cele cu tracţiune mecanică
pot fi tractate ,purtate sau semipurtate
- după sensul de răsturnare a brazdei ; cu un sens de răsturnare (pluguri obişnuite ) sau
cu două sensuri (reversibile).

Fig. 17 Plug Bomet cu 3 brazde

17
Fig. 18 Plug Bomet cu 4 brazde

18
 Tabel 1. - Plug cu 2 brazdare, 25-35 CP- Specificatii tehnice
Nr. brazde Buc 2
Lățime de lucru Cm 30
Lungime cuțit Cm 40
Lățime cuțit Cm 14-15
Adâncime Cm 20-25
Înalție totală plug Cm 90
Picior roată sprijin, reglabil Buc 1
Greutate kg 84
Tractor CP 25-35

Tabel 2. - Plug cu 2 brazdare, 40-45 CP - Specificatii tehnice

Nr.brazdare Buc 2
Lățime de lucru Cm 35
Lungime cuțit Cm 40
Adâncime Cm 25-30
Înalțime totală plug Cm 120
Lățime cuțit Cm 13-15
Picior roată sprijin, reglabil Buc 1
Greutate aprox. Kg 160
Tractor CP 40-55
Elementele de bază ale acestei generaţii de pluguri Vogel & Noot sunt materialele şi
tehnologia. Otelul folosit in constructia acestor pluguri a fost foarte mult inbunatatit si
patentat (Permanit©) ceea ce s-a dovedit ca un mare succes pentru ca are o uzura minima si o
viata indelungata. Toate aceste beneficii il sprijina pe modernul agricultor prin economie
maxima in exploatare. Vogel & Noot - În tandem cu noua tehnica.

Tabel 3. - Specificatii tehnice - Pluguri VOGEL & NOOT:

Cererea de energie De la 100 la 120 CP
Cadru 120 x 100mm
Gardă la sol 78 cm
Deplasare de control lățime 36 – 40 – 44 – 48 cm
Protecția împotriva pietrelor Forfecare PIN
Elicoidare car WY400
Trunchi Fixat
Lamă Cu o daltă
Roată susținere Cauciuc DM600
Agregare cu tractor CAT. II

Tabel 3. - Specificatii tehnice - Pluguri VOGEL & NOOT

19
Clasificare:
 După destinație:
- pentru arătură în câmp;
- pentru arătură în vii;
- pentru arătură în livezi;
- pentru arătură în terenuri mlăștinoase;
- pentru arătură în silvicultură;
- pentru arătură în desfundare;
- pentru defrișat;
- pentru scos puieții;
- pentru execuția de canale;
- pentru drenaj.
 După tipul organului de lucru:
- plug cu trupițe cu coloană;
- plug cu trupițe cu disc.
 După felul răsturnării brazdelor pe sol:
- pluguri cu răsturnarea brazdei pe o singură parte (dreapta) sau pluguri
normale;
- pluguri cu răsturnări succesive pe două părți (stânga/dreapta) – pluguri
reversibile;
- pluguri cu răsturnare concomitentă a brazdelor în două părți (stânga +
dreapta) – sunt cele pentru vie.
 După adâncimea de lucru:
- pentru arături superficiale 12 – 18 cm;
- pentru arături normale 18 – 27 cm;
- pentru arături adânci 27 – 40 cm;
- pentru arături foarte adânci 40 – 120 cm.

 După felul tracțiunii:

- tracțiune mecanică cu trei variante (tractat, semipurtat și purtat);
tracțiune animală.
- Părțicomponente:
1. Organele de lucru – execută lucrarea de arat
 trupițe;
 antetrupițe;
 cuțite;
 scormonitoare.
2. Organele ajutătoare – pentru fixarea si reglarea organului de lucru
 cadru;
 mecanism de reglare/siguranță;
 un triunghi de prindere/tracțiune;
 diverse axe și roți

20
 Trupița cu cormană – este organul de lucru principal al plugului, care prin deplasarea
sa în sol determină tăierea, desprinderea, comprimarea, încovoierea, răsucirea, răsturnarea și
deplasarea laterală a brazdelor. Unele componente pot lipsi.

Fig. 22 Trupița cu comană

1 – brăzdar; 2 – cormană; 3 – plaz; 4 – bârsă; 5 – prelungitor de cormană; 6 – cormană

suplimentară; 7 – vergea de înclinare buruieni; 8 – călcâi;
Proces de lucru: xOz – planul peretelui brazdei (paralel cu direcția de deplasare); xOy
– planul inferior; AB – tăișul brazdei; AC – conturul anterior de forfecare.

