CUPRINS

Introducere……………………………………………..pag.3
Capitolul I Consideraţii generale……………………….pag.6
Capitolul II Analiza juridico-penală a abuzului de putere sau abuzului de
serviciu.............................................................................pag.22
Capitolul III Aspecte comparative privind infracţiunea de abuz de putere sau abuz
de serviciu........................................................................pag.61
Încheiere..........................................................................pag.89
Bibliografie......................................................................pag.93
Anexe...............................................................................pag.96

2
 INTRODUCERE

Societatea a acumulat în decursul dezvoltării sale o anumită experienţă,

lucru care a dus la formarea unor reguli care să-i asigure desfăşurarea. Orice
activitate socială se desfăşoară în baza unor reguli. Necesitatea acestora se impune
în relaţiile interumane, datorită faptului că la realizarea unei activităţi participă mai
multe categorii de persoane, diferite la sex, vîrstă, profesie, etc., fiecare dintre
acestea avînd roluri diferite în buna reuşită a acţiunii respective. Pe de altă parte
societatea a acumulat în decursul dezvoltării sale o anumită experienţă, lucru care a
dus la formarea unor reguli care să-i asigure desfăşurarea.
Locul şi rolul infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere în
statistica penală nu este foarte mare, însă aceste infracţiuni, totodată, prezintă un
pericol social sporit pentru societate, deoarece se săvîrşesc în cercurile de
conducere şi atrag după sine deseori consecinţe negative. Concomitent, numărul
mic de infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere, în masa generală
a infracţiunilor, după datele statistice, într-o mare măsură se explică prin faptul că
multe din ele rămîn nedescoperite. Acest fapt a fost caracteristic perioadei
anterioare socialiste de existenţă a statului nostru cînd, pe de o parte persoanele cu
funcţii de răspundere erau desimulate de alte persoane cu funcţii de răspundere, iar
pe de altă parte, infracţiunile date se calificau doar ca delapidări. Totodată,
necătînd la procentul enorm de latentitate, chiar şi în timpul menţionat se observă o
creştere a acestui gen de infracţiuni.
Cele spuse în măsură de plină se referă şi la abuzul de putere sau abuzul de
serviciu.
Datele statistice ne vorbesc despre creşterea numărului săvîrşirii infracţiunii
date în prezent. Dacă în 2004 au fost săvîrşite 201 asemenea infracţiuni, atunci în
2005, conform Raportului anual al Procuraturii Generale-216. Totodată, o bună
parte din persoanele ce au săvîrşit aşa infracţiuni au rămas şi rămîn nepedepsite.
Toate acestea întîmplate au nevoie de o intensificare a combaterii abuzului

3
de putere sau abuzului de serviciu pentru ce este şi necesară perfecţionarea
legislaţiei şi a practicii de aplicare a ei. În rezultatul neajunsurilor întîlnite în
legislaţie şi practică, deseori se întîmplă cazuri de condamnare a persoanelor ce nu
posedă drepturi arătate în lege şi invers, persoanele cu funcţii de răspundere care
au săvîrşit acţiuni ce se încadrează în componenţa de infracţiune examinată, sunt
tras de numai la răspundere disciplinară.
Un şir de neajunsuri sunt prezentate şi în plan teoretic. Problemele răspunderii
penale săvîrşirea abuzului de putere / abuzului de serviciu au fost oglindite mai
minuţios doar în epoca sovietică. Ne referim la lucrările autorilor : Здравомыслов
Б. В.( "Должностные преступления", Москва, 1956 şi „Должностные
преступления", Москва, 1975) Касаткин Ю. П. (" Должностные
преступления", Москва, 1979), Кириченко В. Ф. ("Ответственность за
должностные преступления по советскому уголовному праву", Москва, 1956;
"Ответственность за должностные преступления по советскому уголовному
праву", Москва, 1959);Курс советского уголовного права. Том 4, Москва
1971;Курс советского уголовного права. Том 6, Москва 1971;Лысов М. Д.
( "Ответственность должностных лиц по советскому уголовному праву",
Казань, 1972);Сахаров А. Б.( " Ответственность за должностные
преступления", Москва, 1956) ş.a. De un real folos şi valoare sunt lucrările lui B.
Zdravomîslov şi A. Saharov, monografii ce tratează multilateral atît aspectele
teoretice, de analiză juridică, a infracţiunii, cît şi realizează o delimitare a lor de
alte infracţiuni similare.Tot din epoca sovietică datează şi lucrarea autorului român
Dobrinoiu V.,( Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Bucureşti, 1983)
lucrare ce realizează un scurt istoric al problemei.
Unele întrebări referitoare la excesul de putere s-au examinat şi într-un şir
de lucrări despre infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere.
Ataman N., ( Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz de
serviciu //Revista naţională de drept, nr.7,2001,pag.65-97); Diaconescu H.,
( Consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor

4
drepturi //Dreptul, V.6.).Pentru studiul comparativ al legislaţiilor unor ţări aprte ne-
am condus de lucrările : Petru N.P., (Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi
de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, Timişoara, 1997)
Амрекулов Б., ( Уголовная ответственность за злоупотребления
ответственными лицами (автореферат), Астана, 2000), culegerile de documente
Ведомости Эстонской Республики, 1992,№ 20; Buletinul Judecătoriei Supreme
a Republicii Moldova, anii 1992 – 1997;Culegere de hotărîri ale Plenului
Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 1990 - 1993. Chişinău, 1994 ,
comentariile Комментарии к Уголовному Кодексу Республики Беларусь,
Минск,1994 etc.
Problemele date determină necesitatea actualei cercetări prezente. Lucrarea
dată are ca obiect aspectele sociale, penale, de drept ale combaterii abuzului de
putere sau abuzul de serviciu.
Scopul lucrării urmărit în lucrarea dată este de a cerceta măsurile penale, de
drept ale luptei cu abuzul de putere sau abuzul de serviciu în baza materialelor
studiate şi a eficacităţii lor. Urmărind scopul indicat s-a efectuat o analiză
teoretică juridică a conţinutului tuturor semnelor obiective şi subiective ale
abuzului de putere.
La fel pentru a atinge scopul menţionat sunt puse următoarele sarcini:
1. A analiza noţiunea şi semnele infracţiunii săvîrşite de o persoană cu
funcţie de răspundere şi de a elabora definiţia ei;
2. A studia problemele unor elemente aparte a componenţei excesului de
putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu: obiectului, acţiunii,
consecinţelor în formă de daune considerabile, persoanei cu funcţii de
răspundere ca subiect special, modul de săvîrşire, forma şi conţinutul
vinovăţiei şi motivele săvîrşirii;
3. A evidenţia cauzele şi condiţiile ce aduc la săvîrşirea abuzului de putere
şi de propus măsuri de profilaxie pentru lichidarea lor;

5
 4. A demasca cele mai multiple greşeli în practica aplicării legii şi de a
formula propuneri şi păreri despre combaterea lor.
Pentru îndeplinirea acestor sarcini este necesar:
1. De făcut cunoştinţă cu starea legislaţiei ce reglementează lupta cu aşa gen
de infracţiuni;
2. De elaborat o caracteristică criminologică e excesului de putere sau
depăşirii atribuţiilor de serviciu;
3. De analizat practica judiciară în privinţa aplicării legislaţiei în vigoare în
lupta cu excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu.
Lucrarea este alcătuită din trei capitole, după cum urmează :
Capitolul I Consideraţii generale (cuprinde un istoric al infracţiunii din Antichitate
şi pînă în zilele noastre, cu tratarea incriminării infracţiunii în dreptul moldovenesc
medieval, în perioadele modernă şi contemporană)
Capitolul II Analiza juridico-penală a abuzului de putere sau abuzului de serviciu
(obiectul, latura obiectivă, latura subiectivă, subiectul, circumstanţele agravante ale
infracţiunii) şi
Capitolul III Aspecte comparative privind infracţiunea de abuz de putere sau abuz
de serviciu,conţinînd comparaţii cu legislaţia altor ţări din CSI şi Europa
Occidentală, beneficiind de concluzii ce cuprind recomandări practice privind
combaterea infracţiunii date în context social larg, şi de anexe.

6
 CAPITOLUL I

Consideraţii generale

I.1 Istoricul apariţiei conceptului de abuz de putere sau abuz de serviciu

Abuzul de serviciu, abuzul de putere, corupţia , în sens general, au o veche

tradiţie in orînduirile bazate pe exploatare, tendinţa de a obţine cîştiguri fără
muncă s-a născut odată cu apariţia bogaţilor şi săracilor, a statului şi dreptului
sclavagist. Abuzul de serviciu, abuzul de putere, corupţia au început să fie
pedepsite încă din acele timpuri (în Antichitate ), în special dacă era săvirşită de
judecători. Legile indiene pedepseau pe judecătorul venal cu confiscarea bunurilor,
iar legile mozaice cu biciuirea (v. Ugo Gavazzi, Tratato di diritto penale, vol. IV,
Milano).Herodot arata că regele persan Cambise a poruncit să fie ucis un judecător
vinovat de corupţie, iar cu pielea acestuia si-a tapisat scaunul; regele Darius
obişnuia să-i condamne la muarte prin crucificare pe judecătorii corupţi. în Grecia
antică, mita era atit de frecventă incit Platon propunea să fie pedepsiţi cu moartea
funcţionarii care primesc daruri pentru a-şi face datoria.
La Roma nu era permis să se accepte compensaţii pentru îndeplinirea celor
mai importante îndatoriri civice. „Simplu soldat primeşte o soldă, dar nu şi ofiţerul;
meşteşugarul şi scribul sini plătiţî, dar nu şi administratorul afaceriliu1 şi avocatul;
în sfirşit, ,şi mai ales , adunarea municipală şi magistraţii acorda în mod gratuit
serviciile lor » (Th. Mommsen, lLe droit penal romain, vol. III, Paris,).1
1
Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Buc., 1983,pag.47

7
 Dar acest principiu, al gratuităţii prestaţiilor, nu a fost apărat prin
sancţionarea celor culpabili de corupţie decît din timpul lui Cato cel Bătrîn, cînd a
început să se reprime, prin măsuri legislative, îmbogăţirea incorectă a avocaţilor şi
magistraţilor.
Lex Cincia de donis et muneribus — o lege votată în anul 204 î.e.n. —
interzicea avocaţilor să primească vreun folos legitim de pe urma talentului lor şi
reglementa o acţiune în restituire. Această măsură a fost de nenumărate ori
reînnoită şi extinsă în epoca imperială printre alţii de către August, Claudiu şi
Nero, vizînd orice dar făcut magistraţilor indiferent de motivul care l-ar fi
determinat. Cicero considera că magistratul care se lasă corupt săvîrşeşte o
crimă dintre cele mai grave, dar chiar în vremea lui, Lex Cincia era încălcată
făţiş. Verres spunea prietenilor săi că a împărţit în trei părţi banii pe care îi adusese
din Siciiia: partea cea mai mare spre a-şi mitui judecătorii, alta pentru a-şi plăti
avocaţii, iar cu a treia se mulţumeşte el. Abuzul de serviciu, abuzul de putere,
corupţia , răspîndindu-se alarmant de mult în societatea romană, au fost
sancţionate printr-o serie de legi ca un ciclici de repetundae, prin care se
înţelegea orice îmbogăţire injustă. realizată de persoane ce aveau o funcţie
publică sau semipublică. Astfel, sub Republică mituirea a fost reprimată în
mod succesiv prin legile: Calpurnia (anul 149 î.e.n.), Acilia (anul 123 î.e.n.), Ser-
vilia (anul 110 î.e.n.), Cornelia (anul 81 i.e.n.) şi Iulia repetundarum (anul 59
î.e.n.).2
La începutul epocii imperiale, condamnarea pentru corupţie şi alte abuzuri
de acest gen nu atrăgea o pedeapsă penală propriu-zisă, dar ea priva pe cel corupt
de dreptul de a obţine funcţii, de a ocupa un loc în senat, de a funcţiona ca jurat, de
a fi martor. Către mijlocul şi sfîrşitul acelei epoci însă, delictul de repetundae era
reprimat printr-o pedeapsă în general gravă, in mod principal prin exilare şi
confiscarea averii.

2
Ibidem ,pag.48 şi Istoria Romei Antice, Chişinău,1992, loc.cit.

8
 Cu toate acestea, la Roma, cînd abuzul de serviciu, abuzul de putere,
corupţia erau în floare, s-a permis magistraţilor să primească daruri, fără însă să
depăşească o anumită sumă în cursul unui an. Se spune chiar că pe un cetăţean
bogat, oricit ar fi fost de vinovat, nu se va găsi cine să-1 condamne .3
În vechiul drept francez, erau pedepsiţi pentru infracţiunea do corupţie (care se
confunda cu eoneusiunea), după cum afirmă Muyard de Vouglans:
guvernatorii şi intendenţii, care luau bani pentru a scăpa pe anumiţi indivizi de
corvezi ori pentru a procura alte avantaje; şefii şi membrii companiilor
militare, care luau sau cereau bani pentru a feri casele sau satele de cartiruirea
soldaţilor; seniorii, care încărcau pe supuşi cu noi impozite; ofiţerii de justiţie,
grefierii, judecătorii, portăreii, avocaţii, procurorii, notarii etc, care abuzau de
drepturile lor. ..Judecătorii sînt corupţi — scria Jousse — nu numai atunci cînd
convin să facă un lucru pentru bani, dar şi atunci cinci fără nici o
convenţie, ci primesc ceva sub pretext de cadouri. . . Darurile orbesc ochii
înţelepţilor şi schimbă cuvintele drepţilor" .4
În Evul Mediu, apoi în epoca modernă, societatea , statul au fost
caracterizate prin aceleaşi flagele ca şi în Antichitate, corupţia, abuzurile fiind mai
mult o regulă decît o excepţie în exercitarea obligaţiunilor şi funcţiilor de către
funcţionarii de stat. Ch. Montesquieu scria :”Este cunoscut din experienţa
veacurilor că fiece om, ce dispune de putere, este tentat să abuzeze de ea, şi el
merge în această direcţie pînă nu-şi atinge limita stabilită dinainte….Pentru a nu
permite abuzul de putere , este necesară o asemenea ordine a lucrurilor, în urma
cărora diferite ramuri ale puterii să se limiteze reciproc.”5
Ideea de control cetăţenesc asupra funcţionarior, de limitare reciprocă a
ramurilor puterii, în scopul limitării şi lichidării abuzurilo, nu este o idee, după
cum vedem, nouă, ea apărînd, sub formă normativă , în Anglia.În Marea
Remonstraţie din 1641 , poporul, legînd direct abuzurile funcţionarilor publici de

3
Istoria Romei Antice, Chişinău,1992, loc.cit.
4
Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Buc., 1983,pag.48-49
5
Montesquieu C., Izbrannze proizvedenia, Moskva, 1955, pag.255,

9
funcţia /funcţiile pe care aceştia le îndeplineau, cer regelui limitarea şi combaterea
directă a abuzurilor.
În SUA, prin Declaraţia de Independenţă din 1776, se stipilează că poporul
are dreptul să răstoarne acea putere de stat, caracterizată prin abuzuri şi excese de
orice gen, în virtutea dreptului divin al fiecăruia de a trăi în libertate.
Este evident că Constituţia SUA-primul act de acest gen din lume, a stipulat
clar drepturile şi obligaţiunile funcţionarilor publici, anume în scopul prevenirii şi
combaterii posibilelor abuzuri de putere contra intereselor cetăţeanului.
Următorul pas a fost făcut de Revoluţia franceză din 1789 care, prin Declaraţia
Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (din 1789), prin Constituţia din 1791, a
limitat drastic, prin măsuri punitive, posibilitatea de abuz de putere/abuz de
serviciu chiar din partea funcţionarului public contra interesului
cetăţeanului.

I.2 Evoluţia răspunderii penale pentru abuz de putere sau abuz de serviciu în
Republica Moldova
Spre deosebire de statele occidentale, în vechiul drept romînesc abuzul de
serviciu, abuzul de putere, corupţia apar incriminate destul de tîrzîu — în perioada
domniilor fanariote — şi atunci imperfect. Aceasta nu înseamnă însă ca în
perioadele anterioare nu existau cazuri de mituire şi ca ele nu erau pedepsite.
Dregătorii ţărilor romîne, care erau, totodată, şi judecători primeau adesea
diferite daruri, atît de la subalterni — cu ocazia numirii în funcţii şi periodic, în
cursul anului —, cît si de la particularii care apelau la ei fie spre a-i susţine în
judecăţi sau a-i scăpa de pedeapsă, fie pentru a le obţine o dregătorie, o scutire de
dări sau altă favoare domnească. Niculaki Stolnicu însemna în izvodul său de
cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, cînd m-am pîrît cu spătarul
Dumitru, cheltuit-am 12 zloţi şi lui Gavrilas vornicul un inel de aur de zeaci
galbeni". Şi mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan vornicul cînd
am scos Corlăteştii şi Stejăreani, preţ 12 unghii". Iar dintr-un document din 24 mai

10
1503 aflam că Danciul din Brîncoveni, fost mare vornic, dăduse lui Iane, banul
Craiovei, satul Băileşti, „ca să fie milă şi cinste şi căutare şi să-i scoată lui
dregătorie de la Ştefan Voevod".6
Fenomenul corupţiei devenise atît de răspîndit în a doua jumătate a secolului
al XVI-lca încît linia de demarcaţie dintre darurile oficiale şi cele neoficiale
devenise tot mai labilă, sistemul darurilor ajungînd atît de practicat încît făcea
parte din arsenalul formulelor de politeţe, iar persoanele oficiale le pretindeau pe
faţă.7
În Pravila lui Matei Basarab, din 1632, canoanele ce în aparenţă privesc
numai biserica sînt în bună legătură şi cu justiţia penală. În „Glava Pervaia" stă
scris: „Cade-se judecătorului ... să fie tuturor miloserd, neaducătorul aminte de rău,
nemînios, nefăţarnic, neluător de mită, drept, să nu creadă lesne, fără de întrebare,
propunerilor şi pîrîle şi bănuielilor". Orice abatere de la aceste reguli este sever
pedepsită.8
Miron Costin, în Letopiseţul Ţării Moldovei, spune că domnii manifestau
asprime nu numai faţă de popor, dar şi faţă de judecătorii care se lăsau corupţi,
săvîrşeau abuzuri aceştia fiind pedepsiţi după vechile legi.
Menţionăm că în dreptul feudal romîn pedepsele, al căror scop principal era
intimidarea, nu erau numai cele prevăzute de pravile.Domnul avea el însuşi
dreptul de a aplica pedepse .
În timpul domniilor fanariote cazurile de corupţie s-au înmulţit considerabil,
căci, odată cu demnitarii fanarioţi, moravurile practicate în Fanar — printre care
abuzul de serviciu, abuzul de putere, corupţia se alia la ioc de frunte — au pătruns
în ţările romîne, înlocuind obiceiurile austere ale poporului romîn. Această situaţie
a impus unele reglementări penale, privind abuzul de serviciu, abuzul de putere,
corupţia , deja în timpul ultimelor domnii fanariote.

6
Giurescu C.C., Istoria romînilor, vol.II,partea I, Bucureşti,1937, pag.377
7
Maxim M., Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Romînească în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea//Revista de Istorie, nr.9, 1975, loc.cit
8
Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Buc., 1983,pag.49

11
 În acelaşi timp marii dregători, care erau dintre cei mai avuţi locuitori ai
ţării, ca să-şi creeze venituri substanţiale, obişnuiau să ia în arendă impozitele
pentru încasarea cărora se cerea un corp prea numeros de slujbaşi. Aceşti dregători
care se ofereau pentru arendarea impozitelor ţîrii trebuiau să verse o sumă mare de
bani în vistierie ca să acopere cit de cît sumele necesare pentru cheltuieli. La rîndul
lor, ei subarendau aceste impozite supuşilor !or cu sume, însă mult mai mari decît
au plătit ei vistieriei. Din această cauză ultimii care erau siliţi să strîngă impozitele
de multe ori se dedau la abuzuri folosind toate metodele posibile de stoarcere a
banilor. Cu toate acestea unii dintre ei rămîneau îndatoraţi în ciuda eforturilor
depuse de arendaşul principal, din care cauză erau închişi şi eliberaţi numai după
ce găseau bani ca să-şi plătească datoria. Neînţelegerile între arendaşii principali,
care aveau înalte funcţii de stat, şi arendaşii de mîna a doua se judecau de domnie,
care dădea bineînţeles cîştig de cauză primilor.
Cît priveşte Moldova, nu există date sigure despre mărimea veniturilor
realizate de boierii cărora li se concesiona strîngerea dărilor. Dintr-un document
din 1 septembrie 1714 ar rezulta însă că strîngătorii impozitelor beneficiau la acea
vreme de 1/20 din valoarea dărilor strînse. în documentul amintit se spune, de
exemplu, că locuitorii din ţinutul Neamţ trebuiau să dea, pe lîngă „cifertul" pe
septembrie şi răsură, care era de trei potronici ungureşti la un ughi, din care doi
potronici vor fi a vistieriei şi un potronic al strîngătorilor dărilor respective".9
În altă sursă referitoare la a doua domnie a lui Constantin Mavrocor-dat
găsim o altă informaţie care arată că din 100 de parale care se încasau pentru
vistierie strîngătorilor de dări le reveneau cinci. In sfîrşit, într-un act de la 23
noiembrie 1755 se arată că zlotaşii primeau pentru munca lor recompensă sub
formă de „zeciuială", fapt ce ne demonstrează că respectivii încasau 10 procente
din dările strinse.
Cu toate acestea, de multe ori sumele strînse pe această cale nu satisfăceau
poftele marilor boieri, din care cauză ei ajungeau la delapidări de fonduri ale

9
Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală, //Corupţia, Chişinău, 2002,pag328-329

