Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Didactica reprezintă una din principalele ramuri ale științelor pedagogice. Fenomenul didactica își are originea din
cuvântul grec didaskein, care înseamnă a învăța pe alții, și a fost introdus pentru prima dată în teoria și practică
școlii în secolul al XVII-lea. Didactica nu este o știință doar descriptivă, ci una perspectivă și normativă. Didactica
este teorie, întrucât are ca scop elaborarea bazelor teoretice ale legităților organizării și conducerii procesului de
învățământ.
2.Definiți procesul de învățământ și caracterizați-l ca obiect de studiu al didacticii.
Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului de invatamant, al institutiei scolare, ia
forma procesului de invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de
instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv (planificat, sistematic,
metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul personalului didactic, bazat pe
selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului.
Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care societatea noastra educa si instruieste noile
generatii, responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind scolii. Menirea procesului de
învățământ este, deci, să angajeze elevii în trăirea unor noi și noi experiențe, organizate pedagogic, încât acestea
să realizeze învățarea. Procesul de invatamant, ca obiect de studiu al didacticii, reprezinta interactiunea dinamica
dintre trei elemente: predare, invatare si evaluare. Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei
care se instituie intre aceste elemente. Scopul procesului de invatamant il constituie transmiterea unor seturi de
cunostinte, formarea unor capacitati, dobandirea de deprinderi, formarea de atitudini, in
perspectiva autonomizarii fiintei sub toate aspectele (din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental etc.).
3.Definiți conceptul învățare școlară – tipurile și condițiile.
Invatarea presupune modificare si dobandire de cunostinte, conduite, atitudini etc ceea ce contribuie la formarea
unor insusiri psihice complexe in vederea adaptarii la situatii noi de existenta. Invatarea este activitatea destinata
achizitionarii unei experiente noi, formarii unor capacitati si deprinderi care sa-i permita individului sa rezolve
situatii problematice, sau sa-si optimizeze relatiile cu lumea externa. Învățarea este definită în triplă ipostază și
anume: ca proces; ca produs; și ca funcție de diverși factori. Învățarea, înțeleasă ca proces, impune, așadar, un
activism susținut din partea elevului, fundamental pentru o învățare eficientă. Sarcina învățătorului este de a
determina această angajare sau participare activă a elevului preocupându-se de mai bună organizare a
experienței noi ce o presupune.Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:
- in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie,
olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;
- dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
- dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica, prin
modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
- dupa operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare
operanta, prin identificare.
4.Definiți conceptul predare – funcții și modul de predare.
Predarea se adeverește a fi mai mult decât comunicare – este un complex de funcții sau acțiuni. Mai exact,
predarea se definește ca un ansamblu de acțiuni și operații sistematice, întreprinse de învățător în vederea
organizării și desfășurării optime a învățării. Predarea face apel și la un alt tip de comunicare, care îndeplinește cu
totul alte funcții, care ia forma unei succesiuni de enunțuri prin intermediul cărora învățătorul: stabilește direcțiile
învățării; pune elevii în relație cu materia nouă de învățat; dirijează experiențele sau operațiile de învățare. În
afară de toate acestea, prearea se referă nu numai la ceea ce face învățătorul în timpul lecțiilor, ci și la activitatea
de pregătire a acestora și ulterior la evaluarea și autoevaluarea lecțiilor odată ținute, precum și a altor tipuri de
activități didactice. Functiile predarii:
Se extind dincolo de transmiterea de informatii;
Activitati de elaborare si conducere ;
Organizare si conducere a invatarii;
Control
Inovare a procesului de invatamant.
5.Definiți conceptul evaluare – funcțiile, operațiile și formele.
I. Evaluarea asigură evedențierea cantității și calității cunoștințelor, competențele obținute în mod
curent, periodic, final oferind soluții de perfecționare a activității didactice. Evaluarea se împarte în orală
(întrebări, discuții), scrisă (teste, chestionare, lucrări de control). Funcțiile evaluării: constatare și
apreciere, diagnosticare, prognosticare. Evaluarea constituie o acșiune complexă care presupune
realizarea mai multor operații. Deși acestea sânt în strânsă legătură și se preintă ca elemente
componente ale unui proces unitar, totuși sunt diferite prin natura lor și prin rolul îndeplinit. Principalele
operații constau în: măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea; interpretarea și aprecierea
datelor obținute; adoptarea deciziilor ameliorative. Tipuri de evaluare:
1. Predictiva (initiala);
la inceputul unui ciclu, a unei teme noi;
2. Formativa (continua);
la fiecare lectie sau tema noua;
3. Sumativa (finala).
la sfarsitul unui ciclu, a unui capitol;