Brăzdarul – are rolul de a tăia brazda din sol în plan orizontal și a o ridica pe suprafața
comanei. Are forme diferite în funcție de destinație.
Cormana – are rolul de a prelua brazda tăiată și ridicată de brăzdar și a o supune unor
solicitări cu scop final de mărunțire și răsturnare cu deplasare laterală.
Cormana suplimentară – reprezintă un organ de lucru care se amplasează pe bârsă,
deasupra cormanei și preia o parte din stratul superior al brazdei și îl aruncă în partea
inferioară a brazdei, îmbunătățind gradul de răsturnare.
Prelungireade cormană – se montează pe aripa cormanei cu rol de răsturnare și
mărunțire mai intensă fără ca froma și dimensiunea cormanei să se modifice.
Plazul – asigură stabilitate tupiței în plan orizontal prin sprijinirea și frecarea lui în
timpul lucrului pe peretele brazdei. La ultima trupiță, plazul are montat un călcâi care freacă
pe partea inferioară a brazdei asigurând stabilitate în plan vertical.

Bârsa – reprizintă componenta trupiței pe care se montează celelalte componente.

Pentru a se evita deteriorarea la supra-solicitare a bârsei, se utilizează dispozitive de siguranță
care pot fi cu arc, cu bolț de frecare, cilindru hidraulic sau foaie de arc.
Trupița cu disc – are același rol ca cea cu comană, dar componentele sunt diferite,
respectiv discul, flanșa purtată a discului, axul de rotație al discului și un lagăr.
Se utilizează la adâncimi ˂ 32cm, pentru terenuri cu pietre, rădăcini, dar și pentru sol
21
ușor și nisipos.
Cuțitul – are rolul de a tăia brazda în plan vertical, desprinzându-l de masa de sol și a
lăsa peretele brazdei cât mai drept.
Se utilizează cuțite lungi, drepte și cuțite-disc, circulare.
Antetrupița - are suprafața activă asemenea unei trupițe de dimensiuni mai mici, cu rolul
de a prelua o parte din stratul superior al brazdei și a-l răsturna în partea inferioară a brazdei,
fără a amesteca stratul de sol superior cu cel inferior.
Scormonitorul (subsolierul) – se montează în spatele trupiței cu scopul de a adâna
stratul de sol aflat sub cel ce e prelucrat de trupiță.
Cadrul – pe el se montează echipamentele de lucru și cele ajutătoare.
Triunghiul de tracțiune – cuplarea plugului tractat la tractor.
Triunghiul de prindere – cuplarea plugului purtat la tractor.
Mecanismul plugurlor tractate:
 pentru reglarea adâncimii de lucru prin ridicare/coborâre;
 reglarea parcelismului între suprafața solului ți cadrul plugului.
Mecanismul plugurilor semipurtate:
 pentru reglarea adâncimii de lucru;
 mecanism al roții din spate pentru ridicare;
 mecanism de viraj.
Mecanismul plugurilor purtate:
 pentru reglarea adâncimii de lucru;
 pentru reglarea poziției plugului față de tractor.

Mecanismul de inversare pentru plugurile reversibile – pentru suprafața curbă,

procesul de lucru se rezumă la urmatoarele:
 desprinderea unui strat de sol prin forfecare;
 mărunțire;
 răsturnare;
deplasare laterală.

Rezistența plugului la arat este dată de formula:

R=Ft=k*a*b*n=0,55*20*30
*4=1320 [daN] unde,

a – adâncimea de lucru a plugului (a = 20);

b – lățimea de lucru a trupiței (b = 30);
n – numărul de trupițe (n = 4);
k – coeficientul de rezistență la arat al solului [daN/m2], domeniul de valori fiind
0,4 ... 0,8 (k = 0,55) [daN/m2].
Pentru formarea agregatului de arat, se determină pe cale analitică sau grafică numărul
de trupițe cu care se va echipa plugul pentru lucru în vederea executării arăturii la adâncimea
dorită ținând seama de rezistența rolului, panta terenului, starea suprafeței solului (patinarea
tractorului) și posibilitatea de tracțiune ale tractorului în domeniul de viteze agrotehnice pentru
arat
22
 Pentru formarea agregatului de arat, se determină pe cale analitică sau grafică numărul
de trupițe cu care se va echipa plugul pentru lucru în vederea executării arăturii la adâncimea
dorită ținând seama de rezistența rolului, panta terenului, starea suprafeței solului (patinarea
tractorului) și posibilitatea de tracțiune ale tractorului în domeniul de viteze agrotehnice pentru
arat.
Arătura se poate executa vara, imediat după eliberarea terenului pentru cultura de
toamnă sau primăvara. Toamna, arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului înainte
de apariția înghețului. Iarna, arătura se va face în cazul în care stratul de zăpada este subțire și
solul este neînghețat. Primăvara, aratura se va face cât mai timpuriu.
Deplasarea agregatului de arat în lucru se va face după mai multe schimburi de lucru,
urmărindu-se obținerea de suprafețe cât mai nivelate.