12
statului atît de mari încît era nevoie de intervenţia domnului. De pildă, autorul
Cronicii Ghiculeştilor ne informează că în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat
marii boieri „au sfetirisit mulţi bani la strînsul văcăritului. Domnul s-a supărat rău
cînd a aflat de fapta lor dar totul s-a îndreptat cu darurile date din banii sfetirisiţi".10
Diferitele grupări de boieri mari ajungeau adesea la neînţelegeri pentru banii
încasaţi ilegal. Putem cita un episod de acest gen petrecut în timpul domniei lui
Minai Racoviţă cînd „grecii carii era a lui Mihai-voda capichi-haia şi alţii ce sluje
la dînsul de-au început a să sfădi ei în de ei. Şi s-au făcut 2 cete şi să pîrîe
totdeauna la Mihai-vodă, să-ş mînînce capetele. într-o ceată era Costantin
postelnicul şi cu frate-său Manolache, chiurci-başe împărătescu, şi cu alte rude a
lor, iar într-altî ceată era Tudurache capuchiha-haia şi cu un doftor, ginerele lui, şi
cu Iusufache aga. Şi se pîrîe o ceată pre alta la Poartă, cum au mîncat sute de pungi
de bani din ţară".11
Aceleaşi elemente de corupţie, mită şi abuzuri persistau şi la nivelele de jos
ale administraţiei de stat care reprezentau domnia pe loc, adică în ţinuturi şi la oraş.
Ca şi în perioada anterioară, reprezentanţii domniei în ţinuturi erau
pîrcălabii, învestiţi cu anumite funcţii fiscale, juridice şi militare. Pentru a-şi mări
veniturile, aceştia încălcau deseori atribuţiile altor funcţionari în detrimentul
acestora. Aşa se întîmplă de exemplu înainte de 5 aprilie 1730, cînd izbucneşte un
conflict între pîrcălabi, pe de o parte, şi serdari, pe de altă parte, pentru ceea ce
credeau ei că este o încălcare a atribuţiilor judecătoreşti din partea unora, astfel
încît a fost nevoie de intervenţia domnului pentru reglementarea îndatoririlor
fiecărora şi aplanarea în cele din urmă a conflictului, în acelaşi timp, pîrcălabii erau
angrenaţi în procesul de percepere a vă¬milor, activitate în care manifestau adesea
„un exces de zel" fiind nevoie de intervenţia autorităţii supreme pentru stoparea
abuzurilor acestora. Despre asemenea fapte ne mărturiseşte cartea domnească din
29 octombrie 1729 prin care Grigore al ll-lea Matei Ghica la reclamaţiile
negustorilor a interzis ca starostele de Putna, pîrcălabii de Bacău şi vameşii de
10
Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală, //Corupţia, Chişinău, 2002,pag328-329
11
Idem

13
acolo să încaseze vamă de la locuitorii satelor Dărmăneşti şi Comăneşti pentru
scumpia şi vinul aduse din jos care se făcea pînî acum numai din iniţiativa
funcţionarilor.
Aceeaşi situaţie o putem găsi şi la reprezentanţii domnului de la oraşe care erau
vornicii. Se pare că în prima jumătate a secolului al XVIII vornicii de tirguri
controlau veniturile oraşelor şi aveau latitudinea de a le da destinaţia pe care o
credeau de cuviinţă, deci şi în interesele lor. în 1742 locuitorii oraşului Botoşani s-
au plîns la domnie din cauza cheltuielilor exagerate pe care le cereau de la ei
pentru întreţinerea lor, a uşerului şi a beşliilor. De asemenea, tot după plîngerea
aceloraşi orăşeni, vornicii au primit ordin ca să impună la plata impozitelor pe
negustorii străini, care trăiau în oraş de mai multă vreme, negustorii autohtoni
plingîndu-se că plătesc mai mult „decît pecetea lor".12
Vornicii, preluînd întreaga administraţie a oraşului, aveau ca subalterni pe
cislaşi care, după obicei, se dedau la abuzuri, ceea ce dădea naştere la reclamaţii
numeroase. După ordinele domneşti, pe unii dintre aceştia vornicii trebuiau să-i
trimită la Iaşi „în butuci", pentru a fi pedepsiţi de domnie".
In oraşe şi ocoale, care formau adevărate unităţi fiscale, vornicii îm¬preună
cu cislaşii lucrau la intercepţia impozitelor. În 1742 domnitorul scria vornicului de
Botoşani că i s-au plîns orăşenii că li se face „mare strîmbăta-te despre cislaşi" şi
de aceea îl invita să stea între aceştia pentru ca ei să nu admită abuzuri, vornicii
fiind totodată obligaţi să ancheteze reclamaţiile împotriva agenţilor care încasau
sume mari de bani în plus şi trebuiu să întreprindă toate măsurile pentru restituirea
acestora.
Prin reforma lui Constantin Mavrocordat vechile atribuţii ale vornicilor au
fost transferate ispravnicilor, care împreună cu funcţiile acestuia au preluat
metodele de lucru discutate pînă în prezent. Nu în zadar la scurtă vreme după
înfăptuirea acestei reforme în anul 1742 domnul se adresa ispravnicului de Tecuci,
preîntîmpînîndu-1 că nu are dreptul să-şi extindă drepturile şi asupra locuitorilor
12
Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală, //Corupţia, Chişinău, 2002,pag.330-331

14
din oraşul Bîrlad, aceştia fiind în supunerea marelui vornic al Ţării de Jos,
apostrofîndu-1: „la tîrgoveţii de Bîrlad întru nimica să nu te atingi".13
În cele din urmă, povara dărilor şi abuzurile slujbaşilor au generat
împotrivirea contribuabililor care trebuiau să suporte consecinţele acestei politici.
Aşa s-a întîmplat, de pildă, la 18 martie 1759, cînd mulţimea răsculată din oraşul
Iaşi a pătruns în curtea domnească cerînd domnului să i-1 dea pe boierul grec
Stavrachi, la sfatul căruia Ioan Teodor Calimachi vodă pusese noi impozite.
Spătarul Stavrachi a reuşit însă să fugă lutnd drumul Constan-tinopoluiui îmbrăcat
turceşte. Domnul a aplanat conflictul promiţînd mulţimii că boierii care s-au opus
introducerii noilor impozite şi care fuseseră surghiuniţi vor fi readuşi în ţară, iar
impozitele vor fi anulate, astfel încît răscoala mulţimii ieşene s-a potolit repede
fără alt rezultat decît ame¬ninţarea de către turci a domnului moldovean cu
mazilirea''.14
Cu totul în alt mod s-a desfăşurat răzvrătirea aceloraşi ieşeni din anul 1819, deci
spre sfîrşitul epocii fanariote care a constituit unul dintre momentele cele mai
importante în ceea ce priveşte opoziţia populaţiei faţă de politica dusă de domnii
din Fanar în Ţările Romîne. Totul a început de la cîteva cazuri de ciumă care ar fi
izbucnit în împrejurimile laşului, fapt ce a prilejuit stabilirea unui cordon
poliţienesc la bariere, chemat să izoleze complet oraşul de satele din jur. Această
măsură, ai cărei prim efect a fost oprirea negoţului din şi înspre oraş, a dat
posibilitatea zapciilor, care tolerau treceri clandestine, să ia bacşişuri pentru a
închide ochii la intrările şi ieşirile de marfă, între care şi alimentele zilnice, preţul
cărora a crescut de cîteva ori, fapt ce a dus la disperare populaţia. Răzvrătirea a
durat cîteva zile şi s-a soldat cu moartea unui număr de persoane atît din partea
orăşenilor, cît şi din cea a autorităţilor domneşti, voievodul reuşind în cele din
urmă împreună cu reprezentanţii diplomatici germani, austrieci şi ruşi să calmeze
spiritele.15
13
Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală, //Corupţia, Chişinău, 2002,pag. 331
14
Idem
15
Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală, //Corupţia, Chişinău, 2002,pag332

15
 Situaţia sus-menţionată a impus domnia să ia măsuri de ordin juridic contra
abuzurilor săvîrşite de dregătorii de stat. În anui 1/80 a apărut Praviliniceasca
condică a domnitorului Alexandru Ion Ipsilante, care, în art. 7, situat în
capitolul „Pentru judecători", interzicea — sub pedeapsă grea, fară însă a o
determina, căci sistemul pedepselor arbitrare era încă în vigoare — luarea de
mită de către judecători. Darea de mita era prevăzută în art. 9, sub sancţiunea
pierderii dreptului de a mai judeca. In ceea ce priveşte pe ceilalţi
funcţionari, darea şi luarea ele mită erau incriminate doar relativ la
ispravnici, cărora îi se interziceau „alişverişurile" şi tovărăşia cu locuitorii —
pe vreme cît sînt ispravnici — sub pedeapsa foarte grea pentru „nesupunere". în
schimb, în ari. 4, sub titlul „Pentru cei ce se judeca, adică pentru reclamanţi şi
apărători", Pravilniceasca condica dispunea ca cel care, fiind parte la
proces, face apel la un al treilea pentru a-i cere sa pună influenţa sa în joc, nu
poate continua procesul. Era indiferent daca persoana interesată a dat sau nu ceva;
de asemenea, dacă persoana influenta a primit daruri sau alt avantaj 16
In Condica criminalicească şi procedura ci, din anul 1826, apăruta în
Moldova, sub domnia lui Ion Sandu Sturza, delictele de abuz şi corupţie — avînd
însă o sferă restrînsă — erau prevăzute în art. 203 .şi 204. Textelc vizau pe acei
funcţionari care, pentru daruri sau alte avantaje materiale, uşurau evadarea
condamnaţilor ce se găseau în supravegherea lor. Funcţionarii vinovaţi erau
pedepsiţi cu închisoare şi obligaţi să ajute la urmărirea evadaţilor, iar în caz de
eşec, trebuiau sa plătească despăgubiri statului; preţul corupţiei, sume de bani sau
alte lucruri, (dublat) trebuia vărsat în profitul instituţiilor de binefacere.17
În perioada secolului al XIX-lea în Basarabia, pe teritoriul actual al
Republicii Moldova , se aplicau normele şi reglementările dreptului rus, în special
după reforma judecătorească a lui Alexandru al II-lea (1868).

16
Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Buc., 1983, pag.50
17
Ibidem, pag.51

16
 Odată cu unirea din 1918, Basarabia intrînd în cadrul Romîniei Mari, odată
cu realizarea unităţii naţionale, evoluţia vieţii social-economice romîneşti,
dezvoltarea capitalismului în România au impus adoptarea, la 17 martie 1936, a
unui nou cod penal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937. Acest cod incrimina
darea de mită prin art. 250, luarea de mita prin art. 251 şi tra ticul de influenţa prin
art. 252, toate aceste texte fiind situate în titlul III din partea speciala, „Crime şi
delicte contra administraţiei publice", capitolu1 II, „Delicte săvîrşite de funcţionari
sau particulari". Totodată, în acelaşi titlu, în capitolul „Crime şi delicte săvîrşite de
funcţionari publici", se incrimina remuneraţia injustă (primirea de foloase
necuvenite de mai tîrziu), prin art. 240.18
Dispoziţiile codului penal dm 1936 au suferit, mcepînd chiar din 1938,
numeroase modificări, care, în general, au vizat regimul sancţionator. O menţiune
specială merită însă modificarea adusă la 4 mai 1944, prin care s-a abrogat art 250
c. pen., precum şi modificarea din 1 august 1945, prin care s-a repus în vigoare art.
250 c. pen., încriminîndu-se din nou darea de mită.
Nu ne propunem să analizam aîci reglementările codului penal din 1936.
Odată cu reocuparea Basarabiei de către URSS, în august 1944, pe teritoriul
ţării noastre (în trecut RSSM)a fost aplicat, timp îndelungat, dreptul penal al
RSSUcrainene, pînă în 1961, cînd a fost adoptat un nou Cod Penal, în vigoare pînă
la începutul deceniului prezent (cu completări şi modificări).
Proclamarea la 27 august 1991 a independenţei de stat a Republicii Moldova
a pus în faţa tînărului stat o serie de noi probleme, de o amploare diferită de
perioada sovietică-în primul rînd în ceea ce priveşte abuzurile de putere/de serviciu
săvîrşite, în condiţiile economiei de piaţă, a haosului din societate şi din
administraţia publică, din rîndul organelor judiciare, de către funcţionarii publici în
primul rînd.Au fost aduse noi modificări şi completări Codului Penal, în sensul
adaptării la noile cerinţe ale economiei de piaţă(vezi mai jos).

18
Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Buc., 1983,pag.54

17
 Referitor la incriminarea abuzului de putere/abuzului de serviciu în legislaţia
Republicii Moldova din anii 90 ai secolului trecut vom menţiona că capitolul al
VIII-lea al Codului Penal din 24.III.1961(analizat la starea din 10.XII.1996), la
categoria : INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE PERSOANE CU FUNCŢII DE
RĂSPUNDERE, stabileşte următoarele :
Articolul 183. Noţiunea de persoană cu funcţie de răspundere
Persoană cu funcţie de răspundere este considerată persoana căreia, într-o
întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de forma de proprietate, i se acordă
permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere, fie în virtutea
unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor
autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie şi organizatorico-
economice.
Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere persoana cu funcţie de
răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia
Republicii Moldova şi de legi organice, precum şi persoanele cărora persoana cu
funcţie de răspundere indicată le-a delegat împuternicirile sale.
Articolul 184. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică folosirea intenţionată de către
o persoană cu funcţie de răspundere a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de
serviciu, dacă ea a cauzat daune considerabile intereselor flublice, fie drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice,—
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau
cu amendă de la treizeci la o sută de salarii minime şi destituire.
Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în mod repetat sau de o
persoană cu înaltă funcţie de răspundere, sau care a avut urmări grave,—
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi
pe un termen de pînă la cinci ani.

18
 Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în interesele unei organizaţii
criminale,—
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani
cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite
activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.19
Remarcăm că, în C.P. al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, ca şi
în cazul celui al Republicii Moldova , noţiunile de abuz de putere sau abuz de
serviciu se refereau doar la persoanele cu funcţii de răspubndere.Dacă în teoria
dreptului nu există neînţelegeri serioase în ceea ce priveşte definirea persoanei cu
funţiei de răspundere, în practică situaşia stă cu totul altfel.20
Deficienţa definiţiei constă în abordarea stricto sensu a noţiunii de persoana
cu funcţie de răspundere. Astfel, conform definiţiei stipulate în Legea serviciului
public al Republicii Moldova , persoană cu funcţie de răspundere este considerat
doar funcţionarul public, acesta fiind "persoana care ocupă funcţie de stat
remunerată şi care dispune de ranguri şi grade, stabilite în conformitate cu
principiile prezentei legi , Pe lîngă aceasta, definiţia conţine şi doua clemente
obligatorii, care trebuie să fie întrunite cumulativ de către persoana cu funcţie de
răspundere acţiunile administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice.
Aceasta, spre deosebire de definiţia conţinută în art. 183 din Codul penal al
Republicii Moldova, unde aceste elemente nu trebuie să fie întrunite cumulativ. Cu
toate deficienţele sale nu trebuie să uităm însă că această definiţie a fost abordată
din punct de vedere al dreptului administrativ în particular, şi a dreptului public, în
general.
Este interesant de observat că. pană la modificările operate prin Legea nr.
1326 din 25.09.1997 ), această prevedere a Codului penal limita mult cercul
persoanelor cure puteau fi recunoscute drept persoane cu funcţie de răspundere,
Din interpretarea textuala a art.183 reieşea ca pentru ca o persoană să lie

19
Codul Penal al Republicii Moldova(cu modificări şi completări la 10.XII.1996), Chişinău,1997, pag.101
20
Ataman N., Subiectul activ al abuzului de puterea şi al excesului de putere., //Analele Ştiinţifice ale USM.Seria
Ştiinţe socio-umane, vol.1, 2001,pag.196-197

19
recunoscută drept una cu funcţie de răspundere aceasta trebuia să îndeplinească nu
doar funcţii administrative de dispoziţie, ci şi funcţii organizatorico-economice.
Conform noului Cod penal, "Persoană cu funcţie de răspundere este considerată
persoana căreia într-o întreprindere, instituţie, organizaţie a autorităţii publice sau a
administraţiei publice locale i se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii,
prin numire, prin alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi
obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor
administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice".Lucrătorii tehnici şi cei
din structurile neoperative care activează în organele puterii legislative, executive
şi judecătoreşti, în organele procuraturii, în alte organe de supraveghere şi de
control (şefi de cancelarie, ai direcţiilor juridice sau administrative, contabili,
consultanţi etc.) nu sunt reprezentanţi ai puterii publice, cu toate că unii dintre
aceştia sunt persoane cu funcţie de răspundere.
O problemă care a apărut încă pe timpurile Uniunii Sovietice se referă la
faptul, dacă unele categorii de lucrători ai penitenciarelor pot fi calificate drept
reprezentanţi ai puterii publice. După mulţi ani de poziţie negativă, Plenul
Judecătoriei Supreme a URSS, în Hotărîrea sa din 16 ianuarie 1986 ''Cu privire la
calificarea infracţiunilor de serviciu, comise de controlorii instituţiilor de corecţie
21
prin muncă şi a penitenciarelor" şi din 30.03.1990 a statuat că "deoarece
controlorii instituţiilor de corecţie prin muncă şi ai penitenciarelor, în procesul
executării obligaţiilor lor de serviciu sunt reprezentanţi ai administraţiei, aceştia
trebuie atribuiţi la persoanele cu funcţie de răspundere...". În Republica Moldova,
ceastă concluzie poate fi constatată şi din lectura Legii cu privire la sistemul
penitenciar .22
Noul Cod Penal al Republicii Moldova, stipulează următoarele referitor la
noţiunea de abuz de putere sau abuz de serviciu :

21
Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a URSS din 30.03.1990, nr.4

22
Ataman N., Subiectul activ al abuzului de puterea şi al excesului de putere., //Analele Ştiinţifice ale USM.Seria
Ştiinţe socio-umane, vol.1, 2001,loc.cit

20
 Capitolul XV, Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
(1) Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a
situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale
sau cu închisoare de pînă la 3 ani, in ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de
pînă la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvîrşita repetat;
b) săvîrşita de o persoană cu înalta funcţie de răspundere;
c) soldată cu urmări grave
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvîrşit în interesul unui grup
criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la
5 ani.23
Remarcăm o preocupare mai detaliată şi mai atentă a legislatorilor, în
comparaţie cu anteriorul Cod Penal, faţă de stabilirea circumstanţelor săvîrşirii
infracţiunii.

23
Codul Penal al Republicii Moldova, Chişinău,2002, pag.206-207

21
22
 CAPITOLUL II
Analiza juridico-penală a abuzului de putere sau abuzului de serviciu

II.1 Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu

Chestiunea obiectului infracţiunii are o enormă importanţă politică, teoretică

şi practică.
Noţiunea de obiect al infracţiunii este legată de chiar esenţa infracţiunii,
deoarece, după cum remarca Nikiforov B."acţiunea în sensul larg al cuvîntului ,
adică suma cumulativă a acţiunii , a legăturii cauzale şi a urmării, nu poate fi
obiect al calificării juridico-penale în afara orientării lui asupra obiectului apărat de
drept”.24
Caracterul fiecărei infracţiuni pericolul ei social este determinat de obiectul
asupra căruia infracţiunea dată atentează. Anume de aceea obiectul infracţiunii are
o mare însemnătate în primul rînd politică, deoarece corecta determinare a
obiectului fiecărei infracţiuni şi a grupelor aparte, depinde de clara lor apreciere
politică.25
Din alt punct de vedere , obiectul infracţiunii determină în mare măsură
construcţia juridică a componentei infracţionale , ajută la stabilirea dfiferitor
24
Никифоров Б.,Об объекте преступления //Советское государство и право, 1948 г.№9,pag.45
25
Сахаров А.Б.,Ответственность за дожностные злоупотребления в советском уголовном праве,
М.,1956,pag.21

23
trăsături , ce caracterizează anumite elemente ale infracţiunii-urmările, motivul,
scopul etc. Stabilirea corectă a obiectului permite, aşadar, analiza teoretică a
fiecărei infracţiuni.
Specificul abuzului de putere sau abuzului de serviciu, ca noţiune de bază a
oricărei infracţiuni de serviciu, se manifestă anume în unitatea obiectului tuturor
acestor infracţiuni, în aceea că obiectul nemijlocit al abuzului de serviciu e
echivalent(identic) obiectului tuturor infracţiunilor analogice.Există, în perspectivă
istorică, în mediul specialiştilor unele neînţelegeri în ceea ce priveşte obiectul
infracţiuilor de serviciu.Problema nu est definitiv decisă , rămînînd deschsă.
Astfel A. Jijilenko considera drept obiect al infracţiunilor de serviciu datoria
de serviciu al persoanei cu funcţie de răspundere, datorie ce consta în îndeplinirea
obligaţiunilor de seviciu în conformitate cu legea. 26 Concepţia datoriei de serviciu
a fost introdusă încă pînă în 1917, fiind , totuşi, preluată de jurisprudenţa sovietică
prin A. Jijilenko.
La fel de abstractă era şi definiţia obiectului general al infracţiunilor de
serviciu formulată de S. Pozdnîşev, drept “binele comun, care constă în
nezdruncinata legalitate şi suficienta energie a acţiunilor persoanelor cu funcţii de
răspundere ”.27
Ştiinţa juridică contemporană respinge asemenea tratări idealiste ale
obiectului infracţiunilor de serviciu, şi tinde de a rezolva această problemă în baza
aprecierii reale a valorilor sociale pe care statul moldovenesc (şi nu doar) încearcă
să le apere de atentatele persoanelor cu funcţii de răspundere.
Profesorii Isaev şi Piontkovskii apreciau în calitate de obiect al infracţiunilor
de serviciu aparatul de stat sovietic .28Cu această definiţie nu este de acord A.

