Sunteți pe pagina 1din 6

PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL

In centrul tuturor preocuparilor specialistilor se afla , ceea ce cu un termen generic se


numeste -Patrimoniu. Nici-o institutie muzeala - indiferent de marime, de prestigiu, de numarul
personalului de care dispune s.a.m.d. - nu poate exista fara patrimoniu . Patrimoniul defineste,
confera personalitate, dimensiune stiintifica, individualizeaza, atrage si starneste interesul
vizitatorilor oricarui muzeu. Este deci, foarte important sa definim acest "obiect al muncii" care
ii preocupa, in egala masura, pe muzeografi, custozi, conservatori, restauratori, fizicieni,
chimisti, personal de paza si securitate si pe toti ceilalti care alcatuiesc componenta unui muzeu
sau a unei colectii. Este necesar deci, sa il definim, sa facem diferenta intreceea ce este si ceea ce
nu face parte din patrimoniul unui muzeu / colectii si mai pe urma sa luam cunostinta
deresponsabilitatile care ne revin fata de acest "obiect al muncii". Organisme nationale si
internationale care au ca preocupare problemele ce implica patrimoniul cultural au elaborat legi
menite atat a defini acest concept cat si a stabili principii si norme riguroase care sa-l protejeze.

Potrivit legislatiei actuale din Romania (Legea nr.422 din 18 iulie 2001 privind protejarea
monumentelor istorice si Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului
cultural national mobil), o prima particularizare a ceea ce se numeste generic "patrimoniul
culturat ", o reprezinta gruparea sa in 2 mari categorii:

a. patrimoniu tangibil (bunuri culturale mobile si imobile, monumente, ansambluri, situri


arheologice etc.) si

b. patrimoniu intangibil (obiceiuri, credinte, muzica, folclor oral etc.).

Deducem deci ca din patrimoniul cultural fac parte o mare diversitate de repere cu sunt :

- cladiri, edificii de cult, conace, castele, scoli, asezari etc.

- monumente istorice, comemorative, cimitire, fortificatii, urme materiale ale unor


epoci istorice sau de cultura , materiale arheologice s.a.

- bunuri culturale mobile (obiecte, documente, arhive, bunuri cu semnificatie artistica si


religioasa, bunuri cu semnificatie etnografica,stiintifica, tehnica si altele)

- bunuri culturale care tin de traditii, folclor, ritualuri, limba, toponimii etc.

Este vorba deci de acele categorii de bunuri de exceptie care au o semnificatie aparte
pentru cultura si istoria unei natiuni.

1
Cum aflam care sunt criteriile pe baza carora identificam care bunuri pot face parte din
patrimoniul cultural ?. Legislatia a stabilit o serie de criterii pentru fiecare categorie de bunuri
culturale pasibile a face parte din acest valoros patrimoniu si care sunt urmatoarele :

a Evaluarea bunurilor culturale mobile / imobile, in functie de vechime

- Foarte vechi - vechime peste 400 de ani, adica mai vechi de anul 1600

- Vechi - care au o vechime intre 200 - 400 de ani, respectiv din intervalul anilor

600 - 1800

- Relativ vechi - constructiile din perioada anilor 1800 - 1914

- Recente - constructiile care au mai putin de 100 de ani vechime -1914-1950

b. Criteriile pentru evaluarea monumentelor

Pentru ca un monument / cladire, constructie, edificiu de cult etc./ sa fie declarat


monument istoric sunt, in principal, urmatoarele criterii de evaluare :

- vechimea

- reprezentativitatea/ pentru un stil, perioada artistica, istorica etc.

- raritatea in zona din care face parte

- valoarea memoriala

Inscrierea in lista monumentelor istorice se face la propunerea Comisiei Nationale a


Monumentelor Istorice

c. Criteriile pentru clasarea bunurilor culturale mobile

Prin operatiunea de clasare se intelege procedura de nominalizare a acelor bunuri


culturale mobile care intrunesc conditiile (criteriile) in baza carora pot sa faca parte din
patrimoniul cultural national mobil.