A. Optimizarea agregatului de arat

Pentru optimizarea agregatului de arat se determină pe cale analitică sau grafică
numărul de trupițe cu care urmează a se echipa plugul pentru lucrul la adâncimea necesară,
ținând seama de rezistența solului, panta terenului, starea suprafeței solului și posibilitatea de
tracțiune a tractorului.
Pentru aceste calcule, practic se utilizează o nomogramă de exploatare care este o
reprezentare grafică într-un plan al dependenței funcționale între 2-3 sau mai multe mărimi
variabile ale agregatului
.Calcului cu ajutorul nomogramei au următoarele avantaje:
 reduce timpul de calcul;
 concentrează calculul, rezultând o citire rapidă a rezultatelor;
 pune în evidență corelația dintre valorile diferitelor variabile;
 calculul este reversibi, respectiv poate da și soluții problemelor inversate.
Pe lânga optimizarea agregatului (numărul de trupițe), nomograma mai permite
estimarea și altor parametrii cum ar fi:
 capacitatea de lucru teoretică și reală a agregatului;
 consumul de combustibil la hectar.
Nomograma cuprinde 4 cadrane, numerotate de la 1-4 în sens antiorar (dreapta 
stânga).

Cadranul I – cuprinde caracteristica reală de tracțiune a tractorului din agregat,

ridicată pe miriște și categoria de sol pe care urmează să se lucreze (sol ușor, mijlociu și greu).
Se reprezintă puterile Pt, corespunzând numai treptelor de viteză de lucru Vl pe miriște
și consumul orar de combustibil Ch în funcție de valoarea forței de tracțiune Ft și a patinării
tractor.
Cadranul IV – se determină grafic forța de rezistență la înaintare R în funcție de
numărul de trupițe n ale plugului pentru diferite rezistențe specifice ale solului k și adâncimi de
lucru a.

23
 Fig. 23 Nomograma agregatului de arat Rezistența

Din nomograma reiese ca:

a=20 ;
n=4 ;
Fz=1310 ;
Pt=45 cai putere ;
σ=12% ;
Vt=9 ;
Ch=11 ;
Bl=1,2 ;
Wht=1,1 ;
Whreal=0,6 ;
Ꞇ =0,5 ;
Cha=22 ;

24
 .Pt – puterea efectivă [CP sau kW] Vl – viteza de lucru [km/h]
Ch – consum orar de combustibil [kg/h]
Ft – forța de tracțiune [daN]
 - patinarea [%]
k – rezistența solului la arat [daN/cm2]
R – rezistența la înaintare a plugului (R = Ft) [daN] n
– numărul de trupițe
a – adâncimea de lucru [cm]
b – lățimea de lucru a unei trupițe [m]
Bl – lățimea de lucru a agregatului
 - coeficientul de folosință pe timpul schimbului 0,5 ... 0,9
Cha – consum de combustibil la hectar
Wh – capacitatea de lucru la hectar [ha/h]

Valoarea lui k = 0,4 ... 0,8 [daN/cm2] în funcție de natura și umiditatea solului.
Se consideră suficient exact în practică dacă pentru k se iau valori din 0,1 în 0,1
[daN/cm2] la trasarea nomogramei.
Pentru o lătțime de lucru b a unei trupițe de exemplu 30cm se reprezintă corelația între
forțele de rezistență cu diferite adâncimi de lucru din 2 în 2cm în domeniul 18-26cm; și
numărul de trupițe n = 1, 2, 3, 4, 5.

Cadranul II – permite determinarea grafică a capacității orare de lucru Wh în funție de

viteză pentru diferite lățimi de lucru ale agregatului.

