Scarlat Constantin

Gr.7
Anul VI
Aptitudinile de comunicare managerială

Aptitudinile de comunicare managerială şi de comunicare se dezvoltă pe baza unor trăsături

caracteristice fiecărui membru al echipei, cum ar fi:

 deschiderea către experienţă;

 entuziasm; integritate, corectitudine;
 acceptarea valorii celorlalţi membri ai echipei;
 încredere în propriile puteri;
 amabilitate;
 simţul umorului;

Dintre trăsăturile enumerate anterior, necesare pentru dezvoltarea abilităţilor, de comunicare,

vom dezvolta în cele ce urmează doar pe cele mai importante:

a)încrederea în propriile puteri este abilitatea de a crede că poţi presta o activitate

profesională de calitate. Aceasta este o condiţie esenţială pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii
serviciilor acordate. Trebuie să ai o bună sănătate mentală şi să-ţi accentuezi caracteristicile pozitive
pentru a consolida încrederea în propriile puteri.

Un manager care are încredere în forţele proprii îşi asumă responsabilităţi, se adaptează la
schimbare, este interesat de permanenta îmbunătăţire a activităţii CMD şi se implică în procesul de
decizie.

Un astfel de manager va cunoaşte şi va pune în evidenţă nevoile de marketing ale practicii pe care o
va adapta la cerinţele sociale.

De asemenea, el îşi va asuma riscul schimbărilor fiind capabil să impună şi să depăşească rezistenţa la
nou a membrilor echipei sale de lucru;

b) deschiderea către experienţă:

Profesiunea medicală este dinamică, pentru a putea acorda îngrijiri de sănătate populaţiei
deservite, medicul trebuie să fie deschis la experienţă, să fie motivat de a pune în practică noi tehnici,
de a se adapta la noutăţile ştiinţifice, tehnice şi tehnologice din domeniu.

Membrii echipei cu o practică de rutină îndelungată sunt înspăimântaţi de ideea de nou şi

schimbare, de aici rezultând o rezistenţă la implementarea noului.

Comunicarea managerială eficientă între manager şi membrii echipei de lucru este un

factor care poate reduce rezistenţa la schimbare.

Rezistenţa la schimbare poate fi opusă şi de manager, atunci când activitatea desfăşurată

la nivelul CMD este în conformitate cu anumite standarde considerate acceptabile, nivel peste care
schimbarea nu ar fi, în viziunea acestuia, nici acceptabilă nici necesară, supracalitatea fiind costisitoare
şi investiţia nefiind justificată de îmbunătăţirea calităţii serviciilor acordate.

c) acceptarea valorii celorlalţi:

Valoarea profesională a fiecărui membru din echipă este dată de suma cunoştinţelor şi a
experienţei acumulate până la un anumit moment.

Este important pentru manager să aprecieze cu maximum de obiectivitate valoarea profesională

a colaboratorilor săi şi aceasta pentru a-i putea motiva să presteze servicii de calitate optimă către
pacienţi.

Este absolut necesar ca medicul să-şi accepte colaboratorii pentru ceea ce pot (fiecare dintre ei)
şi nu pentru ceea ce ar dori managerul ca ei să fie.

Unul dintre secretele comunicării în grupul de lucru este tocmai această acceptare a
colaboratorilor fără a se exercita presiuni de către manager de a-i schimba pe fiecare în parte conform
propriei scale de valori profesionale a acestuia.

Schimbările impuse nu au niciodată succesul scontat.

Pentru ca o schimbare să fie posibilă trebuie ca aceasta să fie însuşită şi motivaţia să fie
suficient de puternică pentru a se putea implementa schimbarea.

d) Ascultarea efectivă- presupune o ascultare gândită, managerul înţelegând mesajul

transmis înainte de a formula un răspuns.

Acest tip de ascultare este ideal creând premizele unei mai bune înţelegeri a situaţiei.

Un manager trebuie să fie un bun ascultător, educat în a asculta efectiv, tocmai pentru a
înţelege mesajul şi pentru a sesiza ce se poate ascunde în spatele mesajului recepţionat.

Deprinderea folosirii tehnicilor de ascultare efectivă este un proces dificil, dar practicarea
cotidiană a acestora aduce beneficii în îmbunătăţirea comunicării, conducând la îmbunătăţirea actului
medical.

e) Recunoaşterea necesităţilor celorlalţi

Toţi membrii echipei au nevoie de recunoaştere şi apreciere pentru contribuţia profesională la

buna desfăşurare a activităţii şi la succesul organizaţiei. Recunoaşterea şi aprecierea muncii
colaboratorilor şi, implicit, a nevoilor lor de dezvoltare profesională creează premizele unei bune
cooperări profesionale pentru atingerea obiectivelor organizaţionale propuse.