Inscrierea /clasarea in aceasta categorie se face in urma expertizarii obiectelor de catre


specialisti cu experienta care evalueaza fiecare piesa in parte si stabileste - pe baza criteriilor
oficiale - in care din cele doua sub-categorii - respectiv, "Tezaur" sau "Fond" - poate fi
incadrata lucrarea respectiva.

Bunurile odata clasate se bucura de un regim aparte in ceea ce priveste evidenta,


cercetarea, pastrarea, asigurarea securitatii,conservarea, restaurarea sau circulatia lor, regim

2
prevazut in legislatia referitoare la patrimoniul cultural national mobil. Nerespectarea regimului
juridic al acestor bunuri atrage dupa sine sanctiuni materiale sau penale

Patrimoniul muzeal reprezinta o componenta a patrimoniului cultural national , adica


acea parte din patrimoniul national incredintata unui detinator ( muzeu, colectie, laica sau
ecleziala) cu scopul de a o proteja, valorifica, restaura si ocroti corespunzator

Patrimoniul muzeal, indiferent de detinator, este definit ca fiind totalitatea bunurilor,


drepturilor si a obligatiilor cu caracter patrimonial ale muzeului sau, dupa caz, a colectiilor
publice asupra unor bunuri aflate in proprietate publica sau privata.

Patrimoniul colectiilor de arta ecleziastica cuprinde o mare varietate de bunuri culturale,


atat bunuri care au fost create si au fost folosite in scopuri liturgice (odajdii, candele, potire, carti
bisericesti, manuscrise, obiecte din lemn sculptat, piese de ceramica etc), cat si obiecte de uz laic
provenite din diverse surse. Unele dintre aceste bunuri sunt pasibile (in urma evaluarii si clasarii)
sa faca parte din categoria tezaur, dar cele mai multe pot fi incluse in categoriafond, in functie
de evaluarea patrimoniului colectiei respective.

1. GESTIONAREA SI EVIDENTA STIINTIFICA A PATRIMONIULUI

Potrivit legislatiei romane, protejarea patrimoniului este obligatorie pentru absolut toti
detinatorii si implica urmatoarele activitati :

- inventarierea si evidenta/ intocmirea fiselor de evidenta

- pastrarea si conservarea/ intocmirea fiselor de conservare

- valorificarea / punerea in valoare prin activitati specifice

- comunicarea / introducerea in circuitul stiintific

In afara de muzeograf, ale carui obligatii profesionale au fost specificate in capitolele


precedente, de corecta protejare a patrimoniului muzeal dintr-o colectie, raspunde gestionarul-
custode, care are responsabilitati importante fata de bunurile pe care le gestioneaza.

3 a.1 Cum se defineste patrimoniul muzeal

Se constata ca , nu de putine ori, se face o confuzie intre patrimoniul muzeal si


patrimoniul cultural national. Iata dece este necesara o lamurire a acesor raporturi

Patrimoniul muzeal este alcatuit din totalitatea bunurilor, a drepturilor si obligatiilor


cu caracter patrimonial ale muzeului (art. 8/1, Legea 311/2003). Deci, in aceasta categorie nu
intra - asa cum se face uneori confuzia - numai patrimoniul cultural detinut, ci toate bunurile
mobile si imobile care fac parte din inventarul unui muzeu sau a unei colectii. Spre exemplu:

- bunuri imobile de valoare exceptionala (arheologica, istorica, artistica,

3
memorialistica s.a.m.d.);

- situri si rezervatii arheologice, istorice, arhitecturale (monumente) etc;

- bunurile clasate in patrimoniul cultural national;

- bunuri cu rol documentar, educativ, ilustrativ etc, ce pot fi folosite in cadrul

unor expozitii sau a unor manifestari muzeale.

3 a.2 Cum se defineste patrimoniul cultural national ?

Spre deosebire de patrimoniul muzeal, definit mai sus, patrimoniul cultural national (pe
scurt, P.C.N.) mobil si imobil, este constituit din totalitatea bunurilor cu valoare
exceptionala aflate in evidenta si gestiunea tuturor muzeelor si colectiilor din tara. Este vorba
deci, in primul rand de o selectie care opereaza asupra intregului patrimoniului detinut, selectie
rezultata in urma operatiunii de clasare a bunurilor culturale.