Wh=0,1*Bl*Vl *Ꞇ =0,1*1,2*9*0,5=0,54 [ha/h]

Bl – lățimea de lucru a agregatului (Bl = 1,2) [m]
Vl – viteza de lucru (Vl = 9) [km/h]
 - coeficientul de folosință pe timpul schimbului 0,5 ... 0,9

Pentru efectuarea capacității de lucru cu coeficientul de folosință a timpului  se face

înmulțirea grafică cu revenire la această scară.
Cadranul III – permite determinarea grafică a consumului de combustibil la hectar
Cha în funcție capacitatea orară de lucru Wh pentru diferite consumuri orare Ch ale motorului
conform relatției:

Cha=Ch/Wh=11/0,6=18,33 [kg/ha]

Din nomogramă s-a ales Ch = 11 kg/h

Pentru o exploatare economică și ecologică se urmărește să ne situăm tot timpul în
lucru cât mai aproape de valoarea maximă a puterii de tractțiune în treapta de viteză în care se
lucreză, respectiv cât mai aproape de puterea maximă a motorului la un consum specific

25
minim de combustibil.
La efectuarea oricărei lucrări se va respecta domeniul de lucrări agrotehnice a lucrării.
Pentru lucrarea de arat se respectă viteza de 4-15 km/h, respectiv 1,11-4,15 m/s.
Pentru cereale foioase fiind de 7-15 km/h, respectiv 1,95-4,15 m/s.

26
27
 B. Optimizarea lucrărilor
Pregătirea terenului pentru lucru corespunde terenului pentru lucru, în mare parte a
sporirii capacității de lucru a agregatelor, la reducerea pierderilor de produs, datorită
executării cu greșuri a lucrărilor agricole.
Parcela de lucru – suprafață de teren pe care lucreză agregatul de acelasi tip la aceeși
lucrare.
Postața – suprafața de teren destinată lucrului unui singur agregat.
Parcela se împarte în mai multe postețe dimensionate corespunzător și având
delimitate zonele de întoarcere la capete.
Jalonarea terenului se efectuează fie prin trasarea unor curse cu plugul reglat la mică
adâncime, fie prin jalonare naturală sau cu jaloane de lemn.
Zona de întoarcere se delimitează la o lățime aleasă astfel încât să permită întoarcerea
uțoară a agregatelor fară ieșire în afara parcelei. Se prelucrează la terminarea lucrului pe
întreaga parcelă lucrând transversabil. Lățimea zonei de întoarcere este un multiplu al lățimii
de lucru a agregatului.

În cazul în care agregatele pot iesi din parcelă pentru întoarcere, se poate renunța la
zona de întoarcere.

C – lățimea unei postațe – se alege în așa fel încât să permită lucrul agregatului un
număr întreg de schimburi pe această postață

C ∙ L – suprafața postaței
s ∙ Ws – capacitatea de lucru pe schimb

În ipoteza ca alimentarea agregatului trebuie să se facă într-un singur punct al postaței

se determina numărul de curse duble între două alimentări.
Suprafața se împarte în parcele și postațe (1ha = 10000 m2). Zona de întoarcere E este un număr întreg k de
lîțimea de lucru
Bl – lățimea de lucru a utilajului
28
 Lungimea curselor de lucru L :

Determinarea lui C (postața = terenul lucrat de un agregat pe un schimb)

C=k * Bl==0,55 * 1,2=0,66 [m]

Ws – capacitatea de lucru pe schimb a agregatului [ha/schimb]

ns – numărul de schimburi de lucru pe postață, ns = 1
Ws = 8 ∙ Wh = 8 ∙ 0,6 = 4,8 [ha/schimb]

Punctul de deservire tehnologică (alimentare/descărcare)

S=104*g*cn/N*Be
Vom calcula distanta intre 2 puncte de alimentare:

d=2*n*Bl = 2*4*1,2 = 9,6 [m]

c=Ch/P =11/45= 0,24 [g/CP*h]

Q – masa materialului din buncăr, Q =20 [kg]
cu – coeficient de umplere și singuranță 0,8 ... 0,85 N
– norma la hectar, N = 200 [kg/ha]

Bl – lățimea de lucru a agregatului [m]

Lucrul agregatului individual pe postață este bine să fie utilizat datorită urmatoarelor
avantaje:
 responsabilitate mai mare;
 retribuirea este individuală corespunzând cu lucrarea colătativă și cantitativă;
 eventualele opriri pentru remedierea unor defecțiuni la un agregat nu afectează
lucrul celorlalte utilaje.
C. Metode de deplasare a agregatelor
În funcție de tipul agregatului lucrarea care o execută, forma și dimensiunea postaței,
agregatele se pot deplasa pe parcelă după mai multe scheme de deplasare.

29
  Metode de plasare în parcursuri liniare – presupune lucrul efectuat al
agregatului numai în cursa paralelă cu latura lungă a postaței;
 Parcursuri circulare la care agretele lucrează efectuând lucrul în paralel cu toate
laturile postaței;
 Metoda în diagonală.
Parcursuri liniare
În suveică – întoarcerea se face în gol; este folosită la semănat, plantat și pentru
administrarea îngrăsămintelor. Necesită jalonarea primului parcurs. Are ca dezavantaj faptul
ca are o întoarcere la 180o cu buclă, aceasta reducând viteza de deplasare, scăzând astefel
timpul efectiv de lucru. (Fig. 24)

.
Fig.24 Schema metodei de deplasare în suveică.
Zi – lățimea zonei de întoarcere.

