1.Caracterizați conceptul de didactică, evoluția și constituirea didacticii.

Didactica reprezintă una din principalele ramuri ale științelor pedagogice. Fenomenul didactica își are originea din
cuvântul grec didaskein, care înseamnă a învăța pe alții, și a fost introdus pentru prima dată în teoria și practică
școlii în secolul al XVII-lea. Didactica nu este o știință doar descriptivă, ci una perspectivă și normativă. Didactica
este teorie, întrucât are ca scop elaborarea bazelor teoretice ale legităților organizării și conducerii procesului de
învățământ.
2.Definiți procesul de învățământ și caracterizați-l ca obiect de studiu al didacticii.
Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului de invatamant, al institutiei scolare, ia
forma procesului de invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de
instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv (planificat, sistematic,
metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul personalului didactic, bazat pe
selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului.
Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care societatea noastra educa si instruieste noile
generatii, responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind scolii. Menirea procesului de
învățământ este, deci, să angajeze elevii în trăirea unor noi și noi experiențe, organizate pedagogic, încât acestea
să realizeze învățarea. Procesul de invatamant, ca obiect de studiu al didacticii, reprezinta interactiunea dinamica
dintre trei elemente: predare, invatare si evaluare. Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei
care se instituie intre aceste elemente. Scopul procesului de invatamant il constituie transmiterea unor seturi de
cunostinte, formarea unor capacitati, dobandirea de deprinderi, formarea de atitudini, in
perspectiva autonomizarii fiintei sub toate aspectele (din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental etc.).
3.Definiți conceptul învățare școlară – tipurile și condițiile.
Invatarea presupune modificare si dobandire de cunostinte, conduite, atitudini etc ceea ce contribuie la formarea
unor insusiri psihice complexe in vederea adaptarii la situatii noi de existenta. Invatarea este activitatea destinata
achizitionarii unei experiente noi, formarii unor capacitati si deprinderi care sa-i permita individului sa rezolve
situatii problematice, sau sa-si optimizeze relatiile cu lumea externa. Învățarea este definită în triplă ipostază și
anume: ca proces; ca produs; și ca funcție de diverși factori. Învățarea, înțeleasă ca proces, impune, așadar, un
activism susținut din partea elevului, fundamental pentru o învățare eficientă. Sarcina învățătorului este de a
determina această angajare sau participare activă a elevului preocupându-se de mai bună organizare a
experienței noi ce o presupune.Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:
- in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie,
olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;
- dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
- dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica, prin
modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
- dupa operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare
operanta, prin identificare.
4.Definiți conceptul predare – funcții și modul de predare.
Predarea se adeverește a fi mai mult decât comunicare – este un complex de funcții sau acțiuni. Mai exact,
predarea se definește ca un ansamblu de acțiuni și operații sistematice, întreprinse de învățător în vederea
organizării și desfășurării optime a învățării. Predarea face apel și la un alt tip de comunicare, care îndeplinește cu
totul alte funcții, care ia forma unei succesiuni de enunțuri prin intermediul cărora învățătorul: stabilește direcțiile
învățării; pune elevii în relație cu materia nouă de învățat; dirijează experiențele sau operațiile de învățare. În
afară de toate acestea, prearea se referă nu numai la ceea ce face învățătorul în timpul lecțiilor, ci și la activitatea
de pregătire a acestora și ulterior la evaluarea și autoevaluarea lecțiilor odată ținute, precum și a altor tipuri de
activități didactice. Functiile predarii:
 Se extind dincolo de transmiterea de informatii;
 Activitati de elaborare si conducere ;
 Organizare si conducere a invatarii;
 Control
 Inovare a procesului de invatamant.
5.Definiți conceptul evaluare – funcțiile, operațiile și formele.
I. Evaluarea asigură evedențierea cantității și calității cunoștințelor, competențele obținute în mod
curent, periodic, final oferind soluții de perfecționare a activității didactice. Evaluarea se împarte în orală
(întrebări, discuții), scrisă (teste, chestionare, lucrări de control). Funcțiile evaluării: constatare și
apreciere, diagnosticare, prognosticare. Evaluarea constituie o acșiune complexă care presupune
realizarea mai multor operații. Deși acestea sânt în strânsă legătură și se preintă ca elemente
componente ale unui proces unitar, totuși sunt diferite prin natura lor și prin rolul îndeplinit. Principalele
operații constau în: măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea; interpretarea și aprecierea
datelor obținute; adoptarea deciziilor ameliorative. Tipuri de evaluare:
1. Predictiva (initiala);
 la inceputul unui ciclu, a unei teme noi;
2. Formativa (continua);
 la fiecare lectie sau tema noua;
3. Sumativa (finala).
 la sfarsitul unui ciclu, a unui capitol;

6.Definiți noțiunea de principiu didactic, enumerați-le și descrieți un principiu la alegere.