26
Жижиленко А.,Должностные (служебные)преступления, М.,1927,стр.13 apud Сахаров
А.Б.,Ответственность за дожностные злоупотребления в советском уголовном праве, М.,1956,pag.22
27
Позднышев С.,Проблемы социалистического права, 1937,вып.2,стр. 22 apud Сахаров А.Б.,Ответственность
за дожностные злоупотребления в советском уголовном праве, М.,1956,pag.22
28
Исаев М.,Особенная часть советского уголовного права, 1930, стр.25 и 95 , Пионтковский А.,Советское
уголовное право.Особенная часть, М.,1948,стр.305 apud Сахаров А.Б.,Ответственность за дожностные
злоупотребления в советском уголовном праве, М.,1956,pag.23

24
Saharov , care considera că nu este suficient de clar ce se subînţelege prin noţiunea
de aparat de stat, -ca organ al puterii confrm dreptului administrativ, sau ca
instituţie , întreprindere sau organizaţie a persoană juridică, cu atît mai mult cu cît ,
în cazul infracţiunilor de serviciu obiect al infracţiunii este nu atît aparatul de stat,
cît anumite funcţii ale sale, trăsături cantitative, interese patrimoniale sau de alt
gen.29
Despre disciplina de stat ca valoare politică de primă împortanţă , saupra
căreia atenteză fiscare infracţiune de serviciu, vorbea A. Trainin.30
Anumite forme ale disciplinei de stat-de serviciu, de muncă, financiară, de
personal-sunt recunoscute ca obiect al infracţiunii de serviciu de către unii
speialişti în drept administrativ.31
O problemă importantă pentru definirea corectă a noţiunii de obiect al
infracţiunii de serviciu (de abuz de putere/abuz de serviciu în particular ), o
constituie calitatea activităţii de serviciu.În ultimele decenii ale secolului trecut s-a
ajuns la concluzia că obiect al infracţiunii de abuz de serviciu/abuz de putere (ca şi
al altor infracţiuni similare) îl constituie activitatea corectă , răspunzînd cerinţelor
statului de drept , a aparatului funcţionăresc/de stat.În sens mai larg, este vorba nu
atît, şi nu doar de o funcţionare corectă a aparatului de stat/persoanelor cu funcţii
de răspundere, cît de funcţionarea în genere a lor în cardrul normelor de drpt
existente , deoarece se concideră a proiori că funcţionarea/activitatea profesională
a persoanelor ce pot, în virtutea funcţiei ocupate , să săvîrşeasă atare infracţiuni,
trebuie să fie corectă.32
Funcţionarea corectă, îndeplinirea corectă a obligaţiunilor aparatului de stat
, a persoanelor cu fucţie de răspundere est o noţiune largă.Într-un fel sdau altul, la

29
Сахаров А.Б.,Ответственность за дожностные злоупотребления в советском уголовном праве,
М.,1956,pag.23
30
Трайнин А.,Общее учение о должностых пресьуплениях,М.,1938,pag.6 şi Тарарухин С. А."Преступное
поведение: социальные и психологические черты", Москва, 1974,loc.cit.
31
Ямпольская Ц.,Служебная дисциплина и дисциплинарный проступок//Советское уголовное право, 1947, №
12,loc.cit.
32
Сахаров А.Б.,Ответственность за дожностные злоупотребления в советском уголовном праве,
М.,1956,pag.25

25
buna şi corecta lor activitate se referă o serie întreagă de articole ale C.P.:
coruperea pasivă(art.324),coruperea activă (art.325),traficul de influenţă
(art.326).excesul de putere sau depăşirea atribuţiunilor de serviciu (art.328),falsul
în acte publice (art. 332) etc.33
Aşadar, definirea obiectului juridic general al infracţiunilor de serviciu drept
buna funcţionare a aparatului de stat/persoanelor cu funcţie de răspundere, nu
permite formularea criteriilor ce ar permite stabilirea specificului fiecărei
infracţiuni în parte, nu permite diferenţierea fiecărei infracţiuni de celelalte de
acest fel.Cu acesta era de acord şi cercetătorul sovietic Soloviov V.34
Prăbuşirea sistemului sovietic, în 1991, precum şi , inerent, a normelor de
drept ce stăteau la baza statului sovietic, au pus juriştii din spaţiul postsovietic
(inclusiv din ţara noastră ), în faţa unor probleme mari în analizarea noţiunii de
obiect al infracţiunilor de serviciu în general, şi al infracţiunii de abuz de
putere/abuz de serviciu în particular. Dificultatea este legată de diversificarea , de
lărgirea noţiunii de persoană cu funcţie de răspundere, care, în condiţiile
economiei de piaţă, nu mai este doar funcţionarul public, ci şi peroanele care, în
virtutea funcţiei ocupate, poartă răspundere pentru organizaţia, întreprinderea pe
care o conduc . Juristul moldovean Gurin V. consideră drept obect al infracţiunii în
cauză doar relaţiile sociale cu caracter patrimonial , fiind vorba, chiar în textul
Codului Penal, de daune materiale considerabile cauzate de persoana cu funcţie de
răspundere ce săvîrşeşte infracţiunea dată. 35
Ataman Natalia consideră drept obiect al abuzului de putere sau abuzului de
serviciu relaţiile sociale , care asigură buna desfăşurare a activităţii de
serviciu.36Anume relaţiile sociale ,care asigură buna funcţionare a activităţii de
serviciu au şi servit temei pentru includerea infracţiunii din art.327 în cadrul cap. al
XV-lea al Codului penal, capitol ce se referă anume la infracţiunile săvîrşite de
33
Codul Penal al Republicii Moldova, Chişinău,2002
34
Соловьёв В.,Борьба с должностными злоупотреблениями, обманом государства и приписками,
М.,1963pag.29
35
Gurin V., Legea şi corupţia.Fenomen.Incriminare .Reglementări//Corupţia, Chişinău,2000,pag.36-37
36
Ataman N., Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu//Revista naţională de drept,
nr.7,2001,pag.65

26
persoanele cu funcţii de răspundere.În sensul general, consideră autoarea, obiectul
general al infracţiunii este constituit de acele valori sociale , care sînt lezate prin
diverse acţiuni (inacţiuni) periculoase, comise de către o persoană cu funcţii de
răspundere.37
Identificarea obiectului juridic special al infracţiunii de abuz de putere sau
38
abuz de serviciu constituie, conform aceleiaşi N. Ataman, acel “rubicon” care
trebuie depăşit în soluţionarea problemei obiectului infracţiunii pe care o
examinăm.În acest context este necesar să relevăm conţinutul noţiunii de activitate
de serviciu .Astfel, activitatea de serviciu în sensul art.327 din Codul Penal,
înseamnă activitatea de serviciu în cadrul organelor administraţiei publice (centrale
sau locale), activitatea de serviciu desfăşurată în cadrul întreprinderilor,
organizaţiilor şi instituţiilor de stat, precum şi activitatea de serviciu desfăşurată în
cadrul structurilor private. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi articolul referitor la
definirea persoanei cu funcţiei de răspundere.Acest articol face referire la persoane
cu funcţii de răspundere din cadrul atît a autorităţilor publice, cît şi dintr-o
întreprindere, instituţie sau organizaţie , indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare.
Serviciul este ocupaţia pe care o are cineva în calitate de angajat. 39Calitatea
de angajat, în sensul art. 327, nu este relevată decît în cazul în care angajatul deţine
o funcţiei de răspundere în structura în care activează.
Funcţia determimă cerinţele înaintate persoanei care o deţine , stabileşte
drepturile şi obligaţiile de serviciu ale acesteia.Funcţia este publică doar într-un
singur caz : atunci cînd aceasta este prevăzută în structura aparatului
public.Calificarea unei funcţii drept publică se face în baza Legii serviciului public
care, în anexele sale, enumeră funcţiile publice , rangurile şi categoriile de funcţii
publice , aflate sub incidenţa legii respective.40 În cadrul unei întreprinderi ,
37
Idem
38
Ataman N., Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu//Revista naţională de drept,
nr.7,2001,pag.65
39
DEX, Bucureşti,1996,pag.979
40
Legea serviciului public nr.443-XIII din 04.05.1995//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.61/681 din
02.11.1995

27
instituţii sau organizaţii, funcţia este calificată drept de răspundere, dacă persoana
respectivă are funcţii organizatorice şi de răspundere.
Problema obiectului infracţiunii de abuz de putere/abuz de serviciu se află şi
în atenţia specialiştilor în drept din România. Astfel, încă în anii 60 ai secolului
trecut O. Stoica menţiona că obiectul infracţiunii date îl constituie “relaţiile
sociale , care asigură desfăşuratea normală a aparatului de stat şi obştesc”41.
Revenind la discuţia anterioară privind calitatea activităţii de serviciu.
Vedem că “desfăşurarea normală a activităţii de srviciu “ ţine tocmai de calitatea
acesteia, putînd fi calificată drept bună sau rea.Aceasta ar limita mult obiectul
infracţiunii , reducîndu-l doar la buna activitate de serviciu,şi nu, după cum am
menţionat anterior, la activitatea de serviciu în general.
De părerea că obiectul infracţiunii de abuz de serviciu/abuz de putere trebuie
legat de buna, normala funcţionare a activităţii de serviciu est şi un alt cercetător
romîn H. Diaconescu , care defineşte astfle obiectul infracţiunii : “relaţiile sociale a
căror formare, desfăşurare şi dezvoltare normală sunt esenţial dependente de
realizarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau altor funcţionari ”.42
Deşi greşită, cel puţin parţial, problema obiectului infracţiunii de abuz de
serviciu/abuz de putere ca legat de de calitatea activităţii de serviciu este definită
de cercetătorul kazah B. Amrekulov :activitatea normală a aparatului de stat (ca
obiect general) şi activitatea normală a unui sau altui organ de conducere
/administrare (ca obiect nemijlocit al fiecărei infracţiuni în cauză).43
Dat fiind cele expuse mai sus, ne alăturăm cercetătorilor Saharov A., Ataman
N., care defineau (defnesc) obiectul juridic al infracţiunii “acele valori /acea
valoarea sociale/socială , acel bun apărat de lege, care suferă nemijlocit de pe urma

41
Stoica O., Contribuţii la studiul conţinutului infracţiunii de neglijenţă în serviciu în dreptul penal al
R.P.Romînă//Studia Universitatis Babeş-Bolyai.Series iurisprudentia, Cluj,1964,pag.146
42
Diaconescu H., Consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi//Dreptul,
2002,vol.6,pag.111
43
Амрекулов Б., Уголовная ответственность за злоупотребления должностными лицами (autoreferatul tezei de
doctor), Астана ,2001,pag.14

28
 44
infracţiunii”, fără dependenţă de calitatea îndeplinirii /exercitării funcţiilor de
serviciu .
În concluzie, considerăm necesar să atragem atenţia, după cum am
menţionat şi anterior, asupra caracterului mult discutat al noţiunii de obiect al
infracţiunii de abuz de serviciu/abuz de putere, atît sub aspectul obiectului general,
cît şi al celui special.

II.2 Latura obiectivă a infracţiunii de abuz de putere/abuz de serviciu

La fel, o însemnătate deosebită pentru definirea infracţiunilor săvîrşite de o

persoană cu funcţii de răspundere şi a semnelor componenţei lor are determinarea
conţinutului laturii obiective a acestor infracţiuni, caracteristica elementelor ce o
formează.
Într-o formă generală, latura obiectivă a infracţiunii este definită de obicei ca
un atentat social periculos la obiectul ce este ocrotit de lege, adică caracterizarea
semnelor externe ale faptei sociale periculoase, date de legea penală.
Latura obiectivă a infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de
răspundere se realizează prin diferite acţiuni sau inacţiuni ce atentează la obiectul
generic.
Din noţiunea generală a infracţiunii săvîrşite de o persoană cu funcţii de
răspundere, pentru latura obiectivă distingem trei semne ce o caracterizează în mod
esenţial:
1. săvîrşirea unei fapte social periculoase prin acţiune sau inacţiune de către
o persoană cu funcţii de răspundere prin folosirea atribuţiilor de serviciu
sau în virtutea împuternicirilor ce la posedă;
2. săvîrşirea acestei fapte contrar intereselor de serviciu;
3. prin săvîrşirea acestei fapte se înfăptuieşte atentatul la obiectul generic -
survin consecinţele dăunătoare.
44
Сахаров А.Б., Ответственность за должностные злоупотребления в советском уголовном праве,
М.,1956,pag.35 şi Ataman N., Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu//Revista
naţională de drept, nr.7,2001,loc.cit.

29
 Prin săvîrşirea unor acţiuni sau inacţiuni prin folosirea împuternicirilor de
serviciu se înţeleg acele fapte ale persoanei cu funcţie de răspundere care le poate
săvîrşi în rezultatul împuternicirilor ce le posedă şi sunt legate nemijlocit de
exercitarea funcţiilor de serviciu. Folosirea împuternicirilor de serviciu poate fi
exprimată şi prin săvîrşirea unor fapte care, chiar şi de depăşesc limitele drepturilor
şi împuternicirilor persoanelor cu funcţii de răspundere, pot fi săvîrşite numai în
virtutea împuternicirilor ce le posedă.
Aşa, cetăţeanul F îşi îndeplineşte funcţiile de ajutor al ofiţerului de serviciu
al CPS. Aflîndu-se la serviciu cu automobilul de serviciu îl excorta pe arestatul B
din Isolatorul de detenţie temporară în CPS. În drum, contrar intereselor de
serviciu, la rugămintea arestatului B s-au oprit să ee cina în barul "Tip-Top", după
a continua excortarea spre CPS. La ora 02.00 folosindu-se de atribuţiile de
serviciu, fără cunoştinţa ofiţerului de serviciu, l-a eliberat în mod ilegal pe B de
sub pază, l-a urcat în automobilul de serviciu şi la rugămintea lui B s-au îndreptat
într-un sat, unde locuiau rudele ultimului. Întrînd în casa rudelor arestatul B a fugit,
iar F s-a întors în CPS şi a nimicit toate materialele privind reţinerea şi arestarea lui
B.
Judecătorul a calificat acţiunile lui F în baza alin. 1 art. 184, alin. 1 art. 185
şi alin.2 art.187 (vechiul Cod Penal), aplicîndu-infracţiune pedeapsa, - doi ani
privaţiune de libertate 45.
Dacă însă persoana cu funcţii de răspundere săvîrşeşte unele acţiuni, ce nu
sunt legate nemijlocit de serviciu, atunci aceste acţiuni nu formează semnele unei
astfel de infracţiuni 46.
Alt semn ce caracterizează latura obiectivă este semnul prin care aceste
acţiuni sunt săvîrşite contrar intereselor de serviciu. Accentuînd necesitatea de a
atrage atenţia asupra acestui semn, legiuitorul ne demonstrează că infracţiunea
săvîrşită de o persoană cu funcţii de răspundere este întotdeauna o faptă socială
45
Dosarul personal din arhiva judecătoriei sectorului Botanica municipiul Chişinău nr.1-325/96-
46
Кириченко В. Ф."Ответственность за должностные преступления по советскому уголовному праву",
Москва, 1956, стр.59-63. Утевский Б. С.”Общее учение о должностных преступлениях", Москва, 1948,
стр.326 Сахаров А. Б." Ответственность за должностные преступления", Москва, 1956, стр.55-56.

30
periculoasă ce contravine sarcinilor dezvoltării statului de drept, reglementării
legale şi altor acte normative.
La fel contravin intereselor de serviciu şi acţiunile săvîrşite din înţelesul fals
al intereselor de serviciu, şi anume acelea ce sunt îndreptate spre satisfacerea
intereselor particulare, restrînse.
O polemică deosebită are loc în literatura de specialitate între autorii M. D.
Lîsov şi . Ia. Svetlov pe marginea semnelor acţiunii şi inacţiunii ca forme de
săvîrşire a infracţiunilor de către persoanele cu funcţii de răspundere. Dumnealor
ridică o problemă unde se referă la actele ce reglemenează atribuţiile de serviciu
ale persoanei cu funcţii de răspundere şi aduc exemple cînd o persoană cu funcţii
de răspundere săvîrşeşte o infracţiune neîncălcînd şi nedepăşindu-şi drepturile şi
obligaţiile. Se pune întrebarea, cum poate fi această faptă săvîrşită contrar
intereselor de serviciu, dacă acţiunile nu ies din limitele drepturilor şi obligaţiilor
acordate prin lege?47 Dacă însă această faptă a adus daunele arătate în lege şi
împreună cu alte semne caracteristice infracţiunii date formează componenţa de
infracţiune săvîrşită de o persoană cu funcţii de răspundere, atunci în primul rînd
aceste acţiuni atentînd la obiectul nemijlocit care, după cum s-a menţionat mai sus,
în infracţiunile săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere este activitatea
corectă şi legală a organului de stat sau obştesc, fie organizaţia, întreprinderea sau
instituţia, unde activează vinovatul, se săvîrşesc contrar intereselor acestor organe,
organizaţii, instituţii, etc. Adică capătă toate semnele caracteristice laturii obiective
a infracţiunii săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere.
Autorul Zdravomîslov în lucrarea sa ridică şi analizează următoarea
problemă, - poate oare fi considerată ca infracţiune săvîrşită de o persoană cu
funcţii de răspundere fapta dacă persoana cu funcţii de răspundere a săvîrşit-o nu la
serviciu, dar folosindu-se de împuternicirile de serviciu 48. Pe marginea acestei
probleme se poate de polemiza mult, însă mai bine ar fi de analizat această
problemă concret pentru fiecare infracţiune din capitolul dat.
47
Лысов М. Д."Ответственность должностных лиц по советскому уголовному праву", Казань, стр.40.
48
Здрaвомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975, стр.15.

31
 Următorul semn ce caracterizează latura obiectivă a acestor infracţiuni este
survenirea consecinţelor dăunătoare, - ca rezultat al acţiunilor săvîrşită de o
persoană cu funcţii de răspundere. Acest semn devine obligatoriu la acele
infracţiuni, unde el, conform cerinţelor legii devine element al laturii obiective a
infracţiunii (articolele 327 "Abuz de putere sau abuz de serviciu" şi 328 "Exces de
putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu", CP al R. Moldova). La celelalte
infracţiuni din capitolul dat legea nu cere direct survenirea unor consecinţe ci doar
restrînge latura obiectivă a lor prin săvîrşirea unor acţiuni arătate în lege.
Autorul Zdravomîslov consideră că nu necesită recunoaşterea ca semn al
laturii obiective posibilitatea survenirii consecinţelor, fiindcă poate fi doar una din
două: sau legea indică direct la consecinţe şi atunci ele devin semn obligatoriu al
laturii obiective, sau nu arată la consecinţe şi atunci posibilitatea survenirii lor
devine indiferentă pentru hotărîrea problemei despre existenţa componentei de
infracţiune49.
Totodată, semnul posibilei surveniri a consecinţelor este un semn subiectiv
şi nu poate fi relatat la caracterizarea laturii obiective a infracţiunii. Este evident
faptul, că pentru toate infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere,
unde după lege este necesar să survină consecinţele, componenţa de infracţiune va
fi totală şi completă numai atunci cînd obiectului de fapt infracţiune se vor cauza
daune, - adică vor surveni consecinţele.
Analizînd rezultatele unor cercetări şi generalizînd cele menţionate mai sus
putem evidenţia, că pagubele considerabile referitor la infracţiunile săvîrşite de
persoane cu funcţii de răspundere, în primul rînd, de fiecare dată au un caracter
calitativ diferit şi diverse tipuri şi forme de realizare. În al doilea rînd, în practică,
se evidenţiază unele tendinţe de a stabili criteriile de recunoaştere a acestor pagube
prin cauzarea daunelor materiale considerabile50.
Cele mai dese consecinţe întîlnite în infracţiunile săvîrşite de persoane cu
funcţii de răspundere sunt următoarele: daune materiale aduse aparatului de stat
49
Здрaвомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975, стр.20
50
Касаткин Ю. П." Должностные преступления ", Москва, 1979, стр.8.

32
sau obştesc, încălcări serioase ale activităţii unor subdiviziuni concrete ale acestor
organe, încălcarea sau lezarea drepturilor ocrotite de stat ale persoanelor fizice şi
juridice, etc.
B. Zdravomîslov arată în lucrarea menţionată că conform unei analize
efectuate, circa 85% din cauzele penale cercetate de dumnealui ca consecinţe
considerabile au fost stabilite daune materiale 51. Care daună materială trebuie
considerată considerabilă? În primul rînd, şi aşa consideră mai mulţi criminalişti,
este necesar de plecat de la "de facto", care depinde de circumstanţele concrete ale
cauzei, criterii anumite şi însăţi mărimea daunei materiale. Şi aici există mai multe
păreri ce se referă la criteriile de recunoaştere a pagubelor considerabile şi
mărimea daunei materiale. Unii autori consideră, că referitor la infracţiunile
săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere pagubele considerabile exprimate
prin daunele materiale, mărimea lor pentru fiecare infracţiune trebuie să fie
diferită. Însă în fiecare caz aparte recunoaşterea consecinţelor ca pagube
considerabile necesită o analiză detaliată, fiindcă acest lucru depinde de un şir
întreg de criterii şi de factori subiectivi şi obiectivi.
Încălcarea drepturilor şi intereselor ocrotite de stat ale cetăţenilor, ca formă a
daunei materiale se examinează în practica judecătorească de obicei în cazurile
cînd sunt încălcate în primul rînd drepturile constituţionale.
Pentru infracţiunile materiale un semn obligatoriu al componenţei de
infracţiune este legătura cauzată dintre acţiunea sau inacţiunea persoanei cu funcţii
de răspundere şi consecinţele survenite.
Referitor la infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere
practic este important de a stabili, că fapta vinovatului săvîrşită în virtutea
împuternicirilor şi contrar legii:
a) a precedat după timp survenirii unor consecinţe concrete arătate în
lege (pentru art.327, 328 CP RM);
b) este principala şi în acelaşi timp nemijlocita cauză a survenirii lor;

51
Здровомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975, стр.22

33
 c) cu necesitate a cauzat aceste consecinţe.
În aşa fel, pentru a recunoaşte aceste infracţiuni terminate, este necesar de a
stabili că consecinţele au survenit şi că ele sunt rezultatul anume a faptei persoanei
concrete.
În cazul nedemonstrării legăturii cauzale dintre acţiunile persoanei cu funcţii
de răspundere şi consecinţele survenite, pentru art.327 CP Republica Moldova este
exclusă prezenţa componenţei de infracţiune săvîrşite de o persoană cu funcţii de
răspundere. În practica de calificare şi judecătorească se întîlnesc un şir întreg de
probleme ce ţin de calificarea justă a infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii
de răspundere prezintă o complicaţie esenţială şi cere o abordare diferenţiată de
către organele judecătoreşti în cazurile examinării unor cauze concrete.
Dreptul penal defineşte latura obiectivă a infracţiunii, ca element al
componenţei de infracţiune, fiind aspectul exterior al comportării social
periculoase, care se exprimă prin cauzarea, provocarea unui pericol sau a daunelor
pricinuite relaţiilor sociale.52
Legea penală caracterizează semnele laturii obiective ale abuzului de putere
/abuzului de serviciu ca săvîrşirea unor acţiuni, ce depăşesc evident atribuţiile de
serviciu, acordate unei persoane cu funcţii de răspundere, şi care au cauzat o daună
considerabilă intereselor publice sau intereselor şi drepturilor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice şi juridice.
Latura obiectivă a abuzului de putere/abuzului de serviciu , după cum
vedem din cele menţionate mai sus, este alcătuită din trei semne obligatorii.53
Primul semn caracterizează latura excesivă a abuzului de putere, adică
acţiunea criminală. În articolul 327 CP Republica Moldova acest semn este descris
astfel: "folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţiei de răspundere a
situaţiei de serviciu în interes material ori în alte interese personale".
52
Курс советского уголовного права. Том 4 и том 6, Москва 1971бдщсюсше

53
Ямпольская Ц.,Служебная дисциплина и дисциплинарный проступок//Советское уголовное право, 1947, № 12,loc.cit. şi
Borodac A. "Curs de drept penal", Partea specială, vol. 1, Chişinău, 1996,loc.cit.

34
 Al doilea semn formează consecinţele social periculoase ce apar în urma
săvîrşirii acţiunilor criminale. Prin abuzul de putere ele exprimă cauzarea unei
daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice şi juridice.
Şi al treilea semn este existenţa legăturii cauzale între acţiunile social -
periculoase şi consecinţele cauzate.
La moment, în practică şi în literatura de specialitate predomină următoarea
concepţie despre folosirea statutului de serviciu. Ea include în sine două genuri de
acţiuni:
1. Săvîrşirea de către o persoană cu funcţii de răspundere a acţiunilor legate
de serviciu, adică acţiuni ce au o legătură nemijlocită cu atribuţiile
acordate, competenţa, cu exercitarea funcţiilor, şi se realizează în sfera
activităţii de serviciu (exemplu: neglijenţa);
2. Săvîrşirea acţiunilor în afara limitelor atribuţiilor de serviciu acordate,
dar datorită funcţiei deţinute (exemplu: abuzul de putere, excesul de
putere, luarea mitei, etc.)54.
Săvîrşirea acţiunilor descrise în al doilea caz devine posibil numai datorită
autorităţii posedate de persoana ce exercită aşa funcţii.
Aplicativ la abuzul de putere/abuzul de serviciu , posibil ar fi nevoie de
vorbit doar de al doilea tip de acţiune, fiindcă caracterul acţiunilor în excesul de
putere întotdeauna este criminal şi nici într-un caz nu poate fi săvîrşită în limitele
"acţiunilor legate de serviciu".
O însemnătate deosebită pentru a determina - au fost acţiunile criminale
săvîrşită de persoană cu funcţii de răspundere prin exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau nu, are şi factorul subiectiv. Este necesar de stabilit că săvîrşind aceste
acţiuni, persoana le-a legat cu îndeplinirea funcţiilor exercitate, că scopul acţiunii
reiese exclusiv din funcţia deţinută a făptuitorului.