Prin acoperire – constă în împărțirea parcelei în două jumătăți care vor fi lucrate
concomitent. Lucrarea se începe pe marginea din stânga a primei jumătăți a parcelei, se
face întoarcerea fără buclă, se intră pe latura din stânga a celei de‐a doua jumătăți a parcelei
continuându‐se în acelaşi mod până se lucrează toată suprafața. Se evită astfel întoarcerile cu
buclă. Metoda se aplică la lucrările în vii, în livezi, în legumicultură, la lucrări de recoltat etc.
(Fig. 25)

Fig. 25 Schema metodei de deplasare prin acoperire.Cp – lățimea parcelei; Zi –

lățimea zonei de întoarcere
La cormană - constă în pătrunderea agregatului pe mijlocul parcelei, lucrarea
executându‐se de la centru spre margini. Pentru reuşita lucrării este necesară jalonarea axei de
simetrie a parcelei respectiv a postaței. Metoda se foloseşte la arat cu pluguri normale şi la
pregătirea terenului în vederea semănatului sau plantatului. Dezavantajul metodei la lucrarea

30
de arat constă în formarea unei coame pe mijlocul parcelei şi a unor şanțuri la marginile
acesteia, rezultând un teren denivelat care influențează negativ lucrările ulterioare. (Fig. 26)

Fig. 26 Schema metodei de deplasare în parcursuri liniare „la cormană”.

Cp – lățimea parcelei; Zi – lățimea zonei de întoarcere.

În părți – constă în pătrunderea agregatului pe una din laturile lungi ale parcelei (de
regulă pe latura din dreapta), întoarcerea la 180o fără buclă şi intrarea în parcursul următor de
lucru pe latura opusă a parcelei. Ultimele întoarceri se fac cu buclă simplă (întoarcerile din
zona centrală). Se impun aceleaşi reguli de împărțire a parcelei în postațe şi delimitare a
zonelor de întoarcere. (Fig. 27)

Fig. 27 Schema metodei de deplasare în parcursuri liniare „în părți”.

Cp – lățimea parcelei; Zi – lățimea zonei de întoarcere.

Metoda combinată - constă în folosirea alternativă a metodei la cormană şi a celei în

părți. Se impune împărțirea parcelei într‐un număr fără soț de postațe şi delimitarea zonelor de
întoarcere. Se lucrează mai întâi postațele fără soț (1, 3, 5, …) la cormană şi apoi cele cu
soț (2, 4, …) în părți. Metoda are ca scop reducerea numărului de denivelări pozitive şi
negative (şanțuri şi coame). Se foloseşte ‐ 12‐ la executarea lucrării de arat cu pluguri
normale. (Fig. 28)

31
 Fig. 28 Schema metodei combinate (la cormană şi în părți) de deplasare în
parcursuri liniare. 1, 2, 3, ‐ parcele; Zi – lățimea zonei de întoarcere.

Metoda de deplasare în diagonală cu o singură urmă – impune delimitarea zonelor de

întoarcere pe toate laturile parcelei. Se începe lucrarea pe o diagonală executând întoarceri la
1800 cu buclă simplă. Se lucrează o jumătate a parcelei după care se lucrează şi
cealaltă jumătate. Metoda se aplică la executarea lucrării de grăpat, nivelat, tăvălugit
etc. (Fig. 29)

Fig. 29 Schema metodei de deplasare în diagonală, cu o singură urmă.

Zi – lățimea zonei de întoarcere.

Metoda de deplasare în diagonală cu două urme – constă în executarea lucrării prin

deplasarea încrucişată a agregatului, suprafața practic lucrându‐se de două ori. Se începe
executarea lucrării pe una din diagonale, se face întoarcerea agregatului cu buclă simplă şi se
deplasează în continuare cu întoarceri fără buclă pe marginile parcelei. În această situație nu
mai sunt necesare zone de întoarcere. Metoda se aplică la lucrarea de grăpat. (Fig. 30)

32
 Fig. 30 Schema metodei de deplasare în diagonală, cu două urme.

Metoda de deplasare în parcursuri circulare de la centru spre margini – constă în

executarea lucrărilor pe toate laturile parcelei începând de la centru. Pentru aceasta este
necesară jalonarea axei de simetrie a parcelei ce constituie primul parcurs. (Fig. 31)

Fig. 31 Schema metodei de deplasare în parcursuri circulare de

la centru spre margini. Cp – lățimea parcelei

Metoda de deplasare în parcursuri circulare de la margini spre centru – nu mai

presupune jalonarea parcelei şi constă în începerea execuției lucrării pe o latură a parcelei şi se
continuă cu celelalte laturi până se încheie în zona centrală. (Fig. 32)

Fig. 32 Schema metodei de deplasare în parcursuri circulare de

la centru spre margini.
Metodele de deplasare pentru lucrarea de arat: în părți, la cormană și combinat.