3 a.3 Ce inseamna clasarea unui bun cultural in patrimoniul national ?

Prin clasare se intelege operatiunea (procedeul) de stabilire a acelor bunuri culturale de


valoare exceptionala care fac parte (sunt pasibile de a face parte) din patrimoniul cultural
national mobil. Operatiunea de "clasare" este deci o operatiune de selectie, pe baza studiilor si
expertizelor efectuate de catre specialisti, care apreciaza valoarea deosebita a unui obiect din
patrimoniu pe criteriile vechimii unicitatii, raritatii, valorii istorice, stiintifice,documentare etc.

Potrivit Legii 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare), patrimoniul cultural national
cuprinde:

- bunuri arheologice si istorico-documentare de valoare exceptionala (spre exemplu:


piese vestimentare, marturii privind istoria vietii religioase, manuscrise, carti rare, si carti vechi,
obiecte cu valoare memorialistica, fotografii, documente de arhiva etc);

- bunuri cu semnificatie artistica exceptionala (spre exemplu: opere de arta plastica,


lucrari de arta decorativa - mobilier, ceramica, metal, lemn, podoabe s.a., obiecte de cult -
icoane, broderii, orfevrarie, mobilier religios s.a).

- bunuri cu semnificatie etnografica exceptionala;

- bunuri de importanta stiintifica exceptionala;

- bunuri de importanta tehnica exceptionala.

Se retine deci ca este vorba de bunuri cu valoare exceptionala, calitatea de "exceptional"


fiind consecinta vechimii, unicitatii, raritatii, valorii stiintifice, documentare etc.

4
In urma operatiunii de clasare, bunurile din patrimoniul muzeelor, colectiilor si unitatilor de cult
se vor inscrie in doua importante sub-categorii valorice:

-bunuri care vor fi incluse in categoria TEZAUR (bunuri culturale de valoare

exceptionala);

- bunuri care vor face parte din categoria FOND.

Bunurile incluse in categoria Tezaur se fiseaza pe fise de evidenta de format special, se


fotografiaza (in mod obligatoriu) si se includ in sistemul de evidenta computerizata, centralizata,
administrat de catre Institutul de Memorie Culturala - CIMEC, Bucuresti.

3.a.4 - Ce bunuri din patrimoniul unitatilor de cult pot face parte din P.C.N.

Asa cum se poate deduce din precizarile de mai sus, in patrimoniul cultural national pot fi
incluse toate acele bunuri care au o semnificatie deosebita pentru istoria vietii religioase,
culturale, stiintifice, pentru istoria comunitatii locale - religioase sau laice - documente care se
refera la personalitati ale vietii religioase (obiecte cu valoare istoric-documentara obiecte
personale etc), la centre artistice locale, opere de arta (icoane, broderii, obiecte din matale
pretioase, piese de mobilier religios, manuscrise si carti rare, inscrisuri si documente vechi
s.a.m.d.

Clasarea acestora in categoriile TEZAUR sau FOND se face solicitand sprijinul


specialistilor sau a expertilor, iar dupa intocmirea fiselor speciale, cele incluse in categoria
Tezaur vor fi comunicate la CIMEC.

Bibliografie:

Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2035 / 2000, aparut in M.O. nr. 470 din
27.09.2000 privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale (cu
modificarea aparuta in M.O. nr. 2258 / 19.06.2 006).

Legea nr. 103 /1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult.

Legea nr. 311 / 2003 a muzeelor si colectiilor publice (cu modificarile ulterioare)

Legea nr. 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare: Legea 105 /2004, Legea nr. 312 /2004,
Legea nr. 12 din 11.01.2006

Irina Oberländer-Tarnoveanu, "Evidenta si clasarea patrimoniului cultural national


religios", in culegerile de comunicari "Patrimoniul religios al Romaniei - permanenta
spirituala europeana", Durau (2002) si Sambata de Sus (2003).

5
6