Principiile sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesulu de învățământ. Principiile didactice
sunt: principiul caracterului intuitiv al învățământului; principiul legării teoriei de practică; principiul
învățământului sistematic și continuu; principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, pricepirilor și deprinderilor;
principiul accesibilității și individualizării învățământului; principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de
învățământ.Fiecare principiu în parte exprimă anumite cerințe ce trebuie respecate în organizarea și conducerea
procesului de învățământ.
Principiul accesibilitatii si individualizarii invatarii
Cerinte:
Accesibilitatea continutului, a metodelor si tehnicilor instruirii, a limbajului si formelor de activitate etc. pentru a
realiza concordanta dintre posibilitatile elevilor si dificultatile invatarii. Se realizeaza prin selectionarea si gradarea
informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la insusirea cunostintelor si la formarea unor deprinderi.
Individualizarea elevilor potrivit particularitatilor lor fizice si psihice, prin diferentierea sarcinilor didactice si a
cailor de indeplinire a lor. Presupune crearea conditiile ca fiecare copil sa se dezvolte in ritmul sau propriu, prin
activizarea potentialului real si valorificarea acestuia.
7.Explicați însemnătatea strategiilor didactice în procesul didactic.
Strategii didactice reprezintă un ansamblul complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi
forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii,
în vederea realizării cu eficienţă a învăţării”.Strategiile didactice interactive au rolul de:
 a forma munca în echipă, prin colaborare şi cooperare, în vederea atingerii obiectivelor propuse,
 a stimula participările individuale,
 a solicita efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de opiniile colegilor,
 a dezvolta capacitatea de autoevaluare, susţinând învăţarea activă prin care elevul transformă informaţia
într-una nouă, personală, proprie,
 a diminua tendintele inhibitorii pe care le produce lucrul intr-un grup in care partenerii nu se cunosc prea
bine.
Strategiile didactice interactive sunt centrate pe elev si pe activitate, presupun comunicare multidirectionala, pun
accent pe dezvoltarea gandirii, formarea de aptitudini, deprinderi, incurajeaza evaluarea formativa, incurajeaza
participarea copiilor, initiativa, creativitatea, pun accent pe parteneriatul cadru didactic/elev.
8.Definiți noțiunea de principiu didactic,enumerați-le și caracterizați principiul sistematizării și continuității
cunoștințelor.
Principiile sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesulu de învățământ. Principiile didactice
sunt: principiul caracterului intuitiv al învățământului; principiul legării teoriei de practică; principiul
învățământului sistematic și continuu; principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, pricepirilor și deprinderilor;
principiul accesibilității și individualizării învățământului; principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de
învățământ.
Fiecare principiu în parte exprimă anumite cerințe ce trebuie respecate în organizarea și conducerea procesului
de învățământ.
Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor
9.Definiți noțiunea de principiu didactic, enumerați-le și caracterizați temeiniciei și durabilității performanțelor
în învățare.
Principiile sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesulu de învățământ. Principiile didactice
sunt: principiul caracterului intuitiv al învățământului; principiul legării teoriei de practică; principiul
învățământului sistematic și continuu; principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, pricepirilor și deprinderilor;
principiul accesibilității și individualizării învățământului; principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de
învățământ. Fiecare principiu în parte exprimă anumite cerințe ce trebuie respecate în organizarea și conducerea
procesului de învățământ. Principiul temeiniciei și durabilității performanțelor în învățare Însuşirea durabilă a
cunoştinţelor şi abilităţilor astfel încât să poată fi actualizate şi utilizate atunci când se reclamă prezenţa lor.
Persistenţa în timp şi fidelitatea celor însuşite de elevi, precum şi profunzimea (implementarea lor în sistemul de
personalitate) şi mobilitatea lor în reproducerea datelor acumulate.
10.Definiți conceptul strategie didactică și caracterizați toate componentele ei.