33
 În acest proiect se va afla din nomogramă: viteza de lucru [km/h], treapta de viteză,
puterea motorului, consumul orar de combustibil, consumul specific ( ),
coeficientul de folosință utilă a timpului de lucru (), dar și durata lucrării (ore și schimburi).

D. Exploatarea agregatului de arat

Lucrarea de arat reprezintă o sumă de 30-35% din producția de vegetală. Asupra
agregatului ce efectueaza o lucrare de arat se impune o serie de cerințe:
- menținerea adâncimii medii de lucru (20-30cm);
- menținerea lățimii de lucru;
- gradul de mărunțire a solului;
- acoperirea cu sol a resturilor vegetale;
- uniformizarea suprafețelor arate;
- lipsa greșurilor.

Relația 1. – Adâncimea medie (ā) concomitent cu efectuarea lucrărilor pe 20 de

puncte pe diaglonala postaței (parcelei).

Relația 2. – Abaterea medie la adâncime.

Relația 3. – Abatere accidentală maximă.

Relația 4. – Abatere accidentală minimă.

Relația 5. – Gradul de mărunțire a solului.

Mbc – masa bulgărilor ˂ 5cm

Mts – masa totală de sol a probei (se fac 5 determinări = n)
Gms ˃ 75%

Relația 6. – Gradul de acoperire cu sol a masei vegetale.

Mva – masa vegetală acoperită cu sol

Mvt – masa totală a vegetației
n = 5 (numărul de repetiții)

34
 Relația 7. – Masa vegetală acoperită.

Mva – masa vegetală acoperită

Gav – domeniul (gradul de acoperire) 90-92%

Relația 8. – Tractorul românesc U650

Tractorul U 650 M, construit de fosta uzina Tractorul din Braşov este un tractor
universal, pe roţi pentru lucrările agricole şi pentru transport. Este un tractor de putere
mijlocie, echipat cu motor Diesel de 47,8 kW (65 CP) la 1800 rot/min., cu injecţie directă şi
pornire electrică. Domeniul larg de utilizare a tractorului este asigurat de priza de putere
independentă sau sincronă şi de gama mare de viteze realizate prin cutia de viteze cu 5+1
trepte, dublate prin intermediul unu reductor.
Efortul depus de tractorist este minim, datorită servomecanismului hidraulic al
direcţiei. Pentru acţionarea maşinilor agricole tractorul este echipat cu instalaţie hidraulică cu
mecanism monobloc, cu reglaj automat de forţă şi poziţie.
Construcţia osiilor din faţă şi spate permite variaţia ecartamentului. Tractorul poate fi
dotat cu punte faţă motoare (variantele U 651 şi U 650 DT Super).
Caracteristici tehnice ale tractorului U650:
-Masa de exploatare (cu cabină) : 3620 kg;
-Raza minimă de viraj (cu roata interioară virată): 3,40 m;
-Tractorul poate lucra pe terenuri cu panta maximă de 12 grade (transversal direcţiei
de mers).
Cotele de gabarit la tractorul U650:
-Ecartamentul roţilor din faţă: 1320 ... 1970 mm;
-Ecartamentul roţilor din spate: 1400 ... 2050 mm;
-Distanţa între puntea faţa şi puntea spate(ampatamentul): 2430 mm;
-Inalţimea tractorului fără cabină: 1900 mm;
-Inalţimea tractorului cu cabină: 2630 mm;
-Lungimea tractorului: 4070 mm.

PP – plug purtat
3 – numărul de trupițe
30 – lățimea de lucru a unei trupițe M
– varianta îmbunătățită (verificată)
Poate lucra la adâncimi de 20-30 cm, având viteza de lucru de 4-6 km/h.

Relația 9. –
Viteza de lucru 6-8 km/h.

