1.

Noțiunile de Etichetă, Protocol și Ceremonial

2. Importanța primei impresii

Nimic nu captează atenția unei persoane mai repede și în chip mai pozitiv decât
rostirea numelui ei. De aceea este indicat să pronunțăm numelei persoanei cu care
vorbești printre primele cuvinte pe care i le adresăm, la fel de indicat fiind să folosim
o formulă de mulțumire în primele 10-12 cuvinte.
Vă mulțumesc că v-ați făcut timp să vorbiți cu mine, domnule Ionescu!

Cele 5 porunci ale salutului

 Ridică-te în picioare: Cănd sunteți așezați la birou și cineva se apropie să vă

salute și să vă strângă mâna, fie că sunteți barbat sau femeie, este indicat să
vă ridicați. Procedând astfel, arătăm persoanei respective că îi acordăm
întreaga noastră atenție.

Notă: Dacă vă aflați totuși în imposibilitatea de a vă ridica, este recomandat să schițăm

gestul. (Când vom face acest lucru, persoana care se apropie de noi, ne va ruga
probabil să ne așezăm)

 Menține contactul vizual: Privind pe cineva drept în ochi vom realiza în mod
inconștient 3 lucruri: vom da impresia unui om cu încredere în sine, vom fi
considerat un ascultător atent și, probabil, vom fi tratați cu aceeași politețe când
veți vorbi.

 Zâmbește: Zâmbetul va trasnmiste celor din jur un mesaj de acceptare.

 Spune-ți numele: Dacă întâlnim pentru prima dată pe cineva, este important
să ne prezentăm, folosindu-ne prenumele și numele. În cazul în care am mai
întâlnit persoana respectivă, dar bănuim că aceasta e posibil să nu-și
amintească numele, este recomandat să ne prezentăm din nou.
Sunt Mihai Ionescu. Ne-am cunoscut la conferința de anul trecut. Mă bucur
să vă revăd.
Astfel, în cazul în care persoana chiar nu-și amintea numele dumneavostră, va fi
scoasă din încurcătură.
De asemenea, în cazul în care ne aflăm de cealaltă parte a baricadei, este
politicos să răspundem: Sigur că-mi amintesc de dumneavostră, domnule
Ionescu. Imi face plăcere să vă revăd.

 Strângerile de mână: O strângere de mână trebuie să nu dureze mai mult

decât salutul în sine și să fie suficient de fermă (pentru a trasnmiste sentimentul
de încredere, dar fără să provoace durere )
Indicații de bază pentru întâlniri și pentru prezentări

- pentru Bărbați
 nu aștepați ca femeia să vă intindă mâna;
 întodeauna strângeți mâna cu încredere la fel bărbaților și femeilor;
 feriți-vă ca în cursul strângerii de mână să tineți mâna deasupra mâinii celuilalt
(ar putea fi interpretat ca un semn subtil de superioritate).
- pentru Femei și Bărbați
 ridicați-vă de pe scaun când strângeți mâna cuiva sau vă este prezentat cineva.
În timpul strângerii de mână nu trebuie să se afle nicio mobilă între cei doi (nu
se strânge mâna, aplecându-ne peste birou);
 strângeți mâna colegilor/colaboratorilor chiar și atunci când îi întâlniți în altă
parte decât la locul de muncă;
 strângeți mâna interlocutorului și la începutul și la sfârșitul întâlnirii de lucru.

