Sunteți pe pagina 1din 3

Discriminarea de gen în viața publică și privată

Discriminarea de gen, una dintre formele de discriminare alaturi de cea pe criterii de


varsta, convingeri politice, rasa si religie, reprezinta o problema recunoscuta la nivel
mondial. Mentalitatea ca femeia trebuie sa isi indeplineasca rolul de mama si casnica, iar
implicarea in activitatile profesionale ar trebui sa ocupe un plan secund, este un subiect
care provoaca discutii la nivel public. In ultima perioada discriminarea femeilor la locul de
munca este tratata cu interes sporit. Un exemplu in acest sens este proiectul FEMINA, care
isi propune sa abordeze problematica situatiilor generalizate de discriminare carora le cad
victima cu precadere persoanele de sex feminin.
Proiectul FEMINA ne atrage atentia asupra mai multor forme de discriminare ce se pot
manifesta in timpul interviului de angajare:
- orice intrebare referitoare la statutul marital sau situatia familiala sau obligatia vreunui
angajament in aceasta privinta este discriminare;
- aspectul fizic nu trebuie sa fie determinant in alegerea angajatorului, ci doar elemente
obiective considerate relevante pentru postul ocupat;
- femeile nu trebuie intrebate nici daca au copii, nici daca isi doresc sa aiba;
- sunt interzise orice intelegeri privitoare la starea de graviditate, prezenta sau viitoare, a
angajatei;
- femeile nu trebuie evaluate in functie de disponibilitatea lor dincolo de program, ci doar
in functie de competentele pe care le dovedesc;
Strategia pentru asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pe anii
2017-2021 are drept scop cultivarea respectului față de rolul legii în realizarea protecției
drepturilor omului, asigurării valorilor unui stat de drept, creșterii economice și
durabilității societății în general. Egalitatea între femei și bărbați înseamnă drepturi,
oportunități și responsabilități egale pentru fiecare femeie și bărbat în toate sferele vieții
publice și private. Acest principiu este încorporat în toate tratatele internaționale din
domeniul drepturilor omului și consfințit în Legea supremă a țării. Programele
guvernamentale reprezintă expresia clară de implicare, promovare și susținere a egalității
între femei și bărbați, demonstrînd astfel și angajamentele asumate în plan internațional
pentru promovarea și respectarea principiului democrației. Egalitatea de gen și eliminarea
tuturor formelor de discriminare față de femei și fete nu este doar un drept de bază, dar și o
precondiție pentru dezvoltarea economică a țării. Abilitarea femeilor și promovarea
egalității de gen sînt esențiale pentru accelerarea dezvoltării durabile, pentru eliminarea
practicilor discriminatorii, a sărăciei și inegalităţii, precum și asigurarea participării
depline și eficiente a femeilor în procesele de luare a deciziilor. O antrenare echilibrată a
femeilor și bărbaților în politică și în procesul de luare a deciziilor contribuie la adoptarea
unor decizii optime, reprezentative şi adecvate pentru populaţie. Cu toate că la nivel
legislativ a fost adoptată cota minimă de reprezentare de 40% a ambelor sexe în organele
de conducere, nu a fost elaborat și mecanismul de realizare a acestei măsuri afirmative,
care prevede poziționarea femeilor și bărbaților pe listele de candidați. Moldova și-a
asumat angajamente internaționale și naționale de a promova egalitatea de gen și abilitarea
femeilor, în particular prin ratificarea Convenției privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și ale diverselor convenții ale Organizației
Mondiale a Muncii. De la adoptarea în 2006 a Legii nr. 5 privind asigurarea egalității de
șanse între bărbați și femei, a fost implementată o serie de strategii și planuri de acțiune
naționale, care au promovat egalitatea de gen. În 2016 a fost introdusă legea care prevede o
cotă de 40 la sută de reprezentare minimă a ambelor sexe în organele de conducere și în
listele electorale, posibilitatea concediului de paternitate și interzicerea publicității sexiste.
Cu toate acestea, aplicarea măsurilor privind egalitatea de gen este încă lentă. Femeile
continuă să se confrunte cu discriminare și inegalitate în viața socială, economică și
politică, iar reprezentarea lor în politică și la nivel decizional rămâne sub reperele
internaționale. Femeile din Moldova se confruntă cu obstacole specifice în educație și pe