Relația 10. –
PRP – plug pentru pantă, poate lucra pe sol greu

35
 I. Tehnologii ecologice de cultivare a plantelor
În contextul orientării politicii agricole comunitare spre o agricultură naturală, în care
conceptul de agricultură ecologică are un loc bine definit, este necesară intensificarea
eforturilor de promovare a practicilor agriculturii ecologice şi de informare largă a
agricultorilor, privind importanţa şi rolul pe care le au tehnologiile ecologice şi, nu în ultimul
rând, de avantajele economice, precum şi cele de ameliorare a mediului în care trăim.
Agricultura ecologică este un sistem de management al producţiei agricole care
favorizează resursele reînnoibile şi reciclarea şi nu dăunează mediului înconjurător.
Agricultura ecologică (organică, biologică) evită folosirea pesticidelor, ierbicidelor,
fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce priveşte creşterea
animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor şi a hormonilor de creştere şi se pune
accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu produse naturale. Agricultura
ecologică poate fi definită ca "o abordare holistă a sistemului de management al producţiei,
care promovează şi întreţine dezvoltarea sănătoasă a agro-ecosistemelor, incluzând
biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Accentul este orientat
către utilizarea practicilor manageriale în acord cu utilizarea input-urilor exterioare fermei,
luând în considerare condiţiile regionale la care sistemele trebuie să se adapteze. Aceasta se
realizează prin utilizarea, acolo unde condiţiile permit, de metode agricole, biologice şi
mecanice, în opoziţie cu utilizarea substanţelor de sinteză, pentru a realiza orice funcţie
specifică în sistem.cu utilizarea." [Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the
production, processing, labeling and marketing of organically produced foods, CAC/GL 32-
1999].
În diferite ţări se utilizează termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi
Agricultura ecologică este una din metodele de abordare a problemei agriculturii
durabile şi multe din tehnicile utilizate în cadrul ei (strângerea internă a recoltei, rotaţia
culturilor, dubla săpare, integrarea culturilor cerealiere cu cele animaliere) sunt practicate în
diferite sisteme de agricultură. Specificul ce face ca agricultura ecologică să fie unică constă
în: - aproape toate investiţiile sintetice sunt interzise; - rotaţia culturilor ce “îmbogăţeşte solul”
este mandatată. Agricultura ecologică se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale
externe, pe interzicerea utilizării substanţelor chimice de sinteză ca fertilizanţi şi amelioratori

36
ai solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, ingrediente şi auxiliari pentru
prepararea alimentelor. Organismele modificate genetic si derivatele acestora sunt interzise în
agricultura ecologică. În România, producţia ecologică se defineşte prin obţinerea de produse
agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de
producţie ecologică, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt
atestate de un organism de inspecţie şi certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind
în creştere, se poate considera o nouă oportunitate pentru exportul agriculturii româneşti.
Strategia şi politicile agricole din domeniul agriculturii ecologice, precum şi implementarea
acestora vor duce la creşterea contribuţiei agriculturii ecologice, la dezvoltarea unei
agriculturi durabile şi, ţinând cont de tradiţiile şi de condiţiile naturale de care dispunem,
România poate deveni un lider al acestui tip de agricultură. Agricultura organică poate
contribui la scopul final al durabilităţii. În primul rând, fermierii produselor ecologic pure pot
descoperi şi implementa noi tehnologii de producere, care pot fi utilizate şi în alte sisteme de
agricultură. În al doilea rând, agricultura organică poate asigura noi oportunităţi de desfacere
pentru producătorii care doresc să-şi modifice practicile sale pentru satisfacerea anumitor
cerinţe ale consumatorilor.
În final, agricultura organică evidenţiază pe plan internaţional problemele păstrării
mediului înconjurător. România dispune de condiţii naturale şi resurse favorabile practicării
agriculturii ecologice. Potenţialul productiv în sistemul ecologic de agricultură al ţării noastre
poate să ajungă până la 15-20% din suprafaţa totală agricolă, suprafeţele cele mai mari fiind
concentrate în zona de deal – munte, unde tehnologiile de întreţinere şi exploatare a păşunilor
s-au bazat pe metode tradiţionale - ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin
păşunat şi/sau cosit, folosirea trifoiului ca plantă furajeră şi amelioratoare a fertilităţii solului,
utilizarea sistemului mixt vegetalzootehnic).
În vederea dezvoltării sectorului agro-ecologic şi pentru îmbunătăţirea competitivităţii
produselor ecologice pe pieţele de export trebuie identificate şi implementate următoarele
elemente: - captarea şi reţinerea de mai multă valoare pe componenta naţională a lanţului
valoric, prin orientarea producţiei şi a vânzărilor către produse primare şi produse de
procesare; - promovarea produselor ecologice de export româneşti şi acoperirea nişei de piaţă
existentă prin identificarea de noi pieţe de export şi consolidarea pieţelor existente; -
implementarea legislaţiei elaborate pentru acest sector pentru a consolida sistemul de control,
prin măsuri suplimentare menite să supervizeze organismele de inspecţie şi certificare, pentru
a creşte calitatea produselor exportate; - crearea unui sistem corespunzător de producţie,
procesare şi marketing pentru produse ecologice, menit să satisfacă nevoile pieţelor interne şi
externe, - promovarea exporturilor produselor ecologice româneşti prin dezvoltarea activităţii
de cercetare; - îmbunătăţirea formării profesionale a tuturor actorilor implicaţi în sectorul
ecologic: crescători, procesatori, inspectori, experţi de la minister, exportatori şi importatori; -
crearea de grupuri organizate de producători pentru extinderea producţiei şi a pieţelor.
Prin aplicarea metodelor statistice „Analiza componentelor principale” şi „Metoda de
regresie şi corelaţie”am constatat că agricultura ecologică este mult mai costisitoare, dar şi
produsele obţinute sunt vândute pe piaţa internă şi, în special, pe cea externă la preţuri mult
mai mari faţă de cele obţinute prin agricultura convenţională. În ultimii ani, în România s-a
detaşat un important segment de piaţă interesat de produse agricole ecologice, în ciuda
preţurilor ridicate ale acestora. Aceleaşi rezultate pozitive s-au obţinut şi în ceea ce priveşte
37
conservele de fructe şi legume ecologice. Deşi au fost vândute pe piaţă la preţuri de două ori
mai mari decât cele obţinute prin metodele convenţionale, totuşi conservele ecologice au fost
foarte căutate pe piaţa românească. Tot prin utilizarea aceloraşi metode statistice am realizat
comparaţii între produsele dintre diferitele ţări ale UE.
Agricultura ecologică înseamnă o reîntoarcere la valorile agriculturii tradiţionale, dar
nu şi la metodele acesteia. UE a stabilit standarde de producţie pentru agricultura ecologică;
ţările care nu au inclus în legislaţia lor astfel de standarde compatibile cu cele din UE, nu pot
exporta în UE produse ale agriculturii organice decât pe baza unor autorizaţii de import, care
se acordă pe baza unei analize caz cu caz.