Strategiile didactice presupun îmbinarea tuturor elementelor procesului instructiv-educativ în condiţii/ contexte
concrete. Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si
mijloace alese pentru a atinge anumite obiective. Strategia de predare-învăţare (strategii didactice) este expresia
unităţii organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învăţământ şi a modurilor de organizare a învăţării
(frontal, pe grupe şi individual), în derularea lor secvenţială pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative.[12]
Strategia didactică este un termen unificator, integrator, care reunește sarcinile de învățare cu situațiile de
învățare, reprezentând un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale
care vizează atingerea unor obiective. Ea este necesară în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul
activitații didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a
profesorului. Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
 sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale
 sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice
 sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate
 sistemul obiectivelor operaționale.
11.Determinați criteriile și tipurile de stabilire a strategiei didactică.
O strategie didactică are semnificația unei tatonări, a găsirii prin ipoteză anticipate a răspunsului sau soluției celei
mai bune pentru problema dată.
Criteriile după care se stabilește o startegie didactică: concepția pedagogică.
Tipurile de strategii didactice: strategii inductive (care conduce elevul de la analiza faptelor concrete la
elaborarea noțiunilor noi); strategii deductive (ce conduc elevul pe un traseu ivers celui inductiv); strategii
analogice (bazate me modelare) și strategii mixte. Strategiile didactice se clasifică după mai multe criterii:
a) Activitatea dominantă în procesul instruirii: – prin observare nemijlocită;
De predare: – prin rezolvare de probleme deschise;
• de prezentare, de urmărire a unor norme, – prin experimentare;
prescripţii, reguli de tip algoritmic, prin – prin dezbateri, dialoguri euristice;
expunere, – prin cercetări în grup;
• explicaţie, demonstraţie, programare, – prin simulare, modelare, aplicaţii;
exerciţiu; – prin tehnici de creativitate (prezentate de
• de activizare a elevilor în predare, prin noi);
intercalarea metodelor şi procedeelor activ- • mixtă (prin combinarea celorlalte moduri)
participative, a muncii independente sau în De evaluare
grupuri mici; b) Natura obiectivelor dominante:
• de combinare a celor două modalităţi de • Cognitive;
predare, în variate proporţii de asamblare; • Afective;
• de combinare a predării în mod expozitiv cu • Psihomotorii;
sarcini de învăţare euristică (de descoperire), • În combinații variate ale acestora;
prin metode expozitiv-euristice; c) Modul de dirijare a învăţării:
De învăţare: • De dirijare pas cu pas (algoritmice);
• algoritmică: • De semidirijare (semialgoritmice);
– prin imitare de modele date; • De nedirijare (creative).
– prin repetare, exersare, memorare; d) Tipul de raţionament abordat
– prin cunoaştere concret-intuitivă; 1. Inductive;
– prin algoritmizare, pas cu pas 2. Deductive;
• euristică: 3. Transductive;
4. Analogice; 5. Combinate

12.Descrieți principiul respectării particularitățilorde vârstă și individuale a elevilor.

Principiul prezent ne atenţionează asupra faptului că este bine să pornim de la datele persoanei de
educat, de la natura sa interioară şi să nu forţăm nepermis de mult peste limitele pe care le îngăduie
vârsta şi caracteristicile individuale. Acest principiu îşi găseşte fundamentarea psihologică în relaţia care
se instituie între învăţare şi dezvoltare. Se ştie că trecerea la structuri cognitive superioare se face sub
impulsul exersării şi învăţării. Realul este asimilat prin intermediul structurilor de cunoaştere deja
existente care, la rândul lor, suportă o acomodare permanentă în raport cu datele noi, interiorizate de
subiect. Învăţarea se va face în raport cu „zona celei mai apropiate dezvoltări”, în sensul că se va da
elevului maximum din ceea ce el poate să asimileze la un moment dat şi care îi permite dezvoltarea
psihică în perspectivă.
13. Explicați insemnatatea mijloacelor didactice în procesul educativ.
Parte componentă și foarte importanta a strategiilor didactice este mijlocul de învățământ definit ca
parte materiala, naturală, intenționată care susține realizarea obiectivelor activității de instruire.
Ansamblu resurselor materiale folosite in procesul de învățământ de către învățător are ca scop
perceperea, înțelegerea cunoștințelor, formarea noțiunilor, fixarea și consolidarea informației.