54
Галахова А. В."Превышение власти или служебных полномочий", Москва, 1978, стр.15.

35
 Apariţia consecinţelor, în cazul abuzului de putere/abuzului de serviciu, ce
sunt exprimate prin cauzarea unor daune considerabile intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, este un
semn obligatoriu al laturii obiective a acestei componenţe de infracţiune.
Lipsa consecinţelor arătate face imposibilă atragerea persoanei cu funcţii de
răspundere la răspunderea penală conform articolului 327 CP RM ca infracţiune
terminată.
Determinînd răspunderea penală pentru abuzul de putere / abuzul de
serviciu cu prezenţa consecinţelor arătate legiuitorului în aşa mod , a clasat delictul
dat la infracţiunile cu componenţă materială.
Cum poate fi după caracterul său a unei instrucţiuni, organizaţii,
întreprinderii concrete poate fi adusă o daună materială sau nematerială.
Consecinţele criminale se exprimă în mai multe forme, dar în toate cazurile ele duc
la încălcarea activităţii unui organ, instituţie, organizaţie, întreprindere concretă,
adică la încălcarea intereselor lor, fie prin aducerea unor pagube materiale sau
formale, încălcării ordinii publice, subminarea prestigiului de reprezentant al
puterii, împiedicarea organelor publice de aşi exercita funcţiile ş.a. .
Cauzarea daunelor considerabile, ca semn al abuzului de putere/abuzului de
serviciu se referă la categoria de apreciere şi de aceea în stabilirea conţinutului lui
sunt permise unele devieri55.
Prima la ce este necesar de atras atenţia este faptul că daunele considerabile
sunt cauzate tuturor sferelor de activitate, cît a instituţiilor şi organizaţiilor, atît şi a
cetăţenilor. Nu trebuie, cum aceasta des se întîmplă, de confundat noţiunea
daunelor considerabile, după mărimea sa, cu caracterul material al daunelor şi de a-
infracţiune cere expresia în bani. Dauna materială este doar un caz particular din
consecinţele abuzului de putere /abuzului de serviciu.
Cauzarea daunelor considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice în cazul abuzului de putere simplu la fel poate fi cît material atît

55
Касаткин Ю. П." Должностные преступления ", Москва, 1979, стр.8

36
şi formal. În practica juridică termenul "interesele publice" are o tratare foarte largă
- de la interesele unui colectiv sau organ concret pînă la interesele unei ramuri de
economie sau chiar a întregii ţări.
Corect va fi de vom subînţelege interesele unui obiect concret -
întreprindere, instituţie sau organizaţie în care activează persoana. De exemplu,
interesele uzinei, magazinului, firmei, ministerului, etc. Concomitent, este necesar
de subliniat faptul că, abuzul de serviciu de către o persoană cu funcţii de
răspundere deseori atinge interesele unor alte întreprinderi, instituţii, organizaţii.
Deaceea, interesele publice trebuie de înţeles nu numai ca interesele întreprinderii
unde activează persoana cu funcţii de răspundere, dar şi în unele cazuri şi
interesele altor întreprinderi, instituţii, organizaţii, cărora li sau cauzat daune.
Ca drepturi şi interese ocrotite de lege ale persoanelor în abuzul de putere
sunt presupuse drepturile politice, de muncă, comunale, sociale, cît şi viaţa,
sănătatea, libertatea, demnitatea şi onoarea persoanei.
La fel, cauzarea daunelor considerabile intereselor persoanelor fizice pot fi
exprimate prin atîrnarea necorespunzătoare către cererile şi plîngerile muncitorilor,
manifestarea în această direcţie a birocratismului şi tărăgănării, în cauzarea daunei
sănătăţii cetăţenilor ca rezultat al încălcării normelor şi regulilor antiepidemice şi
sanitare, de igienă, etc. 56.
La stabilirea daunelor considerabile o importanţă mare au aşa circumstanţe
ca, de exemplu, deficitatea şi unicalitatea valorilor şi materialelor, venitul ratat,
ratarea perspectivei de dezvoltare, însemnătatea intereselor încălcate pentru
cetăţeni, continuitatea şi sistematizarea încălcărilor, etc.
Analiza materialelor practicii judiciare ne arată că daunele considerabile, ca
consecinţe ale infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere pot fi
exprimate în:
1. cauzarea unei daune materiale considerabile aparatului de stat sau
obştesc;
56
Касаткин Ю. П." Должностные преступления ", Москва, 1979, стр.9şi Прокопович Е. С." Понятие и
квалификация должностных преступлений" // Сов юстиция, 1976, N. 17,loc.cit.

37
 2. omiterea sau ratarea cu bună ştiinţă a venitului;
3. încălcarea drepturilor politice, sociale, de muncă, de trai, intereselor
personale şi materiale ale cetăţenilor;
4. denigrarea titlului de reprezentant al conducerii sau puterii de stat;
5. crearea unei situaţii dificile în activitatea întreprinderii, organizaţiei sau
instituţiei.
După cum ne arată practica, în abuzul de putere/abuzul de serviciu , dauna
formală cauzată intereselor publice deseori se combină cu dauna materială sau
formală cauzată drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi
juridice. În plus, dacă este dificilă aprecierea daunelor considerabile formale
cauzate intereselor publice, cum ar fi denigrarea titlului de colaborator al organelor
de interne, aşa, în concurs de daună, de exemplu, cauzată sănătăţii persoanei
exprimată prin aplicarea leziunilor uşoare sau mai puţin grave, sau cu dauna
cauzată altor drepturi ale cetăţenilor, rezolvarea acestei probleme devine mai
uşoară.57
O garanţie însemnată pentru respectarea legii în cazul tragerii persoanei la
răspundere penală este determinarea neapărată a legăturii cauzale dintre acţiunile
persoanei cu funcţii de răspundere, ce abuzează în mod vădit de atribuţiile de
serviciu şi consecinţele dăunătoare apărute. În caz contrar nu putem vorbi despre
răspundere penală a acestei persoane, deoarece lipsa acestui semn obligatoriu al
laturii obiective, cum este legătura cauzală exclude prezenţa în acţiunile sale a
componenţei de infracţiune 58.
Despre existenţa legăturii cauzale se poate de vorbit în cazul cînd
consecinţele social periculoase au apărut datorită săvîrşirii de către o persoană cu
funcţii de răspundere a unor acţiuni ce depăşesc în mod vădit limitele atribuţiilor
de serviciu.

57
Стренин А.С.,Соотношение злоупотребления должностными полномочиями и служебного подлога //Вестник МГУ, №
3, 2002б стр. 122
58
Drept penal. Partea generală.Chişinău, 1994, pag.113

38
 Existenţa legăturii cauzale în abuzul de putere/abuzul de servciu este
condiţionată de faptul că consecinţele periculoase în componenţa dată survin în
mod obligatoriu în cazul săvîrşirii anume a acestor acţiuni.
Pentru legătura cauzală în abuzul de putere este caracteristică lipsa de
dimensiune în timp (timpul dintre acţiunea săvîrşită şi survenirea consecinţelor),
deci, legătura dintre ele este directă, nemijlocită.

II.3 Latura subiectivă a infracţiunii.

Latura subiectivă a majorităţii infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii
de răspundere este caracterizată, aşa cum reiese direct din lege, ca vinovăţie
intenţionată. Numai pentru neglijenţă este caracteristică vinovăţia prin imprudenţă.
Exemplu: R era şeful depozitului de materiale forestiere cu răspundere
materială deplină pentru producţia ce se afla în depozit. În obligaţiunile de serviciu
ale lui R intra şi evidenţa materialelor ce intrau şi controlul asupra lucrului
achiziţionărilor şi a unei brigăzi de lucrători ce se ocupau de tăierea crengilor.
Achiziţionării sistematic în dările de seamă falsificau rezultatele lucrului îndeplinit,
arătînd în specificaţii date greşite. În baza specificaţiilor se îndeplineau dispoziţiile
de plată a salariului. R nu ducea o evidenţă în mod corespunzător şi nici nu
controla lucrul achiziţionărilor. Semna specificaţiile fără control. În rezultatul
încălcării obligaţiilor de serviciu R a permis o plată neîntemeiată în formă de
salariu a 5459 ruble. această faptă a lui R a fost calificată de către instanţa de
judecată ca neglijenţă de serviciu 59.
La fel majoritatea infracţiunilor din capitolul dat pot fi săvîrşite numai în
mod intenţionat. Despre acest fapt ne vorbeşte indicarea directă în lege la vinovăţia
intenţionată sau la caracterul acţiunilor ce necesită astfel de intenţie. Aşa, de
exemplu, în lege este direct arătată caracterul intenţionat al acţiunilor în articolele
324- 332 Cod Penal al Republicii Moldova, unde merge vorba despre săvîrşirea
unor acţiuni în scopuri personale, josnice. Luarea de mită, darea de mită şi

59
Коржанский Н. И."Квалификация следователем должностных преступлений", Волгоград, 1986, стр.21.

39
mijlocirea mitei, după caracterul acţiunilor ce la compun, pot fi săvîrşite numai
prin intenţie. Mai mult ca atît săvîrşirea acţiunilor arătate în latura obiectivă a
infracţiunilor numite sunt posibile doar prin intenţie. Mai mult ca atît, săvîrşirea
acţiunilor arătate în latura obiectivă a infracţiunilor numite sunt posibile doar prin
intenţie directă. Vinovatul îşi dă seama că săvîrşeşte o acţiune cu folosirea
împuternicirilor de serviciu, contrar intereselor de serviciu - depăşeşte atribuţiile de
serviciu, ia mită, dă sau mijloceşte mita sau falsifică actele şi totodată tinde să
înfăptuiască aceste acţiuni.
Şi pe marginea acestor probleme în literatura de specialitate autorii nu sunt
întotdeauna de acord. A. V. Saharov şi A. Ia. Svetlov susţin că forma vinovăţiei
mixte în cazul infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere nu este
convenită, contravine legii şi distruge noţiunea unică a vinovăţiei 60.
V. F. Kiricenko, Vladimirov şi B. V. Zdravomîslov recunosc existenţa
vinovăţiei mixte în infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere 61.
Şi unii, şi alţii, în lucrările sale aduc probe pentru recunoaşterea poziţiilor
sale. Unii se bazează pe Legea Penală şi noţiunile generale, alţii pe actele
normative şi Hotărîrile Plenului Judecătoriei Supreme pe cazuri concrete.
În lege este direct indicat forma vinovăţiei, ce necesită stabilită ca semn
obligatoriu al laturii subiective a infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de
răspundere. Forma vinovăţiei trebuie să corespundă noţiunilor date în legislaţia în
vigoare, iar dezbaterile pe problema dată necesită o apreciere de nivel ştiinţific, cu
menţionarea rezultatelor în literatură.
Motivul, ca semn al laturii subiective, joacă un rol important în calificarea
infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere, deseori are o
importanţă deosebită în caracterizarea infracţiuni şi în determinarea pericolului
social al lor. În fiecare infracţiune săvîrşită de o persoană cu funcţii de răspundere,

60
Сахаров А. Б." Ответственность за должностные преступления", Москва, 1956, стр.56. Светлов А. Я.
"Ответственность за должностные преступления", Киев, 1978, стр.64.
61
Кириченко В. Ф."Ответственность за должностные преступления по советскому уголовному праву",
Москва, 1956, стр.76-77.Здравомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975, стр.28-29.

40
pentru determinarea direcţiei acţiunii persoanei cu funcţii de răspundere este
necesar de a afla motivul săvîrşirii acestei infracţiuni.
În unele infracţiuni, de exemplu, abuzul de putere sau de serviciu, legiuitorul
direct indică în lege motivul faptei ca semn al componenţei de infracţiune.
Analiza practicii judiciare şi literaturii de specialitate ne arată că, referitor la
infracţiunile din capitolul dat al Codului Penal al Republicii Moldova, motivele
săvîrşirii acestor genuri de infracţiuni se despart în două direcţii:
a) motive de lăcomie;
b) interese personale.
Motivele de lăcomie au loc atunci, cînd persoana tinde spre primirea unor
beneficii materiale ilegale.
Ca motive personale pot fi numite aşa motive josnice ale acţiunilor
persoanelor cu funcţii de răspundere ca coruperea, carierismul, protecţionismul,
cumătrismul, etc.
La fel ca motiv al săvîrşirii infracţiunii de către o persoană cu funcţii de
răspundere poate fi şi înţelegerea greşită a intereselor de serviciu.62
Scopul, la fel ca şi motivul, nu întotdeauna este indicat de legiuitor în
dispoziţia articolului. Însă atunci cînd el este prezent în lege este necesar de al
determina pentru că el devine semn obligatoriu al componenţei de infracţiune.
Pentru infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere scopul şi motivul
aproape întotdeauna coincid, adică sunt josnice şi stabilirea lor ne ajută de a
determina pericolul social al faptei concrete.
Latura subiectivă a componenţei de infracţiune este calificată drept ca
atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvîrşită şi care se caracterizează printr-
o formă concretă de vinovăţie - prin motivul şi scopul infracţiuni63.
După cum vedem, în articolul 327 CP RM se vorbeşte despre caracterul
intenţionat al acţiunii pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu.

62
Галахова А. В."Превышение власти или служебных полномочий", Москва, 1978, стр.70.
63
Drept penal. Partea generală.Chişinău, 1994, pag.118.

41
 Despre forma intenţionată a vinovăţiei persoanei în cazul excesului de putere
ne vorbeşte indicarea în lege a săvîrşirii acţiunilor ce în intenţionat cauzează daune
în proporţii deosebite de către o persoană cu funcţii de răspundere.64
În literatura de specialitate şi la o serie de autori întîlnim mai multe opinii
despre această problemă, după cum sunt cele două forme de vinovăţie şi vinovăţia
mixtă65.
Vinovăţia este nu numai atitudinea psihică a persoanei către acţiunea social
periculoasă săvîrşită şi consecinţele periculoase survenite. Vinovăţia are şi o
noţiune socială. Partea socială a noţiunii vinovăţiei este caracterizată ca atitudinea
negativă a persoanei către interesele şi drepturile ocrotite de lege ale societăţii,
exprimată prin săvîrşirea unui act social periculos. Aprecierea negativă se dă
noţiunii întregi, fiindcă vinovăţia în întreg conţinutul ei este periculoasă pentru stat
şi societate.
În articolul 327 CP RM se spune că abuzul de putere /abuzul de serviciu
este folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţii de răspundere a situaţiei
de servciu . Conform art.8 CP RM "se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu
intenţie dacă persoana , care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul social
periculos al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei sociale periculoase şi
le-a dorit, sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări". Deci, din lege
reiese că este imposibil ca acţionînd intenţionat, înţelegînd caracterul social
periculos al acţiunilor, în acelaşi timp să nu prevezi consecinţele social periculoase
şi să nu le doreşti conştient sau să nu admiţi survenirea lor. De atîta stabilirea
atitudinii psihice aparte către acţiune şi către consecinţe contrazice noţiunii de
vinovăţie prin intenţie, fixată de lege. Legea ne indică la necesitatea determinării
intenţiei către toată infracţiunea în întregime.

64
Codul Penal al RM, Chişinău,2002
65
Светлов А. Я. "Ответственность за должностные преступления", Киев, 1978, стр.60-79.Кириченко В.
Ф."Ответственность за должностные преступления по советскому уголовному праву", Москва, 1956, стр.40-
41.Здрaвомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975, стр.25-29.Галахова А. В."Превышение
власти или служебных полномочий", Москва, 1978, стр.58-77.Лысов М. Д."Ответственность должностных
лиц по советскому уголовному праву", Казань, стр.135-147.

42
 Concomitent, caracterul specific al consecinţelor în cazul excesului de
putere, ce reiese inevitabil din acţiuni, care în cazul excesului de putere, ce reiese
din acţiuni, care în mod vădit depăşesc limitele atribuţiilor de serviciu, exclude
posibilitatea recunoaşterii faptului că în privinţa consecinţelor persoana le comite
din imprudenţă, cu atît mai mult că această formă de vinovăţie nu poate fi inclusă
în baza atitudinii psihice a criminalului la ceea ce a săvîrşit în întreg.
Reieşind din cele expuse, rezultă că caracteristic pentru abuzul de putere
este vinovăţia prin intenţie.
Aceasta reiese din faptul că persoana:
1. este conştientă de caracterul social - periculos al acţiunii;
2. a prevăzut urmările social - periculoase.

Ce înseamnă de "a fi conştient de caracterul social - periculos al acţiunii

săvîrşite"?
Aceasta înseamnă că persoana este conştientă de calităţile obiectiv existente,
proprietate acţiunii săvîrşite, semnele ei sociale şi reale.
Conştiinţa semnelor reale în abuzul de putere/abuzul de serviciu este
determinată de latura obiectivă a acestei infracţiuni, care reiese din componenţa de
infracţiune constituită de un legiuitor.
În primul rînd este necesar de spus, că săvîrşind infracţiunea precăutată,
persoana este conştientă de caracterul folosirii situaţiei sale de serviciu . În afară
de aceasta, persoana este conştientă de săvîrşirea acestei infracţiuni este posibilă
numai datorită funcţiei deţinute. Conştiinţa acestor împrejurări este strîns legată de
conştiinţa semnelor subiectului special, adică este conştientă de faptul că cauzînd
daune în proporţii grave , persoana inevitabil se foloseşte de funcţia deţinută şi ea
acţionează ca persoană cu funcţii de răspundere. În aşa mod, tabloul semnelor reale
din componenţa dată este completat şi de semnele subiectului social, ca element al
infracţiunii.

43
 În abuzul de putere/abuzul de serviciu persoana oricînd este conştientă de
acţiunile antilegale săvîrşite. Persoana nu poate să nu ştie că ea abuzînd de
atribuţiile sale încalcă legea, fiindcă reglementarea bine determinată a drepturilor şi
obligaţiunilor sale este chemată să excludă acţiunile ilegale ce pot fi condiţionate
de statutul funcţiei.
Alt semn al aspectului intelectual intenţionat este prevederea consecinţelor
social periculoase urmate de acţiunile săvîrşite.
Noţiunea de "prevederea consecinţelor social periculoase urmate de acţiunile
săvîrşite", la fel ca şi noţiunea "conştiinţa caracterului social periculos al faptei
săvîrşite", include în sine prevederea semnelor reale existente ale consecinţelor
survenite şi caracterul lor social periculos. Consecinţele, fiind un semn obligatoriu
al laturii obiective, sunt strîns legate de acţiune. 66Persoane depăşind atribuţiile de
serviciu, îşi dă seama că acţiunile sale aduc daună. Caracterul daunei considerabile,
după cum îl determină legiuitorul, este presupus în linii generale. Însă, după cum s-
a mai vorbit, această presupunere include prevederea semnelor reale ale
consecinţelor survenite. Putem spune că conştiinţa vinovatului cuprinde aşa
momente caracteristice ale consecinţelor ca pricinuirea daunei intereselor publice
sociale sau personale, în cazul abuzului de putere calificat - daune considerabile
esenţiale.
Referitor la abuzul de putere, consecinţele social periculoase pot fi scopul
final al activităţii criminale ale persoanei atunci, cînd această persoană, condusă de
motive înjositoare, aduce daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice.
Pentru abuzul de putere, cauzarea daunelor considerabile drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice este un rezultat
inevitabil al acţiunii criminale.
În literatura de specialitate, unii autori, referindu-se la problema examinată
susţin că în cazul abuzului de putere merge vorba de intenţie directă, avînd în

66
Дагель П. С."Проблема вины в советском уголовном праве", Владивосток 1968,loc.cit.

44
vedere faptul conştientizării de către persoana cu funcţii de răspundere a
inevitabilităţii surveniri consecinţelor dăunătoare, prin săvîrşirea de către ea a
acţiunilor criminale .67
În baza comportării psihice a unui om normal tot timpul se află motivul,
adică îndemnul conştient către o anumită acţiune, izvorul comportării.
Însemnătatea cunoaşterii motivului fiecărei infracţiuni este determinată de
faptul că motivul poate fi în diferite moduri să caracterizeze pericolul social al
faptei şi persoana vinovată. Motivul este luat în vedere şi de judecată în alegerea
măsurii de pedeapsă.
În articolul 327 CP RM motivul este arătat ca un semn obligatoriu a acestei
componenţe de infracţiune.
Motivul infracţiunii este strîns legat cu scopul. Scopul infracţiunii precăutate
în mod obligat reiese din motiv. În abuzul de putere scopul este condiţionat de
funcţia ce o îndeplineşte persoana.
Problema corelaţiei noţiunii "scop" şi consecinţe a fost precăutată în
literatura juridică de un şir de autori 68.
Cauzarea daunei considerabile intereselor publice sau sociale, chiar dacă nu
este o consecinţă dorită, cu atît mai mult un scop, trebuie de interpretat ca un
rezultat tangenţial al însăşi faptei periculoase.

II.4 Subiectul infracţiunii

Noţiunea de subiect al infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de
răspundere în timp de faţă este dată mai clar în comparaţie cu formulările din
codurile precedente.
În rezultatul schimbărilor ce au avut loc în structura de stat, reformelor
politice şi economice, a fost necesar ca şi unele articole din Codul Penal să susţină

67
Ефимов М. Е."Вопосы квалификации должностных преступлений", Минск, 1967,loc.cit.
68
Сахаров А. Б." Ответственность за должностные преступления", Москва, 1956, стр.122. Кириченко В.
Ф."Ответственность за должностные преступления по советскому уголовному праву", Москва, 1956, стр.114-
115.