J. Concluzii
Având în vedere cei 4 factori de succes care au contribuit la dezvoltarea pieţei
produselor ecologice în ţările din U.E (influenţa puternică a consumatorilor, adaosuri de preţ
pentru consumatori mai mici de 50%, o etichetare uniformă şi o promovare activă făcută de
comercianţii mari), pentru dezvoltarea pieţei produselor ecologice în România sunt necesare
următoarele acţiuni: - crearea unei sigle specifice produselor ecologice, în vederea
identificării rapide a acestora de către consumatori; - crearea unui site unde să se întâlnească
cererea cu oferta, prin accesare direct mailing; - o informare constantă a consumatorilor
privind avantajele consumului de produse ecologice, prin transmiterea de noutăţi din 2 în 2
săptămâni; - o linie telefonică on-line unde cei interesaţi să poată primi informaţii imediate; -
acţiuni de promovare a agriculturii ecologice şi de sensibilizare a consumatorilor prin radio şi
TV.
În mod strategic, obiectivul calitativ al sectorului agriculturii ecologice este
poziţionarea acesteia în centrul agriculturii naţionale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durată
în mediul rural. Agricultura ecologică are o mare contribuţie la o dezvoltare economică de
durată şi joacă un rol important în îmbunătăţirea condiţiei mediului, prezervarea solului,
îmbunătăţirea calităţii apelor, biodiversificarea şi protejarea naturii.
Agricultura ecologică poate fi implementată şi în economia rurală, pe care să o facă
viabilă prin extinderea activităţilor economice cu valoare adăugată mare şi prin generarea de
locuri de muncă în zone rurale.

38
 Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor

K. Bibliografie

[1] – Cursuri „Utilaje și tehnologii ecologice de cultivare a plantelor” S,.l.dr.ing Marcu S.

[2] – Tehnologii ecologice de cultivare a legumelor, Ing. Sebastian Brumă, Nr. 2/2004
[3] – Baza energetică și mașini horticole – partea a doua – Mașini horticole, S,.l.dr.ing Paul
Dobre, 2010
[4] – www.agrointel.ro – Tehnologia de cultivare a orzului de toamnă: de la pregătirea
terenului și semănat, până la recoltare
[5] – www.recolta.eu – Tractorul U650 - caracteristici constructive.
[6] – www.utilajesimasiniagricole.ro – Pluguri

37

38