Mijloacele didactice se interpun între învățător și elev fortificând capacitatea instructiv-educativă a
învățătorului și facilitând activitatea de învățare a elevului. Printe avantajele mijloacelor didactice
menționăm: suplimentează explicațiile verbale, oderindu-le un suport vizibil, intuitiv, ii familiarizează pe
elevi cu o realitate mai greu sau total inaccesibilă pe o cale directă, provoacă și susține interese și
motivați cognitive, consolidează cunoștințe și abilități, eficientizează folosirea timpului de instruire.
Mijloacele de invatamant se dovedesc a fi utile in masura in care sunt integrate organic in contextul
lectiilor si li se imprima o finalitate pedagogica. Eficienta utilizarii mijloacelor de invatamant tine de
inspiratia si experienta didactica a profesorului in a alege si a -si sprijini discursul pe un suport tehnic.
14. Definiți noțiunea de competență și explicați sistemul competentelor în nvățământul primar
Cea mai des utilizata definitie a notiunii de
competenta este competenta suma cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor care contribuie la
capacitatea unei persoane de a-si indeplini eficient sarcinile si responsabilitatile postului .
Sistemul de competențe pentru învățământul primar se structurează astfel: A. Competențe-
cheie/transversale/transdisciplinare B. Competențe specifice disciplinelor școlare C. Unități de
competențe A. Competențele-cheie/transversale constituie o categorie curriculară esențială, fiind
definite la un nivel înalt de abstractizare și generalizare: Competențele-
cheie/transversale/transdisciplinare se formează și se dezvoltă progresiv și gradual pe niveluri și cicluri
de învățământ. În funcție de misiunea și oportunitățile învățământului primar, se evidențiază două etape
specifice: etapa achiziţiilor fundamentale – clasele I, a II-a; etapa dezvoltării – clasele a III-a, a IV-a.
Competențele specifice disciplinelor derivă din competențele transdisciplinare și competențele-
cheie/transversale. Competențele specifice reprezintă sisteme integrate de cunoștințe, abilități, valori și
atitudini, pe care și le propune să le formeze/dezvolte fiecare disciplină la nivelul învățământului primar,
prin corelare cu întreaga perioadă de școlarizare [apud 2, p. 24]. Competențele specifice fiecărei
discipline școlare se prezintă în curriculumul disciplinar respectiv și se preconizează a fi atinse până la
finele clasei a IV-a. C. Unitățile de competențe sunt constituente ale competențelor și facilitează
formarea competenţelor specifice, reprezentând etape/pietre de temelie în achiziţionarea/construirea
acestora. Unitățile de competențe sunt structurate şi 14 dezvoltate la fiecare disciplină pentru fiecare
dintre clasele I-IV pe parcursul unei unități de învățare/unui an şcolar, fiind prezentate în curriculumul
disciplinar respective.
15. Definiți noțiunea de obiectiv operational și explicați condițiile care le intrunește un obiectiv
operational prin elaborarea unui obiectiv și concretizează părțile componente.
Obiectivul operational este un scop pe termen scurt , observabil și măsurabil, care depinde în mod direct
de obiectivele de referință ce se regăsesc în program. Spre deosebire de celelalte obiective, acesta
cuprinde exprimarea manifestărilor observabile şi măsurabile, precum şi nivelul de performanţă
aşteptat. Se stabilesc obiective operaţionale pentru fiecare întâlnire (activitate practică, curs) cu
studenţii. Conform clasificării lui Bloom, obiectivele operaţionale sunt: - cognitive (cunoştinţe,
deprinderi, capacităţi, algoritmi, priceperi etc.) - psihomotorii (deprinderi, priceperi, tehnici, modele
etc.) - afective (atenţie concentrată, voinţa de a acţiona, manifestarea preferinţelor, argumentarea unei
opţiuni etc). In termenii unui concept pedagogic fundamental, obiectivele constituie finalităţile
microstructurale ale educaţiei / instruirii, valabile în sistemul procesului de învăţământ, fiind ca sarcini
particulare, mai analitice şi mai concrete în procesul instructiv.Condițiile unui obiectiv operational:
Obiectivele operaţionale (sau performative)
sunt înfăptuite pe termen scurt;
trebuie sa se regăsească în sarcini de lucru, în acţiuni ale elevilor efectuate simultan sau succesiv cu ale
cadrului didactic,
proiectează, la nivel operaţional, comportamentul de răspuns, al elevilor, la sarcinile didactice
comunicate la începutul lecţiei sau a altor activităţi instructiveducative.