De asemeanea, în cazul unei întâlniri de lucru este important să:

 avem mâna dreaptă în permanență neocupată;

 dacă trebuie să putăm un ecuson, este recomandat ca pe acesta să fie înscris
numele astfel încât să fie ușor de citit;
 ecusonul trebuie prins în partea dreaptă. În felul acesta, persoana care ne va
strânge mâna să poată arunca o privire la el, atunci când ne prezentăm;

Întrebări frecvente:

 Când îl/o prezint pe șeful/șefa mea unui client/prieten/rudă, al cui nume

trebuie să rostesc mai întâi?
Răspuns: Numele clientului/prietenului/rudei trebuie rostit primul. Prezentările se
realizează, de regulă, în funcție de rang. (Este recomandat ca persoana cu rangul mai
înalt să afle prima numele interlocutorului)
 Ce trebuie să fac când cineva mi se adresează cu un nume greșit?
Răspuns: Dacă nu trebuie să petrecem mult timp cu persoana respectivă, lăsăm
situația așa cum este. În schimb, dacă trebuie să discutăm un timp mai îndelungat
este de preferat să ne cerem scuze și să ne prezentăm încă o dată.
 Cum putem să ne descurcăm cu numele care se pronunță greu?
Răspuns: În cazul unei întrevederi cu o persoană care poartă un asemenea nume,
este bine să-l rugăm să-l mai pronunțe o dată și îl pronunțăm și noi. Dacă există
posibilitatea, putem scrie numele în ambele variante (așa cum se scrie și așa cum se
pronunță).

Ce NU trebuie să facem:
  atunci când ne prezentăm să includem, alături de numele nostru, formula
Doamna, Domnul, Domnișoara; (este valabil și pentru gradele militare)

Notă: vom da impresia că dorim să ne punem singuri într-o poziție mai onorabilă.

 să intrebăm interlocutorul dacă putem să ne adresăm cu prenumele sau cu

numele de familie;

Notă: în conversație ne vom adresa întotdeauna folosind numele de familie. Acesta

poate deschide o portiță, îndemnându-ne să-i folosim prenumele, în adresare;

 după o strângere de mână să ne apopiem mai mult de interlocutor.

Notă: trebuie să rămânem la aceeași distanță la care era în momentul strângerii de

mână, altfel vom fi percepuți ca încercând să invadăm spațiul personal al celeilalte
persoane.

3. Eticheta comunicării și eficientizarea proceselor de comunicare

Salutul
Formule de adresare

4. Precăderea și ierarhia
 precăderea este prioritatea protocolară conferită autorităților, instituțiilor sau
persoanelor care participă la evenimente oficiale.

 ordinea de precădere este frecvent folosită în cadrul activităților de protocol și

definește regula după care se stabilește locul și onorurile acordate unei
persoane care participă la un eveniment în raport cu celelalte persoane
participante, ierarhie stabilită după criteriul funcției sau statutului social.

 în practică se traduce prin cine pe cine precede, cine are prioritate față de o
persoană sau de un grup de persoane.

 cu prilejul diverselor evenimente ierahia trebuie să se respecte și sunt câteva

criterii acceptate la nivel internațional:

 „regula de dreapta” ce stipulează că persoana cu cel mai înalt rang sau

funcție va sta în dreapta gazdei; excepție de la această regulă se face
atunci când soția/soțul gazdei participă la acel eveniment, și atunci
invitatul principal va lua locul din stânga.
  „regula centrului metric” unde gazda se va poziționa în centrul de
referință al locului în care se desfășoară evenimentul iar ceilalți se vor
așeza conform imaginii de mai jos în funcție de ierarhie:

excepția de la această regulă este atunci când evenimentul este prezidat

de șeful statului ce va ocupa poziția gazdei, iar gazda va urma regula de
dreapta.

 Ordinea laterală se aplică în situațiile în care mai multe persoane trebuie

să fie în aceeași linie, același rând. În acest caz persoana importantă va
ocupa locul din dreapta dacă numărul este par, sau locul din centru dacă
numărul persoanelor este impar, în această situație aplicandu-se regula
centrului metric.