45
anumite modificări şi completări. Într-o oarecare măsură au fost atinse modificări
şi obiectele generale ale mai multor infracţiuni.
Odată cu apariţia proprietăţii private şi restrîngerea influenţării organelor de stat în
organizarea economică a întreprinderilor private, au survenit şi modificările legii
penale.
Subiectul infracţiunilor din acest capitol reiese din denumirea capitolului şi
este un subiect special - persoana cu funcţii de răspundere.
Noţiunea de persoană cu funcţii de răspundere este dată de Codul Penal al
Republicii Moldova..
Conform Codului Penal al Republicii Moldova :
"Persoana cu funcţii de răspundere, potrivit prezentului cod, este considerată
persoana căreia în autorităţile publice, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare infracţiune se
acordă permanent sau provizoriu - în virtutea legii, prin numire, alegere sau prin
încredinţarea unei însărcinări, - anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării
funcţiilor autorităţii publice sau întreprinderii de acţiuni administrative de
dispoziţie ori organizatorico - economice".
Indicarea caracterului obligaţiilor unei persoane este o lege suplimentară în
dreptul penal ce permite corect de a stabili cercul de persoane considerate cu
funcţii de răspundere, şi de a exclude posibilitatea interpretării mai largă a
subiectului infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere. Anume
exercitarea acţiunilor administrative de dispoziţie, şi nu a altor - dă baza legală de a
socoti în autorităţile publice, întreprinderi, organizaţii, instituţii, indiferent de
forma de proprietate, ca persoană cu funcţii de răspundere.
Acelaşi semn permite deseori persoanei cu funcţii de răspundere de alte
persoane ce la fel lucrează în acelaşi instituţii, întreprinderi, organizaţii, dar
îndeplinesc un lucru tehnic.
Deci subiectul infracţiunilor precăutate este caracterizat de următoarele
semne:

46
 1. exercită funcţiile autorităţilor publice;
2. exercită funcţii administrative de dispoziţie;
3. exercită funcţii organizatorico - economice.
Să examinăm în continuare conţinutul acestor noţiuni şi să le dăm o
caracteristică mai amplă din punct de vedere teoretic şi practic.
În Codul Penal al RM citim: "persoana cu funcţii de răspundere este
considerată persoana care permanent sau provizoriu exercită funcţiile autorităţilor
publice".
Precăutînd problema funcţiilor publice (funcţiile puterii de stat) ca o condiţie
de recunoaştere a persoanelor ca autoritate publică este strîns legată de
determinarea - care organe sunt organele autorităţilor publice şi care reprezentanţi
a acestor organe pot acţiona din numele acestor organe în relaţiile cu persoanele
fizice şi juridice.
Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.6 din 11
martie 1996 spune că:
"Reprezentanţi ai autorităţilor publice sunt funcţionarii organelor de stat
interesaţi cu dreptul de a înainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii
pentru executare de către cetăţenii, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent
de apartenenţa şi subordonarea lor departamentală (deputaţii, conducătorii,
adjuncţii şi membrii consiliilor raionale şi locale, judecătorii, procurorii,
anchetatorii, lucrătorii organelor de poliţie, inspectorii de stat, etc.)".69
Conform Constituţiei Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994,
autorităţi publice înalte sunt: Parlamentul Republicii Moldova, Preşedintele
Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova. Autorităţi publice sunt
consiliile raionale şi locale. Un loc deosebit în autorităţile publice îl ocupă
instanţele de judecată, procuratura şi organele de interne ale Republicii Moldova.70

69
Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.6 din 11 martie 1996
70
Constituţia Republicii Moldova, Chişinău, 2000

47
 Totodată, însă nu toate persoanele ce lucrează în aceste organe pot fi
recunoscute ca reprezentant al autorităţii publice. Conform legii, reprezentant al
autorităţilor publice sunt numai acei lucrători al organelor enumerate mai sus, ce au
dreptul să exercite funcţii de autoritate publică.
Caracterul acţiunilor reprezentanţilor autorităţilor publice, adică exercitarea
practică a funcţiilor autorităţilor publice, este determinat de funcţiile organului
concret. Luînd consideraţie că acestea pot fi diferite organe (procuratura, guvernul,
judecătoria, arbitrajul), reprezentanţii autorităţilor publice îşi exercită funcţiile în
cele mai diverse activităţi ale aparatului de stat.
Totodată din numele cărui organ n-ar acţiona reprezentantul autorităţilor
publice, toată activitatea sa este strîns legată de relaţiile cu cetăţenii care nu-
infracţiune sunt subalterni pe plan administrativ.
Împuternicirile unor reprezentanţi ai autorităţilor publice pot fi realizate doar
în limitele determinate de lege.
Reprezentanţii autorităţilor publice, fiind persoane ce exercită funcţiile
acestor organe este persoana cu funcţii de răspundere şi posedă toate semnele
caracteristice ei.
Hotărîrea privind funcţiile organizatorico – economice a Plenului
Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova spune că:
"Prin funcţii de ordin organizatorico - economic se înţeleg funcţiile de
înfăptuire a conduceri colectivelor sau sectoarelor de muncă, a activităţii de
producere, a unor lucrători (selectarea şi repartizarea cadrelor, planificarea muncii,
organizarea muncii subalternilor, menţinerea disciplinei de muncă, etc.). Asemenea
funcţii îndeplinesc conducătorii şi adjuncţii conducătorilor întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de forma de proprietate, conducătorii
subdiviziunilor structurale (şefii şi adjuncţii şefilor direcţiilor, secţiilor,
laboratoarelor, catedrelor, etc.), conducătorii sectoarelor de muncă (maiştrii, şefii
de şantiere şi de brigadă), etc.".71

71
Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.4-1r/a-9/1998 din 06.05.1998

48
 Definiţia noţiunii de funcţii administrativ de dispoziţie la fel este cuprinsă în
Hotărîrea menţionată şi este următoarea:
"Prin funcţii administrativ de dispoziţie se înţeleg împuternicirile privind
dirijarea şi dispunerea de patrimonii, stabilirea ordinii de păstrare, prelucrare şi
realizare a acestui patrimoniu, asigurarea controlului asupra acestor operaţiuni,
organizarea deservirii sociale a populaţiei, etc.
Astfel de împuterniciri au şefii secţiilor şi serviciilor economice de
aprovizionare şi financiare, şefii depozitelor, magazinelor, atelierelor, etc.
De asemenea, pot fi recunoscute ca persoane cu funcţii de răspundere şi
acele persoane care au dreptul de a întreprinde în baza funcţiilor de serviciu acţiuni
ce pot da naştere unor consecinţe de ordin juridic (controlori, revizori, etc.)".
Tot aici găsim şi definiţia altor noţiuni, ce caracterizează semnul dat:
"Prin întreprindere, instituţie, organizaţie indiferent de forma de proprietate
se înţelege orice întreprindere, instituţie care desfăşoară o activitate social utilă
potrivit legii şi se bazează pe orice formă de proprietate, indiferent de forma
organizatorico - juridică".
Funcţiile administrative de dispoziţie şi organizatorico - economice au un
caracter de dispoziţie, deoarece împuternicirile acordate persoanei cu funcţii de
răspundere dau posibilitatea desinestătător să hotărască probleme ce intră în
competenţa lor.
În mai multe cazuri persoana cu funcţii de răspundere îndeplineşte
concomitent funcţii administrative de dispoziţie şi organizatorico - economice.
Care deci este sensul practic şi importanţa introducerii acestui semn în
definiţia persoanei cu funcţii de răspundere?
Indicarea la faptul îndeplinirii de către persoană a anumitor atribuţii că
persoana cu funcţii de răspundere diferă de alţi lucrători prin caracterul atribuţiilor
acordate de lege sau de alt act normativ şi exclude posibilitatea lărgirii interpretării
subiectului infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere.

49
 Ca criteriu ce permite de evidenţiat din toate persoanele, ce îşi exercită
funcţiile în autorităţile publice sau alte instituţii menţionate, acea grupă de
persoane reprezentanţii cărei pot fi recunoscuţi ca subiecte ale infracţiunii
precăutate este posibilitatea persoanei cu funcţii de răspundere de a săvîrşi în
timpul exercitării funcţiilor de serviciu a acţiunilor ce au o importanţă juridică.
Pentru ca acţiunile ce au importanţă juridică să devină baza recunoaşterii
unei sau altei persoane ca persoană cu funcţii de răspundere, desfăşurarea lor
trebuie să fie determinată de necesitatea de serviciu şi să reiasă din competenţa ei,
adică generate de exercitarea de către ea a funcţiilor administrative de dispoziţie
sau organizatorico - economice.
Această condiţie, alături de exercitarea funcţiilor organizatorico - economice
de dispoziţie şi efectuarea în legătură cu aceasta a acţiunilor ce au o importanţă
juridică, este obligatorie pentru a recunoaşte pe cineva ca persoană cu funcţii de
răspundere.
Pentru recunoaşterea a cineva ca persoană cu funcţii de răspundere nu are
însemnătate, permanent sau temporar infracţiune s-au acordat atribuţiile, a fost
numită sau aleasă, lucrează pentru plată sau gratis.
Un interes practic are răspuns la întrebarea din ce moment persoana se
consideră cu funcţie de răspundere?72
Persoana devine persoană cu funcţii de răspundere din momentul cînd ea a
căpătat complexul de atribuţii funcţionale de răspundere. Acesta este momentul
numirii, alegerii sau delegării împuternicirilor pentru exercitarea atribuţiilor.
Persoana care a fost numită prin ordin, dispoziţie sau alt act normativ capătă
atribuţiile din ziua indicată în ordin, dispoziţie sau act. La fel şi persoanele alese în
aceste funcţii prin procesul verbal se consideră din momentul indicării în proces. În
cazul cînd această persoană trebuie confirmată de persoana cu funcţii mai înalte,
atunci din momentul emiterii ordinului.

72
Галахова А. В."Превышение власти или служебных полномочий", Москва, 1978, стр.47

50
 Persoanele ce temporar îndeplinesc aceste funcţii sunt recunoscute ca
persoane cu funcţii de răspundere pe perioade indicate în ordin, dispoziţie, etc.
Persoanele ce au fost numite în astfel de funcţii cu termen de încercare sunt
considerate subiecte ale infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de
răspundere dacă în perioada de încercare au comis o infracţiune din capitolul dat.
La fel sunt tractate şi persoanele ce trec stagiunea în aceste funcţii.
Persoana este considerată ca persoană cu funcţii de răspundere pînă la
începutul exercitării ei a acestor funcţii. Încetarea are loc în cazurile:
a) expirării termenului de aflare în funcţie (pentru persoanele ce au fost
alese pe un termen anumit);
b) rechemarea înainte de termen din funcţie, revocarea;
c) eliberarea prin baza unui act legal;
d) unui eveniment material (decedarea).
În baza celor expuse mai sus putem face concluzia că subiecte ale
infracţiunilor săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere sunt persoane ce
exercită funcţii ale autorităţilor publice sau administrative de dispoziţie şi
organizatorico - economice într-o organizaţie, întreprindere, instituţie, indiferent de
forma de proprietate ce le permit să săvîrşească acţiuni de importanţă juridică şi
nemijlocit determinate de necesitatea de serviciu.
O altă problemă ce stă la definirea persoanei cu funcţii de răspundere este
cea a determinării ca subiect al acestei infracţiuni, a unei persoane cărei iau fost
delegate unele însărcinări cu caracter de funcţii administrativ de dispoziţie sau
organizatorico - economice73.
În Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova, despre
problema dată se comunică următoarele:
"Conform dispoziţiilor legii ca subiect al infracţiunilor săvîrşite de persoane
cu funcţii de răspundere, alături de persoanele care permanent sau provizoriu
îndeplinesc funcţii de autorităţi publice sau obligaţiuni de ordin administrativ de

73
Светлов А. Я. "Ответственность за должностные преступления", Киев, 1978, стр.105

51
dispoziţie şi organizatorico - economice, sunt şi persoanele care îndeplinesc aceste
funcţii în virtutea unei însărcinări speciale date de organele şi persoanele cu funcţii
de răspundere (controlori şi revizori obşteşti, antrenorii societăţilor şi echipelor
sportive).74
Persoana care provizoriu exercită funcţii într-o anumită postură sau care
îndeplineşte însărcinări speciale, poate avea calitatea de subiect al infracţiunilor
săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere, numai în cazul cînd ea a fost
investită cu aceste funcţii în modul prevăzut de lege".
Acestea pot fi două categorii de persoane:
1. Persoane ce li sau delegat împuterniciri pentru exercitarea funcţiilor
administrative de dispoziţie sau organizatorico - economice în legătură
cu funcţiile de bază ce le îndeplineşte dar nu sunt funcţii de răspundere.
Aceştea pot fi muncitori, personal tehnic ce au primit însărcinări şi li s-
au delegat aceste împuterniciri;
2. Persoanele împuternicite cu funcţii de răspundere ce nu au legătură cu
funcţiile de bază. Aceste persoane pot fi recunoscute ca persoane cu
funcţii de răspundere în următoarele condiţii:
 Cînd aceste persoane îndeplinesc numai funcţii administrative de
dispoziţie sau organizatorico - economice;
 aceste persoane infracţiune s-au delegat împuterniciri în baza unui act
normativ legal ce îl permite de a săvîrşi acţiuni ce au o importanţă
juridică.
Aceste împuterniciri pot fi de termen limitat chiar numai pentru îndeplinirea
unei singure sarcini. Termenul împuternicirilor expiră dacă:
a) a fost determinat concret şi a expirat;
b) sarcina a fost îndeplinită;
c) împuternicirile au fost anulate de către persoana sau organul ce
infracţiune le-a delegat.
74
Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.6 din 11 martie 1996

52
 Nu sunt subiecţi ai infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţii de
răspundere lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de
forma de proprietate, care exercită numai funcţii pur profesionale sau tehnice.
Legiuitorul determină vîrsta de răspundere penală pentru infracţiunile
săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere de la 16 ani. În practică însă în
aceste funcţii sunt înaintate persoane ce ţin de o persoană mai înaltă, iar pentru
anumite funcţii vîrsta persoanelor ce pot fi numite este determinată de lege.
O importanţă mare în definirea infracţiunii de abuz de putere/abuz de serviciu în
special, a infracţiunilor de serviciu în general o are stabilirea laturii obiective şi
caracteristica elementelor ce o formează.
În formă generală latura obiectivă a infracţiunii este determinată, de obicei,
ca atantarea socialmente periculoasă asupra obiectului , protejat prin lege, adică
prezintă prin sine caracteristica trăsăturilor exterioare ale infracţiunii, dată de legea
penală.
Pentru determinarea trăsăturilor obiective ale infracţiunii pe care o cercetăm
este necesar de a stabili specificul acţiunii/inacţiunii periculoase din punct de
vedere social, săvîrşită de către persoana vinovată. Prima caracteristică a acestei
infracţiuni o constituie comiterea ei în virtutea ocupării de către persoana vinovată
a unei funcţii de răspundere.75 Această caracteristică a infracţiunii , reieşind de fapt
din legea penală, este împărtăşită de toţi criminaliştii ce se ocupă de problema
răspunderii pentru infracţiunile de serviciu.
Necătînd la aceasta, există divergenţe în ceea ce priveşte conţinutul acestei
caracteristici. Unii cercetători consideră că infracţiunea este săvîrşită prin folosirea
de funcţia ocupată 76, alţii-datorită funcţiei ocupate.77

75
Здравомыслов Б.В., Должностные преступления. Понятие и квалификация,М.,1975,pag.14
76
Пионтковский А.А.,Меньшагин В.Д.,Чхиквадзе В.М.,Курс советского уголовного права.Особенная часть,
т.2,М.,1959,pag.36-40
77
Сахаров А.Б., Ответственность за должностные злоупотребления в советском уголовном праве,
М.,1956,pag.35-36

53
 II.5 Circumstanţele agravante ale infracţiunii de abuz de putere sau abuz de
serviciu

Articolul 327 CP RM are ca circumstanţe agravante - aliniatele doi şi trei.

Acţiunile unei persoane cu funcţii de răspundere soldate cu urmări grave ,
săvîrşite în mod repetat, săvîrşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere-
sunt prevăzute în alineatul 2.
Abuzul de putere /abuzul de serviciu săvîrşit în interesele unui grup criminal
sau al unei organizaţii criminale-constituie prevederea alineatului 3.78
Practica juridică ne arată că în cazul abuzul de putere / abuzul de serviciu,
aproape tot timpul avem nu un singur semn, dar două şi mai multe.
Existenţa în aliniatul doi al articolului 327 CP RM a 3 semne calificante,
obligă organele de anchetă şi cele de judecată, în fiecare caz să desemneze clar
episoadele ce caracterizează un semn sau altul. Indicarea lor acordă acestui gen de
infracţiune un caracter deosebit.
Săvîrşirea de către o persoană cu funcţii de răspundere a unor asemenea
acţiuni datorită funcţiei definite, face ca aceste acţiuni să obţină o calitate nouă,
care ne mărturiseşte despre pericolul social sporit. Anume acest caracter al
violenţei sau jignirii, ce reiese din statutul de serviciu al vinovăţiei, este bază
calificării acestei acţiuni pe aliniatul doi al articolului 327 CP RM.
Pericolul social al aliniatului doi şi trei al acestui articol, după semnele sale
subiective şi obiective, este cu mult mai sporit decît abuzul de putere / abuzul de
serviciu simplu (aliniatul unu articolul 327 CP RM). Legiuitorul arată direct spre
aceasta, atribuind genurile calificative ale abuzul de putere / abuzul de serviciu la
categoria de infracţiuni grave.
a) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşite în mod repetat.

Articolul 327, alineatul 2 din Codul Penal al Republicii Moldova, prevede:

78
Codul Penal al Republicii Moldova Chişinău,2002

54
 Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvîrşite în mod repetat sau de o
persoană cu înaltă funcţie de răspundere, sau care a avut urmări grave se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen se pînă la 5 ani .
Totodată, în partea descriptivă a sentinţei trebuie de indicat toate semnele de
calificare ale faptei.
Legiuitorul prevede pedeapsa mai aspră pentru persoanele cu funcţii de
răspundere care au săvîrşit anterior un abuzul de putere / abuzul de serviciu şi n-au
fost trase la răspundere pe unul din aliniatele articolului 327 CP RM, cu condiţia că
n-au expirat termenele de urmărire penală.

b) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit de o persoană cu înaltă

funcţie de răspundere.

Conform Codului Penal al Republicii Moldova,

"Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere a cărei mod de
alegere sau numire este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legi
organice, precum şi persoanele, cărora persoana cu funcţii de răspundere indicată
le-a delegat împuternicirile sale".
În Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.6 din 11
martie 1996, în punctul 14 se spune:
"Ca persoană cu înaltă funcţie de răspundere, instanţele judecătoreşti trebuie
să reiasă din prevederile aliniatului 2 al articolului 123 din Codul Penal (Codul
Penal în redacţia din 2002, n.p.). Se consideră persoană cu înaltă funcţie de
răspundere, al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia
Republicii Moldova. Aceste persoane sunt Preşedintele, Vicepreşedintele şi
deputaţii Parlamentului (art.60-64); Preşedintele republicii (art.78); Prim miniştrii
şi membrii Guvernului (art.82, 98, 101; judecătorii tuturor instanţelor judecătoreşti

55
(art.116), Magistraţii Consiliului Superior al Magistraturii (art.122); Procurorul
general şi procurorii ierarhic inferiori (art.125); membrii Curţii de Conturi
(art.133); Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale (art.136), etc.)".
Drept persoane cu înalte funcţii de răspundere sunt acele persoane, al căror
mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi sau
numiţi în acele organe, organizarea şi funcţionarea cărora sunt reglementate de
legile prevăzute în aliniatul trei al articolului 72 din Constituţia Republicii
Moldova.
Conform aliniatului 3 al articolului 72 al Constituţiei -
"Prin lege organică se reglementează:
a) Sistemul electoral;
b) Organizarea şi desfăşurarea referendumului;
c) Organizarea şi funcţionarea Parlamentului;
d) Organizarea şi funcţionarea Guvernului;
e) Organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale al Consiliului Superior
al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, contenciosului administrativ;
f) Organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul
general privind autonomia locală;
g) Organizarea şi funcţionarea partidelor politice, etc.".
De exemplu, membrii Consiliilor electorale pentru alegerea Parlamentului şi
pentru alegerile locale (art.10, 12 şi 14 ale ) legii privind alegerea Parlamentului
din 14 octombrie 1993 secţiunea a doua a Legii cu privire la alegerile locale din 07
decembrie 1994), conselierii Consiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti
(comunale), primarii oraşelor şi satelor (comunelor), preşedinţii Comitetelor
executive raionale, primarii municipiilor, vicepreşedinţii, viceprimarii, membrii
primăriilor şi membrii Comitetelor executive raionale, secretarii acestor organe ale
administraţiei publice locale (art.1, alin.3 art.37 ale Legii cu privire la alegerile
locale, art.7, 36 ale Legii privind administraţia publică locală din 07 decembrie
1994), etc.

56
 DOSAR
Procuratura Generală a mai pornit în privinţa lui Valeriu Pasat, ex-ministru al
apărării RM, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, o cauză penală
în baza art.327 alin.2 CP – abuzul de serviciu, săvîrşit de către o persoană cu înaltă
funcţie de răspundere.
Valeriu Pasat este bănuit de faptul că activînd în funcţia de ministru al
apărării a iniţiat şi a realizat cu firma străină „JOI Slovakia” o tranzacţie
frauduloasă privind comercializarea sistemelor reactive de luptă „URAGAN” şi a
rachetelor pentru ele la preţuri diminuate, favorizînd, astfel, compania privată şi
cauzînd intereselor publice un prejudiciu de 1,8 mln. USD.
În cadrul urmăririi penale sunt investigate şi alte fapte criminale comise la
realizarea armamentului.
Concomitent, Procuratura Generală califică drept iresponsabile şi lipsite de
orice temeiuri afirmaţiile lui V. Pasat, ale apărătorului său, precum şi ale unor foşti
şi actuali demnitari despre caracterul politic al cauzelor penale pornite în privinţa
acestuia.
Comercializarea avioanelor de luptă „MIG-29” a constituit obiectul
investigaţiilor efectuate de către două comisii parlamentare: în anul 1998 şi
respectiv, 2002.
În baza rezultatelor controlului efectuat de către a doua comisie în jumătatea
a doua a anului 2002, Procuratura Generală a pornit urmărirea penală pe acest fapt.
În prima fază a investigaţiilor, procurorii au ridicat, analizat, cercetat şi
anexat la materialele cauzei penale un volum impunător de documente ce ţin de
negocierea, semnarea şi realizarea acordului privind comercializarea avioanelor.
În faza următoare, eforturile procurorilor au fost orientate spre stabilirea,
interogarea şi aprecierea rolului şi responsabilităţii unui cerc impunător de ex-
demnitari de stat, care au avut atribuţii la această tranzacţie, inclusiv a ex-
Preşedintelui RM, Petru Lucinschi; ex-preşedintelui Parlamentului, Dumitru
Moţpan şi a ex-Prim-ministrului, Ion Ciubuc.

57
 Reieşind din volumul mare şi complex al investigaţiilor, urmărirea penală a
fost efectuată în termeni rezonabili.
Astfel, reţinerea, arestarea şi punerea sub învinuire a lui V. Pasat este o fază
logică a urmăririi penale, bazată în exclusivitate pe materialele şi probele
acumulate anterior.
În baza celor expuse, Procuratura Generală califică afirmaţiile despre
caracterul politic al cauzelor drept o tentativă de a deruta opinia publică, cît şi o
formă grosolană de presiune asupra procurorilor care investighează aceste şi alte
cazuri de fraudare de către V. Pasat a patrimoniului militar.

c) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în interesul unui grup

criminal sau a unei organizaţii criminale.