16. Definiți noțiunea de tehnologie didactică în procesul de învățământ.
Tehnologiile didactice desemnează ansamblul de forme,metode,mijloace,tehnici şi relaţii cu ajutorul
Cărora se vehiculează conţinuturi în vederea atingerii obiectivelor. Tehnologia didactică desemnează
demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o situaţie practică de
instruire. Într-o altă accepţie, tehnologia didactică înglobează ansamblul de forme, metode, mijloace,
tehnici şi relaţii cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturi în vederea atingerii obiectivelor. Această
definiţie este mai aproape de abordarea în „sens larg” a tehnologiei educaţionale, care este apreciată ca
„ansamblul tehnicilor şi cunoştinţelor practice necesare pentru a organiza, testa şi asigura
funcţionalitatea instituţiei şcolare la nivel de sistem”.
17. Definiți noțiunea de metodă și numiți funcțiile ei.
Cuvântul metodă provine din grecescul”methodos”, cee ace înseamnă cale de urmat în vederea atingerii
unui scop sau un mos de urmărire, căutare, cercetare și aflare a adevărului. În prcatica școlară metoda
se definește ca o cale de urmat în vederea atingerii unor obiective instructive-educative dinainte
stabilite.Motoda desemnează o cale pe care invățătorul o urmează pentru a ajuta elevii să găsească ei
înșiși o cale proprie de parcurs in vederea aflării unor noi adevăruri, consemnate in noi cunoștințe.Pe
scurt metoda este o cale eficientă de organizare și dirijare a învățării, un mod comun de a proceda al
învățătorului cu elevii săi.
Metodele îndeplinesc cîteva funcții, unele cu character general și comun, altele cu character particular:
functie cognitiva, ea fiind un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi, o cale de acces spre
cunoasterea adevarurilor, procedurilor de actiune;
functie educativa - metodele exerseaza functiile psihice si fizice ale elevilor prin formarea unor
deprinderi intelectuale, atitudini, capacitati, comportamente, structuri cognitive; metoda de predare
este si un proces educativ ;
functie instrumentala, metoda fiind o tehnica de executie pentru atingerea obiectivelor;
functie normativa care consta in aceea ca metoda arata cum trebuie sa se procedeze in predarea si
invatarea pentru obtinerea unor rezultate bune.
funcția motivațională- de stimulare a curiozității, de trezore a interesului și a dorinței de a cunoaște și
actiona.
18. Enumerați tipurile de metode predare invățare si descrieti una din ele.
METODE DE TRANSMITERE SI INSUSIRE A CUNOSTINTELOR:
Metode de comunicare orală
Expositive: povestirea, descrierea, explicarea, instructajul
Conversative: conversația, conversati euristică, dicuția colectivă, problematizarea.
Metode de comunicare scrisă: lectura explicativă, independent.
METODE DE EXPLORARE ȘI DESCOPERIRE:
Metode de explorare direct a obiectelor și fenomenelor: obervarea sistematica și idependentă
Metode de explorare prin intermediul substitutelor realității: demenstația
METODE BAZATE PE ACTIUNE:
Metode de învățare prin actiune reală: exerciții, algoritmi
Metode de invatare prin actiune fictive: jocuri dinamice, invățarea dramatizată
Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învăţământul
preşcolar şi care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau descriere prin
intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp, fenomene
ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaşte altfel. Scopul folosirii acestei metode constă în
asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări. Faptele,
întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificaţii, iar limbajul expresiv
să contribuie la trezirea de emoţii, sentimente, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea.
19. Determinati metodele de insusire si transmitere a noilor cunoștinte.
METODE DE TRANSMITERE SI INSUSIRE A CUNOSTINTELOR:
Metode de comunicare orală
Expositive: povestirea, descrierea, explicarea, instructajul
Conversative: conversația, conversati euristică, dicuția colectivă, problematizarea.
Metode de comunicare scrisă: lectura explicativă, independent.

20. Determinați metodele de explorare și descoperire.

METODE DE EXPLORARE ȘI DESCOPERIRE:
Metode de explorare direct a obiectelor și fenomenelor: obervarea sistematica și idependentă,
efectuarea de mici experiente și experimente, examinarea relicvelor
Metode de explorare prin intermediul substitutelor realității: demonstrația cu ajutorul imaginilor,
graficilor, proiectiilor fixe și dinamice
21. Explicați metodele bazate pe acțiune.
METODE BAZATE PE ACTIUNE:
Metode de învățare prin actiune reală: exerciții, algoritmi
Metode de invatare prin actiune fictive: jocuri dinamice, invățarea dramatizată
EXERCIŢIUL constituie o modalitate de efectuare a unor operaţii şi acţiuni mintale sau motrice, în chip
conştient şi repetat, în vederea achiziţionării sau consolidării unor cunoştinţe şi abilităţi. Exerciţiul
presupune o suită de acţiuni ce se reiau relativ identic şi care determină apariţia unor componente
acţionale automatizate ale elevilor.