 Ordinea alfabetică se utilizează, în mod expres, la evenimente solemne

sau reuniuni internaționale, pentru aranjarea locurilor ce urmează a fi
ocupate de către reprezentanții guvernului unui stat, a simbolurilor
naționale și internaționale. Precăderea se stabilește nu după ordinea
alfabetică a numelor de persoane, ci după criteriul alfabetic al denumirii
statelor, potrivit limbii oficiale a tării gazdă.
Notă: la sediul Uniunii Europene din Bruxelles, drapelul Uniunii Europene deschide
și închide rândul drapelelor. Imediat după drapelul Uniunii Europene va fi drapelul
țării care deține președinția Uniunii, urmat de drapelele celorlalte țări membre, în
ordinea alfabetică. La sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, drapelele
statelor membre se aranjează în ordinea alfabetică potrivit numelui fiecărei țări în
limba engleză. Aceeași regulă se respectă și la sediul NATO.

 Criteriul de vârstă se aplică în situațiile în care la un eveniment sunt

prezente două persoane cu aceeași funcție, același rang, ordinea de
precădere se stabilește în funcție de vârstă persoanei sau, după caz, a
instituției din care provine.

 Criteriul de reprezentativitate este utilizat atunci când la un eveniment

sunt prezente două persoane care au funcția de director general, unul
într-o companie privată și celălalt într-o instituție publică, prioritate se
acordă reprezentantul instituției publice;
Notă: în acest exemplu, predomină instituția pe care o reprezintă o persoană și nu
funcția.
 ORDINEA DE PRECĂDERE DEMNITĂȚILOR ȘI FUNCȚIILOR PUBLICE
ÎN CADRUL CEREMONIILOR OFICIALE
1. Președintele României
2. Președintele Senatului
3. Președintele Camerei Deputaților
4. Primul-ministru
5. Fost șef de stat, în ordinea cronologică a primului mandat
6. Președintele Curții Constituționale
7. Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție
8. Membrii Biroului Permanent al Senatului României, conform ordinii stabilite
de către Biroul Permanent
9. Membrii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, conform ordinii stabilite
de către Biroul Permanent
10. Ministru, conform ordinii stabilite de Primul Ministru
11. Consilier prezidențial, conform ordinii stabilite de Președintele României
12. Senator, conform ordinii stabilite de Biroul Permanent al Senatului României
13. Deputat, conform ordinii stabilite de Biroul Permanent al Camerei
Deputaţilor
14. Preşedintele Academiei Române
15. Șeful Statului Major General
16. Funcții asimilate rangului de Ministru, aflate în controlul/, coordonarea/,
subordonarea celor două Camere ale Parlamentului României
17. Funcții asimilate rangului de Ministru, aflate în controlul, coordonarea,
subordonarea Senatului României
18. Funcții asimilate rangului de Ministru, aflate în controlul, coordonarea,
subordonarea Guvernului României
19. Primarul General al Municipiului Bucureşti, primar de municipiu, oraș,
sector, comună, în ordinea alfabetică a denumirii localităților şi în ordinea
crescătoare a numărului de sector
20. Președintele consiliului județean, în ordinea alfabetică a denumirii judeţelor
21. Prefect, în ordinea alfabetică a denumirii judeţelor
22. Secretar de Stat, în ordinea de precădere a ministerelor
23. Consilier de Stat, Administrația Prezidențială, conform ordinii stabilite de
Președintele României
24. Funcții asimilate rangului de Secretar de Stat, aflate în controlul,
coordonarea, subordonarea celor doua Camere ale Parlamentului României
25. Funcții asimilate rangului de Secretar de Stat, aflate în controlul,
coordonarea, subordonarea Senatului României
26. Funcții asimilate rangului de Secretar de Stat, aflate în coordonarea,
subordonarea Primului Ministru
27. Funcții asimilate rangului de Secretar de Stat, aflate în coordonarea,
subordonarea Secretariatului General al Guvernului
 28. Funcții asimilate rangului de Secretar de Stat, aflate în coordonarea,
subordonarea ministerelor

5. Curtoazia

6. Vestimentația

Involutar, în viața de zi cu zi, avem tendința să judecăm oamenii după haine și

tocmai de aceea imaginea nostră este importantă nu doar la locul de muncă, dar și
atunci când interacționăm cu alte persoane pe care nu le cunoaștem.
Cu alte cuvinte, imaginea pe care o afișăm prin îmbrăcămintea nostră este
importantă pentru felul în care suntem percepuți, de aceea, indiferent de gusturile
personale, aceasta trebuie adaptată contextului și culturii organizaționale în care ne
desfășurăm activitatea.
La fel se întâmplă și în cazul misiunilor externe atunci când atât conduita, cât
și vestimentația trebuie adaptate culturii statului în care mergem.