piața muncii. Atitudinile patriarhale persistente le limitează alegerea privind educația și
opțiunile de angajare. Femeile se confruntă și cu practici discriminatorii. Printre acestea se
numără disparități salariale semnificative, segregarea pe ocupații cu salarii mai mici,
distribuirea inegală a muncii și a responsabilităților familiale, și accesul limitat la îngrijirea
copilului. Femeile care desfășoară activități de antreprenoriat se confruntă cu obstacole în
accesul la credite bancare și la programe de dezvoltare a afacerilor și antreprenoriatului,
finanțate de stat. Violența împotriva femeilor în Moldova este gravă și răspândită.
Studiul „Violența față de femei în familie”, realizat de Biroul Național de Statistică la
comanda Organizației Națiunilor Unite în Moldova în anul 2011, arată că 63 la suta dintre
femei s-au confruntat cel puțin o dată pe parcursul vieții cu violența psihologică, fizică sau
sexuală din partea soțului sau partenerului, iar fiecare a zecea femeie a suportat, cel puțin o
dată, violență economică. Cele mai înalte rate ale violenței față de femei au fost înregistrate
în rândul femeilor separate sau divorțate, în vârstă și a celor din mediul rural. Inițiativele
noastre sporesc capacitățile femeilor din toată țara, având ca scop îmbunătățirea
oportunităților lor economice, stimularea participării lor și oportunități egale de leadership
la toate nivelurile decizionale în viața politică, economică, publică și asigurarea unei vieți
fără violență pentru femei și fete. Noi pledăm pentru o bugetare publică transparentă și
adecvată pentru asigurarea egalității între femei și bărbați. Noi promovam bugetele
sensibile la dimensiunea de gen la toate nivelurile naționale de planificare și bugetare,
pentru a asigura o alocare transparentă a resurselor adecvate, care să favorizeze atât
femeile, cât și bărbații. Sub conducerea coordonatoarei rezidente ONU, noi conlucrăm
îndeaproape cu agențiile ONU din Moldova pentru a sprijini eforturile depuse de către
guvern, parlament, societatea civilă, mass-media și comunități pentru promovarea
egalității de gen și abilitarea femeilor. În cazul domeniilor în care femeile constituie peste
jumătate din salariaţi sau din numărul de studenţi în colegii, ponderea respondenţilor care
consideră că în aceste domenii ar trebui să lucreze mai ales femeile este mai mare decât
ponderea celor ce consideră că aceste domenii ar trebui să aparţină bărbaţilor. Acest lucru
este şi mai accentuat în cazul domeniilor cele mai „masculinizate” (energetică, construcţii,
industria grea) şi „feminizate” (învăţământ, sănătate). Ar fi cazul să subliniem că nici elita
politică, şi nici societatea civilă din ţara noastră nu este deloc lipsită de un astfel de
stereotip cum ar fi împărţirea domeniilor de activitate în „masculine” şi „feminine.
Egalitatea în drepturi, precum am mai menţionat, nu este unica condiţie, însă una dintre
cele indispensabile egalităţii gender. În Republica Moldova nu există o egalitate reală în
drepturi între femei şi bărbaţi în opinia majorităţii respondenţilor. Deşi în rândul
bărbaţilor această părere este exprimată mai rar decât printre femei, şi în cazul lor 2/3,
adică majoritatea, consideră fie că egalitatea în drepturi nu există, fie că există doar „pe
hârtie”, nefiind exprimată în realitate. Viaţa familială versus cea publică este unul din
punctele dureroase în discuţiile privind problematica de gen. De-a lungul secolelor, aceste
sfere au fost împărţite între sexe, cea privată atribuită femeilor, cea publică — bărbaţilor.
În secolul al xx-lea, în urma schimbărilor produse, femeile au început să împartă cu bărbaţii
piaţa muncii din punct de vedere cantitativ, cea familială rămânând însă în continuare pe
seama lor, ceea ce a condus la o dublă solicitare a femeii — acasă şi la serviciu. Acest lucru
se observă, în mod evident, în tabelul de mai jos, în care sunt prezentate frecvenţele
obţinute la întrebarea: De ce sunt mai degrabă preocupaţi în ţara noastră bărbaţii şi
femeile. În opinia majorităţii decisive a participanţilor la studiu, femeile sunt preocupate de
a împăca viaţa de familie cu serviciul, pe când bărbaţii doar de serviciu. Dacă vorbim de
diferenţele dintre opiniile în rândul bărbaţilor şi al femeilor, în linii generale, situaţia este
iarăşi, asemănătoare.