Iniţial, metoda DRAMATIZĂRII a fost utilizată în instruirea şcolarilor mici, cu scopul de a le stimula
participarea afectivă la activităţile şcolare. Progresiv, s-a ajuns ca dramatizarea să fie preferată în
numeroase situaţii pedagogice care urmăresc să antreneze imaginaţia şi gândirea creatoare a elevilor de
toate vârstele.
JOCURILE DIDACTICE reprezinta actiuni care valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptative de tip
recreativ proprii activitatii umane, in general, in anumite momente ale evolutiei sale ontogenetice, in
mod special”
22. Enumerați metodele interactice in ciclul primar.
Cele mai cunoscuete şi folosite strategii didactice interactive utilizate la clasă în învăţământul primar
sunt:
Braistorming-ul (asaltul de idei) – feprezintă formularea unui număr cât mai mare de idei – oricât de
fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea
generează calitate.
Harta povestirii – este o formă de organizare şi sintetizare a conţinutului informaţional al unui text. O
altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite perspective două sau mai multe povestiri şi se
poate realiza sub forma unui tabel;
Reţeaua personajelor – este o metodă grafică de descriere a personajelor şi de argumentare a descrierii.
Elevii vor scrie într-un cerc desenat numele personajului. În cercuri satelit scriu cuvinte care
caracterizează personajul, iar apoi citate, reformulări;
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi, la baza
paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac toate
cunoştinţele evocate despre o anumită temă.
Ciorchinele – se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior, sau în
etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabilii conexiuni între elementele studiate, de a se
implica activ în procesul de gândire. În centru se notează conceptul de referinţă, apoi se trasează sateliţii
cu conceptele conexe şi de la fiecare ideile derivate.
Metodele interactive: - crează deprinderi; - facilitează învăţarea într-un ritm propriu; - stimulează
cooperarea, nu competiţia; - sunt atractive; - pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de
învăţare.
23. Clasificarea mijloacelor didactice și funcțiile acestora.
Functiile mijloacelor de invatamant
a. Functia cognitiva: consta in faptul ca mijloacele de invatamant sunt instrumente prin care se
comunica date, informatii asupra realitatii studiate, facilitand intelegerea, insusirea si retinerea
acestora, prin imbinarea obiectelor reale cu cuvantul, a scrisului cu actiunea, a cunoasterii senzoriale cu
cunoasterea rationala.
b. Functia formativa: consta in faptul ca mijloacele de invatamant permit dezvoltarea gandirii si a
operatiilor acesteia, a spiritului de observatie, atentiei, formarea atitudinilor si convingerilor stiintifice,
tehnice, culturale, contribuind si la formarea notiunilor si a capacitatii de corelare interdisciplinara.
Mijloacele de invatamant contribuie si la stimularea motivatiei invatarii, determinand participarea activa
a elevilor in cadrul procesului instructiv-educativ.
c. Functia demonstrativa consta in faptul ca prin mijloacele de invatamant li se infatiseaza elevilor o
multitudine de aspecte ale realitatii, care sunt greu accesibile cunoasterii directe, acest lucru contribuind
la formarea corecta a reprezentarilor si dezvoltarea imaginatiei.
d. Functia ergonomica - se refera la contributia mijloacelor de invatamant la rationalizarea eforturilor
profesorilor si elevilor, in cadrul activitatilor didactice. Mijloacele de invatamant vor reduce efortul de
predare al cadrului didactic si efortul de invatare al elevilor.
e. Functia de evaluare - se refera la posibilitatea pe care o ofera unele mijloace de invatamant de a
obtine informatii despre rezultatele elevilor, nivelul performantelor atinse.
f. Functia estetica - consta in faptul ca mijloacele de invatamant sunt astfel concepute si utilizate, incat
sa declanseze trairi afective, sa cultive capacitatea de intelegere si apreciere a frumosului, simtul
echilibrului.
Clasificarea mijloacelor de invatamant
In functie de prezenta sau absenta mesajului didactic, mijloacele de invatamant se clasifica in:
 mijloace de invatamant care cuprind mesaj sau informatie didactica;
 mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor sau informatiilor didactice.