Pentru calificarea faptei în baza acestui semn este necesar de a da o definiţie

noţiunilor noi din legea penală şi anume a "organizaţiei criminale". Noţiunea
"organizaţie criminală" este dată de articolul 17 prim al CP RM (redacţia veche
n.p.) completat de "Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 9 decembrie 1994.
Cuprinsul acestui articol este următorul "Organizaţia criminală este o
reuniune de persoane sau de grupuri criminale într-o comunitate stabilă, a cărei
activitate se întemeiază pe diviziunea între membrii organizaţiei şi structurile ei a
funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale acestei
organizaţii în scopul înrîuririi activităţii economice şi de altă natură a persoanelor
juridice şi fizice sau controlării ei în alte forme în vederea obţinerii de avantaje şi
interese economice, financiare, de alte avantaje şi interese materiale şi nemateriale.
Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost
săvîrşită de un membru al unei astfel de organizaţii în vederea realizării unor
scopuri criminale sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei criminale,
la însărcinarea acestei organizaţii".

58
 Pentru încadrarea juridică a faptei în baza aliniatului trei al articolului 327
din CP RM ca abuz de putere/abuz de serviciu săvîrşit în interesele unei
organizaţii criminale este de ajuns faptul că persoana cu funcţii de răspundere să
ştie că ea săvîrşeşte aceasta în interesele organizaţiei criminale.
Aluzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în interesele unei
organizaţii criminale este stabilit de organele de judecată joacă un rol important la
stabilirea pedepsei penale.
E necesar de menţionat că legea nu cere ca persoana ce săvîrşeşte un abuz
de serviciu în interesele unei organizaţii criminale, să fie membru al acestei
organizaţii.

d) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu soldat cu urmări grave.

Prin alte urmări grave se înţelege întreruperea activităţii organizaţiei,
întreprinderii sau instituţiei pe un termen lung, o pagubă materială în proporţii mari
sau deosebit de mari (30.000 de lei ) 79, sinuciderea victimei şi libertăţilor
cetăţenilor apreciate de judecată în fiecare caz concret ca urmări grave.
Pe lîngă pedeapsa principală, instanţele judecătoreşti, conform articolului 28
din Codul Penal (redacţia veche , n.p. ), trebuie să discute întrebarea despre
aplicarea condamnatului şi pedeapsa complementară de privare de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
DOSAR
Examinînd adresarea SA „Termocom”, recent, Procuratura mun. Chişinău a
pornit urmărirea penală în privinţa administratorului întreprinderii insolvabile
ÎMGFL nr. 3 Nicolae Furtună pe faptul abuzului de serviciu soldat cu cauzarea de
daune în proporţii considerabile agentului economic nominalizat (art.327 alin.(2)
CP).
În cadrul urmăririi penale procurorii au stabilit că, la finele anului 2003, la
cererea întreprinderii SA „Termocom” a fost intentat procesul de insolvabilitate în

79
Bejan O., Butnaru Gh., Ursan I.., Ţurcan V., Prevenirea corupţiei în instituţiile publice, Chi.inău, 2005, loc.cit.

59
privinţa ÎMGFL nr.3, iar în funcţie de administrator provizoriu a fost desemnat
Nicolae Furtună. Onorariul administratorului urma să constituie 3 % din valoarea
sumelor distribuite creditorilor, care nu putea să depăşească valoarea de 70 mii lei.
Contrar acestei cerinţe ale adunării creditorilor, N. Furtună personal şi-a calculat
onorariul în mărime de 55691,88 lei, adică 3 % din suma de peste 1,85 mln lei,
transferată de către ÎM “Infocom” la contul de acumulare a ÎMGFL nr. 3.
În consecinţă, Nicolae Furtună exercitînd funcţia de administrator
provizoriu, fiind persoană cu funcţie de răspundere, dispunînd de dreptul de
administrare şi dispoziţie asupra bunurilor debitorului ÎMGFL nr. 3 – contul de
acumulare al întreprinderii insolvabile, folosind intenţionat situaţia de serviciu în
interes material a însuşit suma de 55691,88 lei.
Dacă va fi găsit vinovat, N. Furtună riscă a fi pedepsit cu amendă în
mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani,
în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau
de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.80

80
www.procuratura.moldova.md/16 Februarie 2006

60
 Capitolul III
Aspecte comparative privind infracţiunea de abuz de putere sau abuz de
serviciu
III.1 Delimitarea abuzului de putere sau abuzului de serviciu de alte infracţiuni
similare
Articolele 324-332 din Capitolul XV (Infracţiuni săvîrşite de persoane cu
funcţie de răspundere) al Codului penal al Republicii Moldova, în redacţia din
2002, prevăd pedepsele penale pentru o serie de infracţiuni similare infracţiunii de
abuz de puter/abuz de serviciu ale persoanelor cu funcţie de răspundere.
În baza legislaţiei în vigoare, este foarte dificil de a delimita, în mod
ştiinţific, infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere una de alta,
cum ar fi aşa particularităţi ale corupţiei ca mituirea şi abuzul de putere din interes
de profit, excesul de putere din interes de profit şi delapidarea prin abuz de
serviciu.
Ne vom limita în cele ce urmează la analiza comparativă doar a cîteva dintre
aceste infracţiuni, fără o detaliată analiză juridică a obiectului, laturii obiective,
subiectului şi laturii subiective a lor, fapt deja realizat în capitolul precedent.
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu – articolul 328
Codul penal defineşte infracţiunea în felul următor (alin. 1):

61
Săvîrşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care
depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor
şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Pedeapsă (alin. 1)
amendă în mărime de la 150 la 400 de unităţi convenţionale sau închisoare de pînă
la 3 ani în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (alin. 2)
stabileşte pedepse mai aspredacă infracţiunea este :
a) Însoţită de aplicarea violenţei
b) însoţită de aplicarea armei
c) însoţită de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate
Pedeapsă (alin. 2)
închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Alineatul 3:
Prevede circumstanţele agravante pentru infracţiunea :
a) săvîrşită repetat;
b) săvîrşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;
c) săvîrşită în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii
criminale;
d) soldată cu urmări grave.
Pedeapsă (alin. 3)
închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă de la 2 la 5 ani.
a) repetat – persoana cu funcţie de răspundere care a săvîrşit anterior un act de
abuz de putere sau abuz de serviciu prevăzut în acest articol şi nu a fost

62
condamnată pentru o atare faptă ori nu a expirat termenul în decursul căruia ea
poate fi trasă la răspundere penală, comite din nou o infracţiune similară;
b) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere – persoana cu funcţie de
răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia
Republicii Moldova şi de legile organice, precum şi persoanele cărora persoana cu
înalta funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale. Potrivit Constituţiei
Republicii Moldova acestea sunt: Preşedintele, vicepreşedinţii şi deputaţii
Parlamentului; Preşedintele Republicii Moldova; Prim-ministrul şi membrii
guvernului; judecătorii din instanţele de judecată de toate nivelurile; magistraţii
Consiliului Superior al Magistraturii; procurorul general şi procurorii ierarhic
inferiori; judecătorii Curţii Constituţionale; preşedintele şi membrii Curţii de
Conturi;
d) soldată cu urmări grave – legea nu indică expres urmările considerate grave, ci
lasă la discreţia organelor de drept să le stabilească, în funcţie de fiecare caz
concret şi de circumstanţele acestuia, iar practica judiciară atribuie la urmări grave,
în cazul acestei infracţiuni, asemenea consecinţe ca: accidente sau avarii soldate cu
prejudicii materiale enorme; oprirea sau staţionarea transportului ori a proceselor
tehnologice; perturbarea activităţii unei instituţii, organizaţii sau întreprinderi;
cauzarea unui prejudiciu material în proporţii deosebit de mari (de peste 30.000 de
lei), indiferent de forma de proprietate; decesul sau vătămarea gravă a integrităţii
corporale ori sănătăţii uneia sau a mai multor persoane.
Prin grup criminal organizat se înţelege (potrivit art. 46 Cod penal) o
reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una
sau mai multe infracţiuni, iar Organizaţia criminală constituie (potrivit art. 47 Cod
penal) o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei
activitate se întemeiază pe diviziune între membrii organizaţiei şi structurile ei, a
funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale
organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a

63
persoanelor fizice şi juridice sau de a controla, în alte forme, în vederea obţinerii
de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau publice.
DOSAR
Colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
l-au reţinut, pentru fapte de corupţie, pe I.P., secretar al Primăriei municipiului
Chişinău. Secretarul primăriei capitalei este bănuit că a semnat intenţionat,
folosindu-se de situaţia sa de serviciu în interese personale, autorizaţii de
construcţie ilegale pentru a favoriza firma “EDIFICATORUL” S.R.L. În baza
autorizaţiilor de construcţie semnate de I.P., societatea de construcţii a împărţit
terenul primit de la primăria municipiului în loturi mai mici şi le-a vîndut unor
persoane particulare, în timp ce Dispoziţia Primăriei mun. Chişinău prevedea
acordarea terenului şi dreptului de construire a unui cartier locativ cu obiectiv de
menire social-culturală şi garaje subterane. Potrivit acestei dispoziţii municipiul
urma săm beneficieze de reconstrucţia unei staţii de transformatoare şi de 10% din
spaţiul locativ proiectat, ceea ce nu s-a întîmplat. Prin încălcarea dispoziţiei
Primăriei, I.P. a cauzat prejudicii considerabile intereselor publice. Împotriva lui
I.P. a fost pornit un proces penal pentru săvîrşirea infracţiunii de abuz de serviciu,
prevăzută în art. 327, alin. (2), pct. a) şi c) Cod penal. Secretarul Primăriei mun.
Chişinău a fost adus în faţa instanţei de judecată, iar judecătorul de instrucţie i-a
aplicat măsura arestului preventiv pentru 10 zile.81
Coruperea pasivă – articolul 324 Cod penal
Corupere pasivă (alin. 1)
fapta persoanei cu funcţie de răspundere, care pretinde ori primeşte oferte, bani,
titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale fie acceptă servicii,
privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a
întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu, ori
pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a obţine de
la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.

81
www.cccec.gov.md

64
Pedeapsă (alin. 1)
amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale şi închisoare de la 3
la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Modalităţile de săvîrşire a faptelor de corupere pasivă (alin. 1):
Exemplu:
1) Persoana cu funcţie de răspundere pretinde ori primeşte bani, titluri de valoare,
alte bunuri sau avantaje patrimoniale pentru:
- a îndeplini;
- a refuza îndeplinirea;
- a întîrzia îndeplinirea;
- a grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu; ori pentru:
- a îndeplini o acţiune contrar obligaţiei sale de serviciu;
precum şi pentru:
- a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie
favorabilă.
Corupere pasivă (alin. 2)
recunoaşte ca fiind cu un grad de pericol social mai sporit
faptele de corupere pasivă (prevăzute în alineatul 1)
săvîrşite:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin (1);
d) în proporţii mari.
Pedeapsă (alin. 2) amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale şi
închisoare de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau
de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

65
a) repetat – persoana cu funcţie de răspundere care a săvîrşit anterior un act de
corupţie prevăzut în alineatul 1 şi nu a fost condamnat pentru o atare faptă ori nu a
expirat termenul în decursul căruia ea poate fi trasă la răspundere penală (termenul
de prescripţie), comite din nou o infracţiune de corupţie similară (cu cea din alin.
1);
b) de două sau mai multe persoane – este vorba despre situaţiile în care două sau
mai multe persoane cu funcţie de răspundere săvîrşesc infracţiunea de corupţie,
după ce s-au înţeles din timp să comită acte de corupţie ori au convenit despre
aceasta după începerea, dar pînă la consumarea infracţiunii;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii – persoana cu funcţie de răspundere ameninţă
persoana interesată că va săvîrşi împotriva ei acţiuni de natură a-i produce
prejudicii drepturilor şi intereselor legale sau îi creează intenţionat condiţii speciale
care o impun pe aceasta să-i dea bunuri ori să-i ofere servicii în scopul prevenirii
consecinţelor negative asupra intereselor sale legale;
d) în proporţii mari – fapta de corupere pasivă este săvîrşită în proporţii mari în
cazul în care valoarea bunurilor luate de făptuitor sau a serviciilor obţinute ori a
altor avantaje patrimoniale ce-i sunt oferite sau de care urmează a beneficia
acesta este de la 10.000 la 30.000 de lei (de la 500 la 1500 unităţi convenţionale);
Corupere pasivă (alin. 3)
stabileşte pedepse şi mai aspre pentru actele de corupţie prevăzute de alin.(1) sau
(2) săvîrşite:
a) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;
b) în proporţii deosebit de mari;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
Pedeapsă (alin. 3)
amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale şi închisoare de la 7
la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

66
a) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere – persoana cu funcţie de
răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia
Republicii Moldova şi legile organice, precum şi persoanele cărora persoana cu
înalta funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale. Potrivit Constituţiei
Republicii Moldova acestea sunt: Preşedintele, vicepreşedinţii şi deputaţii
Parlamentului; Preşedintele Republicii Moldova; Prim-ministrul şi membrii
guvernului; judecătorii din instanţele de judecată de toate nivelurile; magistraţii
Consiliului Superior al Magistraturii; procurorul general şi procurorii ierarhic
inferiori; judecătorii Curţii Constituţională; preşedintele şi membrii Curţii de
Conturi.
b) în proporţii deosebit de mari – fapta de corupere pasivă este săvîrşită în proporţii
deosebit de mari dacă valoarea bunurilor luate de făptuitor sau a serviciilor ori a
altor avantaje, ce-i sunt oferite sau de care urmează să beneficieze acesta depăşeşte
suma de 30.000 de lei (1500 unităţi convenţionale);
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale:
Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite –articolul 330 Cod penal
Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite (alin. 1):
primirea de către un funcţionar al autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi
sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de răspundere, a unei
recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor
acţiuni sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu.
Pedeapsă (alin. 1)
amendă în mărime de la 200 la 400 de unităţi convenţionale sau închisoare de pînă
la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Spre deosebire de infracţiunile de corupere pasivă şi de abuz de putere sau abuz de
serviciu, infracţiunea aceasta poate fi comisă nu de o persoană cu funcţie de
răspundere, ci de un simplu funcţionar din sectorul public.
Modalitatea de săvîrşire a acestei infracţiuni (alin. 1, art. 330):

67
Exemplu:
1) funcţionarul primeşte în mod ilicit o recompensă pentru îndeplinirea
anumitor acţiuni sau acordarea anumitor servicii ce ţin de obligaţiile lui de
serviciu.
Făptuitorul primeşte bani, cutii de bomboane scumpe, sticle de băuturi alcoolice,
ceasuri, nu refuză propunerea de a procura diverse obiecte la un preţ avantajos,
bijuterii, obiecte de artă (tablouri, sculpturi etc.) pentru eliberarea unui certificat,
unui act etc.
Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite (alin. 2)
recunoaşte ca fiind cu un grad de pericol social mai sporit faptele prevăzute în art.
1 săvîrşite:
a) repetat;
b) în proporţii mari.
Pedeapsă (alin. 2)
amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale sau închisoare de la 5
la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
a) repetat – funcţionarul care a săvîrşit anterior un act similar prevăzut în acest
articol şi nu a fost condamnat pentru o atare faptă ori nu a expirat termenul în
decursul căruia ea poate fi trasă la răspundere penală, comite din nou o asemenea
infracţiune;
b) în proporţii mari – fapta este săvîrşită în proporţii mari în cazul în care valoarea
recompensei sau a avantajului patrimonial obţinut de făptuitor este de la 10.000
pînă la 30.000 de lei (de la 500 pînă la 1500 unităţi convenţionale).82
DOSAR
Ca rezultat al măsurilor operative de investigaţie întreprinse, ofiţerii
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei au surprins-o în

82
Bejan O., Butnaru Gh., Ursan I.., Ţurcan V., Prevenirea corupţiei în instituţiile publice, Chişinău, 2005,loc.cit.

68
flagrant pe U.T., asistenta medicului igienist, Sectorul igiena alimentaţiei al
Centrului de medicină preventivă din Soroca, în timp ce aceasta primea o
recompensă ilicită de la un cetăţean pentru perfectarea documentelor necesare
eliberării autorizaţiei sanitare de funcţionare a întreprinderii individuale a acestuia.
Acţiunea de transmitere şi primire a banilor a fost filmată de ofiţerii C.C.C.E.C. În
cadrul cercetării locului de muncă a bănuitei au fost depistate şi ridicate bancnote
de lei moldoveneşti. Examinarea cupurilor în raze ultraviolete a relevat prezenţa,
pe toate bancnotele, a inscripţiei „Mită. CCCEC”. Actualmente, colaboratorii
Centrului întreprind măsuri operative de investigaţie pentru stabilirea participaţiei
U.T. la comiterea altor infracţiuni de corupţie. Împotriva U.T. a fost pornit un
proces penal pentru săvîrşirea infracţiunii de primire a recompensei ilicite,
prevăzută în art. 330, al. (1) Cod Penal. Ea a fost reţinută şi se află în izolatorul de
detenţie provizorie. Dacă vinovăţia ei va fi dovedită, bănuita riscă o pedeapsă cu
închisoarea de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.83
Infracţiunile sus-menţionate : abuzul de putere, excesul de putere, coruperea
pasivă şi primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite au o serie de
trăsături comune , dar şi distincte, asupra cărora ne vom opri pe scurt în cele ce
urmează.
1. Sub incidenţa art. 327, 325,328 , nu şi 330 cad persoanele cu funcţie
de răspundere este persoana care cade sub incidenţa prevederilor art.
123.84Nu cad sub incidenţa noţiunii de persoană cu funcţie de
răspundere persoanele angajate în organele autorităţilor publice,
administraţiei pubiice centrale şi locale, în organele de drept şi în alte
organe de stat care execută doar atribuţii profesionale sau tehnice
(ingineri,medici, electricieni, grefieri etc).La exesul de putere şi la
coruperea pasivă-situaţia este identică. Sub incidenţa
prevederilor legale ale art.330 –primirea recompensei ilicite , cad
83
www.cccec.gov.md
84
Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.), Chişinău, 2005,pag.526

69
 faptele săvârşite de persoanele care activează în calitate de
funcţionari în organele autorităţii publice, administraţiei publice
centrale si locale,în alte instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat,
persoane care nu cad sub incidenţa prevederilor art. 123 - persoane cu
funcţii de răspundere - în cazul în care acestea primesc o recompensă
ilicită sau avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea sau acordarea de
servicii ce ţin de obligaţiunile lor de serviciu.

2. Obiectul juridic al infracţiunilor în cauză este similar: relaţiile sociale

care sunt protejate prin lege.
3. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunilor îl constituie relaţiile
sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a
organelor administraţiei publice, organelor de drept şi a altor organe
de stat.Latura obiectivă a infracţiunii de exces de putere se realizează
prin acţiunile făptuitorului care întrebuinţează expresii jignitoare faţă
de o persoană , insulta , calomnia , actele de violenţă împotriva
persoanei , alte acţiuni care depăţesc vădit limitele drepturilor şi
atribuţiilor acordate prin lege, dacă acestea au cauzat daune în
proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor
ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice. Latura obiectivă a
infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu se realizează printr-
o acţiune în cazul îndeplinirii defectuoase a unui act sau printr-o
infracţiune în cazul neîndeplinirii unui act care urma să fie îndeplinit.
Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie (în abuzul de putere) să
fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, când desfăşoară
activităţi legate de atribuţiile sale de putere şi de serviciu.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către
făptuitor trebuie st aibă neapărat la bază un interes material uri alte
interese personale, dacă aceste acţiuni sau inacţiuni au cauzat daune

70
 considerabil intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite
prin loge ale persoanelor fizice sau juridice. Dacă aceste urmări
lipsesc, nu poate fi vorbii de răspundere penală. interesele generale ale
societăţii, încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor,crearea
obstacolelor sau tulburărilor în activitatea organelor puterii ţi a altor
instituţii publice, încălcarea ordinii de drept, tăinuirea infracţiunilor
săvârşite etc. sunt considerate obiective asupra cărora se orientează
acţiunile de cauzare de daune în proporţii considerabile intereselor
publice.Latura obiectivă a infracţiunii de corupere pasivă se constituie
din acţiuni sau inacţiuni. Acţiunea poate fi exprimata prin pretindeiea
sau primirea de bani, foloase ori acceptarea de promisiuni care asigură
astfel de foloase, contrar atribuţiilor sale. Inacţiunea constă în ne
respingerea de către făptuitor a atribuţiilor sale. Nu este necesar ca
pretenţia formulată de făptuitor să fie satisfăcuta. A primi ceva
"înseamnă a accepta, a prelua, a lua ceva in posesie. A accepta o
promisiune înseamnă a exprima acordul cu privire la promisiune.Este
necesar ca actul de îndeplinire sau neîndeplinirii al funcţionarului
pentru care pretinde, primeşte bani sau foloase să facă parte din sfera
atribuţiilor de serviciu ale acestuia.Acţiunile sau inacţiunile persoanei
cu funcţii de răspundere exprimate prin pretindere sau primire de la
autorităţi a diverselor distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau orice
altă decizie favorabilă determinată de îndeplinirea ori ncîndeplinirea,
întârzierea sau grăbirea atribuţiilor de serviciu, contrar acestora, în
folos propriu sau al altor persoane, cad sub incidenţa prevederilor art.
324.85 Latura obiectivă a infracţiunii de primire a recompensei ilicite
se realizează prin acţiunile făptuitorului care primeşte recompense
ilicite sau avantaje patrimoniale de la persoane fizice şi juridice pentru
acordare de servicii ce ţin de obligaţiunile lui de serviciu.Prin

85
Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.), Chişinău, 2005,pag.520

71
 recompense ilicite se înţelege primirea de bani, bunuri, servicii etc, iar
în categoria avantajelor patrimoniale intră faptele de acordare a
înlesnirilor nejustificate la procurareaproduselor alimentare sau a
materialelor de construcţie, acordarea de credite preferenţiale,
aranjarea copiilor în şcoli de prestigiu, acoperirea cheltuielilor făcute
de către făptuitor,folosirea acestuia de autoturism etc.
4. Motivul este un element obligatoriu al infracţiunii de abuz de putere
şi poate fi material sau poate urmări alt interes personal .Prin interes
material se înţelege ideea prin care făptuitorul urmăreşte scopul de a
dobândi bunuri materiale, bani sau alte avantaje patrimoniale în
folosul său prin îndeplinirea sau neîndeplinirea abuzivă a atribuţiilor
safe de serviciu, dacă aceasta nu cade sub incidenţa coruperii
pasive.Prin alte interese personale se înţelege dorinţa făptuitorului de
a avea aqlte avantaje, nepatrimoniale, prestări servicii, acceptare de
funcţii sau protecţie de serviciu, susţinere profesională sau de a- si
ascunde incompetenţa etc, dacă aceasta nu cade sub incidenţa
coruperii pasive. Dacă, în urma abuzului de serviciu, a fost delapidată,
prin înşelăciune sau abuz de încredere, averea străină încredinţată
pentru administrare făptuitorului, calificarea acţiunilor acestuia se va
face numai pe baza art. 190, 191, 196. frisă dacă abuzul de serviciu a
fost săvârşit din motive de profit, dar nti a avut drept scop sustragerea
averii, acţiunea cade sub incidenţa prevederilor art. 327.
5. Latura subiectivă a infracţiunii de abuz de putere se realizează numai
cu intenţie. Intenţia poate fi directă sau indirectă, după cum
făptuitorul prevede că acţiunea sau inacţiunea va aduce atingere
intereselor publice sau drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor
fizice sau juridice, urmărind sau acceptând producerea acestui
rezultat.Imprudenţa nu cade sub incidenţa acestui articol. Intenţia este
o trăsătură caracteristică şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 324-