Sfaturi pentru Bărbați

Costumele: De regulă, există două tipuri de costume, clasificare făcută în funcție de

numărul de rănduri de nasturi al hainei cosmtumului. Indiferent de stilul ales, nasturii
sacoului trebuie să fie închiși și atunci când mergeți sau când stați jos.
La haina cu un rând (de tip american) – se va încheia nasturele de sus (dacă rândul
are 2 nasturi) sau nasturele din mijloc (dacă rândul are 3 nasturi)
La haina cu două rânduri (de tip european) – se vor încheia toți nasturii.
Este de preferat ca la alegerea unui costum acesta să aibă un material care să
nu se mototolească. În momentul achiziției unui costum puteți testa materialul prin
strângerea în pumn al unui colț din material. Dacă acesta se șifonează, găndiți-vă de
două ori înainte de a-l cumpăra.

Cămășile: Pentru un aspect cât mai protocolar sunt recomandate cămășile de culoare
albă (cu mâneci lungi), cu gulerul tare. De asemenea, este bine ca pe sub cămașă,
bărbații să poarte maiouri pentru a proteja pielea de senzația de iritare pe care o dau
unele țesături din care sunt făcute cămășile. Totodată, maioul ferește cămașa de
traspirație și nu în ultimul rând dă cămășii un aspect mai consistent.

Cravatele: Lațimea unei cravate trebuie să fie cuprinsă ăntre 7 și 9 centimetri, iar
vărful acesteia trebuie să atingă catarama curelei pantalonilor.

Bretelele: Dacă purtați bretele, vârful cravatei trebuie să ajungă până la betelia
pantalonilor. De asemenea, este recomandat să alegeți din cele care se încheie cu
nasturi (mai bune decât cele care se prind cu clipsuri).
7. Negociere și persuasiune

8. Vizitele oficiale

Vizitele cu caracter oficial la nivel de şef de stat, preşedinte de parlament, şef

de guvern, ministru al afacerilor externe sau alt membru al guvernului au loc în urma
unei invitaţii scrise din partea omologilor, transmisă prin intermediul ambasadei ţării
care invită, cu informarea concomitentă a ambasadorului ţării al cărui demnitar este
invitat.
Răspunsul la invitaţie se dă în scris sau verbal, prin intermediul ambasadelor
ţărilor respective, cu grija ca atît ambasadorul care a trimis invitaţia cât şi omologul
său din capitala ce urmează a fi vizitată să aibă cunoştinţă de conţinutul răspunsului.

Vizita de stat
 este o vizită oficială a unui șef de stat într-o tară străină, ca urmare a
invitației șefului de stat al țării gazdă.
 într-o vizită de stat, șeful de stat al țării gazdă îndeplinește și funcția de
gazdă oficială pe durata întregii vizite.
 țara gazdă poate solicita înaintea vizitei mai multe detalii printre care:
sugestii de program; biografia oficială a oaspetelui; grupa sanguină pentru
eventuale intervenţii medicale de urgenţă; preferinţe alimentare; componenţa
delegaţiei şi unele date despre principalii membri ai acesteia; limba preferată pentru
negocieri; dacă este însoţit de un grup oficial de presă; câţi însoţitori însărcinaţi cu
protecţia urmează să vină cu oaspetele şi dacă aceştia vor veni cu armament
propriu, caz în care se vor solicita numele deţinătorilor acestuia, cu indicarea tipului
şi seriei fiecărei arme, numărul de cartuşe şi numărul de paşaport al fiecărui
deţinător.
 șeful statului aflat în vizită, este însoțit de un ministru de stat, de obicei
ministrul de externe, dar și de delegații ale unor organizații profesionale, pentru
dezvoltarea unor oportunități economice, culturale sau sociale împreună cu
reprezentanții țării gazdă.
 pe întreaga durată a vizitei, oaspetele este însoţit, la toate acţiunile din
program, de un membru al guvernului sau de o misiune de onoare alcătuită dintr-un
ministru şi alte două, trei personalităţi din partea gazdelor (ambasadorul acreditat în
ţara de unde vine oaspetele, un general, şeful protocolului sau o altă componenţă ).
 la sfârșitul vizitei de stat se organizează o conferință de presă comună;
 vizita de stat se efectuează doar la invitația țării gazdă.