72
 coruperea pasivă şi 330-primirea de către un funcţionar a recompensei
ilicite. Latura subiectivă a infracţiunii de corupere pasivă se realizează
numai cu intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama, în momentul
săvârşirii faptei, că banii, bunurile, foloasele pe carele pretinde,le
primeşte ori care constituie obiectul promisiunii pe care o acceptă sau
nu o respinge nu i se cuvin şi, cu toate acestea, el vrea să le pretindă
sau să le primească, să accepte sau să nu respingă promisiunea ce i s-a
făcut. Totodată făptuitorul are în această situaţie reprezentarea
pericolului care se produce pentru buna desfăşurare a activităţii sale
de serviciu, consecinţa pe care o doreşte. Făptuitorul urmăreşte în
special îndeplinirea, neindeplinirea, întârzierea "îndeplinirii sau
executării unui act contrar atribuţiilor sale. Latura subiectivă a
infracţiunii prevăzute la art. 330 se săvârşeşte numai cu intenţie
directă sau indirectă, adică "făptuitorul doreşte şi utilizează
obligaţiunile sale de serviciu pentru a primi recompense ilicite sau
avantaje patrimoniale necuvenite şi prevede urmările care survin şi se
răsfrâng asupra activităţii normale a aparatului de stat.În cazul art.
328-excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu-intenţia nu
este o trăsătură care se întîlneşte în fiecare caz.
6. Subiect al infracţiunii de abuz de putere şi abuz de serviciu poate fi
orice funcţionar public sau orice alt funcţionar al organelor de drept
cu funcţie de răspundere care obţine calitatea de autor al infracţiunii
de la vârsta de 16 ani. Orice alte persoane care participă la infracţiune
apar în calitate de organizatori, instigatori, complici sau coautori.86
Subiect al infracţiunii de corupere pasivă poate fi numai persoana cu
funcţie de răspundere care cade sub incidenţa prevederilor art. 123.Nu
pot fi subiecţi ai infracţiunii de corupere pasivă persoanele cu funcţii
de răspundere din organele de stat, lucrătorii instanţelor, organizaţiilor

86
Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.), Chişinău, 2005,pag.528

73
 de stat care exercita numai funcţii pur profesionale sau tehnice. însă
dacă aceste persoane, concomitent cu îndeplinirea funcţiilor, sunt
învestite şi cu funcţii de ordin administrativ, de dispoziţie sau
organizatorico-economice, ele devin subiecţi de corupere pasivă
(medicul - pentru luare de bani sau de bunuri pentru eliberarea
certificatului de concediu medical sau participare la comisia de
expertiză medicala sau medico-militară; profesorii - în căzui în care
devin membri ai comisiilor de examinare sau calificare etc). 87 Subiecţi
ai infracţiunii de primire de recompense ilicite pot fi toţi funcţionarii
din organele autorităţii publice, administraţiei publice centrale şi
locale din instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat,care nu cad sub
incidenţa art. 123, însă care primesc recompense ilicite, avantaje
patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni ce ţin de obligaţiunile lor
de serviciu.88 Toate bunurile, banii, valorile primite de către făptuitor
în aceste cauze urmează să fie confiscate în beneficiul statului, iar în
cazul în care acestea au fost utilizate, înstrăinate sau sunt exprimate în
avantaje patrimoniale, făptuitorul este obligat să restituie statului
echivalentul acestora în bani.89

7. Circumstanţele agravante ale infracţiunilr cercetate : Săvîrşirea

repetată a infracţiunilor cercetate : La abuzul de putere -prin
noţiunea de acţiune săvârşită repetat (al. 2 lit. a) se presupune
săvârşirea de către acelaşi făptuitor a două sau mai multor infracţiuni
prevăzute de art. 327. Prin noţiunea de corupere pasivă săvîrşită
repetat , prevăzută la alin. 2, se înţelege - săvârşirea uneia şi aceleiaşi
infracţiuni prevăzute de alin. 1 nu mai puţin de două ori cu condiţia că
nu a expirat termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală.

87
Ibidem,pag.521 şi Borodac A. "Curs de drept penal", Partea specială, vol. 1, Chişinău, 1996, loc. cit.
88
Ibidem,pag.533
89
Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.), Chişinău, 2005,loc.cit.

74
Persoana cu funcţie de răspundere care a săvîrşit anterior un act de
corupţie prevăzut în alineatul 1 şi nu a fost condamnat pentru o atare
faptă ori nu a expirat termenul în decursul căruia ea poate fi trasă la
răspundere penală (termenul de prescripţie), comite din nou o
infracţiune de corupţie similară (cu cea din alin. 1). Calificarea
proporţiilor daunelor pricinuite comportă trăsături comune. În cazul
abuzului de putere -sintagma soldată cu urmări grave din lit. c)
urmează să fie apreciată, de la caz la caz, pornindu-se de la
împrejurările concrete ale cauzei, dacă au fost stabilite avarii cu
pagube enorme, oprirea şi staţionarea transportului sau a proceselor
tehnologice, dezorganizarea activităţii unei instituţii sau întreprinderi,
cauzarea unui prejudiciu material, indiferent de forma de proprietate,
în proporţii deosebit de mari, mai mult de 1500 unităţi convenţionale
(30.000 de let), cauzarea de deces sau de vătămări grave integrităţii
corporale sau sănătăţii chiar in privinţa unei singure persoane.La
coruperea pasivă- fapta de corupere pasivă este săvîrşită în proporţii
mari în cazul în care valoarea bunurilor luate de făptuitor sau a
serviciilor obţinute ori a altor avantaje patrimoniale ce-i sunt oferite
sau de care urmează a beneficia acesta este de la 10.000 la 30.000 de
lei (de la 500 la 1500 unităţi convenţionale), iar în proporţii deosebit
de mari – fapta de corupere pasivă este săvîrşită în proporţii deosebit
de mari dacă valoarea bunurilor luate de făptuitor sau a serviciilor ori
a altor avantaje, ce-i sunt oferite sau de care urmează să beneficieze
acesta depăşeşte suma de 30.000 de lei (1500 unităţi convenţionale).
La art. 330- în proporţii mari – fapta este săvîrşită în proporţii mari în
cazul în care valoarea recompensei sau a avantajului patrimonial
obţinut de făptuitor este de la 10.000 pînă la 30.000 de lei (de la 500

75
 pînă la 1500 unităţi convenţionale).90 Termenul în proporţii mari în
cazul art.330 echivalează cu recompensa sau avantajele patrimoniale
care au fost date-făptuitorului cu valoarea acestora exprimată în bani.
Dacă valoarea recompensei constituie 500 de unităţi convenţionale
sau depăşeşte această sumă, fapta cade sub incidenţa prevederilor alin.
2 lit. b).Pentru calificarea daunelor în proporţii considerabile la
excesul de putere se aplică comentariile art.327. Spre deosebire de
celelalte infracţiuni studiate, una din circustanţele agravante care este
specifică doar excesului de putere este aplicarea violenţei şi folosirea
armei. Excesul de putere prevăzut la alin. 2, însoţit de :-aplicarea
violenţei-se consideră cazul în care făptuitorul aplică violenţa şi
persoanei îi sunt cauzate vătămări uşoare şi medii integrităţii
corporale sau sănătăţii, -iar însoţite de folosirea armei-cazul în care
făptuitorul a aplicat nelegitim arma de foc sau alte mijloace speciale
pentru a influenţa psihic sau fizic asupra persoanei vătămate. Specific
doar infraacţiunii prevăzute la art. 324 este săvîrşirea de două sau
mai multe persoane. Prin aceasta se subînţelege învoiala prealabilă a
acestora care s-au înţeles din timp sau după începere, dar până la
consumarea infracţiunii, asupra săvârşirii în comun a acestei
infracţiuni, infracţiunea în acest caz se consideră consumată din
momentul primirii bunului sau a foloaselor de către cel puţin o
persoană, indiferent de faptul dacă persoana care corupe înţelegea sau
nu că la luarea de bani, bunuri şi alte avantaje participă câteva
persoane cu funcţii de răspundere. O circusmtanţă agravantă
caracteristică art. 324, 327 şi 328, însă neprevăzută de art. 330 este
săvîrşirea în interesul unui grup criminal organizat sau al unei

90
Codul Penal al RM, Chisinau, 2002, loc.cit. si Bejan O., Butnaru Gh., Ursan I.., Ţurcan V., Prevenirea corupţiei în
instituţiile publice, Chişinău, 2005,loc.cit.

76
 organizaţii criminale.91 Noţiunile de grup criminal organizat şi de
organizaţie criminală se interpretează conform prevederilor art. 46 şi
47.92 În final ne vom opri asupra circumstanţei agravante legate de
săvîrşirea infracţiunii de către persoane cu înaltă funcţie de
răspundere-circustanţă specifică art. 324,327,328 , însă nu şi art. 330.
Prin noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere (lit. a) alin.
3) se înţelege persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de
alegere sau numire este reglementat de CRM: preşedintele,
vicepreşedinţii şi deputaţii Parlamentului (art. 78), prim-ministrul şi
membrii guvernului (art. 82, 98, 101), judecătorii din instanţele de
judecată de toate nivelurile (art. 116), magistraţii Consiliului Superior
al Magistraturii (art. 122), procurorul general şi procurorii ierarhic
inferiori (arE. 125), membrii Curţii de Conturi (art. 133), preşedintele
şi judecătorii Curţii Constituţionale (art. 136) etc. care coincid cu
prevederile alin.2 art. 123.Sub incidenţa noţiunii de persoană cu înaltă
funcţie de răspundere cad persoanele al căror mod de alegere sau
numire este reglementat de legi organice, funcţionarii aleşi sau numiţi
în organele a căror organizare şi funcţionare este reglementată de
legile prevăzute în alin. 3 art. 72 CRM şi coincide cu noţiunea
prevăzută la alin. 2 art. 123.În calitate de persoană cu înaltă funcţie de
răspundere poate să apară şi orice persoană căreia persoana cu înaltă
funcţie de răspundere i-a delegat împuternicirile sale.

III.2 Incriminarea abuzului de putere sau abuzului de serviciu în legislaţia penală a

altor state
Necesitatea combaterii eficiente a infracţiunilor săvîrşite de persoanele cu
funcţii de răspunder (prevăzute în Capitolul XV al Codului Penal al Republicii

91
Codul Penal al RM, Chisinau, 2002,loc.cit.
92
Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.), Chişinău, 2005,loc.cit.

77
Moldova), a constituit şi constituie o preocupare stabilă a legiuitorilor din diferite
state ale lumii.
Din lipsă de alte informaţii ne vom limita în cele ce urmează la relevarea
conţinutului legislaţiilor penale în materie ale României, Rusiei, Ucrainei,
Belarusului, Uzbekistanului, Kazahstanului, Franţei, Italiei şi Germaniei.
Vom remarca că legislaţia statelor CSI este una complexă, vizînd aspecte
multiple şi clar diferenţiate ale infracţiunii în cauză.
În Codul Penal al Romîniei infracţiunea dată este detalizat incriminată de
către următoarele articole :
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246
Cod Penal)
Infracţiunea constă în fapta funcţionarului care, în exerciţiul atribuţiilor sale
de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte m mod defectuos şi
prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.93
Autorul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este
calificat m sensul că el poate fi numai un funcţionar sau "alt salariat". Subiectul
infracţiunii trebuie să aibă calitatea menţionată în momentul comiterii faptei.
Infracţiunea poate fi comisă de mai mulţi funcţionari sau "alţi salariaţi" care pot
participa în calitate de instigatori sau complici.
Sancţiuni
Infracţiunea săvîrşită în art.246 Cod Penal se săvîrşeşte atît prin acte comisive, cît
şi prin acte omisive, se pedepseşte numai infracţiunea consumată, nu şi tentativa.
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRĂDIREA UNOR DREPTURI (art.247 Cod
Penal)
Sancţiuni
Pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serxiciu prin îngrădirea unor
drepturi este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
93
Petru N.P., Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege,
Timişoara, 1997,pag.16 şi Drept Penal Romîn (Partea specială) de Octavian Loghin şi Avram Filipaş, Bucureşti 1992,loc.cit.

78
 Cînd făpta se comite de "alţi salariaţi", maximul pedepsei se reduce de drept
cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 258 Cod Penal.94
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art.248 Cod
Penal)
O altă formă a abuzului în serviciu constă în fapta funcţionarului public,
care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori
îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată
bunului mers al imui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la
care se referă art.145 Cod Penal (prin termen "public" se înţelege tot ce priveşte
autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de
interes public, precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes
public) sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Sancţiuni
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor
publice este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Dacă faptele prevăzute la ari.246 -
abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor la art.241 - abuzul în serviciu prin
îngrădirea unor drepturi - la art.248 - abuzul în serviciu contra intereselor publice,
au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 ani la 15
ani şi interzicerea unor drepturi.95
Destrămarea fostei URSS şi crearea unui şir de state independente a atras
după sine modificări majore în legislaţia acestora. În special, modificările sau
operate în funcţie de specificul fiecărei ţări în parte .
Realităţile economice, sociale şi politice inedite au determinat adoptarea
unor noi constituţii ale ţărilor recent apărute pe mapamond. Reglementările
constituţionale au instituit, în virtutea principiilor democratice, multitudinea
formelor de proprietate şi egalitatea acestora, pluralismul politic, diversitatea
ideologică, libertatea activităţii economice şi activitatea individuală de producţie.

94
Petru N.P., Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege,
Timişoara, 1997,pag.20-22
95
Ibidem ,pag.23-26

79
 Primii care au luat poziţie faţă de această situaţie au fost legislatorii
Republicii Estone, care au prevăzut, în noua redacţie a Codului penal, adoptată la 7
mai 1992, că persoană cu funcţie de răspundere este "persoana care ocupă o poziţie
de răspundere într-o întreprindere, organizaţie sau instituţie bazată pe orice formă
de proprietate, dacă statul sau proprietarul au pus în sarcina acestei persoane
obligaţii administrative, de supraveghere, de dispoziţie, ope¬rative, organizatorice,
precum şi obligaţii legate de reglementarea circulaţiei valorilor materiale sau
atribuţii de reprezentant al puterii" (art. 160) .96
Un şir de alte republici ex-sovietice au urmat calea Estoniei. Art. 166 din Codul
penal al Republicii Belarus, în noua sa redacţie adoptată de Sovietul Suprem al Be-
larusiei la 15 iunie 1993, conţine o definiţie amplă a noţiunii "persoană cu funcţie
d« răspundere" persoane cu funcţii de răspundere le consituie "reprezentaţii
puterii, adică funcţionarii de stat care în limitele competenţei lor, au dreptul să
dea dispoziţii şi ordine şi să ia hotărîri referitor la persoanele are nu le sunt
subordonate în serviciu ; reprezentanţii obşteşti , adică persoanele care nu se află
în serviciul public , însă au fost împuterniciţi, în ordinea stabilită cu atribuţii de
reprezentanţi ai puterii în cursul executării obligaţiilor de protecţia a ordinii
publice, lupta cu infracţionalitatea , exercitarea justiţiei ; persoanele care
permanent sau temporar ori prin încredinţarea unor însărcinări, ocupă în
întreprinderi, instituţii, organizaţii (indiferent de tipul de proprietate) funcţii legate
de executarea unor obligaţiuni administrative de dispoziţie ori organizatorico-
economice unice, prcum şi persoanele care sunt împuternicite, în ordinea stabilită
să exercite acţiuni care au importanţă juridică" .97
Art. 164 din Codul peiml al Ucrainei, în redacţia adoplată la 11 iulie 1995
de către Sovietul Suprem Ucrainei, prevede că "prin persoana cu funcţie pundere
se înţeleg persoanele care, pcmn temporar, îndeplinesc funcţii de reprezentanţi ai
puterii, precum şi cele cnre ocupă, permanent sau temporar în întreprinderi,
instituţii sau organizaţii, indiferent de forma de proprietate, funcţii legate de
96
Ведомости Эстонской Республики, 1992,№ 20, ст.288
97
Комментарии к Уголовному Кодексу Республики Беларусь, Минск,1994, с.186-187

80
executarea unor obligaţii administrative de dispoziţie ori orgazatorico-economice
sau cele care îndeplinesc; astfel de obligaţii prin încredinţarea unei însărcinări"
Republica Uzbekistan a fost prima dintre cile ex-sovietice cure a udoplat im
nou Cod intrat în vigoare la 1 aprilie 1995 . O caracteristică distinctă a Codului
penal al Uzbekistanului este că acesta conţine un capitol separat, întitulat
"înţelesul juridic al termenilor". Printre mulţii definiţiilor care pot fi întîlnite în
acest capitol pot fi întîlnite şi noţiunile şi noţiunile "persoană cu luncţte pundere",
"persoana cu înaltă funcţie de răspundere şi "reprezentant al puterii".
Prin persoană cu funcţie de răspundeie în penal al Republicii Uzbekistan se
înţelege " căreia i-au fost acordate funcţii administrative poziţie sau organizatorico-
economice şi care nu racterizează prin trăsăturile caracteristice înaltă funcţie de
răspundere".
În Codul penal al Republicii Uzbekistan se vorbeşte şi despre funcţionari.
Aceştia nu sunt însă recunoscuţi drept persoane cu funcţie de răspundere ale
organelor de stat, întreprinderii, instituţiei sau «ganizaţiei, indiferent de forma de
proprietate, ale organizaţiilor obşteşti, organelor de autoadministrare ale ace
cetăţenilor.
Pe calea diferenţierii răspunderii pentru infracţiunile comise în legătură cu
serviciul au mers aproape toate statele care au adoptat Coduri penale noi. Unul
dintre primele a fost Federaţia Rusă. al cărei Cod penal conţine, în Partea
"Infracţiuni contra puterii de stat". Capitolul 30, intitulat "Infracţiuni contra puterii
de stat, intereselor serviciului de stat şi serviciului în organele autoadministrărji
locale". Dintre acestea enumerăm (enumerăm doar cîteva ):
- abuzul de putere (art.285);
- excesul de putere (art.286);
Subiect al acestor infracţiuni (cu excepţia dării de mita) poate fi persoana cu
funcţie de răspundere, noţiunea căreia este dată la nota de la art.285 din Codul
penal al Federaţiei Ruse. Astfel, persoană cu funcţie de răspundere "este persoana
care permanent, temporar sau prin încredinţarea unei însărcinări speciale, exercită

81
funcţiile reprezentantului puterii sau îndeplineşte funcţii organizatorice de
dispoziţie, adininistrativ-econiomice în organele autoadministrfării locale, în
întreprinderi de stat sau municipale, precum şi în Forţele Armate Federaţiei Ruse,
şi formaţiunile militare ale Federaţiei Ruse".
Capitolul 23 din Partea "Infracţiuni din sfera activitaţii economice"
cuprinde:
- abuzul în serviciu (art.20l);
- abuzul în serviciu săvîrşit de către notari şi auditori particulari (ari.202);
Diferenţierea răspunderii pentru infracţiunile comise împoirivn intereselor
de serviciu are la bază diferenţele dintre statutul funcţionarilor de stat (şi cel al
autorităţilor publice locale) şi statutul funcţionarilor din unităţile comerciale şi
necomerciale. Prin aceasta diferenţiere s-a rezolvat problema minimizării
intervenţiei statului în activitatea economică privată, precum şi asiguurarea unei
protecţii mai eficiente împotriva abuzurilor şi exceselor de serviciu săvîrşite de
funcţionarii structurii comerciale şi neecomerciale
Printre ţările Comunităţii Statelor Independente care au adopta Coduri penale noi
se numără şi Republica Belarus la 2 iunie l999. O particularitate caracteristica
noului Cod Penal al Republicii Belarus este că acesta atesta conţine note la un şir
de capitole. Astfel, în nota 1 la Capitolul 35 este soluţionată problema calificării
infracţiunilor de drept comun, săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere prin
utilizarea funcţiei pe care o ocupa: "Persoana cu funcţie răspundere, care a utilizat
atribuţiile sale de sau de serviciu pentru comiterea infracţiunilor care nu sunt
cuprinse in prezentul capitol, poartă răspundere potrivit concursului de infracţiuni.
În acelaşi timp, săvîrşirea unei astfel de infracţiuni se consideră daună
considerabilă , prevăzută de art. prezentului capitol.
Infracţiunile contra intereselor de serviciu sunt însumate în capitolul 35.Ele
sunt (enumerăm doar cîteva ):
 Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art.424)
 excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art.426)
82
Majoritatea infracţiunilor enumerate mai sus au ca subiect activ special persoana
cu funcţie de răspundere.
Pe lîngă toate acestea, subiect al conţinutului calificat al abuzului de putere
sau abuzului de serviciu, excesului de putere sau depăşirii atribuţiilor de serviciu şi
luării de mita este persoana cu funcţie de răspundere care ocupă o înaltă funcţie de
răspundere. Aceste persoane sunt indicate expres în alin.5 art.4 al Codului penal al
Republicii Belarus:
1) Preşedintele Republicii Belarus. Preşedintele Camerei Reprezentanţilor şi
Preşedintele Consiliului Adunării Naţionale, Prim-ministrul Republicii Belarus şi
locţiitorii acestuia;
2) conducătorii organelor de stat, direct subordonaţi Preşedintelui,
Parlamentului, Guvernului şi locţiitorii acestora;
3) conducătorii Consiliilor locale de deputaţi, ai organelor executive şi
dispozitive şi locţiitorii acestora;
4) judecătorii;
5) procurorii regiunilor, ai oraşului Mensk, procurorii raioanelor (oraşelor),
procurorii interraionali şi cei asimilaţi acestora, precum şi locţiitorii lor;
6) anchetatorii şi şefii organelor de cercetare;
7) conducătorii organelor controlului de stat,afacerilor interne, securităţii
statului, anchetei financiare, organelor vamale şi locţiitorii lor.
În cazul în care abuzul de putere sau abuzul de serviciu a cauzat daune
considerabile sau prejudicii grave iniereselor şi drepturilor legale ale persoanelor
sau intereselor de stat sau obşteşti, răspunderea penală survine indiferent de
motivul săvîrşirii infracţiunii. Nota 2 de la Capitolul 35 din Codul penal al
Republicii Belarus stabileşte drept punct de reper pentru dauna considerabilă suma
ce depăşeşte de două sute cincizeci de ori şi mai mult mărimea Salariului minim,
stabilit la ziua săvîrşirii infracţiunii.
Drept infracţiune calificată este considerat abuzul de putere sau abuzul de
serviciu, săvîrşit din interese cupide sau alte interese personale. Abuzul de putere