Vizita oficială
 are de obicei, o durată mai scurtă şi un protocol de desfăşurare uşor
simplificat, în comparaţie cu cel al vizitelor de stat;
  vizita oficială se face la inițiativa țării a cărei demnitari urmează să
efectueze o vizită în exterior;
 în cazul unei vizite oficiale efectuate de un șef de guvern, în funcție de
protocolul fiecărei țări pot fi intonate imnurile de stat și trecerea în revistă a gărzii
de onoare;
 întâmpinarea oaspetelui la locul de sosire se face de către un membru
al guvernului;
 programul vizitei oficiale cuprinde, convorbiri cu diferite oficialităţi şi un
dineu sau dejun oficial (cu pronunţarea de scurte toasturi), ori ambele acţiuni, una
dintre ele fiind oferită de primul-ministru sau de preşedintele parlamentului, la care
se adaugă, în funcţie de durata vizitei, întâlniri cu reprezentanţi ai cercurilor de
afaceri, cu cei ai comunităţii cetăţenilor originari din ţara oaspetelui, vizite la unele
obiective de interes pentru relaţiile dintre cele două ţări ş.a., oaspetele fiind însoţit
de un membru al guvernului ţării-gazdă.

Vizitele de lucru
 presupun un nivel al ceremonialului la sosire/plecare mai redus, în locul
membrului guvernului – prezent la celelalte categorii de vizite – întîmpinarea
oaspetelui putând fi făcută şi numai de către un consilier al şefului statului sau de
şeful de protocol al acestuia.
 sunt în general vizite scurte, nu se prevăd deplasări în provincie, decât
în cazul unor interese bilaterale concrete, mai ales cu caracter economic.
 nu au loc schimburi de decoraţii, ci doar de cadouri.
 în vizitele de lucru nu se invită, de obicei, soțiile.

Vizitele private
 presupun, în functie de raporturile dintre respectivele state, dar mai ales
în functție de relațiile personale dintre șefii de state în cauză, ceremonii
protocolare diferite dar și anumite gesturi de curtoazie, care, diferă de la țară la
țară.

Notă: în timpul vizitelor oficiale de orice nivel, se pot strecura la orice pas greșeli, care
pot dăuna imaginii țării respective, și trebuie acordată o atenție sporită la fiecare
detaliu;
Exemple negative și greșeli:
o Harta Franței cu steagul Germaniei
 o confundarea capitalelor statelor;
o limbaj verbal și non verbal neadecvat
o lipsa punctualității;
o traduceri și interpretări eronate;
o rang, funcții și nume greșite;
o cadouri neadecvate tradițiilor țărilor respective;
o microfoane uitate deschise la discuțiile private dintre demnitari;
o comportament inadecvat.

9. Erori în etichetă și protocol (ce nu trebuie să facem)

Extra:

Invitațiile, confirmările și infirmările, cărțile de vizită

Însemnele oficiale
Cadourile oficiale și cadourile personale

TIPS: Înainte de a participa la o întâlnire de lucru/activitate/misiune la nivelul anumitor

instutuții/organizații este util să căutăm pe internet informații/imagini ale persoanelor
de rang înalt pe care le-am putea întâlni în locația respectivă.