83
sau abuzul de serviciu este considerat infracţiune deosebit de gravă în cazul în care
este săvîrşit de către o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, precum şi în cazul
privatizării bunurilor de stat.
Art.425 CP RB (pasivitatea persoanei cu funcţie de răspundere) are o
construcţie similară art.424 CP RB (abuzul de putere sau abuzul de serviciu);
distincţia constă doar în faptul că alin.l art.425 CP RB prevede suplimentar
sancţionarea persoanei cu funcţie de răspundere pentru pasivitate, însoţită de
tolerarea unei infracţiuni.
Autorii belaruşi de drept penal subliniază că cauzarea de daune considerabile
drepturilor şi interese lor legale ale cetăţenilor se poate manifesta prin încălcarea
drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale, iar cauzarea de daune considerabile
intereselor stalului şi societăţii - prin subminarea autorităţii organului de stat,
organizaţiilor de stat şi obşteşti, încălcarea ordinii publice, tăinuirea infracţiunilor
98
grave etc.
Codul penal al Ucrainei reglementează răspunderea persoanelor cu funcţie de
răpundere în cap. 7 "Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere".
După legislaţia Ucrainei există următoarele infracţiuni săvîrşite de personae
cu funcţie de răspundere (enumerăm doar cîteva ) :
- abuzul de putere sun abuzul tic serviciu (art.165)
- excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor serviciu (art.166);
Pe lîngă aceste articole, modificărilor şi completărilor au fost supuse şi un şir de
alte articole:
1. abuzul de putere aau de serviciu, săvîrşit de un militar care este persoana cu
funcţie de răspundere (art.254)
Art. 164 CP RU (parte componentă a Capitolului “Infracţiuni săvîrşite de
persoane cu funcţie de răspundere “) conţine definiţia noţiunilor utilizate în
capitolul respective. Noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere este similară

98
Уголовное право Республики Беларусь. Особенная часть/Под. ред. Лукашова А.И., Минск,1992, с.263

84
noţiunii utilizate de Codul Penal al Republicii Moldova. Se mai conţin şi astfel de
definiţii şi anume :
2. personae cu funcţii de răspundere care ocupă posturi înalte şi toarte înalte ;
3. daună considerabilă şi urmări grave, dacă acestea constau în cauzarea
de prejudicii materiale (drept bază s-a luat venitul minim neimpozabil al
cetăţenilor )
4. acţiune/inacţiune săvîrşită repetat.99
În Codul Penal al Republicii Federative Germane, infracţiunile săvîrşite de
persoane cu funcţie de răspundere sînt cuprinse în capitolul XXIX "Acţiuni
infracţionale In legătură cu serviciul". Sistemul infracţiunilor săvirşite de persoane-
cu funcţie de răspundere este alcătuit din: primirea de foloase necuvenite (331),
luarea de mită (332), acordarea de foloase necuvenite (333), darea de mită (334),
adoptarea unei hotărîri nelegitime (336), vătămarea corporală în exerciţiul funcţiei
(340), obligarea de a depune mărturia (343)etc. Enumerarea detaliată a
infracţiunilor menţionate ne permite să observăm eclectismul sistemului german al
infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere, Astfel, capitolul
XXIX din Codul Penal al Republicii Federative Germane cuprinde atît infracţiuni,
care pot fi atribuite celor de drept comun (331,332,340,348), cit şi infracţiuni cu
subiect special, săvîrşite în domeniul justiţiei, procesului penal sau executării
sentinţei (336, 343,344, 345 etc.) şi infracţiuni săvîrşite de funcţionari simpli (353
d, 354), iar uneori şi de avocaţi (356).100
Codul Penal al Republicii Federative Germane recunoaşte drept subiecţi ai
majorităţii "Infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere persoana
cu funcţie de răspundere, iar în cazul unor infracţiuni ca primirea de foloase
necuvenite sau luarea de mită - "persoana special abilitată cu exercitarea
obligaţiilor publice". Paragraful 11 al Codului Penal al Republicii Federative
Germane defineşte persoana cu funcţie de răspundere drept: "cel care, conform
99
Клименко В.А.,Мельник Н.И.,Хавронюк Н.И.,Уголовная ответственность за должностные преступления,
Киев,1996,pag.15
100
Ataman N., Imfracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere , stipulate în legislaţia unor ţări europene //
Revista Naţională de Drept, nr.10,2001, pag.47

85
dreptului german este: a) funcţionar sau judecător b) este în strînsî legătură de
serviciu cu exercitarea artibuţiilor ds stat c) care îndeplineşte atribuţii de
administrare de stat în organele puterii de stat sau în altă instituţie".
Codul Penal al Franţei, adoptat în 1992, a intrat în vigoare în 1994, fiind constituit
din patru cărţi. În cartea IV "Despre infracţiunile şl delictele contra naţiunii,
statului şi ordinii publice", în titlul III "Despre atentatele asupra puterii de stat"
întîlnim cap. II intitulat "Despre atentatele asupra organelor admi¬nistrării de stat
săvîrşite de către persoanele aflate în serviciul de stat". Denumirea capitolului
reflectă dstul de sugestiv particularităţile acestei grupe de infracţiuni, din punctul
de vedere al obiectului generic şi al subiectului infracţiunii.
Infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere sînt grupate în
trei secţiuni (enumerăm doar cîteva ):
- despre abuzul de putere, îndreptat împotriva organelor de administrare (432-
1, 432-3);
- despre abuzul de putere îndreptat împotriva persoanelor private (432-4,432-
9);
În prima grupă intră astfel de infracţiuni ca:
 luarea unor măsuri pentru nerespectarea legii,
 exercitarea atribuţiilor de către o persoană de drept public după ce
aceasta a fost înştiinţată oficial despre hotărîrea sau împrejurarea care
a condus la încetarea funcţiilor sale.
La a doua grupă se referă :
 atentatele persoanei de drept public asupra libertăţii personale,
 discriminarea faţă de persoanele fizice sau juridice,
 atentatul la secretul corespondenţei etc.
O importanţă aparte în reglementarea răspunderii persoanelor de drept public
(persoanelor cu funcţie de răspundere) pentru săvîrşirea diverselor abuzuri o are

86
Legea din 13 iulie 1983 cu privire la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor
publici.101
Codul Penal al Franţei nu conţine o definiţie generală a persoanei de drept public,
aşa cum o putem întîlni în CP al RM. Subiecţi ai infracţiunilor respective, conform
Codului Penal Francez, pot fi:
- reprezentanţii puterii de stat (persoanele cu înaltă funcţie de răspundere);
- persoanele care lucrează în serviciul de stat (funcţionari al patru categorii
ierarhice, fiecare conţinînd cîteva ranguri de funcţionari publici);
- persoanele care deţin un mandat public
Codul Penal al Spaniol nu conţine definiţia persoanei cu funcţie de
răspundere. Însa art, 25 alin, 2 defineşte concis noţiunea de funcţionar public: « cel
care exercită funcţii de stat în virtutea literei legii sau în urma efectuării alegerilor
în temeiul unor numiri « . Cercul subiecţilor infracţiunilor în discuţie este tot atlt
do vast ca şi în Codul penal moldovenesc.
Codul Penal Italian, în redacţia Legii nr. 86 din 1990 consideră drept
subiecţi ai infracţiunilor de serviciu persoanele cu fuiicţii de , răspundore şi pe cei
ce execută obligaţii specifice persoanelor cu funcţie de răspundere. Persoana cu
funcţie de răspundere este definită drept persoană care îndeplineşte funcţii de stat
elective, legislative, judecătoreşti etc. Printre infracţiunile săvîrşite d epersoanele
cu funcţie de răspundere putem enumera (enumerăm doar cîteva ):
 atribuirea ilegală (art.314,316), luarea de mită (art. 317)darea de mită
(art.318-320),instigarea la darea de mită (art.322),excesul de putere
(art.323),refuzul de executare a obligaţiunilor de serviciu
(art.328),întreruperea serviciului public sau al serviciului de necessitate
publică (art.331) etc.102

101
Republique Francaise. Journal Officiel, Loi N. 83-634 du 13 juillet 1983 apud Ataman N., Imfracţiuni săvîrşite de
persoane cu funcţie de răspundere , stipulate în legislaţia unor ţări europene // Revista Naţională de Drept,
nr.10,2001
102
Ataman N., Imfracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere , stipulate în legislaţia unor ţări europene //
Revista Naţională de Drept, nr.10,2001, pag.47-49

87
 Deosebirea radicală între Codul penal al Republicii Moldova şi codurile
penale ale statelor europene constă, în primul rind, în faptul că , după cum remarca
Natalia Ataman, ultimele sunt deosebit de variate în a specifica infracţiunile
săvîrşite de persoanele cu funcţie de răspundere, cauza fiind nu alta decît
necesiatea delimitării fiecărui gen de imfracţiune de cazurile similare.103

103
Ibidem, pag.49

88
 ÎNCHEIERE
În concluzie, menţionăm că fenomenul abuzului funcţionarilor de divers
nivel şi derivatele sale,precum şi ale mecanismelor de funcţionare ale acestora
trebuiesc privite în contextul evoluţiei istorice a statalităţii însăşi.
Epoca contemporană a adus schimbări radicale în ceea ce priveşte
răspunderea penală pentru acest infracţiunile legate de persoanele cu funcţie de
răspunder, pornind de la însăşi delimitarea şi specificarea noţiunii în cauză.
Făcînd totalizarea problemelor precăutate în cuprinsul lucrării prezente vom
repeta faptul că actualitatea problemelor legate de infracţiunile săvîrşite de
persoane cu funcţii de răspundere, şi în special cele legate de abuzul de putere sau
abuzul de serviciu este absolut clară. Deci şi rezolvarea lor este importantă,
deoarece problemele calificării juste a acestor infracţiune se referă la unele din cele
mai complicate.
Pericolul social sporit al acestor genuri de infracţiuni, legiuitorul le - a
determinat într-un capitol aparte al Codului Penal. Conform art.107 al CPP RM
pentru infracţiunile prevăzute din acest capitol este obligatoare ancheta preliminară
şi se efectuează de către anchetatorii penali ai organelor procuratorii.
Dificultatea rezolvării mai multor probleme ce apar pe parcursul calificării
şi cercetării acestor infracţiuni şine de problemele menţionate în cuprinsul acestei
lucrări.
Necătînd la faptul că de către Parlamentul Republicii Moldova au fost
aprobate mai multe legi şi acte normative ce ţin de efectuarea unor modificări şi
completări în legea penală, a fost dată o noţiune mai clară şi mai amplă persoanei
cu funcţie de răspundere, au fost publicate Hotărîrile Plenului Judecătoriei
Supreme pe unele probleme ce ţin de calificarea unor aşa genuri de infracţiuni,
totuşi, mai rămîn categorii de lucrători care nu au o claritate absolută în privinţa
tratării sau clasării lor în categoria persoanelor cu funcţii de răspundere, iar aşa
noţiune ca "corupţia" nu şi-a găsit oglindirea în legea penală.

89
 Astfel , în baza legislaţiei în vigoare, este foarte dificil de a delimita, în mod
ştiinţific, infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere una de alta,
cum ar fi aşa particularităţi ale corupţiei ca mituirea şi abuzul de putere din interes
de profit, excesul de putere din interes de profit şi delapidarea prin abuz de
serviciu.
În această ordine de idei , în baza legislaţiei în vigoare, este foarte dificil de
a delimita, în mod ştiinţific, infracţiunile săvîrşite de persoane cu funcţii de
răspundere una de alta, cum ar fi aşa particularităţi ale corupţiei ca mituirea şi
abuzul de putere din interes de profit, excesul de putere din interes de profit şi
delapidarea prin abuz de serviciu.
Rezolvarea acestor probleme ţine , dupa cum mentiona Lapteacru V. ,
nemijlocit, de combaterea fenomenului corupţiei.
Activitatea de prevenire a corupţiei este complexă şi include o gamă variată
de acţiuni sociale, efectuate la niveluri sociale diferite. Ea presupune, în primul
rând, efectuarea unor acţiuni anticorupţie la nivel social general, care pot fi
realizate numai şi numai de autorităţile legislative şi guvernamentale.
Cu toate acestea, pot fi luate o serie de măsuri de prevenire a corupţiei la
nivel de instituţii publice şi de subdiviziuni ale lor. Măsurile în cauză sunt
îndreptate spre înlăturarea condiţiilor care favorizează comiterea actelor de
corupţie şi crearea altora care, dimpotrivă, ar împiedica producerea faptelor de
corupţie. Înfăptuirea acestor măsuri cade în sarcina conducătorilor
instituţiilor publice şi ai subdiviziunilor lor.
Iată o serie de măsuri de prevenire a corupţiei în instituţiile publice, pe care le pot
implementa conducătorii acestora:
• reducerea numărului de funcţionari în sectorul public;
• transmiterea unor atribuţii publice în gestiune privată sau obştească;
• reducerea birocraţiei;
• promovarea transparenţei în activitate;
• prevenirea şi soluţionarea conflictelor de interese;

90
• crearea unor modalităţi automatizate de interacţiune cu cetăţenii;
• promovarea consecventă a unei politici de cadre axată pe integritatea
funcţionarului din sectorul public;
• crearea unor mecanisme de sesizare anonimă a actelor de corupţie;
• familiarizarea temeinică cu prevederile legale referitoare la corupţie;
• cultivarea susţinută a eticii funcţionarului din sectorul public;
• colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale specializate în prevenirea
corupţiei;
• evaluarea sistematică a nivelului de corupţie.
În vederea obţinerii unui efect maxim în prevenirea corupţiei din instituţiile
publice este recomandabilă aplicarea în bloc a măsurilor propuse. Realizarea uneia
sau numai a unora măsuri va conduce la un rezultat parţial, nesatisfăcător, căci
efectul maxim se atinge prin acţiunea conjugată a acestor măsuri şi un prin
exploatarea, fie şi foarte intensă, a uneia dintre ele.

91
 BIBLIOGRAFIE
acte normative
1. Codul Penal al Republicii Moldova, Chişinău,1997
2. Codul Penal al Republicii Moldova, Chişinău,2002
3. Constituţia Republicii Moldova.
4. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.6 din
11 martie 1996
5. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr.4-
1r/a-9/1998 din 06.05.1998 în Buletinul Judecătoriei Supreme a
Republicii Moldova, anii 1992 - 1997.
6. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a URSS din 30.03.1990, nr.4
în Culegere de hotărîri ale Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii
Moldova din 1990 - 1993. Chişinău, 1994

monografii,manuale şi alte publicaţii juridice

7. Bejan O., Butnaru Gh., Ursan I.., Ţurcan V., Prevenirea corupţiei în
instituţiile publice, Chişinău, 2005
8. Borodac A. "Curs de drept penal", Partea specială, vol. 1, Chişinău,
1996.
9. Codul Penal.Completat şi adnotat (red. Barbăneagră A., Bîrliba V.ş.a.),
Chişinău, 2005
10.Dobrinoiu V., Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal,
Bucureşti, 1983
11.Drept Penal Romîn (Partea specială) de Octavian Loghin şi Avram
Filipaş, Bucureşti 1992.
12.Drept penal. Partea generală. Chişinău, 1994.
13.Giurescu C.C., Istoria românilor, vol.II,partea I, Bucureşti,1937
14.Istoria Romei Antice, Chişinău,1992
15.Montesquieu C., Izbrannze proizvedenia, Moskva, 1955

92
16.Petru N.P., Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes
public sau altor activităţi reglementate de lege, Timişoara, 1997
17.Амрекулов Б., Уголовная ответственность за злоупотребления
ответственными лицами (автореферат), Астана, 2000
18.Ведомости Эстонской Республики, 1992,№ 20
19.Владимиров В. А., Кириченко В. Ф."Должностные преступления",
Москва, 1965
20.Галахова А. В."Превышение власти или служебные полномочий",
Москва, 1978.
21.Дагель П. С."Проблема вины в советском уголовном праве",
Владивосток 1968.
22.Ефимов М. Е."Вопосы квалификации должностных
преступлений", Минск, 1967.
23.Здравомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1956.
24.Здравомыслов Б. В."Должностные преступления", Москва, 1975.
25.Касаткин Ю. П." Должностные преступления", Москва, 1979.
26.Кириченко В. Ф."Ответственность за должностные преступления
по советскому уголовному праву", Москва, 1956.
27.Кириченко В. Ф."Ответственность за должностные преступления
по советскому уголовному праву", Москва, 1959.
28.Комментарии к Уголовному Кодексу Республики Беларусь,
Минск,1994
29.Коржанский Н. И."Понятие следователем должностных
преступлений", Волгоград, 1986.
30.Курс советского уголовного права. Том 4, Москва 1971.
31.Курс советского уголовного права. Том 6, Москва 1971.
32.Лаптеакру В. Д."Коррупция: социально - правовые и
криминологические проблемы", Кишинев, 1996.

93
33.Лысов М. Д."Ответственность должностных лиц по советскому
уголовному праву", Казань, 1972.
34.Сахаров А. Б." Ответственность за должностные преступления",
Москва, 1956.
35.Светлов А. Я. "Ответственность за должностные преступления",
Киев, 1978.
36.Соловьов И."Борьба с должностными преступлениями", Москва,
1963.
37.Тарарухин С. А."Преступное поведение: социальные и
психологические черты", Москва, 1974.
38.Тихенко С. И."Уголовное ответственность за должностные
преступления", Киев, 1974.
39.Трайнин А.,Общее учение о должностых пресьуплениях,М.,1938
40.Уголовное право (Особая часть ) .Под ред. Крюгера Г.А.,Куринова
Б.А. , Москва, 1982.
41.Утевский Б. С."Общее учение о должностных преступлениях",
Москва, 1948.
42.Фролов Е. А."Спорные вопросы общего учения об обьекте
преступления", Свердловск, 1969.

articole
43.Ataman N., Imfracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere ,
stipulate în legislaţia unor ţări europene // Revista Naţională de Drept,
nr.10,2001,pag.47-49
44.Ataman N., Obiectul juridic al infracţiunii de abuz de putere sau abuz
de serviciu //Revista naţională de drept, nr.7,2001,pag.65-97
45.Diaconescu H., Consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi //Dreptul, V.6, pag.111-115

94
46.Gumenîi I., Pîslariuc V., Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală,
//Corupţia, Chişinău, 2002
47.Maxim M., Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi
Ţara Romînească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea//Revista de
Istorie, nr.9, 1975
48.Revista "Legea şi viaţa", nr.3, 4 anul 1995.
49.Гальперин И., Шупилов В."Состав должностных преступлений",
Соц законность ,1971 ,N 2.
50.Коржанский Н. И."Понятие должностного лица", Сов юстиция,
1970, N 21
51.Прокопович Е. С." Понятие и квалификация должностных
преступлений" // Сов юстиция, 1976, N. 17.
52.Стренин А.С.,Соотношение злоупотребления должностными
полномочиями и служебного подлога //Вестник МГУ, № 3, 2002б
стр. 122-125
53.Ямпольская Ц.,Служебная дисциплина и дисциплинарный
проступок//Советское уголовное право, 1947, № 12
Resurse electronice
54.www.cccec.gov.md
55.www.constcourt.md
56.www.mai.md
57.www.procuratura.md
58.www.scjustice.md

95
 Anexe:
Anexa nr.1
Comunicate de presă ale Procuraturii RM privind unele cazuri de abuz de
putere/ abuz de serviciu
(www.procuratura.moldova.md)
Procuratura Generală exercită urmărirea penală pe cauză penală pornită pe
faptul abuzului de serviciu comis de către factorii de decizie ai cooperativei de
consum "ASECOOP" din or. Lipcani raionul Briceni la înstrăinarea patrimoniului
întreprinderii.
În cadrul exercitării urmăririi penale la 15.04.2005 a fost reţinut ex-
directorul "ASECOOP" din or. Lipcani, Graur Ion Iacob, care este bănuit în
comiterea infracţiunii prevăzute de art.335 alin.(3) lit.b) CP (abuzul de serviciu).
Potrivit procurorilor, prin acţiunile sale nelegitime bănuitul a cauzat
cooperativei de consum „ASECOOP” prejudiciu în sumă de 115.762 lei.
În cazul stabilirii vinovăţiei de către instanţa de judecată, Graur I. riscă o
pedeapsă în formă de amendă în mărime de la 700 la 1500 unităţi convenţionale
sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Urmărirea penală în cauza menţionată continuă.
Serviciul de presă al Procuraturii Republicii Moldova
Controlul privind protecţia socială şi juridică a militarilor serviciului în
termen

Recent, Procuratura militară a mun. Chişinău a efectuat un control privind

protecţia socială şi juridică a militarilor serviciului în termen.

S-a stabilit, că comandantul unităţii, maior Viorel Delagramatic a antrenat un

militar al serviciului în termen la munci în interesul unei persoane fizice.

Astfel, în perioada 12 - 27 ianuarie 2005 acesta a delegat subalternul său, soldatul

Vădim Gîndea la lucru în gospodăria personală a unui locuitor al satului
Măgdaceşti, raionul Criuleni.

96
Pe acest caz la 18 februarie 2005 Procuratura militară a mun. Chişinău a declanşat
urmărirea penală împotriva maiorului V. Delagramatic pentru abuz de serviciu -
faptă prevăzută de art. 327 alin.(l) Cod penal al Republicii Moldova.

Anexa nr.2
(www.procuratura.moldova.md)
Dinamica infracţiunii de abuz de putere /abuz de serviciu pe anii 2004-2005
În perioada 2004-2005 a crescut si numarul infractiunilor savarsite de
persoanele cu functii de raspundere si cele care gestioneaza organizatii nestatale,
in anul 2005 fiind inregistrate 1326 comparativ cu 1171 astfel de infractiuni,
inclusiv majorandu-se numarul urmatoarelor infractiuni:
Infracţiunea 2004 2005 Dinamica
în procente
Corupere activa 75 115 +53,3
Corupere pasivă 190 216 +13,7

Abuz de serviciu 201 216 +7,5

Neglijenţă 160 145 -9,4
Exces de putere 269 300 +11,5

Sursa: Raportul de activitate al Procuraturii Generale pe anii 2004 şi 2005

Anexa nr.3
Indicii trimiterii în judecată a cauzelor penale pe infracţiunile săvîrşite de personae
cu funcţii de răspundere
Tipul infracţiunii Cauze trimise în judecată Nr. de persoane puse sub
învinuire
Abuz, exces, 100 111

Sursa: Raportul de activitate al Procuraturii Generale pe anul 2005

97
 Anexa nr.4
Categoriile de infracţiuni săvîrşite de personae cu funcţii de răspundere şi numărul
de cause penale aferente lor, finalizate de către procurori cu rechizitoriu
Categoria Cauze penale Nr. de Cauze penale Nr. de
trimise în persoane puse trimise în persoane puse
judecată în sub învinuire judecată în sub învinuire
2004 în 2004 2005 în 2005
Abuz de 102 125 157 214
putere sau de
serviciu, exces
de putere

Sursa: Raportul de activitate al Procuraturii Generale pe anii 2004 şi 2005

Anexa nr.5
Numărul de persoane puse sub învinuire pe dosare ale infracţiunilor săvîrşite de
persoane cu fucţii de răspundere, pe instituţii, anul 2005

Sursa: Raportul de activitate al Procuraturii Generale pe anul 2005

98